Anul universitar 2015-2016 [304135]

[anonimizat] – [anonimizat] 2015-2016

Anul de studii: II

MEMORIU DE ARHITECTURĂ

PROIECT DE INTEGRARE ÎN SIT PROTEJAT

Întocmit:

Hileagă Beniamin

Bruda Diana

Panait Adelina

Sabău Cristina

Sibiu, 2016

Introducere

Amplasamentul de pe Str. General Magheru nr. 46 este situat în centrul istoric al orașului Sibiu. Parcela de teren în momentul de față este liberă de construcții. Este încadrată intre două clădiri p+2 etaje(cea din dreapta) respective p+1etaj și mansardă (cea din stânga).

Încadrarea zonei studiate și a [anonimizat] o mică parte din casele de pe Str. Avram Iancu apoi coboară pe Str. General Magheru unde se află și amplasamentul. Str. Felinarului face legătura între Str. G-ral Magheru și Str.9 cu case tipice unele fiind restaurate alte lăsate în paragină. Str.Blănarilor traversează Str. G-ral Magheru și continuă până pe Str Constituției.

Analiza situației existente a zonei studiate

Strada General Magheru

Denumiri vechi:

1430 Platea Sporergasse

1507 [anonimizat] 1873 Bahngasse până în 1929.

1929 Regele Carol II (Konig Karl gasse)

1934 Pintenului

1947 Regele Mihai schimbat imediat în V.M. Molotov

1970 G-ral Magheru

Momente importante:

1890 Se demolează Turnul Sării;

1891 Se regularizează panta de urcare;

1903 Se deschide prelungirea străzii spre gară.

1996 [anonimizat], lucrare executată de Călin Baciu și Septimiu Enghis .

[anonimizat], [anonimizat]-lea, [anonimizat]. Singura prelungire a țesutului urban planificat în exteriorul zidurilor a [anonimizat], „s-a datorat unei intervenții dirijate dar strict utilitare și deci lipsită de intenții legate de compoziția urbană”.

1,2 [anonimizat] (cca. 1700) [anonimizat] (desen executat de Giovanni Morando Visconti) și hartă militară a Sibiului (cca. 1749) cu figurarea zonei în care începuse construirea citadelei de tip „Vauban”.

Finalizarea fortificațiilor orașului în 1627 cu construirea bastionului Soldish a marcat finalizarea delimitării defensive a Sibiului.

[anonimizat], în 1702, [anonimizat]-vest (în spațiul actualei piețe a Unirii, înspre parcul “Sub Arini”) prin construirea unei citadele după sistemul perfecționat de inginerul militar Vauban. [anonimizat] s-a [anonimizat] o [anonimizat] [11, 12]. [anonimizat] a doua jumătate a [anonimizat] (Josephstadt). Intențiile extinderii centurii de fortificație a orașului vor fi abandonate în mod oficial abia în anul 1782, când prin decret imperial erau stabilite cele două orașe fortificate transilvănene: Alba Iulia și Deva.

În ceea ce privește zona extra muros, preocupările administrative au vizat în primul rând funcția defensivă pe care acest perimetru o îndeplinea și în al doilea rând posibilitățile de extindere a suburbiilor.

[3, 4] Vedere a străzii G-ral Magheru (fostă Sporer) cu biserica mănăstirii călugărițelor Ursuline înainte de demolarea Turnului Sării și după desființarea acestuia (1890). La începutul secolului al XX-lea, în 1905, pe strada G-ral Magheru începea să circule tramvaiul electric care făcea legătura între gară și parcul „Sub Arini” (prelungită în 1910 până la începutul pădurii Dumbrava și în 1915 până la hanul Dumbrava).

În secolul al XIX-lea vechea cetate a Sibiului se va deschide treptat spre zonele din împrejurime. Acest proces va fi susținut de numeroasele demolări ale construcțiilor cu caracter defensiv [3, 4]: în 1852 a fost desfiinŃat bastionul din fața Porții Turnului, Poarta Ocnei a fost demolată în anul 1857. La începutul celei de a doua jumătăți a secolului, în 1865, a urmat demolarea Porții Elisabeta și a bastionului din fața Porții Ocnei. Urmând aceeași tendinŃă a creșterii interesului pentru zona extra muros, în anul următor magistratul aproba începerea lucrărilor pentru amenajarea râului Cibin.

