ANTROPOLOGIA DUPĂ NOUL TESTAMENT ȘI ȘTIINȚA CONTEMPORANĂ Coordonator: IPS. PROF. DR. TEODOSIE PETRESCU Doctorand: PR. IONUȚ RUSU CONSTANȚA 2017 2… [602287]

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA
FACULTATEA DE TEOLOGIE
ȘCOALA DOCTORALĂ
SPECIALIZAREA NOUL TESTAMENT

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

ANTROPOLOGIA DUPĂ NOUL TESTAMENT ȘI
ȘTIINȚA CONTEMPORANĂ

Coordonator:
IPS. PROF. DR. TEODOSIE PETRESCU

Doctorand: [anonimizat]. IONUȚ RUSU

CONSTANȚA
2017

2
PLANUL LUCRĂRII

CUPRINS………………………………………………………. …..P.3-5
INTRODUCERE………………………………………………………… …..P.6
PARTEA I INTRODUCERE ÎN ANTROPOLOGIA BIBLICĂ…………P.12
CAPITOLUL I ELEMENTE DE ANTRO POLOGIE BIBLICĂ………………………..P.12
I.1. Actul creării omul ui………………………………………………………………..P.12
I.2. Constituția dihotomică a omului…………… ……………………………………..P.16
I.2.1. Trupul…………………………………………………………………… ……..P.18
I.2.2. Sufletul…………………………………………………………………… ……P.23
I.2.3. Relația dintre trup și suflet ……………………………………………………..P.29
I.3. Omul primordial ……………………………………………………………………P.32
I.3.1. Starea paradisiacă………………………………………………………………P.32
I.3.2. Starea post -paradis iacă…………………………………………………………P.39
I.4. Natura harică a omulu i………………………………………………………………P.43
CAPITOLUL II OMUL DUPĂ CHIPUL ȘI DUPĂ ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU
II.1. Chip și asemănar e………………… ………………………………………………P.56
II.2. Omul ca persoană după asemănare a lui Dumnezeu…………………………..….P.58
II.2.1. Teologia chipulu i……………………………………………………………..P.58
II.2.2. Constituția dialogică a chipului………………………………………………P.61
CAPITOLUL III OMUL – NATURĂ Ș I PERSOANĂ……………………………………P.65
III.1. Omul – ființă apofatic ă……………………………………………………………P.65
III.2. Natura umană… ……………………………………………………………..…..P.67
III.3. Însușirile persoanei um ane………………………………………………………..P.70
III.4. Conținutul persoanei um ane…………………………………… …………………P.81
III.5. Valoarea și demnitatea perso anei umane…………………………………………P.86
III.6. Teologia persoanei ………………………………………………………………..P.93

3
CAPITOLUL IV RELAȚIA PERSOANEI UMANE CU DUMNEZEU ÎNTREIT ÎN
PERSOAN E……………………………………………………………..P.96
IV.1. Relația persoanei umane cu cea D umnezeiască…………………………….…….P.96
IV.2. Comuniunea interpersonală trinitară – modelul co muniunii persoanale umane..P.102
IV.3. Scopul comuniunii interper sonale………………………………………………P.109
CAPITOLUL V RESTAURAREA OMU LUI ÎN HRISTOS……………………………P.112
V.1. Hristos – modelul și împlinirea omului…………………………………………..P.112
V.2. Restaurarea omului în Hr istos……………………………………………………P.123
V.3. Îndumnezeirea omului în Hristo s………………………………………………..P.129
V.4. Progresul spiritual al omului…………………………………………………….P.138
V.5. Omul ființă liturgică și eu haristică………………………………………………P.151

PARTEA A II -A COSMOLOGIE ȘI ANTROPOLOGIE BIBLICĂ…….P.159
CAPITOLUL VI CONFORMITATEA DINTRE OM ȘI CREAȚIE………………….P.159
VI.1. Raportul dintre creați e și om……………………………………………………P.159
VI.2. Caracteristicile creație i…………………………………………………………..P.163
VI.3. Denaturarea sensului ințial al creației…………………………………………..P.167
VI.4. Conformitatea dintre Logos și creați e în întrupare……………………………..P.169
CAPITOLUL VII TEONOMIA CREAȚIEI…………………………………………….P.174
VII.1. Logos și creație. Raționalitate a creației………………………………………..P.174
VII.2. Dinamismul creaț iei……………………………………………………………P.181
VII.3. Dumnezeu este prezent în creație as emenea sufletului în trup…………………P.185
VII.4. Dinamica‖ informater iei‖………………………………………………………P.189
VII.5. Voința de la nivel subatomic…………………………………………………. .P.194

PARTEA A III -A ANTROPOLOGIA BIBLIC Ă ȘI ȘTIINȚA
CONTEMPORANĂ………………………………………………………… .P.199
CAPITOLUL VIII METODE DE CUNOAȘTERE ÎN TEOLOGIE ȘI ÎN ȘTIINȚĂ..P.199
VIII.1. Cunoaștere și știință…………………………………………………………. .P.199
VIII.2. Cunoașterea prin rațiune…………………………………………………… …P.202
VIII.3. Cunoașterea prin credință…………………………………………………… ..P.209

4
CAPITOLU L IX RELAȚIA ANTROPOLOGIEI BIBLICE CU ȘTIINȚA
CONTEMPORANĂ
IX.1. Relația antropologiei cu fizica ..….………………….………………………… .P.215
IX.2. Relația antropologiei cu psihologia…………………………………………… .P.221
IX.3. Relația antropologiei cu genetica…..…………………………………………. ..P.229

CAPITOLUL X PERSPECTIVE ȘTIINȚI FICE ASUPRA NATURII UMANE……P.237
X.1. Viziunea științifică asupra persoanei umane…………………………………… .P.237
X.2. Considerații științifice despre natura umană……………………………………P.240
X.2.1. Despre tr up…………………………………………………………………P.240
X.2.2. Despre sufl et……………………………………………………………….P.241
X.3. Relația sufletului cu trupul în știința contemporană…………………………… .P.244

PARTEA A IV -A RĂSPUNSU L ANTROPOLOGIEI BIBLICE…..…P.249
CAPITOLUL XI ANTROPOLOGIA ORTODOXĂ CA MODEL DE ÎMPLINIRE A
OMULUI CONTEMPORAN…………………………………………P.249
XI.1. Antropologia ortodoxă în lumea modernă………………………………………P.249
XI.2. Autonomizarea omului contemporană…..……………………………………. .P.251
XI.3. Libertate și responsabilitate…………………………………………………….P.25 3
CAPITOLUL XII ANTROPOLOGIA CONTEMPORANĂ LIPSITĂ DE SENS ȘI
FINALITATE FĂRĂ DUMNEZEU………………………………..P.257
XII.1. Restaurarea teocentrică a omului…………………………… ……………….P.257
XII.2. Omul cel nou în Hristos………………………………………………………P.2 59
XII.3. Creștinul – starea fireasc ă a omului………………………………………….P.266
CONCLUZII……………… ……………………………………………………………….P.279
BIBLIOGRAFIE…… …………………………………………………………………….P.283
CURRICULUM VITAE… ……………………………………………………………….P.299
DECLARAȚIE…… ………………………………………………………………………P.301

5
REZUMATUL LUCRĂRII

Revelația Dumnezeiască ne învață că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dat în
Fiul, astfel că omul este chip al Chipului manifestat în persoana Fiului, adică a lui Hristos. Dar
este mai puțin cunoscut faptul că taina omului nu se află în el însuși, în mod autonom, din punct
de vedere ortodox, ci în Arhetipul, în Modelul divin. Așa cum adevărul icoanei se afla în
persoana zugrăvită pe ea, tot așa ș i adevărul omului se afla în Modelul lui. Aceasta tocmai
fiindcă Modelul este cel care organizează și configurează materia și, în același timp, o atrage.
Modelul, adică Arhetipul, reprezintă conținutul ontologic al chipului (icoanei).1
Departe ca adevărul ontologic al omului să se afle în sinele lui, înțeles în mod autonom,
cum susțin teoriile materialiste, în suflet sau în partea superioară a sufletului, în minte sau
intelect, cum credeau mulți filosofi antici, sau exclusiv în persoana omului, cum admit si stemele
filosofice antropocentrice contemporane, acesta se află în Arhetipul lui. De vreme ce omul este o
icoană, existența lui reală nu e determinată de elementul creat din care este făcută icoană, ci de
Arhetipul ei necreat. Omul este înțeles de Părinți în mod ontologic numai ca ființă teologică,
fiindcă ‖ontologia lui este iconica‖. Creat după chipul lui Dumnezeu, omul tinde, prin natura lui
însuși, prin însuși faptul că este om, spre Cel ce este Chipul său Dumnezeiesc.2
Omul a fost menit de Dumnezeu, p rin constituția sa psiho -somatica, să fie inel de legătură
între cer și pământ și să se înalțe cu întreaga creație spre Dumnezeu, ca să se împărtășească de
nemurirea lui. Opunându -se însă voii lui Dumnezeu, Adam n -a mai dat curs aspirației către
Arhetipul divin, ci s -a prăbușit în materialitatea acestei lumi, alterând grav chipul lui Dumnezeu
pe care îl purta în ființa sa și, odată cu aceasta, și ființa proprie.3
Actul creațional al omului i -a preocupat și pe Sf. Părinți, care l -au definit drept cea mai
înaltă creatură văzută, numindu -1 ‖regele creației‖, sau reprezentarea în mic a lumii celei mari,
adică un microcosmos. Tot așa și scrierile talmudice reflectă valoarea deosebită a ființei umane,
precizând că ea este egală cu ansamblul creației, iar dacă cine va suprimă o singură ființa umană,

1 Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Problema „chipului”lui Dumnezeu din om după Gigorie de Nyssa , în
„Glasul Bisericii‖, an. XX, 1961, nr. 3, p. 343.
2 Florin Caragiu, Antropologia iconică , Editura Sofia, București, 2007, p. 87.
3 Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni , Editura Emia, Hunedoara, 2005, p. 56.

