Anuarul Institutului de Istorie G. Barițiu din Cluj-Napoca, tom L, 2011, p. 155-170 ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE PARTID Î N ROMÂNIA CO MUNISTĂ. [608287]

„Anuarul Institutului de Istorie « G. Barițiu» din Cluj-Napoca”, tom L, 2011, p. 155-170 ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE PARTID Î N ROMÂNIA CO MUNISTĂ.
STUDIU DE CAZ: ÎNFIINȚ AREA ȘI ORGANIZAREA
ȘCOLILOR DE CADRE ALE FRONTULUI PL UGARILOR (1948)

Sorin Radu*

Abstract : There are almost no studies dedicated to Party education, and e specially to the
schools of cadres in the countries of the former Soviet camp, p articularly Romania. The schools
of cadres were established and functioned in Romania not only w ithin the Communist Party,
but also within the organizations of the most important „fellow -travelers” (comrades) in the
period 1944-1953: The Ploughmen’s Fr ont. Therefore, the present study aims to analyze the
way in which the schools of cadres were organized within the fr amework of these peasant
organizations; in Romania, after 1945, their main task was to i mplement the Communist
ideology in the rural world, to facilitate the process of commu nization of Romanian villages,
where the Communists were extre mely unpopular. Our study is bas ed on the capitalization of
unpublished documents found in the Ploughmen’s Front Fund withi n the Archives of the
Central Committee of the Communist Party of Romania in Buchares t and the National
Archives of Romania, the Hunedoar a County Office, the Regional Committee of the Romanian
Communist Party Fund, Hunedoara .
Keywords : Romania, school of cadres, Par ty activist, ideological educat ion, The Ploughmen’s
Front, The Romanian Communist Party

OBIECTIVELE STUDIULUI ȘI SURSELE DE DOCUMENTARE
Studiile dedicate învățământului de partid și mai ales școlilor de cadre din țările
fostului lagăr sovietic și îndeosebi din România sunt aproape i nexistente. O abordare
din perspectivă sociologică a învățământului de partid, a școli i de formare a
nomenklaturii în Germania de Est și România îi aparține lui Mih ai Dinu Gheorghiu1,
fără însă ca acesta să valorifice izvoarele de arhivă. Din pers pectiva valorificării
documentelor de arhivă, o contribuție importantă în analiza șco lii de cadre a Partidului
Muncitoresc Român o aduc Nicoleta Ionescu-Gură2 și Bogdan Ivașcu3. Pasager
problema școlilor de partid, a școlilor de cadre a fost atinsă în lucrări generale despre

* Profesor la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu; e-mail: sori [anonimizat]
1 Mihai Dinu Gheorghiu, Intelectualii în câmpul puterii. Morfologii și traiectorii soci ale, Iași,
Polirom, 2007.
2 Nicoleta Ionescu-Gură, Nomenclatura Comitetului Centra l al Partidului Muncitoresc Româ n,
București, Humanitas, 2006.
3 Bogdan Ivașcu, Nașterea unei noi elite: Transilvania (1945-1953), Arad, Edit. Gutenberg
Univers, 2008 .

Sorin Radu 2
156
comunizarea României, de către Stelian Tănase4, Vladimir Tismăneanu5, sau în lucrări
despre ideologizarea învățământului și noile elite/nomenklatura în spațiul fostului lagăr
sovietic de Milovan Djilas6, Michael Voslenski7, John Francis Connely8, Manfred
Jäger9, Boris Kagarlitsky10, Frédérique Mantoni11.
Școlile de cadre au fost înființate și au funcționat în România nu doar în cadrul
Partidului Comunist, ci și în cadrul organizații lor celui mai i mportant „tovarăș de
drum” din perioada 1944-1953: Fro ntul Plugarilor. În consecință , în studiul de față ne
propunem analiza modului în care s-au organizat școlile de cadr e în interiorul acestei
organizații țărănești, care avea drept sarcină principală, în R omânia de după anul 1945,
transmiterea în lumea rurală a ideologiei comuniste, ușurarea p rocesului de comunizare
a satelor românești, acolo unde comuniștii erau extrem de nepop ulari. Studiul nostru
este fundamentat pe valorificarea unor documente inedite, desco perite în Fondul
Frontul Plugarilor păstrat în cadrul Arhivei Comitetului Central al Partidului Co munist
din România din București și în Arhivele Naționale ale României . Direcția Județeană
Hunedoara, Fond Comitetul Regional al Partidului Comunist Român. Hunedoara .
ORGANIZAȚIA FRONTUL PLUGARILOR
Despre activitatea Frontului Plu garilor, formațiune politică cu o e x i s t e n ț ă
postbelică destul de lungă, dar c u rol politic efectiv într-o p erioadă scurtă de timp, s-a
scris foarte puțin după 1989. În literatura de specialitate exi stă puține abordări ale
acestui subiect12, întâlnindu-se doar unele referiri tangențiale în lucrările de analiză
generală din punct de vedere poli tic și economic a perioadei im ediat postbelice13.

4 Stelian Tănase, Elite și societate. Guvernar ea Gheorghiu-Dej 1948-1965 , București, Humanitas,
1998.
5 Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O i storie politică a comunismului românesc,
Iași, Polirom, 2005.
6 Milovan Djilas, The New Class, New York, Praeger Publisher Inc, 1957.
7 Michael Voslenski, La Nomenklatura. Lés Privilégiés en URSS, Pierre Belfond, 1980.
8 John Francis Connely, Creating the Socialist Elite: Communist Higher Education Polici es in the
Czech Lands, East Germany and Poland: 1945-1954, Cambridge, Harvard University, 1994.
9 Manfred Jäger, Kultur und Politik in der DDR 1945-1989, Berlin, Deutschland Archiv, 1995.
10 Boris Kagarlitsky, Les intellectuels et l’Etat soviétique de 1917 à nos jours, Paris, PUF, 1993.
11 Frédérique Mantoni, Intellectuels communistes. Essai sur l’obéissance politique. La nouvelle
Critique (19 67-1980) , Paris, La Découverte, 2005.
12 Nicolae Georgescu, Sorin Radu, Refacerea politică și extinderea organizatorică a Frontului
Plugarilor în anii 1944-1945 , „Studia Universitatis Petru Ma ior”, Historia, Târgu Mureș, nr . 9, 2009,
p. 198-214; Simion Costea, Aspecte ale instaurării puterii comuniste în România. Rolul Fro ntului
Plugarilor în județul Mureș (1944-1947) , „Apulum”, Alba Iulia, vol. XXXVII/2, 2000, p. 275-282;
Gabriel Moisa, Tovarășii de drum ai comuniștilor în Regionala Crișana Maramure ș 1944-1953 , „Anuarul
Institutului de Istorie «George Bariț» din Cluj -Napoca”, tom X LIV, 2005, p. 331-347.
13 Gheorghe Onișoru, Alianțe și confruntări între partidele politice 1944-1947, București, Fundația
Academia Civică, 1996; Gheorghe Onișoru, România în anii 1944-1948. Transformări economice și
realități sociale , București, Fundația Academia Civică, 1998; Virgiliu Țârău, Alegeri fără opțiune.