În 1871, a fost luată decizia demolării porțiunii de zid dintre Elisabethgasse (actuala stradă 9 Mai) și strada Pielarilor, în anul următor fiind demolate restul de ziduri care delimitau Orașulde Jos.78 Cu toate acestea comunitatea orășenească va decide la începutul deceniului al șaptelea al secolului al XIX-lea conservarea acelor turnuri care se conservaseră. În 1895 comunitatea urbană hotăra demolarea vechiului zid al Cetății (Harteneck).

[5,6] Planurile orașului Sibiu de la 1829 (zona nucleului fortificat, în stânga) și cel de la 1845 (elaborat de Leopold Bayer, consemnând atât nucleul istoric cât și suburbiile înconjurătoare, în dreapta)

În prima jumătate a secolului al XX-lea s-au succedat o serie de studii menite să stabilească strategia de dezvoltare a orașului. Încă din deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea în reprezentările cartografice apărea consemnată situația urbanistică din afara incintei de fortificații [5,6] la momentul respectiv deja parțial demolată. Primul plan al orașului realizat pe baza principiilor topometrice moderne a fost cel elaborat de Johann Böbel în anul 1875. Planul consemnează cu precizie toate cele trei componente ale țesutului urban – trama, parcelarul și fondul construit – atât din perimetrul intra muros cât și din cel plasat extra muros. De asemenea informațiile grafice sunt însoțite de explicații scrise. Chiar dacă autorul nu trasează o limită fermă a așezării – limită care să reflecte cu exactitate perimetrul administrativ al orașului – este posibilă totuși o analiză a întinderii și caracteristicilor acestuia. Nucleul istoric central era mărginit înspre sud-est de cartierul Iozefin și cartierul românesc plasat în fața porții Cisnădiei, ambele fiind ocupate de un parcelar și fond construit dense raportat la celelalte suburbii. Înspre sud-vest cetatea era mărginită de ample spații plantate care se înșirau între traseul fortificației și zona aproximativă a traseului actualei străzi C. Noica. Înspre nord-est este reprezentat cartierul Elisabeta, ocupat de asemenea de parcele ample ocupate de grădini, prezentând un grad scăzut de ocupare a ternului din punctul de vedere al fondului construit. Spre nord-vest, așezarea depășise cursul Cibinului, aici fiind plasate mai vechile suburbii dezvoltate în fața Porții Ocnei și a porții Turnului. Toate aceste extensii din afara zidurilor cetății păstrează un pronunțat caracter rural, rezultat al unei evoluții spontane, fiind evidentă lipsa unor reglementări cu caracter urbanistic. Într-o manieră similară, însă înglobând schimbările urbanistice intervenite pe parcurs, sunt reprezentate și situațiile urbanistice din anii 1911 și 1926. În cazul planului din anul 1926 [7] limitele orașului se extinseseră considerabil în raport cu situația din secolul al XIX-lea. Înglobarea unor arii extinse din imediata vecinătate a orașului s-a datorat în primul rând redistribuirii terenurilor cu caracter agricol în urma Reformei Agrare din 1921. De altfel acesta este și unul dintre principalele motive pentru necesitatea declanșării unui studiu privind posibilitățile de sistematizare și extindere ale țesutului urban, studiu finalizat și prezentat public în anul 1928. În deceniul următor, planul de sistematizare și zonificare funcțională a Sibiului însoțite de Regulament de construcțiuni și alinieri pentru Municipiul Sibiu, au fost finalizate și aprobate în anul 1936 [19]. Reprezentare grafică a noului plan urbanistic al orașului este prima care furnizează o limită precisă a intravilanului, limită care se suprapune peste zonele prezentate în planul anterior din 1926.

În deceniul următor, planul de sistematizare și zonificare funcțională a Sibiului însoțite de Regulament de construcțiuni și alinieri pentru Municipiul Sibiu, au fost finalizate și aprobate în anul 1936 [8]. Reprezentare grafică a noului plan urbanistic al orașului este prima care furnizează o limită precisă a intravilanului, limită care se suprapune peste zonele prezentate în planul anterior din 1926.

[7,8] Planul Sibiului din 1926 (stânga) și Planul de sistematizare completat de Regulament de construcțiuni și alinieri pentru Municipiul Sibiu, din 1936 (dreapta)

Toți cercetătorii evoluției arhitectonice a Sibului preiau teoria conform căreia, la începutul existenței sale, localitatea era un sat format din câteva case așezate de-a lungul actualelor străzi Faurului și 9 Mai, cu o piață initial pe locul unde se aflase cazarma Dragonilor.

