Antreprenoriatul In Turism Si Industria Ospitalitatii
CUPRINS
Introducere
Cap. 1. Antreprenoriat și turism: abordări teoretico-metodologice
Antreprenoriatul în economiile contemporane
1.1.1. Antreprenor și antreprenoriat: perspectiva conceptelor
1.1.2. Întreprinzătorul: caracteristici și trăsături
Mediul de afaceri și rolul acestuia în stimularea antreprenoriatului
1.2.1. Întreprinzătorul și mediul de afaceri
1.2.2. Oportunitățile antreprenoriale și crearea de noi afaceri
Antreprenoriatul și creșterea economică inovatoare
1.3.1. Activitățile antreprenoriale și creșterea economică
1.3.2. Inovarea: proces al schimbării și dezvoltării
1.3.3. Antreprenorul: vector indispensabil al creșterii economice
Turismul în economia actuală
1.4.1. Turismul. Definire și evoluții
1.4.2. Importanța turismului în cadrul economiei
Aspecte teoretice privind antreprenoriatul în turism
1.5.1. Antreprenoriatul și micile afaceri în turism
1.5.2. Avantajele și dezavantajele antreprenoriatului în turism
Creativitate și inovare
1.6.1. Inovare, turism și antreprenoriat
1.6.2. Tehnologiile moderne și inovarea în turism
Industria ospitalității
1.7.1. Conexiuni între industria ospitalității și turism
1.7.2. Clasificarea și dimensiunile industriei ospitalității
Antreprenoriatul și industria ospitalității. Micile afaceri de familie
Concluzii
Cap. 2. Întreprinzătorul și antreprenoriatul în turismul românesc
2.1. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism
2.1.1. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de nivelul de educație
2.1.2. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de
sex
2.1.3. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de vârstă
2.1.4. Alte studii asupra situației întreprinzătorilor români din turism
2.2. Antreprenoriatul românesc în turism: experiențe și învățăminte
2.2.1. Scurt istoric al antreprenoriatului din țara noastră
2.2.2. Cazuri de succes din România
2.2.3. Dificultățile întâmpinate de întreprinzătorii români
2.2.4. Politici și strategii de stimulare a antreprenoriatului românesc în turism
2.3. Concluzii
Cap. 3. Cercetare complexă la nivel național privind antreprenoriatul în turism și
industria ospitalității
3.1. Metodologia utilizată
3.1.1. Determinarea mărimii eșantionului
3.1.2. Stabilirea obiectivelor studiului
3.1.3. Stabilirea ipotezelor studiului
3.1.4. Determinarea corelațiilor
3.2. Analiza rezultatelor
3.3. Concluzii
Concluzii finale și sinteza contribuțiilor tezei
Bibliografie
Anexe
Introducere
“Într-o lume neliniștită, turismul este singura formă umană acceptabilă a neliniștii.” Zygmunt Bauman (sociolog polonez)
Ce resorturi interne converg spre alegerea unui drum în domeniul antreprenoriatului? De ce antreprenorii aleg calea mult mai grea a unui drum pe cont propriu? Ce îi impinge să își riște siguranța lor și a familiei, să mizeze totul pe cărți care ar putea fi necâștigătoare?
Poate spiritul de independență, credința în propriile puteri, dorința nemărginită de a avea succes acolo unde alții nu văd decât pericole. La toate am putea adauga și imensa satisfacție a lucrului făcut de tine, a unei construcții proprii, a unui drum diferit decât cel normal, cel pe care merg ceilalți.
Trebuie să răspundem la întrebări precum: dacă deschiderea unui mic magazin alimentar într-un cartier al orașului, unde deja mai există alte magazine de profil constituie sau nu antreprenoriat? Care sunt calitățile care îi diferențiază pe antreprenori de ceilalți oameni de afaceri? Sunt antreprenorii doar o simplă rotiță, un simplu angrenaj în cadrul economiei globale moderne sau au un rol mult mai important?
John Fitzgerald Kennedy a spus poate cel mai bine: „Am ales să mergem pe acest drum, nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu, pentru că acest obiectiv va servi pentru a măsura și a organiza cel mai bine energiile și competențele noastre, pentru că această provocare este una pe care suntem dispuși să o acceptăm, nu suntem dispuși să o amânăm și pe care ne propunem să o câștigăm.”
Crearea dinamismului și bogăției unei țări depinde de competitivitatea firmelor sale, iar acest lucru, la rândul său, se bazează fundamental pe capacitățile întreprinzătorilor și managerilor. Antreprenoriatul este unul dintre domeniile cu cea mai rapidă evoluție în economie, în management, finanțe și chiar în legislație. Iar pentru a înțelege în profunzime antreprenoriatul, trebuie studiat la nivelul întregii țări, în scopul de a compara dimensiunea antreprenorială.
În 2010, 940 de milioane de turiști au trecut granițele internaționale și în întreaga lume încasările din turism s-au ridicat la 919 miliarde dolari. Turismul reprezintă 30% din exporturile mondiale de servicii (1000 miliarde dolari pe an) și de 45% din totalul exporturilor de servicii în țările în curs de dezvoltare.
Sectorul turismului din lumea modernă globalizată, competitivă și în rapidă schimbare este expus unor provocări care trebuie abordate printr-o serie de măsuri luate atât de către sectorul public cât și de către întreprinderile individuale. Criza economică actuală omniprezentă s-a răspândit rapid în întreaga lume și a afectat negativ sectorul turismului, mai exact aceasta a dus la o scădere a fluxurilor turistice, atât internaționale cât și interne, a ocupării forței de muncă și a cheltuielilor turistice.
Dincolo de impactul său asupra creșterii economice și a dezvoltării durabile, turismul este unul dintre sectoarele de locuri de muncă cele mai bine poziționate pentru a oferi locuri de muncă, probabil, problema cea mai de interes în acest moment. Turismul creează oportunități pentru antreprenoriat și oferă milioane de locuri de muncă la nivel mondial, precum și nenumărate alte lucruri prin efectele sale de multiplicare asupra sectoarelor conexe, cum ar fi comerțul, industria prelucrătoare, construcții sau agricultură.
Prin trăsăturile și conținutul său, turismul reprezintă un factor dinamic de stimulare a vieții economice și sociale la nivel mondial, fiind una dintre caracteristicile civilizației contemporane, și totodată consecința mutațiilor de ordin politic, economic, socio-cultural și tehnologic. Dezvoltat diferit de la o zonă la alta sau de la o țară la alta, turismul constituie o bună alternativă de creștere economică.
Spațiul turistic românesc prezintă multiple posibilități de valorificare a atracțiilor naturale și culturale, a monumentelor culturale și istorice și a tradițiilor etnofolclorice.
Antreprenoriatul a câștigat o importanță crescută în cadrul turismului. Turismul a fost influențat de evoluția ideilor conform cărora întreprinderile mici au un rol important de jucat în industria turismului.
În prezent turismul reprezintă un domeniu distinct de activitate, o componentă de maximă importanță a vieții economico – sociale și care evoluează în mod constant sub influența modificărilor survenite în civilizația contemporană.
În zilele noastre, eforturile specialiștilor se orientează pentru stabilirea cu rigurozitate științifică a conținutului turismului, interdependențelor acestuia cu celelalte elemente ale economiei. Turismul contemporan reprezintă în prezent o “industrie” care se extinde rapid sub influența: creșterii bunăstării populației, schimbărilor demografice, timpului suplimentar alocat călătoriilor, mobilității crescânde a populației, dezvoltării mijloacelor de transport etc.
Instruirea și pregătirea întreprinzătorilor din turism trebuie să se axeze pe modalitățile de dezvoltare a turismului în general: forme de cazare urbană și rurală, publicitate și promovare, programe și tehnici de elaborare a programelor turistice, reguli de comportament, alimentație și igienă alimentară, valorificarea artei populare și a tradițiilor locale, legislația în turism și în domeniul serviciilor.
Întreprinzătorii care își deschid afaceri în alte zone, de multe ori vin aducându-și cu ei propriile economii și conexiunile de pe piața națională și chiar internațională. De asemenea aceștia pot avea și o abordare mult mai inovatoare a afacerilor. Legăturile lor cu mediul de afaceri local vor avea o impotanță majoră în dezvoltarea regiunii din punct de vedere turistic și nu numai.
Tema tezei a fost aleasă vizând turismul și mai ales antreprenoriatul în turism în România, țară cu potențial ridicat în acest domeniu. Din teza de doctorat rezultă că actualul potențial vizând dezvoltarea antreprenoriatului în turism este foarte puțin valorificat, existând însă o preocupare mai accentuată din partea agenților economici pentru a crea capacități de cazare și pentru a realiza pe această bază o sursă suplimentară de venit.
Lucrarea conține un număr de 3 capitole și se încheie cu ”Concluziile finale și sinteza contribuțiilor tezei”. La baza elaborării lucrării a stat un material bibliografic reprezentând peste 300 de titluri din literatura economică de specialitate străină și română.
Ideile principale cuprinse in teza de doctorat si derulate pe cele 3 capitole pot fi sintetizate astfel :
Primul capitol intitulat “Antreprenoriat și turism: abordări teoretico-metodologice” are un pronunțat caracter teoretic, în cadrul căruia am abordat cu prioritate definirea noțiunilor de antreprenoriat și antreprenor, urmărind și caracteristicile și trăsăturile specifice ale acestora. Am studiat de asemenea inovarea, ca și proces al schimbării și dezvoltării economice și sociale. Definirea turismului reprezintă o etapă esențială în cadrul cercetării acestuia, iar existența a numeroase definiții în legătură cu acest subiect ne demonstrează complexitatea și importanța fenomenului turistic. Ulterior am examinat legăturile care se stabilesc în cadrul industriei ospitalității din punctul de vedere al întreprinzătorului.
Capitolul al doilea ”Întreprinzătorul și antreprenoriatul în turismul românesc” constituie o parte importantă a tezei prin care au fost trecute în revistă elementele esențiale ale profilulului antreprenorial al întreprinzătorului român din turism. Capitolul a avut ca scop particularizarea acestui profil în funcție de nivelul de educație, de sex și vârstă, iar pentru a vizualiza situația antreprenoriatului în turism din România, am utilizat date și informații de pe site-ul Eurostat, pe care le-am analizat și interpretat.
Ultimul capitol, intitulat ”Cercetare complexă la nivel național privind antreprenoriatul în turism și industria ospitalității”, cuprinde studiul de caz efectuat prin prelucrarea unui chestionar format din 35 de întrebări administrat online antreprenorilor români din industria turismului. Am stabilit obiectivele, iar apoi ipotezele de lucru, dintre care o parte au fost confirmate, iar altele nu au fost confirmate. La final am efectuat corelațiile și am interpretat rezultatele obținute.
Capitolul 1
Antreprenoriat și turism: abordări teoretico-metodologice
1.1. Antreprenoriatul în economiile contemporane
“Dacă ai încredere în tine și alții vor avea.”
1.1.1. Antreprenor și antreprenoriat: perspectiva conceptelor
Cu mai mult de 40 de ani în urmă, Baumol a remarcat că "încercarea de a înțelege antreprenoriatul fără antreprenor este ca încercarea de a-l înțelege pe Shakespeare fără Hamlet."
Domeniul antreprenoriatului s-a bucurat de o atenție deosebită în literatura de specialitate. Deși nu există o definiție unanim acceptată a întreprinzătorului sau a procesului de antreprenoriat, specialiștii cad de acord asupra importanței acestora în dezvoltarea economică.
Teoria antreprenoriatului este una dintre secțiunile cele mai fragile ale teoriei economice moderne. Antreprenoriatul este un concept multidimensional extrem de greu de definit. Acest lucru complică posibilitatea de măsurare a nivelului activităților antreprenoriale și, prin urmare, a impactului lor asupra performanței economice.
Există numeroase studii teoretice și empirice, care consideră că atribute precum asumarea de riscuri, inovarea, nevoia de realizare și competența managerială ca fiind calități imporciale. Definirea turismului reprezintă o etapă esențială în cadrul cercetării acestuia, iar existența a numeroase definiții în legătură cu acest subiect ne demonstrează complexitatea și importanța fenomenului turistic. Ulterior am examinat legăturile care se stabilesc în cadrul industriei ospitalității din punctul de vedere al întreprinzătorului.
Capitolul al doilea ”Întreprinzătorul și antreprenoriatul în turismul românesc” constituie o parte importantă a tezei prin care au fost trecute în revistă elementele esențiale ale profilulului antreprenorial al întreprinzătorului român din turism. Capitolul a avut ca scop particularizarea acestui profil în funcție de nivelul de educație, de sex și vârstă, iar pentru a vizualiza situația antreprenoriatului în turism din România, am utilizat date și informații de pe site-ul Eurostat, pe care le-am analizat și interpretat.
Ultimul capitol, intitulat ”Cercetare complexă la nivel național privind antreprenoriatul în turism și industria ospitalității”, cuprinde studiul de caz efectuat prin prelucrarea unui chestionar format din 35 de întrebări administrat online antreprenorilor români din industria turismului. Am stabilit obiectivele, iar apoi ipotezele de lucru, dintre care o parte au fost confirmate, iar altele nu au fost confirmate. La final am efectuat corelațiile și am interpretat rezultatele obținute.
Capitolul 1
Antreprenoriat și turism: abordări teoretico-metodologice
1.1. Antreprenoriatul în economiile contemporane
“Dacă ai încredere în tine și alții vor avea.”
1.1.1. Antreprenor și antreprenoriat: perspectiva conceptelor
Cu mai mult de 40 de ani în urmă, Baumol a remarcat că "încercarea de a înțelege antreprenoriatul fără antreprenor este ca încercarea de a-l înțelege pe Shakespeare fără Hamlet."
Domeniul antreprenoriatului s-a bucurat de o atenție deosebită în literatura de specialitate. Deși nu există o definiție unanim acceptată a întreprinzătorului sau a procesului de antreprenoriat, specialiștii cad de acord asupra importanței acestora în dezvoltarea economică.
Teoria antreprenoriatului este una dintre secțiunile cele mai fragile ale teoriei economice moderne. Antreprenoriatul este un concept multidimensional extrem de greu de definit. Acest lucru complică posibilitatea de măsurare a nivelului activităților antreprenoriale și, prin urmare, a impactului lor asupra performanței economice.
Există numeroase studii teoretice și empirice, care consideră că atribute precum asumarea de riscuri, inovarea, nevoia de realizare și competența managerială ca fiind calități importante pentru antreprenoriat. Studiul antreprenoriatului este un proces multidimensional care necesită cercetări suplimentare și continue.
Antreprenoriatul ar putea implica o funcție economică, ca purtător al incertitudinii, ca distribuitor al resurselor, sau ca inovator. De asemenea s-ar putea referi, la anumit comportament, caracteristici intrinseci, crearea de noi organizații, sau rolul unui proprietar sau manager al unei companii.
Figura nr. 1.1. Caracteristici ale antreprenorului
Sursa: adaptat după Karlsson C., Friis C., Paulsson T., Relating entrepreneurship to economic growth, September 2004, www.businessgrowthinitiative.org
În dicționarul American Heritage Dictionary (Fourth Edition, 2000) sensul cuvântului antreprenor este o „persoană care organizează, operează, și își asumă riscul pentru o afacere”, iar conform Oxford English Dictionary antreprenorul este „cel care lansează și administrează o întreprindere sau o afacere, luând în calcul riscurile financiare, în speranța de profit”. Nici una dintre definiții nu include ceea ce economiștii cred că ar fi caracteristica esențială a unui antreprenor, și anume, ca fiind o sursă a unei idei noi, potențial viabile din punct de vedere comercial.
În sensul modern al economiei de piațǎ, un antreprenor este un agent economic care adoptǎ un comportament activ și novator, care acceptǎ deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi. În acest sens, un numǎr semnificativ de societǎți acordǎ o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și datoritǎ aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a influenței pe care o au asupra indicatorilor macroeconomici.
Pe scurt, antreprenoriatul, în opinia economiștilor, ar fi sinonim cu realizările în domeniul afacerilor ale individului. Dar în momentul în care afacerea se dezvoltă, comportamentul colectiv al oamenilor din cadrul organizației devine critic pentru succesul acesteia. Astfel antreprenoriatul nu se referă numai la conceperea unei idei de afaceri, ci, de asemenea, la proiectarea și menținerea organizației pentru ca activitatea să se poată desfășura în continuare.
Cel care a inventat literalmente termenul de antreprenor, în jurul anului 1800, a fost economistul francez Jean Baptiste Say, acesta considerând antreprenorul ca fiind acea persoană care transferă resursele dintr-o zonă cu productivitate mai scăzută într-una cu productivitate mai înaltă și cu profit mai mare, creând, prin urmare, valoare.
După Cantillon antreprenorul a fost în esență un speculant independent de marfă. Odată cu progresul din secolul al XVIII-lea, a evoluat și noțiunea de maximizare a profitului apărută ca motiv de acțiune antreprenorială. Dar apogeul revoluției industriale din Marea Britanie a făcut ca antreprenorul să trebuie să se adapteze la noile cerințe ale dezvoltării industriale rapide. Potrivit lui Say, antreprenorul trebuia acum să fie suficient de bine adaptat, pentru a asigura buna coordonare pe o gamă largă de activități cum ar fi creșterea de capital, organizarea producției, precum și distribuirea produsului – antreprenorii au devenit astel proprii lor manageri.
În concepția lui Venkataraman sfera academică al antreprenoriatului încorporează în domeniul său explicații pentru modul în care oportunitățile antreprenoriale există; sursele acestor oportunități și forme pe care le iau, a proceselor de descoperire și de evaluare a oportunităților; achiziționarea de resurse pentru exploatarea acestor oportunități; actul propriu-zis de exploatare a oportunităților; de ce numai unii indivizi descoperă cum să evalueze și să adune resurse pentru a profita de oportunități; strategiile folosite pentru a urmări oportunități, precum și care sunt eforturile de a le exploata.
Michael Gordon susține că antreprenoriatul înglobează următorii trei factori:
Concept – antreprenorii caută întotdeauna idei și oportunități care să poată fi comercializate. Ei se axează pe inovație, pe îmbunătățirea lucrurilor, pe crearea și furnizarea unei valori unice clienților și acționarilor. Și doresc să fie răsplătiți pentru succesele lor, iar cu cât adaugă mai multă valoare, cu atât sunt mai mari câștigurile lor financiare.
Acțiuni – antreprenorii sunt proactivi până la extrem și, odată ce au dat de urma oportunității, sunt în stare să mute munții din loc pentru a-și mobiliza resursele necesare atingerii obiectivlor.
Proces – antreprenoriatul este un proces dinamic, continuu și viu.
Una dintre problemele în a defini antreprenoriatul îl constituie faptul că acesta atrage după sine o relație între două fenomene: prezența oportunităților lucrative și prezența întreprinzătorilor particulari. Procesul antreprenorial are loc deoarece oamenii decid să acționeze pentru a urmări oportunitățile.
Mulți specialiști vizualizază antreprenoriatul ca motor al dezvoltării durabile, așteptând ca puterea inovatoare a spiritului antreprenorial să ducă la următoarea revoluție industrială și spre un viitor durabil. În conformitate cu această caracterizare, au apărut termeni cum ar fi antreprenoriatul durabil, antreprenoriatul mediului, eco-antreprenoriat și antreprenoriat social.
Economistul austriac Israel Kirzner a popularizat noțiunea de antreprenoriat ca fiind o posibilitate de recunoaștere a oportunităților de profit.
Karlsson citându-l pe Kirzner declara: “activitatea de întreprinzător este în esență competitivă. Și astfel concurența este inerentă în natura procesului de piață antreprenorial. Sau, altfel spus, spiritul antreprenorial este inerent în procesul de piață concurențială.”
Conform lui Pleter antreprenorii sunt oameni de afaceri care construiesc (încep), dezvoltă și conduc o afacere, riscându-și pentru aceasta timpul, eforturile și banii.
Antreprenoriatul ca și concept se referă la o abilitate a individului de a pune în practică o idee posedând unele calități precum: creativitatea, inovarea, asumarea riscului, abilitatea de a planifica și gestiona activitățile în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. Acest termen cunoaște diferite abordări la nivelul fiecărui stat, fiind influențat de anumiți factori precum: educația, cultura, mediul, sistemul legislativ și politic, etc.
Tabelul nr. 1.1. Definițiile antreprenoriatului
Sursa: Misra Sasi and Kumar S., Resourcefulness: A Proximal Conceptualisation of Entrepreneurial Behaviour, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 135, http://joe.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/2/135,
(accesat Decembrie 2010).
Termenul "antreprenoriat" provine din francezul "entrepreneur". Atunci când căutăm primele urme ale conceptului de antreprenoriat, este important să îl menționăm pe Verin (1982), care localizează originile istorice ale acestui termen spre sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19. A identificat astfel două utilizări inițiale ale termenului, în primul rând o persoană proiectând o instalație sau o construcție pentru uz civil (inginerie civilă), iar în al doilea rând, un luptător care dorește o cucerire, în spiritul tipic al cruciadelor Evului Mediu.
Cuvântul se referă la o persoană care achiziționează produse la prețuri cunoscute pe care mai târziu le revinde pe piață la prețuri care nu sunt cunoscute, pentru a aduce stabilitatea sistemului de piață. Mișcarea clasică economică care l-a urmat pe Cantillon a stabilit modelele de echilibru prin promovarea previziunilor economice și de abordare a incertitudinii.
Mai târziu, termenul a fost îmbogățit prin diferențierea făcută între antreprenor și investitor, recunoscând diferențele dintre așteptările lor în legătură cu măsurile luate.
Calitățile manageriale și de auto-control ale antreprenorului au evoluat ca două noi dimensiuni majore ale personalității acestora, în plus față de conceptul tradițional că antreprenorii sunt implicați în asumarea riscului, că sunt inovatori și creativi.
Orice încercare în a defini profilul antreprenorilor exclusiv pe caracteristicile de personalitate poate fi considerat prea simplist.
Walt Disney și-a explicat viața în felul următor, descriind perfect cele patru practici fundamentale ale antreprenorilor: înclinația ca misiune (conștientizarea misiunii) înseamnă a crea lucruri și a oferi plăcere oamenilor (viziunea client/produs), într-o manieră nouă și deosebită (inovația), iar făcând asta [ceea ce îmi place] mă mulțumesc și pe mine (comportamentul inspirat de sine).
Principalii factori care conduc la antreprenoriatul de succes în viziunea diferiților autori, au fost sintetizați de Van Praag.
Tabelul nr. 1.2. Determinanții antreprenoriatului de succes în viziunea
autorilor clasici
Sursa: adaptat după C.M. Van Praag, Some Classic Views on Entrepreneurship, De Economist,
147, No.3, 1999, p.329
Recunoașterea și evaluarea oportunităților de afaceri reprezintă începutul procesului antreprenorial. Antreprenorul individual detectează sau creează oportunități de afaceri pe care apoi le exploatează, prin firmele mici și mijlocii, în mod normal participând la finanțarea capitalului pentru acea firmă sau pur și simplu "vinde ideea" proiectului de afaceri. Antreprenorul din cadrul corporațiilor sau, altfel spus, directorul executiv de la firmele mari trebuie să reinventeze firma în fiecare zi, creând noi întreprinderi (spin-offs) și dezvoltând rețelele companiei.
Deseori, antreprenorii/managerii din interiorul firmei vor avea putere de negociere mai mare datorită poziției lor. Puterea lor este sporită, în special, atunci când aceștia sunt capabili de acțiuni unificate, când au acces sau control asupra informațiilor și când reprezintă un cost de înlocuire semnificativ pentru organizație, în cazul în care ar părăsi-o.
Figura nr. 1.2. Cele patru practici fundamentale ale antreprenorilor
Sursa: adaptat după Farrell L.C., Cum să devii antreprenor, Curtea Veche Publishing, București, 2008, pp.21-23
În zilele noastre, Peter Drucker, unul dintre teoreticienii noțiunii moderne de management, preia ideea de schimbare ca fiind legată de conceptul de antreprenoriat. Însă, pentru el, antreprenorul nu este atât un agent al schimbării cât un întreprinzător care identifică și speculează momentele de schimbare transformându-le în oportunități de afaceri.
Peter Drucker declara: “Antreprenorii văd schimbarea ca fiind ceva normal și sănătos. De obicei nu fac ei înșiși aceste schimbări. Însă – și acest lucru definește antreprenorul și spiritul antreprenorial – antreprenorul întotdeauna caută schimbarea, răspunde la aceasta, și o exploatează ca pe o oportunitate.”
Antreprenorii sunt considerați ca fiind un vehicul pentru exploatarea oportunităților emergente asociate cu necesitățile societății, mai ales când economiile se deplasează de la o epocă tehnologică la alta.
Conceptul de oportunitate este o temă centrală în antreprenoriat. Oportunitățile au potențialul de a crea și adăuga o valoare unică și diferențiată pentru client și, în același timp, de a genera profituri semnificative pentru antreprenor. Oportunitățile nu sunt ușor de găsit. Ele sunt căutate de fiecare viitor antreprenor și de majoritatea companiilor. Totți sunt în căutarea unor competitori lenți, piețe ce se dezvoltă rapid, noi tehnologii și șanse de orice fel.
O viziune proactivă este esențială în obținerea și menținerea unei poziții pe piață. Nici o firmă sau companie nu poate fi pe locul întâi, dacă nu urmărește din toate puterile să găsească oportunitățile înainte ca acestea să devină vizibile pentru ceilalți. Astfel o viziune proactivă în găsirea oportunităților înainte ca ele să fie cunoscute și de competitori, poate scuti antreprenorul de o mulțime de probleme.
Figura nr. 1.3. Motivele pentru care un antreprenor dorește să dețină o afacere
Sursa: adaptat după Hayes D.K., Ninemeier J.D., Hotel Operations Management, Second Edition, Pearson Prentice Hall, 2007, p.482
Lazear a definit antreprenorul ca fiind persoana care se specializează în luarea deciziilor despre coordonarea resurselor limitate.
Ronstadt (1984) citat de Kuratko și Audretsch susținea că antreprenoriatul este procesul dinamic de creare a bogăției. Această bogăție este creată de către persoanele care își asumă riscuri majore în termeni de echitate și echilibru, de timp și de angajament în a oferi valoare pentru unele produse sau servicii. Produsul sau serviciul în sine poate fi nou/unic sau nu, dar valoarea trebuie să fie insuflată de către întreprinzător prin alocarea competențelor și resurselor necesare.
Potrivit lui Redlich un antreprenor:
utilizează factorii de producție, cumpără materiile prime și înființează organizația;
se angajează în procesele manageriale de inovare, supraveghere și coordonare a activităților productive;
se angajează în luarea deciziei antreprenoriale.
Wennekers and Thurik afirmă că antreprenorul este:
inovator, percepând și creând noi oportunități de afaceri,
operează în condiții de incertitudine, introduce produse noi pe piață, decide cu privire la locație și la modul de utilizare a resurselor,
își gestionează activitatea proprie și concurează cu alții pentru o cotă de piață
Însă talentele înnăscute sau aptitudinile sunt mult mai puțin importante în atingerea unui nivel ridicat de performanță decât aplicarea persistentă a principiilor de bază ale practicii.
Deși incertitudinea este inevitabilă, antreprenorii de succes bat un drum lung atât pentru reducerea incertitudinii prin diferite cercetări, cât și pentru reducerea riscului, prin trecerea acestuia asupra altora, ori de câte ori acest lucru este posibil.
A.H. Cole citat de N.M. Panda declara că antreprenorul reprezintă un individ sau un grup de indivizi care concep, inițiază și mențin, pentru o perioadă de timp semnificativă, o instituție socială care produce bunuri economice.
Conform lui Drucker există patru situații denumite de acesta capcanele spiritului întreprinzător, în care se împotmolesc noile inițiative – toate sunt previzibile însă și pot fi evitate.
Prima apare când antreprenorul trebuie să facă față situației în care noul produs sau serviciu nu are succes acolo unde și-a închipuit el, ci pe o cu totul altă piață. Multe întreprinderi și societăți dispar pentru că întreprinzătorul-fondator se încăpățânează să creadă că el și nu piața are dreptate.
Întreprinzătorii consideră că dețin controlul și acest lucru îi duce la capcana numărul doi. Ei consideră că cel mai mult într-o nouă întreprindere contează profitul. Ce contează în primul rând însă este fluxul de capital, finanțarea următoarei etape – o societate în dezvoltare are o nevoie constantă de investiții.
Pentru evitarea unei crize în viitor este nevoie de crearea unei echipe administrative.
A patra capcană este și cea mai greu de evitat. Apare atunci când societatea a reușit și întreprinzătorul începe să își pună interesul propriu înaintea interesului societății. În aceste momente întreprinzătorul-fondator trebuie să se întrebe de ce ar mai avea nevoie societatea în stadiul în care se află și dacă antreprenorul însuși întrunește calitățile necesare.
Randall Holcombe ne expune o asociere plină de umor: „ne putem imagina un antreprenor remarcând o oportunitate de profit în același fel în care un trecător vede o bancnotă de 20 de dolari pe trotuar. Mulți alți trecători pot trece pe lângă bancnotă fără să o observe, până când o persoană atentă o găsește.” Ideea că oamenii vor fi mai atenți la oportunitățile de profit, atunci când acestea sunt mult mai probabil să existe, indică motivele pentru care mai multe oportunități de profit sunt prezente în economiile în creștere. Creșterea economică creează oportunități de profit.
Alegerile și deciziile antreprenorilor au un rol cheie în întregul proces al antreprenoriatului. Astfel alegerile făcute de antreprenori în diferitele stadii ale dezvoltării sunt elementele cheie ale succesului antreprenorial.
Tabelul nr. 1.3. Definițiile antreprenorului
Sursa: Misra Sasi and Kumar S., Resourcefulness: A Proximal Conceptualisation of Entrepreneurial Behaviour, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 135, http://joe.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/2/135,
(accesat Decembrie 2010)
Prin urmare, fie că antreprenorul este un inovator, un generator de schimbare socială pe care ulterior o speculează economic, fie că acesta e doar un speculator abil al schimbărilor, antreprenoriatul este întotdeauna asociat ideii de oportunitate, constată Roger Martin Decanul facultății ‘Rotman School of Management’ de la Universitatea din Toronto.
“Antreprenorii sunt considerați a avea o excepțională capacitate de a identifica și utiliza noi oportunități, angajamentul și motivația necesare pentru a le fructifica, precum și voința de a-și asuma riscurile inerente.”
Conform lui Martin, antreprenoriatul este, așadar, produsul unei combinații de trei elemente, contextul în care se ivește sau este creată o oportunitate, un set de abilități personale necesare identificării și utilizării oportunității respective și capacitatea de a fructifica oportunitatea transformând-o în rezultate.
În plus față de recunoașterea pur și simplu a oportunităților care există, uneori antreprenorii pot crea la rândul lor oportunități. Acțiunile lor produc efecte generând oportunități care nu existau anterior. Practic, antreprenorii acționează, observă efectele acțiunilor lor, fac anumite ajustări, și apoi acționează din nou. În cele din urmă, acțiunile lor pot fi cele care produc oportunitățile, astfel încât se poate spune că antreprenorii creează oportunitățile, nu doar le identifică.
1.1.2. Întreprinzătorul: caracteristici și trăsături
Antreprenoriatul este un proces dinamic de viziune, schimbare și creație, necesitând o aplicare de energie și pasiune față de crearea și implementarea de idei noi și de soluții creative.
De asemenea putem spune că antreprenoriatul este procesul de a crea sau de a profita de o oportunitate și urmărirea acesteia indiferent de resursele controlate în prezent. Esența antreprenoriatului constă în a fi neobosit în eforturile de a duce produsele pe piață.
Antreprenorul are tendința de a-și asuma riscuri și credința că poate să-și controleze destinul. Se consideră că este oportunist, creativ, vizionar, optimist, perseverent și gândește independent.
Asumarea riscurilor pare a fi una dintre caracteristicile cele mai distinctive ale comportamentului antreprenorial, deoarece crearea de noi companii sau firme este, prin definiție, o afacere riscantă.
Toți cei care pot face față la luarea deciziilor pot învăța să fie antreprenori și să se comporte antreprenorial. Astfel, antreprenoriatul este un comportament mai degrabă decât o trăsătură de personalitate. Și fundația sa constă în concept și teorie, mai degrabă decât în intuiție.
Este clar că anumite trăsături personale și caracteristici specifice cum ar fi perseverența, creativitatea, capacitatea de asumarea a riscurilor etc., fac dintr-un antreprenor ceea ce este:
Inteligența: capacitatea mentală a antreprenorului pentru a gestiona diverse situații,
Hărnicia și sârguința: capacitatea de a munci din greu este o condiție sine qua non pentru a deveni un antreprenor,
Încrederea: antreprenorii ar trebui să aibă încredere în capacitatea lor de a-și atinge obiectivele propuse,
Creativitatea: capacitatea de a inova, de a găsi idei noi și utile și de a aborda problemele în mod flexibil și cu imaginație, reprezintă semnul distinctiv al unui antreprenor.
Perseverența: aceasta se referă la tenacitatea caracteristică în urmărirea obiectivelor, până când acestea sunt realizate,
Amabilitatea: o trăsătură care îl face pe antreprenor agreabil și plăcut oamenilor care lucrează pentru acesta.
Evident, nu toate aceste trăsături și caracteristici sunt prezente uniform în toți antreprenorii.
Psihologul McClelland a avut ca obiectiv principal în 1961 identificarea și analizarea factorilor psihologici care produc personalități antreprenoriale. McClelland a teoretizat că oamenii sunt motivați de nevoia de realizare/împlinire, nevoia de putere și nevoia de afiliere, dar din punct de vedere al antreprenoriatului și al activităților economice nevoia de împlinire pare a fi cea mai importantă. Cei motivați de nevoia de realizare iubesc provocările și mediile stimulative, precum și dorința de a îndeplini sarcinile cât mai bine. Acești indivizi caută autonomie și responsabilitate, urmăresc obiectivele de valoare și sunt dispuși să-și asume riscuri pentru a face acest lucru.
Tot din punct de vedere al analizei psihologice avem teoria lui Hagen (1962) care spune că antreprenorii sunt antrenați de două lucruri: pierderea stării de respect și blocajul social relativ. Pierderea stării de respect apare atunci când membrii unui grup social anterior acceptat percep că sistemul lor de valori nu mai este recunoscut de către alte grupuri sociale al căror respect ei îl caută. O astfel de pierdere a recunoașterii sociale reprezintă elementul perturbator inițial, care va pune în mișcare o serie de schimbări în formarea personalității de-a lungul mai multor decenii și care va da naștere într-un final inovării tehnologice. Potrivit lui Hagen, antreprenoriatul va fi astfel furnizat (într-un mod vizibil disproporționat) în mare parte de către grupurile subordonate, care sunt înstrăinate de societate și care, astfel, încearcă să se afirme prin intermediul întreprinderii. Persoanele din aceste grupuri se simt discriminate și din cauza blocajului social relativ, iar astfel acestea vor compensa prin reușita în afaceri.
Timmons analizând mai mult de 50 de studii a observat un consens în jurul a șase caracteristici generale ale antreprenorilor:
angajament și determinare;
conducere și leadership;
obsesie asupra oportunităților;
toleranță a riscului, ambiguității și incertitudinii;
creativitate, încredere în sine și capacitate de adaptare;
motivația de a excela.
În timp ce discuta funcțiile antreprenorului în contextul unei economii în curs de dezvoltare, unde lansarea unei afaceri necesită o înțelegere corectă a mediilor economic, juridic, politic și cultural, Tondon subliniază faptul că antreprenorul trebuie să dețină:
încredere în sine și capacitate de a-și asuma riscuri;
cunoștințe tehnologice, vigilență la noi oportunități, disponibilitatea de a accepta schimbările și capacitatea de inițiativă;
capacitatea de a mobiliza resurse;
capacitatea de organizare și administrare.
Totuși cinci din cele șase caracteristici ale antreprenorilor identificate de către Timmons ar putea fi la fel de ușor de utilizat pentru identificarea persoanelor care sunt potrivite pentru activități care presupun lipsa interacțiunii cu alții, cum ar fi cursele pe mare de unul singur pe o barcă cu pânze. Astfel numai una dintre categoriile identificate de Timmons – leadership-ul (conducerea) – se referă la caracterul social al antreprenoriatului.
Chiar dacă individualismul pare să fie mai strâns legat de spiritul antreprenorial, atât colectivismul și individualismul pot avea efecte pozitive sau negative asupra antreprenoriatului. Individualismul sau colectivismul întreprinzătorilor nu par a fi suficiente pentru a explica nivelurile antreprenoriatului în diferite țări. Însă atât întreprinzătorii individualiști cât și cei colectiviști pot fi de fapt antreprenori buni, iar multe caracteristici antreprenoriale, cum ar fi inovarea, nu pot fi legate neapărat la o dimensiune culturală sau socială.
Funcțiile antreprenorului – cei 4 A conform lui Marius Ghenea:
Agregare – funcția antreprenorială nu este doar o simplă intermediere, este de fapt o agregare a resurselor,
Arbitraj – adaptarea rapidă la situația existentă prin folosirea celor mai bune informații,
Avans (din punct de vedere inovativ) – inovațiile pot fi și doar mici modificări, care vor oferi un avans față de un produs, un serviciu sau o metodă de abordare a pieței deja existente,
Asumarea riscurilor – există două teorii privind apetitul spre risc al antreprenorilor, una spune că aceștia sunt aventurieri, cu un mare apetit spre risc, iar cea de-a doua susține că antreprenorii au în general un apetit de risc relativ mic, și că își asumă în principiu doar riscuri controlabile.
Spiritul antreprenorial gravitează în jurul recunoașterii oportunităților și posibilităților de exercitare a acestora. Identificarea și selectarea oportunităților pentru noile întreprinderi sunt printre cele mai importante abilități ale unui antreprenor de succes. Toate modificările cu adevărat importante în economie, sunt lansate de către antreprenor, iar aceste modificări își vor face loc singure în cadrul sistemului economic. Centralitatea antreprenorilor în compania lor le oferă acestora acces și control asupra informațiilor.
Teoreticienii consideră că tenacitatea și spiritul de inițiativă sunt elemente importante pentru crearea cu succes de noi firme și companii, cele două fiind probabil fenomenele cele mai distincte ale procesului antreprenorial.
Byers observă că antreprenorii de succes sunt cei care pot dezvolta relații de o anumită natură cu alte persoane din interiorul și dinafara firmei. Din perspectiva sa Byers sugerează că, în încercarea de a prezice care dintre antreprenori vor avea succes și care nu, în loc să ne îndreptăm atenția asupra caracteristicilor individuale ale fondatorilor și directorilor executivi, cercetătorii și specialiștii ar fi mai înțelept să se orienteze către celelalte persoane cu care antreprenorul își petrece timpul și observarea modului în care acestea răspund și acționează.
După Santos and Liñán există urătoarele tipuri de antreprenori:
Ambițios – nevoia antreprenorului de a dezvolta afaceri prin investiții diverse în noi resurse de producție, cu asumarea riscurilor și cu o agresivitate competitivă.
Inovator – inovarea reflectă tendința unui antreprenor de a se angaja în idei și procese de creație noi, cum ar fi inovațiile tehnologice sau de piață ale produsului.