3 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: î nființarea școlilor de cadre
157
Frontul Plugarilor a fost încă de la înființare (1933) una dint re cele mai obediente
organizații politice față de Partidul Comunist din România, ace st lucru accentuându-se
în perioada postbelică. C ondus de dr. Petru Groza14, Frontul Plugarilor a fost o
organizație dezvoltată artificia l după război, în special pentr u a contracara influența
Partidului Național Țărănesc în m ediul rural, dar și pentru a m edia influența comunistă
printre țărani. Acțiunile acestuia, de la 23 august 1944 și pân ă la „autodizolvarea” din
martie 1953, au fost strict supravegheate de Partidul Comunist din România. Una
dintre primele inițiative a fost aderarea la Frontul Național D emocrat (octombrie 1944),
moment în care se preciza, destul de clar, scopul acestei forma țiuni: „Frontul Plugarilor
are marea misiune să organizeze energiile imense din sectorul a grar al țării.”15 Oficial,
Partidul Comunist încerca să sub linieze independența de acțiune a Frontului Plugarilor
și aceasta datorită lipsei de aderență a ideilor comuniste în r ândurile țăranilor,
deconspirarea legăturii dintre comuniști și Frontul Plugarilor fiind apreciată drept „o
greșeală de tact care s-ar răzbuna curând pe noi”16.
Ponderea politică a Frontului va crește simțitor odată cu forma rea guvernului de
către dr. Petru Groza (6 marti e 1945), atunci când, bucurându-s e de întregul sprijin
logistic al statului, a devenit un adevărat pol de atracție pen tru țărani. După
adjudecarea prin fraudă a alegerilor parlamentare din noiembrie 1946 de către
comuniști, poziția Partidul Comunist din România față de „tovar ășii de drum” s-a
schimbat. Astfel, atitudinea față de Frontul Plugarilor a deven it mult mai
intransigentă, nemaipermițându-s e nicio „slăbiciune” – termen f olosit de comuniști
pentru a desemna abaterea unor elemente din Frontul Plugarilor de la strategia impusă
de ei. În acest context se înscrie și „reorganizarea” începută în 1947, ce reprezenta o
primă etapă a unui proces ce se v a încheia, în cele din urmă, c u „autodizolvarea”
Frontului Plugarilor în 195317.

Primele scrutinuri parlamentare din Centrul și Estul Europei du pă cel de-al Doilea Război Mondial,
Cluj-Napoca, Edit. Eikon, 2005; I on Zainea, Mihai Drecin, Corne liu Crăciun, Antonio Faur, Gabriel
Moisa, Augustin Țârău, Nicolae Mihu, Democrație Occidentală și Democrație populară . Evoluția
spectrului politic în Nord Vestul României 1944-1950 , Oradea, Edit. Universității din Oradea, 2004.
14 Dr. Petru Groza va deveni, la 6 martie 1945, șeful primului gu vern pro-sovietic din România,
instaurat prin forță de către sovietici. În anul 1948, Groza va fi schimbat din funcția de premier și numit
șef al statului – președinte al prezidiului Marii Adunări Națio nale, care în realitate era o funcție formală,
lipsită de putere (Dorin Liviu-Bîtfoi, Petru Groza, ultimul burghez. O biografie, București, Edit.
Compania, 2004.).
15 23 august 1944. Documente 1939-1943, vol. I, Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Mircea Mușat
(coord.), București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1984, p. 186-188 (1944 noiembrie 4 . Moțiune votată
de Frontul Plugarilor în cadrul conferinței din 1-3 noiembrie 1 944, cu privire la sprijinirea Platformei
Frontului Național Democratic ).
16 Arhivele Naționale Istorice Centrale din București, Fond Comit etul Central al Partidului
C o m u n i s t d i n R o m â n i a [ infra: A.N.I.C. Fond C.C. al P.C.R.], – Cancelarie, dos. 256/1945, Informare
privind situația existentă în organizațiile Frontuluil Plugaril or, semnată de Nichifor Stere, 8 decembrie
1945, f. 4.
17 Nicolae Georgescu, Sorin Radu „Autodizolvarea” Frontului Plugarilor (1953), „Apulum”,
Alba Iulia, vol. XLVI, 2009, p. 211-231.

Sorin Radu 4
158
IMPORTANȚA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI IDEOLOGIC PENTRU PARTIDUL
COMUNIST DIN ROMÂNIA
Învățământul de partid creat în România după modelul sovietic a vea drept
obiectiv formarea de cadre (act iviști de partid), care după abs olvire urmau să ocupe
funcții de răspundere în structuri le centrale și locale ale Par tidului Comunist, în
i n s t i t u ț i i l e d e s t a t . D e a s e m e n e a , î n v ă ț ă m â n t u l d e p a r t i d u r m ă r ea și îndoctrinarea
membrilor de partid, „ridicarea nivelului lor ideologic”. În ac est sens, secretarul
general al Partidului Muncitoresc Român18, Gheorghe Gheorghiu-Dej, preciza că
menirea învățământului de partid era aceea de a educa oamenii „ în spiritul
devotamentului față de democrați a populară și socialism, în spi ritul urii neîmpăcate
împotriva provocatorilor de război și a uneltelor lor, împotriv a claselor exploatatoare,
a celor care răspândesc zvonuri, împotriva acelora care caută s ă împiedice construirea
socialismului în țara noastră”19.
Educația de partid sau învățământul de partid era transpus în p ractică de către
comuniști prin intermediul „școlilor de partid”. Așa cum remarc a sociologul Mihai
Dinu Gheorghiu, școlile de partid nu aveau doar menirea de a pr egăti funcționari care
să asigure îndoctrinar ea tuturor membrilor d e partid, ci reprez entau și școli de formare
a unei „nobilimi de stat” socialiste, prin pregătirea cadrelor conducătoare din fostele
țări socialiste20.
Din perspectiva sociologiei educației, școlile de partid au fos t instituții de
învățământ speciale, în același timp școli politice (de partid) , școli populare
(datorită modului de recrutare și prin caracterul de masă al învățământului de
partid) și școli de elită . Școlile de partid constituiau instrumente de mobilizare
politică, alături de alte organizații (brigăzi, sindicate, orga nizații de bază), care
permiteau socializarea politică a comuniștilor și stabilizarea raporturilor ierarhice,
dublând disciplina de partid cu docilitatea necesară deprinderi i învățăturii
partidului. Totodată, acestea constituiau un instrument de cont rol al statului
totalitar, condiționând accesul la educația publică21. Importanța școlilor de partid
este dată și de faptul că asigura pregătirea „rezervei de cadre ”, fidele partidului
comunist, cu rol major în constr ucția statului după modelul sov ietic.
Paul Niculescu-Mizil, șeful Secției de Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R.
în perioada 1956-1965, remarca faptul că învățământul de partid e r a „ o a r m ă d e
înarmare a membrilor de partid, a cadrelor, a celor fără de par tid cu politica partidului

18 Partidul Muncitoresc Român este denumirea luată de Partidul Co m u n i s t d i n R o m â n i a î n
februarie 1948, în urma anexării Partidului Social-Democrat (Ni colae Jurca, Istoria social-democrației din
România, București, Edit. Științi fică, 1994, p. 364-383).
19 Apud Nicoleta Ionescu-Gură, Sovietizarea României. Republica Populară Română 1948-1950:
transformări instituționale, București, Edit. BIC ALL, 2005, p. 249.
20 Mihai Dinu Gheorghiu, op. cit. , p. 15.
21 Mihai Dinu Gheorghiu, op. cit. , p. 70-72.