Aspectul modest al majorității clădirilor pledează mai degrabă spre faptul că, în prima jumătate a secolului XVIII-lea numărul caselor de lemn era înca foarte semnificativ în Orașul de jos locuit, în parte, de o populație semirurală. Abia din a doua jumătate a secolului menționat, acestea au fost înlocuite, treptat, prin clădiri din zidărie. Edificiile cu elemente medievale și se regăsesc pe străzile Avram Iancu, General Magheru, câteva dintre strazi.

In anul 1300 este atestată documentar și existența unei mănăstiri de călugări minoriți(ordinal Franciscan) localizată de unii cercetători pe locul unde se ridicase până în 1862 o biserică cu hramul Sf. Elisabeta, astăzi este școala de la intersecția străzilor 9 Mai și Constituției.

Fig.9 Biserica Ursulinelor

Pe masură ce coborâm pe strada General Magheru și ne indreptăm spre strada Costituției, lucrurile se schimbă, adică locuințele sunt din ce in ce mai “noi” dupa cum observăm și în hartă de mai jos.

Fig. 9 harta vechimea clădirilor

Dacă numeroase clădiri din zid au avut faze inițiale din lemn-așa cum reiese în câteva situații și din rezultatul și săpăturilor arheologice- fără excepție casele databile în secolele corespunzătoare goticului au traversat mai multe etape de construcție . Din această cauză, cu greutate am putea atribui unei clădiri un anumit stil arhitectonic, deoarece majoritatea au suferit exitinderi sau transformari și aparțin stilistic mai multor perioade. Tocmai de aici, din coexistența diverselor elemente, multe perpetuându-se pe distanța câtorva secole( planimetria, pinionul triunghiular-clădirile medievale au o pantă foarte abruptă a acoperișului, bolta semicilindrică).

Regimul de inățime varaiză datorită faptului cum am mentionat și anterior ca peste stucturile existente s-a intervenit in funcție de perioadă. Insorirea structurilor depinde si ea de regimul de înălțimi care este unul variat și astel avem soarele care răsare de la est asta fiind zona pieței mari și anume zona orașului de sus si apune in orașul de jos.

Casele care se intâlneau pana la începutul secolului XIX- lea, sunt tipul rural, format dintr-un corp de clădire dreptunghiular cu latura scurtă la stardă, compus din doua, cel mult trei travee dispuse spre limita din spate a parcelei. Fațada este structurată pe două axe, acoperișul are două ape cu coama perpendiculară pe stradă. Acest tip coexistă pe plan având latura lungă la stradă, acoperiș cu coama paralelă cu fațada, pinioanele în trepte fiind plasate lateral. Intr-o perioadă ulterioară, în locul pinonului în trepte apare un pinion sau fronton triunghiular ascuțit, acoperișul păstrându-și panta abruptă, mai mult, se sesizează cazuri în care acest din urmă acoperiș se suprapune primului.

Cercetările de specialitate, precum și dovezile păstrate in situ atestă în genere preponderența locuințelor cu parter și un etaj. Situațiile în care casele depășesc acest regim de înălțime sunt izolate. Casele sunt construite pe două sau trei travee (foarte rar mai multe). Una dintre aceste travee, acolo unde lotul o permite, este ocupată în zona parterului de un acces carosabil. În cazul loturilor adânci, unele locuințe se prelungesc în adâncime cu camere înșirate în simplu tract, este generată o organizare generală în plan în formă de „L”. Locuințele secolului al XVI-lea au fost în marea lor majoritate adaptări ale unor construcții anterioare, rezultatul final reprezentând o sinteză de trăsături gotice și renascentiste. Din punct de vedere funcțional zona parterului dinspre stradă este ocupată de spații cu funcție comercială. În această categorie întră atât spațiile de închiriat, precum și cele în care își desfășurau activitatea de producție și cea de comercializare meșteșugarii (spre exemplu aurarii, care din punct de vedere social aparțineau clasei patriciatului, își aveau atelierul la parterul propriilor locuințe). Tot la parter pe latura dinspre stradă se găsea și accesul carosabil, care era utilizat uneori pentru activități comerciale – respectiv adăpostirea de negustori în timpul perioadelor de târg. Atunci când acest spațiu nu există rolul său este preluat de porticele care apar în registrul de parter al locuințelor, deasupra acestora extinzându-se zona de locuit. Spre exemplu, în 1589, la Sibiu era interzisă închiderea porticelor deoarece această zonă aparținuse din vechime spațiului public. În spatele spațiului comercial plasat la parter apare (dar nu în toate cazurile) scara care lega parterul de etaj, urmată de camerele servitorilor și de dependințe. Zona etajului este ocupată de locuința proprietarului cu salonul (saal) poziționat pe latura către stradă. În cazurile în care bucătăria nu era la parter, aceasta este plasată la etaj în spatele salonului. În aceste cazuri bucătăria era locul în care ajungea scara, căpătând astfel rolul de tindă. Latura dinspre curte era ocupată de încăperi înșiruite accesul în acestea făcându-se prin intermediul unei cursive sprijinite pe stâlpi. În unele cazuri în locul stâlpilor apar arcadele pe două niveluri, sprijinite pe coloane. În capătul acestui culoar era plasată de regulă latrina. ona subsolului era ocupat de spații destinate depozitării. Accesul se făcea fie direct din stradă, fie din curte.

