Antreprenoriatul O Optiune Pentru Tineri

Antreprenoriatul: o opțiune pentru tineri?

Antreprenoriatul: Concept și evoluții recente

Definiție, rol, evoluție

Evoluții ale anteprenoriatului în Uniunea Europeană

Anteprenoriatul în Romania

Certatare privind opțiunea tinerilor pentru anteprenoriat

Obiectivul cercetării

Ipotezele cercetării

Lansarea cercetarii

Interpretarea rezultatelor

Concluzii și recomandări cu privire la stimularea motivației antreprenoriale în rândul tinerilor

Structura lucrării, contribuții personale

Concluziile cercetarii

Recomandări

Bibliografie

Anexe

Capitolul 1

Antreprenoriatul: Concept și evoluții recente

1.1. Definiție, rol, evoluție

Teoriile antreprenoriale au contribuit de-a lungul timpului, la dezvoltarea și formarea antreprenoriatului ca știință.

Richard Cantillon a fost primul economist care a recunoscut antreprenoriatul ca factor economic cheie în "Essay on the Nature of Commerce in General" publicat pentru prima oară în 1755. (Cantillon, 1959)

Conform teoriilor sale, acesta a remarcat faptul că funcția antreprenorială există în sistemul economic, atât în cadrul firmei cât și în cadrul economiei, atât la nivel micro, cât și macro. Acesta pune în vedere trei forme diferite de antreprenoriat:

proprietarii de terenuri, pe care îi numea capitaliști;

întreprinzătorii, pe care îi numea arbitri;

managerii plătiți.

Cu alte cuvinte, antreprenorul creează echilibru între cerere și ofertă.

Richard Cantillon consideră că un antreprenor trebuie să fie mereu vigilent și să aibă conexiuni (producția este destinată schimbului pe piață și se adresează cerințelor consumatorilor) , să privească înainte și să fie dispus să-și asume un risc dar nu neapărat unul inovator. Potrivit teoriilor acestuia, produsele și procesele dintr-un anumit domeniu de activitate erau fixe și de aceea aplanarea sau inovarea nu aveau prea mare însemnătate. (Cantillon, 1959)

Reprezentantul francez al școlii clasice, Jean-Baptiste Say susține în lucrarea "Tratat de economie" ca antreprenorul deține un rol prin-cipal atât în producerea, cât și în repartizarea bunurilor și serviciilor produse și consumate de societate în ansamblu. În comparație cu alți gânditori, acesta a văzut antreprenorul în prima instantă ca fiind un manager ce acordă antreprenoriatului o valoare incontestabilă ce vizează sistemul de producție și consum. Jean-Baptiste Say,exclude atribuția antreprenorului, interpretând activitatea acestuia ca pe o formă superioară de muncă.(Say,2001)

„Întreprinzătorii lui Jean-Baptiste Say își atribuie timpul, talentul și resursele în direcția producerii, distribuirii și consumului de bunuri și servicii. Ei dețin atât piețele, cât și firmele. Antreprenorul de succes are nevoie de o îmbinare de calități și experiențe. În consecință, surplusul de venit al unei firme raportat recompensei (salariul) antreprenorului, poate și trebuie să fie foarte ridicatˮ.(Vaduva,2005)

În "Principiile economiei" economistul Alfred Marshall, reprezentant al neoclasicismului, atribuie antreprenorului un rol deosebit, atât la nivel macro, cât și microeconomic. Acesta pretinde că, cotribuția evidentă adusă de antreprenor îl reprezintă furnizarea de mărfuri deopotrivă cu inovarea și evoluția realizate concomitent. Pentru a evidenția rolul oamenilor de afaceri, Alfred Marshall susține următoarea afirmație: „Oamenii de afaceri care au fost deschizători de drumuri au adus societății beneficii susbstanțiale raporate la propriile câștiguri, deși au murit milionari”. (Marshall, 2013)

 Joseph Schumpeter considerat pionier al teoriei dezvoltării economice, a definit antreprenorul, în lucrarea sa "Teoria dezvoltării economice", publicată în 1911, ca fiind „motorul principal al sistemului economic”, fiind lider și inovator. Acesta susține că obligația antreprenorului este de a lua o decizie in prvința obiectivului urmărit și nu de a hotărî cum anume trebuie să se facă aceasta. El nici nu își asumă riscul și nici nu furnizează capitalul; aceste sarcini sunt aduse în seama bancherului (investitorului). (Schumpeter, 1996)

Schumpeter vede antreprenorul ca pe un inovator și un lider, dar nu ca pe un purtător de risc, nici ca pe un capitalist sau un manager. Inovatorul joacă rolul de motor al creșterii economice și îndepărtează economia de poziția sa de echilibru static, împingând-o spre o stare de echilibru superior. (Schumpeter, 1996)

În cea mai importantă carte a sa  "Risc, Incertitudine și Profit",  fondatorul școlii economice de la Chicago, Frank H. Knight este de părere că antreprenorul contribuie și la progresul economic general, ameliorând întotdeauna tehnologiile și modurile de organizare existente. Responsabilitatea antreprenorilor constă în asiguarea remunerarii prestabilite pentru toate părțile interesate din cadrul firmei. Deciziile luate sunt asumate de aceștia garantând poi plăți fixe factorilor de producție utilizați. Pentru aceast lucru, este nevoie de suficient capital (propriu sau împrumutat) pentru retribuirea serviciilor garantate. Antreprenorul este în final răsplătit cu profitul remanent, precum și cu prestigiu și satisfacția muncii. (Knight, 1964)

În concepția acestuia, anteprenoriatul are rol de pilon central al creșterii economice, trăsătură a economiilor dezvoltate. Intreprinzatorii motivați, gata să își asume riscuri, inființează firme noi generatoare de locuri de muncă. În mod particular, progresul tehnologic rapid continuă să genereze noi afaceri și să ducă la dezvoltarea celor existente, constituind un factor decisiv pentru adaptarea la noi oportunități pe piață, dobândirea de noi cunoștințe și creșterea productivității. (Knight, 1964)