6
Scriptura îi impută exact ca și cum ar fi distrus lumea întreagă și invers, dacă cineva salvează o
singură ființă, Scriptura îi apreciază gestul ca și cum ar fi salvat o lume întreagă.4
Ocupându -se cu originea și poziția excepțională a omului în cadrul creației, cu structura
ființei umane și scopul său final, antropologia biblică, spre deosebire de cea profană , pune în
valoare transcendența omului în raport cu creația, studiindu -1 în perspectiva comuniunii lui cu
Dumnezeu și cu semenii. Fiind creat ca ființă socială (cf. Facerea 2, 18), omul poate exista ca
persoană numai în starea de comuniune cu Creatorul său și cu aproapele, altfel, destinul lui
devine tragic.5
Natura omului este duală: materială, indicată prin „țărâna‖ luată din pământ și spirituală,
indicată prin „suflarea de viață”. Prin natura sa, deci, omul („anthropos‖ = privitor în sus, ființă
nobilă) primează față de restul creaturilor. El este deasupra tuturor ființelor, ca o creatură
rațională, duhovnicească și socială. Din mâna Ziditorului el a ieșit perfect (înțelegem o
perfecțiune virtuală, atât din punct de vedere fizic, cât și moral -intelectual), având încredințarea
de a trăi în condiții excepționale „în grădina cea din Eden”, pe care trebuia „s-o lucreze și s -o
păzească” (Facerea 2, 15), adică să mențină și să sporească frumusețea raiului pământesc care -i
aparținea.6
Antropologia răsăriteană face deosebire esențială între ființa lui Adam înainte de păcat și
cea după căderea în păcat. Din mome nt ce s -a schimbat punctul de referință sau atracție al
omului, puterile sufletului nu mai folosesc lucrările simțurilor, ci sunt folosite de acestea. În loc
ca sufletul să se concentreze în el și în Dumnezeu, și să unească astfel toate cele divizate de
natura lor, el se lasa atras de cele sensibile și în cele din urmă este înrobit prin intermediul
simțurilor de acestea. Dar pe lângă faptul că omul crează mai degrabă diviziunea celor ce erau
unite, simțurile înseși ale omului și puterile corespunzătoare ale sufletului îmbracă, din moment
ce se supun lor, forma celor sensibile, și -și fac un chip analog lor. Sufletul, mișcat împotriva firii
către materie, îmbracă, prin intermediul trupului, chip pământesc. Sau, cum spune Sfântul
Grigore de Nyssa, omul se înjug ă cu aspectul exterior al unei ființe iraționale. Din om
duhovnicesc devine om pământesc, după cuvântul Apostolului, îmbrăcând astfel hainele de piele,
despre care vorbește Scriptura după căderea omului în păcat (Facerea 3, 21).7

4 Pr. Drd. Ioan Bude, Antropologia Vechiului Testament , în „Studii Teologice‖, nr. 3, 1989, p. 26
5 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicționar de teologie ortodoxă (A —Z), E.I.B.M.B.O.R., Bucureș ti, 1981, p. 19.
6 Pr. Drd. Ioan Bude, Antropologia Vechiului Testament , în „Studii Teologice‖, nr. 3, 1989, p. 28
7 Ibidem , p. 57.

7
Înainte de a fi îmbrăcat î n hainele de piele, omul purta un veșmânt ‖țesut de Dumnezeu‖,
haina lui psiho -somatica era țesută din harul, lumina și slava lui Dumnezeu, așa cum va fi trupul
lui Hristos înviat din morți. Cei dintâi oameni creați erau îmbrăcați în slava de sus, care îi
acoperă mai bine decât orice haină. E vorba de vesmântul chipului lui Dumnezeu în om, de
natura umană dinainte de cădere, alcătuită și construită deiform. În acel vesmânt strălucea
asemănarea cu Dumnezeu, fără să fie deplină, pe care o constituia nu o figu ră exterioară sau o
culoare, ci nepătimirea, fericirea, nestricăciunea, caracteristici în care se contempla frumusețea
dumnezeiască. Hainele primilor oameni erau haine de lumină, nu haine de piele.8
Dar cum Dumnezeu întoarce răul săvârșit de om spre binele acestuia, tot astfel și hainele
de piele, care constituie o degradare a stării originare a omului, îi permit să supraviețuiască în
condițiile unei existențe afectate de păcat. Dumnezeu n -a îngăduit să dispară sau să se corupă
integral însușirile chipului lui Dumnezeu în om. Intervenind în procesul coruperii, le -a
transformat în haine de piele și astfel a făcut ca ele să fie cele care oferă omului supraviețuirea.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu l -a lipsit pe om de întreaga putere pe care
acest a o avea asupra lumii, ci i -a mai lăsat putina. I -a lăsat puterea asupra vietăților, care sunt
indispensabile pentru conservarea lui, iar omul poate exercita o putere și asupra celorlalte, ca și
în general asupra pământului, cu tehnicile pe care le dezvolt a grație rațiunii pe care i -a dat -o la
origini Dumnezeu și de care nu l -a privat integral după cădere. Cu tehnicile care se dezvolta
progresiv de -a lungul timpului după cădere se gospodărește constituția lumii.9
Dar, mai mult decât atât, hainele de piele n u sunt doar mijloace spre supraviețuire, ci și
mijloace pe calea lui noua către Dumnezeu. Prin faptul că nu -și găsesc împlinirea în lume (cu cât
ai mai mult, cu atât mai mult dorești), poftă și căutarea satisfacțiilor îl călăuzesc iarăși pe omul
înțelept s pre căutarea singurului lucru bun. Mai mult decât orice, spune Sfântul Grigore
Teologul, acest lucru l -a urzit Cuvântul meșteșugar și înțelepciunea mai presus de orice minte ca
să fim înfrânți de cele ce se fac și se prefac, de cele care aleargă, alunecă ș i fug, să vedem
nașterea și neorânduiala lor și să mergem spre cele viitoare. Însăși căutarea păcătoasă a
plăcerilor, care orientează omul către valorile materiale în locul celor spirituale și care este

8 Panayotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit , Perspective pentru antropologia ortodoxă, Ed. A II -a, studii
introductive și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Editura Deisis , Sibiu, 1999, p. 78.
9 Paul Hinlickz, Theological anthropology , în „Journa of Ecumenical Studies‖, Geneve, anul XXXVI, 1997,
p. 44.

