Anul Jubileu sau Anul de Veselie [622638]

Anul Jubileu sau Anul de Veselie

I. Semnificația Anului Jubileu
Etimologia Anului Jubileu este dată de traducerea verbului „ yobel ” în s eptuaginta ca
„aphesis ”, ce semnifică „eliberare”. Înțelesul primar al cuvântului „yobel ” se referă la
păstrarea obiceiului israelit al celui de -al cincizecilea an , Anul de Veselie , (Lev 25:10).
Cuvântul „deror ” e legat de „anduraru ” din acadiană și în Vechiul Testa ment înseamnă
„eliberare” sau „l ibertate”, în special în conte xtul anului jubileu (Lev 25:10) . (David Baker,
1998 , p. 48).
Pentru Anul Jubileu sunt expuse anumite legi care apar în Levitic ul, capitolul 25, de la
versetul 8 până la versetul 55 . După șapte cicluri de șapte ani , cel de -al cincizecilea an e ste
desemnat ca un an sabatic în plus , un fel de „ supra -sabat” (L eviticul 25:8 -10). (Baker, p. 49)
Una din cele mai importante teme în înțelegerea anului jubileu este libertatea. Toate legile
și rânduielile anului sabatic se aplică și în anul jubileu, dar trăsătura definitorie a anului
jubileu este restituirea pământulu i către proprietarul ales de Dumnezeu când Israel a luat în
posesie pământul din Țara Făgăduinței. (Ginzberg 1932, pp. 69 -74).
Capitolul 25 din Levitic afirmă că dacă un evreu este strâmtorat încât acesta devine
muncitor legat al unui alt evreu , în anul ju bileu trebu ie eliberat de această îndatorire și să se
întoarcă la familia și la moștenirea sa (Leviticul 25:47 -52). Dacă nu a avut posibilitatea să
răscumpere mai devreme sau să fie răscumpărat , atunci în anul jubileu trebuie să i se permită
să plece liber . Aceasta semnifică faptul că pământul în vechiul Israel nu era vândut, ci doar
împrumutat pentru cinzeci de ani, în anul jubileu. O ricine dev enea lipsit și era nevoit să -și
„vândă” pământul, îl primea înapoi cel mai târziu în cel de -al cincizecilea an , dacă nu avea
resursele necesare ca să-l răscumpere mai devreme . (Baker, pp. 48 -49 )
Important de menționat este însemnătatea teologică pentru această practică din anul
jubileu : pământul este al lui Dumnezeu . Pământul a fost distribuit fi ecărei seminții la i ntrarea
urmașilor lui Avraam, Isaac și Iacov în Palestina. În cartea Numeri 26:52 -56, Dumnezeu
transmite lui Moise porunca că moștenirea unui evreu nu poate fi luată de un altul.
II. Concepte și principii
Conform Levitic 25:8 -55, în anul de veselie evreiesc s e întâmplau două lucruri
caracteristice doar acelui an, și diferite față de cele din anul sabatic obișnuit: fiecare trebuia să
se întoarcă la moșia și la familia lui și se slob ozeau toți robii evrei din țară. Aceste lucruri

distincte ale anului de veselie, îmbinate cu celelalte rânduieli ale anului sabatic formează trei
mari concepte pe care putem să ni le însușim și să ne ghidăm trăirea și activitatea conform lor.
1. Odihna : odihna pământului și odihna socială
Odihna pământului din Levitic 25 duce la restricț ii în exploatarea pământului, chiar a
întregului mediu. Natura a fost creată de Dumnezeu și ne -a fost dăruită nouă, oamenilor ca să
o protejăm. De asemenea, trebuie să ne gândim la generațiile care ne urmează nouă, care vor
trebui să trăiască în mediul pe care l-am protejat sau mai degrabă l -am distrus.
Odată ce Dumnezeu a poruncit odihna pământului în anul sabatic și în anul de veselie,
această odihnă aduce cu sine și odihna socială de care beneficiază oamenii prin oprirea din
efectuarea tuturor activități lor agricole. Dacă oamenii nu mai munceau pământul aveau timp
pentru familie, pentru relațiile cu rudeniile îndepărtate, pentru relațiile cu cei din comunitatea
în care se aflau.
Consider că cel mai important lucru pe care îl aduce cu sine odihna poruncit ă pentru anul
jubileu , este închinarea . Având în vedere că cea mai importantă și vastă activitate a
comunităților eveiești era agricultura, în anul de veselie aceștia beneficiau de foarte mult timp
liber pe parcursul întregului an. Anul de veselie este un an al închinării și al mulțumirii. În
anul jubileu evreii erau chemați la închinare înaintea unui Dumnezeu măreț.
În zile noastre, nu se mai muncește atât de mult pământul și nu se mai trăiește din
agricultură cum trăiau evreii, acum avem locuri de muncă ș i de multe ori nu doar unul, ci
două, însă prea puțin timp pentru familie, pentru comunitatea unde loc uim, pentru închinare.
Un bun principiu pe care l -am putea lua din odihna generală a anului de veselie este
renunțarea pentru o vreme la muncă pentru a investi în relația cu oamenii și relația cu
Dumnezeu.
2. Libertate
Doar cu un secol în urmă Martin Luther K ing și Ronald Regan au murit datorită luptei
pentru libertate. Sclavia din antichitate și sclavia negrilor din secolul trecut a fost greu de
combătut. Oamenii au uitat că nu ei sunt stăpânii adevărați și și -au înrobit aproapele pe
terenurile de cânepă, în case sau pe străzi. Robia nu se definește în aceeași formă în care era
practicată în antichitate, însă robia, definită ca exploatar e, există și în zilele noastre sub forma
angajator -angajat. Bineînțeles că trebuie să muncim ca să și trăim, iar d e cele mai multe ori
muncim pentru companii, multinaționale, firme, etc. , însă trebuie să existe o limitare a
drepturilor angajatorului față de angajat.
Deși evreii aveau sclavi, aceștia aveau reguli clare cu privire la eliberarea lor. O dată la
șapte ani acestora li se oferea posibilitatea de a pleca de la stăpân dacă doreau. La fel și noi

