Anuța mea are 2 ani și nu acceptă să fie luat ă în brațe, nu mă privește și nu o interesează nicio jucărie. [619410]

Introducere

„Anuța mea are 2 ani și nu acceptă să fie luat ă în brațe, nu mă privește și nu o interesează nicio jucărie.
I-aș fi cumpărat orice păpușă, dacă și -ar fi dorit -o.” Sunt propoziții comune oricărui părinte de copil
autist. Mi -am dat seama de importanța cuvântului „a dori”, care era rostit cu multă suferință. Părintele
a sesizat lipsa de interes față de jucării și neputința acestuia de a ajunge să se joace cu propriul copil,
folosind o jucărie, deși ei au acasă o multitudine de jocuri și jucări i, dar care, spre nemulțumirea
părinților, nu intră în sfera lor de interes.
Când au început discuțiile libere cu părinții, despre relația dintre ei și copii, toți au exprimat,
aproximativ în aceleași cuvinte, neputința de a se apropia de ei, lipsa contact ului vizual și întârzierea
în dezvoltarea limbajului.
În intervalul de 1 an, conform Inventarului de abilități Portage (Bluma S., Shearer F. și Hilliard J. 1976)
copilul își îmbrățișează mama, sărută persoane cunoscute, zâmbește celui care îi zâmbește; la copilul
autist, aceste gesturi reprezintă o lipsă care blochează construirea relației armonioase părinte -copil.
Sunt primele semne care -l sperie pe părinte și -l determină să înceapă diferite investigații.
Ce poate fi mai dureros pentru o mamă tânără, care și-a dorit un copil, decât să se simtă respinsă? Cum
se simte un tată lângă propriul copil care nu -l recunoaște, nu -i răspunde afectiv la gesturile de alint, la
dorința de a se juca cu el?
Sunt aspecte care dor, pe care nu le vor uita, chiar și atunci când se va mări, iar copilul va reduce din
disfuncțiile apărute în diferite arii de funcționalitate.
Peste ani, când acești copii iubesc, vorbesc, se joacă, privesc în ochii celuilalt, folosesc achiziții
intelectuale în rezolvarea diferitelor sarcini educative și școlare, ele își simt rolul de mamă acceptat în
protecția, grija și educarea pe care o exercită asupra propriului copil, iar tatăl își vede continuitatea în
următoarea generație.
Așa a început intervenția terapeutică psihopedagogică și logopedică, desf ășurată pe parcursul a zece
ani de acceptare, implicare, seriozitate, consecvență, pentru a putea realiza adaptarea școlară a
acestor copii. Vorbim de copilul adaptat în învățământul preprimar, primar, gimnazial, și nu de
integrarea sa.
Conform DEX, cuvânt ul „adaptat” are următoarea semnificație: ceva care a fost transformat pentru a
corespunde anumitor cerințe sau pentru a fi întrebuințat în anumite împrejurări, care a devenit apt
pentru „ceva”. Pe când, despre „integrat” aflăm că înseamnă „inclus, îngloba t într -un tot”, conform
DEX.
De aceea, am considerat expresia „copil adaptat” ca fiind mult mai potrivită pentru răspunsul pe care
îl așteaptă părintele când apelează la intervenția unui specialist. Demersul psihopedagogic, început cu
un deceniu în urmă, a dezvoltat în interiorul ființei mele o atitudine receptivă, empatică, față de familia
fiecărui copil pe care l -am avut și-l am în terapia logopedică și psiho -pedagogică.
Intervenția timpurie este hotărâtoare, aceasta m -a ajutat să identific cât mai devrem e dificultățile
cognitive, dispraxiile și stereotipiile care fac parte din tabloul simptomatologic al copilului autist.
Activitatea terapeutică înseamnă pentru mine o experiență profundă, emoționantă, care mă face să
descopăr noi dimensiuni intelectuale, a fective, ale personalității fiecărui copil.