Chiar dacă înainte era vizibilă trecerea de la Orașul de Sus la Orașul de Jos prin zidul de apărare, Turnul Sării si poarta Cetății , astăzi trecerea este mult mai subtilă putând fii observată prin: -Forma strazilor (ingustă) și pavajul acestora; -Strada General Magheru si Avram Iancu păstrând un aer medieval prin pavajul cu piatra cubică ce a fost realizat in secolul al XVIII-lea.

-Strada Constituției este asfaltată și mărită pentru o mai bună circulație.

-Înălțimea caselor: Se observă ca după Mânăstirea Ursulinelor casele (blocurile) sunt mai înalte majoritatea datând din perioada interbelică si chiar mai aproape de prezent (Clinica Polisano).

În figura 10 se observă că pe parcursul străzii General Magheru casele își modifică parcelarea si înalțimea odată ce înaintezi spre gară.

Fig. 10 Harta înaltimilor. Cu albastru închis sunt reprezentate casele mai înalte de 10m.

Circulația

În zona studiată (fig. 11) observăm două străzi importante,General Magheru si Avram Iancu în primul rând pentru că leagă centrul istoric (Piața Mare) de Strada Constituției(centrua Sibiului) dar fac legătura între centrul orașului si un mijloc important de transport, gara Sibiului ce a fost inaugurată în anul 18721.

Fig. 11: Harta zonei studiate incadrarea fiind făcută cu linie rosie

Fig. 12 Detaliu din harta Sibiului 2016 în care se pot observa străzile principale ale zonei. Strada General Gheorghe Magheru, Strada Avram Iancu si Strada Constituției.

Circulația se imparte pe mai mult categorii și anume avem străzi de categoria II care e Str. Constituției, străzi de categoria III care e Str. Magheru si 9 Mai si Blănarilor iar categoria a IV-a o constituie Str. Felinarului. Circulația pietonală ajunge de la un trotuar de un minim de 50 cm pănâ la 2 m pe strada Magheru. Pista de bicicliști face parte din circulația carosabilă pe care o regasim pe Str Constituției.

Strada General Gheorghe Magheru denumire primită in 1970, cea mai veche denumire a sa datează din 1430( Platea Sporergasse),iar în 1873 primește denumirea de Bahngasse apoi în1947 Regele Mihai schimbă numele străzi in V.M. Molotov.

Pe strada General Gheorghe Magheru se află un număr impresionant de monumente istorice (aproximativ 28) cea mai importantă fiind Biserica Ursulinelor împreună cu fosta mănăstire a maicilor Ursuline.(figura 13)

Fig. 13: Biserica Ursulinelor si fațada mânăstirii maicilor Ursuline . Fotografie preluată de pe internet

Din acest ansamblu lipsește astăzi Turnul Porții Cisnădiei sau Turnul Sării. Turnul proteja poarta de acces în cetate fiind situat deasupra acesteia. Turnul a fost construit în secolul al XIV-lea si făcea parte din a treia centură de fortificație a orașului. Atât turnul, cat și poarta au fost demolate in 1839 pentru o mai bună comunicare a orașului medieval cu noile cartiere.

