Anul I, Alexandria [615366]

Pană Florin
Anul I, Alexandria

ION
de Liviu Rebreanu

-Analiză literară –

Liviu Rebreanu (1885 -1944) este considerat creatorul romanului românesc modern, întrucât
,,Ion” este privit ca ,,cea mai puternică creație obiectivă a limbii române”.
Apariția lui Rebreanu în literatură îl situează între tradiție și inovație. Liviu Rebreanu
încheie epoca literaturii semănătoriste și poporaniste dominată de idilism și compasiune, și
deschide un drum nou, în care scriitorul a asimilat și s -a integrat viziunii europene dominante.
,,Ion” a fost publicat în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, așa cum însuși
scriitorul menționează în finalul operei sale, între martie 1913 -iulie 1920. Liviu Rebreanu a
pornit în scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le -a transfigurat în opera sa.
Romanul este o monografie a realităților satului ardelean de la începutul secolului al XX -lea,
ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într -o lume în care statutul social al
omului est e stabilit în funcție de averea pe care o posedă, fapt ce justifică acțiunile
personajelor. Soluția lui Rebreanu este aceea că Ion se va însura cu o fată bogată, Ana deși nu
o iubește, Florica se va căsători cu George pentru că are pământ, iar Laura, fiica învățătorului
Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru că nu cere zestre.
Romanul este alcătuit din 13 capitole, împărțite în două părți: ,,Glasul pământului” și
,,Glasul iubirii” reflectând patimile conflictuale, pământul și iubirea. La nivelul planului
narativ scriitorul evidențiază cele două ,,lumi” care sunt tratate alternativ: lumea țărănimii și
lumea intelectualității. Acest procedeu numindu -se tehnica planurilor paralele, trecerea de la
un plan narativ la altul realizându -se prin succesiunea secvențelor narative valorificând
înlănțuirea.
Acțiunea romanului începe într -o zi de duminică, în care toți locuitorii satului Pripas se
află la horă, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea . Nu lipsesc nici fruntașii satului,

Pană Florin
Anul I, Alexandria

învățăt orul Herdelea cu familia lui, preotul Belciug și ,,bocotanii” care cinstesc cu prezența
lor sărbătoarea.
Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea
lui Vasile Baciu, tatăl Anei , care se ceartă cu Io n și-l face de râsul satului făcându -l
,,sărăntoc”. Tatăl lui Ion risipise zestrea Zenobiei, mama lui, care avusese avere când se
măritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se însurase tot pentru avere cu mama Anei
dar fiind harnic sporise averea și se gândise să -i asigure fetei o zestre atunci când se va mărita.
Conflictul principal al romanului constă în lupta pentru pământ, Ion fiind convins că averea i –
ar fi conferit respectul celorlalți și nimeni n -ar mai fi avut curaj să -l jignească, de acee a este
mai hotărât ca oricând să pună mâna pe zestrea Anei. Încordat la maxim, Ion este nerăbdător
să se însoare cu fata lui Vasile Baciu, dar acesta nu vrea să i -o dea cu niciun chip. Soluția vine
de la tânărul Titu Herdelea, care, impresionat de zbuciumu l flăcăului, îl îndeamnă cu
nonșalanță să -l silească. Ion răsuflă ușurat și -i vine ideea s -o necinstească pe Ana, plan pe
care și -l pune în practică până la ultimul detaliu. Reușita flăcăului se sprijină și pe faptul că
Ana este îndrăgostită de el, deși Ge orge Bulbuc îi făcea curte, fiind agreat și de Vasile Baciu.
Tânăra îl primește pe Ion în fiecare noapte până când flăcăul este convins că fata rămăsese
însărcinată, după care o părăsește, în așteptarea reacției lui Vasile Baciu.
Lui Vasile Baciu i -a fost foarte greu la aflarea acestei vești cumplite, fiindcă Ana era
singurul său copil și nu ar fi vrut s -o dea, nici în ruptul capului, lui Ion al Glanetașului, pe
motiv că era foarte sărac și nu ar fi meritat să pună mâna pe pământurile lui, mai mult,
provenind dintr -o familie nu doar săracă dar și leneșă. ,,Ion vrea să depășească propria -i
condiție, de ins umil, anonim, desconsiderat de bogătani, simțind, desigur, că are capacitatea
s-o facă, că nu e ,, mai prost ca alții” , cum judecă el, e o reacție de demnități eleme ntare, ce
n-are nimic submersiv. În fond, ambițios din fire, Ion vrea să -ți verifice propria -i capacitate,
mai ales că intrase într -o aprigă competiție cu un fecior bogat – astfel de competiții ducând nu
o data, în lumea satu lui la crime.”( Pompiliu Marcea, stud. cit., p. 6 apud Liviu Rebreanu .
interpretat de… p. 250.). Deși planul îi reușise în sufletul lui Ion încă era prezentă Florica:
,,Nu-i fusese dragă Ana și nici acum nu -și dădea seama bine dacă i -e dragă. Iubise pe
Florica și, de câte ori o vedea sau își amintea de ea, simțea că tot o mai iubește. Purta în suflet
râsul ei cald, buzele ei pline și umede, obrajii ei fragezi ca piersica, ochii ei albaștrii ca cerul
de primă vară. Dar Florica era mai săracă decât dânsu l, iar Ana avea locuri și case și vite
multe…(Ion, ed. cit. , p. 20).