Abordarea multidisciplinară și interdisciplinară, alături de implicarea fiecărui membru al familiei ca și
co-terapeut implicat direct ca prezență activă în timpul desfășurării terapiei, reprezintă ideea de bază
care traversează întreg procesul de recuperare logopedică și psihopedagogică.

Definiții despre autism
Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic și de apariția simultană a
unor purtări particulare în trei mari domenii. În aces t moment, cea mai utilizată definiție a autismului
este cea publicată în 1944 de către Asociația Psihiatrică Americană în Manualul de diagnostic și
statistică al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder) – DSM -IV. Pentru a se
stabili un diagnostic de autism, se presupune ca individul să manifeste:
1) o scădere în interacțiunea socială;
2) o scădere în comunicare;
3) comportament, interese și activități restrictive, repetitive si stereotipe;
4) simptomele apărute înaintea vârste i de 3 ani.
De multe ori, anormalitățile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede vârste. Totuși,
într-un mic număr de cazuri există o perioadă de dezvoltare normală urmată de o regresie și de
manifestarea simptomelor autiste. În general, simptomele se schimbă odată cu dezvoltarea și se pot
îmbunatăți considerabil. Un mic segment de indivizi manifestă o înrăutățire în timp a
comportamentului ritualistic -repetitiv.
Semnale de alarma:
– Nu raspunde la nume;
– Evita contactul vizual;
– Nu arata cu degetul;
– Nu se uita in directia in care i se indica ceva;
– Nu se joaca adecvat cu jucariile (se joaca repetitiv, le studiaza);
– Nu raspunde la cerinte uzuale;
– Nu vorbeste sau daca prezinta limbaj nu -l foloseste pentru a comunica;
– Are comportamente repetitive sau neadecvate (ex: flutura mainile, invarte
obiecte);
– Are reactii neobisnuite legate de stimulii din jur (miroase obiecte sau
persoane, baga obiecte in gura).
În ediția a III a revizuită (DSM III -R) [7] a Manualului de Diagnostic și Statistică e
inclus în tulburările pervazive de dezvoltare: tulburarea autistă și tulburarea pervazivă de
dezvoltare nespecifică (NOS). Termenul de autism infantil a fost înlocuit cu tulburare
autistă.

În DSM IV, autismu l este inclus în categoria de TULBURARE DE
DEZVOLTARE PERVAZIVĂ, cu următoarele criterii de diagnostic:
A. Un total de șase (sau mai mulți) itemi de la (1), (2) și (3), cu cel puțin doi itemi de a (1) și câte unul
de la (2) și (3):
1) deteriorarea calit ativă în interacțiunea socială, manifestată prin cel puțin două dintre următoarele:
a) deteriorarea marcată în uzul a multiple comportamente nonverbale, cum ar
fi privitul în față, expresia facială, posturile corpului și gesturile, pentru reglarea intera cțiunii sociale;
b) incapacitatea de a promova relații cu egalii, corespunzătoare nivelului de dezvoltare;
c) lipsa căutării spontane de a împărtăși bucuria, interesele sau realizările, cu
alți oameni (de ex, prin lipsa de a arăta, de a aduce ori de a s pecifica obiectele de interes);
d) lipsa de reciprocitate emoțională sau socială;
2) deteriorări calitative în comunicare, manifestate prin cel puțin unul din următoarele:
a) întârziere sau lipsa totală a dezvoltării limbajului vorbit (neînsoțit de o
încercare de a compensa prin moduri alternative de comunicare, cum ar fi gestica sau mimica);
b) la indivizi cu limbaj adecvat, deteriorarea semnificativă în capacitatea de a iniția sau susține o
conversație cu alții;
c) uz repetitiv și stereotip de limbaj ori un limbaj vag;
d) lipsa unui joc spontan și variat „de -a…” ori a unui joc imitativ social, corespunzător nivelului de
dezvoltare;
3) pattern -uri stereotipe și repetitive restrânse de comportament, preocupări ș i activități, manifestate
printr -unul din următoarele:
a) preocupare circumscrisă la unul sau mai multe pattern -uri restrânse și stereotipe de interese, care
este anormală, fie ca intensitate, fie ca focalizare;
b) aderență inflexibilă evidentă de anumit e rutine sau situații nonfuncționale;
c) manierisme motorii stereotipe și repetitive (de ex, fluturatul sau răsucitul degetelor sau mâinilor ori
mișcări complexe ale întregului corp);
d) preocupare persistentă pentru părți ale obiectelor.
B. Întârzieri sau funcționare anormală în cel puțin unul din următoarele domenii, cu debut înainte de
3 ani:
1) interacțiune socială;
2) limbaj, așa cum este utilizat în comunicarea socială;
3) joc imaginativ sau simbolic.