Fig. 14: Detaliu din harta Sibiului unde am conturat cu o linie verde locul in care se afla Turnul Sârii

Fig. 15:Pictură realizată de Johann Bobel realizată in 1886, în această pictură se observă Turnul Sării din actuala stradă General Magheru

Din a treia centură de fortificație încă se mai vede o parte din zid ce se întinde pe tot parcursul străzii Manejului și pe Bulevardul Corneliu Coposu. Bastionul Haller situat lângă parcul Tineretului face legătura între zidurile celor două străzi menționate anterior. În anul 1791 a fost amenajată zona verde intre partea carosabilă și zid, mărită si prelungită până la Bastionul Porții Cisnădiei in anul 1827, zona cunoscută sub numele de Promenada .

Fig. 16: Detaliu din harta Sibiu în care apare evidențiat zidul de aparare (culoare albastră) și zona verde(culoare mov)

Fig. 17:Detaliu zid de apărare. Poză realizată în timpul cartării

Din comparațiile făcute cu hărți mai vechi (mai exact harta din 1692 și cea din 1914) am observat ca anumite străzi s-au “pierdut”.

Fig. 18: Hartă din anul 1692 a lui Mirando Visconti

Se observă că în anul 1692 exista o stradă ce unea Strada General Magheru , având în acea perioadă două denumiri Sporergasse (partea de sus, care ne interesează aici) și Kleine Salzgasse (partea de jos) cu Strada Avram Iancu sub denumirea de atunci de Reyssbargas . Ulterior strada a fost transformată în două curți interioare ce pot fi observate din casa Bobel.

Fig. 19: Detaliu din cartarea realizată de noi în care am evidențiat cu roșu unde era localizată strada

Fig. 20: Detaliu din harta din 1692 in care se observă strada ce despărțea insula

Între strada General Magheru si strada Șelarilor se mai afla o uliță ce se asemăna cu cea prezentă astăzi , presupun ca această strada a fost închisă odată cu refacerea Mânăstirii Ursulinelor din 1728 în stil Baroc (deoarece nu apare în harta din 1914, iar până atunci nu au mai fost făcute modificări majore la mănăstire).

Fig. 21: Detaliu din harta lui Mirando Visconti

Figură 22: Detaliu cu strada evidentiată printr-un fill roșu

O altă stradă ce despărțea parcelarea caselor dintre Strada Avram Iancu și Strada Movilei astăzi nu mai există (presupun ca odata cu dezvoltarea piețelor si a parcelarii nu mai era necesar acest drum paralel cu Strada General Magheru să facă legatura intre Orașul de Sus cu Orașul de Jos) rămânând doar Pasajul Școlii ce face legătura între cele două străzi.

Fig. 23: Detaliu cu strada ce lega Orașul de Sus cu Orașul de Jos

Fig. 24: Hartă în care am marcat strada disparută

Vegetatie

Vegetatia in zona studiata este minimala, aceasta regasindu-se in spatiul public si mai putin in cel privat, deoarece majoritatea curtilor sunt pavate/asfaltate.Fig 25

Fig. 25

Fig.26

(imagini www.google.ro si personale)

Pe Str. General Magheru-funcțiuni de locuire urbană de tip central, cu un grad de reprezentare mediu în expresia fondului construit, mixate cu servicii conexe locuirii și cu unele funcțiuni de tip central in lungul străzilor principale ale subzonei.

Servicii aferente funcțiunii de locuire, conform Anexei 1 la prezentul regulament, prestate în special de proprietari, cu următoarele condiții:

· suprafața utilă ocupată de acestea să nu depășească 100 mp;

· să nu producă poluare fonică, chimică sau vizuală;

· activitatea să se desfășoare numai în interiorul clădirii;

· să se asigure 1-2 locuri de parcare în interiorul parcelei pentru vizitatorii ocazionali.

Funcțiuni turistice cu caracter intraurban, cu respectarea următoarelor condiții:

· încadrarea în prevederile normativelor în vigoare privind proiectarea construcțiilor turistice;

· elaborarea unui plan urbanistic de detaliu pentru organizarea ocupării parcelei;

· pe parcelă nu vor exista alte funcțiuni;

· activitatea se va desfășura numai în interior

Se admit servicii aferente zonelor de locuințe numai la parterul construcțiilor de locuințe în spații specialdestinate acestora prin proiectul inițial.