8
manifestarea răsturnată a dorinții omului către Dumne zeu, urmată de durere, continua să conțină
elementul pozitiv originar și depinde de om să întoarcă mișcarea ei iarăși spre binele real.10
Astfel, hainele de piele au o dublă semnificație în gândirea antropologică răsăriteana: pe
de o parte, hainele de piele sunt rezultatul natural al păcatului, reprezintă o întunecare a chipului
lui Dumnezeu în om, o cădere din starea conform naturii, constituind în același timp o osândă, o
ofensă și o rană; pe de altă parte, ele reprezintă un leac și o binecuvântare, consti tuie o
posibilitate nouă pe care o dă Dumnezeu omului ca să poată supraviețui în moarte, din moment
ce a pierdut viața, și, mai ales, ca să supraviețuiască corect, să ajungă în punctul de a regăsi mai
deplin viața și formă mai frumoasă a vieții lui Hristos .11
Omul este cea mai complexă și plină de sensuri parte a creației. El este unica realitate
creată care poartă în sine spirit rațional. Această rațiune (cunoscătoare) a spiritului uman precum
și raționalitatea lui cer un anumit mod de existență. Primul elemen t care se impune pentru
dezvoltarea și manifestarea deplină a spiritului este trupul. Astfel prin ființarea împreună a
trupului și sufletului se pun bazele existenței umane. Cum se vede, trupul și sufletul nu sunt două
entități izolate și puse să subziste împreună, ci sunt interdependente coexistând printr -o
condiționare reciprocă. Compusul uman (trup -suflet) nu este o mixtură rigidă a două elemente
fără legături între ele, ci el cere pentru existența sa ca între părțile lui să fie o anumită relație și
compatibilitate. 12
Însă această antropologie revelațională și teologică, de -a lungul timpului a intrat în
discordanță cu unele sisteme antropologice, care ofereau o imagine incompletă despre om,
reducționistă și inevitabil fatalistă.
Pentru antropologiile sec ulare moderne, naturaliste, ființa omului nu constă în altceva
decât aceasta lasă a se vedea și decât se poate cerceta cu instrumentarul științific. Este, aici, nu
doar o atitudine pozitivistă ori scientistă, ci și o anumită structură mentală proprie încep uturilor
modernității, anume tendința de naturalizare a existenței. Din acest unghi, statura omului este
drastic limitată, și nu doar în renunțarea la o adevărată înțelegere a persoanei, ci și, pe de o parte,

10 Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvântări teologice , trad. din grecește de Pr. Gh. Tilea și Nicolae I.
Barbu, după ediția din 1947, București, 2008, p. 78.
11 Panayotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit , Perspective pentru antropologia ortodoxă, Ed. A II -a, studii
introductive și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Editura Deisis , Sibiu, 1999 , p. 79.
12 Pr. Dr. Marin D. Ciulei, Antropologie Patristic a, Editura Sirona, Alexandria, 1999, p. 78.

9
în privința naturii, redusă la biologie, iar pe de alta a sensului, anulat. Totul este chimie, totul este
dictat de ―centri‖ specializați din creier, totul e explicabil cromozomial.13
Construită prin refuzul față de orice apel la Dumnezeu, neeclesială și netradițională, în
conflict explicit cu orice alt e criterii și valori care nu sunt exclusiv ale rațiunii autonome,
civilizația modernă este literal antropocentrică. În acest context această lucrare încearcă să
descifreze atât elementele structurale ale acestui antropocentrism cât și rezultatele sale priv ind
persoana umană și societatea modernă, rezultate care se anunță ca provocări la adresa
antropologiei biblice autentice.14
Materialismul modern nu ar trebui să fie așa de insolit pentru teologia și spiritualitatea
ortodoxă. Sfântul Maxim Mărturisitorul vo rbea, încă din secolul al șaptelea, de anumite curente
materialiste (de sorginte filosofică și religioasă în egală măsură), potrivit cărora sufletul ar fi
numai un ―epifenomen‖ al vieții biologice sau un element adăugat trupului15. Așadar, ceea ce
urmărește antropologia biblică este o argumentație pentru existența distinctă (nu separată) a
sufletului, pentru ireductibilitatea unui altceva decât trupul – față de acesta din urmă.
Argumentul e însă întărit de revelația biblică. Sfântul Maxim, citând Facerea , 2, 7, arată
că firea deplină a omului constă din suflet rațional și trup, că ―rațiunea firii omenești este că firea
să fie suflet și trup‖16. Cele două aspecte nu sunt ontologic diferite, de vreme ce trupul este
alcătuit din ―substanța materiei din care provi ne deodată cu sufletul‖17, însă aceasta nu exclude
situația deosebită a sufletului, constituit în mod negrăit din suflarea divină și vivificatoare. De
fapt, ―alta este rațiunea și altul modul sufletului, și alta rațiunea și altul modul trupului‖18. În
revers , diferențele tropice sau de mod nu trebuie să ne conducă la concluzia că avem de -a face cu
două elemente eterogene, numele ―om‖ referindu -se la ambele, amândouă fiind create după
chipul lui Dumnezeu19.
Atitudinea Teologiei biblice față de dimensiunea mater ială a omului are la bază
conținutul revelațional, care încadrează trupul ca împreună -lucrător cu sufletul la scopul acestuia.

13 Horia R. Patapievici, Omul Recent , Editura Humanitas, București, 2001, p. 99.
14 Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Problema „chipului”lui Dumnezeu din om după Gigorie de Nyssa , în
„Glasul Bisericii‖, an. XX, 1961, nr. 3, p. 343.
15 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua , în „P.S.B.‖, vol . 80, trad. introd. și note de Pr. Prof. D r. D. Stăniloae,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1983, pp. 28 6-287.
16 Ibidem , p. 288.
17 Ibidem .
18 Ibidem , pp. 290 -291 și 275 -276.
19 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. I, Ediția a II -a, E.I.B.M.B.O.R., București, 1978, p.
395.

10
Trupul omenesc, care constituie partea materială a omului, are, ca și sufletul, o valoare și un
scop, mai ales că numai împreună el îl caracterizează pe om ca și chip al lui Dumnezeu.20
De-a lungul timpului, Teologia și -a elaborat demersul definirii și înțelegerii conceptului
de trup în funcție de provocările contemporane, în fața cărora nu putea rămâne pasivă. În acest
sens, teologi a a căutat să formuleze și să promoveze o concepție în acord cu realitatea, cu literă și
spiritul învățăturii biblice.
Astfel, în Teologie, trupul este adaptat continuu spiritului său, imprimat în mod particular
de spirit.21 Într-o notă la Ambiguă (Sf. Maxi m) părintele ne spune că există o fuziune și o
compenetrare a caracterelor celor două părți ale omului (trup și suflet)22, trupul avându -și
rădăcinile în spirit fără să fie materiale, ci spirituale și spiritul asemenea.23 Era nevoie de această
fuziune mai al es pentru împlinirea vocației omului de împărat al creației. „ Trupul are în rațiunea
sa menirea de a fi instrumentul material prin care sufletul să intervină în creație". 24 Cu toate
acestea omul este o unitate tainică indivizibilă.
Valoarea trupului pentru Teologie reiese din aceea că el nu reprezintă doar un mecanism
biologic automat și independent ci, în teologie, „trupul participă la actele spirituale ale omului.
Mâinile nu rămân nici ele organe pur materiale, ci se imprimă de o m are complexitate
spirituală‖.25
Ființa omenească nu poate fi cugetata fără har . Ea n -ar fi ființă omenească, dacă ar fi lipsită
de har. Harul reprezintă caracterul dinamic divin al ființei umane. Și, în același timp, e însăși
afirmarea ei în existență. Nu s e poate cugeta ființa omenească fără harul ei de -a fi și de a
manifesta acest har, de -a fi în tot felul de fapte spirituale și trupești. Fără har, ființa omenească ar
fi moartă, adică n -ar exista pur și simplu. În har se manifestă însăși viața ei. Numai te oretic se
poate deosebi între ființa omenească și harul ei. În concret, însăși existența ființei omenești
implică harul ei de -a fi și de -a face mereu ceva pentru a fi și pentru a se arăta altfel și altfel.26

20 Ibidem , p. 260.
21 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Teologia Dogmati că Ortodoxă, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., București, 1996, p. 252.
22 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, în „P.S.B.‖, vol. 80, trad. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1983, p. 48, nota 2
23 M. A. Costa de Beauregard, Dumitru Stăniloae. Mica Dogmatici vorbită, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 26
24 ****, Texte Nedorite, Editura Coral Sanivet, București, 2002, p. 93
25 Ibidem , p. 87.
94 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Studii de teologie dogmatică ortodoxă , Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p.
248

11
Mentalitatea seculară este o atitudine față de r ealitate care poate fi descrisă foarte bine
prin termenul naturalism . Această atitudine implică procesul de profanare (de -teologizare, de –
sacralizare) treptată și radicală – cel puțin, în intenție – a tuturor criteriilor și valorilor în funcție
de care societatea modernă vrea să se realizeze. În prelungirea acestui proces mental, căutarea
puterii prin știință și tehnologie vrea să asigure pârghiile prin care aceste criterii și valori să
devină operative, eficiente. Dar toate acestea – criterii, valori și pârghii – sunt proiecții ale
omului care vrea să -l înlocuiască pe Dumnezeu la cârma universului, ale omului care vrea să
joace rolul lui Dumnezeu, făcând o lume a lui (pe care caută să o suprapună creației lui
Dumnezeu), a cărei raționalitate să nu mai ex prime intențiile lui Dumnezeu, ci ale omului căzut
de la fața Creatorului.
Renunțând la supranaturalismul medieval, naturalizându -se, secularizându -se, devenind
nihilist -antimetafizică (cum spune Culianu), lumea modernă a pierdut legătura cu modelul și
puterea realizării adevăratei umanități, Sfânta Treime, de asemenea cu chipul omului deplin,
divinouman, realizat în Hristos.27
Omul naturalizat, redus la statutul de natură, depersonalizat, nu mai putea fi evaluat decât
ca individ al unei specii, al unei spec ii care părea – și această impresie nu a dispărut nici pe
parcursul secolului XX, ba dimpotrivă – să nu mai cunoască solidaritatea, incapabilă să
supraviețuiască în forma unei comunități. În momentul în care a început să nu se mai definească
―supranatural‖ , omul a pierdut orice sentiment al verticalității sale, al măreției, în pofida
portretului măgulitor propus de renaștere, reducându -se la un set de automatisme, inspirate de
imaginea matematic -mecanică a universului galileean.28
Cert este că, încercând să definescă omul printr -o funcție a acestuia – rațiunea (prin
Descartes și Kant), voința (prin Marx și Nietzsche), instinctul (prin Freud) –, antropologiile
moderne, autonomiste și seculariste, au derapat spre ideologii reducționiste, repercutate
dezastruos în diverse planuri, prin destabilizarea ființei umane, prin rasism, prin conflictele
sociale și prin subjugarea omului față de sistemele economice. Eșecul este evident în faptul că
aceste antropologii au ajuns să justifice toate abuzurile posibile față de natura umană.29 Aceste