5 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: î nființarea școlilor de cadre
159
nostru, cu aprecierile cele mai n oi asupra desfășurării vieții interne și internaționale,
asupra sarcinilor de luptă”22.
Partidul Comunist din România și- a organizat învățământul de pa rtid după
modelul celui sovietic. Astfel, partidul a trimis în URSS deleg ații formate din cadre
didactice de la școlile de partid pentru studierea experienței școlilor de partid de aici.
La sfârșitul anilor ‘40 și începutul anilor ‘50, PMR, în scopul ideologizării membrilor
de partid, a organizat o rețea de cursuri și școli de partid. A cestea au fost organizate pe
lângă CC al PMR (școlile superioare de partid) și pe lângă comi tetele regionale de
partid (școlile de partid de 3 și 6 luni sau de un an). În anul 1947, funcționau o rețea de
școli de partid formată din: Școala Superioară de Partid (6 lun i); Școala Centrală de
Cadre (4 luni); Școala Centrală de Gazetari (3 luni); Școala Ce ntrală în Limba
Maghiară (6 luni); Școala Centrală pentru Activiste; Școala Cen trală pentru Activiștii
Tineri (Școala Centrală a Uniunii Tineretului Muncitor „Filimon Sârbu” – 2 luni, iar
din anul 1949 de 6 luni); 21 de școli de cadre județene23.
În anul 1949, PMR introduce anul școlar în învățământul de part id; toate școlile,
cursurile și cercurile de partid începeau să funcționeze și să- și încheie activitatea la
aceeași dată, scopul reglementări i fiind de a pune ordine în în vățământul de partid.
Cursurile începeau în 15 septembrie și se încheiau în 15 iulie24.
Învățământul de partid era organizat pe trepte: elementar, medi u și superior.
Organizarea primelor două forme d e învățământ de partid intrau în sarcina
comitetelor regionale, raionale și orășenești de partid, care a veau sarcina de a
îndruma, controla și de a asigura participarea cadrelor de part id la procesul de
învățământ. Formele elementare ale învățământului de partid era u conduse de
propagandiști membri de partid și cuprindeau: Cercurile de politică curentă,
Cursurile de partid serale, Cursurile pentru activul de partid de la sate, Cercurile
pentru Studierea Istoriei Parti dului Comunist al Uniunii Soviet ice. Învățământul
mediu de partid cuprindea: Cursurile de partid de trei luni, Școlile Medii de Partid
de șase luni, Școlile de Partid de un an, școlile de Partid de doi ani. Învățământul
superior de partid cuprindea: Universitățile de marxism-leninism (funcționau la
București, Cluj, Iași, Timișoara și Târgul Mureș – în limba mag hiară) , Școlile
serale de marxism-leninism (funcționau la Galați, Ploiești, Craiova, Constanța,
Brașov, Arad, Oradea, Baia Mare, Arad, Sibiu, Deva, Buzău, Târg oviște),
Universitatea de Partid „Ștefan Gheorghiu” (își începe cursurile în 1947 la
București) cu scopul de a pregăti „cadre de răspundere pentru p artid, organizații de
masă și aparatul de stat”. În perioada 1947-1951, durata studiu lui era de un an,

22 Nicoleta Ionescu-Gură, Nomenclatura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Româ n,
p. 101.
23 Gheorghe Gheorghiu-Dej, Articole și cuvântări, ediția a III-a, București, Edit. pentru Literatură
Politică, 1953, p. 116.
24 Nicoleta Ionescu-Gură, Nomenclatura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Româ n,
p. 102.

Sorin Radu 6
160
peste 80% dintre cursanți fiind muncitori; după 1951 durata cur surilor va fi de doi
ani, iar din 1953 de trei ani25.
ȘCOALA DE CADRE A FRONTULUI PLUGARILOR:
ÎNFIINȚARE ȘI ORGANIZARE
Primele informații despre exist ența și activitatea școlilor de cadre ale Frontului
Plugarilor arată ca acestea au început să funcționeze la un niv el modest imediat după
instaurarea guvernului pro-sovietic condus de dr. Petru Groza, președintele organizației
plugărești. Un document din 13 noiembrie 1945 menționează funcț ionarea la nivelul
județelor a 17 asemenea școli de cadre26. În această perioadă, Frontul Plugarilor susținea
că are un total de 1.271.486 membri27. Dorina Stoian, reprezentant al Partidului
Comunist în structurile de conducere a Frontului Plugarilor, co nsidera în noiembrie 1945
că „Școlile de cadre, mai ales cele țărănești, trebuie să arate în primul rând țăranilor cum
să combată ei reacțiunea în sate. Dar felul cum se predă e mai înalt decât cum poate
înțelege un țăran. Tezele pentru aceste școli trebuie făcute în înțelesul tuturor, ca să știe
țăranii să arate ce a făcut guvernul nostru și Frontul Plugaril or pentru țărănime, pentru a
combate reacțiunea de la țară. Din cauza slăbiciunii Comitetulu i Executiv [al Frontului
Plugarilor], țăranii din județe n-au fost trimiși în mod sufici ent la școala de cadre.”28.
Faptul că aceste școli de cadre nu desfășurau o activitate efic ientă, ci erau mai
degrabă formale, fără rezultate concrete în munca de pregătire a activiștilor, a
funcționarilor de partid, este d ovedit de numeroasele deficienț e sesizate de organele de
control ale Partidului Comunist ș i ale Frontului Plugarilor, pr ecum și de incompetența
cadrelor organizației plugărești, care deși au trecut prin școa la de cadre nu și-au însușit
în mod serios nici doctrina comunistă, nici metodele de lucru î n cadrul Frontului
Plugarilor29. În acest context, Resortul Org anizatoric și Resortul Educație Politică și
Propagandă, ce funcționau pe lângă Comitetul Central al Frontul ui Plugarilor, au
demarat o acțiune consistentă d e organizare a școlilor de cadre și de extinderea lor în
toată țara. Un pas important în acest sens a fost înregistrat î n octombrie 1947 când a
fost întemeiată la Codlea–Brașov prima școală de cadre pentru i nstructorii și

25 Mihăiță Lupu, Funcționarea Academiei „Ștefan G heorghiu” sau ce putem recupera în folosul
mobilității elitelor actuale din România, „Anuarul Institutului de Investigare a Comunismului în România ”,
București, vol. II, 2007, p. 265-277; Nicoleta Ionescu-Gură, Nomenclatura Comitetului Central al Partidului
Muncitoresc Român , p. 102-113.
26 A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dos. 101/1945, f. 2.
27 A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R – Ca ncelarie, dos. 243/1945, f. 2 .
28 A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dos. 101/1945, f. 4-5.
29 Vezi în acest sens Procesul-verbal al ședinței Secretariatului Comitetului Executi v al Frontului
Plugarilor din 26 iulie 1947 (A.N.I.C., Arhiva C.C. al P.C .R., Fond Frontul Plugarilor, rol a 430, cadrele
691-698).