C. Perturbarea nu este explicată mai bine d e Tulburarea Rett sau de Tulburarea
dezintegrativă a copilăriei.
În DSM -5[9] apare o modificare, transformă abordarea categorială într -una dimensională, astfel
tulburările din spectru autist în tulburări neurodevelopmentale.

Criteriile de diagnostic sunt:
A. Carențe persistente în comunicarea și interacțiunea socială care survin în numeroase contexte și
care se manifestă, la momentul actual, ori în antecedente, prin următoarele (exemplele sunt
ilustrative, nu exhaustive, vezi textul) :
1) carențe în reciprocitatea socio -emoțională, care variază de la abordare socială normală și eșec în
susținerea unui dialog, la un nivel redus de împărtășire a intereselor, emoțiilor sau afectelor, până la
eșecul de a iniția sau a răspunde interacțiunilor sociale;
2) carențe în comportamentele de comunicare nonverbale utilizate în interacțiunile sociale, care
variază de la comunicare verbală și nonverbală slab integrată, la anomalii ale contactului vizual și
limbajul corporal sau carențe de înțelegere și de folosire a gesturilor, până la o totală absență a
expresiei faciale și a comunicării nonverbale;
În DSM -5[9] apare o modificare, transformă abordarea categorială într -una dimensională, astfel
tulburările din spectru autist în tulburări neurodevelopmentale.
Criteri ile de diagnostic sunt:
A. Carențe persistente în comunicarea și interacțiunea socială care survin în numeroase contexte și
care se manifestă, la momentul actual, ori în antecedente, prin următoarele (exemplele sunt
ilustrative, nu exhaustive, vezi textul ) :
1) carențe în reciprocitatea socio -emoțională, care variază de la abordare socială normală și eșec în
susținerea unui dialog, la un nivel redus de împărtășire a intereselor, emoțiilor sau afectelor, până la
eșecul de a iniția sau a răspunde interacțiu nilor sociale;
2) carențe în comportamentele de comunicare nonverbale utilizate în interacțiunile sociale, care
variază de la comunicare verbală și nonverbală slab integrată, la anomalii ale contactului vizual și
limbajul corporal sau carențe de înțeleger e și de folosire a gesturilor, până la o totală absență a
expresiei faciale și a comunicării nonverbale;

Bibliografie

1. Dicționar Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold,
București 2012;
2. NoDex, Editura Litera Internațional, 2008;
3. Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București 1978;
4. Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, Bucu rești 1999;
5. Marele Dicționar al Psihologiei, Editura TREI, București 2006;
6. Stefan Milea, Sindromul autist. Tratat de Psihiatrie (6), 341 -346, Ed red, 1988;
7. American Psychiatric Association Diagnostic and Statistic Manual of Mental
Disorders Th ird Edition, Revised (D.S.M – III – R) American Psychiatric
Association, Washington D.C 1994;
8. American Psychiatric Association Diagnostic and Statistic Manual of Mental
Disorders Fourth Edition, Revised (D.S.M – IV) American Psychiatric Association,
Washington D.C 1994;
9. American Psychiatric Association Diagnostic and Statistic Manual of Mental
Disorders Fifth Edition, (D.S.M – 5™) American Psychiatric Association,
Washington D.C 2013;