27 Panayotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit , Perspective pentru antropologia ortodoxă, Ed. A II -a, studii
introductive și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Editura Deisis , Sibiu, 1999 , p. 78.
28 Anton Dumitru, Homo universalis. Încercare asupra naturii realității umane , Editura Eminescu,
București, 1990, pp. 7 -8.
29 Diac. Ioan I. Ică jr., Îndumnezeirea omului, P. Nellas și conflictul antropologiilor , studiu introductiv în
Panayotis Nellas, Omul, animal îndumnezeit , Editura Deisis, Sibiu 1994, p. 5.

12
abuzuri de natură științifică în modernitate tind să redefinească natura umană substituindu -se
chiar și teologiei în explicarea unor realități spirituale, considerând că prin metodologia și
tehnologia ei avansată modernă poate aborda și se poate pronunța și în privința unor astfel de
fenomene. Rezultatele pe care le obțin în acest sens alimentează ideea larg răspândită în
societatea modernă că nu există taine, ci doar probleme cu un grad de dificultate mai mare și
totul devine doar o p roblemă de timp. Cu această mentalitate este abordată și taina omului ca o
provocare pentru rațiunea autonomă și trufașă.
Pentru antropologiile seculare moderne, naturaliste, ființa omului nu constă în altceva
decât aceasta lasă a se vedea și decât se poat e cerceta cu instrumentarul științific. Este, aici, nu
doar o atitudine pozitivistă ori scientistă, ci și o anumită structură mentală proprie începuturilor
modernității, anume tendința de naturalizare a existenței. Din acest unghi, statura omului este
drastic limitată, și nu doar în renunțarea la o adevărată înțelegere a persoanei, ci și, pe de o parte,
în privința naturii, redusă la biologie, iar pe de alta a sensului, anulat. Totul este chimie, totul este
dictat de ―centri‖ specializați din creier, totul e explicabil cromozomial.
Omul modern care crede că Dumnezeu nu mai există, pretinde că a devenit el împăratul
cerului și al pământului. Acest parcurs, care plecând de la destrămarea modelului antropologic
creștin, trecând prin apele tulburi ale magiei, al chimiei, astrologiei și teosofiei, va sfârși prin a da
naștere noului model antropologic al omului modern, această curioasă și hibridă creatură care pe
de o parte recunoaște cu fățarnică umilință că nu este decât un „animal‖ printre altele – pulbere
care s e va întoarce în pulbere – iar pe de altă parte pretinde a stăpâni universul în locul lui
Dumnezeu, această rătăcire a omului care s -a lepădat de sufletul său nemuritor, pentru a deveni
stăpânul vremelnic al acestei lumi, rătăcire care în vremurile moderne nu este numai individuală,
ci a luat progresiv o dimensiune colectivă și planetară, este sensul profund al legendei lui Faust
unde omul modern își recunoaște propriul parcurs.
Dacă ideologiile și curentele spiritualiste au tendința de a reduce omul la suflet, cele
materialiste se opresc numai asupra trupului. De fapt, chiar vorbind despre suflet/psihic, omul
modern se referă mai mult la un complex de fenomene explicabile biochimic. Pentru tradiția
ortodoxă însă, chiar dacă nu sunt agreate interpretările spiritualiste, sufletul rămâne altceva decât
organismul biologic. În cele din urmă, și sufletul și trupul sunt dependente de o taină mai mare
decât propria lor situație. Această taină este cea care scapă analizei științifice de orice tip, fapt
care consti tuie principala dificultate în înțelegerea omului.

13
Prezența unei dimensiuni nevăzute în ființa umană, concretizată prin efecte și lucrări
improprii materiei și însușirilor ei cunoscute, a condus la ideea calificării și definirii acestei
dimensiuni în func ție de incidența ei la metodologia științifică. Redefinirea materiei, prin
revoluția mecanicii cuantice, a însemnat pentru unii cercetătorii o nouă posibilitatea de sondare și
calificare a naturii umane printr -o nouă metodologie științifică care se apropie izbitor de mult de
concepțiile spirituale despre om existente.
Chiar dacă incursiunile științifice în realitatea fenomenului uman sunt benefice și bine
intenționate, ceea ce trebuie să cunoască știința din partea teologiei este că oricât de multe ar
cunoa ște ea despre om, rămâne ceva inaccesibil oricărei cunoașteri științifice, iar această
neputință nu îi va putea permite să realizeze singură niciodată o imagine completă despre om.
Apofatismul antropologic pe care îl promovează teologia se referă la „rădăc inile‖ pe care omul le
are în Dumnezeu, la modelul său prin care se definește ca și chip al Lui, iar pentru a -l cunoaște
deplin pe el înseamnă că îl poți cunoaște deplin pe Dumnezeu.
Teologia plasează, astfel, pe bună dreptate sufletul în centrul învățătur ii despre om. El
poartă în sine cheia desăvârșirii lui și a întregii creații pe care datorită constituției sale raționale o
poate ridica pe culmi tot mai înalte țintind dumnezeirea cea după har sau îndumnezeirea .
Antropologia ortodoxă nu poate fi sondată î n afara teologiei deoarece își are rădăcinile în
teologie, de aceea a vorbi despre om în teologie înseamnă a vorbi despre chipul lui Dumnezeu
din om, despre apofaticul care îl adâncește în Dumnezeu. Dumnezeu și omul sunt persoanele
acestui dialog, în care antropologia se întrepătrunde cu teologia în hristologie. Astfel, în dialogul
cu știința, care încearcă să îl surprindă pe om în afara lui Dumnezeu, antropologia nu poate fi
decât hristologică sau teologică.
Întreaga dificultate de elucidare științifică a adâncului omenesc ține, de fapt, de amprenta
lui dumnezeiască. Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră
―(Facerea 1, 26). Omul este creat după chipul lui Dumnezeu, și în vederea asemănării cu El, fiind
deci persoană, și nu un anu mit lucru. Plecând de la această realitate spirituală, Sf. Grigorie de
Nissa folosește, cu privire la om, expresia atheoretos, ceea ce înseamnă că omul „se sustrage
oricărei considerații teoretice ―. „Din moment ce Dumnezeu este de necuprins, spune Sfântul
Grigorie, este cu neputință ca «chipul» Lui din om să nu fie și el de necuprins. ―30

30 Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit , Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 66.

14
Omul postmodern este un om eficient, care sacrifică și subordonează întreaga sa existență
realizării eficienței materiale. În acest context predica Bisericii trebuie să re afirme astăzi, în fața
asaltului neopăgân, că starea actuală nu e nici normală și nici firească, iar finalitatea propusă de
ea, adică eficiența și confortul, este condiția căderii, a vieții spre moarte. Astfel, vădind lumea de
păcat (Ioan 16, 8) Biserica e datoare să rememoreze starea primordială și finalitatea hristologică
a lumii și omenirii, ca singura finalitate posibilă, și că orice tentativă umană de a construi un
paradis fără Dumnezeu, de la turnul Babel până la globalismul consumist contemporan, e s ortită
eșecului.31

31 Pr. Dr. Doru Costache și Adrian cazacu, Aspecte antropologice – experiența paradisiacă a omului în viziunea
creștinismului occidental , în ― Ortodoxia‖, nr. 1-2, ianuarie -mai, 2005, p. 98

15
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

A. TEXTE SCRIPTURISTICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură , tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1991.
2. Noul Testament cu Psalmii, tipărit sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea
Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1983.
3. Noul Testament , tipărit sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, v ersiune revizuită, redactată și comentată
de Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1993.