7 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: î nființarea școlilor de cadre
161
îndrumătorii Comitetului Central al Frontului Plugarilor30, ulterior mutată la București.
Necesitatea stringentă era aceea de formare a unor cadre foarte bine pregătite în munca
de partid, fidele comuniștilor și îndoctrinate în spiritul ideo logiei prosovietice pentru a
fi pregătite să se implice în transformările radicale pe care c omuniștii și sovieticii le
pregăteau în România: alungarea regelui Mihai I și instaurarea unei republici populare,
transformarea socialistă a agriculturii (colectivizarea), trans formarea socialistă a
industriei, controlul instituțiilor statului etc. Menirea acest or cadre, funcționari ai
partidului, era fundamentală, î n sensul că prin acțiunea lor tr ebuiau să devină „curele de
transmisie” în lumea rurală a pla nurilor și acțiunilor comunist e. Altfel spus, aveau
menirea de a ușura legitimarea acțiunilor antinaționale, antiro mânești ale comuniștilor,
folosindu-se de un limbaj învățat la școala de partid și de met odele de propagandă și
agitație sovietice etc., însușite în timpul pregătirii la școal a de cadre. Nu în ultimul
rând, menirea școlii de cadre e ra și aceea de a crea cadre de p artid fidele comuniștilor și
sovieticilor, îndoctrinate în sp irit stalinist, care să fie fol osite drept instrumente ale
comunizării în lumea satelor românești (unde comuniștii erau tr adițional extrem de
nepopulari).
Acesta este contextul în care c onducerea centrală a Frontului P lugarilor a decis
în anul 1948 să treacă la organizar ea riguroasă a școlilor de p artid, având drept model
pe cele organizate de sovietici, precum și pe cele organizate d e către comuniștii
români. Instrucțiunile pentru or ganizarea și funcționarea școli lor de cadre pe grupe de
județe au fost riguros elaborate și transmise de Comitetul Cent ral al Frontului
Plugarilor tuturor organizațiilor județene. Regulamentul de org anizare a fost întocmit
de către Vasile Hulduban (secretarul general al Comitetului Cen tral al Frontului
Plugarilor) și Florea Tiță (res ponsabilul Resortului Educație ș i Propagandă al
Comitetului Central al Frontului Plugarilor) și prevedea măsuri concrete referitoare la:
scopul, conducerea, organizare înv ățământului, recrutarea elevi lor școlilor de cadre,
lectorii și conținutul procesului de învățământ, desfășurarea m uncii de educație
politică a elevilor, verificarea cunoștințelor acumulate etc. A stfel, școala de cadre se
organiza la nivelul mai multor j udețe și trebuia să își desfășo are activitatea timp de o
lună. Aceasta avea „drept scop de a forma cadre care să poată d uce munca cu rezultate
bune la județ, plăși și comune, aplicând just linia Frontului P lugarilor, luptând pentru
întărirea alianței între clasa m uncitoare și țărănimea muncitoa re, sub conducerea
proletariatului, pentru limitarea chiaburilor exploatatori la s ate, pentru trecerea la
agricultură înaintată.”31

30 Raport al C.C. al Frontului Plugarilor cu privire la îndeplinir ea planului de muncă pentru
perioada 1 iulie – 1 noiembrie 1947 (A.N.I.C., Arhiva C.C. al P.C.R., Fond Frontul Plugarilor, rola 430,
cadrele 671-680).
31 Arhivele Naționale ale României. Direcția Județeană Hunedoara, Fond Comitetul Regional al
Partidului Comunist Român. Hunedoara [ infra: A.N.R.D.J. Hunedoara, Fond Comitetul Regional P.C.R.
Hunedoara], dos. 21, 1948, f. 89.

Sorin Radu 8
162
Structura de conducere a școlii de cadre cuprindea un director, doi sau mai
mulți asistenți, în funcție de numărul de elevi (un asistent la fiecare grup de maximum
15 elevi). Recrutarea conducerii școlii se făcea de către comit etele județene, cu
consimțământul Comitetului Centr al, „dintre prieteni cu o mai b ună pregătire
marxist-leninistă, preferându-se absolvenții școlii Comitetului Central al Frontului
Plugarilor, recomandați pentru munca de educație, care au stagi u și experiență în
această muncă”. Directorii trebuiau să aibă „aptitudini” pentru munca de învățământ și
posibilități de dezvoltare în această direcție. Mai mult decât atât, era obligatoriu ca
aceștia să aibă un „dosar sănătos”, adică „trecutul lor trebuie să fie nepătat, iar din
punct de vedere al moralei să aibă o purtare ireproșabilă”. Con ducerea școlii de cadre
de la nivelul județelor făcea parte din Comisia de Educație Pol itică a organizației
județene unde funcționa școala. Nicio schimbare în cadrul condu cerii acestor școli nu
se putea face fără aprobarea organelor centrale de conducere, m ai precis a Resortului
de Educație și Propagandă al Comitetului Central. Între sarcini le ce-i reveneau
directorului și asistenților săi se numărau: ridicarea continuă politică și ideologică în
spirit comunist a elevilor, planificarea muncii întregii conduc eri. De asemenea,
directorul și asistenții „vor preda una până la două lecții, câ t mai temeinic pregătite,
ridicându-și în acest fel autorita tea în fața elevilor. Pentru a ține legătura cu masele și a
nu se rupe de realități le de pe teren, conducerea școlii va ieș i pe teren împreună cu
elevii, de două ori în cursul unei serii, după programarea făcu tă de biroul județean.”32
Recrutarea elevilor constituia o chestiune funda mentală a or ganizației
plugărești. În acest sens, instrucțiunile transmise de la nivel ul conducerii centrale
stabileau înființarea unei comisii compusă din: un delegat al r esortului organizatoric,
unul de la evidența membrilor și unul de la resortul de educați e. Comisia funcționa
permanent pe lângă Comitetul Jude țean al Frontului Plugarilor c u scopul de a asigura
cursanți permanenți școlii de cadre, în funcție de necesități. Criteriile de selecție a
cursanților școlii de cadre a Frontului Plugarilor aveau la baz ă „originea sănătoasă”,
adică să provină din rândul țăr anilor, să nu aibă un trecut pol itic compromițător (să fi
făcut parte din partidele burghe ze sau fasciste). În plus, curs anții trebuiau „să nu fi
avut o atitudine de dușmănie față de clasa muncitoare și să se bucure de încrederea
țărănimii muncitoare, să fi participat, stând în frunte, la înf ăptuirea reformei agrare, la
alegerile din 1946 și cele din 1948, la îndeplinirea planului d e însămânțări și
colectări”. Trecutul celor propuș i pentru a urma școala de cadr e trebuia riguros
verificat de către organele de conducere județene ale Frontului Plugarilor. În ceea ce
privește educația cursanților, „cei recomandați trebuie să aibă un minimum de cultură
generală, precum și posibilități de dezvoltare politică”. Dosar ele candidaților la
școala de cadre trebuiau să cuprindă, pe lângă adeziune și auto biografie, toate
referințele necesare c unoașterii trecutului lor, precum și refe ratul responsabilului cu
evidența asupra muncii lor, în cadrul organizațiilor Frontului Plugarilor. Toate
dosarele candidaților erau supus e aprobării biroului județean a l Frontului Plugarilor33.