Tema de proiectare este de a propune un edificiu și armonizarea acestuia cu situl (gabarit, scară, relaționare cu vecinătățile, partiu, volumetrie, plastică arhitecturală, structură portantă, materiale de construcție și finisaj).

Volumul propus este unul cât mai simplu care să se alinieze la cornișa clădirii din dreapta sau din stânga nicidecum mai înalt, să iasă din scara urbană. Aliniera la fondul stradal face parte din linia care trebuie menținută pentru a rămâne în tipare. Funcțiuniile propuse ar fi un imobil parter+2 etaje în care parterul să fie destinat unui magazin. Intrarea principală în urma analizei de sit ar trebui accentuată prin elemete de limbaj architectural dar nu e obligatoriu. Volumul în sine ca si expresivitate poate sa fie contemporan cu inserții din alte epoci sau poate fi contemporan întru totul atâta timp cât se inscrie fără a deranja in cadrul caselor deja existente.

Mod de dezvoltare

Modul de dezvoltare considerat benefic pentru zonă in ceea ce privește parcela și construirea unui nou imobil presupune trei ipoteze: Prima ar fi că evoluția in timp a intervențiilor ar mai crește cu un etaj, la construcțile existente s-ar mai adauga un etaj

A doua ipoteză ar fi că evoluția arhitecturală ar stang o perioadă iar noile construcțiile ar fi la acealași nivel cu cele din sit, evoluția având un moment de repaus.

A treia ipoteză ar fi ca evoluția arhitecturala sa fie in plină ascensiune si să nu mai țină cont de ceea ce a fost construit până atunci. Tot ceea ce se construiește de acum in colo sa fie la altă scară, să renege trecutul pe cand cele două variante mai sus menționate țin cont de trecut si de ceea ce a fost până atunci. Doar trecutul iți poate arăta in ce direcție se indreaptă lucrurile.

Până acum parcelele sunt ocupate in proporție de 70/80%, cu latura scurtă aliniată la stradă. Intrarea prin curte se face printr-un gang acoperit. Planimetria fațadei este simetrică.

Volumul propus poate să abordeze trei tipuri:și anume primul să fie este unul cât mai simplu care să se alinieze la cornișa clădirii din dreapta sau din stânga nicidecum mai înalt, să iasă din scara urbană. Aliniera la fondul stradal face parte din linia care trebuie menținută pentru a rămâne în tipare. Funcțiuniile propuse ar fi un imobil parter+2 etaje în care parterul să fie destinat unui magazin. Intrarea principală în urma analizei de sit ar trebui accentuată prin elemete de limbaj architectural dar nu e obligatoriu. Volumul în sine ca si expresivitate poate sa fie contemporan cu inserții din alte epoci sau poate fi contemporan întru totul atâta timp cât se inscrie fără a deranja in cadrul caselor deja existente.Acoperișul la fel fiind poziționat paralel față de stradă acoperit cu țiglă. Proporția golurilor in raport cu gabaritul imobilului in urma studiului este echilibrată.

Un alt tip de abordare ar putea fi un imobil cu parter si un etaj, sa nu se alinieze la nici una dintre cele doua calcane, la parter se poate folosi spațiul ca spațiu public. Abordarea aceasta poate veni din analiza fațadelor in care casele erau doar parter, parter+un etaj iar cu timpul s-a mai ridicat un nivel două.

O altă abordare ar fi aceea de a construi un imobil care sa nu respecte vecinii stânga-dreapta , să nu țină cont de ceea ce a fost până atunci pe parcelă, să nege trecutul și să prevadă viitorul printrun imobil de 4-5 etaje,ca o evoluție in ascensiune continuă.

Concluzie

Concluzia la care am ajuns în urma analizei de sit cu tot ce implica aceasta, cartarea zonei în funcție de vechime, de vegetație, de elemente urbane, circulații, este că în timp chiar dacă s-a intervenit asupra unei clădiri în mica sau mare parte nu ajungeau să o scoată din peisaj prin elemete de arhitectură, tencuieli sau culori cum se intervine astăzi. Referire la faptul că intervențiile de astăzi sunt intru totul neadecvate mai ales unele cladiri care fac parte din zona Sibiului vechi. Însă există și o casă care a fost premiată in 2011 pentru intervenție și restaurarea ei.

Bibliografie

Webografie:

http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri/magheru/285

Bibliografie:

Topografia monumentelor din sibiu

Regulamentul local de urbanism