B. OPERE PATRISTICE ȘI POST -PATRISTICE

1. Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, trad. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae,
în „P .S.B.‖, vol. 15, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987.
2. Atenagora Atenianul, Solie pentru crestini , în Apologeti de limba greacă , E.I.B.M.B.O.R ,
Bucuresti, 1997.
3. Fericitul Augustin, Confesiuni , trad. de Eugen Munteanu, Editura Nemira, București,
2000.
4. Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască și viața contemplativă , în ‖Filocalia‖,
vol. 8, trad., introd. și note de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București,
1979.
5. Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan, în ‖P.S.B.‖, Vol. 41, E.I.B..M.B.O.R,,
București, 1998.
6. Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze , Editura Patriarhiei Române, București, 2003.

16
7. Sf. Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul , trad.
Introd. și note de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Editura Paideia, București, 1996.
8. Evagrie Ponticul, Tratatul practic Gnosticul , ediția a II -a, introducere și note de Cristian
Bădiliță, Edi tura P olirom, 2003.
9. Avva Filimon, Viața și activitatea , în ‖ Filocalia‖, vol. 4, trad., introd. și note de Pr.
Stavrofor D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 1948.
10. Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica , trad. de Pr. Dr. Dumitru Fecioru, ediția a III -a, Editura
Scripta, București, 1993.
11. Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinc i cuvântări teologice , trad. din grecește de Pr. Gh. Tilea
și Nicolae I. Barbu, după ediția din 1947, București, 2008.
12. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise , în „P.S.B.‖, vol 29, trad. și note de Pr.
Prof. Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureșt i, 1982.
13. Idem , Despre facerea omului , în „P.S.B.‖, vol. 30, trad. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1998.
14. Sfântul Grigorie Palama, Cuvânt despre isihaști , în ‖Filocalia‖, vol. 7, introd. trad. și note
de Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 1977.
15. Sf. Ioan Gură ded Aur, Omilii la Facere , partea I, în ‖P.S.B.‖, vol. 21, trad. introd. ind. și
note de Pr. D. Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., 1987.
16. Sfântul Macarie, Omilii duhovnicești , în ‖P.S.B.‖, vol. 34, trad. de Pr. Prof. D r.
Constantin Cornițescu, introd., indici și note de Prof. Dr. Nicolae Chițescu,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1992.
17. Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua , în „P.S.B.‖, vol. 80, trad. introd. și note de Pr. Prof.
Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 1983.
18. Idem, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești , în „P.S.B.‖, vol. 82, trad., introd. și
note de pr. prof. Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 1990.
19. Idem, Rspunsuri catre Talasie 61, în „Filocalia‖, vol. 3, ediția a II -a, trad. introd. și note
de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, București, 1996.
20. Idem, Mistagogia , trad., introd. și note de Pr. P rof. Dr. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 2000.
21. Sf. Nichita Stithatul, Despre Sf. Treime , în „Filocalia‖, vol. VI, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1997.

17
22. Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice si etice. Scrieri I, studiu introdoductiv
și traducere de Arhid. Ioan I. Icâ jr., Editura Deisis, Sibiu, 1998.
23. Talasie Libianul, Despre virtute , în ‖Filocalia‖, vol. 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu,
1948.
24. Teodor al Edessei, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii , vol. IV, Editura Harisma,
București, 1994.
25. Teodoret de Cyr, Explicarea Epistolei către Romani , trad. de Pr. Olimp Căciulă, în
„Glasul Bisericii‖, nr. 9, 1958.
26. Toma de Aquino, Întrebări disputate despre suflet , trad. de Gabriel Chindea, Editura
Humanitas, București, 2006.
27. Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron , trad. și note de Pr. Dr. Dumitru Fecioru,
Editura Sophia, București, 2004.

C. DICȚIONARE

1. Academia Română, Institut ul de Linvistică „Iorgu Iordan‖, Dicționarul Explicativ al
Limbii Române, Editura Universul Enciclopedic, București, 1996.
2. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicționar de teologie ortodoxă (A —Z), E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1981.
3. Cristea , Valeriu , Dicționarul personajelor lui Dostoievski , Editura Polirom, București,
2007.
4. Ionescu, Pr. R ăzvan și Lemeni, Adrian, Dicționar de Teologie Ortodoxă și Știință ,
Editura Curta Veche, București, 2008.
5. Rus, Remus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu , Editura
Lidia, București, 2003.
6. ****, Vocabular de Teologie Biblică , Editura Arhiepiscopiei Romano -Catolice de
București, 2001.
7. **** , The Oxford Dictionary of the Christian Church , Ed. Oxford University Press,
1958.
8. **** , A Dictionary of Religion and Ethics , Ed.Wa verley Book Co. LTD, London, 198 1.
9. **** , New Dictionary of Theology, ed. Inter -Varsity Press, IL, 1988.

18
D. CĂRȚI, LUCRĂRI ȘI STUDII DIN TEOLOGIE

1. Andruțos , Hristu, Dogmatica Bisericii Răsăritene , Sibiu, 1955.
2. Anghelescu , Gheorghe F., Timp și dincolo de timp. Considerații din antropologia
patristică clasică răsăriteană , Editura Universității din București, 1997.
3. Arseniev , Nicolae, Descoperirea vieții veșnice , trad. Lidia și Remus Rus, București,
1991.
4. Bartos , Emil , Conceptul de îndumnez eire în teologia lui Dumitru St aniloae, Editura
Institutului Biblic ‖Emanuel‖, Oradea, 1999.
5. Baștovoi , Ierod. Savatie, Între Freud și Hristos , Editura Cathisma, București, 2005.
6. de Beauregard , M. A. Costa, Dumitru Stăniloae. Mica Dogmatici vorbită, Editura Deisis,
Sibiu, 1995.
7. Belu , Prof. I., Sfinții Părinți ca izvor omiletic , în ―Mitropolia Ardealului‖, an. IV, 1959,
nr. 11 – 12.
8. Berdiaev, Nicolai , Sensul Creației: încercare de îndreptățire a omului , trad. de Anca
Odoveanu, pref., cronologia și bibliog rafia de Andrei Pleșu, Editura Humanitas,
București, 1992.
9. Idem , Spirit și libertate , Colectia de studii si eseuri, trad. Stelian Lăcătuș, Editura Paideia,
1996.
10. Idem , Încercare de metafizică eshatologică , Editura Paideea, București, 1999.
11. Idem , Despre sclavia și libertatea omului , traducere din limba fraceză de Monica
Ivănescu, Editura‖ Antaios‖, București, 2000.
12. Bobrinskoy , Pr. Prof. Boris, Împărtășirea Sf. Duh , trad. de Măriuca și Adrian
Alexandrescu, E.I.B.M.B.O.R., București, 1999.
13. Breck , Pr. Prof. John, Puterea Cuvântului în Biserica dreptmăritoare , E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1999.
14. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Cunoașterea lui Dumnezeu după Sf. Maxim Mărturisitorul , în
„Studii Teologice‖, 1957, nr. 5 -6.
15. Idem, Curs de Teologie Dogmatică și Ecum enică, Editura Universității "Lucian Blaga",
Sibiu, 1997.
16. Brock , Sebasian, Efrem Sirul. I Ochiul luminos. II Imnele despre Paradis , Editura Deisis,
Sibiu, 1998.

19
17. Bucevschi, Diac. Prof. Orest, Învățătura creștină despre iubire și dreptate , în „S.T.‖, nr.
9-10, 1953.
18. Idem, Hristos în viața socială , în ‖Ortodoxia‖, anul VII, nr. 1, ianuarie -martie, 1955.
19. Bude , Pr. Drd. Ioan, Antropologia Vechiului Testament , în „Studii Teologice‖, nr. 3,
1989.
20. Buzescu , Pr. Prof. Nicolae C., Lucrarea Duhului Sfânt în Sfintele Taine , în „Ortodoxia‖,
nr. 3-4, 1979.
21. Caragiu, Florin, Antropologia iconică , Editura Sofia, București, 2007.
22. Cârstoiu , Protos. Lect. Justinian, Biserica Mântuitorului Hristos – temelia și garanția
mântuirii , în „Glasul Bisericii‖, nr. 9 -12, 1998.
23. Chilea , Pr. Sebastian, Logos și etos , în „Studii Teologice ‖, nr. 3-4, 1970.
24. Chițescu , Prof. Nicolae, Paradigmele divine și problemele pe care le implică ele în
teologia dogmatică , în ― Ortodoxia‖, 1958, nr.1.
25. Idem , Tertulian. Viața și opera , în vol. „Apologeți de limbă latină‖, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1981.
26. Citirigă , Pr. Drd Vasile, Transfigurarea creștinului prin lucrarea harului Sfântului Duh,
în ‖Studii Teologice‖, an. XXXIV, (1982), nr. 5 -6.
27. Ciulei , Pr. Dr. Marin D., Antropologie Patristic a, Editura Sirona, Alexandria, 1999.
28. Clement , Olivier, Trupul morții și al slavei. Scurtă introducere la o teopoetică a trupului ,
traducere de Sora Eugenia Vlad, Asociația Filantropică Medicală Creștină Christiana,
București, 1996.
29. Idem , Întrebări asupra omului, Editura Episcopiei Alba Iuliei, 1997.
30. Codrescu , Răzvan, Teologia sexelor și taina nunții , Editura Christiana, București, 2005.
31. Cohen , A., Talmudul , București, Hasefer, 2002.
32. Coman , Pr. Prof. Dr. Ioan G., Probleme de filosof ie și literatură patristică, București,
1944.
33. Idem , Persoana Logosului Iisus Hristos În Lumina primelor Patru Secole Patristice , în
‖Studii Teologice‖, Seria a II -a, Anul XXIV, nr. 9 -10, 1972.
34. Coman, Episcop Dr. Vasile, Probleme de antropologie creștină , în „Mitropolia
Banatului‖, nr. 7 -9, 1975.