32 Ibidem , f. 89-90.
33 Ibidem , f. 90-91.

9 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: î nființarea școlilor de cadre
163
Programul școlilor de cadre și misiunea lor . Instrucțiunile cu privire la
organizarea școlilor de cadre pe grupe de județe transmise de c onducerea centrală a
Frontului Plugarilor în teritoriu stabileau în mod concret care era misiunea acestor
instituții de formare a activiștilor de partid: „1. Înarmarea c u cunoștințele elementare
de bază, absolut necesare aplicăr ii liniei Frontului Plugarilor la sate, în vederea
ridicării bunăstări țărănimii m uncitoare; 2. Educarea în devota ment față de Partidul
Muncitoresc Român și întărirea alianței cu clasa muncitoare; 3. Dezvoltarea dragostei
față de Uniunea Sovietică și admirație față de genialul său con ducător Generalisimul
STALIN; 4. Educarea țărănimii muncitoare în spiritul dragostei față de Republica
Populară Română și a l uptei hotărâte împotriva elementelor expl oatatoare ale satului”.
Pentru însușirea acestor prevederi fundamentale, programul „de studiu” al școlii de
cadre era conceput de Comitetul Central al Frontului Plugarilor într-o manieră foarte
intensivă: studiu de maximum 9 ore pe zi, cu o oră de odihnă du pă masă și 8 ore de
somn. În cele 9 ore de studiu in tra o oră de citire și comentar e a presei. „Predarea
lecțiilor, cât și seminariile, este bine să se facă în orele de dimineață, urmând ca după
amiezile să fie rezervate studiul ui individual. În cursul săptă mânii de lucru, nu sunt
zile libere, afară de Duminici.”34
O preocupare foarte importantă a organizatorilor școlilor de ca dre era legată de
calitatea „profesorilor” („lectorii”) care predau „lecțiile”. În vederea realizării acestui
scop, lecțiile urmau a fi predate de către lectori, „care vor f i aleși dintre cei mai
pregătiți și cunoscători ai probl emelor cuprinse în lecții. Bir ourile județene vor
încredința această sarcină numai acelor prieteni, cari, prin pr egătirea, trecutul și
devotamentul lor față de lupta ță rănimii muncitoare, merită cin stea de a fi educatori ai
cadrelor de bază și prezintă ga ranția că pot îndeplini această sarcină.” Acești „lectori”
erau la rândul lor instruiți de către Resoartele de Educație Po litică de la nivelul
județelor în cadrul unor „cercuri de studii”: „În ședințele săp tămânale ale acestor
cercuri de studiu, se vor lua în discuții lecțiile ce urmează a fi predate la școală în
săptămâna următoare, aducându-li- se corectările și complectăril e necesare. La aceste
ședințe vor participa, prin rotație, câte unul din membrii biro ului județean, fie că sunt
sau nu lectori la școala de cadre. Participarea directorului șc olii este obligatorie.
Asistenții prin rotație.” Conținutul „lecțiilor” predate la șco ala de cadre a Frontului
Plugarilor era riguros controlat: „a. Nu se admite predarea une i lecții, fără ca ea să fi
fost verificată de cercul de studii sau directorul școlii; b. L ecțiile să nu fie abstracte,
rupte de viață și de realitate. Ele trebuie să formeze o expune r e c l a r ă ș i p r e c i s ă a
problemelor teoretice legate strâns de munca practică de fiecar e zi; c. Forma de
predare a lecțiilor va fi cât mai pe înțelesul elevilor; d. Exp unerea trebuie să fie
convingătoare, caldă și lipsită de monotonie. După predarea lec ției, directorul
împreună cu lectorul, fac analiza lecției, scoțând în evidență părțile bune și părțile rele,
pentru ca în viitor să nu se mai repete. Conducerea școlii îi v a ajuta pe lectori în

34 Ibidem , f. 91.

Sorin Radu 10
164
pregătirea lecțiilor prin sfaturi și îndrumări izvorâte din pro pria lor experiență,
punându-le la îndemână tot materia lul bibliografic de care au n evoie.”35
Pregătirea cursanților era comple tată prin „studiul individual” a l m a t e r i a l u l u i
bibliografic recomandat de „lectori”, sub supravegherea și îndr umarea colectivului de
conducere a școlii. În primele două săptămâni ale fiecărei seri i, îndrumarea elevilor
trebuia făcută cu deosebită grij ă și atenție, arătându-li-se el evilor cum să-și ia notițe
din lecțiile predate, cum să st udieze materialul bibliografic, cum să noteze în caietele
lor ideile principale. Pentru a veni în ajutorul elevilor slabi , conducerea școlii putea
forma grupe de câte 3–4 elevi, supravegheate și ajutate de curs anții mai pregătiți.
Materialul bibliografic era indicat de Comitetul Central. În ca drul programului de
pregătire a elevilor școlii de cadre o importanță deosebită era acordată „seminariilor”.
Pentru a nu lăsa loc unor interpretări, Comitetul Central al Fr ontului Plugarilor a
stabilit modul în care trebuia să se desfășoare acest „proces d idactic”: „Seminariile vor
trebui să urmărească: a). Verificarea gradului de însușire a le cțiilor predate și a
materialului studiat individual; b). Aprofundarea cât mai temei nic cu putință a
problemelor cuprinse în programe; c). Obișnuirea elevilor cu ex primarea și
argumentarea gândurilor și cunoș tințelor lor.” Cum elevii dețin eau un bagaj
educațional extrem de scăzut, instrucțiunile referitoare la org anizarea seminarului
devin extrem de explicite și par a avea conotații pedagogice: „ Metoda de bază a
seminariilor constă în întrebări puse de asistenți și în răspun s u r i d a t e d e e l e v i .
Întrebările vor fi puse mai ușor elementelor mai slab pregătite , elevii mai bine
pregătiți vor complecta și vor a vea de răspuns la întrebările m ai grele. Referatele nu se
vor face în școlile de cadre pe grupe de județe. Întrebările se formulează de colectivul
școlii, atât în ce privește numărul, cât și forma întrebărilor. Rămâne ca sarcină pentru
fiecare asistent ca în cursul seminarului să-și formuleze și în trebări atrăgătoare la
nivelul de pricepere a elevilor. În seminar, asistenții trebuie să vorbească puțin. Ei se
vor rezuma la formularea întrebăr ilor și la îndreptarea greșeli lor ce se comit. Aceasta
numai în cazul când acest lucru nu poate fi făcut de elevi. Răs punsurile elevilor
trebuie să fie date în cadrul întrebărilor, fără a se devia în discutarea altor probleme, în
afară de lecție. Elevii trebuie să fie învățați a lega probleme le discutate în seminarii,
cu exemple concrete de viață. Răspunsurile nu vor fi date numai de elevii bine
pregătiți, ci se va urmări antrenarea în discuții și a celor sl abi. La sfârșitul fiecărui
seminar, asistenții vor face o recapitulare a problemelor esenț iale, cuprinse în lecția
respectivă.” La sfârșitul pregătirii fiecărei serii de cursanți trebuiau organizate două
ședințe de analiză a muncii de seminar, care să scoată în evide nță lipsurile și
progresele fiecărui elev și cauzele ce le determină36.
Un punct important al regulamentului de organizare a școlilor d e cadre se
referea la educația pe care fiecare elev trebuia să și-o însușească în urm ă procesului
instructiv educativ din cadrul ș colii. Astfel, pe toată durata cursurilor trebuia să se