Proactiv – anticiparea nevoilor viitoare prin luarea unor inițiative dinamice într-un efort de a energiza afacerile.
Cooperativ – căutarea unor contacte cu alte persoane, antreprenori sau nu, și cu diferite organizații în scopul de a consolida poziția concurențială a firmei pe piață și atingerea unui grad mai mare de flexibilitate și dezvoltare.
În concluzie în încercarea de a stabili o definiție relevantă și valabilă a antreprenoriatului la nivel economic s-a observat că aproape toate cercetările anterioare se bazează în general pe cinci elemente: 1) persoane fizice, care 2) efectuează acțiuni, care 3) implică inovare în relația cu oportunitățile favorabile și care 4) creează o organizație, care 5) implică riscuri.
1.2. Mediul de afaceri și rolul acestuia în stimularea antreprenoriatului
„Provocările sunt trepte spre reușită.”
1.2.1. Întreprinzătorul și mediul de afaceri
Ansamblul reglementărilor și valorilor juridice, administrative, morale, etice, care alcătuiesc cadrul extern de înființare și funcționare a firmelor într-o țară sau într-o anumită zonă, reprezintă mediul de afaceri corespunzător ariei respective.
Antreprenoriatul ca subiect de discuție și analiză a fost introdus de către economiștii din secolul al XVIII-lea și a continuat să atragă interesul economiștilor în secolul al XIX-lea. În secolul al XX-lea, cuvântul a devenit sinonim sau cel puțin strâns legat de capitalism.
Antreprenorul este un actor principal și un simbol al economiei de piațǎ. Rolurile și contribuția antreprenorilor se amplificǎ substanțial, simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior, ceea ce se reflectǎ în revoluția antreprenorialǎ actualǎ, care potrivit afirmațiilor a numeroși specialiști, va ajunge la apogeu în secolul XXI, generând multiple mutații, unele încǎ dificil de imaginat în prezent.
Atmosfera de afaceri a secolului XXI poate fi caracterizată ca un peisaj competitiv nou, care cuprinde riscurile în creștere, scăderea capacității de a prognoza, firmele în continuă mișcare și limitele industriei, noi forme structurale, precum și o gândire inovatoare managerială. Capacitatea de a naviga prin acest mediu plin de provocări și de nuanțe ale combinării spiritului antreprenorial cu managementul strategic, a devenit punctul central al cercetărilor în domeniul managementului strategic, antreprenoriatului, și economiei.
Pentru ca antreprenoriatul să se dezvolte într-o anumită zonă, condițiile unui astfel de mediu trebuie să fie propice pentru nașterea si dezvoltarea de afaceri.
De ce unele regiuni devin centre vitale ale activității antreprenoriale în timp ce altele se sting încet? Răspunsul oferit de către Sankaran Venkataraman este că niciuna dintre aceste regiuni nu a fost transformată brusc pe baza unei singure idei inovatoare. Însăși noțiunea de activitate antreprenorială transformatoare este de multe ori contra ideilor culturale în marea parte a țărilor în curs de dezvoltare. Multe regiuni în curs de dezvoltare sunt caracterizate de culturi care încă depind de tradiție. Ca rezultat, ideile neconvenționale, companiile, proiectele și produsele nu pot ieși la iveală.
Schwartz și Davis declară că există patru elemente interconectate privind compatibilitatea dintre strategiile firmei (antreprenoriale) și cultura din acea zonă:
ignorarea culturii locale,
evitarea legăturilor directe cu acea cultură prin schimbarea strategiei,
încercarea de a schimba cultura locală,
schimbarea strategiei pentru a se încadra în cultura locală.
Se poate considera că spiritul antreprenorial se dezvoltă mai ușor în acele zone caracterizate printr-o accepțiune mai mare a diversității, unde există așa-numitele contexte multiculturale. Contextele multiculturale sunt caracterizate printr-un dialog eficient între diferitele culturi și de absența oricărei discriminări și prejudecăți. În cadrul acestor contexte atât pluralismul ideilor, cât și comportamentele manageriale diferite sunt încurajate; procesul cognitiv se adresează interpretării diversităților culturale, pentru a înțelege profund caracteristicile lor, în scopul de a identifica omogenitatea între ele. În acest scop multe țări în curs de dezvoltare încearcă să promoveze cooperarea între firmele locale și străine, pentru a sprijini dezvoltarea antreprenoriatului local.
Oportunitățile antreprenoriale apar în mod constant într-o economie în dezvoltare și, cu excepția unor cazuri rare, asupra lor se acționează rapid. Acestea sunt create în procesul de creștere economică. Așadar creșterea mai rapidă aduce mai multe oportunități antreprenoriale. În schimb, o economie în stagnare blochează stimulentele pentru activitatea antreprenorială, iar astfel poate rămâne stagnantă din cauza lipsei de oportunități antreprenoriale. În timp ce diverse elemente ale acestor prilejuri favorabile pot fi “recunoscute” într-un fel sau altul, oportunitățile propriu-zise sunt create, nu găsite.
Economia antreprenorială este descrisă de o structură industrială descentralizată având cunoașterea și flexibilitatea ca factori-cheie ai producției. Antreprenorul este cel care observă căile posibile și merge înainte pentru a le urmări. Cultura națională are un impact major asupra indivizilor și a tendinței acestora de a-și asuma riscuri, de a împărți responsabilitatea și de a acceptea ideile altora, influențând astfel capacitatea firmei de a recunoaște oportunitățile, de a crea și a pune în aplicare inovarea.
În timpul primelor decenii ale secolului trecut, întreprinderile mici au fost atât un purtător pentru antreprenoriat cât și o sursă de locuri de muncă și venituri. Aceasta este epoca în care Schumpeter în 1934 a scris „The Theory of Economic Development”, subliniind rolul de antreprenor ca primă cauză a dezvoltării economice. El descrie modul în care antreprenorul inovator acceptă provocările firmelor prin introducerea de noi invenții care fac ca tehnologiile actuale și produsele să fie depășite. Potrivit lui Schumpeter, inovația cauzează dislocări de piață, care permit ascensiunea noilor firme și declinul corespunzător al firmelor mari.
Dacă dorim ca antreprenoriatul să se dezvolte, munca trebuie să aibă valoare. Valorile culturale care devalorizează noțiunea de muncă vor întârzia dezvoltarea antreprenoriatului și astfel a dezvoltării economice per ansamblu.
Joseph Alois Schumpeter afirmă că “funcția antreprenorului este de a reforma sau de a revoluționa modul de producție prin exploatarea unei invenții sau a unei modalități tehnologice pentru crearea unui produs nou sau producerea unuia vechi într-un mod complet nou, prin deschiderea unei noi surse de aprovizionare cu materiale, prin reorganizarea unei industrii și așa mai departe.”
Astfel antreprenorul lui Schumpeter are o singură funcție, "inovarea", care se referă la introducerea unui produs nou, o nouă metodă de producție, o nouă piață, o nouă sursă de provizii și o nouă formă de organizare.
În anii de după război micile afaceri încă mai contau. Într-un moment în care firmele mari nu au câștigat încă poziția puternică a anilor 1960 și 1970, întreprinderile mici au fost principalul furnizor de locuri de muncă și, prin urmare, a stabilității sociale și politice. Chandler (1977 și 1990), Galbraith (1956) și Schumpeter (1942), au fost convinși că viitorul se află în mâinile marilor corporații, iar că micile afaceri ar putea dispărea ca victime ale propriilor ineficiențe.
Având în vedere convingerea generală că producția pe scară largă va elimina firmele mici, părea paradoxal când oamenii de știință au realizat că dispariția inevitabilă a micilor afaceri nu s-a îndeplinit, ci dimpotrivă a crescut. Inversarea tendinței de la întreprinderile mari spre re-emergența întreprinderilor mici, a început în America de Nord la sfârșitul anilor 1970, dar nu a fost limitată la acea parte a lumii. Acest lucru a fost, de asemenea, observat și în anumite părți ale Europei. Audretsch și Thurik explică re-apariția antreprenoriatului în Europa și America de Nord, pe baza accentuării globalizării, care a schimbat avantajul comparativ al țărilor dezvoltate spre activitatea economică bazată pe cunoaștere.
În prezent atât economiștii cât și factorii de decizie politici pot vedea din ce în ce mai mult întreprinderile mici, în special pe cele noi, ca pe un vehicul sau purtător pentru antreprenoriat, contribuind nu numai la ocuparea forței de muncă și a stabilității sociale și politice, ci, de asemenea, la inovare și concurență. Confruntați cu problemele și preocupările privind creșterea șomajului, crearea de noi locuri de muncă, creșterea economică și competitivitatea pe plan internațional, factorii de decizie au răspuns la noile dovezi ale cercetătorilor, cu un nou mandat în a promova crearea de noi întreprinderi, susținând astfel spiritul antreprenorial. Dacă la finele anilor '80 factorii de decizie politici din Europa au fost relativ ezitanți în a recunoaște aceste legături, începând de la jumătatea anilor '90, politicienii europeni au dat un impuls rapid în abordările general-intuitive. Este clar la ora actuală că domeniul micilor afaceri este strâns legat de antreprenoriat.
Un studiu despre antreprenoriatul în industria ospitalității efectuat de către Stephanie L. Wagener, Marjan J. Gorgievski pentru Erasmus Universiteit Rotterdam demonstrează că există elemente care diferențiază antreprenorii de proprietarii de mici afaceri.
Pentru început proprietarii de mici afaceri sunt orientați mai mult spre stabilitate, pe când antreprenorii au un ridicat nivel de independență, bazându-se adesea pe propriile opinii. De asemenea luarea în calcul a riscurilor este un atribut al antreprenorilor, și este mai puțin prezent în cazul proprietarilor de mici afaceri. Nu în ultimul rând conform acestui studiu s-a demonstrat că antreprenorii sunt mai motivați si s-au dovedit mai creativi.
Rezultatele studiilor întăresc argumentul că promovarea antreprenoriatului, în special în ceea ce privește dezvoltarea unui context adecvat socio-cultural și fertil pentru crearea de noi afaceri, este adesea un proces care se întinde pe parcursul mai multor generații. Căutarea rezultatelor pe termen scurt pentru acest gen de politici pot avea ca efect, în funcție de instrumentele folosite pentru măsurarea performanței, impresia greșită că politicile de sprijin antreprenorial nu au impactul dorit.
Implicațiile în mediul științific a acestor rezultate rezidă în principal în sprijinul puternic pentru acordarea unei importanțe mai mari abordării instituționale a studiului antreprenoriatului, în special în ceea ce privește diferentele în nivelurile activității antreprenoriale pe regiuni.
Rezultatele studiilor subliniază în mod specific importanța modelelor antreprenoriale în cadrul cercului social personal al individului drept un stimul pozitiv, explicând nivelurile antreprenoriale inegale din diferite zone geografice. Aceasta sugerează că politicile de sprijin ale antreprenoriatului ar trebui să pună bazele unei interacțiuni sociale mai mari în cadrul intreprinzatorilor existenți care să promoveze posibilitățile de relaționare cu potențiali intreprinzători, glorificarea rolului intreprinzătorului în comunitatea sa, precum și sărbătorirea succesului în afaceri al intreprinzătorilor existenți.
Antreprenoriatul și întreprinderile mici, sunt strâns legate între ele, dar sunt departe de a fi concepte sinonime. Pe de o parte, activitatea de antreprenoriat (definită ca un comportament concentrat pe oportunități) poate să apară atât în întreprinderile mici sau mari, cât și în afara domeniului de afaceri. Pe de altă parte, întreprinderile mici pot fi un vehicul atât pentru antreprenorii de tip Schumpeterian, care introduc noi produse și crează procese care schimbă industria, precum și pentru persoanele care pur și simplu derulează o afacere ca mod de existență.
Sistemului antreprenorial al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) îi este specifică schimbarea. Întreprinzătorii trebuie să caute ocazii inovatoare și să introducă inovații pe piață. Inovarea, dorința schimbării și permanentizarea acestei stări de activitate, este mult mai ușor de realizat la nivelul IMM-urilor. Inovația nu înseamnă doar micile îmbunătățiri ori adaptările “din mers” la cerințele pieței. Inovația face mai ușoară depășirea momentelor de criză, conduce la o mai rapidă implementare a schimbărilor de orice natură și, astfel, face posibilă reducerea la minimum a riscului, orchestrată cu menținerea în funcțiune a sistemului.
Acs (1992) distinge patru consecințe ale importanței sporite a firmelor mici:
purtător de antreprenoriat,
rutele de inovare,
dinamica industriei,
generarea de locuri de muncă.
Conform lui Dumitru Sandu citat de Mihai Pascaru antreprenoriatul înseamnă „să înveți un rol nou care este departe de ceea ce comunismul a propus sau, mai exact spus, a impus, ca model de socializare”, a învăța un rol nou într-un mediu nefavorabil reprezentând „marea provocare a antreprenorilor rurali din România”.
Spiritul antreprenorial este un proces prin care indivizii, fie pe cont propriu sau în cadrul organizațiilor – urmăresc oportunitățile. Un nivel scăzut al spiritului antreprenorial poate fi, de asemenea, o consecință a nivelului redus de creștere economică, care reflectă totodată, niveluri ridicate ale șomajului.
Reich citat de Tetzschner și Herlau afirma că dacă dorim să concurăm în mod eficient în ziua de astăzi, trebuie să începem să sărbătorim antreprenoriatul colectiv, năzuințele prin care întregul eforturilor este mai mare decât suma contribuțiilor individuale. Trebuie sa ne onorăm mai mult echipele, și mai puțin leaderii agresivi și geniile nonconformiste.
Buna funcționare a unei societăți comerciale sau firme este determinată de asigurarea resurselor umane, financiare, materiale și informaționale necesare, de existența unei baze materiale (clădiri, spații de producție, depozitare etc.), de echipamente (utilaje, instalații, aparatură), de active corporale și necorporale, în concordanță cu profilul, natura și amploarea obiectivelor sale propuse. Sarcinile îndeplinite de antreprenori trebuie să fie clar identificate, iar măsurile performanței pentru fiecare activitate îm parte trebuie să fie operaționalizate.
Este de remarcat cât de diferite sunt stimulentele oferite antreprenorilor de către capitalism de stimulentele cu care se confruntă antreprenorii în economiile ex-sovietice. În economiile controlate din fosta Uniune Sovietică, spiritul antreprenorial a fost condus înapoi spre orientarea “rent-seeking”, cu câștiguri în special pentru birocrați și oficialii Partidului Comunist. Au fost cazuri când directorii și managerii unor intreprinderi au fost penalizați pentru că au luat inițiativa unor măsuri inovatoare care ajutau la creșterea productivității. Aceste probleme de regulă nu vor aparea în cadrul economiilor de piață. Este adevărat însă că și în economiile de piață rămân o mulțime de oportunități de profit prin rent-seeking sau chiar prin activități infracționale, acestea la rândul lor fiind un impediment în calea creșterii economice. Dar piața liberă oferă, de asemenea, recompense bogate antreprenorilor care introduc cu succes inovarea în sectorul productiv.
Trebuie doar să ne uităm la economiile centralizate ale secolului XX. Aceste economii și-au situat interesele exclusiv cu privire la dezvoltarea capitalului uman și fizic și a progreselor tehnologice. Prăbușirea lor arată că nu dezvoltarea capitalului uman, fizic și tehnologic duce la creșterea economică, ci mai degrabă mediul în care activitatea se desfășoară. Economiile planificate au eșuat pentru că planificarea centralizată se opune spiritului antreprenorial, care în mod natural este descentralizat. Antreprenoriatul, cel puțin în cadrul societăților totalitare, nu mai constituie o punte de legătură între societate ca întreg și companii.
În 1990, imediat după prăbușirea economiilor comuniste din Europa de Est, a existat o stimulare deliberată a organizațiilor de piață și a metodelor de marketing. Deși pe termen scurt această schimbare a dus chiar și la ruinare și gangsterism, în locurile unde aceasta are succes va promova o revoluție socio-economică cu impact puternic.
Klein citându-l pe Mises constată că: „o economie socialistă poate atribui ca indivizii să fie muncitori, manageri, tehnicieni, inventatori, etc., dar nu poate, prin definiție, să aibă antreprenori, deoarece nu există profituri și pierderi. Antreprenoriatul este elementul esențial al economiei de piață, și nu forța de muncă, managementul sau expertiza tehnologică.”
Caracteristicile antreprenoriatului precum găsirea oportunităților, maximizarea valorii prin exploatarea resurselor existente și prin dezvoltarea unora noi, asumarea de riscuri și nevoia de realizare – recunoscute ca fiind proprietățile de bază antreprenoriale – par a fi puternic influențate de mediul social în care apare antreprenoriatul.
Din cauză că cei bogați favorizează investițiile tradiționale, cum ar fi imobiliarele și aurul, fondurile pentru întreprinzători nu sunt furnizate de către investitorii de capital, ci de guverne care evită ideile îndrăznețe și riscurile care le însoțesc. Prin urmare, beneficiarii acestor fonduri intră în franciză, deschizându-și magazine alimentare, restaurante, și alte servicii imitative. Într-o astfel de cultură de afaceri, oamenii talentați care doresc să creeze ceva nou, ajung să emigreze în locuri unde șansele lor sunt mai ridicate.
1.2.2. Oportunitățile antreprenoriale și crearea de noi afaceri
În termeni generali, o oportunitate poate fi considerată șansa de a răspunde unei nevoi de piață (sau interes ori dorință), printr-o combinație creativă de resurse pentru a oferi valoare superioară.
Oportunitățile antreprenoriale există datorită faptului că agenți diferiți au idei diferite cu privire la valoarea relativă a resurselor sau atunci când resursele sunt transformate din intrări (inputs) în ieșiri (outputs). Antreprenorii de succes sunt de multe ori în măsură să sesizeze și să selecteze acele oportunități care oferă cea mai bună combinație de beneficii potențiale și riscuri scăzute.
Peter Drucker declară că există șapte surse de oportunități inovatoare:
evenimentele neprevăzute,
neconcordanțe între ceea ce se așteaptă și ceea ce va fi efectiv, adică între „ce este” și „ce ar trebui să fie”,
cerințele și necesitățile pentru noile procese,
modificările neanticipate în industrie sau structura pieței,
schimbările demografice,
schimbări în percepție, stare de spirit sau dispoziție,
noi cunoștințe.
Conform lui Drucker, primele patru surse sunt specifice mediului intern al firmei, iar celelalte sunt legate de mediul extern al firmei.
Factorii majori care influențează procesul de recunoaștere și dezvoltare a oportunităților, ducând la crearea de noi afaceri sunt:
1. vigilența antreprenorială;
2. asimetria informațiilor și cunoștințele anterioare;
3. rețelele sociale;
4. trăsăturile de personalitate, inclusiv optimismul, eficiența personală și creativitatea;
5. tipurile de oportunități.
Tabelul nr. 1.4. Avantajele și dezavantajele propriei afaceri
Sursa: Iacob Mihaela Ioana, Antreprenoriatul – Forța motrice a oricărei întreprinderi,
Editura Universității Aurel Vlaicu Arad, 2008, p.48
O afacere are două scopuri sau obiective fundamentale:
Supraviețuirea, să reziste pe piață un timp indefinit, înfruntând concurența, sindicatele, autoritățile, luptând cu propriile ineficiențe, evaluând riscurile și asigurându-se împotriva lor,
Câștigul sau profitul, să maximizeze avantajele proprietarilor afacerii – întreprinzătorilor, acționarilor sau patronilor.
1.3. Antreprenoriatul și creșterea economică inovatoare
“Un antreprenor are tendința de a înghiți mai mult decât poate, sperând că va învăța rapid cum să digere”. Roy Ash, co-fondator al Litton Industries
1.3.1 Activitățile antreprenoriale și creșterea economică
Specialiștii din cadrul Școlii austriece, cum ar fi Carl Menger (1871), Eugen von Böhm-Bawerk (1889), Ludwig von Mises (1949), și Murray Rothbard (1962) au subliniat toți impotanța antreprenorului în organizarea economică și în schimbările economice.
Ideea că antreprenoriatul și creșterea economică sunt strâns legate între ele și-a făcut loc fără nici un dubiu încă din operele lui Schumpeter. Conform lui Schumpeter cultura este de asemenea un factor determinant al antreprenoriatului.
Manifestările activităților antreprenoriale care se presupune că pot afecta creșterea economică sunt concurența, inovația, și crearea de locuri de muncă prin intermediul noilor firme. Schumpeter a fost economistul care a atras atenția asupra noțiunii de "antreprenor inovator", care realizează "combinații pe care noi le numim întreprindere; iar persoanele a căror funcție este de a le efectua, noi le numim antreprenori".
O creștere a numărului de antreprenori duce la o creștere economică. Acesta este efectul direct al abilităților acestora și mai precis, a tendinței lor de a inova.
Creșterea economică nu va putea fi înțeleasă dacă adevărații "agenți ai schimbării" – antreprenorii – sunt eliminați din proces. Creșterea economică este echivalată cu înalta performanță și oferă oportunitatea pentru câștig financiar și randament al investițiilor, totdată oferind o șansă sporită de supraviețuire. Creșterea economică este, astfel, considerată ca un element primordial în procesul antreprenorial.
Prin activitatea sa, antreprenorul caută să creeze noi oportunități de a obține profit. Aceste oportunități pot rezulta din sporirea productivității, caz în care relația acestora cu creșterea economică este clară. Pe deasupra, dezechilibrul creat de către antreprenor poate fi propice pentru inovații suplimentare și oportunități de profit. Prin urmare, mai mulți antreprenori înseamnă o creștere mai mare, care, la rândul său, duce la mai mulți antreprenori … Fenomenul se auto-alimentează de la sine.
Mai mult decât atât, Schumpeter a realizat necesitatea existenței proprietății private în asigurarea motivelor financiare pentru acțiunile antreprenoriale și, prin urmare, pentru dezvoltare. Antreprenorul, lucrând în cadrul societății instituționale își va ajusta și va adopta acțiunile bazând-se pe structura de stimulente accesibile. Fără un cadru propice în care el să poată urmări activitățile de inovație și leadership, antreprenorii lui Schumpeter nu vor reuși să își îndeplinească funcțiile.
Kirzner a recunoscut rolul pe care antreprenorul l-ar juca în dezvoltarea economică: "În dezvoltarea economică, de asemenea, antreprenorul trebuie să fie privit ca dând răspuns la oportunități, mai degrabă decât în a le creea; trebuie înțeles captând oportunitățile de profit, mai degrabă decât de a le genera… Fără spiritul antreprenorial, fără vigilență la noile posibilități, beneficiile pe termen lung pot rămâne neexploatate".
Kirzner afirma că: „Atenția indivizilor îndreptată spre noile posibilități de atingere a obiectivelor este ceea ce constituie elementul antreprenorial al comportamentului uman.”
De ce este bun antreprenoriatul pentru creșterea economică? Această întrebare pare a avea un răspus simplu: antreprenorii creează afaceri noi, iar acestea în schimb creează locuri de muncă, intensifică competitivitatea, și chiar pot crește productivitatea prin schimbările tehnologice. Astfel nivelul antreprenorial ridicat va duce la creștere economică substanțială. Schmitz dezvoltă un model în care o creștere a proporției de antreprenori duce la o creștere pe termen lung (prin imitație).
Prin promovarea creșterii economice, spiritul antreprenorial afectează întreaga economie. Deosebit de greu de ignorat sunt efectele sale asupra pieței forței de muncă. O creștere suplimentară ar putea, pe de o parte, semnifica o creștere a oportunităților de profit pentru antreprenorii potențiali. Pe de altă parte, ar putea duce la presiuni inflaționiste asupra salariilor.
În primul rând schimbările care rezultă din spiritul antreprenorial modifică mediul economic, creând noi oportunități de profit. În al doilea rând, activitatea de întreprinzător generează bogăție, astfel crescând piața. Iar în al treilea, spiritul antreprenorial crează noi nișe de piață, care merg împreună cu inovarea. Acest al treilea factor, crearea de nișe de piață, este veriga de legătură între antreprenoriat și creșterea economică.
Figura 1.4. Relația antreprenoriat – creștere economică
Adaptat după Galindo M.A., Guzman J., Ribeiro D., Entrepreneurship and Business – A Regional Perspective, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2009, pp.125-126
Antreprenoriatul este productiv din punct de vedere al bunăstării societății, când în cadrul procesului de urmărire a scopurilor egoiste proprii, antreprenorii de asemenea sporesc avuția socială, prin crearea de noi piețe, noi industrii, noi tehnologii, noi forme instituționale, noi locuri de muncă și creșteri în productivitatea reală. Holcombe declară că: „antreprenoriatul este motorul creșterii economice”.
Spiritul antreprenorial este un element esențial pentru progresul economic, deoarece își manifestă importanța sa fundamentală în diferite moduri:
prin identificarea, evaluarea și exploatarea oportunităților de afaceri;
prin crearea de noi întreprinderi și/sau reînnoirea celor existente prin dinamizarea acestora
prin orientarea și conducerea spre progres a economiei – prin inovație, competență, crearea de locuri de muncă și prin îmbunătățirea, în general, a bunăstării societății.
Conducerea antreprenorială poate fi definită ca abilitatea întreprinzătorului de a anticipa, imagina, menține flexibilitatea, gândi strategic și de a lucra cu alții pentru a iniția schimbări, care vor crea un viitor viabil pentru organizație. În cazul în care aceste procese de conducere sunt dificil de înțeles și de imitat de către concurenți, atunci firma își va crea un avantaj competitiv.
Nivelul activității antreprenoriale variază însă atît de la o țară la alta, cît și la nivelul unei țări, de la o regiune la alta sau de la un grup social la altul. În multe țări în curs de dezvoltare cea mai bună alegere a fost orientarea spre ocupațiile unde nu există prea multe riscuri. Astfel absența antreprenorilor este uneori considerată ca un obstacol semnificativ la creșterea economică. Fără antreprenoriat, o economie complexă și dinamică nu poate aloca resursele, astfel încât să fie utilizate la cea mai înaltă valoare.
Activitatea antreprenorială este o sursă de creștere economică. Impactul antrprenoriatului asupra activității economice depinde de:
calitatea managementului prestat
politica economică a statului
legislația care stimulează sau frânează activitatea..
1.3.2. Inovarea: proces al schimbării și dezvoltării
Inovarea este în general considerată ca un proces de schimbare importantă, care poate susține dezvoltarea afacerilor pe piețele ce în ce mai dinamice. În activitatea novatoare rolul întreprinzătorului este central. Steve Jobs, co-fondatorul Apple computers, declara: inovarea face diferența dintre un leader și un executant.
Motorul uman al inovării și dezvoltării noilor afaceri este un om, identificat în literatura de specialitate cu eticheta de întreprinzător.
Sundbo identifică trei paradigme (modele) în cercetările în domeniul inovării: 1) paradigma antreprenorului (antreprenorul este determinantul inovației), 2) paradigma tehnologico-economică (determinantul este dezvoltarea tehnologică) și 3) paradigma strategică (determinantul este strategia și managementul general al companiilor).
Conform lui Drucker în primul rând inovația trebuie să fie sistematică, căutarea ocaziilor inovatoare trebuie sa fie organizată și ordonată. În al doilea rând inovația este atât conceptuală cât și perceptivă (vezi, întreabă, ascultă). În cel de-al treilea rând inovația trebuie să fie simplă și concentrată, să se refere la un singur lucru, să aibă o solicitare clară și specifică, pentru a nu produce confuzie. În al patrulea rând inovațiile eficace sunt mici la început, iar în prima fază au nevoie de resurse limitate și chiar de piețe mici. În al cincilea rând o inovație trebuie să tindă spre supremație (într-un anumit mediu), spre a deveni o afacere mare, altfel nu va reuși.
Inovarea în turism înseamnă:
Inovarea de produs (produse și servicii noi pentru turism)
Inovarea organizațională (noi forme de organizare și de management)
Procesul de inovație (noi moduri de a face turismul cunoscut)
Logistica inovării (noi căi de a furniza produse sau servicii către clienți)
Piața inovării (noi modalități de introducere pe piață, respectiv comportamentul consumatorilor).
Figura 1.5. Inovarea în turism
Adaptat după Drucker P., Inovația și sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, București, 1993, p.10
Faptul că inovarea este importantă pentru creșterea economică și, la rândul său, spiritul antreprenorial este important pentru inovare, iar în cele din urmă, finanțarea este crucială pentru succesul antreprenorial, este o problemă de politică. Există politici specifice pe care țările în curs de dezvoltare le pot adopta, astfel încât să accelereze creșterea prin încurajarea inovației?
Controlul birocratic al activităților inovatoare în cadrul firmelor mari servește pentru a se asigura că schimbările care au rezultat vor fi modeste, previzibile și treptate. Aceste firme nu sunt predispuse să efectueze salturi în necunoscut, care adeseori conduc la dezastru, dar care de asemenea pot deschide lumi noi.
Majoritatea ideilor revoluționare noi din ultimele două secole au fost, și sunt mari șanse să fie și în viitor, furnizate de către inovatori independenți care, în esență, activează în cadrul unor întreprinderi mici.
Creativitatea și inovarea necesită un anumit grad de toleranță pentru situațiile ambigue – când individul primește informații care sunt prea complexe, inadecvate sau aparent contradictorii – iar capacitatea de a tolera aceste situații ambigue poate fi, de asemenea, asociată pozitiv cu comportamentul de asumare a riscurilor de către antreprenor.
Pentru a exploata din plin potențialul de inovare din sectorul serviciilor, trebuie acordată o atenție specială accesului la finanțare și gestionării inovării prin intermediul IMM-urilor.
Drucker considera că în economia modernă, cunoașterea a înlocuit forța de muncă și materiile prime, ca resursă cheie.
Samuelson și Nordhaus disting faptul că relația dintre inovație și puterea de piață este foarte complexă. Deoarece marile firme au o contribuție importantă la activitatea de cercetare și inovare, nu trebuie neapărat să spunem că mărimea este cel mai mare rău. Totodată trebuie să se recunoască faptul că firmele mici și persoanele fizice au realizat unele dintre cele mai revoluționare descoperiri tehnologice. Pentru a încuraja inovația, o națiune trebuie să protejeze o varietate de metode și organizații.
Oportunitățile pentru inovare și testarea sistematică reprezintă un avantaj masiv, însă insuficient utilizat pentru majoritatea managerilor din turism și industria ospitalității.
Organizațiile mici și inovatoare conduse de antreprenori hotărâți, cu o investiție minimă pot concura pe picior de egalitate cu organizațiile mai mari.
Printre posibilele surse de creștere economică și dezvoltare, inovarea a primit un tratament special în literatura economică, deoarece aceasta a fost mai mult sau mai puțin legată de întreprinzătorul individual. De la inițiativele antreprenoriale la creșterea economică, o serie de condiții și efecte multiple la diferite niveluri, determină în cele din urmă impactul unuia dintre aceste fenomene în legătură cu celălalt. Cu toate acestea, cu cât este mai mare numărul de antreprenori inovatori în cadrul forței de muncă, cu atât este mai ridicat ritmul de creștere economică.
Atunci când o industrie ajunge la un stadiu în care posibilitățile de inovare pentru viitor par a fi probabil epuizate (temporar sau definitiv), nu este surprinzător să vedem eforturile antreprenoriale care vor evada din acest domeniu în alte domenii, unde oportunitățile pentru o schimbare economică în bine sunt mai ridicate. Uneori consecințele unei astfel de realocări sunt discutabile. De exemplu, o schimbare a legilor într-o țară mai puțin dezvoltată, care crește foarte mult riscurile cu care se confruntă antreprenorii în activitatea acestora, le poate îndrepta eforturile spre alte activități, cum ar fi acumularea de terenuri. Acest lucru poate că nu schimbă doar direcțiile eforturilor productive ale economiei, dar poate reduce, sau chiar împiedica creșterea economică.
Programul de cercetare Global Entrepreneurship Monitor (GEM) este un raport anual prin care se efectuează evaluarea la nivel național a activității antreprenoriale. Inițiat în 1999, cu 10 țări, extins la 21 de țări în anul 2000 și la 39 de țări în anul 2005, programul acoperă atât țările dezvoltate cât și cele în curs de dezvoltare. Programul de cercetare, bazat pe un cadru armonizat de evaluare a nivelului activității antreprenoriale naționale pentru toate țările participante, implică explorarea rolului antreprenoriatului în creșterea economică națională. Eșantioanele reprezentative de adulți selectate aleatoriu, variind în mărime de la 1000 la aproape 27000 indivizi, sunt analizate anual în fiecare țară, în scopul de a oferi măsuri pentru prevalența activității de întreprinzător. Există, în continuare, o multitudine de caracteristici naționale și caracteristicile asociate cu activitatea de întreprinzător.
Global Entrepreneurship Monitor 2000 concluzionează că există o relație puternică între activitățile antreprenoriale, definite ca activități start-up, și creșterea economică.
1.3.3. Antreprenorul: vector indispensabil al creșterii economice
Unii economiști adepți ai dezvoltării disting trei etape majore de dezvoltare. În primul rând există economia specializată în produsele agricole și în producția la scară mică. În a doua etapă, economia trece de la producția la scară mică la producția la scară industrială. În a treia etapă, odată cu creșterea bogăției, economia se orientează spre servicii. Etapa a treia este marcată de o sporire a activității antreprenoriale.
Sectorul terțiar constituie o importantă sursă de locuri de muncă atunci când, prin tehnicizare continuă, se reduc locurile de muncă în industrie și agricultură.
Există trei motive pentru creșterea activității antreprenoriale în etapa finală a
activității economice. În primul rând firmele de servicii oferă mai multe oportunități pentru antreprenoriat. În al doilea rând, în timpul perioadei de după război tehnologiile au fost îndreptate spre industriile în care activitatea de întreprinzător este importantă, iar în cel de-al treilea rând într-o economie caracterizată prin valori mari de elasticitate agregată a substituției, trebuie să ne așteptăm la un nivel mai înalt de dezvoltare, la mai mulți antreprenori și intreprinderi mici.
Potrivit lui Inman citat de Sebastian Văduva trecerea în cadrul structurii activităților economice de la producție la servicii creează noi oportunități pentru firmele noi mai mici, deoarece în numeroase domenii de activitate care presupun prestare de servicii, economiile la scară și alte bariere de intrare pe piață sunt mai reduse decât în producție.
Schumpeter chiar se temea că înlocuirea întreprinderilor mici și mijlocii de către firmele mari ar putea influența negativ valorile antreprenoriale, inovarea și schimbările tehnologice.
Pe de altă parte Drucker declara că cea mai aptă pentru conducerea de tip antreprenorial nu o constituie firma mică, ci cea mare, aceasta având toate resursele necesare.
Acesta consideră că instituțiile mari trebuie să învețe să aibă inițiative inovatoare sau nu vor supraviețui. Pentru unele companii acest lucru înseamnă că vor trebui să se reinventeze.
Afacerile noi creează noi locuri de muncă și contribuie la creșterea economiei, stimulând atât piața forței de muncă, cât și piața de produse. În viziunea lui Bygrave și Minniti diferitele culturi și regiuni ale multor țări indică o concentrare geografică a activităților antreprenoriale. Activitatea antreprenorială poate crea condiții bune pentru dezvoltarea piețelor noi și pentru noi oportunități de afaceri, catalizând întregul set al activităților economice.
Venitul în creștere pe cap de locuitor, ajută de asemenea la înmulțirea activităților antreprenoriale, datorită sporirii cererii pentru servicii.
Conform lui Sebastian Văduva schimbările din tehnologie reprezintă cel mai probabil motivul cel mai important pentru existența oportunităților antreprenoriale mult mai numeroase de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. În orice epocă, noile tehnologii au potențialul de a genera noi bunuri și servicii și de a crea oportunități pentru lansarea noilor firme, dar unul dintre factorii cei mai importanți ai restructurării economiei moderne are de-a face cu noile tehnologii ale informației și comunicării care au apărut. Aceste tehnologii au redus în mod drastic costurile tranzacțiilor și au coborât pragurile minime de eficiență in multe domenii de activitate. Această reducere a costurilor tranzacțiilor și efectele corespunzătoare asupra pragurilor au deschis o ușă pentru numeroase afaceri mai mici, care înainte nu erau capabile să concureze pe piață.
Economiștii asociați cu școala austriacă de economie și-au concentrat atenția asupra studiului antreprenoriatului, considerând că dacă antreprenoriatul este omniprezent, acesta nu poate fi cauza dezvoltării economice. Mai degrabă, pentru ca dezvoltarea economică să aibă loc, anumite instituții ale statului și un anumit cadru legal trebuie să fie prezente pentru ca aspectul antreprenorial al acțiunii umane să înflorească.
Antreprenorul este tot mai mult văzut ca indispensabil pentru creșterea economică și pentru prosperitate, chiar printre foștii sceptici, care considerau că marile corporații ar fi devenit principalul motor al inovației și schimbării tehnologice.
Un mediu antreprenorial favorabil reprezintă o combinație de factori care joacă un rol important în dezvoltarea și cultivarea spiritului antreprenorial și a activităților antreprenoriale. Studiile empirice asupra mediului antreprenorial sugerează că societățile care păstrează regulile și reglementările la minim, oferă stimulente fiscale, oferă servicii de instruire și consultanță pentru antreprenorii start-up, vor deveni un mediu propice noilor afaceri.
Într-un studiu efectuat de Kurek și Rachwal aceștia au observat că uneori în țările în care angajații nu se tem de concediere sau de șomaj (de exemplu datorită ajutoarelor de șomaj ridicate), dorința de a începe o afacere privată poate fi mai redusă.
Pentru a explora relația cauzală dintre spiritul antreprenorial și creșterea economică, trebuie să gândim mai larg. Spiritul antreprenorial se manifestă diferit în cadrul regimurilor instituționale alternative, iar unele dintre aceste manifestări sunt în concordanță cu dezvoltarea economică, în timp ce altele nu sunt. Pur și simplu, creșterea economică, determinată de spiritul antreprenorial, nu poate fi explicată fără referire la instituții. Printr-o analiză istorică a dezvoltării economice, prin noțiunea de antreprenoriat se poate concluziona că o serie de instituții au facilitat antreprenorii în rolul lor de inovatori și agenți ai schimbării.
De exemplu, în contextul țărilor subdezvoltate, Hoselitz percepe aptitudinile manageriale și de conducere ca fiind cele mai importante aspecte ale antreprenoriatului, în timp ce abilitățile financiare au doar un aspect secundar.
Pentru economiștii neoclasici, instituțiile nu au contat, astfel a trebuit să așteptăm până în perioada postbelică, moment în care economiștii au început să realizeze importanța antreprenorului ca motor al progresului economic.
Instituțiile, sau altfel spus, cadrul legal sau regulile jocului, oferă un suport sau un mediu care ghidează activitatea, înlătură incertitudinea și face acțiunile celorlalți previzibile. Pe scurt, instituțiile servesc la reducerea costurilor de acțiune și la facilitarea coordonării cunoștințelor dispersate în întreaga societate.
Regimurile politice influențează în mod direct dezvoltarea atât prin consecințele dorite cât și prin cele nedorite ale implicării lor în mediul instituțional. Două dintre cele mai importante elemente pentru încurajarea antreprenoriatului le reprezintă drepturile de proprietate bine definite și existența statului de drept. Este clar stabilit faptul că acele țări în care aceste instituții fundamentale sunt dezvoltate dețin un record de creștere economică.