În teoriile recente despre anteprenoriat, potrivit românului afacerist Marius Ghenea în cartea sa  " Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri " afirmă faptul că: ’’oamenii se gândesc că ideea este totul, dar valoarea acesteia este direct proporțională cu ceea ce se pune in practică’’. Așadar, sunt foarte puține lucruri care au mai rămas de inventat, important este cum reinventăm, cum îmbunătațim ceea ce exista deja. Spre exemplu, Apple nu a inventat iPodul, telefonul și nici măcar calculatorul, ci le-a imbunătațit.(Marius Ghenea,2011)

Intreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) domină scena afacerilor din întreaga lume, reprezentînd 95% din numărul total de companii (OECD, 1997 și Comisia Europeană, 2003). Mai mult, studiile de profil subliniează importanța IMM-urilor pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltare economică. În plus, IMM-urile conduc la creșterea competiției pe piață, ceea ce are ca rezultat reducerea prețurilor, îmbunătățirea calitații produselor, precum și favorizarea implementării de noi tehnologii la nivelul firmei.

Procesul globalizarii și criza mondială din ultimii ani au favorizat o serie de schimbări structurale resimțite profund în plan antreprenorial. A crescut presiunea competitivitații la nivelul intreprinderilor, ceea ce a determinat o creștere a productivitații prin apelarea la noi tehnologii si inovarea proceselor. În plus, evoluțiile din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au condus la crearea de noi piețe, care au revoluționat procesele de producție în multe sectoare economice: industrial și, în mod deosebit, cel al serviciilor. Tehnologia avansată și costurile reduse de transmitere a informațiilor la distanță au contribuit la facilitarea accesului intreprinzătorilor la cunoștințe și rețele de cooperare, dându-le posibilitatea de a opera la scară internațională. Noile oportunitați au stimulat inițiativa antreprenorială si creativitatea, care sunt considerate motoarele dezvoltării economice în perspectiva anului 2020.

Susținerea antreprenoriatului a devenit o prioritate ca soluție pentru ieșirea din criză și stoparea ratei îngrijorătoare a șomajului. În ultimii ani, guvernele alocă constant resurse pentru redresarea întreprinderilor sub diferite forme de ajutor: garanții pentru credite, subvenții de taxe, credite pentru cercetare dezvoltare menite să forțeze inovarea sau pentru încurajarea startupurilor.

Tot mai frecvente sunt programele pentru stimularea investițiilor de mediu, cu impact asupra eficienței energetice și reducerii emisiilor de carbon. În multe tări, cheltuielile publice pentru relansarea creșterii economice sunt însoțite de masuri pentru dezvoltarea sustenabilă pe termen lung și creșterea 'verde'. Datele publicate de Programul de Mediu al Națiunilor Unite (UNEP) exemplifică faptul că, în anul 2009, Coreea de Sud a investit 79% din pachetul de stimulare economică în activități 'verzi', reprezentând 7% din PIB, iar China și Australia au orientat 34% și respectiv 21% din pachetul de redresare către investițiile 'verzi', respectiv 5,2% și 0,9% din PIB. În această perioadă,'antreprenoriatul verde' devine un element de bază în orientarea politicilor economice, nemaifiind perceput doar ca o tendință la modă.

Europa se situează în urma altor regiuni de pe mapamond, în ceea ce privește locul antreprenoriatului în societate. Astfel, din perspectiva opțiunii pentru carieră profesională, procentul mediu al cetațenilor care preferă să fie angajați pe cont propriu este 71% în China și 55% în SUA, în timp ce în Europa numai 45% din populație ar alege ca alternativă statutul de antreprenor, restul preferând statutul de angajat. În ceea ce privește percepția societății despre rolul antreprenorilor, 85% dintre americani,87% dintre cetațenii chinezi și 88% dintre europeni apreciază antreprenorii pentru rolul lor în crearea locurilor de muncă. Impactul educației antreprenoriale este considerat important de către 51% dintre cetațenii din SUA, de 53% dintre chinezi și de 25% dintre europeni. Acest decalaj nu este cauzat neapărat de idea respingerii antreprenoriatului de către cetățenii europeni, ci mai degrabă este rezultatul unor factori structurali, administrativi și culturali care inhibă spiritul antreprenorial.

Cu toate acestea, Europa are nevoie de mai mulți antreprenori, de mai multe intreprinderi viabile și de mai multe locuri de muncă. Este binecunoscut faptul că, noile companii reprezintă sursa principală pentru noi locuri de muncă. În Europa, sunt create anual 4,1 milioane de locuri de muncă numai de firmele nou înființate. Se apreciază că rata medie a ocupării ar fi negativă, în absența locurilor de muncă înființate de startupuri. Există însă riscul ca în perioada actuală, caracterizată de turbulențe ale mediilor economice, multe dintre firme sa nu poată supraviețui dacă nu este sprijinită instituțional creșterea și dezvoltarea afacerilor. (Fundația Post Privatizare, „Promovarea antreprenoriatului ca factor cheie pentru dezvoltarea economicăˮ, http://www.bcrclubantreprenori.pdf, accesat în data de 06.12.2014).

Evoluții ale anteprenoriatului în Uniunea Europeană

Antreprenorii reprezintă motorul de creștere al oricărei economii și o sursă de locuri de muncă. La nivel european, după apariția crizei, apetitul pentru antreprenoriat a scăzut cu câteva puncte procentuale (de la 55% în 2009 la 42% în 2012), potrivit unui Eurobarometru despre antreprenoriatul în statele membre UE, din 2012. Statutul de angajat rămâne opțiunea preferată pentru mulți europeni care se simt, în acest mod, mai protejați în fața furtunilor economice. Cu toate acestea, există și oameni dispuși să ia totul de la zero, să își investească toată averea, să se lupte cu birocrația inevitabilă, numai pentru ca ideea lor de business să prindă viață. Bărbații vor mai mult decât femeile să fie pe cont propriu, iar tinerii își doresc mai mult să fie proprii șefi decât restul populației(Sursa:http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_354_sum_en.pdf).

Sursa:Comisia Europeana

După cum putem observa, IMM-urile reprezintă principalul motor în economia Uniunii Europene, cu o medie de 53,7 la nivel European.