20
35. Costache , Doru, Perspectiva teantropocosmică. O viziune teologică asupra problemelor
lumii moderne , Editura Eonul dogmatic, București, 2001.
36. Crainic , Nichifor, Sfințenia – Împlinirea Umanului , Editura Trinitas, Iași, 1993.
37. David , Diac. Prof. Dr. Petre I., Călăuză creștină pentru cunoașterea și apărarea dreptei
credințe față de prozelitismului sectant, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1987.
38. Deseille , Placide, Nostalgia Ortodoxiei , Editura Anastasia, București , 1998.
39. Dumitrescu , Sorin, 7 Dimineți cu Părintele Stăniloae, Editura Anastasia, București, 1992.
40. Evdokimov, Paul, Taina iubirii, sfințenia unirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe ,
Editura Asociația Medicală Creștină Christiana, București, 1994.
41. Idem, Ortodoxia , trad. din lb. franceză de dr. Irineu Ioan Popa, Arhiereu vicar,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1996 .
42. Firca , Pr. Iova, Cosmologia biblică și teoriile științifice , Anastasia, București, 1998.
43. Florenschi , Pavel, Stâlpul și Temelia adevărului , traducere din limba rusă de Emil
Iordache, Editura ‖Polirom‖, Iași, 1999.
44. Florin , Onica, Hristologia Sf. Irineu , teză de masterat, Cluj Napoca, 2008.
45. Frunză , Sandu, Pentru o metafizică a persoanei implicită în teologia Părintelui Dumitru
Stăniloae, editat de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna" din Sibiu, în
„Persoană și comuniune. Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru
Stăniloae la împlinirea vârstei de 90 de ani", Editura și tiparul Arhiepiscopiei ortodoxe
Sibiu, Sib iu, 1993.
46. Galeriu , Pr. Prof. Constantin, Viu este Dumnezeu, Catehism pentru familie , Editura
Harisma, București, 2000.
47. Gheorghe, Ierom. Ghelasie , Medicina Isihastă, Editura Platytera, București, 2008.
48. Ghise, Dumitru, Corelația între știință și filosofie, în ‖Știința și contemporaneitatea‖,
Editura Politică, București, 1980.
49. Ghiuș, Arhim. Benedict, Creațiunea după Sfânta Scriptură, în „Mitropolia Olteniei‖,
nr. 9-10, 1957.
50. Guitton , Jean, Dumnezeu și știința , trad. de Paula Mare, Editura Albatros, București,
2000.
51. Henkel , Jurgen, Îndumnezeire și etică a iubirii în opera Părintelui Dumitru Stăniloae,
Editura Deisis, Sibiu, 2003.

21
52. Hinlickz , Paul, Theological anthropology , în „Journa l of Ecumenical Studies‖, Geneve,
anul XXXVI, 1997.
53. Ică, Pr. P rof. Dr. Ioan, Modurile prezenței personale a lui Iisus Hristos și a împărtășirii
de El în Sfânta Liturghie și spiritualitatea ortodoxă, în Persoană și Comuniune. Prinos
de cinstire Preotului Profesor Academician Dumitru Stăniloae, 1903 -1993 , Editura
Arhiepiscop iei Ortodoxe Sibiu, Sibiu, 1993.
54. Ielciu , Drd. Mircea, Învățătura despre îndumnezeirea omului la Sf. Maxim
Mărturisitorul , în „Mitropolia Ardealului‖, nr. 2, 1988.
55. Ionescu , Pr. Răzvan, Elemente de epistemologie comparată , în ―Știință și Teologie ―,
coordona tor Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu, Editura XXI: Eonul dogmatic, București
2001.
56. Irineu , Pop Bistrițeanul , Teologie și demnitate umană , Editura Trinitas, Iași, 2003.
57. Kalomiros, Alexandros, Sfinții Părinți despre originile și destinul omului și al
cosmosului , trad. și postfață de Pr. Prof. Ioan Ică, Editura Deisis, Sibiu, 1998.
58. Kovalevsky , Jean, Taina originilor , Editura Anastasia, București, 1996.
59. Lossky, Vladimir, Introducere în teologia ortodoxă , trad. Lidia și Remus Rus, Editura
Enciclopedică, București, 1993.
60. Idem, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit , trad. rom. Pr. Vasile Răducă, Editura
Anastasia, București , 1995.
61. Idem, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu , trad. Anca Manolache, Editura
Humanitas, București, 1998.
62. Marcu, Grigore, „Omul cel nou”, în concepția antropologică a Sf. Ap. Pavel , în „Studii
Teologice‖, nr. 7 -8, 1951.
63. Meyendorff , John , Teologia bizantină, Tendințe istorice și teme doctrinare , trad. din lb.
Engleză de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, E.I.B.M.B.O.R., București, 1996.
64. Idem , Hristos în gândirea creștină răsăriteană , trad. de Pr. Prof. N. Bugă,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1997.
65. Mihoc , Pr. Dr. Vasile, Epistola Sf. Ap. Pavel către Galateni , București, 1993.
66. Mladin , Prof. Dr. Nicolae, Prelegeri de mistică Ortodoxă, Editura Veritas, Târgu Mureș,
1996.

22
67. Moisescu , Ghe., Viața și operele Sf. Ap. Pavel , în „Biserica Ortodoxă Română‖, nr. 11 –
12, 1941.
68. Moldovan , Pr. Prof. Ilie , Rolul conștiinței religios morale ca lucrare a Sfântului Duh în
edificarea persoanei , Curs Master 2003.
69. Moltmann , Jurgen, God in creation. An ecological doctrine of Creation , SCM Press ltd,,
1984.
70. Mosoiu , Nicolae , Taina prezenței lui Dumnezeu în viața umană. Viziunea creatoare a
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae , Editura Paralela 45, Brașov, 2006.
71. Neacșu , Diac. Drd. V., Constituția ființei umane și relația ei cu cosmosul din perspectiva
îndumnezeirii acesteia – viziunea teologică a părintelui Stăniloae , în „Revista
Teologică‖, serie nouă, anul XVIII, anul 2008, nr. 2.
72. Nellas, Panayotis, Omul, animal îndumnezeit , Perspective pentru antropologia ortodoxă,
Ed. a II -a, studii introductive și traducere de diac. Ioan Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu,
1999.
73. Paraschiv , Ion, „Problema Omului” în cadrul antropologiei contemporane , în „Glasul
Bisericii‖, nr. 5 -6, 1970.
74. Papuc , Ghe., Viața creștină după epistolele Sf. Ap. Pavel , în „Studii Teologice‖, nr. 5 -6,
1955.
75. Idem, Apostol al lui Iisus Hristos în viziunea Hrisostomică , în „Mitropolia Ardealului‖, nr. 1 -2, 1964.
76. Pavel , C-tin, Influența păcatului nostru personal asupra semenilor , în „Ortodoxia‖, nr.
2, 1959.
77. Petcu , Liviu și Herea , Gabriel, Lumina din inimi , Spiritualitate isihastă în traducerea și
tâlcuirea Părintelui Stăniloae , Editura Trinitas, Iași, 2003.
78. Petrescu , Nicolae, Epistola către Efeseni , în „ Mitropolia Olteniei‖, nr. 1 -2, 1967.
79. Pietreanu , Magistr. Victoria, Virtute și păcat în concepția Sf. Ap. Pavel , în „Studii
Teologice‖, nr. 9 -10, 1957.
80. Popescu , Pr. Prof. Dr. Dumitru, Problema „chipului”lui Dumnezeu din om după Gigorie
de Nyssa , în „Glasul Biseric ii‖, an. XX, 1961, nr. 3 .
81. Idem, Ecleziologia romano -catolică după documentele celui de -al doilea Conciliu de Ia
Vatican și ecourile ei în teologia contemporană , Teză de doctorat, în ‖Ortodoxia‖, An
XXIV (1972), nr. 3.