Samuelson și Nordhaus declară că națiunile pot prospera adaptând cunoștințele și tehnologiile străine la condițiile pieței locale.
Piețele financiare în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare sunt subdezvoltate și predispuse la manipulare. Guvernele joacă un rol foarte important prin politicile publice (politici fiscale, politici comerciale, politici de reglementare, și așa mai departe), care influențează stimulentele pentru antreprenori.
Studiile au identificat mai multe relații generale între structura instituțională, cadrul legal și activitatea economică subterană. În primul rând, există o corelație între procentul din totalul PIB cuprins de economia neoficială și legislația unei țări – în țările cu reglementări stricte și excesive economia subterană cuprinde o mare parte din PIB. În al doilea rând, taxele mai mari asupra întreprinderilor pot genera niveluri mai ridicate de activitate economică subterană. În al treilea rând, corupția în cadrul guvernului, poliției și tribunalelor, conduce la niveluri sporite de activitate economică neoficială.
Dejardin citându-i pe Murphy, Shleifer and Vishny declară: "Talentul merge în activitățile cu cele mai mari beneficii private, care nu au nevoie de cele mai mari beneficii sociale".
În interviul luat de Tiberiu Iacomi (arenabiz.ro) lui Daniel Dăianu acesta declara: „unde există criză este în același timp și oportunitate”.
Într-un mediu concurențial corect, dobândirea de avantaje (competitive) de către o firmă reflectă calitatea activității antreprenoriale previzionale (prin afirmarea talentului, cunoașterii și inovației antreprenoriale) devenită astfel sursa unei profitabilități sporite. În alte condiții, într-un mediu economic distorsionat, adică pe o piață care încetează a mai fi liberă, obținerea unui avantaj competitiv este expresia practicilor „rent-seeking” care urmăresc, prin diferite practici, captura privilegiilor guvernamentale; în definitiv, orice guvern poate, prin tratamentul preferențial al unor firme sau grupuri de firme, să ofere îmbunătățirea pozițiilor de competitivitate ale acestora.
Activitatea de rent-seeking poate proveni atât din sectorul public cât și din cel privat. În ceea ce privește legătura între spiritul antreprenorial și creșterea economică, apariția de activități neproductive însă remunerate, înseamnă nu numai că proiectele cu impact social pozitiv sau negativ sunt în competiție, dar, de asemenea, că există un potențial în devierea talentelor antreprenoriale. Astfel deturnarea talentelor antreprenoriale către activități neproductive va avea un impact negativ asupra ratei de creștere.
De exemplu crima organizată poate fi și aceasta considerată un model de antreprenoriat, însă spre deosebire de rent-seeking, care nu contribuie cu nimic la procesul de producție, dar nu afectează, cu excepția, costului de oportunitate acestei activități, există și un spirit antreprenorial al cărui rezultat este distrugerea substanțială atât a ieșirilor (outputs) cât și a capacitatății de producție.
Baumol continuă declarând că în timp ce numărul total de întreprinzători variază între diferitele țări, contribuția productivă a activităților lor variază și mai mult din cauza repartizării acestora între activitățile productive, cum ar fi inovarea, și activități neproductive, cum ar fi rent-seeking sau crima organizată.
În concluzie nu ar trebui să considerăm că spiritul antreprenorial va contribui întotdeauna pozitiv la productivitate și la creșterea economică.
Spiritul antreprenorial este o consecință a dezvoltării unei țări – în special prin adoptarea și dezvoltarea unor elemente care să încurajeze aspectele antreprenoriale ale acțiunii umane. Stimularea acțiunii antreprenoriale va impulsiona dezvoltarea și creșterea economică. Elementele instituționale care sunt eficiente într-o țară pot să nu aibă același impact în alte țări. Acest lucru se datorează faptului că acestea funcționează într-un context moral și cultural, care în unele cazuri poate împiedica funcționarea pieței. Acesta nu este un rezultat al pieței ca atare, ci mai degrabă modul în care agenții decid să acționeze în cadrul acesteia.
Caracteristicile culturale transformă și completează contextele instituționale și economice pentru a influența spiritul antreprenorial.
În cazul în care antreprenoriatul are un statut inferior, fiind de slabă calitate, acesta este adesea singurul tip de antreprenoriat care se poate observa. Multe regiuni de pe glob sunt în prezent blocate în acest cerc vicios și este tot mai greu de depășit.
Cadrul legal și utilizarea efectivă a acestuia definesc un mediu propice pentru antreprenoriat și, totodată, pentru comportamentul rent-seeking. Drepturile de proprietate, condițiile de aplicare a acestora, precum și respectarea acestor drepturi, sunt factori cruciali. Antreprenorii sau cei care desfășoară activități rent-seeking ar putea influența, prin vot sau lobby, organizațiile și deciziile politice. Ideea este că mediul politic, răspunzând la interesele grupurilor, va lua decizii care favorizează menținerea sa. În concluzie deoarece împovărează modul de obținere al recompenselor antreprenoriale, activitatea de rent-seeking afectează în mod negativ spiritul antreprenorial.
Chiar și în condiții de stabilitate politică un guvern poate să nu fie întotdeauna un guvern bun. Un guvern stabil din punct de vedere politic poate fi autoritar și chiar represiv, suprimând toată opoziția.
Factori precum securitatea și siguranța personală sunt criterii importante prin care potențialii turiști judecă atractivitatea unei destinații turistice. Acest lucru se va reflecta însă și asupra investitorilor și antreprenorilor..
Rezultatul antreprenoriatului îl reprezintă creearea de noi firme. Astfel un rezultat cheie al procesului antreprenorial este crearea de noi afaceri. Evoluția unei firme la o dimensiune substanțială implică activități strategice care au fost denumite antreprenoriat strategic. Antreprenorii pot crea și adapta baza de resurse ale noii întreprinderi cu dezvoltarea de noi produse, lansarea de produse pe piețele străine, și crearea de alianțe cu alte firme. Aceste capacități dinamice sunt elemente centrale ale antreprenoriatului strategic. Dacă un antreprenor este capabil de a construi aceste capacități dinamice în perioada de început a firmei, acest lucru va da probabilitatea de creștere susținută a firmei noi.
Dezvoltarea economiei de piață de-a lungul timpului, a servit ca un stimul pentru antreprenoriat. Dar spiritul antreprenorial a întors favoarea la rândul său, aducând o contribuție constantă și majoră la creșterea economiei de piață.
Audretsch și Thurik disting trei moduri în care capitalul antreprenorial afectează creșterea economică:
Prima cale ar fi prin existența informațiilor din abundență (knowledge spillover). Însă literatura de specialitate care să identifice crearea unor mecanisme pentru a obține cunoștințe din abundență este puțin dezvoltată. Totuși noile tehnologii de informare, în special internetul, permit cunoștințelor să se răspândească rapid, fiind la dispoziția oricărei persoane cu acces la calculator și telefon.
A doua cale prin care capitalul antreprenorial generează creștere economică este prin intermediul sporirii numărului de întreprinderi și prin dezvoltarea concurenței.
A treia metodă este prin diversitatea existentă în cadrul firmelor.
În concluzie capitalul antreprenorial poate contribui la creșterea economică prin crearea de diversitate și servind ca un canal al informațiilor, care intr-un final să conducă la intensificarea concurenței. Conform lui Peter Drucker conducerea antreprenorială trebuie să facă pe fiecare conducător “avid de lucruri noi”
Însă în concepția lui Thurik mai trebuie studiat mult pentru a explica limpede legăturile dintre spiritul antreprenorial și creșterea economică.
Fără nici o îndoială, ultimele decenii se caracterizează prin cele mai rapide și spectaculoase schimbări din evoluția omenirii. În numai câteva zeci de ani s-au înregistrat modificări de esență în plan tehnic, economic, social, informațional, educațional, cultural și politic, greu de anticipat. Mai mult decât atât, omenirea se află îm faza trecerii la un nou tip de economie, economia bazată pe cunoștințe, iar principala sa componentă o constituie firma bazată pe cunoștințe.
Antreprenoriatul este un proces treptat de dezvoltare și reformă în toate domeniile de activitate socio-economice. Antreprenoriatul reprezintă răspunsul individului la mediu. Antreprenoriatul este mai mult decât simpla creare de afaceri. Căutarea oportunităților, asumarea de riscuri sau tenacitatea și persistența prin care o idee este adusă în realitate, reprezintă toate o perspectivă antreprenorială care poate fi dezvoltată în indivizi.
Antreprenoriatul nu mai este de mult un concept abstract. Acum a devenit un obiectiv care a intrat în agenda multor creatori de politici din toate nivelele administrative, până la cele mai izolate localități.
Derularea unei afaceri este ca o cursă fără linie de sosire. Ea presupune continua străduință pentru îmbunătățire în vederea satisfacerii nevoilor și dorințelor în permanentă schimbare.
Deținerea unei afaceri conferă antreprenorului independență. El este cel care ia deciziile și face ca lucrurile să meargă în direcția stabilită.
Activitatea anteprenorială poate oferi o serie de satisfacții precum:
Controlul propriului destin;
Atingerea potențialului maxim;
Posibilitatea unui câștig nelimitat;
Siguranța muncii;
Angajarea membrilor familiei;
Folosirea capitalului acumulat;
Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor proprii;
Ieșirea din rutină.
Spiritul antreprenorial este elementul de noutate la ora actuală și se referă la o continuă inovare și creativitate. Acesta reprezintă viitorul pentru școlile de afaceri și ar trebui să devină în curând un element esențial al dezvoltării. Astăzi, cuvintele folosite pentru a descrie inovarea din secolul XXI sunt: visează, crează, explorează, inventează și… imaginează!
În concluzie viitorul va fi al celor care vor decide pentru ei înșiși, al celor care vor face propriile alegeri și al celor care vor avea propriile idei despre cum să desfășoare o activitate economică.
Generalul George S. Patton spunea: acceptă provocările pentru ca astfel să te poți bucura de victorie.
În concluzie putem observa următoarele legat de conceptul de antreprenor:
o mare complexitate a acestui concept
reprezintă o expresie a sintetizării multiplelor puncte de vedere
existența unor puncte de vedere comune sau diferite își poate găsi explicația:
în abordarea teoretică diferită
în evoluția conceptului de antreprenor
conceptul de antreprenor se pretează la o inovație, se poate spune chiar că este concluzia inovației..
1.4. Turismul în economia actuală
„Rolul călătoriei este de a separa imaginația de realitate și în loc de a te gândi la cum pot fi lucrurile, să le poți vedea așa cum sunt.” Samuel Johnson
În ultimii ani, spiritul antreprenorial a câștigat teren atât în cercurile teoretice cât și în implementarea politicii autorităților centrale. De asemenea noile firme trebuie să aibă adesea un avantaj inovator asupra concurenței pentru a supraviețui. Ca atare, acestea devin sursa unor procese sau produse noi și vor contribui la îmbunătățirea productivității în economie per ansamblu.
Lansarea și dezvoltarea de afaceri durabile în domeniul turismului de către indivizi este apanajul antreprenorilor individuali, aceștia fiind cei care participă la procesul prin care “indivizii sau grupurile de indivizi acționând independent de orice organizație existentă, crează o nouă organizație”.
1.4.1. Turismul. Definire și evoluții
Turismul este o industrie creativă. Se referă la crearea de experiențe memorabile pentru vizitator, și la a face visele de vacanță să devină realitate. Turismul este o industrie a serviciilor. Este potrivit pentru indivizii care doresc să cunoască oameni noi, făcând schimb de experiență și asigurându-se că oaspeții sunt tratați ireproșabil. Turismul este o industrie care depinde de sinergie, de parteneriate și de lucrul împreună.
Industria turistică servește ca un studiu de caz ideal pentru a ilustra cercetările relevante în domeniul antreprenoriatului ca stil de viață și totodată ca un cadru conceptual pentru a examina relația dintre activitățile antreprenoriale și calitatea percepută a vieții.
Antreprenoriatul și inovația sunt factori cruciali în turism și sunt esențiali pentru succesul și dezvoltarea industriei, atât la nivel global și regional.
Turismul evoluează în mod constant sub modificările apărute în cadrul civilizației contemporane, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. De asemenea turismul acționează ca un factor stimulator al progresului și dezvoltării prin vastul potențial uman și bineînțeles material pe care îl antrenează în desfășurarea sa.
Eforturile specialiștilor se orientează la ora actuală înspre a stabili cu rigurozitate științifică a conținutului turismului, a interdependențelor sale cu celelalte elemente ale economiei.
Chiar dacă elemente ale turismului sunt prezente încă din cele mai vechi timpuri, precum pelerinajele grecilor din antichitate, sau vizitele romanilor la apele termale din provinciile imperiului, turismul s-a cristalizat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Nevoia omului de a călători a persistat de-a lungul istoriei. Însă până în epoca modernă majoritatea călătoriilor erau efectuate din necesitate și mai puțin din plăcere, asta din cauză că o călătorie era dificilă și periculoasă. Legătura etimologică între cuvântul englezesc “travel” (călătorie) și cel franțuzesc “travail” (muncă) este clară. Călătoria este o activitate care se petrece la fiecare nivel educațional și al venitului populației.
Turismul este o activitate complexă ce implică o combinație de elemente materiale și psihologice. Elementele materiale sunt constituite din cazare, transport și atracțiile turistice, iar elementele psihologice sunt reprezentate printr-un spectru larg de atitudini specifice, respectiv dorințe și emoții umane.
Definirea turismului este o etapă esențială în cadrul cercetării acestuia iar existența a numeroase definiții in legătură cu acest subiect ne demonstrează complexitatea și importanța fenomenului turistic.
Nu există o definiție conceptuală a turismului care să fie complet standardizată, iar clasificarea acestuia este și ea extrem de complexă.
Definirea turismului este un lucru dificil și trebuie menționate câteva elemente esențiale:
turismul este invizibil din punct de vedere statistic – există lacune în înregistrarea datelor turistice la nivelul fiecărei țări cât și la nivel global;
există moduri diferite în fiecare țară de a culege datele statistice legate de turism;
datele pot diferi de la o țară la alta din varii motive: schimbările granițelor, discontinuități în culegerea datelor etc.
Într-o primă etapă turismul poate fi considerat o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber.
Gilbert sugerează că definițiile turismului ar putea să se bazeze pe următoarele trei afirmații sau puncte de vedere:
din punct de vedere social – se ocupă de turism sub aspect umanistic și se concentrează asupra activităților turiștilor,
din punct de vedere epistemologic – analizează turismul ca pe o disciplină academică,
din punct de vedere economic – evaluează și măsoară activitățile turistice.
Lesley Pender spune: „ Un bun este un obiect, un lucru, în contrast cu un serviciu care este un efort, o acțiune”. Astfel știm că turismul este un serviciu căruia i se aplică o serie de caracteristici specifice: imaterialitatea, nestocabilitatea, inseparabilitatea unui serviciu de persoana prestatorului și de cea a utilizatorului, eterogenitatea sau simultaneitatea producției și a consumului.
Societatea de turism a Marii Britanii a adoptat o definiție mai scurtă elaborată de Burkart și Medlik: „turismul este o mișcare temporară a oamenilor către destinații diferite de cele unde locuiesc și muncesc și activitățile lor în timpul șederii lor la aceste destinații.”
O definiție foarte interesantă provine și de la David Weaver și Laura Lawton prin volumul „Tourism Management”: turismul este suma de fenomene și relații pornind de la interacțiunile dintre turiști, industria turismului, guvernele gazdă, universități și organizațiile non – guvernamentale, în cadrul procesului de atragere, transport, găzduire și organizare a acestor turiști și a altor vizitatori.
World Tourism Organization – W.T.O. (Organizația Mondială a Turismului – O.M.T.) a propus o definiție pentru turismul național: poate fi considerat turist național orice persoană care vizitează un loc care nu constituie domiciliul său obișnuit, situat in interiorul țării sale de reședință și având un scop diferit de acela al exercitării unei activități remunerate și efectuând o ședere cu o durată de cel puțin o înnoptare (24 ore).
Turismul are ca obiect o producție și un consum de bunuri sau servicii eterogene care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor, a non-rezidenților.
Jafari ne oferă o altă definiție care descrie turismul ca fiind constituit din studiile asupra omului departe de habitatul său, asupra industriei care răspunde nevoilor sale și totodată din studiile asupra impactului pe care omul și industria împreună le au asupra mediului economic și socio-cultural.
De-a lungul anilor conținutul noțiunii de turism s-a modificat și s-a îmbogățit cu noi elemente, însă în concluzie turismul este o activitate complexă cu o încărcătură economică vastă și care este poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare economice.
De asemenea definind turismul va trebui să ne îndreptăm privirea și spre turist și spre modul de definire al acestuia.
Astfel turismul poate fi văzut ca fiind un fenomen, nu o activitate de producție și ca o experiență ori proces, nu ca un produs.
De asemenea turismul contribuie la o mai bună utilizare a forței de muncă în teritoriu și la valorifcarea potențialului turistic a zonei..
Tabelul nr. 1.5. Evoluția socială și dezvoltarea turismului alternativ
Sursa: Prosser R., Social Change and the Growth in Alternative Tourism, Ecotourism – A Sustainable Option, Edited by Wiley, UK, 1994
Diferența cea mai importantă dintre turism și diferitele forme de recreere constă în faptul că este nevoie de consumatori să călătorească pentru a putea consuma turism. Recreația nu implică întotdeauna o călătorie. Un joc de tenis este recreație, la fel și o vizită la teatru, dar distanța parcursă până la teren sau la sala de spectacol este minimă. Astfel persoana în cauză nu își părăsește locuința pentru o lungă perioadă de timp. Călătoria implică însă deplasarea persoanei de la reședința sa pentru a locui temporar într-o alta zonă.
1.4.2. Importanța turismului în cadrul economiei
Pentru a analiza turismul intern este necesară o bază de date extinsă, care va permite studiul fluxurilor regionale cu o fiabilitate statistică suficientă. Prin urmare, sondajele efectuate în cadrul gospodăriilor, în special în domeniul turismului, sunt un instrument esențial pentru obținerea de date necesare pentru acest tip de investigație, cu condiția ca eșantionul de bază necesar și suficient să fie utilizat.
Importanța deosebită a turismului în economia națională rezidă din caracterul de ramură a economiei de interfață și sinteză, datorat diversității ramurilor încorporate în conținutul prestației industriei turistice.
Luiz Moutinho, membru al Departamentului de Studii de Management al Universității din Glasgow, Marea Britanie, a observat că atunci când piețele se globalizează deosebirile regionale devin importante. Astfel trebuie să ne dăm seama că vor exista capcane atunci când modurile de abordare trec cu vederea deosebirile de ordin cultural și regional, dar totodată pot exista probleme atunci când considerăm că există prea multe similitudini. Astfel, concret, cu cât modul de viață al consumatorilor devine mai uniform și mai omogen, cu atât ei se vor agăța mai mult de valorile tradiționale.
Tradițiile și obiceiurile străvechi, care altfel ar dispărea din cauza concepțiilor moderne care sunt considerate uneori depășite, pot fi salvate și chiar fructificate prin cererea tot mai mare a pieței turistice. Consumatorul pare a fi interesat de experiențe noi în locurile care emană istorie, de obiceiurile si tradițiile altor popoare și de modul lor de trai. Turistul nu mai dorește doar un loc pentru odihnă oriunde ar fi el în natură, ci vrea să-și satisfacă curiozitatea cu ceea ce au creat alte civilizații de-a lungul mileniilor.
Nu calitățile specifice ale unei destinații sau atracțiile sale sunt elementele care motivează, ci posibilitățile extinse ale acestei destinații în a îndeplini anumite nevoi psihologice.
Turismul oferă oportunități relativ ușoare pentru lansarea unor tipuri de afaceri, de multe ori mici sau micro în dimensiuni, care fac apel în mod special la persoane fizice și familii. Interesul pentru aceste afaceri se referă adeseori atât la stilul de viață sau la preferințele pentru locațiile de agrement, precum și la dorința pentru profit sau de securitate.
Dezvoltarea turismului are nu doar o importanță economică, ci și un impact deosebit în viața socială și culturală a comunităților locale.
Tabelul nr. 1.6. Efectele benefice și negative ale turismului
Sursa: Laws E., Tourism Marketing, Service and Quality Management Perspectives,
Stanley Thornes Publishers Ltd., 1991, pag. 156
Cele patru principii de ghidare pentru dezvoltarea turismului sunt:
dezvoltarea turismului trebuie să fie îndreptată către bunăstarea comunităților locale;
dezvoltarea turismului trebuie sa păstreze un echilibru între interesele comunităților locale și cele ale turiștilor;
dezvoltarea turismului trebuie făcută cu acordul și participarea comunităților locale;
dezvoltarea turismului trebuie implementată astfel încât să aducă bani la bugetul local, dar și să îmbunătățească nivelul traiului în cadrul comunităților locale
Creșterea economică, însoțită de pătrunderea progresului științific în toate domeniile vieții economice și sociale, este condiția esențială a prosperității, care generează creșterea disponibilităților bănești, a timpului liber și implicit manifestarea cererii turistice.
Activitatea turistică a cunoscut mai multe schimbări în ultimele decenii datorită dezvoltării puternice a tehnologiei informației și comunicațiilor. Turiștii sunt astăzi mult mai experimentați și exigenți.
Capacitatea sectorului turistic de a se redresa după criza economică depinde în mare măsură de timpul său de reacție. Astfel, instrumentele informaționale care pot identifica schimbările în tendințele actuale reprezintă ajutoare de neprețuit pentru luarea deciziilor și pentru conservarea unui avantaj competitiv în acest sector.
Legăturile dintre turism și celelalte ramuri ale economiei sunt complexe și de amploare, îmbrăcând forme diferite, manifestându-se indirect sau direct, periodic sau permanent, pe orizontală sau pe verticală. De exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare input-uri din alte ramuri: industrie alimentară, agricultură, industria construcțiilor și indirect a materialelor de construcții, energetică, construcții de mașini. Legăturile directe sunt acelea cu telecomunicațiile, transporturile, arta și cultura. Din acestea rezidă poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei societății.
Turismul internațional, ca și alte sectoare ale economiei, simte încă efectele recesiunii, într-o atmosferă care nu este propice pentru cheltuielile de consum. Influențele negative externe sunt o problemă și mai mare, pentru că, deși acestea au fost prezente de ceva vreme, au luat noi dimensiuni în ultimul timp.
1.5. Aspecte teoretice privind antreprenoriatul în turism
„Călătoresc nu pentru a merge undeva. O fac pentru plăcerea de a călători.” Robert Louis Stevenson
1.5.1. Antreprenoriatul și micile afaceri în turism
Industria turismului, ospitalității și agrementului se bazează în principal pe antreprenoriat și pe întreprinderile mici.
În general antreprenoriatul în turism ar însemna toate întreprinderile comerciale sau activitățile, indiferent dacă sunt micro sau macro, situate în zone urbane sau rurale, deținute de către micii antreprenori individuali, grupurile de parteneri de afaceri sau companiile private sau publice cu răspundere limitată care oferă o gamă largă de servicii în industria turismului. Aceste servicii includ transportul, industria hotelieră și de catering, agențiile de turism, tour operatorii, activitățile de divertisment, producția și comercializarea de opere de artă și artizanatului, a turismului sportiv respectiv parcurile și grădinile zoologice și botanice. Astfel, industria turismului poate fi văzută ca un amestec de organizații publice și private care sunt implicate activ în dezvoltarea, producția și comercializarea de produse și servicii care pot asigura nevoile turiștilor.
Antreprenoriatul în turism este definit de Koh și Saayman ca fiind activitățile legate de crearea și operarea unei întreprinderi turistice legale. Acestea se referă la acele întreprinderi care operează pe o bază profitabilă și care caută să satisfacă nevoile turiștilor și ale vizitatorilor. Aceste întreprinderi includ, printre altele, hoteluri, case de oaspeți, agenții de turism și tur-operatori. Acest lucru înseamnă că și persoanele care vând turiștilor bunuri sau servicii, cum ar fi artizanatul, sunt de asemenea antreprenori de turism.
Industria turismului depinde atât de implicarea localnicilor, prin rolul lor de angajați sau antreprenori, cât și de bunăvoința gazdelor locale față de turiști. Procesul de dezvoltare a turismului este văzut ca și o cale în a spori economiile locale. În acest context, contribuția firmelor mici și inovatoare din domeniul turismului, a fost deosebit de semnificativă. Aceste firme sunt de fapt strâns legate de dezvoltarea de produse creative și de spiritul antreprenorial inovator.
Cooperarea și crearea de rețele și legături cu mediul sunt factori importanți pentru succesul în afaceri. Adevărații supraviețuitori ai sectorului IMM sunt intreprinderile care și-au adaptat afacerile pentru a corespunde situațiilor de piață într-o continuă dinamică.
În industria hotelieră, de turism și de agrement deși există un număr mare de lanțuri multi-naționale, industria este încă dominată de un volum substanțial de întreprinderi mici antreprenoriale. Foarte puține dintre aceste întreprinderi vor putea de fapt să crească în mod semnificativ și, prin urmare întreprinzătorului particular îi este necesar să posede abilități multilaterale, în scopul de a concura cu firmele mari care angajează specialiști în domeniu. În consecință, în scopul de a concura cu marile companii din industrie, antreprenorul trebuie să fie capabil să se ocupe de o mare varietate de probleme și situații.
Majoritatea activităților antreprenoriale desfășurate au de fapt legătură directă cu micile intreprinderi de familie, cu micile hoteluri, pensiuni și cabane, cu fermele agricole și cu diversele magazine de artizanat.
Haywood citat de Blackstock consideră existența unor comunități sănătoase, înfloritoare ca piatră de temelie pentru o industrie a turismului de succes. Firmele mici de turism sunt legate de comunitățile locale prin intermediul achizițiilor de bunuri, serviciilor și a ocupării forței de muncă. Astfel apare așa-numitul „antreprenor civic”, al cărui scop este de a ajuta comunitățile să colaboreze între ele și cu organismele guvernamentale, pentru a putea la rândul lor să își organizeze activitatea și să creeze punți de legătură între sectorul public, cel privat și cel al voluntariatului.
O dificultate la care multe din zonele turistice trebuie să facă față este tendința unor întreprinzători mici de a avea doar o perspectivă pe termen scurt în cadrul afacerii de turism.
Înțelegerea relației dintre participarea comunității locale și structurile de putere din zonă, ca aspect cheie al dezvoltării comunitare, va ajuta să demonteze, mai degrabă decât să consolideze, barierele din calea democrației și dezvoltării locale. Dezvoltarea comunitară are un rol important în cadrul comunităților turistice locale. Cu industria turistică care domină din ce în ce mai multe comunități pe glob, o abordare critică și deschisă a turismului este esențială.
Se consideră că antreprenoriatul în turism poate să înflorească într-un mediu în care condițiile sociale, economice și politice servesc ca o forță motivațională, dar o astfel de activitate trebuie să fie susținută și de către comunitate și organismele de conducere.
Antreprenoriatul în turism reprezintă astfel activitățile ce creează și operează afaceri turistice legale. Turismul este alcătuit în cea mai mare parte din întreprinderi mici și este dependent de inovare pentru dezvoltarea de noi produse. Prin urmare, antreprenorii sunt cei care pot contribui la dezvoltarea economică și bunăstarea socială a comunităților locale, putând fi considerați ca și o contragreutate la influența crescândă a companiilor transnaționale.
În concluzie antreprenorii din turism au posibilitatea de a cataliza situația și de a echilibra balanța, oferind pe de o parte o legătură strânsă cu comunitățile locale și cu tradițiile din zonă, iar pe de altă parte pot transforma resursele locale în produse și servicii turistice de calitate.
Pentru a naviga cu succes spre înalta performanță, proprietarii de mici firme în turism trebuie să se asigure că afacerile lor sunt bine poziționate strategic pentru a putea lupta pe piață și cu mediul concurențial. Aceștia trebuie să fie dispuși la riscuri și la inovare, trecând totul prin filtrul oamenilor și având capacitatea de a face ca lucrurile să se întâmple prin oameni (dimensiunea tehnică), să creeze un mediu propice pentru activitatea în cadrul firmei, atât pentru angajați cât și pentru clienți (dimensiunea psihologică), și nu în ultimul rând, să își bazeze activitatea pe valorile morale (dimensiunea etică).
În cadrul sectorului privat din turism, se pot găsi, în esență, trei tipuri de intreprinderi:
intreprinderi individuale sau de familie, care funcționează la o scară relativ mică, de multe ori în casa proprie sau foarte aproape de aceasta, cu capital limitat și folosind în principal propria muncă. Aceste întreprinderi individuale sau de familie pot lua deciziile cu ușurință și pot face față fluctuațiilor din comerț. Dar poate fi dificil să mobilizeze capital suficient pentru cheltuielile mai semnificative și de asemenea poate fi mai greu să se adapteze schimbărilor rapide ale pieței, regulamentelor, sistemelor de impozitare, etc. Aceste intreprinderi tind să își extindă activitatea într-un mod prudent, evitând aventurile riscante. Cele mai multe dintre fermele turistice, micile pensiuni și magazinele turistice se încadrează în această categorie.
micile firme cu până la douăzeci și cinci angajați, deținute de obicei de o familie sau de un număr mic de localnici. Există o loialitate înnăscută față de zona locală și, prin urmare, angajează populația locală, utilizează furnizorii locali etc. Personalul lucrează adesea cu jumătate de normă sau include lucrători sezonieri, iar acest lucru le permite să controleze costurile. Echipa și personalul dintr-o astfel de întreprindere poate fi suficient de mare pentru a permite managerului sau altora să se specializeze pe diferite domenii cum ar fi marketingul, legislația, contabilitatea sau alte aspecte ale unei afaceri, acest lucru ajutându-i să ia decizii privind noile investiții sau modernizarea spațiului.
companiile mai mari care au de obicei multiple facilități, uneori chiar în alte regiuni, de exemplu un lanț de hoteluri, restaurante sau stațiuni. Loialitatea față de regiune nu este importantă, au angajați specializați pe diferite domenii, iar furnizorii pot fi din afara zonei. Sunt de obicei profesioniști și în același timp extrem de conștienți de standardele pe care le așteaptă turiștii de la ei.
Elementele cheie ale antreprenoriatului în turism includ:
Inițierea schimbării: capacitatea de a identifica o oportunitate de creare sau de inovare și capacitatea de a o transforma într-o realitate,
Resurse creative: selectarea ingenioasă a resurselor financiare și de management, cu scopul de a găsi și transforma oportunitățile,
Educație antreprenorială: motivația de a dobândi cunoștințele și expertiza necesare prin explorări relevante, în scopul de a excela,
Inovare și creativitate: reînnoirea produselor și serviciilor prin adăugarea valorii cu ajutorul expertizei și imaginației,
cunoștințe de conducere și leadership: dezvoltarea surselor de gestionare a informațiilor pentru a permite formularea strategiei și implementarea eficientă,
vigilență privind oportunitățile: axare continuă pe noile tendințe și oportunități,
management al relațiilor: crearea și întreținerea echipelor, rețelelor eficiente și a structurilor flexibile de management,
Momentul acțiunii: să se acționeze într-un moment oportun, atunci când oportunitățile pot fi optimizate,
Viziune și orientare strategică: formularea scopurilor și a strategiilor pentru a le realiza.
Câteva dintre problemele majore ale antreprenorilor în turism le constituie lipsa experienței în domeniul turismului sau chiar a experiențelor în management, capitalul insuficient sau inexistența aptitudinilor formale în afaceri.
Morrison, Rimmington și Williams declarau că structura dispersată a industriei turistice face ca cererea și oferta să poată varia semnificativ, din punct de vedere geografic, de la o locație la alta. Pentru antreprenori, acest lucru creează un mediu de afaceri dinamic și provocator, aflat într-o mișcare perpetuă. În plus, fluiditatea pieței creează astfel oportunități antreprenoriale extraordinare.
Venkataraman a subliniat faptul că micile afaceri sunt adesea considerate ca fiind suprapuse direct cu domeniul antreprenoriatului, dar de fapt cele două nu sunt chiar sinonime.
Antreprenorii din domeniul turismului își dezvoltă constant afacerile cu o planificare strategică minimă, iar performanța mediocră poate fi considerată un rezultat al stilului de viață.
1.5.2. Avantajele și dezavantajele antreprenoriatului în turism
Antreprenoriatul în turism creează o serie de beneficii pentru comunitățile locale precum:
Crearea de locuri de muncă, mai ales pentru grupurile cele mai vulnerabile, cum ar fi femeile sau minoritățile etnice,
Stimularea noilor întreprinderi locale,
Creșterea veniturilor și a calitatății vieții,
Calitatea forței de muncă locale,
Investiții în infrastructuri de care vor beneficia și comunitățile locale,
Piețe pentru produse locale,
Posibilități pentru regenerarea mediului,
Posibilitatea apariției identității locale și a spiritului ecologic.
Antreprenorii sunt astfel capabili să contribuie pentru dezvoltarea economică și bunăstarea populației locale.
În ciuda importanței lor deosebite și a comportamentului antreprenorial, micile firmele din turism se confruntă cu o serie de dificultăți din cauza numărului tot mai mare de probleme legate de:
slăbiciunile lor manageriale,
accesul limitat la expertiză în domeniile de bază ale afacerilor,
accesul limitat la finanțarea externă,
stilul de viață,
un mediu instituțional de reglementare destul de nedrept, care inhibă dezvoltarea mediului de afaceri.
Aceste dezavantaje sunt de fapt adevărate bariere în dezvoltarea turismului, în special în zonele izolate dominate de întreprinderile mici de familie.
Saayman la rândul său ne prezintă dificultățile cu care se confruntă antreprenorii din turism, în cazul său în Africa, dar aceste date se pot extinde la nivel global, problemele antreprenorilor fiind aproape identice pe întreg mapamondul:
lipsa unei finanțări, chiar neînțelegerea procesului de abordare a instituțiilor care pot oferi finanțare
lipsa experienței în a desfășura o activitate economică
lipsa de pregătire în domeniu și lipsa abilităților de management și de marketing
instituțiile de finanțare încă mai consideră industria turismului ca o industrie cu risc ridicat
Soluții la aceste probleme ar exista, însă din păcate unele dintre acestea nu sunt atât de ușor de realizat:
pregătirea și instruirea viitorilor antreprenori
finanțare cu ajutorul băncilor, guvernului și prin programele internaționale
siguranța și securitatea activității
legislația orientată spre ajutorarea antreprenorului, nu împotriva acestuia – respectiv reducerea birocrației
taxele și impozitele corespunzătoare, care să nu distrugă spiritul antreprenorial
politica guvernamentală deschisă
De multe ori antreprenorii nu pot face față unor situații de unii singuri. În aceste cazuri pot lua decizia de a lucra în grupuri, pentru ca astfel să își poată face cunoscute mai bine interesele.
O serie de studii au susținut că educația facilitează succesul antreprenorial prin oferirea de cunoștințe și competențe, cum ar fi capacitatea de inovare și de a dobândi resurse.
Astfel conform lui Ateljevic există câteva funcții de bază prin care acțiunile colective și de grup ale antreprenorilor pot avea efect:
Pregătirea și instruirea – de exemplu indivizii pot avea capacități excelente în elaborarea unor oferte turistice specifice, dar poate că nu beneficiază de abilități adecvate pentru a prezenta această ofertă cum trebuie.
Marketingul – întreprinzătorilor individuali le va lipsi în mod inevitabil capacitatea financiară și aptitudinile necesare pentru comercializarea produsului de turism la un nivel mai extins. Prin gruparea împreună cu alți antreprenori vor fi capabili să-și creeze capacitatea de a produce campanii eficiente de marketing, să aibă o implicare în majoritatea târgurilor de turism la nivel mondial sau să angajeze jurnaliști din turism pentru a vizita destinațiile cheie.
Partea finaciară – finanțarea activității de antreprenoriat poate fi extrem de dificilă. Micilor întreprinzători le lipsesc deseori cunoștințele legate de posibilitățile de investiții și finanțare. Colectivele și grupurile de antreprenori au o putere mult mai mare în negocierea cu finanțatorii și investitorii.
Activitatea de lobby – marii operatori de turism și-au dezvoltat deja sisteme performante prin care să-și facă lobby la nivel local, regional și național. Micii antreprenori, prin acțiunile colective, pot atinge obiective similare. În plus, pot avea acces la fondurile Uniunii Europene și ale altor organizații partenere, pe care acestea le pun la dispoziție pentru promovarea activității de turism.
Oportunitățile pentru antreprenoriat pot duce la independență financiară pentru grupurile marginalizate, care să permită astfel responsabilizare socială și eliberarea de formele tradiționale de control social.
Horner citat de Morrison, Rimmington și Williams a arătat prin intermediul unui sondaj efectuat asupra operatorilor de turism că dezvoltarea de noi produse s-a bazat pe intuiție, mai degrabă decât pe cercetările de piață formale. S-ar putea astfel ca noile concepte să fie dezvoltate mai mult pe baza simțurilor, decât din cărți de specialitate și studii.
Acest lucru ar demonstra încă o dată natura inovatoare si intuitivă antreprenoriatului, după cum era descrisă în operele clasice ale lui Schumpeter..
Studiile au identificat un număr de factori asociați cu fenomenul antreprenoriatului în turism precum:
activitatea este adesea legată de dorința de a păstra un anumit control asupra vieții sau cu existența unei linii de delimitare clare între muncă și timpul liber,
dorința de a fi propriul tău șef,
plasarea într-un mediu natural agreabil,
părăsirea locurilor de muncă urban-corporatiste stresante
menținerea familiei unite.
Industria turistică și de agrement are partea sa de succese și nereușite. Firmele antreprenoriale sunt diferite de companiile mari, mai ales prin managementul și modul de operare al acestora. Abilitățile manageriale sunt necesare nu doar pentru a pune în stare de funcționare o firmă, ci și pentru a permite societății să treacă dincolo de stadiile inițiale ale ciclului de viață, către realizarea creșterii economice și a investițiilor.
Pentru ca organizațiile să progreseze dincolo de limita de supraviețuire nu este suficientă doar deținerea de abilități manageriale, ci este necesară și o schimbare în aptitudinile de conducere, pentru a include planificarea și stabilirea obiectivelor, managementul financiar și abilitatea de a "gestiona" oameni în mod eficient.
În timp ce întreprinderile mari de turism beneficiază de angajați și manageri cu studii de specialitate, proprietarii micilor firme de turism sunt adesea limitați și blocați în dezvoltarea profesională. Literatura de specialitate subliniază că pregătirea în domeniul afacerilor pentru proprietarii și managerii micilor întreprinderi este problematică. Barierele majore citate, percepute la nivel mondial, sunt: lipsa resurselor – mai ales incapacitatea de a-și părăsi afacerile, chiar și pentru o scurtă perioadă, lipsa de pregătire adecvată în domeniu și izolarea datorată amplasării.
Turismul tradițional a fost vizualizat de către guverne și agențiile din sectorul public ca fiind un sector de creștere încă din anii 1980, având potențialul de a stimula spiritul antreprenorial, crearea de noi firme, creșterea ocupării forței de muncă și de regenerare a economiilor locale.