Practic, economia locală se sprijină în prezent pe joburile create și taxele plătite către stat de un mediu de business „mic“ format din puțin peste 470.000 de IMM-uri (mai mult de 99% din firmele care există în prezent în România). În același timp, în Portugalia, Olanda, Estonia sau Cipru mediul antreprenorial înseamnă peste 200 de IMM-uri la mia de locuitori.

În ultimul timp, susținerea antreprenoriatului a fost accelerată, în UE ca și în foarte multe state devenind de neconceput formularea politicilor pentru dezvoltare economică fără a se lua în considerație îmbunătățirea mediului antreprenorial, prin înlăturarea obstacolelor sau prin acțiuni directe de sprijin. Suplimentarea și intensificarea măsurilor pentru promovarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional) este un obiectiv asumat, începând cu anul 2008, în documentele strategice ale Uniunii Europene.

Strategia Europa 2020

Europa 2020 este strategia pe zece ani prin care Uniunea Europeană își propune să sprijine creșterea economică și ocuparea forței de muncă, lansată în 2010. Obiectivul ei este mai mult decât de a depăși criza din care economiile noastre își revin acum treptat. Strategia își propune să elimine deficiențele modelului nostru de dezvoltare și să creeze condiții favorabile pentru o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Pentru a realiza acest lucru până la sfârșitul anului 2020, UE și-a fixat cinci obiective esențiale referitoare la: ocuparea forței de muncă, cercetare și dezvoltare, energie/climă, educație, incluziune socială și reducerea sărăciei.

Cele cinci obiective sunt sprijinite de șapte inițiative emblematice. Acestea oferă un cadru prin care UE și autoritățile naționale își susțin reciproc eforturile în domenii prioritare pentru Strategia Europa 2020, cum ar fi inovarea, economia digitală, ocuparea forței de muncă, tineretul, politica industrială, combaterea sărăciei și eficiența energetică.

Small Business Act for Europe, 2008

Promovarea creșterii și competitivității IMM-urilor, concomitent cu modernizarea administrației publice în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri sunt prioritățile centrale ale comunicărilor Comisei Europene „Small Business Act for Europe" din 2008 și „Review of the Small Business Act for Europe"7 din 2011. Cele două documente de politici publice se adresează principalelor problematici care afectează IMM-urile europene pe tot ciclul lor de viață. Adoptat de Comisia Europeană în anul 2008, Small Business Act este primul cadru comprehensiv de politici pentru IMM-uri al Uniunii Europene, menit să ajute IMM-urile să crească și să creeze locuri de muncă. Noul cadru comunitar statuează 10 principii, cu ancorarea ireversibilă a principiului « Think small first » în toate reglementările cu impact asupra IMM-urilor și conține un pachet de măsuri concrete pentru transpunerea în practică a acestor principii, atât la nivelul UE cât și în cele 27 de state membre.

Principiile SBA:

Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde antreprenoriatul este recompensat

Asigurarea posibilității pentru antreprenorii onești care au dat faliment de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă

Definirea regulilor după principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”

Asigurarea reactivității administrațiilor la nevoile IMM-urilor

Adaptarea instrumentelor publice la nevoile IMM-urilor: facilitarea participării IMM-urilor la achizițiile publice și exploatarea mai judicioasă a posibilităților oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat

Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și punerea în aplicare a unui cadru juridic și comercial, care să favorizeze punctualitatea plăților în tranzacțiile comerciale

Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunitățile pieței unice

Îmbunătățirea competențelor în cadrul IMM-urilor și a tuturor formelor de inovare

Susținerea IMM-urilor pentru transformarea provocărilor de mediu în oportunități

Încurajarea și sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creșterea piețelor globale

În intervalul 2008-2010, Comisia Europeană și multe state membre ale Uniunii Europene au implementat o serie de acțiuni stabilite în SBA, în domeniul reducerii poverii administrative, facilitării accesului IMM-urilor la finanțare și sprijinirii intrării pe noi piețe. Deși angajamentele au fost unanime, abordarea și rezultatele obținute variază considerabil de la o țară la alta.

Small Business Act revizuit, 2011

Reexaminarea SBA la începutul anului 2011 a reiterat opinia că statele membre trebuie să își intensifice eforturile de promovare a antreprenoriatului și a IMM-urilor, pentru susținerea spiritului antreprenorial în climatul economic dificil.

Pentru a reflecta cele mai recente evoluții economice și pentru a alinia SBA la prioritățile Strategiei Europa 2020 cu scopul îmbunătățirii continue a mediului de afaceri, reexaminarea SBA propune noi acțiuni în mai multe domenii prioritare:

Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru investiții și dezvoltare

Reglementare inteligentă pentru a oferi IMM-urilor posibilitatea de a se concentra asupra activităților de bază

Utilizarea deplină a pieței unice

Sprijinirea IMM-urilor pentru a face față problemelor globalizării și schimbării climatice

O guvernanță consolidată pentru implementarea SBA, inclusiv prin implicarea organizațiilor de afaceri.

Planul de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului în UE, 2020

Comisia Europeană a lansat, în toamna anului 2012, un Plan de acțiuni pentru dezvoltarea antreprenoriatului la toate nivelele (european, național, regional), care urmărește dinamizarea antreprenoriatului în Europa în perspectiva anului 2020, prin deblocarea potențialului pentru creștere și locuri de muncă. Elaborarea planului de acțiuni se bazează pe consultarea factorilor decizionali, IMM-uri, organizații și cetățeni din Uniunea Europeană. Deși se referă la barierele importante în calea dezvoltării IMM-urilor și la măsurile pentru contracararea acestor bariere, acțiunile prevăzute în SBA nu exprimă și modalitățile concrete de creștere a antreprenoriatului la toate nivelele. Noul plan de acțiuni al Comisiei Europene va completa SBA punând accent pe stimularea creșterii antreprenoriatului în Europa. Planul de acțiuni se adresează acelor domenii în care potențialul antreprenorial poate fi deblocat prin înlăturarea obstacolelor existente.