Pană Florin
Anul I, Alexandria

După tocmeli, amenințări și jigniri îndelungate, Vasile Baiu consimte să -i dea Anei ca zestre
toate avuțiile. Nunta are loc de Paști și ține trei zile, după cum era obiceiul, nași fiind Zaharia
și Maria Herdelea, care erau însoțiți de Titu și Ghighi, familia trecând încă o dată cu vederea
ticăloșia lui Ion. Pentru că Ana era gravidă și nu putea juca, o alesese drușcăp pe Florica și
Ion are o ultimă tentație la care însă renunță imediat, d eoarece patima pentru pământ învinge
și de această dată. Numai că, după căsătorie, Vasile Baciu tot nu se poate împăca cu ideea de
a-i da pământurile lui Ion, rănindu -l și îndârjindu -l tot mai mult prin dese împotriviri și
apostrofări. Toată această intenț ie de amân are, rău gândită îl ambițion ează și mai tare pe Ion ,
care încearcă să -i forțeze mâna socrului său, pedepsind -o pe Ana prin bătăi și trimițând -o la
casa tatălui său. Ura lui Vasile Baciul era tot mai puternică și datorită faptului că fusese
înșela t de Ion prin cucerirea Anei , totul petrecându -se pe ascuns. ,,Astfel, Ana își trăiește,
fără să crâcnească, drama femeii urâte dar cu stare, disprețuită, înșelată și total nefericită, cu o
existență zbuciumată, foarte greu suportabilă. ”(Marius -Valeriu G recu, Sinteze de literatură
română interbelică , Craiova, Editura Sitech, 2016, p. 40) . Ana ducând mâncare la câmp,
naște un băiețel, pe care Zenobia îl spală în râuiar în ziua de Sfântul Petru este botezat și îi
pun numele Petru.
Între timp George Buluc s e hotărăște să se însoare cu Florica, nunta fastuoasă având loc în
noua casă a mirelui, naș fiind notarul Stoessel. Ana era din ce în ce mai amărâtă din cauza
comportamentului rece și indiferent al lui Ion, căruia i se confesează la un moment dat
spunându -i că vrea să se omoare. Ion nepăsător îi spune cu răutate să se omoare că poate așa
scapă de ea. Într -una din zile, Ana se spânzură în grajd, unde o găsește Zenobia, dar Ion se
bucură că murise și își îndreaptă toată atenția asupra fiului lor, dar lăsându -l în grija mamei
sale acesta se îmbolnăvește și moare. Vasile Baciu văzând că și fiica și nepotul au murit își
cere înapoi pământurile, spunând că lui Ion nu i se mai cuvine nimic din ce donase Anei ca
zestre. Preotul Belciug îi cheamă pe cei doi și ca să -i împace îi convinge să lase averea
bisericii în cazul în care ei mor. Scăpat de Ana, Ion este din ce în ce mai nestăpânit în iubirea
lui față de Florica, pe care o urmărea peste tot și care i se părea din ce în ce mai importantă
decât toate pămân turile. Savista -Oloaga se mutase cu Florica la George Buluc și îi era
devotată acestuia, considerându -l binefăcătorul ei de aceea era foarte atentă la vizitele tot mai
dese ale lui Ion. Savista îi deschide ochii lui George, acesta înțelegând de ce Ion vene a acasă
la ei mereu. El o anunță pe nevastă că va pleca după lemne cu tatăl său la Pădurea Fulgerată,
plănuind să revină pe neașteptate și, dacă va fi cazul să se răfuiască definitiv cu Ion. Aflând
Ion de plecarea acestuia se înțelege cu Florica să se întâ lnească în acea noapte. Întors acasă,