1.6. Creativitate și inovare
“Inovarea nu este produsul gândirii logice, deși rezultatul este legat de structura logică.” Albert Einstein
1.6.1. Inovare, turism și antreprenoriat
În cursul unei perioade de timp remarcabil de scurtă, mondializarea economiei a schimbat ordinea economică pe glob, aducând noi oportunități și noi provocări. În această situație Europa trebuie să devină mai inventivă, să reacționeze mai bine la nevoile și preferințele consumatorilor și să inoveze mai mult.
Performanța ocupației turistice este germenul dezvoltării turismului pe glob.
Studiile academice cu privire la legăturile dintre antreprenoriatul în turism și inovare sunt rare și puține. Inovarea înseamnă a face lucrurile diferit (și poate mai bine), prin urmare este ca o cheie care deschide ușa dezvoltării. Una dintre cele mai dure critici adresate unei industrii este când considerăm că acesteia îi lipsește spiritul novator.
Inovarea este un concept multidimensional, astfel de cele mai multe ori, în special în domeniul turismului, o inovație nu este ceva palpabil.
Astfel inovarea este un termen destul de pragmatic, care poate include, de asemenea și adaptări minore ale produselor existente și ale serviciilor. Inovarea este esența turismului ca sector al serviciilor, fiind vitală pentru a putea rămâne competitiv pe piață, precum și pentru a asigura îmbunătățirea continuă a experienței vizitatorilor.
Inovația în turism este o necesitate impusă de concurență și de o economie bazată pe cunoaștere, iar politicile macroeconomice trebuie să folosească toate instrumentele pe care le au la dispoziție pentru a o încuraja și stimula.
Caracteristicile antreprenoriale par a fi factori majori în a distinge între organizațiile inovatoare.
În timp ce în țările în curs de dezvoltare turismul este adesea un motor pentru creșterea rapidă, o serie de țări din Vest se confruntă cu probleme în ce privește turismul. Turismul nu este un domeniu în care putem prezenta inovații care au schimbat cursul istoriei.
Cercetările contemporane în domeniul turismului subliniază următoarele tipuri de inovații:
Inovații ale produselor (programe de loialitate, facilități de cazare ecologice, evenimente bazate pe tradițiile locale)
Inovații procesuale (sisteme informatizate management și monitorizare, roboți pentru curățenie și întreținere, dispozitive de autoservire)
Inovații în management (responsabilizarea personalului prin îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă)
Inovații logistice (crearea de legături verticale în industria alimentară și de restaurație, existența unor sisteme informatice integrate despre destinațiile turistice, marketing pe internet)
Inovații instituționale (reformularea stimulentelor financiare care să restructureze concepte sociale sau de sănătate ale turismului; sistemelor și unități care să controleze accesul în zonele vulnerabile, schimbări în condițiile de obținere a finanțării).
Multe dintre aceste tipuri de inovații însă se referă în special la companiile mari și mai puțin la firmele mici din domeniul turismului..
Conform lui Tetzschner și Herlau prin inovare în domeniul turismului se înțeleg următoarele:
Inovarea de produs (produse și servicii noi pentru turism)
Inovarea organizațională (noi forme de organizare și de management)
Procesul de inovare (noi moduri pentru a face turismul cunoscut)
Inovarea logistică (noi modalități de a furniza produse sau servicii către clienți)
Inovarea de piață (noi modalități de introducere pe piață și comportamentul consumatorilor)
Hjalager susține că „antreprenorii în turism adesea pornesc o afacere cu posibilități restrânse, iar capacitatea acestora de inovare este de asemenea limitată.”
Impactul unei inovații tehnologice va depinde, în general, nu doar de inventatorii săi, ci și de creativitatea eventualilor utilizatori ai noii tehnologii. Drucker spunea că inovarea este instrumentul specific al antreprenoriatului. Ideea este ca antreprenorii depășesc celelalte tipuri de firme mici în ceea ce privește potențialul de dezvoltare, obiectivele strategice și inovarea.. Dacă un întreprinzător încearcă să imite un lanț de restaurante al unei companii cu tradiție în domeniu, acesta nu va beneficia de inovare, ci va fi vorba de o simplă copiere a unor rezultate deja clare și parcurgerea unui drum bătut de alții..
Blichfeldt citându-i pe Getz și Petersen declara că “doar o mică parte din întreprinderile mici din sectorul turismului sunt inovatoare, întrucât majoritatea intreprinderilor mici din acest domeniu sunt orientate spre un stil de viață autonom” și fiind deținute în cadrul familiilor, care sunt satisfăcute în a urma modelul altor firme de profil, fără a aduce îmbunătățiri. De asemenea multor fime mici din domeniul turismului le lipsesc fondurile pentru a se putea aventura în lumea dură a găsirii și obținerii oportunităților.
Întreprinderile mici tind să urmeze acești pași numai după ce s-au asigurat că investițiile sau modificările sunt fezabile. Prin însăși natura sa, sectorul turistic permite și lasă să se observe ceea ce fac alții. Astfel cei care ar dori să devină leaderi de piață trebuie să inoveze constant și totodată să se aștepte ca avantajul obținut să dispară imediat. Acest lucru se datorează și faptului că există destul de puțină încredere reciprocă în rândul întreprinderilor din turism, acestea văzându-se adesea în calitate de concurenți, mai degrabă decât colegi.
Pe lângă competiția bazată pe preț și calitate, firmele pot concura prin implicarea în cercetare și dezvoltare, în scopul de a obține un avans tehnologic față de rivalii lor interni sau externi. Exemplele din sectoarele de turism includ producția europeană și americană de aeronave și de tehnologie a informației, cum ar fi sistemele informatizate de rezervare online pentru călătorie și cazare.
1.6.2. Tehnologiile moderne și inovarea în turism
Ambasadorul Eric Scheidegger, membru al Secretariatului de Stat pentru Afaceri din Elveția descrie: ”Inventarea turismului alpin de către aventurierii englezi în secolul XIX a transformat de-a lungul mai multor decenii satele sărace din munții elvețieni în prosperele destinații turistice de azi, precum Zermatt și St Moritz. Însă în ceea ce privește invențiile, această dezvoltare nu este totuși la același nivel cu motorul cu aburi, motorul cu reacție, microprocesorul sau laserul.”
Dezvoltarea tehnologiilor moderne de transport precum trenul, automobilul sau avionul au dus la schimbări dramatice în ceea ce privește turismul aducând o nouă dimensiune călătoriilor. Distanțele se reduc pe zi ce trece, turiștii putând să aleagă oferte din cele mai diverse colțuri ale lumii. De asemenea internetul și facilitățile sale va ajuta la comunicarea mult mai rapidă pe întreg globul, schimbând modul în care luăm legatura unii cu ceilalți și afectând pozitiv șansele de informare ale oamenilor..
Progresele în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor au fost identificate ca factori de stimulare ai antreprenoriatului internațional. Prin creșterea calității și vitezei de comunicare și a tranzacțiilor online, precum și prin scăderea costurilor lor, aceste progrese au făcut internaționalizarea mult mai ușoară și pentru firmele cu resurse limitate.
Pentru afacerile din turism, internetul poate ajuta ca serviciile de informare și de rezervare să fie disponibile unui număr mare de turiști la costuri relativ reduse. Internetul oferă, de asemenea, un instrument de comunicare între furnizorii de turism, intermediari, precum și consumatorii finali. Internetul revoluționează distribuirea informațiilor turistice și a vânzărilor. Tranzacțiile online reprezintă de fapt unul dintre primele mari succese atribuite rețelei internet.
Operatorii serioși din turism, indiferent de mărimea sau localizarea lor, percep tot mai mult internetul ca pe o oportunitate majoră, care le va permite îmbunătățirea interactivității lor cu consumatorii și nu numai. Internetul poate fi folosit pentru a compara ofertele de servicii și pentru a căuta comentarii și evaluări independente. Prin colectarea de informații de la astfel de rețele online, antreprenorii pot reduce costurile de producție și pot contribui mai mult la dezvoltarea economică.
Dezvoltarea internetului ajută și unitățile mici din turism să aibă acces la piețele internaționale, prin crearea propriilor site-uri web sau prin intermediarii prezenți online. Internetul redirecționează atenția consumatorului spre noii comercianți de produse și servicii (rezervări online, ticketing etc.), iar în același timp îl îndepărtează puțin câte puțin de metodele tradiționale utilizate în indutria ospitalității.
Orice gospodărie cu acces la internet – și, prin urmare, cu acces la Google – poate obține imediat informații detaliate despre aproape orice locație posibilă de pe suprafața pământului.
Xavier Decelle a subliniat existența câtorva pași esențiali care să îmbunătățească natura inovatoare a industriei turistice:
Îmbunătățirea dinamicii de inovare interne, firmele să se implice activ in inovare,
Îmbunătățirea eficienței sistemului național de inovare,
Îmbunătățirea sistemelor de stimulare pentru operatori și angajați,
Menținerea coerenței industriei turismului și a legăturii acesteia cu societatea ca întreg.
Pettitt a creionat câteva concluzii privind natura inovării în turism:
Multe intreprinderi mici nu vor putea genera nivelul de investiții în inovare necesar pentru a modifica substanțial produsul turistic,
Majoritatea activităților pentru dezvoltarea produselor sunt legate de investiții minore, mai degrabă decât de inovare,
Rolul antreprenorului este central la întreaga activitate inovatoare,
Multe dintre ideile originale ale firmelor nou intrate pe piață reflectă o îmbinare a activităților (croazieră – restaurant, pachete educaționale – cazare).
În această situație inovațiile devin esențiale pentru supraviețuire. Procesele de inovare sunt posibile într-o serie de domenii. Hotelurile trebuie să se specializeze într-o măsură și mai mare. Managementul calității trebuie să fie extins dincolo de nivelul individual, pentru a acoperi întregul lanț de servicii, de la momentul în care un turist ajunge până la ora când acesta pleacă.
1.7. Industria ospitalității
„Când ospitalitatea devine artă își pierde sufletul.” Max Beerbohm (eseist și caricaturist britanic)
Încă din cele mai vechi timpuri ospitalitatea oferită în hanuri și în casele oamenilor a făcut posibil ca oamenii să îndure mai ușor greutățile călătoriilor. Călătoriile individuale din acea perioadă ar putea fi considerate ca o succesiune de călătorii între diversele locuri unde se oferă ospitalitate.
Hospes și hospita au desemnat în latină noțiunile de gazdă, oaspete, călător, iar camera de primire pentru oaspeți se numea hospitale.
Industria ospitalității este concentrată în principal asupra satisfacției clientului. Serviciile de înaltă calitate sunt foarte importante pentru întreprinderile din acest sector. Satisfacția clientului, de obicei, duce la loialitatea consumatorilor, care astfel ajută la a asigura succesul unei companii din industria ospitalității. Industria ospitalității a evoluat în perioada de după război către consolidare și internaționalizare.
Turismul, a cărei componentă semnificativă o reprezintă industria ospitalității, a devenit cea mai mare industrie din lume, iar proiecțiile de creștere și dezvoltare pe termen lung la nivel mondial sunt mai mari decât pentru orice altă industrie.
Samuel Pegge a raportat utilizarea termenului "turist" ca o denumire nouă pentru "călător" în secolul al XIX-lea, iar în limba engleză revista Sporting Magazine a introdus cuvântul "turism" în 1811.
În 2010, 940 de milioane de turiști au trecut granițele internaționale și în întreaga lume încasările din turism s-au ridicat la 919 miliarde dolari. Turismul reprezintă 30% din exporturile mondiale de servicii (1000 miliarde dolari pe an) și de 45% din totalul exporturilor de servicii în țările în curs de dezvoltare.
Sectorul turismului din lumea modernă globalizată, competitivă și în rapidă schimbare este expus unor provocări care trebuie abordate printr-o serie de măsuri luate atât de către sectorul public cât și de către întreprinderile individuale. Criza economică actuală omniprezentă s-a răspândit rapid în întreaga lume și a afectat negativ sectorul turismului, mai exact aceasta a dus la o scădere a fluxurilor turistice, atât internaționale cât și interne, a ocupării forței de muncă și a cheltuielilor turistice.
Dincolo de impactul său asupra creșterii economice și a dezvoltării durabile, turismul este unul dintre sectoarele de locuri de muncă cele mai bine poziționate pentru a oferi locuri de muncă, probabil, problema cea mai de interes în acest moment. Turismul creează oportunități pentru antreprenoriat și oferă milioane de locuri de muncă la nivel mondial, precum și nenumărate alte lucruri prin efectele sale de multiplicare asupra sectoarelor conexe, cum ar fi comerțul, industria prelucrătoare, construcții sau agricultură.
1.7.1. Conexiuni între industria ospitalității și turism
Industria ospitalității poate fi împărțită în două categorii: divertismentul și cazarea. Locurile de cazare se prezintă sub forma stațiunilor turistice, hotelurilor, pensiunilor, motelurilor hanurilor și campingurilor. Categoria divertisment include cluburile, restaurantele și restaurantele fast-food.
Industria ospitalității include, de asemenea, activitățile turistice de suport comercial precum agențiile de turism și personalul din cadrul liniilor aeriene. Lucrătorii în domeniul ospitalității și turismului, precum și tehnologiile aplicate în turism sunt de asemenea incluse în industria ospitalității.
Etimologia cuvântului ospitalitate provine din limba latină unde hospitare înseamnă a acționa ca o gazdă oferind ospitalitate.
Ospitalitatea poate fi explicată ca un termen general prin care se arată o atitudine generoasă în viața de zi cu zi. Astfel bineînțeles că nu este nevoie să existe nici o legătură cu a oferi masă și cazare.
Conform dicționarului Oxford Advanced Learner’s Dictionary ospitalitatea reprezintă: comportamentul prietenos și generos față de vizitatori, respectiv alimentele, băuturile sau serviciile care sunt furnizate de către o organizație pentru clienți sau oaspeți.
Telfer consideră ospitalitatea ca depinzând de devotament și de spiritul de generozitate, mai degrabă decât de îndemânare. De asemenea Telfer descrie ospitalitatea ca fiind activitatea de a oferi masă, iar uneori și cazare, oamenilor care nu sunt membri permanenți ai unei gospodării.
Brymer descrie ospitalitatea ca fiind un termen generic folosit pentru a cuprinde multele și variatele întreprinderi care furnizează alimentație și cazare pentru oaspeți.
Jones citat de Pender și Sharpley declara că „ospitalitatea este constituită din două tipuri de servicii distincte: furnizarea de cazare peste noapte pentru oamenii care sunt departe de casă, respectiv asigurarea de hrană pentru oamenii care mănâncă departe de casă”.
King identifică o diferență între ospitalitatea de tip privat și cea comercială, modelul privat fiind definit ca activități ale persoanelor fizice destinate altor persoane fizice într-un cadru privat (ex. acasă), iar ospitalitatea comercială fiind constituită din alimentația, băuturile, cazarea și divertismentul oferite pentru a obține profit.
Morrison și Gorman au conturat ospitalitatea ca fiind primirea cordială și găzduirea oaspeților sau a străinilor din diverse medii sociale și culturale (din punct de vedere comercial și social), cu generozitate și dărnicie în casă pentru a lua masa și/sau pentru a se caza temporar. Depinzând de diversele circumstanțe și contexte, gradul în care oferta de ospitalitate este condiționată sau necondiționată poate diferi.
Lashley și Morrison analizează și definesc ospitalitatea pe baza a trei domenii: social, privat și mediul comercial.
După Lashley și Morrison ospitalitatea privată are loc în casă, iar gazdele sunt determinate în principal de motive non-economice, punând accent pe relațiile gazdă-oaspete. Ospitalitatea comercială are loc într-un context al schimburilor economice, cu o obligație din partea gazdelor – acestea sunt responsabile ca oaspeții să se simtă confortabil. Ospitalitatea socială înseamnă coduri sociale extinse, forme de sociabilitate care pot fi adoptate în spații private sau comerciale. Accentuează contextul social în care activitățile de ospitalitate pot avea loc, deoarece toate acțiunile decurg din valorile sociale și culturale, iar toate aceste acțiuni interacționează unele cu altele.
Aceștia declară că pentru a înțelege mai bine activitatea de ospitalitate trebuie să înțelegem ce reprezintă furnizarea de produse alimentare, băuturi și cazare în cadrul nucleului familial. Ospitalitatea este o relație care se stabilește între gazde și oaspeți. O destinație turistică trebuie să ajute antreprenorii să înceapă noi afaceri.
Brotherton și Wood consideră ospitalitatea un schimb contemporan de esență umană, care este activat în mod voluntar și care este conceput pentru a spori starea de bine a părților în cauză prin furnizarea de cazare și/sau produse alimentare și/sau băuturi.
De asemenea Brotherton aprofundează ideea precum că ospitalitatea are patru dimensiuni, legate de unde, de ce și când are loc și ce cuprinde aceasta:
Dimensiunea spațială – care explorează locațiile unde ospitalitatea are loc,
Dimensiunea comportamentală – se concentrează asupra motivelor furnizării de ospitalitate și asupra proceselor umane implicate în aceasta,
Dimensiunea temporală – urmărește incidența ospitalității și a ocaziilor de a oferi ospitalitate,
Dimensiunea fizică – identifică trăsăturile fizice și produsele asociate cu orice tip de ospitalitate.
Slattery consideră că viziunea lui Lashley și Morrison în a defini ospitalitatea pe baza domeniilor social, privat și comercial, are o serie de insuficiențe, excluzând câteva elemente importante din discuție. Slattery declară că: hotelurile, restaurantele, barurile și alte localuri din domeniul ospitalității sunt întreprinderi în care relația decisivă apare între vânzători și cumpărători. Cumpărătorii nu sunt oaspeți, ei sunt de fapt clienți. Relația nu este filantropică, ci este o relație economică.
Industria ospitalității înseamnă industria serviciilor de cazare și industria serviciilor de alimentație, care sunt consumate în afara domiciului individual sau familial.
1.7.2. Clasificarea și dimensiunile industriei ospitalității
Conform lui Hemmington există cinci dimensiuni-cheie ale ospitalității ca experiență comercială: relația gazdă-oaspete, generozitatea, punerea în scenă și performanța, surprizele mici, respectiv siguranța și securitatea.
The Higher Education Funding Council – England’s Hospitality Review Panel au definit ospitalitatea ca având un nucleu care se referă la produsele alimentare, băuturile și/sau cazarea într-un context al serviciilor.
Ospitalitatea și turismul sunt doi termeni care au o legătură directă, însă sunt totuși diferiți. Spre exemplu oamenii care vin doar să ia masa la restaurant nu pot fi considerați turiști. Ospitalitatea nu poate fi definită fără a lua în considerare clienții respectiv oaspeții.
Industria ospitalității este caracterizată de un număr mare de angajați. Angajații obișnuiți nu au nevoie neapărată de o pregătire formală. Profesioniștii din sectorul ospitalității sunt de obicei calificați, cu certificate, diplome și atestate în domeniu.
Ipoteza că ospitalitatea este identică cu alte servicii, precum serviciile bancare sau asigurările este discutabilă, ospitalitatea este semnificativ diferită de aceste servicii.
Există patru elemente majore pe care clienții le primesc atunci când achiziționează și utilizează produsele ospitalității:
produsul fizic, componenta tangibilă a serviciului (alimentația, mărimea camerei, mobilierul, aerul condiționat, serviciul de cablu TV, liftul, reparațiile generale etc.). În domeniul ospitalității componentele fizice ale serviciilor satisfac sau nu nevoile de bază ale consumatorilor,
mediul serviciilor – spațiul fizic în care serviciile sunt livrate. Acesta are trei elemente:
condițiile ambientale (decorul, iluminarea, arhitectura, muzica de fond etc.),
aranjarea și amenajarea spațiului (pentru a crea o anumită atmosferă pentru clienți),
indicatoarele, semnele și simbolurile (pentru a informa vizitatorii de procedurile existente și pentru a elimina posibilitățile de confuzie si haosul).
produsul serviciu – definește modul de funcționare a serviciilor într-un cadru teoretic. Acesta reprezintă ideea conducerii firmei de a planifica toate activitățile efectuate de către angajați în munca lor cu oaspeții. Acest element depinde în mare măsură și de atributele personale ale angajaților precum: rapiditatea în acțiune, bunăvoința și atitudinea prietenoasă, profesionalismul și receptivitatea.
livrarea serviciului – se referă la ceea ce se întâmplă când clientul consumă serviciul, momentul adevărului este considerat atunci când produsul serviciu are contact direct cu livrarea propriu-zisă a serviciului.
Cele patru părți necesare ale ospitalității:
O relație între indivizi, o relație gazdă-oaspete,
Această relație poate fi comercială sau privată,
Cunoștințe privind ceea ce ar putea crea plăcere clienților,
Ospitalitatea este un proces care include atât sosirea cât și plecarea.
Turismul are un impact socio-cultural important atât asupra gazdelor cât și asupra oaspeților.
Însă nu trebuie să uităm că relația dintre gazde și oaspeți în cadrul ospitalității este într-un final o relație comercială, o relație între vânzători și cumpărători.
Totuși actul de a pune un client să plătească și să semneze pentru fiecare extra serviciu de care are nevoie, poate fi evitat prin oferta inițială all-inclusive. În acest mod clientul nu va fi deranjat prea mult de elementul economic implicit, ci va rămâne cu experiența plăcută a ospitalității. Acest lucru permite ca ospitalitatea să se dezvolte fără rememorări ale relațiilor economice pentru oaspete și de asemenea va iniția ideea de generozitate, care urmează să fie dezvoltată de către gazdă.
Există cinci potențiale lacune în cadrul serviciilor de ospitalitate:
Decalajul dintre serviciile așteptate de client și percepția conducerii despre așteptările clienților,
Decalajul dintre percepția conducerii despre așteptările clienților și specificațiile calității serviciilor,
Decalajul dintre specificațiile calității serviciilor și livrarea serviciilor,
Decalajul dintre serviciile oferite și serviciile promise,
Decalajul dintre serviciile percepute și serviciile reale.
Ideea este că de fapt în domeniul ospitalității clienții nu cumpără furnizarea serviciilor, ci cumpără experiențe, ei nu cumpără servicii de calitate, ei cumpără amintiri, nu cumpără mâncare și băutură, ei cumpără savoare.
Industria ospitalității este una dintre cele mai importante industrii ale lumii. În Statele Unite reprezintă cel de-al doilea mare angajator, în mai mult de cincizeci de state fiind de fapt cea mai dezvoltată industrie. Conform World Travel and Tourism Council în 2011 avem 9,3 trilioane de dolari în activități economice din turism.
În mod evident rata de utilizare a dotărilor din industria ospitalității este o variabilă importantă pentru un proprietar/investitor din acest domeniu de activitate, din punct de vedere economic înainte de toate.
Tendințele care afectează industria ospitalității includ următoarele:
globalizarea și expansiunea,
consolidarea prin achiziții și fuziuni,
alianțele strategice între hoteluri, restaurante, agenții, companiile aeriene si alte societăți implicate în turism,
segmentarea produselor,
expansiunea jocurilor de noroc legale la nivel mondial,
metodele de distribuție:
deținerea unui hotel sau a unei alte companii de turism,
gestionarea operațiilor pentru proprietarii hotelului,
franciza,
noile tehnologii: sistemele de comunicații, telefonia mobilă, internetul, diversele programe de calculator și softuri care ajută la desfășurarea activității în turism,
planificarea media considerând toate opțiunile necesare pentru a-și face publicitate,
cunoștințele despre mediu și tendințele spre un mediu curat, ecologic, durabil,
evoluția preferințelor oaspeților.
Industria ospitalității operează și funcționează 365 de zile pe an și 24 de ore zi. Personalul muncește în ture diferite, dar în general se lucrează mai mult decât unele alte industrii. Weekend-urile, sărbătorile și festivalurile sunt perioade care țin angajații din acest sector ocupați.
Este dificil să se facă o diferențiere clară între domeniile de ospitalitate, turism și loisir. Activitățile din aceste domenii sunt atât de contopite unele cu celelalte încât se întrepătrund. Steve Mawson ne schițează un exemplu edificator pentru a înțelege dificultatea în a diferenția aceste domenii: „Luând în considerare un pachet turistic de vacanță, în ce sector se va încadra acesta: în ospitalitate, turism sau loisir? Vacanța implică călătoria cu avionul, unde se va servi mâncare și băutură. La destinație, se va locui la hotel și vor exista restaurantul și barul hotelului pentru mâncare și băutură. De asemenea hotelul va putea include o piscină, o sală de sport, un parc, toate pentru loisir. Vor exista excursii pentru a vizita locurile. Acest amalgam de activități fac extrem de dificilă sarcina de a afla care dintre cele trei domenii este cel dominant.”
Ospitalitatea este dedicată industriei de catering și de cazare, de la hoteluri și restaurante la centrele de petrecere a timpului liber, turismul este orientat spre hoteluri, restaurante, agențiile de voiaj și tour operatori. Pe scurt: turismul = a deplasa oamenii de la un loc la altul; ospitalitatea = furnizarea temporară de cazare, alimentație și de divertisment pentru turiști.
Istoria educației în ospitalitate și turism este relativ scurtă. În pofida noutății sale programelor de ospitalitate și turism au fost în creștere rapidă în Statele Unite, precum și în alte regiuni ale lumii.
Ospitalitatea și industria de agrement sunt consolidate la nivel internațional, orientate spre oamenii de afaceri și oferă perspective bune de creștere economică. Tehnologia informațională și sistemele de comunicații au pătruns și acestea în cadrul industriei ospitalității, putând vorbi astăzi de e-hospitality. În industria ospitalității se utilizează în prezent sisteme computerizate pentru a se îmbunătăți gestionarea inventarului, pentru a se consolida interacțiunea și comunicarea cu clientela, pentru a se reduce costurile operaționale, pentru a se crea oportunități strategice sau pentru a se maximiza profiturile.
Există trei modele prin care cercetătorii au încercat să observe și să clasifice diferențele și asemănările dintre turism și ospitalitate:
Primul model reprezintă cazul în care turismul și ospitalitatea sunt procese reciproc inclusive. În model turismul și ospitalitatea ating un anumit tip de paritate într-o relație de simbioză. Există un nivel de independență, însă anumite zone se suprapun între cele două domenii – zonele de suprapunere constituie elementele comune celor două discipline. Identitatea fiecărui domeniu este menținută, dar zonele comune de suprapunere sunt procesele care afectează ambele discipline. Acestea trebuie să fie văzute ca procese care pot fi aplicate și transferate de la o disciplina la alta. Elementele comune pot fi: loisirul și petrecerea timpului liber, limba, sistemele de informații, managementul de afaceri și marketingul.
Al doilea tip de model este cel în care ospitalitatea este pe o poziție superioară față de turism. În această relație ospitalitatea este forța motrice primară ca o componentă a serviciilor altor industrii. Industria ospitalității în acest caz este bazată pe serviciile în cadrul hotelurilor, restaurantelor, cluburilor, congreselor, de catering etc., iar turismul poate fi privit ca sectorul de călătorii, ca un serviciu precum agențiile de voiaj, gestionarea stațiuniilor, organizațiile de turism, rezervarile la hotel, gestionarea cazinourilor etc.
Al treilea tip de relație apare când considerăm turismul superior ospitalității. De obicei când această abordare este utilizată, turismul este un factor important pentru sectorul economic și poate fi considerat industria primară sau dominantă. Celelalte industrii, inclusiv ospitalitatea, s-au dezvoltat pentru a deservi industria turistică, datorită importanței sale economice.
Aceste modele sunt bazate pe relații industriale și economice. Într-o examinare a oricărui tip de model, este important de remarcat faptul că există un număr de tipuri de structuri care sunt prezente în cadrul fiecărei categorii de model. Aceste modele ar trebui privite ca procese dinamice si nu statice.
Cazarea reprezintă sub-sectorul omniprezent și totodată cel mai mare din cadrul turismului. Majoritatea turiștilor necesită cazare pe timpul nopții, iar de obicei această cheltuială de cazare constituie cel mai semnificativ element în cadrul sumelor plătite de către turiști în călătoriile acestora.
Piața fragmentată din Europa permite IMM-urilor din turism și ospitalitate ample oportunități spre diversificare. Totuși trebuie urmărit care vor fi avantajele diversificării din punctul de vedere al antreprenorului. Tendința poate să fie spre individualizare și personalizare a seviciilor și produselor turistice, cu posibilități de adaptare a acestora în funcție de nevoile consumatorilor.
Caracteristicile micro-operatorilor de turism includ:
Diferențele de motivare în lansarea afacerii. Operatorii de turism de multe ori resping cu bună știință oportunități de afaceri și de creștere economică, în favoarea alegerii stilului de viață și a percepțiilor proprii de independență,
Întreprinderile de turism mici și micro au fost descrise ca fiind de umplutură sau ca fiind niște antreprenori constrânși, care nu prezintă dovezi semnificative ale procesului de inovare din cauza caracterului sezonier al fluxurilor de vizitatori, respectiv ca urmare a naturii necompetitive a industriei, în general.
Majoritatea produselor oferite de industria ospitalității sunt orientate spre servicii. Eliminând totul până la strictul necesar, hotelurile sunt locațiile unde poți mânca, bea și dormi, iar toate aceste activități au legătură cu ceea ce se poate numi „produs esențial”, precum restaurantul, barul sau hotelul.
Astfel după Mawson avem trei nivele ale produselor turistice și de ospitalitate:
produsul esențial: camera de hotel
produsul formal: calitatea (comfortul), caracteristicile (paturi duble, băi jacuzzi personale), stilul (estetica), brandul etc.
produsul augmentat: adică totalitatera beneficiilor clientului (room-service non-stop. camere cu vedere panoramică, valet personal etc.).
Creșterea economică depinde de antreprenori pentru a lansa noi afaceri și astfel introducând produse și servicii noi. Un antreprenor este un întreprinzător care își asumă riscuri, urmărind ideea de a fi recompensat prin afacerea sa de succes. Acesta însă se pregătește și pentru a limita riscul de a avea eșecuri. „Mi se pare dificil să construiești o cultură cu straturi atât de multe și de o asemenea complexitate geografică, și să trebuiască să ții seama și de spiritul antreprenorial puternic. Oamenii noștri de la hotelurile din Ghana și Cuba, de exemplu, sunt antreprenori adevărați. Sunt aproape pe cont propriu”, declara directorul de management al unui lanț hotelier.
Conform lui Pender și Sharpley există trei puncte cheie în domeniul industriei ospitalității care trebuie menționate – toate aceste puncte având în comun noțiunea de calitate:
eterogenitatea sectorului de cazare – acesta este extrem de fragmentat și divers. Pe lângă hoteluri, care la rândul lor pot fi de foarte multe tipuri și categorii, există o varietate mare a altor forme de cazare,
cazarea constituie un sub-sector al industriei ospitalității,
cazarea nu este doar un element al produsului turistic, ci și unul al experienței turistice.
Rezultatele obținute până în august 2010 demonstrează că turismul continuă să se refacă după declinul de 4,2% suferit anul trecut sub impactul crizei financiar-economice. Conform datelor culese din 150 de țări numărul de sosiri ale turiștilor internaționali între ianuarie și august 2010 este estimat la 642 de milioane. Este cu 40 de milioane mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut (+7%) și cu un milion mai mult decât în anul record 2008. Conform tendințelor curente sosirile turiștilor internaționali se previzionează a crește în intervalul a cca 5%-6% pe întreg anul. În 2011 se așteaptă o creștere moderată de 4%.
Antreprenorul după Lipsey si Chrystal este o persoană ce inovează, adică își asumă riscul de a introduce atât produse noi cât și modalități noi de a face produse vechi.
Literatura de cercetare în domeniul ospitalității s-a concentrat asupra tipurilor de cazare importante, cum ar fi hotelurile și motelurile, doar recent a fost acordată o mai mare atenție asupra locurilor de cazare mai mici, cum ar fi micile hoteluri, moteluri sau pensiuni.
Afacerile desfășurate acasă sunt considerate a fi relativ rentabile. Proprietarul-manager adeseori desfășoară o activitate cu o implicare psihologică mai mare în munca sa din cauza existenței responsabilității personale pentru supraviețuirea întreprinderii.
O "casă comercială" (homestay, commercial home) se referă la tipurile de cazare în care vizitatorii sau oaspeții plătesc pentru a locui în case particulare. Exemplele includ cazare și mic dejun, case de oaspeți, ferme, hoteluri mici de familie, case istorice, cazare cu self-catering, etc.
Casele comerciale conduc la noțiunea de a "plăti" gazda. În aceste cazuri schimbul economic va conecta ospitalitatea comercială cu casele comerciale. În același timp, deoarece locuind aici presupune cazarea în casa gazdei, are loc interacțiunea cu gazda, iar spațiul public este partajat într-o măsură mai mică sau mai mare cu gazda.
Coprenoriatul reprezintă un cuplu (cu o legătură maritală sau cu o legătură pseudo-conjugală), care împărtășesc în proprietate, în angajament și responsabilitate pentru o asociație.
În anchetele studiind coprenoriatul, s-a observat, printre altele, faptul că (1) soțiile par a fi la fel de implicate în afaceri ca și soții, (2) aceste cupluri au valori familiale puternice; (3) egalitatea în cadrul relației are o valoare importantă; (4) granițele dintre dragoste și muncă sunt mai ușor de trecut decât s-r fi crezut, și (5) legătura dintre soț și soție crește odată cu implicarea într-o asociație coprenorială.
Cercetările au arătat că gazdele văd această casă comercială ca pe un loc pentru familie și pentru relaxare, mai degrabă decât o afacere. Acest lucru este, probabil, în contrast cu alte forme de cazare comerciale.
1.8. Antreprenoriatul și industria ospitalității. Micile afaceri de familie
„Pașii vizitatorilor sunt ca un leac, îi vindecă pe bolnavi.” Proverb african
Unul dintre principalii agenți ai schimbării îl reprezintă antreprenorul care, printr-o combinație de elemente precum creativitatea, percepția și confluența norocoasă de evenimente, identifică în mod constant oportunități pe măsură ce acestea apar și ajută la crearea organizațiilor care să le urmărească.
Antreprenorul conform lui Pride, Hughes și Kapoor este persoana care își riscă timpul, eforturile și banii pentru a lansa și a conduce o afacere. După Ninemeier și Hayes antreprenorul este persoana care își asumă riscul de a deține și de a conduce o afacere în schimbul recompenselor financiare pe care aceasta i le poate aduce.
Antreprenoriatul în turism va înflori într-un mediu unde condițiile sociale, economice și politice pot servi ca o forță motivațională, dar o astfel de activitate trebuie să fie susținută și de comunitatea locală și de organismele de conducere.
Turismul este destul de nou, destul de haotic și încă nereglementat suficient pentru a fi un domeniu foarte atractiv pentru întreprinzători.
În Statele Unite, a fost estimat că firmele de familie generează 46-60% din produsul intern brut. În Europa, aproximativ 70% – 80% din întreprinderi sunt afaceri de familie, iar circa 40%-50% din ocuparea forței de muncă europene are loc în cadrul acestor afaceri de familie. În majoritatea țărilor europene afacerile întreprinzătorilor persoane fizice (de exemplu, societățile deținute de o singură persoană, angajând membri ai familiei sau dinafară) sunt considerate întreprinderile familiale.
Datele disponibile, de asemenea, arată că unele dintre cele mai mari întreprinderi europene sunt afaceri de familie. În Luxemburg, Norvegia sau Suedia, cercetările demonstrează că aproximativ 30% dintre cele mai mari companii sunt de fapt afaceri de familie. În Belgia, aceasta cotă este chiar mai mare (aproximativ 50%).
Tabelul nr. 1.7. Principalele diferențe dintre afacerile de familie și afacerile care nu sunt de familie
Sursa: Mandl I., Overview of Family Business Relevant Issues – Final Report, KMU Forschung –
Austrian Institute for SME Research , Vienna 2008, p.70
Afacerile de familie sunt adesea vitale pentru experiența și satisfacția clienților și totodată, pentru dezvoltarea destinațiilor turistice și a comunităților locale.
Afacerile de familie în turism au o parte substanțială din averea familiei depusă în cadrul firmei, iar lipsa cunoștințelor complete de management nu le ajută în climatul dificil al afacerilor, în ceea ce privește asigurarea de finanțare și pentru a intra pe piață.
Atât experiența Uniunii Europene, cât și a celorlalte țări din centrul și estul continentului, demonstrează că IMM-urile sunt un factor esențial în promovarea dezvoltării socio-economice regionale și locale.
Sectorul de afaceri de familie este dominat de IMM-uri, și în special de către întreprinderile micro cu mai puțin de 10 angajați. Astfel majoritatea IMM-urilor de pe continetul european – care constituie coloana vertebrală a economiei europene – reprezintă întreprinderile familiale, în timp ce, de asemenea, majoritatea afacerilor de familie sunt IMM-uri. În același timp, există și întreprinderi de familie mari, active pe plan internațional.
Conform lui Wanhill o treime din IMM-uri au succes, o treime sunt la limita supraviețuirii într-o luptă ca o sabie cu două tăișuri, iar treimea rămasă nu ar trebui să fie în afaceri. IMM-urile din turism au adesea limitări severe în ceea ce privește marketingul și comercializarea produselor și serviciilor, calitatea, politica de preț, controlul costurilor și capacitatea de re-ajustare și adaptare la situațiile existente sau posibile de pe piață.
Turismul are potențialul de a deregla și agrava dezvoltarea regională inegală prin integrarea diferențiată a unor teritorii pe piețele globale și locale. Distorsiunile existente în economiile post-comuniste au avut tendința de a concentra activitatea în zonele urbane din regiunile favorizate și nu în ultimul rând în turism.
Russell și Faulkner au constatat că antreprenorii din turism au un rol important de jucat în dezvoltarea de destinațiilor turistice (atunci când condițiile sunt "haotice" și "nereglementate"). Cu toate acestea, după cum se poate constata în studiul acestora asupra paradisului surferilor Gold Coast în Australia, rolul antreprenorului individual se schimbă odată cu amploarea și complexitatea industriei, cei doi cercetători observând o tendință de a înlocui antreprenorul individual cu antreprenoriatul corporativ, ceea ce va duce la o scădere dramatică a celui dintâi.
O comparație internațională a performanțelor naționale în turism provine dintr-un studiu de cercetare publicat de World Economic Forum (WEF) în Raportul privind competitivitatea în sectorul turismului și al călătoriilor din anul 2007. Tabelul 1.8. analizează aceste comparații mai detaliat, utilizând trei indicatori principali – cadrul legal, mediul de afaceri, precum și resursele umane, culturale și naturale existente.
Tabelul nr. 1.8. Comparații privind competitivitatea în sectorul turismului și al călătoriilor în funcție de principalii indicatori pentru țările selectate
Sursa: ***, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, World Tourism Organization, p.10
Acest sistem de clasament cuprinde 124 de țări și poziționează fiecare în comparație cu toate celelalte, în ceea ce privește competitivitatea în sectorul turismului și al călătoriilor. Adică, fiecărei țări i se acordă o poziție în clasament între 1 și 124, în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin metodologia WEF. Astfel, România se află pe locul 76 din 124, chiar înaintea Ucrainei, dar după și celelalte țări selectate (tabel 1.9.).