.Anteprenoriatul in Romania

În anul 2013, sectorul IMM din România s-a situat sub valorile din 2008 ale indicatorilor. În timp ce în majoritatea statelor membre recuperează pierderile ce au avut loc, iar valorile medii pentru numărul de IMM-uri și valoarea adaugată se poziționau peste nivelul din 2008, numarul de locuri de muncă s-a menținut mai redus cu 2,6%.(http://postprivatizare.ro/static/Raport-IMM-2013.pdf).

Situația in anul 2013 s-a prezentat în felul următor:

-mai puține IMM-uri cu 15.5 % față de 2008

-numărul de angajați în IMM cu 6.6% mai redus comparative cu 2008

-valoarea adaugată realizată de IMM-uri diminuată cu 16.6% față de anul 2008.

După recesiunea din anul 2009, Sectorul IMM din România, a cunoscut o ușoară revenire, dar se pare că a pierdut momentul favorabil din 2012, traseul de evoluție al IMM-urilor românești fiind diferit de cel al majorității statelor europene.

În ceea ce privește statisticile privind IMM-urile din România, acestea sunt situate sub media europeană, iar profilul performanțelor de țară este sub nivelul UE, atât din cauza crizei și a scăderii semnificative a PIB din economia națională, dar și ca efect al instabilității generale, factori care împreună au influențat sever progresul politicilor pentru IMM.

Privind tendințele din 2013 și estimările pentru 2014 și 2015 se prezintă o revenire a sectorului IMM-urilor aproape de nivelele pre-criză în ceea ce privește numărul firmelor și cel al angajaților, dar mai puțin a valorii adăugate.

Radiografia la momentul 2013 a indicatorilor caracteristici IMM-urilor din România, comparativ cu valorile medii europene, se prezintă astfel:

Sursa: http://facultateademanagement.ro/wp-content/uploads/Studiu_Contributia-IMM-urilor-la-cresterea-ec.-DP.pdf

Economia țării noastre, spre deosebire de cea din UE deține proporțional mai puține microintreprinderi, respectiv 87,4% în România, față de un procent de 92,4% în UE. În ciuda unei creșteri a numărului de startup-uri din ultimii ani, impactul microîntreprinderilor asupra economiei este încă mai mic decât media IMM-urilor, ele asigurând aproximativ 23% din locurile de muncă existente în sectorul privat și doar 13% din valoarea adăugată a economiei.

Antreprenorii sunt cei care pot duce la un progres economic, dar și cei care pot crea locuri de muncă. În tara noastră, IMM-urile contribuie cu 66% din totalul numarului de angajați din companiile private ( procent mai mic, comparativ cu nivelul Uniunii Euroepene, 67%, China 75% și Statele Unite, unde start-up-urile și firmele existente de mai puțin de 5 ani reprezintă aproape toată creșterea netă de locuri de muncă din ultimii 30 de ani). (http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/Study_ESO_Barometer_2013_Feb_2014/$FILE/Antreprenorii%20vorbesc_Barometrul%20antreprenoriatului%20romanesc%202013.pdf)

În țara noastră, deși există tineri cu potențial și idei, accesul la finanțare este încă unul greoi.

Mai jos voi prezenta programele cât și celelalte instrumente ce au ca rol susținerea antreprenorilor din Romania:

Programele Fundației Post-Privatizare – Fundația Post-Privatizare (FPP) – este fundația de antreprenoriat considerată ca fiind cea mai importantă în România și are ca scop promovarea educației antreprenoriale și susținerea inițiativelor pentru dezvoltarea mediului de afaceri românesc, cu accent pe IMMuri și start-upuri.

Aceasta și-a dezvoltat aria de activitate prin crearea și administrarea unui portofoliu important de produse și servicii adresate întreprinzătorilor din România, în special pe segmentul tinerilor antreprenori. În anul 2011, această fundație a demarat derularea a două programe de educație antreprenorială, respectiv School for Startups România și Business Mentoring Program:

School for Startups Romania, fondată în Marea Britanie, în anul 2008 de Doug Richard (este prima scoală de antreprenoriat din țară, bazată pe o abordare educatională non-formală) și are ca scop susținerea antreprenorilor aspiranți, care își doresc, fie să puna bazele unor afaceri de succes, fie să le dezvolte pe cele deja începute. Acest program oferă instruire specializată privind problemele fundamentale pe care antreprenorii trebuie să le înteleagă pentru a putea dezvolta o afacere. Cu o experiență de peste 20 de ani în dezvoltarea și conducerea companiilor de tehnologie și software, fondatorul Doug Richard a demonstrat că antreprenoriatul poate și trebuie să fie învățat, oferind participanților adevarate lecții de afaceri și metode practice pentru atingerea reușitei, iar în 2011, la inițiativa Fundației Post-Privatizare (FPP), programul a fost adus și în Romania.

Business Mentoring Program(BMP) – susținut de profesori de la două dintre cele mai prestigioase centre de învățământ din lume: Martin Trust Center for MIT Entrepreneurship și INSEAD, acest program de mentorat în afaceri și dezvoltare antreprenorială a fost dezvoltat la inițiativă Fundației Post-Privatizare, cu sprijinul Maastricht School of Management România.

În anul 2010, de la lansarea sa, BMP a reunit peste 150 de executivi, manageri și antreprenori din România în cadrul workshop-urilor sale. Impactul pozitiv al programului asupra dezvoltării companiilor a dus la încurajarea extinderii BMP prin includerea de noi seminarii și prin invitarea unor profesori de renume internațional.

Programe pentru sprijinirea IMM cu finanțare de la Bugetul de Stat. Printre acestea se enumeră:

Programul Romania HUB- (program integrat de asistență, pregătire antreprenorială, mentorat, consultări public-private) acesta aduce mediului de afaceri, tinerilor, studenților, întreprinzatorilor și potențialilor întreprinzători, informare, sprijin, asistență tehnică și consiliere, precum și un cadru institutional pentru dezvoltarea capacităților antreprenoriale și creșterea competitivității pe piața locală și internațională a intreprinderilor mici și mijlocii.