23
82. Idem, Esența sintezei dogmatice a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, în ‖Studii
Teologice‖, 1983, nr. 7 -8.
83. Idem , Teologie și cultură , București, 1987.
84. Idem și Diac. Doru Costache, Introducere în Dogmatica Ortodoxă, Teme ale credinței
creștine din perspectivă comparată , Editura Libra , București, 1997.
85. Idem, Știință și Teologie – preliminarii pentru dialog, Editura XXI Eonul Dogmatic,
București, 2001 .
86. Idem, Hristos, Biserică și societate , E.I.B.M.B.O.R., București, 1998.
87. Popescu , Prof. Dr. Emilian, Curs de bizantinologie , susținut la Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Dumitru Stăniloae‖ din Iași, la secția Teologie Pastorală, anul II, 2002.
88. Popescu, Prof. Teodor M., Persoana și individul -două entități diferite (interviu cu Lidia
Ștefănescu) , în ‖Studii Teologice‖, anul 1993, nr. 5 -6.
89. Idem, Meditații teologice , Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, București, 1997.
90. Popovici , Arhimandrit Iustin, Omul și Dumnezeul -om. Abisurile și culmile filozofiei ,
studiu introductiv și traducere de Pr Prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr., cu o prefață de
Prof. Ioannis N. Karmiris și cu o postfață de Panayiotis Nellas, Editura Deisis, Sibiu,
1997.
91. Pruteanu, Ierom. Dr. Petru, Antropologia teologica a Parintelui Profesor Dumitru
Staniloae , Zabriceni, 2009 .
92. Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Caracterul ec lesiologic al Sfintelor Taine și problema
intercomuniunii , în ―Biserica Ortodoxă Română‖, nr. 9 -10, 1982.
93. Idem, Creație și providență , în ―Îndrumătorul Bisericesc‖, Ep. Buzăului, 1998.
94. Idem, Despre înnoirea și îndumnezeirea omului în Hristos , Editura Mitropolia Olteniei,
Craiova, 2007.
95. Răducă, Pr. Prof. Dr. Vasile, Teodicee și cosmologie la Sfântul Grigore de Nyssa , în
‖Studii Teologice‖, nr. 1 -2, 1992.
96. Idem, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa, E.I.B. MB.O.R., București, 1996.
97. Riou , Alain, Le mon de et l’Eglise selon Maxim le Confesseur , Paris, 1973.
98. Rose , Ieromonah Serafim, Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor , Editura
Sophia, București, 2001.

24
99. Rus, Prof. Remus, Concepția despre om în marile religii , Teză de doctorat în ‖Glasul
Bisericii‖, an. XXXVII, 1978, nr. 7-8.
100. Prof. C. Z. Ruștiuc, Religie și știință , Editura Metafora, Constanța, 2000.
101. Sachelarie , Ierom. Nicodim, Asceza creștină în primele veacuri și regulile
monahale ale Cuviosului Pahomie, Craiova, 1942.
102. Scrima, Andre, Antropologia apofatica , Editura Humanitas, Bucuresti, 2005.
103. Simonopetritul , Makarios, Triodul Explicat , Editura Deisis, Sibiu 2000.
104. Soare , Pr. Dumitru, Iubirea față de semeni în învățătura principalelor religii , în
„Ortodoxia‖, nr. 2, 1967.
105. Spidlik , Thom as și Rupnik , Marko Ivan, Credință și icoană , trad de Ioan Milea,
Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1998.
106. Stamatoiu , Pr. Dionisie, Rugăciune și muncă după Sf. Ap. Pavel , în „Mitropolia
Olteniei‖, nr. 4 -6, 1989.
107. Idem, Despre Sf. Tradiție după Sf. Ap. Pavel , în „Mitropolia Olteniei‖, nr. 1 -2,
1996.
108. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru , Antropologia ortodoxă. Comentarii asupra stării
primordiale a omului , Anuarul XVI al Academiei Teologice ―Andreiene‖, Sibiu, 1940.
109. Idem, Starea primordiala a omului în cele trei confes iuni, în ‖Ortodoxia‖, nr. 3,
1956.
110. Idem, Despre binele comun și unele virtuți creștine , în ‖Mitropolia Banatului‖, nr.
4-5, 1964.
111. Idem, Teologia Euharistiei , în „ Ortodoxia‖, nr. 3, 1969.
112. Idem, Structura supremei iubiri – Sfânta Treime, în ‖Studii Teologice‖, an XXII
(1970), nr. 5 -6.
113. Idem, Transparența Bisericii în viața sacramentală . în ―Ortodoxia‖, an. XXII,
1970, nr. 4.
114. Idem, Slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai oamenilor , în ‖Biserica Ortodoxă
Română‖, An LXXXVIII, nr. 3 -4, 1970.
115. Idem, Chipul lui Dumnezeu și responsabilitatea lui în lume , în ‖Ortodoxia‖, An
XXV, nr. 3, 1973.
116. Idem , Natur ă si har în teologia bizantin a, în ‖Ortodoxia‖, nr. 3, 1974.

25
117. Idem , Crearea și înnoirea Creațiunii în învățătura ortodoxă , în ‖Mitropolia
Moldovei și Sucevei‖, 1976, nr. 7 -8.
118. Idem , Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. I, Ediția a II -a, E.I.B.M.B.O.R.,
București, 1978.
119. Idem , Taina Euharistiei, izvor de viață spirituală în ortodoxie, în„Ortodoxia‖, nr.
3-4, 1979.
120. Idem, Modurile prezenței lui Hristos în cultu l Bisericii, în ‖Mitropolia Banatului‖,
an 1982, nr. 7 -9.
121. Idem, Legătura între evlavie și teologie în Biserica Ortodoxă , în ‖Mitropolia
Olteniei‖, An. XXXVI, nr. 4, 1984.
122. Idem, Studii de teologie dogmatică ortodoxă , Editura Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 1991.
123. Idem , Spiritualitatea Ortodox a. Ascetica si Mistica, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti,
1992.
124. Idem, Iisus Hristos Lumina lumii și îndumnezeitorul omului, Editura Anastasia,
București, 1993 .
125. Idem, Iisus Hristos sau restaurarea omului , Editura Omniscop, Craiova, 1993.
126. Idem , Poziția D -lui Lucian Blaga față de Creștinism și Ortodoxie , Editura Paidea,
Bucuresti, 1993.
127. Idem, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. II, ediție îngrijită de Camil Marius
Dădârlat, Cristal, București, 1995 .
128. Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă , vol. II, E.I.B.M.B.O.R., București, 1997.
129. Idem, Trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie , Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000.
130. Sterea , Pr. Tache, Teologia Logosului la Sf. Maxim Mărturisitorul , în „Studii
Teologice‖, nr. 5 -8, 1977.
131. Idem, Dumnezeu, omul și creația în teologia ortodoxă și în preocupările
ecumenismului contemporan , București, 1998.
132. Stoina , Drd. Liviu, Cunoașterea lui Dumnezeu după învățătura Sf. Maxim
Mărturisitorul , în „Ortodoxia‖, 1988, nr. 1.
133. Suparski , Arhim. Magistr., Atitudinea Sf. Ap. Pavel față de înțelepciunea
omenească , în „Studii Teologice‖, nr. 7 -8, 1955.

26
134. Tarnavschi, Prof. Dr. Vasile, Arheologia biblică, Cernăuți, 1930.
135. Telea , Marius, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni , Editura Emia,
Hunedoara, 2005.
136. Teodor , Damian, Teama ș i iubirea de Dumnezeu , în „Studii Teologice‖, nr. 1 -2,
1980.
137. Teșu , Pr. Ioan C., Virtuțile creștine, cărări spre fericirea veșnică , Editura Trinitas,
Iași, 2001.
138. Idem , Omul Tain ă Teologic a, Editura Christiana, Bucuresti, 2002.
139. Thunberg , Lars, Omul si Cosmosul în viziunea Sf. Maxim Mărturisitorul,
E.I.B.M.B.O.R., București, 1999.
140. Idem , Antropologia teologică a Sf. Maxim Mărturisitorul , trad. de Anca Popescu,
Editura Sofia, București, 2005.
141. Turcescu , Lucian, Sfântul Grigore Palama și teologia trinitară , în ‖Studii
Teologice ‖, nr. 4-6, 1995.
142. Vasilescu , Emilian, Sentimentul cosmic în spiritualitatea ortodoxă , în „Biserica
Ortodox ă Română‖, 1938, nr. 5 -6.
143. Verzan , Pr. Dr. Sabin, Epistola către Timotei a Sf. Ap. Pavel , București, 1988.
144. Vlachos , H., Psihoterapia ortodoxă – știința Sfinților Părinți, Editura Învierea,
Timișoara, l998.
145. Voicu , Arhid. Prof. Dr., Hristologia cosmică după învățătura Sf. Maxim
Mărturisitorul , în „Studii Teologice‖, nr. 4, 1989.
146. Zizioulas , Mitropolit Ioannis, Ființa eclesială , Editura Bizantină, București, 1996.
147. Idem, Creația ca Euharistie , trad. de Caliope Papacioc, Editura Bizantină,
București, 1999.
148. ****, Antologie din literatura patristică greacă a primelor secole , alcătuită de Prof.
Vasile Ionescu și Prof. Nicolae Ștefănescu, manual pentru seminariști și studenți ai
Institutelor Teologice, E.I.B.M.B.O.R., București, 1960.