Tabelul nr. 1.9. Clasamentul general al competitivității pentru țările selectate
Sursa: ***, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, World Tourism Organization, p.10
Această comparație demonstrează performanța competitivă slabă a României în comparație cu țările învecinate, aceasta situându-se pe ultimul loc în funcție de cadrul legal și mediul de afaceri si pe penultimul loc în funcție de resursele umane / culturale / naturale.
Tabelul nr. 1.10. Caracteristicile destinațiilor turistice antreprenoriale
Sursa: adaptat după Kotler P., Hamlin M.A., Rein I., Haider D.H., Marketing Asian Places, Attracting Investment, Industry, and Tourism to Cities, States and Nations, John Wiley & Sons (Asia) Pte Ltd, 2002, p.418
De asemenea, s-au observat și implicații negative. Harrison și Leitch (1996), studiind întreprinderile mici și mijlocii în Irlanda de Nord, au constatat că prin angajarea în propria firmă antreprenorii s-ar putea sa nu facă o contribuție reală pe termen lung, care să ajute într-adevăr la dezvoltarea locală. În unele economii, auto-ocuparea forței de muncă pur și simplu maschează fenomenul de subocupare sau chiar de șomaj. Mai ales în țările sărace, în curs de dezvoltare, există persoane marginalizate și obligate să își ofere ieftin serviciile pentru a-și câștiga existența.
Legislația românească definește întreprinderile familiale ca fiind întreprinderile create la inițiativa unui individ și care cuprind membrii de familie ai acestuia (soț, soție, copii peste 16 ani, precum și rudele acestora, inclusiv rudele îndepărtate de gradul patru). Este una dintre puținele definiții ale afacerii de familie care operaționalizează termenul de "familie".
Conform Raportului Global Entrepreneurship Monitor GEM 2010, România, împreună cu alte țări precum Brazilia, Chile, China, Ecuador, Mexic, Rusia, Taiwan, Turcia sau Ungaria se află între statele cu o economie antrenată de eficiență și mai puțin de inovare.
Tabelul nr. 1.11. Atitudini antreprenoriale și percepții în țările GEM în 2010 după faza de dezvoltare economică (economie antrenată de eficiență) %
Sursa: Kelley D., Bosma N., Amorós J.E., Global Entrepreneurship Monitor GEM, 2010 Global Report, p.17
Comparând datele obținute pentru România (8,6%) cu cele din alte țări din această listă, putem observa că intențiile de a lansa o afacere sunt destul de reduse, doar Rusia aflându-se sub nivelul țării noastre (2,6%). Românii interesați de antreprenoriat ca o carieră de succes (66,5%) se află însă destul de aproape de media existentă de 71,33%.
Figura nr. 1.6. Atitudini antreprenoriale și percepții în țările GEM în 2010
după faza de dezvoltare economică
Sursa: prelucrarea autorului după datele Global Entrepreneurship Monitor (GEM)
1.9. Concluzii
Primul capitol al lucrării plasează cercetarea conceptelor propuse pentru analiză în contextul antreprenoriatului. Antreprenoriatul reprezintă motorul creșterii economice. Găsirea oportunităților, inovarea produselor constituie elemente esențiale pentru un întreprinzător.
Am abordat literatura de specialitate la nivel mondial, atât din perspectiva antreprenorului și antreprenoriatului în general, cât și a turismului și a antreprenoriatului în turism. Prin analiza literaturii de specialitate am incercat să clarific conceptele, să identific variabilele și metodele de abordare a problemelor antreprenoriatului în turism.
Am observat o evoluție constantă a conceptelor de antreprenor și antreprenoriat de-a lungul timpului, evoluție pe care am prezentat-o prin cercetarea literaturii de specialitate și a materialelor pe le-am analizat.
M-am preocupat să să prezint trăsăturile și caracteristicile specifice ale unui antreprenor în general, urmărind însă aceste aspecte și la nivelul antreprenorului din domeniul turismului.
În acest capitol am tratat și legăturile care se stabilesc între antreprenoriat și creșterea economică inovatoare, antreprenoriat și micile afaceri în turism, respectiv între ospitalitate și antreprenoriat.
Antreprenoriatul presupune un management specific, cu propriile sale concepte, scopuri și metode. El se bazează pe gestiunea riscului și nu pe minimizarea acestuia, pe orientarea spre oportunități și nu spre resurse, pe acțiune și nu pe analiză, pe o structură informală, suplă de conducere și nu pe una formală. Antreprenorul este cel care poate da “față umanǎ” unei companii.
Studiile efectuate ne-au relevat că antreprenoriatul poate apărea atât în întreprinderile mici cât și în cadrul corporațiilor. Întreprinzătorii trebuie să introducă inovații pe piață, însă inovarea este mult mai ușor de realizat la nivelul IMM-urilor, care pot fi un vehicul pentru antreprenori. Astfel o creștere a numărului de antreprenori va duce la o creștere economică.
În turism în scopul de a concura cu marile companii din industrie, antreprenorul trebuie să fie capabil să se ocupe de o mare varietate de probleme și situații, respectiv să aibă o viziune pe termen lung. Antreprenorii din turism pot lucra în grupuri și organizații, încercând să descopere oportunitățile și să inoveze pentru a supraviețui și mai ales, pentru a se dezvolta.
Turismul, a cărei componentă semnificativă o reprezintă industria ospitalității, a devenit cea mai mare industrie din lume și astfel creează oportunități pentru antreprenoriat și oferă locuri de muncă la nivel global.
Capitolul 2
Întreprinzătorul și antreprenoriatul în turismul românesc
2.1. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism
“Cel mai important lucru pentru întreprinderile mici este să pună economia pe picioare.” Peter R. Orszag (economist și editorialist american)
Conform cercetătorilor de la World Travel & Tourism Council (WTTC), industria turismului la nivel mondial va crește cu 2,8% în anul 2012, mai rapid decât rata globală a creșterii economice, despre care s-a prezis că va fi de 2,5%. Conform aceastei rate de creștere înseamnă că industria turismului este de așteptat să contribuie în mod direct cu 2000 miliarde dolari pentru economia globală și totodată să contribuie la susținerea a peste 100 milioane de locuri de muncă.
Atunci când efectele economice extinse ale industriei sunt luate în considerare, turismul se preconizează a contribui cu cca 6500 miliarde dolari pentru economia mondială și astfel să genereze aproximativ 260 de milioane de locuri de muncă – sau altfel spus va crea unul din fiecare 12 locuri de muncă de pe planetă.
Un declin de 0,3% este de așteptat în întreaga Uniune Europeană. Cheltuielile de consum sunt orientate pentru a strânge cureaua odată ce măsurile de austeritate sunt lansate, și încă mai există o incertitudine considerabilă privind viitorul economiilor din zona Euro, respectiv a economiilor periferice din Grecia, Spania, Italia și Portugalia.
Turismul este un sector cheie al economiei europene. Acesta cuprinde o gamă largă de produse și destinații și implică mai multe părți interesate diferite, atât publice, cât și private, cu domenii de competență foarte descentralizate, de multe ori la nivel regional și local.
Industria turismului din UE generează mai mult de 5% din PIB-ul UE, cu aproximativ 1,8 milioane de întreprinderi care angajează în jurul valorii de 5,2% din totalul forței de muncă (aproximativ 9,7 milioane de locuri de muncă). Atunci când sectoarele conexe sunt luate în considerare, contribuția estimată a turismului la PIB este mult mai mare: turismul generează indirect mai mult de 10% din PIB-ul Uniunii Europene și asigură aproximativ 12% din forța de muncă.
Economiștii români și străini deopotrivă, care evaluează situația României, sunt în general de acord că dezvoltarea unui sector viabil al IMM în structura economică a țării este crucială pentru privatizarea economiei.
Competitivitatea economiei depinde în mare măsură de capacitatea de dezvoltare a intreprinderilor mici și mijlocii. deoarece micile afaceri sunt cele care au aport important la crearea de noi locuri de muncă și reprezintă principalul promotor al antreprenoriatului. Micile afaceri reprezintă o prioritate și pentru politica de coeziune a Uniunii Europene (2007-2013), suportul financiar oferit fiind de 55 mld. euro, din care 50% sunt destinați susținerii micilor afaceri, incluzând microintreprinderile.
Antreprenoriatul are un rol deosebit de important în vederea creșterii competitivității. Lipsa unui antreprenoriat autentic este una din principalele surse ale competitivității scăzute pe care o are economia regională și națională din România. Lipsa culturii antreprenoriale, lipsa unei culturi colaborative, dar mai ales a unei viziuni strategice măcar pe termen mediu, dacă nu lung, sunt factori care din păcate ne fac să batem pasul pe loc la unele capitole
În general nu există un proces sistematic de culegere de informații statistice în domeniul turismului, iar îmbunătățirea și completarea sistemului informațional de observare a fenomenului turistic reprezintă priorități absolute pentru viitor.
Domeniul antreprenoriatului în turism și industria ospitalității este puțin cercetat în literatura de specialitate. În România datele legate de aceste aspecte sunt insuficiente, neexistând la ora actuală o bază de date completă care să descrie situația în acest domeniu de mare actualitate.
Creșterea numărului firmelor mici și mijlocii este principala cale prin care sectorul poate să aibă un rol mai important în economie, ulterior fiind necesare un cadru legislativ simplu, predictibil și transparent și programe guvernamentale, este de părere Andreea Paul, ambasador al IMM-urilor. "Sectorul IMM contribuie cu 54% la cifra de afaceri generată de mediul privat, 28% din export, 66% din locurile de muncă, precum și 50% din valoarea adăugată creată. Nu văd altă cale prin care aceste procente să crească decât prin majorarea bazei antreprenoriale; în România sunt 24 firme la 1.000 de locuitori, iar în UE media este de 42 firme la 1.000 de locuitori. Nu este ușor să începi un business în România, suntem o economie tânără, este nevoie de educație antreprenorială, de respectul societății față de antreprenorii corecți și responsabili", a spus Paul la conferința Mediafax Talks about SMEs.
Pentru a putea urmări situația antreprenoriatului în turism în România am utilizat date de pe Eurostat precum și din cadrul altor studii efectuate la noi în țară. Una dintre problemele întâlnite la Eurostat a fost însă lipsa unor date complexe pe turism în general, existând doar date despre antreprenoriatul în cadrul hotelurilor și restaurantelor în anul 2005, astfel limitând destul de drastic opțiunile de studiu și pe alte sectoare ale turismului precum agențiile de turism, tour-operatorii, turismul rural și agroturismul, pensiunile și motelurile sau campingurile.
Datele urmărite din cadrul Eurostat sunt clasificate în trei categorii mari: în funcție de vârstă, sex sau nivel de educație, la hoteluri și restaurante în anul 2005.
Materialele analizate în următoarele pagini vor face referință astfel doar asupra acestor informații determinate despre România, pe care le-am comparat în anumite cazuri cu datele similare pe Uniunea Europeană.
2.1.1. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de nivelul de educație
Figura nr. 2.1. Noi intreprinderi / start-ups – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en)
accesat Decembrie 2011
În anul 2005 s-au lansat aproximativ 16.540 noi intreprinderi în timp ce în noastră numărul de hoteluri și restaurante noi înființate a fost de 1.398, acest lucru reprezentând cca 8,45% din total.
Conducerea antreprenorială din noile întreprinderi presupune respectarea a patru condiții:
concentrarea asupra unei piețe;
prudența financiară (o riguroasă planificare a capitalului financiar);
alcătuirea unei echipe de conducere, chiar înainte ca noua întreprindere să aibă nevoie sau să și-o poată permite;
luarea de către antreprenor a unei decizii clare privind rolul său, domeniul de activitate și sistemul de relații.
Figura nr. 2.2. Motivarea lansării firmei – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en)
accesat Decembrie 2011
Urmărind motivarea lansării firmei pe diversele categorii existente în cadrul Eurostat putem observa că de fapt cele mai importante motivații pentru a porni o nouă afacere le reprezintă dorința de a fi propriul șef cu 1.102 cazuri în România, perspectiva de a face mai mulți bani cu 1.343 cazuri de antreprenori la nivelul României, respectiv dorințele de noi provocări cu 1.268 cazuri în țara noastră, ceea ce constituie elemente extrem de importante într-o viziune antreprenorială.
La un nivel inferior comparativ cu valorile anterioare se află opțiunile precum dorința ca un hobby să devină un mod de viață cu 806 cazuri de antreprenori, îmbinarea vieții private cu munca (904 cazuri) respectiv evitarea șomajului (827 cazuri).
La polul opus se află condiția de a lucra ca sub-contractant exclusiv pentru fostul angajator, unde doar 95 români consideră ca fiind un punct important al motivării lansării firmei. Atingerea unei piețe internaționale nu pare a fi foarte importantă pentru antreprenorii români, care par a fi puțin mai interesați de acest aspect, cu 420 de cazuri, deasupra unor motivații precum: încercarea de a scăpa dintr-o situația de muncă nesatisfăcătoare, singura șansă de a profesa în domeniu sau realizarea unei idei pentru un nou produs sau serviciu.
Mediul familial, educativ, profesional, economic, social și cultural al unui individ îl influențează profund, îi orientează alegerile personale si profesionale si îl ajută să descopere interesul pentru o viitoare evoluție antreprenorială.
Urmărind modul de finanțare a afacerii la lansare în cadrul Uniunii Europene și în România putem observa o serie de diferențe notabile.
Figura nr. 2.3. Modul de finanțare a afacerii la lansare – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en)
accesat Decembrie 2011
Din punct de vedere al modului de finanțare a afacerii la lansare fondurile proprii sau de economii au cel mai mare aport atât în cadrul antreprenorilor din UE (12.972 cazuri), cât și în cadrul antreprenorilor din România (1.461 antrepenori).
Ajutorul financiar de la familie și prieteni (6.928 cazuri în UE, 683 în țara noastră), respectiv creditul bancar cu gaj (4.600 antreprenori din UE, 321 din România) sunt pe locurile următoare în ce privește modul de finanțare a afacerii la pornire.
Chiar dacă celelalte moduri de finanțare precum creditul bancar fără gaj, aportul de capital de la alte întreprinderi, capitalul de risc și sprijinul financiar din partea autorităților publice au o oarecare importanță din punctul de vedere al antreprenorilor din UE, încadrându-se valoric între 108 și 1.532 de cazuri, antreprenorii din România nu consideră aceste opțiuni ca fiind viabile, valorile fiind 0 în toate cele patru cazuri enumerate mai sus.
Figura nr. 2.4. Dificultăți la lansare – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en)
accesat Decembrie 2011
Urmărind antreprenorii din perspectiva dificultăților apărute la demararea activității, observăm că una dintre problemele majore cu care se confruntă aceștia la nivel național o constituie rezolvarea situațiilor juridice / guvernamentale / administrative care apar, cu 1.115 cazuri în țara noastră.
Antreprenorii prezenți la conferința ”Mediafax Talks about SMEs” au reclamat dificultățile cu care se confruntă în relația cu instituțiile statului, în special cu Ministerul Finanțelor Publice. Este necesar un cadru legislativ simplu, predictibil și transparent, la care se adaugă programele de susținere din partea Guvernului.
Tot la un nivel ridicat se situează și problemele legate de stabilirea contactului cu consumatorul în acest caz existând cca 716 antreprenori din România, găsirea personalului adecvat (641 antreprenori), respectiv de situația de a fi singur ca antreprenor (642 cazuri).
La polul opus se află doar cei 316 antreprenori români care au avut dificultăți în a primi sprijin de la familie. Acest lucru arată că antreprenorul român se poate baza în mare măsură pe familie și prieteni în ce privește afacerea sa.
Antreprenorii organizațiilor prestatoare de servicii trebuie să acorde atenție diferențierii propriilor servicii de ofertele similare, fapt ce impune acțiuni concertate in două direcții:
Asigurarea calității serviciilor și, pe cât posibil, standardizarea acestora;
Elaborarea și protejarea mărcilor.
Astfel putem observa că de fapt problemele inerente ale antreprenorilor români sunt legate direct de situația legislativă și administrativă din țară, iar pe lângă toate acestea antreprenorii români pot suferi și în legăturile acestora cu consumatorii, de multe ori antreprenorii neînțelegând pe deplin sistemele de relații cu clienții și posibilitățile de a le dezvolta.
Diversele obstacole în găsirea personalului adecvat pot avea rădăcini mai adânci, parțial observabile în nivelul de pregătire superficial al angajaților din domeniul turismului și nu numai. Aceste lucruri generează nesiguranță în rândul celor interesați să-și dezvolte propria afacere, incapabilitatea de a dezvolta planuri pentru o perioadă mai lungă de timp.
Figura nr. 2.5. Noi intreprinderi / start-ups în funcție de nivelul de educație conform ISCED* – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en)
accesat Decembrie 2011
*International Standard Classification of Education – ISCED (Clasificarea Internațională Standard a Educației):
Învățământul primar și secundar inferior (nivelurile 1 și 2) – în mod normal, începând cu vârsta cuprinsă între 5 și 7 ani, concepute pentru a oferi o educație de bază.
Învățământul secundar superior (nivelul 3) – învățământ de specialitate (liceal), care începe de obicei de la vârsta de 15 ani sau de 16 ani și/sau la sfârșitul învățământului obligatoriu.
Învățământul post-secundar non-terțiar (nivelul 4) – programe pre-universitare sau scurte programe de formare.
Prima și a doua etapă de învățământ superior (nivelurile 5 și 6) – programele de învățământ superior (licență), respectiv programele care conduc la acordarea unui titlu de cercetare avansată, de exemplu doctoratul.
Conform figurii de mai sus Noi intreprinderi / start-ups în funcție de nivelul de educație numărul de antreprenori cu pregătire la nivel de liceu (învățământ secundar superior) se ridică la 8.908 persoane în Uniunea Europeană, respectiv 93 în România, iar al antreprenorilor care au terminat diverse programe pre-universitare sau scurte programe de formare în domeniu se ridică la 1.746 în UE și 392 în țara noastră. Antreprenori cu o pregătire universitară sau doctorală nu există în România, iar la nivel european sunt în număr de 1.380 de persoane.
Lipsa educației antreprenoriale, realizată în alte țări încă din primii ani de școală, este un alt motiv al acestei slabe inițiative înregistrată în țara noastră.
Aidis declara că uneori antreprenorii nu sunt conștienți de neajunsurile privind calificarea proprie, ceea ce poate împiedica dezvoltarea și chiar supraviețuirea întreprinderilor deținute.
2.1.2. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de sex
Analizând antreprenoriatul în cadrul hotelurilor și restaurantelor în funcție de sex în România și la nivel european putem observa o serie de similitudini dar și unele diferențe privind studiile și pregătirea antreprenorilor din turism.
Figura nr. 2.6. Nivelul de pregătire – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_gen&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Clasificând în funcție de sex nivelul de pregătire al antreprenorilor putem observa că la nivelul țării noastre avem cca 327 de bărbați antreprenori, respectiv 64 femei, care au urmat programe pre-universitare sau scurte programe de formare. De asemenea conform datelor Eurostat nu există nici un antreprenor de sex masculin din România care să fi efectuat studii universitare, în schimb avem 1.009 antreprenori de sex feminin care au urmat asemenea studii. Și la nivel european, luând în considerare studiile universitare și post-universitare, situația se menține sub aceeași tendință, numărul femeilor antreprenor cu studii superioare decalând cu ușurință antreprenorii de sex maculin (10.099 femei, 687 bărbați).
Profesioniștii din turism au nevoie de o pregătire complexă, de stăpânirea și folosirea științei managementului, singura modalitate prin care se poate fundamenta industria turistică.
Nivelul de pregătire reprezintă astfel un factor extrem de important în cadrul antreprenoriatului din țara noastră. Un nivel scăzut de educație antreprenorială poate fi o cauză esențială a problemelor atât de des întâlnite de proprietarii firmelor din domeniul turismului..
După motivarea lansării firmei în funcție de sex putem vedea că bărbații consideră perspectiva de a face mai mulți bani (1.589 cazuri) și singura șansă de a profesa în domeniu (1.501 cazuri) ca fiind factori extrem de importanți când iau în considerare lansarea unei firme – această situație se repetă și la nivel european, acești doi factori fiind esențiali și în cazul bărbaților antreprenori din Uniunea Europeană.
Factorii cei mai puțin importanți din punctul de vedere al antreprenorului de sex masculin din România îi constituie evitarea șomajului (doar 64 cazuri) și ideea de a lucra ca sub-contractant exclusiv pentru fostul angajator (133 cazuri).
Pentru femeile antreprenori din țara noastră cei mai importanți factori sunt dorința ca un hobby să devină un mod de viață (721 cazuri) și, la fel ca și în cazul bărbaților, perspectiva de a face mai mulți bani (673 cazuri). Acești doi factori: dorința ca un hobby să devină un mod de viață și perspectiva de a face mai mulți bani, se manifestă în proporții asemănătoare și la nivelul antreprenorilor de sex feminin din Uniunea Europeană. La polul opus avem factorii mai puțin importanți precum evitarea șomajului, ideea de a lucra ca sub-contractant exclusiv pentru fostul angajator sau atingerea unei piețe internaționale.
Din punctul de vedere al dificultăților întâmpinate la lansare în funcție de sex pentru antreprenorii de sex masculin din România cele mai mari probleme se ivesc când se încearcă obținerea sumelor pentru facturile restante (1.275 cazuri), pe când pentru antreprenorii de sex feminin cea mai neplăcută situație o constituie cea de a fi singur ca antreprenor (1.009 cazuri). Găsirea finanțării (544 cazuri) respectiv stabilirea contactului cu consumatorul (482 cazuri) sunt alte două ipostaze pe care antreprenorii bărbați din țara noastră le consideră impedimente în demararea afacerii.
Potrivit lui Mihai Stănescu, Executive Coach la Rocoach, un studiu făcut la nivel european arată că abilitățile de care are nevoie și pe care le poate învăța un antreprenor sunt să genereze și să execute un plan de afaceri, să facă networking și să știe să se conecteze cu oamenii la un eveniment, precum și să știe să vândă. El a subliniat faptul că românii care vin la networking nu se conectează cu adevărat, ceea ce reprezintă o problemă, pentru că în afaceri este nevoie de ceilalți.
Femeile la rândul lor văd în găsirea finanțării (821 cazuri) un inconvenient pentru a-și porni o firmă.
Și micii antreprenori se plâng de relația cu băncile. La mai bine de trei ani de la intrarea în criză, antreprenorii români resimt în continuare lipsa unor bănci locale puternice, în condițiile în care jucătorii străini sunt reticenți în a finanța chiar și când vine vorba de companii cu activitate semnificativă la export. Dacă antreprenorii români întâmpină dificultăți în obținerea finanțării, multinaționalele din România nu se confruntă cu aceeași problemă. Acestea pot găsi susținere la băncile din țara unde se află compania-mamă.
Stabilirea prețului bunurilor și serviciilor, găsirea spațiului adecvat, a furnizorilor sau a personalului adecvat, utilizarea eficientă a tehnologiei informației, rezolvarea situațiilor juridice/ guvernamentale/ administrative, situația de a fi singur ca antreprenor sau existența sprijinului din partea familiei nu sunt factori care să îi împiedice pe antreprenorii bărbați să își deschidă o afacere.
Conform lui Marius Ghenea autor al volumului „Antreprenoriat, drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri”, în ceea ce privește IT-ul și Internetul, “acestea sunt esențiale în prezent pentru orice activitate din domeniu, mai mult poate decât pentru alte industrii. Rezervările, sistemele de relații cu clienții, toate acestea se bazează pe IT. Din acest punct de vedere, industria de travel are și un mare avantaj implicit, pentru că poate porta toate aceste sisteme pe Internet mult mai simplu și mai rapid decât afacerile tradiționale din alte domenii, care nu au la bază asemenea sisteme informatice”.
În schimb obținerea sumelor pentru facturile restante, stabilirea prețului bunurilor și serviciilor și utilizarea eficientă a tehnologiei informației nu constituie factori de risc pentru femeile antreprenori din țara noastră.
Singurul punct comun unde antreprenorii români de ambele sexe nu consideră că ar putea avea obstacole îl reprezintă utilizarea eficientă a tehnologiei informației.
La nivel european situația de a fi singur ca antreprenor se repetă în cazul femeilor, care o consideră și ele o piedică însemnată în lansarea unei afaceri. Pentru bărbații din Uniunea Europeană, la fel ca și pentru antrepenorii de sex masculin din România, obținerea sumelor pentru facturile restante poate fi un impediment major în deschiderea noii afaceri.
Figura nr. 2.7. Vârsta antreprenorilor în Uniunea Europeană și România – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Conform figurii de mai sus cei mai mulți antreprenori bărbați din România au peste 40 de ani (518 cazuri), sub 30 de ani avem cca 383 de antreprenori, iar între 30-39 ani sunt 232. Cele mai multe femei antreprenori au vârsta cuprinsă între 30-39 ani (1.009), urmând apoi cele cu vârsta de peste 40 de ani (387) respectiv sub 30 de ani (285).
Figura nr. 2.8. Piețe de vânzare – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Analizând piețele de vânzare putem observa ca majoritatea antreprenorilor, atât din România cât și din Uniunea Europeană, activează pe piețele locale și regionale și apoi pe cele naționale. Pe ultimul loc se află prezența antreprenorilor pe piețele dinafara Uniunii Europene.
2.1.3. Profilul antreprenorial al întreprinzătorului din hoteluri și restaurante în funcție de vârstă
Figura nr. 2.9. Experiența anterioară în conducerea unei intreprinderi
– hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Cei mai mulți antreprenori nu au avut o experiență anterioară în conducerea unei intreprinderi. Doar 236 de antreprenori din țara noastră au declarat că au avut o experiență în conducerea unei companii înainte. Numărul antreprenorilor care au condus mai multe firme se ridică doar la 64.
Figura nr. 2.10. Managementul în cadrul firmei – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Majoritatea antreprenorilor au lucrat de unii singuri la lansarea afacerii. Remarcăm că doar o mică parte dintre antreprenori au avut manageri angajați.
Figura nr. 2.11. Persoane angajate – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Cei mai mulți dintre antreprenori lucrează cu anajați plătiți – 5.927 cazuri în România, comparabil cu 1.114 cazuri cu angajați neplătiți. Antreprenorii nu trebuie să îi desconsidere pe angajați și să țină cont că o afacere nu poate exista fără aceștia – între antreprenori și angajați există o simbioză, niciunul nu poate fără celalalt.
Figura nr. 2.12. Inovarea în cadrul intreprinderii – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
În cadrul intreprinderilor românești avem inovare a produselor, inovare organizațională și inovare de marketing, însă nu există inovare a procesului.
Inovarea organizațională, este implementarea de noi metode de organizare în practica de afaceri a firmei (adică noi proceduri de lucru și de conducere, inclusiv îmbunătățirea metodelor de achiziție și partajare a cunoștințelor în cadrul firmei) în modul de organizare a muncii sau în relațiile externe. Prin inovarea organizațională se urmărește îmbunătățirea performanțelor firmei, reducerea costurilor, creșterea satisfacției angajaților (și astfel a productivității muncii) și reducerea costurilor de stocare și transport.
Astfel inovarea organizațională reprezintă implementarea unor metode noi organizaționale în practicile de afaceri ale întreprinderii, inclusiv managementul cunoașterii, în organizarea locului de muncă sau în relațiile externe care nu au mai fost utilizate înainte de întreprindere.
Inovarea de produs (produse noi sau produse existente sensibil îmbunătățite) reprezintă realizarea și comercializarea unui produs modificat din punct de vedere tehnologic. Schimbările se referă la modificarea caracteristicilor de bază ale produsului, conducând la îmbunătățirea calităților și/sau serviciilor pe care produsul le oferă consumatorului, sau la crearea unor funcțiuni noi.
Astfel inovarea de produs este o activitate de introducere pe piață a unui bun ori serviciu nou sau semnificativ îmbunătățit, cu respectarea însușirilor sale, ori de introducere de elemente de utilizare prietenoase, componente sau subsisteme. Acestea includ: îmbunătățiri semnificative în specificațiile tehnice, în componente și materiale, software încorporat, introducerea de elemente de utilizare prietenoase sau alte caracteristici funcționale.
Inovarea de proces (procese și procedee tehnologice, noi sau sensibil îmbunătățite) reprezintă o schimbare importantă în tehnologia de prelucrare a unui reper (produs), care implică echipament nou, management nou, metode noi de organizare sau toate la un loc.
Inovarea proceselor constă în îmbunătățirea tehnicilor de fabricație a produselor existente ca urmare a dezvoltării cunoștințelor inginerești. Inovarea unui process permite firmelor să producă mai mult cu aceeași cantitate de resurse sau să producă la fel cu o cantitate mai mică de resurse.
Inovarea proceselor, are următoarele efecte principale:
creșterea productivității factorilor de producție și creșterea producției și/sau scăderea costurilor, asigurând creșterea calității produselor și flexibilitatea prețurilor;
schimbarea dotărilor, echipamentelor și îmbunătățirea metodelor de lucru ale firmei;
schimbări radicale ce determină, atunci când se produc, transformarea tehnologiilor de fabricare și realizarea de noi produse.
Inovarea de proces corespunde astfel implementării unei producții noi sau semnificativ îmbunătățite ori a unor metode de distribuție noi sau semnificativ îmbunătățite. Se includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament și/sau software, intenționându-se să se scadă costurile producției și distribuției, să se îmbunătățească calitatea, să se producă ori să se distribuie produse noi sau îmbunătățite, eficiența ori flexibilitatea unei activități productive sau a unei activități de aprovizionare și să reducă riscurile privind siguranța mediului ambiant.
Inovarea de marketing constă în implementarea unei noi metode de marketing care implică schimbări semnificative ale designului produsului sau ale ambalajului, noi metode de vânzare, de plasare a produsului, de promovare a produsului sau în privința politicii de prețuri. Inovațiile de marketing au scopul de a satisface mai bine necesitățile clienților, urmăresc deschiderea de noi piețe sau o poziționare nouă a produselor firmei pe piață, cu obiectivul de a crește vânzările firmei.
Ea necesită schimbări semnificative în designul sau ambalarea produsului, în plasarea produsului, promovarea sau stabilirea prețurilor produsului.
Figura nr. 2.13. Impedimente în calea dezvoltării afacerii – hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Obstacolele care pot apărea în calea dezvoltării afacerii sunt destul de multe, însă cele mai pregnante la nivelul țării noastre sunt: rentabilitatea cu 961 cazuri în România și sarcinile administrative cu 686 cazuri în țara noastră. Cetățenii români reprezentați printr-un număr de 746 întâmpină dificultăți în a obține credite bancare. Adaptarea la noile standarde tehnologice pare a fi de asemenea o problemă apăsătoare pe umerii antreprenorilor români (592 de cazuri).
Totuși antreprenorul nu trebuie să fie cel mai bun din companie – nu trebuie să știe cum se face totul din punct de vedere tehnic, ci trebuie să știe să delege responsabilități către alte persoane din echipă.
La polul opus îmbinarea muncii cu familia prezintă doar 356 de cazuri la antreprenorii de origine română.
Figura nr. 2.14. Dezvoltarea preconizată a activității comerciale
– hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
Urmărind dezvoltarea preconizată a activității comerciale cel mai important factor pentru antreprenorii români și europeni îl constituie creșterea rentabilității și abia apoi creșterea varietății de bunuri și servicii oferite spre vânzare, respectiv creșterea numărului de angajați.
Figura nr. 2.15. Prioritatea maximă în cazul în care câștigurile cresc
– hoteluri și restaurante (2005)
Sursa: adaptat după Eurostat (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en)
accesat Ianuarie 2012
În varianta extinsă a graficului care ilustrează datele privind dezvoltarea preconizată a activității comerciale putem constata în primul rând că foarte mulți antreprenori intenționează să aducă investiții în întreprindere (722 cazuri în țara noastră).
Trebuie remarcat faptul că nici un antreprenor de la noi din țară nu intenționează să își reducă timpul propriu de lucru.
De asemenea cca 38 de antreprenori români nu consideră mărirea remunerării angajaților sau plata împrumuturilor și creditelor factori importanți pentru dezvoltare a propriilor afaceri în viitor.
O serie de realități economice specifice României, considerate adevărate bariere în calea inițiativelor și reușitei antreprenoriale nu au putut fi pe deplin eliminate până acum:
lipsa tradiției activității și educației antreprenoriale din anii de dinainte de 1989,
acceptarea de către populație a locurilor de muncă mai puțin riscante oferite de firmele mari în perioada creșterii economice după anul 2000,
practica birocatică excesivă și sufocantă pentru orice început antreprenorial,
persistența atitudinii de teamă de eșec, atitudine față de risc (poate fi pusă atât pe seama contextului socio-economic instabil, dar și pe lipsa unei reale culturi, educații în acest sens – dezvoltarea capacității de asumare a riscului inițierii unei afaceri este la un nivel scăzut).
instabilitatea cadrului legislativ economic care împiedică orice previziune de activitate economică aducătoare de profit,
lipsa accesibilității infrastructurii fizice,
dificultatea informării potențialilor și actualilor antreprenori privind programele guvernamentale și europene in domeniu social si economic,
posibilități limitate în ceea ce privește disponibilitatea de capital necesar inițierii unei afaceri (potențialii întreprinzatori, fie femei, fie bărbați, preferă să se bazeze pe resurse proprii, și foarte puțin sau chiar deloc, pe credite etc.)
încrederea scăzută în ceea ce privește susținerea din exterior (în general erau amintite modelele familiale antreprenoriale – antreprenoriat în familie sau din rândul cunoscuților/ anturajul), ba dimpotrivă “din exterior” inițierea unei afaceri este în multe situații percepută cu rezerve – deci neîncredere, la care se adaugă și măsurile încă limitate de încurajare din partea statului.
2.1.4. Alte studii asupra situației întreprinzătorilor români din turism
Nicolescu O. și Nicolescu C. descriu opiniile antreprenorilor români conform unui studiu efectuat în anul 2007.
Întreprinderile care activează în domeniul turismului sunt foarte afectate de fiscalitatea excesivă, de birocrație, de accesul dificil la credite și de angajarea, pregătirea și menținerea forței de muncă.
Acestea în schimb par a nu fi afectate deloc de aprecierea monedei naționale și doar într-o mică măsură de cunoașterea și adoptarea acquisului comunitar, de concurența produselor din import sau de obținerea consultanței și trainingului necesare firmei.
Studenții din cadrul Universității Emanuel din Oradea au contribuit în anul 2002 la elaborarea unui chestionar adresat unor firme românești pornite după 1990 și alese aleatoriu din mai multe domenii de activitate, pentru a observa care sunt problemele cu care se confruntă antreprenorul român. Urmărind repartizarea pe domenii de activitate a firmelor s-a putut observa o tendință vădită spre comerțul la scară mică și industria grea, domeniul hoteluri și restaurante spre exemplu având doar 3,1% din total, majoritatea aflându-se în industria grea (23,1%), în comerțul la scară mică (22,5%), respectiv servicii generale (18,8%).
Un raport efectuat de către Centre for Entrepreneurship & Business Research (CEBR), pentru anul 2006, care include 1.449 persoane din România, urmărește să prezinte și să identifice factorii demografici și socio-culturali precum și motivațiile persoanelor implicate în activități antreprenoriale, pentru a oferi o viziune mai largă în ce privește caracteristicile și motivațiile potențialilor și ale proaspeților întreprinzători din România.
Rezultatele acestui prim raport indică faptul că femeile sunt implicate puternic în activitățile antreprenoriale anterioare demarării afacerii (în proporție de 9,58%), în timp ce bărbații dețin o pondere oarecum mai mare în crearea de afaceri în perioada recentă (16,75%). De asemenea s-a constatat că vârsta medie a celor implicați în activități antreprenoriale este cuprinsă între 33 și 35 ani. Totuși se observă că persoanele cu vârste cuprinse între 36 și 50 ani sunt implicate într-o măsură mai mare în activitățile antreprenoriale anterioare demarării afacerii (9,40%). În cazul celor deveniți recent întreprinzatori, proporția cea mai mare o regăsim la persoanele cu vârste cuprinse între 26 și 40 ani (18,14%). Antreprenorii implicați împreună cu familia sunt prezenți în proporție de 37.13% între persoanele cu vârsta sub 25 de ani, în timp ce această rată scade la 11,67% pentru persoanele de peste 50 de ani.
Rezultatele confirmă faptul că motivațiile individuale legate de îmbunătățirea calității vieții, prezența stimulentelor personale sau dorința de a fi proprii șefi sunt principalii factori luați în considerare de către respondenți pentru a fi implicați în activități antreprenoriale. În schimb, variabilele legate de dorința de a fi angajat, respectiv încercările de a urma tradiția familiei reprezintă factorii cu cele mai mici scoruri.
2.2. Antreprenoriatul românesc în turism: experiențe și învățăminte
“Întreprinzătorul caută mereu schimbarea, reacționează la ea și exploatează ocaziile oferite de aceasta.” Peter Drucker
2.2.1. Scurt istoric al antreprenoriatului din țara noastră
Sebastian Văduva în cadrul volumului Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și alte țări în tranziție prezintă un scurt istoric al antreprenoriatului românesc:
I. Principalele centre de activitate antreprenorială în România începând cu sec. XV și XVI au fost orașe ca Sibiu și Brașov, care au devenit și mari centre comerciale, primii înteprinzători ai României erau de origine străină, mulți dintre ei fiind germani.
II. Cel de-al doilea val de activitate antreprenorială a implicat piețele de comerț, numite târguri, unde oamenii schimbau bunurile pe care le produceau cu bunurile pe care le consumau – centre urbane ale țării denumite “târguri” (ex. Târgu Mureș, Târgu Neamț, Târgu Jiu, etc.). Primele scrieri antreprenoriale și cele mai importante care sunt în România sunt: “Învățăturile lui Neagoe Basarab” (conducătorul unei treimi din România între anii 1512 și 1521) către fiul său Teodosie, conțineau sfaturi referitoare la conducerea în general, a armatei, coordonarea mesagerilor și alte lucruri asemănătoare de factură militară.
III. Antreprenoriatul românesc în sec. XIX-lea și XX-lea în literatura economică română folosește conceptul de manager sinonim celui de întreprinzător, “persoană care supraveghează desfășurarea unui anumit proces și asigură obținerea unui anumit rezultat sigur, predeterminat”.
Pe piața românească apar primele tipuri de antreprenoriate:
Adunările obștești constituite (1831)
Adunările elective ale Convenției (1858)
Sistemul bicameral din România (1886)
“Pravila comercială” E.Ion Nechifor – considerat manual clasic de management.
IV. Perioada interbelică, între anii 1918 și 1939, România a trecut destul de bine prin criza economică mondială (1930), cu un mic declin al PIB-ului. Economia a prosperat, țara devenind un exportator important de produse agricole. În 1938 România era al doilea mare furnizor de petrol în Europa și al șaptelea la nivel mondial.
Prin reforma agrară din 1922, se împroprietăresc țăranii, prin exproprierea a 66% din marile moșii. Desființarea marilor exploatații agricole conduce la diminuarea producției la nivel național. În schimb industria se dezvoltă rapid, mai ales sub guvernele liberale care au susținut politica “prin noi înșine”. Totuși, agricultura rămâne sectorul cel mai important al economiei naționale. Anul 1938 este considerat an de vârf al dezvoltării economiei României din perioada interbelică.