Mentornet 2- (are ca scop creșterea rolului femeilor în domeniul afacerilor atât la nivel național, cât și european) și își dorește înființarea primei rețele de mentori pentru femei antreprenor prin selectarea a 14 întreprinzătoare de succes ce vor acționa ca mentori pentru 42 de femei antreprenor

Programul Mihail Kogalniceanu- acordă posibilitatea subvenționarii a maximum 70% din rata dobânzii și garanții de stat pentru maximum 80% din valoarea creditului. În numai 3 luni de la lansarea programului au fost înregistrate 3.361 aplicații. Dintre acestea, 2.800 de dosare au fost deja evaluate, iar 2.443 dosare au fost admise de Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri. 120 de contracte au fost semnate cu băncile până acum, iar numărul acestora va crește accelerat în perioada ce urmează.

Programul Start- De acest program au beneficiat până la această dată 100 firme, din 416 aplicanți are ca obiectiv dezvoltarea abilităților antreprenoriale și facilitarea accesului la finanțare. Cu ajutorul acestui program, microîntreprinderile cu o vechime mai mică de 2 ani pot beneficia de o alocație financiară nerambursabilă de maxim 70% din valoarea cheltuielilor eligibile. De facilitățile acordate prin programul Start au beneficiat până la această dată 100 firme, din 416 aplicanți.

Programul pentru tinerii debutanti- pune la dispoziție fonduri nerambursabile de până la 10.000 euro, garanții în proporție 80% din valoarea creditului și scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru maximum 4 angajați. În cadrul acestul program, antreprenorul este cel care are obligația de a angaja cel puțin 2 persoane. Numărul de beneficiari în cadrul acestui program se ridică la 807 tineri antreprenori, din totalul de 1.256 aplicanți, iar plafonul maxim alocat a fost atins în prima jumătate a lunii octombrie anului precedent, însa succesul programului pentru tineri debutanți a determinat continuarea procesului și în anul acesta.

Programul SRL-D- Se adresează cu precadere tinerilor cu varste mai mici de 35 ani ce înfiintează pentru prima dată SRL-D(Societate cu răspundere limitată- Debutant), si nu au mai fost beneficiare în trecut ale acestui program. De asemenea, asociatul/ asociații nu trebuie sa detină sau sa fi deținut anterior calitatea de acționer/asociat la o altă firmă inființată pe teritoriul Uniunii Europene. Statul roman finanțează 50% din valoarea întregului proiect pentru care se accesează finanțarea, dar nu mai mult de 10.000 euro, sub formă de ajutor financiar nerambursabil. Asta înseamnă ca cel puțin 50% din restul proiectului trebuie furnizat din alte surse.

Creditul bancar – Este fără doar și poate, una dintre cele mai importante surse de finanțare puse la dispoziția antreprenorilor, dar tendința este descrescătoare, scazând sub 50% din preferințe.

Crowdfunding – Efortul financiar colectiv al unei comunități de persoane, de a strânge resursele necesare pentru sprijinirea inițiativelor altor persone sau organizații, de obicei prin intermediul unei platforme online.

Capitolul 2 Certatare privind opțiunea tinerilor pentru anteprenoriat

Pentru absolvenții din generațiile de astăzi, găsirea uni loc de muncă in conformitate cu studiile absolvite și competentele acumulate, este un țel tot mai greu de atins . Tinerii sunt printre categoriile de persoane care sunt cel mai mult afectate de lipsa locurilor de muncă din societatea actuală, confruntată cu una dintre cele mai îndelungate crize.

2.1 Obiectivul cercetari

Obiectivul lucrării constă in identifcarea percepției tinerilor în ceea ce privește anteprenoriatul, în ce masură acesta este perceput ca oportunitate in economia actuală și care sunt eventualele riscuri cu care s-ar putea confrunta un potențial anteprenor.

Pentru prelevarea datelor folosite s-a utilizat metoda chestionarului, aplicat pe un eșantion de 42 de persoane,având ca respondenți studenții din cadrul facultații Managementul Afacerilor,Academia de Studii Economice, în intervalul februarie-aprilie 2015.

Chestionarul a fost realizat cu ajutorul aplicației Google Drive, ulterior fiind distribuit pe grupul Managementul Afacerilor 2014-2016 aferent siteului de socializare Facebook.

Intrumentul utilizat are la baza doar întrebări închise, dihotonice și multihotonice, datorită multiplelor avantaje ale acestora:

Ușurință în alegerea răspunsului potrivit din partea subiecților

Rapiditatea și ușurința prelucrării rezultatelor

Diminuare, chiar evitarea erorilor care ar putea fi generate de operațiile de postcodificare.

2.2 Ipotezele cercetarii

Cercetarea pornește de la urmatoarele ipoteze:

anteprenoriatul reprezinta o soluție viabilă privind combaterea șomajului în rândul tinerilor

succesul unui anteprenor rezidă și din aptitudinile pe care acesta le dobândește

în vederea demarării unei afaceri potențialii anteprenori au posibiltatea de a-și susține afacerea din mai multe surse de finanțare

amenințarile cu care se confruntă tinerii anteprenori sunt multiple astfel încat gradul riscului se stabilizează in funcție de comportamentul fiecăruia

cultura anteprenorială joacă un rol important în dezvoltarea activitații anteprenoriale.

2.4 Interpretarea rezultatelor

Prima parte a chestionarului urmărește indentificarea unor date demografice pentru a putea evidenția mai ușor carcteristicile grupului chestionat. Întrebarile urmăresc ilustrarea vârstei respondenților, sexului și anului de studiu.

Secțiunea a doua a chestionarului cuprinde întrebări menite să identifice percepția cât și comportamentul studenților cu privire la semnificația conceptului de anteprenoriat. Astel, repondenții vor avea o serie de întrebari cu raspuns multiplu, dat fiind faptul ca intrumentul utilizat are caracter cantitativ.

Ilustrarea diferitelor surse de finanțare ce stau la dispozițiia viitorilor anteprenori cât și riscurile provenite atât din mediul intern cât și cel extern cu care aceștia se confuntă, se regăsesc în partea a III-a.

În continuare vom analiza fiecare intrebare

În ceea ce privește acestă întrebare s-a urmărit ca respondenții să fie la master în anul de studiu I sau II în cadrul Facutații Managentul Afacerilor pentru o mai bună concordanță cu tema aleasă. Așadar la această întrebare reiese faptul că 57,1% reprezintă anul I iar 42,9% reprezintă anul II.