35 Ibidem , f. 91-92.
36 Ibidem , f. 92-93.

11 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: înființarea școlilor de cadre
165
urmărească creșterea devotamentului față de cauza clasei muncit oare și a Partidului
său (Partidul Muncitoresc Român). Întreg programul școlii „va f i străbătut ca un fir
roșu de necesitatea luptei necruță toare împotriva dușmanului de clasă, chiaburimea
satelor și împotriva manifestări lor ideologice burgheze ca: ind isciplină, abateri de la
morala proletară, individualism, carierism, manifestări șovine, antisemite etc.”. De
asemenea, elevii trebuiau să cunoască condițiile grele în care au luptat liderii
comuniști pentru „dezrobirea poporului”. Nu în ultimul rând, cu rsanții aveau obligația
de a cunoaște „eroismul în muncă al oamenilor sovietici, precum și lupta eroică a
popoarelor din Grecia, China, Sp ania și a celorlalte popoare ca re luptă cu arma în
mână pentru dezrobirea de sub jugul imperialist”37.
Pentru o diseminare cât mai consistentă a celor învățate de ele vi în cadrul școlii
de cadre, precum și pentru dezvoltarea abilităților de activist de partid, fiecare
instituție de acest tip trebuia să organizeze în mediul rural u n comitet sătesc. În acest
mod, se urmărea ca ideologizarea societății să coboare până la nivelul satelor
românești. Comitetele sătești ale școlii de cadre organizau săp tămânal ședințe, unde
trebuiau prelucrate sarcinile primite de la organizația județea nă (îndeosebi cele legate
de problema educației politice, a agriculturii, cotelor obligat orii ce trebuiau plătite de
țărani pentru ajutorarea orașelor și a clasei muncitoare etc.).
Propaganda politică, îndoctrinar ea viitoarelor cadre de partid era făcută și prin
intermediul „Orei de citire a presei”. Aceasta se organiza pe g rupe de studiu,
„constituind un ajutor prețios pentru cunoașterea de către elev i a politicei curente”.
„Ora de citire a presei” se desfășura fie dimineața, înainte de predarea lecției, fie după
masă, în funcție de ora la care se primeau ziarele în orașul re spectiv. „În această oră se
citește și se comentează în primu l rând articolul de fond, apoi celelalte articole, după
importanța lor.” Principalele ziare „citite și prelucrate” erau „Scânteia” (organul
central de presă al Partidului Muncitoresc Român), „Frontul Plu garilor” (oficiosul
organizației plugărești cu același nume) și ziarul „Pentru Pace Trainică Pentru
Democrație Populară” (ofic iosul Cominform-ului)38.
Pregătirea teoretică a unui cadrist era completată cu „munca pr actică”,
desfășurată în rândul sătenilor. În timpul stagiului de pregăti re (o lună), elevii aveau
obligația de a face două deplasăr i în mediul rural „pentru a du ce munca de lămurire în
rândurile țărănimii muncitoare”. Odată întorși de la această ac tivitate, cursanții
întocmeau rapoarte informative pe care le prezentau comitetului sătesc al școlii de
cadre și conducerii, unde erau dezbătute, „trăgându-se învățămi ntele necesare”.
Activitatea practică a viitorului activist de partid era comple tată prin vizite organizate
la întreprinderile cele mai mari d i n j u de ț u l r e s pe c t i v ( u z i ne , f a br i c i , f e r m e e t c . ) . De
asemenea, ei participau la miti nguri și alte întruniri mai impo rtante și pregăteau
articole pentru ziarele locale, planuri de muncă, rapoarte de a ctivitate, ordine de zi

37 Ibidem , f. 93-94.
38 Ibidem , f. 94.

Sorin Radu 12
166
pentru diferite adunări și ședințe. „Lucrările – preciza docume ntul – vor fi analizate
critic de către conducerea școli i, arătându-se fiecăruia în par te părțile pozitive și
negative, urmărindu-se ca până la sfârșitul școlii, elevii să p oată întocmi ușor astfel de
lucrări.”39
Cursantul școlii de cadre nu trebuia să aibă timp liber, astfel că funcționarii de
partid îi ocupau programul zilnic cu numeroase alte activități. După încheierea
programului zilnic, seara, elevii desfășurau sub coordonarea in structorilor de la
Frontul Plugarilor și uneori de la Partidul Muncitoresc „muncă culturală”. Mai precis,
asistau la prelegeri, conferințe despre știință, artă, literatu ră, igienă, agricultură,
zootehnie. O altă recomandare făcută elevilor era legată de înv ățarea de cântece
muncitorești și țărănești, „poezii progresiste”, vizionarea de filme sovietice, „care sunt
foarte instructive”, și piese de teatru „progres iste, care vor fi ascultate în colectiv”.
În scopul conștientizării și re sponsabilizării elevilor față de importanța educației
desfășurate în cadrul școlii de cadre, al dezvoltării spiritulu i critic, era introdusă
„Gazeta de perete a școlii”. Aceasta trebuia să oglindească via ța din școală cu toate
părțile bune, lipsurile și greutățile. „Articolele ce prezintă munca în școală, criticarea
abaterilor și a oricăror manifestări nesănătoase, se vor afișa de îndată ce se simte
nevoia de a fi arătate. Elevii vor fi îndemnați să folosească d in plin acest mijloc de
critică și autocritică, exprimându -și deschis părerea asupra tu turor problemelor ce-i
frământă. Se recomandă folosirea criticei și prin întrebuințare a caricaturii, umorului,
satirei etc.”40
La absolvirea programului de pregătire în cadrul școlii de cadr e, fiecare elev
primea o „caracterizare”, ce avea o importanță fundamentală pen tru poziția pe care
urma să o ocupe un absolvent în structurile de conducere ale Fr ontului Plugarilor sau
în instituțiile statului. Aceste caracterizări deveneau un docu ment major în dosarul
personal al activistului de partid, condiționându-i accesul la alte forme superioare ale
învățământului de partid, cariera lui de birocrat în ansamblu. Instrucțiunile emise de
conducerea centrală a Frontului Plugarilor cu privire la organi zarea școlilor de cadre la
nivelul județelor subliniau modul în care directorul instituție i trebuia să procedeze la
redactarea caracterizărilor: „Pen tru o caracterizare justă a el evilor, directorul și
asistentul său să se apropie de elevi în mod prietenesc, să le cunoască firea, defectele
și calitățile, să-i ajute în vederea lichidării deprinderilor n egative și dezvoltării părților
pozitive.” Caracteriz ările se discutau în colectivul de conduce r e a l ș c o l i i „ c u m u l t ă
obiectivitate partinică” [sic!]; acestea erau terminate cu câte va zile înainte de
închiderea cursurilor și cuprindeau în linii generale următoare le date: date personale
asupra elevului; nivelul politic și teoretic avut la intrarea î n școală; cum a muncit
elevul pentru însușirea materialului și care este rezultatul ac estei munci; felul cum
judecă și cum se exprimă prin viu grai și în scris; disciplina și devotamentul față de