V. Economia centralizată – după 1948 modelul urmat de economia românească a fost cel sovietic, prin desființarea tuturor instituțiilor politice democratice, drepturile individuale, libertatea cuvântului și proprietatea individuală – construirea socialismului a adus cu sine naționalizarea industriei, a băncilor și a companiilor de transport, colectivizarea agriculturii (1949-1962) și a organizat o economie centralizată cu un accent pe industrializarea stalinistă.
William Ellis declara pentru National Geographic în 1975: “Economia este centralizată aproape în totalitate: doar mici părți de teren la munte și câteva magazine de artizanat au rămas în mâini private”.
VI. Antreprenoriatul în perioada comunistă se caracterizează prin faptul că diversele forme de antreprenoriat privat au coexistat cu proprietatea de stat și cu antreprenoriatul din cadrul întreprinderilor de stat pe parcursul perioadei socialiste.
VII. Antreprenoriatul din România după 1989 – libertatea cuvântului, libertatea de asociere, accesul liber la justiție, garantarea proprietății și economia de piață reprezintă valori esențiale ocrotite de Constituție. În România, antreprenoriatul modern a reînceput doar din 1989, după o lungă perioadă de communism și dictatură care au tăiat legăturile cu antreprenoriatul românesc interbelic sau antebelic. Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (ANIMMC) a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr 753 / 3 iulie 2003, preluând întreaga structură organizatorică, atribuțiile si funcțiile Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație. Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii are ca scop realizarea Programului de guvernare în domeniul dezvoltarii sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, a celui cooperatist și în domeniul comerțului interior.
Provocarea spiritului antreprenorial, plecând chiar de la o afacere de familie, este importantă, deoarece acest sector a contribuit esențial la dezvoltarea Europei după al doilea război mondial și în prezent susține economiile occidentale, demonstrând încă o dată că inițiativa privată este esența dezvoltării. În România, spiritul antreprenorial – premeditat sau nu – a fost adormit și niciun guvern nu s-a străduit din răsputeri să-l trezească, cu atât mai puțin să-l dezvolte. În ciuda creșterii economice solide, România a progresat puțin în domeniul resurselor umane.
În România principala lege la care se raportează mediul antreprenorial este Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale – modificată prin Legea nr. 88/8 aprilie 2009 privind aprobarea OUG nr. 82/2007, republicată în M.O. Nr. 246/14 aprilie 2009.
„Dacă vrem să ajutăm România să ajungă într-o situație economică și socială mai bună, calea este antreprenoriatul și crearea de produse și servicii românești cu valoare ridicată”, a declarat pentru The New York Times Dragoș Ilinca, cofondator al uberVu, o platformă de agregare și monitorizare pentru rețelele de socializare înființată în 2008.
2.2.2. Cazuri de succes din România
Sectorul turistic are un potențial semnificativ pentru dezvoltarea activității de întreprinzător, așa cum marea majoritate a întreprinderilor turistice sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Mai mult, există sinergii importante cu artele și meseriile care pot ajuta la conservarea patrimoniului cultural și dezvoltarea economiilor locale.
Proiectul Delta Antreprenor își propune să dezvolte comunități rurale din Delta Dunării în care există un grad mic de ocupare pe piața muncii, predominând activitățile casnice și agricultura de „supraviețuire” care cu greu asigură minimul necesar, iar accesul la informare și formare este aproape inexistent. Delta Dunării cuprinde 30 de tipuri de ecosisteme care adăpostesc peste 5.400 de specii de animale și plante și multe peisaje unice. Cu toate acestea, doar 2,1% din populația activă din Delta Dunării este angajată în turism. Desi potențialul este uriaș, oferta de servicii de calitate este extrem de redusă, în primul rând din cauza lipsei unei infrastructuri funcționale, dar și datorită lipsei de personal calificat în unitățile existente. Delta Antreprenor este un proiect desfășurat în perioada februarie 2012-august 2013, implementat de K Consulting Management and Coordination în parteneriat cu Asociatia Vox Deltae și cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, „Investește în oameni !”.
„Lotca lui Paul” este proiectul propus de Paul Condrat, din Jurilovca și urmărește valorificarea unei tradiții a localităților pescărești-lipovenești, mai exact, navigația cu lotca cu velă pe traseele din Delta Dunării, unde nu sunt admise toate tipurile de bărci.
Aurica Maxim, din Letea, și-a propus valorificarea elementelor tradiționale prin dezvoltarea facilităților pentru plimbările turiștilor în zona Letea, unică în Europa, prin lansarea unui centru de echitație și servicii de plimbare cu căruța, ca metodă de a integra în mod natural nevoia turiștilor de transport în zona Letea.
Atelierul de Țesǎtorie din Rucǎr s-a înființat la propunerea Școlii de Artǎ și Meserii din Pitești, iar obiectivele datoritǎ cǎrora atelierul a luat ființă și a funcționat au fost pǎstrate și astǎzi, acestea urmǎrind: inițierea tinerilor în arta cusutului la rǎzboi prin deschiderea acestora spre tradițiile locale, redescoperirea modelelor specifice zonei pentru cusǎturile artizanale și pentru iile pe care le poartǎ atât femeile cât și bǎrbații, încurajarea spiritului antreprenorial prin crearea și valorificarea produselor proprii. Perpetuarea meșteșugurilor tradiționale și identificarea unor noi modalitǎți de valorificare a artei populare muscelene au fost fǎcute posibile prin finalizarea proiectului de formare și inaugurare a clasei de cusut și țesut – Secția externǎ Rucǎr. Recent, Atelierul de Țesǎtorie din Rucǎr a intrat într-un lanț de programe turistice ale unei agenții de turism din București care asigurǎ frecvent un numǎr considerabil de turiști interesați în a vizita atelierul dar și de a descoperi frumusețile Rucǎrului. Astfel, turiștii pot participa la prezentǎri și demonstrații privind tradiția româneascǎ a țesutului și mai mult decât atât, copiii pot participa activ la activitǎți specifice țesutului tradițional la furcǎ sau la rǎzboiul de țesut.
Un exemplu de investiție finanțată din fonduri europene respectiv Programului Operațional Regional (prin care România are la dispoziție peste 4,6 miliarde de euro până în 2013) o reprezintă proiectul Vila Sanda din Geoagiu-Băi (județul Hunedoara), care și-a extins capacitatea de cazare cu 23 de camere (ajungând la un total de 90) cu ajutorul unor investițiii de 2,2 milioane de euro din bani europeni. La ora actuală pensiunea s-a transformat într-un hotel de 3 stele, Vasile Ungureanu, proprietarul hotelului descriind etapele de extindere ale clădirii inclusiv lifturi și o sală de conferințe de 120 de locuri. Mai mult decât atât, cu ajutorul banilor europeni a fost deja schimbat tot mobilierul din camere și au fost achiziționate o parte din echipamentele din cadrul bazei de tratament din hotel.
Din acest proiect 70% sunt bani europeni, adică 1,7 milioane de euro, în timp ce restul fondurilor au fost asigurate de beneficiar.
Proiectul pentru Vila Sanda a fost semnat în luna septembrie a anului 2009 iar în cadrul acestui proiect, Vila Sanda a angajat deja personal suplimentar, efectivul de personal al complexului ajungând la 50 de salariați.
Vila Elite Oradea este un alt exemplu de succes antreprenorial în turism. Vila Elite Oradea este administată de SC Olimp Condex SRL, fiind încă de la înființare în proprietatea unui om de afaceri local. Vila Elite este o unitate de drept privat care dispune de un modern sistem de rezervare și plată „on-line” a serviciilor sale, grație relațiilor de încredere cu băncile partenere. Obiectul principal de activitate al vilei îl constituie cazarea și alimentația publică, însoțite și de o serie de servicii suplimentare, apreciate de clienții autohtoni, cât mai ales de cei străini, care găsesc aici liniștea, confortul și discreția de care au nevoie. Unitatea este localizată în centrul municipiului Oradea, într-o zonă liniștită pe una din laturile parcului „I.C. Brătianu”.
De-a lungul anilor, conducerea unității a reușit extinderea spațiului de cazare cu aproape 30 de locuri, dotarea bucătăriei cu aparate și utilaje moderne – roboți, friteuze, cuptoare etc., achiziționarea de mobilier select pentru restaurant și pentru camere, în acord cu categoria de clasificare a unității, refacerea iluminatului interior și a parcului din fața hotelului, amenajarea și securizarea parcării și desigur îmbunătățirea permanentă a calității prestației. De asemenea s-a reușit amenjarea unei săli de conferințe cu dotările corespunzătoare și introducerea internetului wireless în întreaga clădire. O altă direcție urmărită a fost transformarea vilei în hotel de patru stele în scopul creșterii prestigiului acesteia.
Pensiunea-hotel Déjà Vu din Cluj-Napoca și-a deschis porțile în septembrie 2004 și încă de la înființare, pensiunea-hotel a fost clasificată de autoritățile din domeniu, grație confortului, designului interior, calității prestației, amabilității personalului și gamei de servicii oferite drept unitate de cinci stele. Arhitectura modernă deosebită a acestei pensiuni-hotel, respectiv decorarea unicat a camerelor, fiecare fiind de fapt o capodoperă de artă, alături de meniurile gastronomice sau de specialitățile proprii au fost elementele care i-au adus a cincea stea.
Cu toate că dinamica piaței hoteliere clujene evidențiază o luptă concurențială puternică între unitățile de cazare – hoteluri, pensiuni, vile, etc – pensiunea-hotel Déjà Vu se bucură de o atmosferă intimă grație celor doar 14 camere, ea corespunzând întru totul pretențiilor specifice segmentului de clienți „business” reușind să le creeze acestora un sentiment de exclusivitate, rafinament, bun gust, seriozitate și înaltă calificare a personalului.
Managerii din Rețeaua Electronică a Comunității Locale (RECL) din două comunități aflate la sute de kilometri distanță una de cealaltă, din comuna Hangu, județul Neamț și comuna Pătârlagele, județul Buzău, au lansat un parteneriat de dezvoltare a agroturismului în cele două localități, prin schimburi de experiență, cursuri și activități de punere în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale. Proiectul se bazează pe atracțiile turistice ale celor două zone, care constituie premiza dezvoltării agroturismului și antreprenoriatului în zonă. În preajma comunei Hangu se află Muntele Ceahlău, stațiunea Durău, Lacul Bicaz și Mănăstirile Petru Vodă, Secu, Sihăstrie, Văratec și Agapia. Pătârlagele se află situată într-o zonă cu mai multe tipuri de atracții turistice, de la Vulcanii Noroioși și Focul Viu, până la Muzeul Chihlimbarului de la Colți, Mănăstirea Ciolanu și masivele muntoase Siriu și Penteleu.
Profesorul Constantin Mircică, managerul RECL Pătârlagele, spune că vor fi organizate și deplasări ale celor implicați în proiect în zonele în care există modele de succes legate pentru dezvoltarea și sustenabilitatea agroturismului. Acesta apreciază faptul că întâlnirile cu administrația locală – care a susținut prin toate metodele posibile dezvoltarea turismului rural în zona Rucăr – Bran – precum și cu antreprenorii care au avut deja succes în piața turistică, îi vor ajuta pe cei din comunitățile Hangu și Pătârlagele să înțeleagă mai bine pașii pe care trebuie să-i parcurgă pentru promovarea turismului, dar și pentru a avea o afacere de succes. Planul demarat de cele două comunități din Hangu și Pătârlagele se înscrie foarte bine în strategia de dezvoltare a turismului rural a Uniunii Europene.
În localitățile tulcene Luncavița și Jurilovca, s-au pus bazele unui proiect de parteneriat prin care încearcă să dezvolte potențialul turistic al zonei cuprinsă între Parcul Național Munții Măcinului și începutul biosferei Delta Dunării.
Unul dintre cei 40 de membri ai grupului țintă care vor beneficia de toate facilitățile acestui program, este și Nița Malcea, o localnică din comuna Luncavița. Dornică de a pune bazele unei pensiuni agroturistică, femeia a mers la centrul PAPI (punctul de acces public la informații) din comună pentru a primi informații cu privire la felul în care își poate atinge obiectivul. Coordonatorii centrului PAPI i-au pus la dispoziție toate soluțiile prin care visul femeii poate să devină realitate și au îndrumat-o către cea mai oportună metodă. Dorința femeii de a realiza pensiunea turistică a fost atât de mare, încât ea a renunțat la viața de la oraș și s-a mutat la țară. Aici a ridicat o casă pe care vrea să o transforme în pensiune. Imobilul are în momentul de față doar cinci camere, care urmează, în cel mai scurt timp, să își primească turiștii. „M-am mutat tocmai de la Galați aici în Luncavița. Intemția mea a fost clară: vreau să investesc în agroturism. Mi se pare un lucru foarte frumos, tocmai de aceea m-am hotărât că este timpul să fac și eu ceva pentru comunitatea pe care o reprezint“ declară Nița Malcea, hotărâtă.
Situată pe o colină plină de verdeață la poalele cetății Șiria din Județul Arad, pensiunea “Perla Cetății” deținută de Arsenie Fruja îmbie turiștii la o vacanță petrecută în mijlocul naturii și a spațiului rural, oferind găzduire si un mediu plăcut prin facilitățile prezente în cadrul pensiunii: meniuri tradiționale, specialități și vinuri alese din podgoriile zonei. Pensiunea oferă cazare în 7 camere, având și un restaurant cu 50 locuri, bar, terasă, parcare. Proprietarul pensiunii a oferit turiștilor circuite turistice la cetățile arădene din Șiria, Șoimoș, Dezna sau Ineu și a participat și la proiectul Drumul vinului colaborând cu o serie de firme implicate în acest proiect.
Un program îndrăzneț, care este sprijinit de Comunitatea Europeană și care va relansa Podgoria Aradului este Drumul Vinului. Drumul Vinului va fi de fapt un traseu deosebit prin Podgoria Aradului, în care turistul va cunoaște locuri interesante, se va confrunta cu istoria și va avea posibilitatea sa guste vestita "Mustoasă de Maderat". Deocamdată Podgoria Aradului este vizitată de turiști străini, care doresc sa se plimbe cu primul tramvai electric din Europa " Săgeata verde", înca funcțional. Drumul Vinului cuprinde o zonă minunată presărată cu numeroase vestigii istorice și de agrement turistic precum: Muzeul viei și vinului Miniș, mănăstirea "Sfânta Maria Radna", cetățile Șoimoș și Șiria sau stațiunea balneo-climaterică Lipova.
În comuna Gârda de Sus (județul Alba) agroturismul a devenit în ultimii ani o posibilitate importantă de câștig pentru locuitori. Frumusețile turistice ale zonei sunt exploatate la maximum de proprietarii de pensiuni. Unul dintre aceștia este și Nicodim Pașca, administratorul pensiunii Ghețar Scărișoara, aflată la 15 minute de mers pe jos de cel mai mare ghețar subteran din Europa. Pensiunea este o mică fermă tradițională cu specific moțesc. Este formată dintr-o casă tradițională în care locuiesc proprietarii și o casă nouă care are destinația de pensiune. Este compusă din șase dormitoare, două băi cu apă caldă permanentă, sufragerie pentru 20 de persoane și terasă de vară. Administratorul RECL din comuna Gârda de Sus a reușit să realizeze un site de prezentare al pensiunii după ce a promovat un curs de specialitate, în cadrul proiectului „Economia bazată pe Cunoaștere” (EBC). „Sunt prieten cu administratorul pensiunii și mi-a tot zis de multe ori să îi fac un site de prezentare. Când am făcut cursul de specializare în domeniu, a venit și ocazia pentru a-i respecta dorința. A fost foarte încântat de idee. Realizarea site-ului a fost ca și un fel de practică pentru acest curs. Deja a trimis linkuri la prieteni și foști clienți și așteaptă să primească oferte”, a spus administratorul IT al Rețelei Electronice a Comunității Locale (RECL) din Gârda de Sus, Gheorghe Rădac, cel care a realizat site-ul internet. Promovarea realizată cu ajutorul PAPI este doar un început pentru administratorul pensiunii, Nicodim Pașca. Acesta vrea să achiziționeze și un domeniu de internet propriu.
2.2.3. Dificultățile întâmpinate de întreprinzătorii români
România ocupă locul 78 din 144 de state în raportul de competitivitate economică 2012-2013 întocmit de Forumul Economic Mondial și publicat pe siteul oficial al organizației, weforum.org. România este socotită drept o țară cu o slabă inovare pentru dezvoltare economică (locul 102). Cel mai important dintre factorii problematici care stau în calea dezvoltării mediului de afaceri este corupția (17,4%). Nivelul taxelor este pe locul doi în acest top al obstacolelor (13,9%), alți factori însemnați fiind ineficiența birocratică (12,8%) și accesul greoi la finanțare (12,1%). În ceea ce privește aparatul de stat din România, marea problemă identificată de raportul Forumul Economic Mondial este lipsa transparenței decizionale.
Lipsa infrastructurii de turism, a celei de formare, de capital și a celei antreprenoriale împiedică dezvoltarea afacerilor din zonă.
Alin Burcea, proprietarul agenției de turism Paralela 45, cu afaceri de 10 milioane de euro din turism, susține că vede anul 2012 ca unul în care prudența și atenția la cheltuieli trebuie să fie prioritare. Astfel acesta nu plănuiește să mai facă investiții anul viitor sau să angajeze oameni. Antreprenorul susține că a bugetat o creștere a vânzărilor cu 10% pentru 2012, în contextul în care va introduce două noi curse charter din orașele Bacău și Cluj, unde nu au mai fost operate până acum astfel de zboruri de Paralela 45.
"Nu putem să scădem mai mult. Doar 5% dintre români călătoresc, nu cred că mai poate scădea acest număr. Cred însă că date fiind mesajele negative transmise din zona euro și de către președinte, în 2012 și 2013 ne vom gândi la anul 2011 ca la unul foarte bun", a precizat el. Mai mult, Alin Burcea a susținut că în 2012 va fi foarte atent la toate cheltuielile, prudența fiind cea care va descrie orice acțiune.
În pofida eforturilor situația IMM-urilor din România este în continuare dificilă. Marea majoritate a întreprinzătorilor români consideră condițiile actuale ale mediului de afaceri ca fiind nefavorabile pentru IMM-uri, acestea fiind puternic împovărate de obligațiile fiscale în ansamblul lor.
Într-un studiu realizat de GfK Nürnberg în 16 țări europene se arată că principalii factori care îi motivează pe români în demararea unei afaceri sunt perspectiva unui al doilea venit (55%), independența față de angajator (30%) și posibilitatea de a-și materializa propriile idei (23%). În România, studiul a fost efectuat pe un eșantion de 1.099 bărbați și femei. Principalul obstacol perceput de români în demararea unei afaceri proprii este lipsa capitalului (67%), media europeană fiind de 57%. Alte obstacole identificate de români mai sunt și situația economică incertă, precum și teama de eșec. Un procent de 50% dintre tinerii români cu vârsta sub 30 de ani au o atitudine pozitivă față de antreprenoriat, afirmând că antreprenoriatul va fi mai important în viitor.
Întreprinzătorii consideră ca fiind bariere importante în dezvoltarea IMM și a antreprenoriatului următoarele:
dificultăți legislative: gradul redus de omogenitate și stabilitate a legislației, aplicarea defectuoasă a actelor normative,
dificultăți instituționale: existența unor instituții cu preocupări în domeniul IMM insuficient mediatizate, lipsa unei infrastructuri instituționale suficient de operaționale, birocrația, corupția,
dificultăți fiscale: fiscalitatea excesivă, defavorizarea micilor întreprinzători în cazul întârzierilor la plata obligațiilor fiscale,
dificultăți bancare: lipsa transparenței în domeniul instrumentelor bancare de creditare, formalitățile excesive pentru obținerea de credite,
dificultăți informaționale și comunicaționale: insuficiența surselor de informare privind piețele de aprovizionare și desfacere, accesul greoi la informații,
dificultăți privind accesul la infrastructură: procesul dificil de obținere a terenurilor și clădirilor necesare desfășurării activității, relațiile defectuoase cu întreprinderile de stat.
Conform lui Nicolescu fenomenul birocratic este elementul care influențează cel mai mult IMM-urile și antreprenorii din țara noastră, acest lucru fiind totuși mai puțin prezent în cadrul firmelor cu mai mult de 15 ani vechime, care sunt obișnuite cu acest fenomen și au o experiență aproape de rutină în ce privește birocrația. IMM-urile mai tinere (până în cinci ani), resimt povara fiscală mai puțin.
2.2.4. Politici și strategii de stimulare a antreprenoriatului românesc în turism
Antreprenorii, prin definiție, îndeplinesc un rol vital în cadrul oricărei economii. Aceștia, ca proprietari de resurse, observă că anumiți factori de producție sunt subevaluați în raport cu valoarea potențială a bunurilor ce pot fi produse și cerute pe piață. Licitând și angajând acești factori, antreprenorii îi mută către un proces de producție cât mai rentabil, realizând noi combinații între forța de muncă, resursele naturale și bunurile de capital. Existența politicilor economice pentru activitatea antreprenorială este în permanență justificată și de nevoia de reglementare a mediului de afaceri și a corporațiilor.
În concepția lui Drucker într-o societate antreprenorială indivizii trebuie să facă față unei provocări extraordinare, care trebuie tratată ca o ocazie: necesitatea învățării și reînvățării permanente.
Antreprenorii existenți și cei potențiali din toate zonele rurale solicită consultanță și sprijin din partea agențiilor private și publice pentru a-și moderniza și diversifica afacerile. Ideal, acest sprijin ar trebui acordat în mod coordonat, într-un cadru dat de o strategie de dezvoltare regională la care a participat un număr mare de parteneri locali.
Facilități oferite tinerilor întreprinzători:
Agenția pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM (AIPPIMM) acordă alocații financiare nerambursabile reprezentând cel mult 30% din valoarea proiectului de investiții, dar nu mai mult de 10.000 euro. De fondurile nerambursabile poate beneficia atât tânărul care obține credit, cât și tânărul care își cofinanțează planul de afaceri din surse proprii.
Pentru obținerea de credite bancare se acordă garanții de stat până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, dar nu mai mult de 80.000 euro, prin intermediului Fondului de Garantare.
CAS datorate de angajatori sunt scutite pentru veniturile a cel mult 4 salariați – dar nu mai mult de echivalentul salariului mediu brut pe economie din anul anterior pentru fiecare salariat.
Întreprinzătorii debutanți sunt scutiți de la plata taxelor pentru operațiunile de înmatriculare efectuate la oficiile registrului comerțului, cu ocazia constituirii microîntreprinderii.
Oficiul Teritorial pentru IMM și Cooperație al AIPPIMM în a cărui rază de competență își are sediul, oferă consiliere, instruire și sprijin tinerilor.
Astfel susținerea antreprenoriatului în România se poate face prin:
Încurajarea întreprinzătorilor prin scutirea de taxe a afacerilor care dezvoltă idei cu potențial de success,
Acordarea unor facilități fiscale și a unor servicii de informare și consultanță,
Susținerea IMM-urilor care vin cu idei novatoare prin programe de educare managerială,
Înțelegerea importanței educației în stimularea antreprenoriatului,
Schimburi de experiență cu întreprinderi similare din țările cu experiență mai vastă în domeniul antreprenorial,
Reducerea obstacolelor birocratice în înființarea și funcționarea IMM-urilor,
Utilizarea din plin a fondurilor europene pentru sprijinirea antreprenoriatului,
Formularea unor strategii de dezvoltare durabile la nivel local, regional și național,
Crearea unor programe și proiecte finanțate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului,
Sprijinirea tinerilor antreprenori și a femeilor antreprenor.
2.3. Concluzii
Capitolul al doilea intitulat ”Întreprinzătorul și antreprenoriatul în turismul românesc” reprezintă prima parte a studiului de caz efectuat asupra antreprenoriatului în turism în țara noastră.
În acest capitol am examinat profilul antreprenorial al întreprinzătorului român din turism, utilizând bazele de date online ale Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page /portal/statistics/search_database.
Am comparat rezultatele obținute în acest studiu la nivel național și cu datele pe care le-am prelucrat pentru întreaga Uniune Europeană, putând astfel observa diferențele și similitudinile existente în privința antreprenorilor din turism.
În cadrul acestui capitol am constatat care sunt motivele lansării unei afaceri în turism (hotel sau restaurant), care au fost dificultățile și modul de finanțare a afacerii la lansare și care este nivelul de pregătire și vârsta întreprinzătorilor din România în comparație cu cei din Uniunea Europeană.
De asemenea am urmărit să înțeleg care sunt piețele unde aceștia acționează, care este modul în care inovează în cadrul firmei, care sunt impedimente în calea dezvoltării afacerii, care este dezvoltarea preconizată a activității comerciale, respectiv cum văd întreprinzătorii români prioritatea maximă în cazul în care câștigurile cresc.
Una dintre limitările acestui studiu axat pe baza datelor statistice disponibile de pe Eurostat l-a constituit doar existența unor informații despre antreprenoriatul în cadrul hotelurilor și restaurantelor pentru anul 2005. Aceste date au fost clasificate în trei categorii mari: în funcție de vârstă, sex sau nivel de educație și numai pe hoteluri și restaurante, neexistând informații care să cuprindă și celelalte domenii din cadrul turismului.
În cea de-a doua parte a capitolului am tratat antreprenoriatul românesc în turism, realizând un scurt istoric al antreprenoriatului din țara noastră și prezentând câteva cazuri de succes antreprenorial din România.
Tot aici am descoperit care sunt dificultățile întâmpinate de antreprenorii români în desfășurarea afacerii și care ar putea fi politicile și strategiile aplicate la nivel național care i-ar putea ajuta pe întreprinzătorii din turism de la noi.
Capitolul 3
Cercetare complexă la nivel național privind antreprenoriatul în turism și industria ospitalității
„Antreprenoriatul începe cu o viziune. În absența unei viziuni nu se va întâmpla nimic important.” Donald Trump
3.1. Metodologia utilizată
3.1.1. Determinarea mărimii eșantionului
Conform lui Sudman citat de Datculescu există o metodă de a stabili eșantionul prin preluarea mărimii eșantionului utilizat în alte studii de-a lungul timpului, atât la nivelul populației și gospodăriilor cât și la nivelul organzațiilor și firmelor.
Tabelul nr. 3.1. Mărimi tipice de eșantionare
Sursa: adaptat după Sudman S., Applied Sampling, Academic Press, 1976, p. 87
În cazul nostru privind unitățile de cazare (organizațiile) din turism la nivel național numărul de subgrupe se încadrează la rubrica mic sau inexistent, astfel încât putem conveni ca mărimea eșantionului să fie de cca 200 de unități de cazare. Această metodă este utilizată în concordanță cu restrângerile bugetare existente.
Studiul de față se bazează pe un chestionar format din 35 de întrebări (Anexa 20), care a fost administrat online prin programul Google Docs în perioada 07.06.2013 – 29.08.2013. Prin intermediul unui mesaj email, în care a fost atașat link-ul Google Docs, acest chestionar a fost transmis unităților de cazare din România.
Conform breviarului statistic 2013 în România există 5821 unități de cazare la nivelul anului 2012.
Bazele de date online utilizate pentru obținerea adreselor de email ale unităților de cazare din România au fost (în ordine alfabetică):
http://www.cazarearad.ro/,
http://www.cazarebihor.ro/, http://www.cazarecluj.ro/,
http://www.cazaremaramures.ro/,
http://www.cazareoradea.ro/
http://www.cazaresuceava.ro/,
http://www.cazaretimisoara.ro/,
http://www.celendo.ro/ghid-hoteluri-romania.aspx,
http://www.celendo.ro/ghid-pensiuni-romania.aspx,
http://www.celendo.ro/ghid-vile-si-moteluri-romania.aspx,
www.guide-bucharest.ro/hoteluri/,
http://www.infokazare.ro/,
http://www.mdrt.ro/ro/turism/unitati-clasificate,
http://www.pensiuni.org/,
http://www.pensiuni-vile.ro/index.php,
http://www.romaniahotelguide.com,
http://www.unitatidecazare.ro.
Între acestea se pot observa baze de date oficiale de pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – MDRAP, precum și alte baze de date conținând informații despre unitățile de cazare din țara noastră: Celendo, Guide Bucharest, Pensiuni.org sau Romania Hotel Guide.
La finalul perioadei de completare a chestionarelor (30.08.2013) s-au obținut 205 chestionare completate cu răspunsuri valide. În prealabil au fost trimise cca 1500 de email-uri conținând link-ul cu chestionarul pentru a fi completat de către proprietarii de unități de cazare din țara noastră în fiecare județ în parte.
După o curățare a datelor preliminare, acestea au fost introduse și prelucrate cu ajutorul programului SPSS 2.0. Metodele de analiză utilizate cu precădere au fost distribuțiile de frecvențe absolute și relative, respectiv reprezentările grafice aferente.
3.1.2. Stabilirea obiectivelor studiului
Tabelul nr. 3.2. Obiectivele studiului
Sursa: realizat de autor
3.1.3. Stabilirea ipotezelor studiului
Pe baza obiectivelor studiului am elaborat următoarele ipoteze:
H1: Motivele cele mai importante în înființarea unei firme sunt dorința antreprenorilor de a fi propriul lor șef, respectiv dorința de a deveni independent din punct de vedere financiar.
H2: Antreprenorii reprezintă principala sursă de venit în cadrul familiei.
H3: Ponderea cea mai mare din resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii o reprezintă fondurile proprii ale antreprenorilor
H4: Cea mai mare dificultate întâmpinată de către antreprenori, atât la înființarea afacerii, cât și în prezent, o constituie existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale
H5: Rentabilitatea și disponibilitatea creditelor bancare sunt impedimentele majore în calea dezvoltării afacerii
H6: Cel mai important risc perceput de către antreprenori este legat de angajarea de manageri specializați.
H7: Cele mai multe dintre schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani vizează modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului.
H8: În ultimii trei ani, schimbările de marketing cele mai semnificative implementate de către antreprenori sunt legate de promovarea produsului sau serviciului.
H9: Îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei reprezintă modalitatea cea mai importantă în care s-a efectuat reorganizarea afacerii.
H10: Furnizarea Internetului gratuit/wireless reprezintă elementul de noutate diferențial privind confortul în cameră.
H11: Serviciul de întâmpinare la recepție reprezintă elementul de noutate diferențial privind serviciile de cazare.
H12: Noile servicii oferite clienților sunt activitățile de punere în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale și excursiile în zonă.
H13: Facilitățile (oportunitățile) care pot ajuta în cea mai mare măsură un antreprenor sunt strategiile de dezvoltare locale/regionale/naționale în domeniul turismului.
H14: Modalitatea predilectă prin care antreprenorii își recrutează clienții o reprezintă rezervările.
3.1.4. Determinarea corelațiilor
Corelația ne arată cât de puternic sunt legate între ele două variabile despre care presupunem că sunt asociate. Corelația are o direcție care poate fi pozitivă sau negativă. O corelație pozitivă apare atunci când, la un respondent, scoruri mari la variabila X sunt asociate cu scoruri mari la variabila Y. Corelația negativă se manifestă atunci când un scor mare la variabila X este asociat cu un scor mic la variabila Y.
Determinarea corelațiilor în cadrul studiului s-a efectuat cu ajutorul coeficienților Spearman și Pearson.
Coeficientul de corelație a rangurilor Spearman este folosit pentru măsurarea asocierii între variabilele de natură ordinală. Coeficientul lui Pearson se folosește pentru a detecta o corelație în linie dreaptă între două variabile măsurate pe o scală de interval sau aflate sub formă de raport.
Se presupune că în cazul unei legături funcționale directe dintre variabile ar trebui să existe o concordanță deplină între rangurile celor două variabile corelate și o discordanță totală în cazul legăturilor funcționale inverse.
Pornind de la această ipoteză, Charles Spearman a stabilit un coeficient de corelație a rangurilor notat rRS sau θ, ce a fost perfecționat de K. Pearson și care se determină cu relația:
unde, Di – reprezintă diferențele dintre rangurile celor două variabile
Di = rangul variabilei xi – rangul variabilei yi
n – numărul perechilor de valori corelate
Rangurile se obțin după ce s-au ordonat datele individuale ale celor două variabile în ordine crescătoare astfel încât să se poată vedea în ce măsură există, la nivelul fiecărei unități concordanța între rangurile caracteristicii factoriale cu rangurile caracteristicii rezultative.
Coeficientul lui Spearman ia valori între -1 și 1, și indică atât intensitatea cât și direcția legăturii dintre cele două variabile. Dacă între cele două serii de ranguri există concordanță deplină, toate diferențele Di = xi – yi sunt nule și rRS = 1, iar în cazul în care rangurile sunt total opuse, rRS = -1.
Proprietăți:
rRS є [-1, 1],
rRS = 1, dacă rangurile celor două variabile X și Y sunt identice și au același sens de creștere sau descreștere → corelație directă perfectă (funcțională),
rRS = -1, rangurile sunt identice dar în sensuri diferite → corelație inversă perfectă (funcțională),
rRS → -1 sau 1, corelație puternică intensă
rRS = 0, lipsă de legătură între ranguri, cele două variablie sunt independente.
3.2. Analiza rezultatelor
Chestionarul include îndeosebi întrebări închise (cu răspuns atât unic cât și multiplu), cu variante de răspuns care limitează exprimarea, precum și întrebări de tip scală.
Pentru a identifica situațiile pe care antreprenorii din turism le întâmpină la lansarea, desfășurarea și dezvoltarea afacerii, vom efectua analiza individuală a unor întrebări care ne pot ajuta în găsirea răspunsului dorit.
Întrebarea nr. 1 Ce importanță ați dat următoarelor motive când ați înființat firma
Demararea afacerii reprezintă pasul inițial pentru un antreprenor, iar motivele pentru care acesta și-a lansat afacerea proprie sunt extrem de importante în a observa ce îl determină pe întreprinzător să pornească pe acest drum.
Figura nr. 3.1. Motivele înființării firmei
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Din punct de vedere al perspectivei de a face mai mulți bani putem observa că majoritatea respondenților consideră că motivația financiară este importantă (47,3%), pe locul doi, respectiv trei, aflându-se importanța medie (23,9%) și mare (22,9%). Un procent de proximativ 5% consideră perspectiva de a face mai mulți bani puțin importantă și doar cca 1% declară că motivația financiară nu are importanță. Astfel putem observa că motivația financiară este un factor de mare importanță în lansarea firmei de către antreprenorul român.
Dorința de noi provocări reprezintă al doilea motiv pe care am dorit să îl investigăm în legătură cu lansarea unei afaceri antreprenoriale în domeniul turismului. Peste 50% dintre antreprenorii români din turism (56,6%) consideră provocările ca fiind un stimulent puternic în lansarea unei noi afaceri. Aproximativ 25% dintre respondenți au declarat că dorința de noi provocări are o importanță medie în demararea unei noi afaceri, iar 18% dintre antreprenorii români consideră că aceste provocări nu au importanță la pornirea unei noi afaceri.
Aceste rezultate confirmă faptul că mai mult de jumătate dintre antreprenorii români chestionați sunt dispuși în general să-și întemeieze afacerile pentru a corespunde situațiilor de piață aflate într-o continuă dinamică.
Un alt motiv al înființării firmei este reprezentat de dorința de a fi propriul șef. În acest caz 84.4% dintre antreprenorii români din turism declară că doresc să fie independenți și să aibă mai mult control asupra activității profesionale. Doar 15.6% dintre subiecții chestionați susțin că dorința de a fi propriul șef nu are importanță. Trebuie remarcat astfel faptul că antreprenorii din turism din țara noastră apreciază autonomia și libertatea pe care o poate oferi noua firmă pe care au lansat-o.
Dorința de a fi propriul șef corelează pozitiv cu dorința de a fi independent financiar ca motive determinante în înființarea firmei.
Există o legătură directă între cele 2 variabile, adică la o creștere sau o descreștere a valorilor primei variabile (Dorința de a fi propriul șef) îi corespunde o creștere sau descreștere a celei de-a doua variabile (dorința de a fi independent financiar). Vezi Anexa 1
Valoarea coeficientului Pearson este de 0,529, ceea ce indică existența unei corelații de intensitate medie. Valoarea coeficientului Spearman (0,452) indică, de asemenea, existența unei corelații medii. Pragul de semnificație este de 0,001, adică este mai mic de 0,05, ceea ce arată că testul este semnificativ.
În legătură cu îmbinarea vieții private cu munca preferințele arată că 38,5% dintre respondenți, respectiv 10,7%, consideră că aceasta reprezintă un factor important/foarte important în demararea unei afaceri în domeniul turismului. Puțin peste 32% dintre antreprenorii români din turism acordă o importață medie acestui factor, iar 13,2% respectiv 5,4% respondenți nu consideră îmbinarea vieții private cu munca un element de importanță majoră când lansează o afacere.
Concluzionăm că pentru 81,4% dintre întreprinzătorii români din turism îmbinarea vieții private cu munca reprezintă un factor important în inițierea unei noi afaceri în acest domeniu. Acest lucru poate însemna că mare parte dintre antreprenorii români din turism preferă munca în apropierea familiei, aceasta ajutând la crearea unei atmosfere plăcute și chiar la reducerea factorilor de stres.
Evitarea șomajului are un rol important pentru 36,6% dintre subiecți, iar la polul opus se află 39% dintre respondenți care nu consideră șomajul ca fiind un factor esențial pentru lansarea unei noi afaceri în turism. Un procent de 24,4% dintre întreprinzători acordă o importanță medie evitării șomajului ca factor în demararea unei noi afaceri.
Acest lucru poate însemna că o bună parte a antreprenorilor români din turism pot avea alte motivații când lansează noi afaceri, iar aceștia nu se simt neapărat amenințați de spectrul șomajului.
Variabila “Evitarea șomajului” corelează pozitiv cu variabila “singura șansă de a profesa în domeniu” ca motive determinante în înființarea firmei. Antreprenorii care au considerat evitarea șomajului importantă au apreciat de asemenea șansa de a profesa în domeniul turismului ca fiind la fel de importantă. Vezi Anexa 2
Valoarea coeficientului Pearson este de 0,550, ceea ce indică existența unei corelații de intensitate medie. Valoarea coeficientului Spearman (0,559) indică, de asemenea, existența unei corelații medii. Pragul de semnificație este de 0,001, adică este mai mic de 0,05, ceea ce arată că testul este semnificativ.
Aproximativ 40% dintre respondenți acordă o importanță scăzută ideii de a avea ca singură alternativă un loc de muncă în domeniul turismului, iar acest fapt nu reprezintă un inconvenient pentru a-și porni o firmă. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că subiecții pot fi suficient de bine pregătiți pentru a putea lucra și în alte domenii, astfel încât domeniul turismului nu este esențial pentru ei în găsirea unui loc de muncă.
La polul opus, 20% dintre antreprenorii români consideră că singura șansă de a profesa în domeniu are o importanță majoră. 39% dintre antreprenorii români consideră că singura șansă de a profesa în domeniu are o importanță medie.