În momentul de față așa cum reiese din grafic 49.1% din respondenti lucrează demonstrând că aceștia sunt mai pregatiți în a-și demara o afacere deoarece au avut primul contract cu piața muncii, pe cand cei 50.9% au doar niște noțiuni teoretice la bază.

La întrebarea anteprenoriatul- o soluție pentru problema somajului în randul tinerilor 41.5% au susținut acestă idee ca fiind o rezolare iar 5.7% dezaprobă total această afirmație, pe când 17% mențin un echilibru între cele două bariere.

Majoritatea tinerilor chestionati apreciază faptul ca într-o economie de piață aflată într-un dezechilibru, antreprenoriatul este o soluție viabilă în combaterea șomajului deoarece ar genera alte noi locuri de muncă.

Pentru devoltarea unei afaceri in urmatoarea perioadă, reiese faptul ca 75.5% din respondenții din cadrul Facultatii Managementul Afacerilor își doresc acest lucru, 11.3% nu concep această oportunitate ca fiind o rampă de lansare in ceea ce ii privește; iar restul de 13.2% nu confirmă dar nici nu dezaprobă acest plan pe viitor.

Amenințările cu care se confruntă piața afacerilor in prezent iși pun amprenta pe cei care nu iși doresc sa inceapă o afacere. Riscurile, mediul concurențial dar și lipsa unei idei concrete pentru a demara o afacere determină nesiguranța acestora.

Cel mai mare numar al respondenților au declarat că principala activitate a întreprinderii dorite ar fi comerțul 35.8% urmând mai apoi producția 13.2%, agricultura cu un procent de 11.3%, iar finanțe/asigurări/imobiliare clasându-se pe locul al IV-lea cu doar 9.4%. Iar restul de 28.3% demonstrează faptul că aceștia sunt deschiși la noi domenii de activitate ceea ce ar putea denota faptul că pasiunea lor trebuie să fie în stransă legatură cu domeniul de activitate pe care îl vor desfășura.

Pentru afacerea pe care o vor pune în practică procentul cel mai mare îl deține răspunsul ,,Mă gândesc să devolt o afacere care este direct legată cu pasiunile mele’’reprezentând 32.1% urmată în stransă legătură cu întrebarea ,, E important sa fiu pasionat de ceea ce fac’’ cu 30.2% . Un procent destul de mare îl deține deasemnea si intrebarea ,, Afacerea poate să fie legată de pasiune, dar are de-a face mai mult cu rațiunea’’(24.5%) dă curs planului ce poate fi un succes pentru viitorul antrepenor pregătit pentru a se lansa pe piața muncii.

În graficul numarul 5 se sesisează faptul că răspunsurile aferente acestei intrebari,,să caștig mulți bani’’ și ,,să imi pun în aplicare ideile’’ se află la egalitate, acestea reprezentând 34% din numărul respondenților chestinoați. O bună remarcă o aduc și răspunsurile ,, să simt că aduc o schimbare în societate’’ (20.8%) ,să inovez (11,3%) ceea ce denota dorința de creativiate și implicare.

Deși trăim într-o socitate în care banii primează, putem observa faptul că antreprenoriatul social iși pune amprenta din ce în ce mai mult asupra tinerilor ce îsi doresc ca ideile să prinda contur .

În ceea ce privește dezvoltarea propriei afaceri, cei chestionați cred că este esențial în primă instanță în proportie de 66% un,, plan de afaceri bine facut’’ urmată binenteles de răspunsul ,,gandire strategica’’ 56.6% ce intarește ideea că fără aceste principii nu poți porni o afacere de succes.

În orice organizație, strategia trebuie să fie un proces dinamic si continu, nu un eveniment periodic. Acestea implică gasirea echilibrului corect între analiza, viziune si învățare. Este nevoie de o constantă reactualizare pe măsură ce tensiunea dintre dorința de stabilitate și control, și impulsul pentru inovație și creativitate, o destabilizează.

Un alt factor indispensabil il constituie desemenea banii insumand un procent de 43.4% urmat de răspunsul ,,o idee’’cu 34% si ,,relații’’cu un procent de 22.6%.

În ceea ce privește câștigul majoritatea respondenților au răspuns că preferă să urmeze ,,planul de afaceri’’ ( 37.7%), dat fiind faptul că la baza afacerilor de succes rămân aceleași principii neschimbate. De asemenea locul II se rezervă adepților strategiei ,,încet, dar sigur’’ (30.2%) contrar opiniei celor 22.6% care sunt de părere că acesta trebuie să vină dupa devoltarea uni produs serviciu excelent.

În graficul numarul 8 se observă faptul că pe primul loc se află răspunsul ,,cunoșterea domeniului in care vreau să fac afacerea’’ cu un procent de 67% demonstrând astfel ca business-urile bune raspund unei cereri/necesitati imediate. Cu alte cuvinte daca un business nu face bani din prima zi nu este un business bun. Mulți antreprenori se amăgesc cu ideea că vor incepe să facă bani in timp sau vor incepe sa vandă când va cunoaște lumea produsul.

În aceeași ordine de idei observăm că pe locul al II-lea se află lidershipul cu un procent de 45.3% care precizează faptul că oamenii din subordinea unui anteprenor să ințelegă viziunea acestuia și să și-o insușească în mod voluntar, mergând mână în mână cu preseveranța (43.4%) si responsabiliatea (37.7%) de care trebuie să dea dovadă

In aprecierea propriului comportament se suține ideea că ,,știu sigur că vor exista situații în care voi renunța la mai multe pentru a o putea susține’’ evidențiind disponibilitatea spre un compromis evident asumat de către 37.7% din respondenți. Pe locul secund clasându-se cei ce sunt dispuși să facă sacrificii doar in anumite condiții, in numar de 30.2% .

Sursa pentru care ar opta majoriatea respondenților în propria afacere ar fi păstrarea indepentenței cu un procentaj de 41.5% din care reiese faptul că nu se dorește să ajungă la un compromis cu terțe persoane. O altă opțiune pentru cei chestionați se arată a fi procedura simplă și rapidă de aplicare cu un procent de 26.4% .