39 Ibidem , f. 94-95.
40 Ibidem , f. 95.

13 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: înființarea școlilor de cadre
167
clasa muncitoare; manifestări nesănătoase, ajutorul dat pentru lichidarea lor și
rezultatele obținute; perspectivele de dezvoltare ulterioare; m unca ce i se poate
încredința (specificată concret). Caracterizările se făceau pe formulare tipizate trimise
de Comitetul Central, se întocmeau în trei exemplare: un exempl ar se trimitea
Comitetului Central al Frontului Plugarilor – Resortul de Educa ție, unul organizației
județene unde își desfășura activitatea școala de cadre, împreu nă cu întreg dosarul
elevului, și un exemplar se păstra în arhiva școlii41.
O grijă deosebită era acordată localului unde școala își desfăș ura activitatea,
precum și bibliotecii școlii. De înzestrarea materială se ocupa organizația județeană a
Frontului Plugarilor. Cărțile din bibliotecă erau atent selecta te pentru a se încadra în
categoria „literatură progresistă”. Deschiderea și închiderea c ursurilor școlii de cadre
se făcea în prezența unor membri a i biroului județean. „Unul di n ei va rosti un cuvânt
de deschidere. Directorul școlii aduce la cunoștință elevilor p rogramul lecțiilor,
precum și felul cum trebuie să se desfășoare activitatea lor, p e durata școlii.”
Examinarea finală a elevilor er a amănunțit explicat de instrucț iunile Comitetului
Central al Frontului Plugarilor: „Întrebările pentru examen vor fi afișate, pentru ca
elevii să facă o recapitulare sistematică. Ele nu vor fi puse l a întâmplare, ci după
nivelul și capacitatea fiecărui elev. Examenul va dura o zi. La examen asistă, în mod
obligatoriu, unul sau mai mulți membri ai biroului județean. Ex amenul constă în
verificarea cunoștințelor teoretice, însușite de elevi, cât și asupra felului cum ei știu să
îmbine teoretica cu practica. Examenul nu constituie o redare a lecțiilor predate, ci o
adâncire a acestora”. În mod surprinzător, rezultatele constata te cu ocazia examenului
„nu schimbă cu nimic caracterizarea făcută deja elevilor, ci co n s t i t u i e o p r i m ă
verificare a acesteia”. La închiderea cursurilor fiecărei serii , un membru al biroului
județean trebuia să facă o expunere asupra situației interne și internaționale și
„îndeosebi asupra sarcinilor care stau în fața Frontului Plugar ilor”. Cursurile se
închideau cu un festival artistic dat de elevii școlii42.
Repartizarea în munca de partid a absolvenților se făcea de căt re biroul județean
de care aparținea școala de cadre, „potrivit nevoilor de cadre ale județelor respective,
ținând seama de propunerile școalei”43. Absolvenții școlilor de cadre urmau să ocupe
diferite funcții în cadrul organizațiilor locale și județene al e Frontului Plugarilor. Cei
mai bine pregătiți și care manifestau devotament față de Front și față de Partidul
Comunist aveau posibilitatea de a urma o forma superioară de pr egătire, în urma
căreia puteau obține funcții în cadrul structurilor superioare de conducere ale
Frontului Plugarilor. De asemenea, în mod obișnuit absolvenții școlilor de cadre ale
Frontului puteau ocupa funcții de conducere la nivelul instituț iilor statului din mediul
rural și, prin excepție, din mediul urban.

41 Ibidem , f. 95-96.
42 Ibidem , f. 96.
43 Ibidem , f. 97.

Sorin Radu 14
168
La încheierea fiecărui ciclu de pregătire, directorul școlii de cadre avea obligația
de a întocmi și înainta Comitetului Central un raport amănunțit , care cuprindea date
statistice cu privire la absolvenții cursurilor (schimbări inte rvenite în colectivul
elevilor), analiza critică a muncii în școală (lectori, lecții, seminarii și rezultatele
concrete obținute), semnalarea abaterilor (lupta de clasă, prob lema națională, cu
specificarea lor concretă, numele elevului, câte abateri și cum au fost combătute),
lipsuri și greutăți întâmpinate, propuneri în legătură cu organ izarea și funcționarea
școlii. Regulamentul de organiza re și funcționare a școlilor de c a d r e stabilea că
întreaga răspundere cu privire la modul în care se organizau și își desfășurau
activitatea școlile de cadre de la nivelul județelor revenea bi rourilor județene ale
Frontului Plugarilor44.
La 15 decembrie 1948, Secretariatu l Comitetului Central al Fron tului Plugarilor
a procedat la o analiză a modului în care își desfășuraseră act ivitatea școlile de cadre
centrale și județene. Participanții la ședință (Vasile Hulduban , Constantin Agiu, Florea
Tiță, Valeriu Grigoraș, Vasile Sârbu, Gheorghe Lemnaru, Neculai Găneț și Gheorghe
Nichiti), în urma deplasărilor efectuate prin mai multe organiz ații județene și având la
bază și rapoartele întocmite de „îndrumătorii centrali”, au aju ns la concluzia că
activitatea școlilor de cadre întâmpină o serie de probleme maj ore. Documentul ne
oferă informații despre numărul de activiști de partid pregătiț i la școala de cadre
centrală care își desfășura activitatea la București. Astfel, p ână la sfârșitul anului 1948
au absolvit cursurile acestei in stituții 6 serii, cu un total d e 274 elevi. Dintre aceștia, 80
erau membri ai biroului județean. Lipsurile constatate la școal a centrală erau legate în
principal de modul și criteriile de recrutare a elevilor: „În s eria aceasta sunt cei mai
slabi elevi. Ei au fost luați la întâmplare, fără să se țină se ama de nivelul lor politic. O
altă lipsă a fost și timpul scurt pentru pregătirea lecțiilor ș i din această cauză oamenii
au putut foarte greu să-și însușească materialul predat.”45
La județe funcționau, la sfârșitul anului 1948, 19 școli de cad re, care cuprindeau
toate județele. La unele școli se ajunsese la a IV-a serie, iar la altele la seria a III-a.
Numărul celor care absolviseră cursurile se ridica la 1426 elev i, fără a-i lua în calcul și
pe cei aflați în curs de instruire. Important de reținut este f aptul că Frontul Plugarilor
nu avea o evidența clară referito are la locul în care absolvenț ii școlii de cadre își
desfășurau activitatea. „Elevii care termină școlile nu sunt în trebuințați în munci și nu
știu unde muncesc acești elevi, dacă au fost repartizați la mun c ă . ” Î n t r e „ l i p s u r i l e ”
identificate de conducerea organizației plugărești se numărau: „Birourile Județene nu
se ocupă de școlile de cadre, de felul cum funcționează ele în general. Ca și la școala
centrală, s-a observat că este timp prea scurt pentru pregătire a lecțiilor. În privința
recrutării elevilor au fost lipsu ri mai mari. În primul rând el evii nu vin la timp (la
Timiș s-a întârziat 5 zile pentru a sosi toți elevii). La unele județene elevii au fost
recrutați cu angajamente scrise (Tutova, Vaslui). La alte județ ene s-au făcut