Din punct de vedere al independenței financiare putem observa că 37,1% dintre respondenți, respectiv 50,2% apreciază la maxim independența financiară oferită de lansarea unei noi afaceri. Doar 8,8% dintre antreprenorii români din turism acordă o valoare medie independenței financiare și doar 3,9% dintre aceștia consideră că independența financiară are o importanță scăzută când își pornesc o nouă afacere.
Rezultatele indică faptul că antreprenorii români din domeniul turismului apreciază independența financiară, iar acest fapt poate fi coroborat și cu ceea ce s-a putut observa deja mai sus în cazul perspectivei de a face mai mulți bani, dorinței de noi provocări, respectiv dorinței de a fi propriul șef.
Toate aceste rezultate demonstrează interesul antreprenorului român din turism pentru independența financiară, pentru gestionarea activității proprii și a luării deciziilor cu privire la modul de utilizare a resurselor.
Considerând motivele înființării firmei din punct de vedere al obținerii unui venit pentru pensionare, observăm că 10,2% respectiv 38% dintre respondenți acordă obținerii acestuia o importanță crescută. Doar puțin peste 16% dintre antreprenorii români din turism nu consideră obținerea unui venit pentru pensionare un factor important la lansarea unei firme.
Presupunem că răspunsurile care acordă o mică importanță venitului pentru pensionare sunt date în mare majoritate de către întreprinzătorii mai tineri, care încă nu se gândesc la pensionare, dar poate și de către antreprenorii care obțin venituri din alte surse.
Astfel se poate observa că ipoteza H1: ”Motivele cele mai importante în înființarea unei firme sunt dorința antreprenorilor de a fi propriul lor șef, respectiv dorința de a deveni independent din punct de vedere financiar” este confirmată. De remarcat că ”Perspectiva de a face mai mulți bani” (70,2%) reprezintă un alt motiv semnificativ pentru a înființa o firmă.
Întrebarea nr. 2 Reprezentați principala sursă de venit în cadrul familiei
Această întrebare este o întrebare închisă, dihotomică, prin care dorim să aflăm dacă antreprenorii chestionați reprezintă singura sau principala sursă de venit în familie.
O majoritate de 62,9% dintre persoanele intervievate nu sunt sursă principală de venit în cadrul familiei, și doar 37,1% se află în situația de a reprezenta resursa financiară de bază pentru familie. Astfel că ipoteza H2: ”Antreprenorii reprezintă principala sursă de venit în cadrul familiei” nu se confirmă.
Trebuie remarcat faptul că o mare parte a antreprenorilor din domeniul turismului din țara noastră au membri ai familiilor care aduc bani în casă, înafara unității de cazare. În multe cazuri însă, unitățile de cazare mici (pensiuni, cabane, hosteluri) nu reprezintă oricum sursa principală de venit în cadrul familiei, acestea având de multe ori probleme financiare care le pot afecta activitatea.
Întrebarea nr. 3 Care au fost resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii dvs.
Prin această întrebare am încercat să aflăm de unde provin resursele financiare folosite de către antreprenorii români din turism pentru a-și lansa noile afaceri în domeniu.
Figura nr. 3.2. Structura resurselor financiare utilizate pentru lansarea afacerii
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Fondurile proprii sunt o sursă financiară extrem de importantă pentru a demara o nouă afacere. Subiecții chestionați care au declarat între 51%-100% (17,1% respectiv 25,9%) au avut resurse proprii suficiente pentru a iniția afacerea, fără a fi neapărată nevoie de resurse atrase de altundeva.
Pentru acești antreprenori creditele bancare, fondurile europene sau chiar și ajutorul din partea familiei și a prietenilor nu au o pondere prea mare în cadrul resurselor utilizate pentru a porni noua afacere din domeniul turismului.
O altă sursă financiară utilizată pentru lansarea afacerii o poate reprezenta ajutorul financiar din partea familiei și prietenilor. Se pare însă că majoritatea proprietarilor de unități de cazare chestionați (peste 64%) au utilizat doar în proporție de până la 25% această resursă financiară. Acest aport redus al ajutorului din partea familiei și prietenilor ar putea fi explicat prin următoarele motive:
Lipsa unor fonduri suficiente în cadrul familiei pentru a fi orientate spre noua afacere
Dorința antreprenorului de a se descurca singur, fără ajutorul financiar al celor apropiați
Atragerea unor fonduri externe precum creditele bancare sau fondurile europene
Chiar dacă la întrebarea nr. 2 s-a putut observa că aproximativ 63% dintre persoanele chestionate nu sunt sursa principală de venit în cadrul familiei, acest lucru nu înseamnă că fondurile celorlalți membri ai familiei pot fi îndreptate spre acest obiectiv.
Într-o proporție covârșitoare se poate observa că ajutorul financiar oferit de către autorități la lansarea unei noi afaceri în turism este minim. Un procent de 96,6% dintre respondenți au declarat că au fost ajutați de către autorități în proporție de sub 25%.
Acest lucru demonstrează slaba implicare a autorităților din domeniu în ajutorarea antreprenorilor din turism din țara noastră.
Doar 22% dintre respondenți au utilizat creditele bancare într-o proporție de peste 51%, restul dintre aceștia le-au utilizat într-o mai mică măsură: 38,5% subiecți între 0-25%, iar 39,5% între 26-50%.
Astfel putem observa lipsa creditelor bancare într-o proporție crescută în ce privește lansarea noilor afaceri antreprenoriale în domeniul turismului. Poate dobânzile crescute sau ratele de schimb nefavorabile i-au împiedicat pe antreprenori să acceseze aceste credite la un nivel superior.
Fondurile europene au fost utilizate doar într-o proporție foarte mică de către antreprenorii români din turism. Un procent de 96,1% dintre respondenți au declarat că au utilizat fondurile europene în proporție de până la 50%, 71,7 dintre aceștia utilizându-le maxim până la 25%. Doar 0,5% dintre subiecții chestionați au folosit fondurile europene într-o proporție de peste 76%.
Acesta poate fi un semnal de alarmă, care, combinat cu lipsa de implicare a autorităților în ajutorarea antreprenorilor la lansarea afacerii, poate demonstra că există anumite lacune atât în legislația românească în domeniul antreprenoriatului cât și în pregătirea întreprinzătorior care nu știu cum să acceseze aceste fonduri europene.
Se poate observa astfel că ipoteza H3: ”Ponderea cea mai mare din resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii o reprezintă fondurile proprii ale antreprenorilor” se confirmă. Cea mai mare parte a banilor utilizați de către antreprenorii chestionați pentru pornirea unei afaceri în turism provin din resursele proprii.
Getz și Carlsen afirmă că lansarea unei afaceri de familie în turism ar putea implica un risc financiar și necesitatea unui plus de creativitate, însă nevoile unei familii în continuă creștere vor impune treptat urmărirea unei strategii de diminuare a riscurilor, pentru a nu pune în pericol siguranța familiei.
Întrebarea nr. 4 Precizați nivelul de dificultate pe care l-ați întâmpinat la înființarea afacerii dvs.
Scopul principal al acestei întrebări a fost să aflăm care au fost obstacolele și piedicile întâmpinate de către antreprenorii români din turism în momentul creării firmei.
Figura nr. 3.3. Dificultăți întâmpinate la înființarea afacerii
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Din punctul de vedere al obținerii finanțării putem observa că mai mult de jumătate dintre respondenți (56,1%) au declarat că au întâmpinat probleme în mare și foarte mare măsură în găsirea finanțării la inițierea afacerii. De asemenea 27,8% consideră că dificultățile pe care le-au întâlnit sunt în măsură medie și doar 16,1% dintre antreprenorii români din turism chestionați au afirmat că nu au avut parte de dificultăți în găsirea finanțării.
De aici se poate deduce că fondurile europene nu sunt accesate la nivelul la care poate ar trebui din următoarele motive: existența unor fonduri limitate pe domeniul antreprenoriatului în turism sau lipsa pregătirii antreprenorilor pentru a înțelege modul de accesare a acestora sau chiar lipsa de interes a antreprenorilor români în a procura fonduri europene pentru a-și lansa afacerea. De asemenea creditele bancare nu sunt întotdeauna foarte favorabile antreprenorilor din turism.
Una dintre problemele pe care le pot intâlni antreprenorii din turism din țara noastră la înființarea afacerii o reprezintă găsirea unui spațiu adecvat pentru structura de cazare proprie, indiferent dacă este vorba despre construirea unui spațiu de cazare nou sau despre unul pe care l-au achiziționat ei înșiși.
Astfel putem remarca existența unui procent destul de mare de 44,9% respondenți care au declarat că nu au avut probleme în a-și găsi un spațiu adecvat desfășurării activității de cazare.
Doar 19% dintre întreprinzătorii chestionați au considerat că au întâmpinat probleme în găsirea spațiului pentru desfășurarea activității.
Antreprenorii intervievați care au avut dificultăți în găsirea unui spațiu adecvat au întâmpinat totodată și probleme privind găsirea furnizorilor la înființarea unei firme.
După cum se poate observa în Anexa 3, valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman se situează în jurul valorii de 0,600, adică o corelație medie spre ridicată între cele două variabile.
În cazul dificultăților întâmpinate la înființarea afacerii din punct de vedere al găsirii furnizorilor putem remarca un procent de 35,6% antreprenori care au întâlnit asemenea dificultăți în mică și foarte mică măsură, 38% în măsură medie, iar 26,4% în mare măsură.
Găsirea personalului calificat adecvat a cauzat probleme pentru aproape două treimi (61,5%) dintre antreprenorii chestionați și doar 21% nu au avut impedimente majore în găsirea angajaților calificați în domeniu. 17,6% dintre subiecți au declarat că au întâmpinat dificultăți de nivel mediu în a-și găsi personal calificat pentru unitățile de cazare pe care le-au lansat.
Acest lucru poate fi explicat prin:
lipsa tineretului calificat în domeniu (este preferabil ca personalul din unitățile de cazare să fie tânăr)
migrația spre oraș a tinerilor, astfel unitățile de cazare din zona rurală (hoteluri, moteluri, pensiuni) întâmpină dificultăți în găsirea personalului
pregătirea insuficientă în domeniu a personalului existent – vor fi necesare cursuri de calificare
lipsa motivării tineretului în a-și găsi un loc de muncă într-o unitate de cazare.
Aproximativ jumătate dintre antreprenorii români chestionați (47,3%) au declarat că au întâmpinat mici dificultăți privind utilizarea eficientă a tehnologiei informației, 35,6% au avut probleme de nivel mediu, iar 17% dintre aceștia au considerat tehnologia informației un obstacol important la înființarea afacerii.
Aceste probleme legate de tehnologia informației pot fi cauzate de următoarele motive:
insuficiența pregătirii și cunoștințelor în domeniul informaticii
lipsa unui sistem informatic centralizat la nivel național în domeniu, care să-i încurajeze pe antreprenorii din turism să aceseze site-urile de profil și să-și înregistreze firmele online
insuficiența unor site-uri românești specializate privind rezervările online și evaluarea companiilor din turism la nivel național
vârsta antreprenorilor.
La demararea afacerii aproape 70% dintre antreprenorii români din turism (69,8%) au declarat că au înfruntat în mare și foarte mare măsură diverse situații juridice, administrative sau guvernamentale. Un procent de 20% au întâmpinat probleme de nivel mediu și doar 10,3% consideră că nu au existat probleme de acest gen când au înființat unitatea de cazare.
Legislația neclară, într-o continuă schimbare sau chiar inexistentă poate provoca o serie de neajunsuri antreprenorilor, care pot întâmpina de asemenea și o mulțime de dificultăți de ordin administrativ, uneori chiar din cauza acestei legislații problematice. Fiscalitatea ridicată, birocrația împovărătoare și controalele excesive reprezintă de asemenea obstacole majore structurale cu care s-a confruntat antreprenorul român din turism.
O majoritate covârșitoare a persoanele intervievate (88,3%) au declarat că nu au avut probleme privind sprijinul din partea familiei la înființarea unității de cazare, 7,3% au avut dificultăți medii și doar 4,4% dintre subiecți consideră că familiile nu le-au oferit suportul necesar lansării afacerii din turism.
Sprijinul oferit de cei dragi este extrem de important în activitatea unui antreprenor din turism, familia fiind nucleul central în jurul căreia se desfășoară multe din activitățile unității turistice, în special pensiunile mici.
Găsirea banilor pentru plata facturilor reprezintă un impediment major pentru 44,8% dintre antreprenorii români din turism. Un procent de 41,5% consideră obținerea banilor pentru plata facturilor un obstacol de nivel mediu, iar 13,7% nu privesc plata facturilor ca pe o situație dificilă la lansarea afacerii.
Numărul mare de proprietari de unități de cazare care apreciază că obținerea banilor pentru plata facturilor reprezintă un impediment important poate fi cauzat de lipsa banilor în conturile curente, respectiv o neconcordanță între venituri și cheltuieli.
Prima parte a ipotezei H4: ”Cea mai mare dificultate întâmpinată de către antreprenori, atât la înființarea afacerii, cât și în prezent, o constituie existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale” este confirmată cu un procent de 69,8% a celor care consideră aceste situații ca fiind un impediment mare și foarte mare.
Întrebarea nr. 5 Precizați nivelul de dificultate pe care îl întâmpinați în prezent în desfășurarea activității firmei dvs.
Această întrebare reprezintă o continuare a întrebării nr. 4, prin care vom aprofunda cercetarea, în acest caz privind dificultățile întâmpinate în prezent în desfășurarea activității firmei.
Vom putea realiza astfel dacă există diferențe între anumite răspunsuri obținute la întrebarea anterioară în comparație cu întrebarea nr. 5 și astfel să observăm evoluția firmei de la lansare până în prezent.
Figura nr. 3.4. Dificultăți întâmpinate în prezent în desfășurarea activității firmei
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Peste jumătate dintre proprietarii de unități de cazare chestionați (55,1%) apreciază că găsirea finanțării în timpul desfășurării activității firmei reprezintă un impediment major. Această cifră se apropie de procentul de 56,1% obținut la întrebarea nr. 4.
Un procent de 19,5% consideră că nu au avut dificultăți majore privind obținerea finanțării, iar comparând acest rezultat cu cel de la întrebarea nr. 4, unde în această situație aveam 16,1%, putem vedea o mică creștere de 3,4% a celor pentru care găsirea finanțării nu (mai) reprezintă o problemă.
Privind găsirea spațiului adecvat desfășurării activității unității de cazare, putem observa un procent de 55,2% dintre respondenți care au considerat că nu au avut dificultăți în acest caz. Acest procent este superior celui observat la întrebarea nr. 4, care era de 44,9%.
Un procent redus de doar 14,1% dintre subiecții chestionați sunt de părere că au existat probleme privind găsirea spațiului adecvat desfășurării activității, însă și acest rezultat are o ușoară tendință pozitivă în comparație cu procentul de 19% observat la întrebarea nr. 4.
Putem observa că întreprinzătorii care au avut dificultăți în găsirea unui spațiu adecvat au avut impedimente privind găsirea furnizorilor. Acest lucru se reflectă atât la înființarea firmei cât și în prezent.
După cum se poate observa în Anexa 4, valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman se situează în jurul valorii de 0,600 (0,681 Pearson, respectiv 0,672 Spearman), adică o corelație puternică între cele două variabile.
Din punct de vedere al găsirii furnizorilor ca impediment în desfășurarea activității unității de cazare în prezent, putem observa că un procent de 40,5% dintre proprietarii de unități de cazare chestionați au declarat că au avut dificultăți de acest tip în mică și foarte mică măsură, 35,6% în măsură medie, iar 23,9% în măsură mare și foare mare.
Coroborând aceste rezultate cu cele obținute anterior la la întrebarea nr. 4, unde 26,4% dintre antreprenori au întâlnit asemenea dificultăți în mare măsură, putem distinge o oarecare îmbunătățire a situației în timp.
Mai mult de jumătate (56,5%) din persoanele intervievate susțin că au avut obstacole majore în procesul găsirii personalului calificat adecvat, 20% au declarat că au avut probleme în măsură medie, iar 22,9% apreciază că nu au avut impedimente deosebite în acest caz.
Comparând aceste date cu rezultatele obținute la întrebarea nr. 4, putem remarca o scădere de la 61,5% la 56,5% a proprietarilor de unități de cazare care consideră că găsirea personalului calificat adecvat a cauzat probleme importante. Se observă și o creștere de 1,9% a procentului de antreprenori (de la 21% la 22,9%), care au declarat că nu au avut impedimente majore în găsirea angajaților calificați în domeniu.
Găsirea personalului calificat adecvat ca dificultate pe care antreprenorii o întâmpină în prezent corelează pozitiv cu costurile cu personalul angajat ca impediment în calea dezvoltării afacerii. Dacă antreprenorii întâmpină dificultăți în găsirea personalului calificat atunci și costurile cu resursa umană sunt apreciate ca fiind mari, constituind un impediment major în dezvoltarea afacerii.
După cum se poate observa în Anexa 5, valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman se situează în jurul valorii de 0,600, adică o corelație medie spre ridicată între cele două variabile.
Analizând impactul tehnologiei infomației asupra desfășurării activității unității de cazare, putem constata că 54,6% dintre persoanele chestionate au dificultăți în mică și foarte mică măsură în prezent (procent crescut în comparație cu 47,3% observat la întrebarea nr. 4, iar 14,7% consideră că există totuși piedici serioase privind utilizarea eficientă a tehnologiei informației (însă și acest procent este mai redus în comparație cu cel de 17% obținut la întrebarea nr. 4.
Presupunem că o parte dintre acești antreprenori s-au instruit suplimentar din momentul înființării firmei, urmând cursuri de inițiere, pregătire și aprofundare în informatică sau au angajat o persoană cu cunoștințe în domeniu pentru a da o mână de ajutor în cadrul activității firmei.
Utilizarea eficientă a tehnologiei informației ca dificultate pe care antreprenorii o întâmpină în prezent corelează pozitiv cu adaptarea la noile standarde tehnologice ca impediment în calea dezvoltării afacerii. Cei care consideră dificil să utilizeze eficient tehnologia informației întâmpină de asemenea probleme în adaptarea la noile standarde tehnologice.
Valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman se situează în jurul valorii de 0,600, adică o corelație medie spre ridicată între cele două variabile. (Anexa 6)
Observăm că una dintre problemele majore cu care se confruntă antreprenorii la nivel național, atât la lansarea afacerii, cât și în cadrul desfășurării activității în prezent o constituie situațiile juridice, administrative sau guvernamentale.
71,7% dintre antreprenori au declarat că au întâmpinat dificultăți mari și foarte mari din cauza acestor situații juridice, administrative sau guvernamentale, iar 13,7% consideră că nu au existat impedimente majore din aceste motive.
Comparând rezultatele de mai sus cu cele obținute la întrebarea nr. 4, putem observa o creștere procentuală de 1,9% în cazul antreprenorilor care au întâlnit aceste dificultăți în mare și foarte mare măsură, dar și o mărire procentuală de 3,4% în cazul antreprenorilor care declară că nu au existat probleme de acest gen.
Existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale ca dificultate pe care antreprenorii o întâmpină în prezent corelează pozitiv cu disponibilitatea creditelor bancare ca impediment în calea dezvoltării afacerii. Cu cât situațiile juridice, administrative sau guvernamentale sunt percepute de antreprenori mai dificile, cu atât disponibilitatea creditelor bancare este menționată mai frecvent ca impediment în calea dezvoltării afacerii.
Valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman se situează în jurul valorii de 0,600, adică o corelație medie spre ridicată între cele două variabile. (Anexa 7)
Peste 90% dintre antreprenorii intervievați (90,2%) au declarat cu convingere că nu există probleme în obținerea sprijinului din partea familiei.
Presupunem că în anumite cazuri, în special în unitățile de cazare mai mici, care sunt și afaceri de familie, precum pensiunile, cabanele și motelurile, membrii familiei sunt angajați în cadrul unității de cazare, având un aport crescut în activitățile curente.
Doar 3,5% dintre proprietarii de unități de cazare consideră că familiile nu le oferă un sprijin consistent privind desfășurarea afacerii.
Efectuând o comparație cu rezultatele obținute la întrebarea nr. 4, vom vedea că procentul antreprenorilor care se bazează pe sprijinul familiei s-a majorat de la 88,3% la 90,2%, arătând astfel o implicare crescută a celor dragi în afacere.
Evaluând răspunsurile privind dificultăți întâmpinate în prezent în desfășurarea activității firmei din punct de vedere al obținerii banilor pentru plata facturilor, putem constata că aproximativ jumătate dintre întreprinzătorii chestionați (50,2%) au considerat că au probleme mari (43,4%) și foarte mari (6,8%) privind plata facturilor. Totodată 32% dintre antreprenori afirmă că au aceste probleme în măsură medie, iar 17,6% în mică și foarte mică măsură.
Comparând datele de mai sus cu rezultatele obținute anterior la întrebarea nr. 4, putem vedea o creștere procentuală de 5,7% a celor pentru care găsirea banilor pentru plata facturilor reprezintă un impediment major.
Pentru acești antreprenori plata facturilor de la o lună la alta poate cauza probleme în desfășurarea activității normale a unității de cazare.
Totuși și procentul celor care nu privesc plata facturilor ca pe o situație dificilă a crescut de la 13,7% la 17,6%.
Și în acest caz ipoteza H4: ”Cea mai mare dificultate întâmpinată de către antreprenori, atât la înființarea afacerii, cât și în prezent, o constituie existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale” se confirmă.
Astfel putem observa că problemele inerente ale antreprenorilor români din turism sunt legate direct de situația legislativă și administrativă din țara noastră.
Întrebarea nr. 6 Care sunt impedimentele în calea dezvoltării afacerii dvs.
Pentru a urmări evoluția și progresul unităților de cazare din punct de vedere al antreprenorului român trebuie să înțelegem și dificultățile pe care acesta le întâmpină în încercările sale de a-și dezvolta afacerea.
Figura nr. 3.5. Impedimentele în calea dezvoltării afacerii
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Peste jumătate dintre antreprenorii intervievați (63,4%) au declarat că rentabilitatea le cauzează probleme majore. Acest lucru poate fi cauzat de cererea redusă pentru cazare, respectiv ocuparea doar parțială a spațiului oferit.
Aproximativ un sfert dintre antreprenorii români din turism (24,9%) mărturisesc că rentabilitatea îi afectează doar într-o măsură medie, iar numai 11,7% dintre cei chestionați ne asigură că rentabilitatea nu le cauzează dificultăți in desfășurarea activității
Un procent de 57,6% dintre întreprinzători raportează că îmbinarea muncii cu familia nu reprezintă un impediment în dezvoltarea afacerii. Aceștia își găsesc suficient timp pentru a=l petrece împreună cu cei dragi, mai ales în cazurile când avem afaceri de familie, unde membrii familiei sunt implicați direct în afacere.
28,3% afirmă că îmbinarea muncii cu familia constituie doar un impediment de nivel mediu, iar pentru 13,2% dintre cei chestionați acest factor este un obstacol într-o măsură mare și foarte mare.
Îmbinarea muncii cu familia ca impediment în dezvoltarea afacerii corelează pozitiv cu sarcinile administrative. Cei care consideră îmbinarea muncii cu familia un impediment important apreciază la fel și sarcinile administrative.
Valoarea coeficientului Pearson (Anexa 8) este de 0,523, ceea ce indică existența unei corelații de intensitate medie. Valoarea coeficientului Spearman (0,520) indică, de asemenea, existența unei corelații medii.
Pentru 53,7% dintre persoanele intervievate disponibilitatea creditelor bancare reprezintă un impediment în calea dezvoltării afacerii în măsură mare și foarte mare. Pentru acești antreprenori lipsa unor credite bancare avantajoase, care să satisfacă cerințele unui operator din turism, poate cauza probleme în cadrul desfășurării afacerii.
Aproximativ un sfert dintre respondenți (25,4%) sunt de părere că nu au nevoie de credite bancare pentru a-și dezvolta afacerea din turism. Cel mai probabil, pentru această categorie de antreprenori, fondurile proprii sau alte tipuri de fonduri, sunt suficiente pentru desfășurarea afacerii.
Sarcinile administrative în cadrul unității de cazare reprezintă un impediment pentru 41,9% dintre antreprenorii români din turism, însă nu este cazul unor probleme în acest caz pentru 38,1% dintre cei intevievați. Un procent de 20% consideră sarcinile administrative ca fiind un impediment în măsură medie.
Această discrepanță reprezentată de rezultatele opuse foarte apropiate, dar mai ales numărul destul de mare de antreprenori din turism care cred că sarcinile administrative reprezintă un impediment, poate fi cauzată de următoarele:
calitatea slabă a managementului în cadrul unității
nivelul redus al personalului
insuficientele cunoștințe în domeniu.
Un procent de 33,7% din persoanele intervievate consideră găsirea partenerilor de afaceri ca fiind o barieră importantă în calea dezvoltării afacerii. Pe de altă parte 34,7% ne asigură că nu au dificultăți în găsirea partenerilor de afaceri în domeniu, iar restul de 31,7% au dificultăți medii.
Aceste răspunsuri împărțite pe categorii destul de echilibrate, pot fi explicate prin diferențele dintre unitățile de cazare, dintre locațiile acestora și turismul care se practică în zona respectivă, precum și prin diferențele existente între antreprenorii înșiși privind pregătirea acestora, nivelul de calificare, gradul de risc pe care sunt dispuși să și-l asume etc.
În legătură cu adaptarea la noile standarde tehnologice, un procent de 44,4% dintre cei chestionați au declarat că nu există situații problematice în acest caz, iar 31,7% afirmă că noile standarde tehnologice sunt impedimente doar în măsură medie. Pentru 24% dintre proprietarii de unități de cazare adaptarea la noile standarde tehnologice poate fi însă un obstacol serios în calea dezvoltării afacerii.
Pentru aproximativ jumătate dintre antreprenorii români (50,7%) costurile cu personalul angajat sunt foarte apăsătoare. Acest lucru este cauzat de salariile angajaților, care deși în multe cazuri sunt destul de reduse, nu sunt întotdeauna suficient acoperite din veniturile obținute din exploatarea unității.
Doar 16,1% dintre proprietarii de unități de cazare interogați consideră că nu există probleme privind costurile cu personalul angajat.
Prevalența de IMM-uri în industria turismului și ospitalității la nivel mondial înseamnă că mulți dintre proprietarii / administratorii acestora vor adopta o strategie de afaceri pe termen scurt, orientată spre minimizarea costurilor. Având în vedere mediul concurențial cu care se confruntă și capacitatea lor limitată de a înlocui angajații (activitățile precum serviciile de menaj cer muncă intensivă), să nu mai vorbim de variațiile cererii pe parcursul sezonului, un mod simplu de a elimina costurile nedorite este de a reduce fondul de salarii, deoarece costurile forței de muncă sunt o proporție semnificativă din costurile totale de producție.
Ipoteza H5: ”Rentabilitatea și disponibilitatea creditelor bancare sunt impedimentele majore în calea dezvoltării afacerii” se confirmă, cele două piedici menționate reprezentând un factor negativ important pentru 63,4% respectiv 50,7% dintre întreprinzătorii din turism chestionați.
Întrebarea nr. 7 Cum este afectată firma de sezonalitate
Sezonalitatea reprezintă un factor esențial pentru unitățile de cazare, iar încercarea de a o observa prin această întrebare dihotomică ne poate oferi o imagine asupra situației existente.
Un procent de 63,9% dintre antreprenorii români chestionați declară că au clienți indiferent de sezon, unitățile lor de cazare nefiind influențate prea mult de sezonalitate. Restul de 36,1% afirmă că au clienți doar în perioada sezonului.
Acest lucru vizează unități de cazare de pe litoral, din anumite zone montane care nu sunt pregătite și pentru turism înafara sezonului, sau anumite pensiuni rurale, unde durata sejurului este scurtă (turism de weekend).
Conform lui Getz și Carlsen multe destinații turistice sunt lovite puternic de ciclicitatea vârfurilor sezoniere și de weekend, după care urmează întotdeauna perioadele cu cerere scăzută.
Întrebarea nr. 8 Cum este efectuat managementul în cadrul firmei
Prin această întrebare am încercat să aflăm proporția în care managementul în cadrul firmei este efectuat de unul singur, cu ajutorul familiei și prietenilor, respectiv cu manageri angajați.
Figura nr. 3.6. Managementul în cadrul firmei
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Putem observa din graficul de mai sus că peste jumătate (50,7%) dintre proprietarii de unități de cazare chestionați conduc firma de unii singuri fără ajutor dinafară. Pe locul al doilea se află cei pentru care participarea familiei și prietenilor la conducerea firmei este foarte importantă, managerul fiind membru al familiei în multe cazuri. Doar 6,3% declară că managementul în cadrul firmei este efectuat cu manageri angajați, acesta fiind cazul unităților de cazare mari și foarte mari, care își permit să angajeze manageri specializați.
Întrebarea nr. 9 Din cine este compus personalul care lucrează în cadrul firmei
Figura nr. 3.7. Structura personalului care lucrează în cadrul firmei: familie, prieteni
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Urmărind structura personalului care lucrează în cadrul firmei putem observa că subiecții chestionați care au declarat între 0-50% (48,8% respectiv 31,7%) au membri ai familiei care sunt angajați în cadrul firmei. Acest lucru este valabil pentru unitățile de cazare mai mici (hosteluri, cabane, pensiuni), însă nu și pentru uitățile de cazare mari și foarte mari, unde personalul angajat trebuie să fie foarte bine calificat.
Figura nr. 3.8. Structura personalului care lucrează în cadrul firmei: angajați plătiți
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Privind angajații plătiți care lucrează în cadrul unității de cazare realizăm că între 0-50% avem o proporție de 67% unități de cazare care au personal angajat. Acest lucru este valabil atât pentru unitățile de cazare mari cât și pentru unele dintre cele mici, unde, pe lângă membrii familiei (plătiți sau nu), există și personal salariat dinafară.
Întrebarea nr. 10 Clienții dvs. se află la nivel (Care este structura clienților dvs. pe regiuni)
Prin această întrebare dorim să aflăm care este structura clienților pe regiuni, atât la nivelul țării cât și in exterior.
Figura nr. 3.9. Structura clienților
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
În categoriile de până la 75% avem o proporție de 92,7% clienți la nivel local sau regional, demonstrând numărul mare de unități de cazare din România orientate spre piața regională și locală.
Între 26%-75% putem observa un număr crescut de unități de cazare orientate spre piața națională cu 79,5% respondenți în total.
Urmărind structura turiștilor proveniți de la nivelul Uniunii Europene putem vedea că 86,8% dintre respondenți se încadrează în categoriile 0-25% (cu 47,8%), respectiv 26%-50% (39%).
Analizând structura turiștilor proveniți din exteriorul Uniunii Europene putem observa că nu avem foarte mulți turiști care să provină dinafara Europei.
Aceste rezultate la întrebarea nr. 10 pot fi explicate prin:
lipsa de promovare a turismului românesc înafara țării
lipsa infrastructurii
lipsa unui sistem de informare a clienților
insuficienta diversificare a ofertei turistice.
Întrebarea nr. 11 Considerând resursele existente sunteți suficient de independenți pentru a vă asuma riscuri în cadrul firmei
Asumarea riscurilor financiare, fizice și sociale sunt calități extrem de importante pentru un antreprenor, iar această întrebare închisă dihotomică încearcă să observe tendința spre risc a antreprenorului din turism din țara noastră.
Peste jumătate dintre întreprinzătorii chestionați (53,7%) au declarat că sunt dispuși să își asume riscuri în cadrul firmei luând în considerare resursele de care dispun.
Putem observa totuși o proporție destul de mare de antreprenori (46,3%), care nu sunt dispuși sa riște prea ușor. Antreprenorii nu trebuie să riște oricând și oricum, riscurile controlabile făcând și acestea parte din viața unui antreprenor.
Întrebarea nr. 12 Cât de mare este riscul pe care îl percepeți privind: extinderea afacerii, intrarea pe noi piețe, investițiile suplimentare în baza materială, angajarea de manageri specializați, modernizarea afacerii
Această întrebare este o aprofundare a întrebării nr. 11, dorind să aflăm detalii în legătură cu riscurile pe care și le poate asuma un întreprinzător român din turism.
Figura nr. 3.10. Riscul perceput
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Analizând riscul perceput în extinderea afacerii observăm că 61,9% dintre subiecții intervievați consideră că acesta are un nivel mare si foarte mare. Această situație poate fi corelată și de perioada funcționării firmei și tototdată de posibilitățile financiare pentru extinderea afacerii.
Doar sub 10% dintre antreprenori (9,8%) cred că extinderea afacerii nu le-ar cauza probleme în activitate.
Riscul perceput privind intrarea pe noi piețe are un nivel mare și foarte mare pentru 61,5% dintre antreprenori. Intrarea pe noi piețe și atragerea de noi clienți constituie un risc de nivel mediu pentru 20,5% dintre proprietarii de unități de cazare intervievați și un risc redus pentru 18,1% dintre aceștia.
Astfel putem constata că mulți dintre antreprenorii români din turism nu sunt încă suficient de pregătiți pentru a intra pe noi piețe, această situație fiind cauzată atât de către unele dintre unitățile de cazare în discuție, care cel mai probabil nu au capacitățile necesare pentru a face față unui aflux de turiști străini, cât și din cauza lipsei de promovare a turismului românesc și a lipsei infrastructurii în anumite zone ale țării.
Urmărind riscul perceput de către proprietarii de unități de cazare români privind investițiile suplimentare în baza materială, putem remarca existența unui procent de 60,5% dintre cei chestionați care consideră acest risc mare și foarte mare. Doar 17,5% afirmă că investițiile în baza materială nu sunt o problemă pentru afacerea lor.
Totuși diversificarea ofertei turistice ar trebui să fie un element important în cadrul oricărei unități de cazare. O cerere turistică redusă duce la un grad de ocupare scăzut, iar acest fapt ar putea fi împiedicat prin anumite investiții în cadrul firmei, în funcție de caz.
Angajarea unor manageri specializați pare a fi un risc extrem de mare pentru 77,1% dintre proprietarii de unități de cazare de la noi din țară. Doar 12,2% cred că angajarea de manageri specializați nu este un risc sau obstacol în activitatea firmei.
Procentul foarte mare de întreprinzători care afirmă că angajarea unor manageri specializați este un risc major poate fi cauzat de:
dificultățile în găsirea managerilor calificați
unitățile turistice mici nu își permit angajarea acestor manageri din lipsă de resurse financiare
managerii pregătiți nu sunt dispuși să lucreze pentru unitățile mici și foarte mici.
Conform lui Morrison micile afaceri din turism nu își pot permite manageri angajați full-time și totodată au bugete de marketing limitate.
Modernizarea afacerii constituie un risc important pentru mai mult de jumătate dintre întreprinzătorii chestionați (52,2%). Doar 18% nu consideră modernizarea afacerii ca fiind un risc pentru propria unitate de cazare.
Corelațiile riscurilor au valori cuprinse între 0,468 și 0,690, fapt ce indică asocieri de intensitate medie spre ridicată între diferitele tipuri de riscuri percepute de antreprenori (Anexa 9). Cele mai intense legături se pot observa între riscurile privind „modernizarea afacerii” și cele ce țin de „investițiile în baza materială”, „extinderea afacerii”, respectiv „intrarea pe noi piețe”.
Ipoteza H6: ”Cel mai important risc perceput de către antreprenori este legat de angajarea de manageri specializați” se confirmă în totalitate, cu un procent de 61,9%. Astfel dacă vom corobora aceste date cu celelalte obținute în cadrul studiului, putem remarca că antreprenorul român preferă să își conducă afacerile de unul singur.
Întrebarea nr. 13 Care au fost schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani privind modul în care se furnizează produsele și serviciile
Prin această întrebare dorim să aflăm dacă este cazul modificării caracteristicilor produsului/serviciului sau este vorba despre un produs/serviciu complet nou.
Analizând răspunsul la întrebarea nr. 13 putem remarca existența unui procent de 61,5% a persoanelor chestionate, care declară că au modificat caracteristicile produsului sau serviciului, și 38,5% care au adus un produs sau serviciu nou în cadrul firmei.
Ipoteza H7: ”Cele mai multe dintre schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani vizează modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului” a fost confirmată.
Întrebarea nr. 14 În ce măsură au fost implementate schimbări de marketing semnificative în cadrul firmei în ultimii trei ani
Prin această întrebare încercăm să aflăm modul de implementare al mixului de marketing în cadrul unităților de cazare analizate.
Figura nr. 3.11. Implementarea unor schimbări de marketing semnificative în cadrul firmei în ultimii trei ani
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Studiind dacă antreprenorii au utilizat noi metode de vânzare a produsului și serviciului putem vedea că un procent de 36,6% nu au utilizat asemenea metode și tehnici, 35,1% au utilizat aceste metode la un nivel mediu și 28,3% într-o mare măsură. Astfel putem deduce că cea mai mare parte a antreprenorilor se bazează pe vechile metode noi metode de vânzare a produselor și serviciilor.
Circa 40% dintre antreprenorii chestionați nu au utilizat noi metode de plasare a produsului și serviciului, iar doar 22,9% dintre aceștia le-au utilizat într-o măsură mare sau foarte mare. 37,1% dintre proprieterii de unități de cazare români au declarat că au folosit aceste metode noi într-o măsură medie.
În cazul noilor metode de promovare a produselor sau serviciilor, 44,8% dintre întreprinzătorii români din turism au considerat utilizarea acestora ca fiind importantă și foarte importantă, 38,5% le-au utilizat într-o măsură medie, iar 16,6% într-o măsură redusă.
Se poate observa că o mare parte a antreprenorilor români au încercat să își promoveze produsele sau serviciile utilizând noi metode.
Aproape 30% (29,3%) dintre proprietarii de unități de cazare nu au efectuat aproape deloc schimbări privind politica de prețuri, 43,9% au efectuat asemenea schimbări la un nivel mediu, iar 26,8% le-au făcut la un nivel crescut.
În concluzie putem observa un nivel redus de implementare a marketingului în cadrul unităților turistice din țara noastră analizate. Acest lucru poate fi cauzat de:
Lipsa de cunoștințe în domeniul marketingului în general
Insuficienta înțelegere a marketingului turistic și a implicațiilor sale practice
Nivelul redus al cercetărilor de marketing, care este accesibil doar unităților mari din turism
Lipsa unor strategii coerente în politica de preț, deși în unitățile mari au început să se aplice prețuri orientate pe sezon, pe categorii de clienți, pe vârstă, pe venituri, etc.
Insuficientul aport al organizațiilor profesionale în promovarea turismului românesc.
Din punct de vedere statistic există relații semnificative statistic între anumite schimbări de marketing pe care antreprenorii investigați le-au operat în cadrul firmei în ultimii trei ani (Anexa 10). Astfel, corelația dintre „noile metode de vânzare a produsului și serviciului” și „noi metode de plasare a produsului și serviciului” este de 0,773, adică o valoare mare. Nivelul de semnificație exact, cu trei zecimale, este 0,000.
Înseamnă că nivelul de probabilitate este mai mic decât 0,001, iar testul este semnificativ. În termeni de probabilitate se poate spune că sunt 1% șanse (eroare destul de mică, 99% dintre cazuri nu intră în eroare) să ne înșelăm atunci când predicționăm legătura dintre cele două variabile.