E. CĂRȚI, LUCRĂRI ȘI STUDII DIN FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚĂ

1. Adler , Alfred, Înțelegerea vieții , trad. de Raluca Hurduc, Editura Trei, București, 2009.

27
2. Aristotel, Despre suflet , trad. și note I. Ștefănescu, Editura Științifică, București, 1969.
3. Ankerberg , John și Weldon , John, Realitatea despre creație și evoluție, Agape, 1997.
4. Aviezer , Nathan, La începuturi …, Creația biblică și știința , Editura Doina, București,
2001.
5. Blaga, Lucian, Eonul dogmatic , Ediția a II -a, București, 1996.
6. Bohm , David, Plenitudinea lumii și ordinea ei, trad. de H.R. Patapievici și Sorin
Părăuanu, Editura Humanitas, București, 1995.
7. Le Breton , David, Antropologia corpului și moder nitatea , trad. De Doina Lică, Editura
Amarcord, Timișoara, 2002.
8. Buda , Octavian, Karl Jaspers și fundamentele psihopatologiei moderne , în ‖Revista
medical română‖, vol. LIV, nr. 2, an. 2007.
9. Carrel, Dr. Alexis, Omul, acest necunoscut , Editura Victor B. Victor, București, 2004.
10. Căpreanu , Ion, Nae Ionescu și adevărul creștin , Editura Tipo Moldova, Iași, 2009.
11. Chalmers , David J., Philosophy of Mind, Classical and Contemporary Reading, Oxford
University Press, 2002
12. de Chardin, Teilhard , Le phenomene humain, Seuil, 1970.
13. Chesterton , G.K. , Eugenia și alte rele , Trad. din limba engleză de Asociația Provita
Mediaucurești, 2006.
14. Cosma , Pr. Prof. Dr. Sorin, Bioetica, Ed. Marineasa, București, 2003.
15. Culianu , Ioan-Petru, Gnozele dualiste ale occidentului , Editura Nemira, București, 1995.
16. Davies , Paul, Ultimile trei minute. Ipoteze privind soarta finală a universului , trad. de
Mihaela Constantin Editura Humanitas, 1994.
17. Descartes , Rene, Discurs Asupra Metodei , Editura Academia Română. 1990.
18. Dostoievski , Feodor Mihailovici, Frații Karamazov , Editura Corint, 2004.
19. Drăgănescu , Mihai, Spiritualitatea, informație, materie , Editura Humanitas, București,
1990.
20. Dumea , Claudiu, Omul între « a fi »și « a nu fi » , București, 1998.
21. Dumitru , Anton, Homo universalis. Încercare asupra naturii realității umane , Editura
Eminescu, București, 1990.
22. Einstein , Al., Cum văd eu lumea. O antologie , Editura Humanitas, București, 1992.

28
23. Eliade , Mircea, Istoria ideilor și credințelor religioase , vol.1, Editura științifică,
București 1992.
24. Idem, La nostalgie des origines , Gallimard, 1971.
25. Florescu , Mihail, Enigmele și paradigmele materiei , Editura Politică, București, 1984.
26. Freud , S., Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză , Psihopatologia vieții
cotidiene , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980.
27. Idem, Psihanaliză și sexualitate , Editura Științifică, București, 1994 .
28. Gauchet , Marcel, Dezvrăjirea lumii , Editura Științifică, București, 1995.
29. Gherasimescu , Toma, Creația universului din punct de vedere filozofic, științific și biblic ,
în „B.O.R.‖, 1930, nr. 1.
30. Golu , M., Fundamentele Psihologiei , Editura Fundației România de Mâine, București,
2004.
31. Grancea , Oana, Ce este clonarea , București, 1999.
32. Harris , John, Clone, gene și nemurire , trad. Irina Margareta Nistor, Editura Curtea Veche,
București, 2003.
33. Hawking , Stephen W., O scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre ,
Ediția a III -a, trad. de Michaela Ciodaru, Editura Humanitas, București, 2001.
34. Iluț, P., Sinele și Cunoașterea lui, Editura Polirom, Iași, 2001.
35. James , William, The Principles of Psychology , vol. I, New York, 2007.
36. Jaspers , Karl, Texte filosofice , București, 1986.
37. Jones , Rachel, A bold step forward , în rev. Nature Reviews Neuroscience, vol. 2, august
2001.
38. Larchet , Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale , Sophia, București, 2001.
39. Lonchamp , J. P., Știință și credință , trad. de Magda Stavinschi, Ed. Eonul Dogmatic,
București, 2003.
40. Luhmann , Niklas, Funktion der Religion , Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1977.
41. Kuhn , Thomas, Structura revoluțiilor științifice , traducere și studiu introductiv de Conf.
Dr. Mircea Flonta, Editura științifică și enciclopedică, București, 1976.
42. Maximilian, C., Un genetician privește lumea , București, Romcart, 1994.
43. Idem și Milcu , Ștefan, Noile frontiere – Introducere în bioetică , Editura „Pan –
Publishing House‖, București, 1995.

29
44. Idem , Călătorie în universul genetic uman , București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1977.
45. Merleau -Ponty, Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor
cosmologice contemporane , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978.
46. Mihălcescu , Pr. Prof. Ioan, Apologetica. Noțiuni de filosofie a religiei , Episcopia
Râmnicului și a Hușilor, 1994.
47. Munson , T.H., Reflective Theology, Philosophical Orientation in religion , New Haven,
Yale University Press, 1968.
48. Nesteruk , Alexei, Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei și
științei , Editura Curtea Veche, București, 2009.
49. Patapievici , Horia R., Omul Recent , Editu ra Humanitas, București, 2001.
50. Pârvu , Ilie, Arhitectura existenței , Editura Humanitas, București, 1990.
51. Penrose , Roger, Mintea omenească între clasic și cuantic , trad. de George Vasilescu,
Editura Tehnică, București, 1999.
52. Popa , Pr. Prof. Gheorghe, Lege și iubire, Editura Trinitas, Iași, 2002.
53. Lazar Puhalo, Dovada lucrurilor nevăzute, Ortodoxia și fizica moderna , © XXI: Eeonul
Dogmatic, București, 2005.
54. Rohde, E., Psyche. trad. și cuvânt înainte de Mircea Popescu, Editura Meridiane,
București, 1985.
55. Rupnik, Marko I, Cuvinte despre om , EdituraDeisis, Sibiu, 1997.
56. Stan, G., Teologie și bioetică , Ed. Bisericii Ortodoxe, Alexandria, 2001.
57. Stapp , Henry, Rațiune, materie și mecanică cuantică , Editura Tehnică, București, 1998.
58. Stolnici , Constantin Bălăceanu, Cunoaștere și știință , Editura Fundației „Andrei
Șaguna‖, 1997.
59. Suciu , Ramona, O perspectivă creștină asupra ingineriei genetice , în rev. ―Rost‖, nr. 39,
mai, 2006.
60. Țurcanu, Cristian Constantin, Sufletul – puntea dintre Viață și Spi rit, București, 2007.
61. Udriște , Dr. Octavian, Cum a creat Dumnezeu universul din nimic , Tabor, Râmnicu –
Vâlcea, 1994.
62. Uscătescu , George, Procesul umanismului , București, 1987.

30
63. Vasilescu, Emilian, Problema libertății spirituale în filosofia lui Bergson , în vol.
„Probleme de psihologie religioase și filozofie umană” , București, 1942.
64. Vernet , Daniel, Biblia și știința , în colecția ‖Glasul îndrumătorului creștin‖, Paris, 1986.
65. Yung , Carl Gustav, Arhetipurile și inconștientul colectiv , Editura Trei, București, 1994.
66. Idem , Simboluri ale transformării , Editura Teora, București, 1999.
67. Zlate , M., Eul și personalitatea , Editura Trei, București, 2002.
68. ****, Saint -Projet, Apologia științifică , în „Biserica Ortodoxă Română‖, 1891.
69. ****, Texte Nedorite, Editura Coral Sanivet, București, 2002.
70. ****, Știință și religie. Antagonism sau complementaritate , Editura XXI: Eonu l
Dogmatic, București, 2002.