Pană Florin
Anul I, Alexandria

George aude zgomote și ia sapa începând să lovească la întâmplare fără să vadă nimic.
Așadar, Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o crimă pasională. George este
arestat, așteptând sentința în închisoarea din Bistrița, iar Florica rămâne de rușinea satului.
Pe un alt plan, L iviu Rebreanu ne prezintă viața învățătorului, popii, notarului ș i a
celorlalte notabilități din Pripas. Familia învățătorului Herdelea, împreună cu cei trei copii ai
săi: Titi, La ura și Ghighi își duce existența paralel cu cea a lui Ion, avâ nd un rol important în
viața și existența acestuia . Învățătorul încearcă să se implice in politică dar fără prea multe
rezultate. Interesante sunt desele lui divergențe cu preotul Belciug.,, Înv ățătorul și preotul se
ceartă pentru prestigiu printre țărani și câteodată pe chestiuni de proprietate, dar amândoi
apără, unul prin școală șialtul prin biserică, cauza celor asupriți”(Al. Piru, Liviu Rebreanu ,
București, Editura Tineretului, 1965, p. 53. ). Manifestările lor și acțiunile nu au un impact
prea mare în roman, fiind ,,figuri secundare” , după părerea lui E. Lovinescu, tratate, ca și alte
personaje, superficial: ,,Cu aceeași supremă indiferență sunt tratate și celelalte figuri
secundare: învăță torul Herdelea, popa Belc iug, Ana, Florica, Titu, Vasile Baciu, Pintea,
Zăgreanu, Grofșoru și toți ceilalți, atât de numeroși și de individualizați, suflete simple și
unitare care se desfășoară din imboldul resortului lor intern, în acțiuni morale sau imor ale,
fără preferință și fără nici un accent de simpatie sau de antipatie.”( E. Lovinescu, Critice, VII,
1920, pp. 119 -132; apud E. Lovinescu, op, cit., p. 154. )
,,Prin arta cu care Rebreanu urmărește obiceiurile și îndeletnicirile oamenilor, fără a subli nia
doar pitorescul lor, romanul compune o veritabilă monografie a satului ardelean. Hora, nunta,
botezul, întâlnirea la crâșmă, slujba religioasă duminicală, toate sunt zugrăvite în culoarea lor
adevărată, cu un talent extraordinar de a face să vorbească orice amănunt.” (Ov. S.
Crohmalniceanu, op. Cit., p.266.)
,,Ion e drama unui om, proiectată pe vasta frescă socială a vieții ardelene; metodic, existența
patetică a acestui suflet rudimentar se mișcă, se înnoadă stăruitor, făcându -și drum ca un șuvoi
de apă pe dedesubtul unui bloc străveziu. Până la capătul suprem al evoluției lui lente,
amănuntele vieții deschid larg câmpul vizual, personagiile foies c cu iluzia realității, ridicân du-
se la proporții epopeice: romanul se apropie de sursa lui originală . … Magia mitului artistic e
de o sugestie unică în romanul d -lui Rebreanu și în literatura noastră.”(Pompiliu
Constantine scu, Magia mitului artistic, în Viața literară, I, nr. 15, p.1; reprodus din Pompiliu
Constantinescu, Scrieri , 4, București, Editura Minerva, 1970, pp. 473 -478.)

Pană Florin
Anul I, Alexandria

Bibliografie:
 Constantinescu , P., Scrieri, 4, București, Editura Minerva, 1970
 Crohmănicean u, S., Ov., Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I,
București, Editura Minerva, 1972
 Grecu, M. V., Sinteze de literatură română interbelică, Craiova, Editura Sitech, 2016
 Lovinescu, E., Crestomație critică , Timișoara, Editura Facla, 1988
 Piru, Al., Liviu Rebreanu, București, Editura Tineretului, 1965
 Rebreanu, Liviu, Ion, Timișoara, Editura Facla, 1988