În graficul numărul 11 se observă că procentajul cel mai mare il dețin fondurile nerambursabile 43.4% ce presupun o procedură destul de amplă , impreună cu sursele proprii 41.5%. La polul opus, deși cu un procent destul de limitat se află sursele de finanțare de tip crowfunding 3.8% si business-angel 1.9%, acestea au din ce în ce mai mulți adepți atât timp cât ideea lor este considerată a fi viabilă și cu un impact asupra societații.

Principala problemă a unui antreprenor în ziua de astăzi conform rapunsurilor celor chestionați aduce scorul cel mai ridicat gradului de dificultate în ceea ce privește finanțarea reprezentând 58.5% urmată de raspunsul contribuții și impozite la bugetul de stat 22.6%.

Lipsa competențelor necesare reprezintă și ea o problemă destul de ridicată prentru tinerii antreprenori însumand 17% din cei chestinonați față de lipsa unui produs/serviciu de calitate care contorizează un procent infirm de doar 1.9%.

Lipsa fondurilor pentru a suține viitorii antreprenori intr-un mediu concurential în care competiția este acerbă dar și imposibilitatea de a se autosusține financiar are ca rezultat limitarea la a fi un simplu salariat în detrimental antreprenorului.

În baza relaționării și suținerii tinerilor antreprenori conform respondenților observăm că se află la egalitate răspunsurile,,continui ceea ce ai inceput, dar analizezi atent motivele invocate de cei din jur și iei măsuri’’și ,,continui ceea ce ai inceput și faci toate eforturile necesare pentru a ajunge la rezultatul scontat” cu un procentaj de 43%.

Atât timp cat antreprenorii vor avea un comportament și abilități de leadership ce presupun capacitatea de munca, gradul de independență dorit, toleranța la risc sau gradul de reponsabilitate pe care il doresc să și-l asume vor putea să depășească orice amenințare atât din mediul exterior cât și cel interior.

Conform răspunsurilor celor chestionați în ceea ce privesc măsurile pentru evaluarea riscurilor se observă faptul că analiza factorilor socio-economici reprezintă un procent de 37% urmat de răspunsul pe baza feedback-ului primit (30.2%)

Riscurile de a începe o afacere personală sunt destul de mari și pentru a depăși multe stări de nesiguranță, e nevoie de entuziasm și o dorință cât mai puternică de a dezvolta în timp o afacere prosperă. Foarte mulți își doresc să aibă o întreprindere, să câștige mai mult decât un simplu salariat, dar ca acesta să dea roade pe parcurs este nevoie de o analiză a factorilor socio-economici si bineînțeles de luarea în calcul a feedback-urilor primite pentru a o putea menține pe o perioada cât mai lungă.

Numărul celor care își asumă riscul pentru a obține ce vor atunci cand miza este mare aduce un procent impresionant de 75.5% subclasând pe cei care caută sa coopteze alți oameni și asfel să împartă riscul (9.4%) respectiv pe cei ce își asumă riscul dacă este unul mic (9.4%).

La nivelul mediului exterior in permantă au loc schimbări, ceea ce duce la asumarea unor riscuri în vederea supraviețurii in mediul concurențial, riscuri legate de inovare, implementare de noi strategii, ceea ce ar aduce stabilitatea sau confortul antreprenorului.

În graficul cu numarul 16 repondenții au afirmat că li se pare cea mai potrivită variantă raspunsul ,,cel mai bun mod de a face ceea ce am în cap și mă simt în stare să pun în aplicare’’ cu un procent de 50.9% urmat de ,,un mod complicat de a-mi pune in aplicare ideile,dar care la final îmi dă satisfacție’’ (28.3%).

Sunt diferite motive care pot determina o persoană să înceapă propria afacere acestea pot apărea, fie dintr-o înclinație înnăscută către a risca, fie din dorința de a se testa pe sine și propria creativitate, fie din lipsa de alternative viabile prezente pe piața muncii. 

Pe parcursul anilor de studiu I si II majoritatea respondenților din cadrul Facultății Managementul Afacerilor au dobândit informațiile necesare ocupării funcței de antreprenor în proporție de 57% acest lucru demonstrând faptul că pentru a avea o mai bună cunoaștere și lansare pe piața muncii este necesar ca aceștia să parcurgă și alte cursuri de formare profesională, să participe la diferite conferințe ori competiții adresate anteprenorilor la început de drum.

Din rezultatele studiului prezentat anterior putem identifica o serie de puncte forte și slabe ce caracterizează antrepenoriatul:

Principalele puncte forte

-angajament și determinare – cu ajutorul angajamentului și determinării un antreprenor poate depăși obstacole incredibile și de asemenea poate compensa alte puncte slabe. O afacere nouă necesită prima prioritate din timpul antreprenorului,din emoțiile lui, și din loialitatea lui. Astfel, consecința pentru angajament și determinare este de obicei sacrificiul personal.

-pasiunea-antreprenorii care au cel mai mare succes nu sunt motivați doar de dorința de a obține mai mulți bani, ci și de pasiunea pentru produsul sau serviciul lor, de oportunitatea de a soluționa o problemă și de a face viața clienților mai ușoară.

-idei constructive – tinerii antreprenori pot genera idei care să le asigure un avantaj competitiv față de concurență;

-independența financiară- posibilitatea unei activitați pe cont propriu poate aduce avantaje economice substanțiale

-cunoașterea domeniului de activitate

-toleranța riscurilor-asumarea riscurilor, ca abilitate de a rezista fricii de incertitudine și de potențialele eșecuri, este una dintre trăsăturile de bază ale unui antreprenor de succes

Principalele puncte slabe

– obstacole birocratice în înființarea și funcționarea IMM-urilor

-dorinta de câștig: tinerii antreprenori vor examina o situație, determină cum își pot mări șansele de câștig și vor trece mai departe.