44 Ibidem , f. 97-98.
45 A.N.I.C., Arhiva C.C. al P.C.R. , Fond Frontul Plugarilor, rola 431, cadrul 139.

15 Învățământul de partid în Româ nia comunistă. S tudiu de caz: înființarea școlilor de cadre
169
promisiuni acestor elevi. La Olt, cei 2 elevi care au fost trim iși la școală, după ce au
stat câteva zile au fugit. La Botoșani, a fost trimis un crimin al de război. La Alba un
f o s t l e g i o n a r , c a r e a l u a t p a r t e l a R e b e l i u n e . L a T u t o v a u n u l c are a fost în poliția
legionară. În privința aceasta s-a observat o totală lipsă de v igilență din partea
birourilor județene.”46
În urma analizei acestei situa ții, Secretariatul Comitetului Ce ntral al Frontului
Plugarilor a dispus o serie de măsuri pentru îmbunătățirea acti vității școlilor de
cadre: mutarea accentului de pe partea teoretică a învățământul ui politic pe cea
practică, micșorarea numărului lecțiilor de la 40 la 36 și mări rea timpului de studiu
individual.
Școala centrală de cadre va avea o durată de 70 de zile, școlil e Județenei de 30
de zile. Pentru recrutarea elevilo r pentru școala centrală s-a decis ca fiecare
organizație județeană să cheme 6-7 elevi și să-i verifice la ju deț, îndrumătorul central
împreună cu biroul județean să răspundă de elevii pe care îi tr imite la școală. Pentru
școlile județene aceeași metodă. De la plasă și comună să se fa că propuneri mai multe
(30), iar „numai după verificare, cei mai nimeriți să fie trimi și la școală”. Totodată s-a
decis ca, după 19 Decembrie 1948, d upă ce închid școlile de cad re județene, directorii
(responsabilii de școli) „să fie chemați la București, pentru a se ține ședință cu ei și să
se vadă cum a mers munca”. La școlile de cadre unde activitatea nu a întâmpinat
probleme deosebite și unde exista u condiții de instruire, număr ul de cursanți trebuia
mărit: Sibiu, Alba, Bistrița, Satu Mare și Ialomița. Privind re crutarea elevilor, se
propune să se mai aibă în vedere, „atunci când se ia un element dintr-un sat, plasă, să
se țină seama dacă el are muncă de răspundere în Frontul Plugar ilor, pentru ca el
întorcându-se de la școală, cu ceea ce a învățat el, să poată c ontribui la bunul mers al
organizației noastre.”47
O constatare importantă a condu cerii Frontului Plugarilor era l egată de modul
ineficient în care îndrumătorii centrali au trat at problema șco lilor de cadre, aceștia nu
au dat ajutor practic școlilor Județene, ci au trecut ca „inspe ctorii”, și nu s-au interesat
de mersul școlii și unde este o defecțiune să îndrepte munca.
În încheiere, Vasile Hulduban f ăcea o constatare referitoare la calitatea
cursanților de la școlile de cadre și la modul lor de implicare în activitatea organizației
politice: „S-a observat că la șc oli nu se trimit oameni legați de mase și trebuie găsit un
principiu just pentru a aduce la școală numai oameni de felul a cesta, pentru ca după ce
se va întoarce în sat, cu pregătirea lui, să poată ajuta satul și organizația noastră de
acolo. Trebuie deci să găsim elemente sărace, cinstite, cu pers pective, dar legate de
mase. Mai trebuie să ne luăm o sarcină să cunoaștem și să urmăr im întrebuințarea
cadrelor care ies din școlile de cadre. Privind felul cum au fo st trimiși elevii de la
județe, s-a văzut că dispozițiile noastre au fost interpretate mecanic și de acum încolo

46 Ibidem , cadrele 139-140.
47 Ibidem , cadrele 140-141.

Sorin Radu 16
170
va trebui să aducem la școala centrală orice cadru, chiar dacă este de la plasă, fiindcă
dacă vom aduce chiar un element de la plasă, el ne va putea aju ta mult în muncă,
întors chiar la plasă.” Concluzia secretarului Comitetului Cent ral al Frontului
Plugarilor era că se impunea în viitorul apropiat organizarea u nor instruiri cu
reprezentanții organizațiilor județene în privința modului și c riteriilor recrutării
elevilor la școlile de cadre48.
CONCLUZII
Învățământul de partid, învățămâ ntul ideologic a jucat un rol f undamental în
procesul de construcție și de legitimare a regimurilor comunist e din Europa de Est
după cel de-Al Doilea Război Mo ndial. Îndoctrinarea membrilor d e partid, pregătirea
funcționarilor, a activiștilor de partid au fost făcute de cătr e partidele comuniste prin
intermediul școlilor de cadre. În cazul României, primele școli de cadre au apărut în
anul 1945 și au fost organizate de către Partidul Comunist după modelul celor
sovietice. Concomitent, asemenea școli de cadre au apărut și în cadrul Frontului
Plugarilor, care era cel mai important „tovarăș de drum”, care ajuta Partidul Comunist
să cucerească puterea politică și să impună modelul sovietic în România. Odată cu
instituționalizarea și consolidarea regimului comunist, Frontul Plugarilor a constatat
nevoia de cadre bine pregătite ș i îndoctrinate care să ajute la conversia societății rurale
românești într-o societate de tip sovietic, bazată pe transform area socialistă a
agriculturii și pe înregimentare a politică a tuturor locuitoril or satelor. Cel puțin în
parte, această problemă a fost rezolvată prin organizarea școli lor de cadre. Dincolo de
problemele întâmpinate la început ul acestui proces, treptat șco a l a d e c a d r e î ș i v a
atinge scopul, producând funcționari de partid fideli noului re gim, conștiincioși, bine
îndoctrinați, care vor sluji cu c redință și, de multe ori, cu e xces de zel „noii stăpâni”:
comuniștii.

48 Ibidem , cadrul 141.