trebu ie să avem reguli sau legi bine definite în relația angajator -angajat, pentru a nu se ajunge
la subjugare prin muncă și pentru a ne aminti că noi nu sunte m stăpâni peste niciu n om.
Dumnezeu este Creatorul și singurul nostru Stăpânul .
3. Restau rare
Evreii nu își vindeau pământul dacă erau în lipsă și aveau nevoie de resurse, ci îl dădeau în
arendă. Dacă cei care și -au dat în arendă pământul nu reușeau să -l răscumpere până la
împlin irea anului de veselie, acesta era redat înapoi proprietarului de drept. Așadar anul de
veselie evreiesc ajuta la înlăturarea inegalităților în socie tate și la oferirea unui nou început
celor care au devenit săraci și și -au pierdu t pământul, proprietăție s au locuința.
Aplicația concretă în secolul nostru, mai speific în țara noastră nu poate fi exact aceea din
Levitic 25 pentru că în România nu sunt doar douăsprezece mari seminții, ci mult mai multe
familii, iar în zilele noastre nu se mai pune importanță pe legăturile îndepărtate de rudenie
pentru a se putea pune problema retrocedării proprietăților. Totuși un lucru pe care se poate
lua ca principiu în acest caz este neînstrăinarea pământurilor țării multinaționalelor,
companiilor din străinătate, firmelor externe. Un fenomen extins în România este vânzarea
terenurilor unor străini care oferă sume semnificative de bani. Dar această vânzare reprezintă
pierderea drepturilor definitive asupra pământului, bunăoară pierderea drepturilor asupra
pământului pentru care strămoșii noștri au luptat nu este tocmai un lucru preafericit. Regula
evreilor de a împrumuta pământul pentru o anumită perioadă de timp este una pe care și noi o
putem adopta , astefel nu ne pierdem dreptul de proprietari asupra pământului țări noast re. Este
bine să ne amintim căci: „Al Domnului este pămâ ntul cu tot ce este pe el , lumea și cei ce o
locuiesc.” Psalmul 24:1

Bibliografie
Ginzberg Ely. (1932). Studies in the economics of the Bible, by Ely Ginzberg . Philadelphia:
Jewish publication Societ y of America.
ARTICOL PUBLICAT ÎN REVISTĂ DE SPECIALITATE
David L. Baker. (1998) The Jubilee and the Millennium. Holy Years in the Bible and Their
Relevance Today , Themelios 24.1 (October 1998): 44 -69. Accest:
https://biblicalstudies.org.uk/pdf/jubilee_baker.pdf

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE

DECLARA ȚIE DE AUTENTICITATE A LUCR ĂRII DE EVALUARE A
CURSULUI CONCEPȚIILE SOCIALE ALE UNOR TEXTE RELIGIOASE MAJORE,
SEM I

Titlul lucr ării: Atitudinea lui Isus Hristos față de persoanele marginalizate social în
Evanghelia după Luca.
Subsemnata Groza Doina Larisa Maria (căsătorită Neag), masterandă la Facultatea de
Sociologie, programul de studii universitare de master, în specializarea „Practica asistenței
sociale centrată pe valori”, declar pe proprie r ăspundere c ă lucrarea de fa ță este rezultatul
muncii mele. Lucrarea nu con ține por țiuni plagiate.
Declar c ă lucrarea nu a mai fost prezentat ă, sub aceast ă form ă, în alte contexte de examen
sau de concurs.