-eșecul apare frecvent în viața unui antreprenor, iar acest eșec poate constitui un punct slab pe care foarte mulți nu îl vor putea depăși, vor aprecia siguranța (relativa) a unui loc de muncă, în raport cu amenințarea eșecului care va persista continuu într-o afacere

-gradul ridicat de nesiguranță a mediului de afaceri poate afecta direct activitatea și crează dezechilibre; angajat fiind, nu îți vei bate capul cu diverse reglementări ale legislației, cu acte, cu concurență, lucrand în propria firmă, acestea îți vor crea probleme și un consum interior ridicat; trebuie să fii pregătit să le faci fată și să îți poți menține echilibrul in fața acestor factori ostili

– lipsa abilităților manageriale

– planificarea inadecvată a businessului- omisiunea sau tratarea superficială a planificării poate conduce la proasta gestiune a afacerii sau la o creștere necontrolată a acesteia. Pe măsură ce firma se dezvoltă, se înmultesc și problemele. Întreprinzătorii sunt tentați să crească rapid business-ul, fără a fi capabili, însă, să îl gestioneze. Fără planificare, această creștere poate fi dificilă, iar profiturile pot scădea dramatic. În lipsa planificării realiste, întreprinzătorul își supraevaluează șansele, ceea ce poate duce la compromiterea afacerii.

Capitolul 3. Recomandări și concluzii

3.1 Structura lucrării, contribuții personale

Lucrarea este structurata pe 3 capitole, dupa cum urmeaza:

Capitolul I “ Antreprenoriatul: concept și evolutii recente” Capitolul I “ Antreprenoriatul: concept și evolutii recente” abordează conceptul de antreprenorial la nivel mondial, fiind prezentate principalele puncte de vedere și concepte din literatura de specialitate. De asemenea, este prezentată evoluția antreprenoriatului la nivelul Uniunii Europene.

Tot în cadrul primului capitol regasim și informații referitoare modalitatilor de susținere si finanțare a antreprenorilor, atat la nivelul Uniunii Europene cât și în România.

Capitolul II " Antreprenoriatul: o opțiune pentru tineri" continuă cu cercetarea asupra antreprenoriatului, studiul axandu-se asupra studenților din cadrul Academiei de Studii Economice. Au fost chestionați 42 de studenti, rezultatele fiind preponderent relevante pentru aprofundarea conceptului de antreprenoriat.

Capitolul III "Concluzii și recomandari" ne prezintă structura lucrarii, concluziile cercetării și recomandari pentru decidenții politici dar și pentru tinerii ce iși doresc să aibă propria afacere.

În vederea realizarii tezei, au fost studiate diferite lucrări de specialitate, atat din România cat și din alte publicatii internationale. Lucrarile includ atât carți de specialitate, cat și articole publicate în jurnale stiintifice, teze de doctorat, publicatii diverse.

Contribuția personală apare atat în primul capitol, sub forma sintezei realizate din surse multiple din literatura de specialitate, cât și experienta personală pe piata muncii. Noutatea lucrarii este adusă în capitolul doi, care prezintă rezultatele cercetarii cantitative asupra antreprenoriatului ca și opțiune pentru tinerii din România. Capitolul patru cuprinde de asemenea contribuții personale sub formă de recomandari pentru decidentii politici cât și pentru tinerii ce iși doresc să devină antreprenori.

Concluziile cercetarii

Ca o conluzie a celor analizate mai sus, observam că tinerii din ziua de astazi își găsesc relativ cu greu un loc de muncă. Pregătiți, în cele mai multe cazuri, doar la nivel teoretic, absolvenții întâmpină mai multe obstacole în procesul de angajare.

Asigurarea unui ecosistem antreprenorial activ reprezintă una din cele mai bune căi de a trata problema șomajului în rândul tinerilor, atât datorită numărului mare de locuri de muncă generate de antreprenori, cât și datorită împlinirii profesionale pe care demararea unei afaceri proprii o poate oferi tinerilor. Conform aceleiași analize, 75.5% dintre acești tineri sunt interesați să își dezvolte propria afacere în următoarea perioada.

Mulți dintre acestia iși doresc să inițieze afacerea proprie bazându-se pe calitățile și abilitățile de care dispun, de experiența sau calificarea pe care au acumulat-o pe parcursul activității precedente ori pe un hobby.

Motivatia, viziunea și abilitatile acestora sunt necesare pentru succesul activității antreprenoriale deoarece acesta trebuie să-i determine pe colaboratorii săi să acționeze conform viziunii sale personale asupra afacerii. Un antreprenor trebuie să știe să-și mobilizeze echipa, să fie suficent de creativ încât să transforme amenințările în oportunități, să știe cum să profite de oportunități, să-și asume riscuri în numele întregii organizații, să identifice noile direcții de dezvoltare, să-și asume responsabilitatea pentru eventualele eșecuri ale echipei, să învețe din ele și să le folosească pentru a reuși în eforturile sale pe termen mediu și lung.

O alta problemă ce se arata destul de semnificativa se dovedeste a fi birocrația ce este văzută ca fiind cel mai important obstacol în începerea și dezvoltarea unei afaceri, acest lucru determinad de cele mai multe ori renuntarea acestora în a se afirma.

Cu toate acestea, pentru tinerii întreprinzatori este foarte important să dețină informațiile complete înainte de a se lasa într-un business și să nu se opreasca în a cauta să învete. O afacere pornită pe baza abilităților, cunostințelor și punctelor tari are mai multe șanse de reusită față de cea bazata pe obținerea de profit.

Recomandari

Bibliografie

Cantillon, R. (1959). Essay on the Nature of Commerce in General. New York, Sentry Press.

Sebastian Vaduva (2005).Antreprenoriatul – vol.I – Editura Economică.București

Marshall, A. (2013). Principles of Economics.London, Macmillan

Schumpeter J.(1996) .Capitalism, socialism and democracy, London, Routledge

Say, J. (2001). A Treatise on Political Economy,or the Production, Distribution ,and Consumption of Healt.Canda,Batoche Books

Knight, F. (1964). Risc, incertitudine și profit. New York, Sentry Press.

Fundația Post Privatizare [Online] Disponibil pe: http://www.bcrclubantreprenori.pdf. [Accesat la data de 06.12.2014].

Ghenea, M.(2011).Anteprenoriat.Drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri. București, Universul Juridic

Șoim H. – Antreprenoriatul: concepte, culturi, metode și tehnici, POSDRU 2007-2013