Așadar, cei care au inițiat noi metode de vânzare a produsului și serviciului au căutat deopotrivă și noi metode de plasare a acestora.
Există de asemenea o relație pozitivă între „noile metode de vânzare a produsului și serviciului” și „noi metode de promovare a produsului și serviciului” (r = 0,702, N = 205, p<0,001). Adică cei care au inițiat noi metode de vânzare a produsului și serviciului au căutat deopotrivă și noi metode de promovare a acestora.
Ipoteza H8: ”În ultimii trei ani, schimbările de marketing cele mai semnificative implementate de către antreprenori sunt legate de promovarea produsului sau serviciului” este verificată, un procent de 44,8% dintre proprietarii de unități de cazare intervievați confirmând acest fapt.
Întrebarea nr. 15 A fost firma reorganizată în ultimii trei ani? Dacă DA, indicați modul în care s-a efectuat această reorganizare.
Această întrebare chestionează antreprenorii români din domeniul turismului pentru a afla dacă aceștia și-au reorganizat firma în ultimii trei ani.
Dacă au efectuat asemenea schimbări în cadrul firmei, întreprinzătorii au putut completa cu răspunsurile aferente, iar dacă nu și-au reorganizat firma în ultimii trei ani, atunci respondenții au trecut direct la întrebarea 16.
Figura nr. 3.12. Modul de reorganizare a firmei
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
55,2% dintre oamenii de afaceri din turism chestionați au considerat aplicarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei într-o mică măsură, 18,5% într-o măsură medie, 11,2% într-o mare și foarte mare măsură, iar 15,1% nu au răspuns la această întrebare.
Întreprinzătorii care nu au răspuns deloc la această întrebare sunt cei care cu siguranță nu au efectuat schimbări în cadrul firmei, acest lucru ar putea, pe de o parte, însemna o lipsă a dorinței de schimbare în ce privește practicile de afaceri ale firmei din partea proprietarilor sau, pe de altă parte, că firmele în cauză sunt mai nou înființate.
Un procent de 56,1% dintre subiecții chestionați sunt de părere că nu a fost nevoie de reorganizarea locurilor de muncă în cadrul întreprinderilor din turism pe care le dețin. Doar 27,3% dintre antreprenori susțin că au reorganizat locurile de muncă într-o anumită măsură în cadrul unităților de cazare proprii. În acest caz 16,6% dintre persoanele intervievate nu au răspuns la această întrebare.
48,3% dintre persoanele chestionate au declarat că îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei are un rol important în cadrul reorganizării firmei în ultimii trei ani. Doar 13,2% au considerat ca neimportantă îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei, iar 16,6% dintre antreprenori au evitat să dea un răspuns la această întrebare.
Excluzând noile firme, totuși rămâne o proporție de aproape 30% (29,8%) dintre unitățile de cazare analizate pentru care îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei nu are importanță crescută, acest lucru putând însemna :
Încrederea exagerată a proprietarilor unităților de cazare în forțele proprii
Lipsa legăturilor cu asociațiile profesionale din domeniul turistic
Lipsa legăturilor cu agențiile de turism interne și externe etc.
Relații semnificative statistic se observă între diferitele moduri în care s-a efectuat reorganizarea firmei în ultimii 3 ani (Anexa 11).
Astfel, „implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei” corelează destul de puternic cu „reorganizarea locurilor de muncă” (r = 0,720, N = 171, p<0,001).
Valoarea coeficientului Spearman (0,734) indică, de asemenea, existența unei corelații puternice.
Ipoteza H9: ”Îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei reprezintă modalitatea cea mai importantă în care s-a efectuat reorganizarea afacerii” este validată.
Întrebarea nr. 16 Care sunt elementele de noutate privind confortul în cameră care vă diferențiază de firmele concurente din zonă.
Prin această întrebare încercăm să aflăm modul în care firmele analizate pot fi comparate cu concurenții acestora, precum și dotările din cameră care pot fi considerate atuuri.
Figura nr. 3.13. Elemente de diferențiere față de concurență privind confortul în cameră
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
O majoritate de 73,2% dintre subiecții intervievați consideră că unul dintre elementele de noutate puse la dispoziția clienților în comparație cu concurenții din zonă îl reprezintă internetul wireless oferit gratuit.
Este de remarcat faptul că o foarte mare parte dintre antreprenorii români înțeleg importanța conexiunii internet pentru clienții care înnoptează la unitățile de cazare. Totuși o mare parte dintre antreprenori nu merg mai departe pentru a înțelege importanța internetului în promovarea unității de cazare prin crearea unui site specializat sau prin legăturile online care se pot efectua atât la nivel național cât și internațional.
Peste trei sferturi dintre antreprenorii chestionați (62,9%) oferă televiziune prin cablu (High-Definition) pentru clienții care se cazează, iar doar 21,5% nu oferă această facilitate. Acest element de noutate privind confortul în cameră poate fi oferit însă doar la unitățile de cazare racordate la cablu TV sau direct printr-un sistem satelit, indiferent dacă este vorba de o unitate mare sau mică sau de o unitate urbană sau rurală.
Un procent de 35,6% dintre persoanele chestionate au declarat că nu dețin un minibar în cameră. Acest lucru poate fi de înțeles mai ales la unitățile mici, unde consumul excesiv de curent pentru o facilitate rar cerută în cadrul acestui tip de unități, nu poate fi rentabil.
Minibarul în cameră este însă prezent în cadrul multor unități hoteliere mari sau de mărime medie, unități care au oferte orientate pe categorii de clienți, pe venituri etc.
Mai mult de jumătate dintre unitățile de cazare oferă ca element de diferențiere față de concurenți aerul condiționat în cameră (62,4%), iar 28,3% nu oferă această facilitate. Unitățile mici de cazare, cu anumite excepții, sunt cele care vor oferi mai rar această facilitate, împreună cu anumite unități de la munte, unde aerul condiționat nu este necesar.
O mare parte a antreprenorilor români din turism (42%) se arată deschiși în privința cazării animalelor de companie, unii având chiar locuri de joacă special amenajate pentru câini sau pisici.
În privința elementelor de noutate privind confortul în cameră care îi diferențiază de firmele concurente din zonă (Anexa 12), o legătură mare se evidențiază între „Internet gratuit/wireless” și „Televiziune prin cablu Hi-Def” (r = 0,777, N = 205, p<0,001).
De asemenea, relații pozitive semnificative statistic apar între „Televiziune prin cablu Hi-Def” și „aer condiționat”(r=0,698), între „minibar” și ”aer condiționat” (r=0,680), respectiv între „Televiziune prin cablu Hi-Def” și „minibar”. Rezultă că, de multe ori, îmbunătățirile/dotările diferențiale apar asociate, corelate.
Ipoteza H10: ”Furnizarea Internetului gratuit/wireless reprezintă elementul de noutate diferențial privind confortul în cameră” este confirmată.
Întrebarea nr. 17 Care sunt elementele de noutate privind serviciile de cazare care vă diferențiază de firmele concurente din zonă.
Scopul principal al acestei întrebări a fost să aflăm care au fost serviciile de cazare noi care au făcut diferența între firmele analizate și concurența acestora.
Figura nr. 3.14. Elemente de diferențiere față de concurență privind serviciile de cazare
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
În privința serviciilor de cazare prin care se diferențiază de firmele concurente din zonă, 48,8% dintre antreprenori au declarat că serviciul de întâmpinare la recepție are o importanță mare și foarte mare. Ospitalitatea reprezintă astfel un element extrem de important în viziunea întreprinzătorilor din industria turismului din țara noastră. Doar puțin peste 20% (21,5%) dintre aceștia au fost de părere că serviciul de întâmpinare la recepție nu este important.
41,4% dintre întreprinzătorii chestionați au declarat că un element important al diferențierii față de concurență îl reprezintă curățătoria proprie. Unitățile de cazare mari oferă asemenea servicii în mod constant, iar unitățile mici doar la cererea clienților
În privința garajului și a service-ului auto majoritatea subiecților chestionați au afirmat că oferă asemenea servicii într-o mică și foarte mică măsură. Acest lucru este de înțeles, deoarece, cu mici excepții, doar unitățile de cazare mari oferă asemenea facilități cu regularitate. Întrebarea a avut în vedere doar service-urile auto și garajele acoperite, nu și parcarea, care este reglementată prin lege. De asemenea doar unitățile mari practică serviciul de parcare a mașinii.
Trebuie remarcat faptul că 64,9% dintre persoanele intervievate nu au sală de conferințe, iar acest lucru se aplică în special la unitățile mici, în majoritate de la țară. Însă există și unități urbane de mărime mică sau medie care dețin săli de conferințe.
Aproximativ trei pătrimi (75,6%) dintre antreprenorii chestionați au afirmat că nu dețin piscină sau bazin interior în cadrul unității de cazare.
79,5% dintre persoanele chestionate au declarat că unitățile de cazare proprii nu sunt dotate cu saună.
O mare majoritate a antreprenorilor români din turism au afirmat că unitățile de cazare pe care le conduc nu dețin un salon de masaj.
Atât piscina/bazinul interior, cât mai ales sauna sau salonul de masaj sunt servicii oferite în general de unitățile de cazare medii și mari sau de unitățile din zonele balneo-climaterice ale țării.
O proporție de 71,7% dintre proprietarii unităților de cazare intervievați au declarat că acestea nu posedă un teren de sport.
În privința elementelor de noutate privind serviciile de cazare care îi diferențiază de firmele concurente din zonă, o legătură extrem de puternică se evidențiază între „salon de masaj” și „saună”. (r = 0,885, N = 205, p<0,001).
De asemenea, o altă relație pozitivă semnificativă statistic apare între „piscină/bazin interior” și „saună” (r=0,834). Celelalte corelații semnificative sunt evidențiate în tabelele din Anexa 13 cu culoare galbenă.
Ipoteza H11: ”Serviciul de întâmpinare la recepție reprezintă elementul de noutate diferențial privind serviciile de cazare” se confirmă.
Întrebarea nr. 18 Care sunt noile servicii pe care le oferiți clienților.
Scopul acestei întrebări a fost să determinăm care sunt noile servicii pe care unitățile de cazare analizate le oferă clienților.
Figura nr. 3.15. Noile servicii oferite clienților
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Putem observa că 72,2% dintre antreprenorii români oferă excursii în zonă. Este un serviciu care nu necesită foarte multe cheltuieli, iar pe de altă parte prin prezentarea zonei și prin vizitarea regiunii de către turiști, aceștia vor petrece timpul liber călătorind într-un mod plăcut înafara spațiului unității de cazare și pot fi astfel chiar convinși să revină în viitor.
Tradițiile și obiceiurile locale sunt extrem de importante atât pentru turiștii români cât și pentru cei străini, iar acest lucru pare a fi înțeles de 68,8% dintre proprietarii de unități de cazare intervievați.
Turiștii pot vizita diverse târguri și festivaluri folclorice, manifestări culturale specifice zonei, unde pot petrece timpul liber ascultând muzică populară, pot consuma bucate tradiționale românești, pot achiziționa obiecte de artianat, putând observa direct arta locală și chiar creatorii și meșterii populari la lucru în atelierele lor din cadrul acestor manifestări.
Aproximativ 38,5% dintre subiecții chestionați oferă serviciul de degustare de vinuri turiștilor care le calcă pragul. În general degustarea de vinuri este un serviciu oferit de cramele din zonă prin unitățile de cazare care au legături cu acestea. Existența unor festivaluri specifice precum Drumul Vinului (Arad), Festivalul Vinului (Timișoara), Sărbătoarea Vinului și a Artei Mestesugărești (Târgu Mureș), Caravana Festivalul Vinului (Mediaș), Festivalul Internațional al Viei și Vinului "Bachus" (Vrancea) etc. reprezintă o altă modalitate pentru a cunoaște calitatea vinului local, în special dacă este oferit și ajutorul unor somelieri.
Doar 22,5% dintre persoanele chestionate oferă turism de fermă ca modalitate de petrecere a timpului liber. Acest lucru poate fi de înțeles considerând că doar o parte a unităților de cazare se află la țară, și doar un procent mic sunt pensiuni agroturistice plasate în ferme agricole.
77,1% dintre proprietarii de unități de cazare interogați nu oferă serviciile unui centru de echitație.
Un centru de echitație poate fi extrem de costisitor, iar întreținerea acestuia și-ar putea-o permite doar unele pensiuni mari sau hoteluri.
Acest lucru s-ar putea rezolva dacă în zonă ar exista deja un asemenea centru și dacă unitatea de cazare ar fi dispusă să creeze legături de afaceri cu acesta. Astfel turiștii și familiile acestora ar putea avea acces la un loc unde să poată veni să se relaxeze, sa se plimbe călare în natură, sau chiar să învețe să călărească – s-ar putea oferi servicii atât pentru adulți cât și pentru copii (ponei).
Ar exista de asemenea posibilitatea de a călători și de a face excursii cu ajutorul cailor și căruței (sau saniei pe timp de iarnă).
Un procent de 32,2% dintre întreprinzătorii chestionați sunt dispuși să ofere servicii pentru vânători și pescari. Aceste oportunități depind însă de locația unității de cazare, de existența unor zone de pădure și ocoale silvice, râuri, lacuri sau mare. Există unități de cazare cu profil specific vânătoresc sau pescăresc.
Antreprenorii care (nu) oferă turiștilor „excursii în zonă” (nu) desfășoară în aceeași măsură și „activități de punere în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale”. Aceste două noi servicii pe care le oferă clienților corelează pozitiv, valoarea coeficientului Pearson fiind de 0,779, iar a lui Spearman de 0,771. Celelalte corelații semnificative sunt evidențiate în Anexa 14 cu culoare galbenă.
Ipoteza H12: ”Noile servicii oferite clienților sunt activitățile de punere în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale și excursiile în zonă” se confirmă.
Întrebarea nr. 19 Care sunt îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei.
Serviciul de servire a mesei și posibilele îmbunătățiri aduse acestuia au fost tratate în cadrul întrebării nr. 19
Figura nr. 3.16. Îmbunătățiri aduse serviciului de servire a mesei
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
68,2% dintre întreprinzători au oferit noi mâncăruri turiștilor cazați, aici încadrându-se și mâncărurile specifice zonei sau la cererea clienților. Doar circa 20% dintre aceștia nu au considerat oportună oferirea de noi preparate culinare turiștilor, bazându-se pe produsele proprii cunoscute deja.
Putem observa că 74,7% dintre proprietarii de unități de cazare din țara noastră consideră noile moduri de a prezenta sau servi mâncărurile existente ca având un rol important privind îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei.
Un procent de 60% dintre întreprinzătorii din turism chestionați au declarat că au avut idei novatoare legate de ambianța în sala de mese. Aceste schimbări se pot efectua prin redecorarea sălii de mese, noi surse de iluminat, mobilier nou etc.
În ceea ce privește îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei, se constată că toate variabilele corelează puternic între ele, adică antreprenorii care (nu) îi servesc pe turiști cu „noi mâncăruri” (nu) le oferă în aceeași măsură și „noi moduri de a prezenta sau servi mâncărurile existente” și „noi idei legate de ambianța în sala de mese”. Valorile coeficienților de corelație Pearson și Spearman sunt exprimate în Anexa 15.
Întrebarea nr. 20 Care sunt facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii.
Această întrebare a fost concepută pentru a observa care sunt facilitățile care pot ajuta un antreprenor din turism să își desfășoare și să își dezvolte afacerea, și totodată, care sunt impedimentele de care acesta se lovește în activitatea sa.
Figura nr. 3.17. Facilități care pot ajuta antreprenorul în dezvoltarea afacerii
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Peste 75% (76,1%) dintre întreprinzătorii români intervievați consideră creditele bancare avantajoase ca fiind un stimulent pentru desfășurarea și dezvoltarea afacerii. Încurajarea băncilor în a sprijini afacerile din turism prin acordarea de împrumuturi avantajoase reprezintă un element important pentru dezvoltarea turismului în țara noastră.
O majoritate covârșitoare a antreprenorilor din turism chestionați (86,8%), au declarat că scutirea de impozite în cazul afacerilor care dezvoltă idei cu potențial de succes constituie una dintre facilitățile extrem de importante care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea activității sale comerciale.
Astfel s-ar putea lua în considerare o serie de măsuri care să îi ajute pe antreprenorii din turism:
un TVA redus ca la pâine de 9% sau chiar eliminarea TVA în domeniul turismului
scutire de impozite în cazul unor investiții suplimentare
reducerea taxelor sau chiar scutirea de impozite pe o perioadă, pentru unitățile de cazare din zonele defavorizate.
O proporție de 68,7% dintre proprietarii de unități de cazare chestionați au exprimat părerea că existența unor programe și cursuri de educare managerială ar putea ajuta antreprenorii din turism să înțeleagă în profunzime noțiunile de management și de marketing, să își optimizeze abilitățile manageriale, să învețe cum să inițieze și să își promoveze afacerile proprii, să își dezvolte pregătirea profesională și să acumuleze cunoștințe din toate ariile unei afaceri.
Un număr foarte mare dintre antreprenorii din turism intervievați (87,3%) au afirmat că reducerea obstacolelor birocratice la înființarea și funcționarea firmelor de turism reprezintă un factor decisiv în activitatea acestora.
O serie de factori care influențează activitatea firmelor din turism sunt:
practica birocatică excesivă pentru orice început antreprenorial
lipsa unei infrastructuri instituționale suficient de operaționale
fiscalitatea excesivă și formalitățile excesive pentru obținerea de credite
defavorizarea micilor întreprinzători în cazul întârzierilor la plata obligațiilor fiscale
gradul redus de omogenitate și stabilitate a legislației.
O altă facilitate care poate ajuta antreprenorii în desfășurarea și dezvoltarea afacerilor o constituie utilizarea fondurilor europene, iar o majoritate de 91,2% dintre respondenți susțin importanța acestora.
Există posibilitatea accesării fondurilor eligibile, care vor putea fi folosite atât de autoritățile locale publice, cât mai ales de companii, IMM-uri, agenții, asociații patronale, ONG-uri și alți operatori care desfășoară activități de turism.
Principalele probleme care i-au impiedicat pe antreprenori să acceseze fondurile europene a fost dificultatea găsirii informațiilor despre modul de obținere a acestor fonduri, respectiv lipsa banilor de care este nevoie pentru a se putea cofinanța proiectul. Acești doi factori pot fi înlăturați printr-o mai bună comunicare și colaborare între organele abilitate și antreprenori, și prin obținerea unor credite avantajoase de la bănci, bani prin care să se poată acoperi parțial sau total cofinanțarea proiectului.
Existența unor strategii de dezvoltare locale, regionale sau naționale în domeniul turismului reprezintă un factor decisiv pentru 94,6% dintre subiecții chestionați.
Profilul antreprenorial al unei destinații turistice poate fi susținut în mai multe moduri: sponsorizarea unor programe educaționale speciale pentru antreprenori, stimularea unor noi rețele antreprenoriale, respectiv un marketing activ al profilului antreprenorial al acestei destinații turistice. Aceste lucruri pot consolida identitatea internă a unei regiuni și poate atrage în același timp întreprinzătorii și companiile acestora.
Programele și proiectele finanțate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în turism constituie facilități importante pentru 83,4% dintre antreprenorii din turism din România.
Tinerii antreprenori și femeile antreprenor reprezintă un segment al antreprenoriatului mai puțin dezvoltat în țara noastră din păcate. Și totuși pentru 86,3% dintre întreprinzătorii chestionați sprijinirea acestora constituie un punct important în desfășurarea și dezvoltarea activității din turism.
„Sprijinirea tinerilor antreprenori” corelează pozitiv cu „utilizarea fondurilor europene” (r=0,668), cu „reducerea birocrației” (r=0,630), respectiv cu „noi programe finanțate de la bugetul de stat” (r=0,596), vezi Anexa 16.
Ipoteza H13: ”Facilitățile (oportunitățile) care pot ajuta în cea mai mare măsură un antreprenor sunt strategiile de dezvoltare locale/regionale/naționale în domeniul turismului” este confirmată.
Întrebarea nr. 21 Cum s-a efectuat modul de recrutare a clienților.
Prin această întrebare am încercat să aflăm care a fost modul de recrutare a clienților: internet, rezervări, agenții de turism interne, agenții de turism externe și/sau organizații specifice (ANTREC, FPTR etc.)
Figura nr. 3.18. Modul de recrutare a clienților
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Considerând ca mod de recrutare a clienților internetul, 85,3% dintre antreprenorii români chestionați au răspuns pozitiv într-o măsură medie, mare și foarte mare. IMM-urile din sectorul turismului, cu ajutorul unor site-uri web inovatoare și bine structurate pot avea acces egal, prin intermediul internetului, la piețele de turism internaționale.
După cum prezenta un raport al Națiunilor Unite: “nu costul de a fi pe piața online trebuie evidențiat, ci costul de a nu fi pe această piață”
91,3% dintre proprietarii de unități de cazare din România au afirmat că rezervările au un rol important și foarte important în modul de recrutare al clienților lor.
Agențiile de turism interne ca mod de recrutare al clienților sunt utilizate de peste 50% (56,1%) dintre întreprinzătorii intervievați. Aceștia vor avea contracte de colaborare cu agențiile de turism din România.
Puțin peste un sfert dintre subiecții chestionați (26,3%) au declarat că există o colaborare cu agențiile de turism externe. Din păcate acest lucru denotă existența unui număr mare de proprietari de unități de cazare români care nu se află pe piețele externe prin colaborări cu agențiile de turism străine.
Doar 10,7% dintre întreprinzătorii români chestionați colaborează cu organizații specifice din domeniul turismului, precum ”Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural” (ANTREC), ”Federația Patronatelor din Turismul Românesc” (FPTR) sau alte organizații de profil pentru a-și recruta clienții.
Acest lucru poate însemna că întreprinzătorii din turism nu cunosc suficient aceste organizații specifice și rolul lor, iar acest lucru ar trebui schimbat din perspectiva organizațiilor de profil, care ar trebui să devină mult mai vizibile pentru antreprenorii locali.
Antreprenorii care (nu) își atrag clienții prin agenții de turism interne (nu) utilizează în aceeași măsură și agențiile de turism externe ca modalități de recrutare a clienților. Valoarea coeficientului Pearson este de 0,717, ceea ce indică existența unei corelații de intensitate mare.
Valoarea coeficientului Spearman (0,749) indică, de asemenea, existența unei corelații ridicate între cele două modalități de recrutare. Pragul de semnificație este de 0,001, adică este mai mic de 0,05, ceea ce înseamnă că testul este semnificativ. Celelalte corelații semnificative, dar de intensitate medie, sunt evidențiate în Anexa 17 cu culoare galbenă.
Ipoteza H14: ”Modalitatea predilectă prin care antreprenorii își recrutează clienții o reprezintă rezervările” se confirmă.
Tabelul nr. 3.3. Confirmarea ipotezelor studiului
Sursa: realizat de autor
Din tabelul de mai sus rezultă că din 14 ipoteze emise au fost confirmate 13, iar o ipoteză nu a fost confirmată.
Întrebări de identificare a antreprenorului
Întrebarea nr. 22 Care este tipul afacerii dvs.
73,7% dintre antreprenorii români chestionați dețin o pensiune turistică sau o cabană, 21,5% dețin un hotel și 4,9% motel sau hostel.
Întrebarea nr. 23 Cum a fost realizat obiectivul.
78,5% dintre persoanele chestionate și-au realizat obiectivul prin vânzare-cumpărare sau moștenire (2 persoane), respectiv 21,5% au declarat că este vorba de construcție proprie. În majoritatea cazurilor unitățile de cazare mai mici precum pensiunile sunt cele construite de către proprietar.
Întrebarea nr. 25 Numărul de angajați.
Potrivit lui Middleton (1998), IMM-urile care au mai puțin de 250 de angajați sunt predominante în industria turistică, acoperind aproximativ 99% din toate întreprinderile turistice.
Putem observa că 84,9% dintre proprietarii de unități turistice au sub 10 angajați, 10,7% au între 11-25 salariați, 3,4% au între 26-50, iar doar 1% au peste 50 de angajați.
Întrebarea nr. 26 Anul înființării firmei.
În privința anului înființării firmei putem constata că avem 15,1% unități de cazare create înainte de anul 1995, 9,3% instituite între anii 1996-2000, 33,2% au fost întemeiate între anii 2001 și 2005, iar 42,4% au fost înființate după anul 2006 și până în prezent.
Întrebarea nr. 27 Numărul de camere.
Un procent de 17,6% dintre unitățile de cazare investigate au mai puțin de 5 camere, 38% au între 6-10 camere, 27,8% dețin între 11-20 camere, 7,3% au între 21-30 de camere, 5,4% dispun de un număr de camere între 31-60, iar 4% dețin peste 60 de camere (din acestea 2% au peste 100 camere).
Figura nr. 3.19. Numărul de camere
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Întrebarea nr. 28 Numărul de locuri de cazare.
Moutinho (1990), Wong (1991), și Buhalis și Main (1998) definesc IMM-urile din domeniul hotelier ca unități de cazare care oferă mai puțin de 50 de camere și care au mai puțin de 10 angajați. Ingram (2000) definește hotelurile astfel: un hotel mic are 50 de camere, un hotel de mărime medie are 51-100 de camere, iar un hotel mare are peste 100 de camere.
Dintre unitățile turistice analizate 13,7% au mai puțin de 10 locuri de cazare, 36,6% au între 11-20 locuri de cazare, 37,1% dispun de 21-50 locuri de cazare, 8,3% dețin între 51-100 locuri de cazare, 2,4% între 101-200, iar 2% au peste 200 de locuri de cazare.
Întrebarea nr. 29 Alimentație publică.
Un procent de 67,8% dintre structurile de primire turistice studiate dețin o structură de alimentație publică, iar restul de 32,2% nu dețin o asemenea unitate. Trebuie să remarcăm aici că în general unitățile de alimentație publică vor putea lipsi în cadrul pensiunilor rurale și urbane mici, unde totuși se poate oferi posibilitatea clienților de a-și pregăti singuri masa, prin accesul liber la bucătărie.
Întrebarea nr. 30 Bar de zi/noapte.
54,6% dintre unitățile analizate nu dețin bar de zi sau de noapte. Barul de noapte se va regăsi în special în unitățile hoteliere mari.
Întrebarea nr. 31 Clasificarea (stele/margarete).
În privința clasificării unităților de cazare pe stele (hoteluri, moteluri) și margarete (pensiuni) putem observa că 2% dintre acestea dețin o stea (margaretă), 20,5% au două stele (margarete), 62% se încadrează la trei stele (margarete), 15,1% la patru stele (margarete), iar 0,5% la maximul de cinci stele.
Figura nr. 3.20. Asocierea dintre tipul afacerii și clasificarea afacerii
(1-5 stele/magarete)
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Urmărind asocierea dintre tipul și clasificarea afacerii din Anexa 18 și din figura de mai sus putem observa că majoritatea hotelurilor sunt cu 3 stele (52,3%), respectiv 4 stele (38,6%) și doar 9,1% dintre acestea au o stea. Nu am obținut răspuns de la nici un hotel clasificat 5 stele sau o stea.
În categoria moteluri și hosteluri 10% sunt clasificate la o stea, 20% la două stele și 70% la trei stele. Dintre pensiunile și cabanele analizate majoritatea se află clasificate la trei stele/margarete (64,2%), pe locul următor aflându-se cele de două stele/margarete (23,8%).
Întrebarea nr. 32 Vârsta.
Vârsta antreprenorilor intervievați se încadrează după cum urmează: 6,3% au vârsta cuprinsă între 20-30 de ani, 25,4% între 30-40 de ani, 41,5% între 40-50 de ani, 22,9% între 50-60 de ani iar 3,9% au peste 60 de ani.
Figura nr. 3.21. Asocierea dintre vârsta antreprenorilor și tipul de unitate
(hotel, motel, pensiune etc.)
Sursa: prelucrările proprii ale autorului
Analizând corelațiile dintre vârsta antreprenorilor și tipul de unitate pe care îl conduc (Anexa 19) putem observa următoarele: în cazul hotelurilor majoritatea dintre acestea sunt conduse de persoane cu vârsta cuprinsă între 31 și 40 de ani (56,8%), doar 4,5% dintre hoteluri fiind conduse de tineri sub 20 de ani și 2,3% de persoane aflate între 51-60 ani.
În cadrul motelurilor și hostelurilor nu avem deloc tineri sub 20 de ani, totuși majoritatea proprietarilor de asemenea unități de cazare au vârsta cuprinsă între 21-30 ani (80%).
Tinerii sub 20 de ani conduc o pensiune sau o cabană doar în proporție de 7,3%, însă între 21-30 de ani avem 23,2%, destul de aproape de categoria de vârstă 41-50 ani (26,5%). Aproape 40% (39,1%) dintre întreprinzătorii din turism care dețin o pensiune sau o cabană au vârsta cuprinsă între 31-40 ani.
Întrebarea nr. 33 Genul/sexul.
65,4% dintre proprietarii de unități de cazare chestionați sunt bărbați iar 34,6% sunt femei.
Dincolo de asumarea declarativă a responsabilității față de accesarea fondurilor structurale, strategiile și politicile publice naționale și regionale trebuie să internalizeze interesul și preocuparea pentru sprijinirea afacerilor inițiate și dezvoltate de femei.
Întrebarea nr. 34 Care a fost ultima școală absolvită.
Urmărind studiile efectuate de către întreprinzătorii intervievați putem observa că 17,1% dintre aceștia au studii medii, 50,7% au studii superioare, 29,3% au urmat un master, iar 2,9% un doctorat.
Nu s-au găsit corelații semnificative statistic cu variabilele factuale (sex, vârstă, nivel de instruire).
Întrebarea nr. 35 Ați mai condus o altă afacere în trecut.
Din punct de vedere al experienței în afaceri 66,3% dintre proprietarii de unități de cazare chestionați au declarat că au mai condus o afacere în trecut.
3.3. Concluzii
Ultimul capitol al lucrării intitulat ”Cercetare complexă la nivel național privind antreprenoriatul în turism și industria ospitalității” cuprinde studiul de caz privind antreprenoriatul în turism în țara noastră.
După stabilirea eșantionului reprezentativ, a obiectivelor și ipotezelor studiului și aplicarea chestionarului online prin programul Google Docs, am interpretat rezultatele și am efectuat corelațiile statistice aferente.
Astfel în cadrul chestionarului aplicat online prin programul Google Docs în perioada 07.06.2013 – 29.08.2013, am trimis aproximativ 1500 de email-uri, utilizând bazele de date online menționate deja. La finalul perioadei de completare a chestionarelor s-au obținut doar 205 chestionare completate cu răspunsuri valide.
Din punct de vedere al înființării firmei cele mai importante motive pentru antreprenorii români din domeniul turismului sunt dorința de a deveni independent financiar, dorința de a fi propriul șef și perspectiva de a face mai mulți bani. Însă și dorința de noi provocări sau îmbinarea vieții private cu munca au o importanță destul de mare pentru proprietarii de unități de cazare chestionați. Motive precum evitarea șomajului, respectiv singura șansă de a profesa în domeniu nu sunt chiar atât de importante pentru subiecții intervievați.
Ponderea cea mai mare din resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii o reprezintă fondurile proprii ale antreprenorilor, pe când celelalte opțiuni precum obținerea unui credit bancar și mai ales ajutorul financiar primit din partea familiei și prietenilor, utilizarea fondurilor europene sau sprijinul din partea autorităților au vizibil o pondere mult mai mică.
Lipsa unor credite bancare avantajoase, insuficientul sprijin din partea autorităților, dificultatea obținerii fondurilor comunitare sau carența unor facilități financiare oferite antreprenorilor din turism, obligă o are parte a proprietarilor de unități de cazare din țara noastră să utilizeze doar fondurile proprii în deschiderea unei noi afaceri.
Cea mai mare dificultate întâmpinată de către antreprenori, atât la înființarea afacerii, cât și în prezent, o constituie existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale. Acest rezultat poate fi coroborat cu datele obținute prin celelalte studii efectuate la noi în țară sau de către Eurostat. Antreprenorii români declară că au constant o serie de probleme privind birocrația, nivelul crescut al taxelor și impozitelor, respectiv incertitudini în legătură cu mediul fiscal.
Obținerea banilor pentru plata facturilor, găsirea finanțării sau găsirea personalului calificat adecvat sunt alte câteva impedimente majore atât la lansarea afacerii cât și în prezent. Întreprinzătorii vor resimți presiunea plăților pentru furnizori, pentru salariile angajaților, pentru impozite și taxe sau pentru rate și dobânzi bancare.
Birocrația, dobânzile ridicate la credite, inflația, accesul dificil la credite, reducerea cererii interne, obținerea consultanței și trainingului respectiv cunoașterea și adoptarea acquisului comunitar sunt semnalate ca dificultăți într-o frecvență invers proporțională cu dimensiunea întreprinderilor, deoarece odată cu creșterea mărimii firmelor, se amplifică puterea lor economică, și astfel, se reduce gradul în care acestea resimt influența negativă exercitată de acești factori exogeni.
Rentabilitatea, costurile cu personalul angajat, respectiv disponibilitatea creditelor bancare sunt impedimentele majore în calea dezvoltării afacerii.
Antreprenorul nu poate ignora importanța întelegerii noțiunilor de bază privind managementul veniturilor și costurilor firmei, al încasărilor și al plăților firmei, altfel putând ajunge în situația unor blocaje financiare.
Totodată angajarea, pregătirea și menținerea forței de muncă, respectiv întârzierile la plata facturilor sunt dificultăți care vor apărea mai pregnant odată cu dezvoltarea companiei, deoarece odată cu creșterea numărului de angajați și a dezvoltării afacerii, problemele de personal devin mai complexe, amplificându-se numărul de clienți, inclusiv al celor rău-platnici.
Astfel asigurarea unui mediu de afaceri favorabil și prietenos, a unui cadru legal stabil și predictibil, bazat pe reducerea birocrației sunt pași importanți care pot fi făcuți pentru a ajuta antreprenorii români atât din turism cât și din alte domenii.
Cea mai mare parte a întreprinzătorilor din turism chestionați declară că majoritatea turiștilor care le calcă pragul provin din țara noastră, demonstrând numărul mare de unități de cazare din România orientate spre piața locală, regională și națională. Un număr mult mai mic de turiști sosesc din țările membre ale Uniunii Europene sau dinafara UE. Factorii care pot cauza această situație sunt: infrastructura necorespunzătoare, lipsa promovării a turismului românesc înafara țării, insuficienta diversificare a ofertei turistice sau sistemul de informare a clienților deficitar.
Cele mai importante riscuri percepute de către antreprenori sunt legate de extinderea afacerii și angajarea de manageri specializați. Putem observa că o mare parte a antreprenorilor români din turism își fac griji în privința creșterii afacerii și încearcă să evite să angajarea de personal de conducere.
Inovarea produselor nu reprezintă un punct forte al întreprinzătorilor români din turism. Cele mai multe dintre schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani vizează modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului și doar o mică parte a proprietarilor de unități de cazare au adus un produs sau serviciu nou în cadrul firmei.
Urmărind modul de implementare al mixului de marketing în cadrul unităților de cazare analizate putem observa că în ultimii trei ani, schimbările de marketing cele mai semnificative implementate de către antreprenori sunt legate de promovarea produsului sau serviciului.
Marketingul firmelor mici în general și a celor din turism în particular în majoritatea cazurilor constă în recurgerea la o gamă redusă de metode de marketing, cu cheltuieli limitate și aplicarea de multe ori insuficientă a celor 4 P ai mixului de marketing.
Adesea proprietarii de unități de cazare din România au tendința de a se baza pe propriile capacități în implementarea campaniilor de marketing, care sunt astfel inconsecvente, inegale și sporadice, când acestea există, în primul rând. Unitățile de cazare mici tind să își limiteze zona de afaceri, majoritatea utilizând rețele de distribuție restrânse.
Antreprenorul trebuie să fie familiarizat cu o serie de obiective clare precum cunoașterea pieței și a concurenței, identificarea unor nișe ale pieței pe care concurența nu le acoperă, înțelegerea obiceiurilor de consum ale clienților potențiali în raport cu serviciile oferite, cunoașterea resurselor financiare care sunt necesare în fiecare stadiu al afacerii de la demarare la dezvoltarea ulterioară.
În privința inovării prin noile servicii oferite clienților putem observa că activitățile de punere în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale și excursiile în zonă constituie elementele cele reprezentative pentru întreprinzătorul român din turism.
Organizațiile specifice din domeniu turismului precum Asociația Națională a Turismului Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), Federația Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) sau alte organizații de profil, nu sunt suficient de cunoscute pentru proprietarii de unități de cazare români, în cazul recrutării clienților, ele reprezentând doar un procent redus, de aproximativ 10%.
O mai bună vizibilitate și o implicare crescută în viața întreprinzătorilor din turism a acestor organizații va aduce beneficii și avantaje ambelor categorii.
Facilitățile (oportunitățile) care pot ajuta în cea mai mare măsură un antreprenor sunt strategiile de dezvoltare locale / regionale / naționale în domeniul turismului, scutirea de impozite în cazul afacerilor care dezvoltă idei de succes, utilizarea fondurilor europene, programe și proiecte finanțate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în turism sau reducerea obstacolelor birocratice la înființarea și funcționarea firmelor de turism. Toate aceste facilități ar putea ajuta la dezvoltarea antreprenoriatului în turism în țara noastră.
Organismele de decizie trebuie să înțeleagă că întreprinzătorii din acest domeniu trebuie ajutați să acționeze într-un mediu economic stabil și atractiv, care să asigure un traseu sănătos, din punct de vedere socio-economic, al turismului românesc.
Astfel în cadrul acestui studiu, în urma celor 34 de întrebări, am aflat care sunt motivele înființării firmei, care au fost resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerii, care a fost nivelul de dificultate pe care întâmpinat la înființarea afacerii și în prezent, care au fost impedimentele în calea dezvoltării afacerii, cum este afectată firma de sezonalitate, cum este efectuat managementul în cadrul firmei sau care este structura clienților dvs. pe regiuni.
Analizând antreprenoriatul din punct de vedere al riscurilor pe care și le pot asuma proprietarii de unități de cazare români, am aflat dacă aceștia consideră că sunt suficient de independenți pentru a-și asuma riscuri în cadrul firmei, respectiv cât de mare este riscul pe care îl percep privind: extinderea afacerii, intrarea pe noi piețe, investițiile suplimentare în baza materială, angajarea de manageri specializați sau modernizarea afacerii.
Un loc important în conținutul capitolului îl ocupă problema inovării, tratată prin prisma unor întrebări care au urmărit să descopere care au fost schimbările implementate în cadrul firmei privind modul în care se furnizează produsele și serviciile, în ce măsură au fost implementate schimbări de marketing semnificative, dacă firma a fost reorganizată, care sunt elementele de noutate privind confortul în cameră, serviciile de cazare sau serviciul de servire a mesei
În final am aflat care sunt facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii, respectiv care este modul de recrutare a clienților. Ultima parte a studiului
l-au reprezentat întrebările de identificare a antreprenorului.
Limitele cercetării în acest studiu au fost reprezentate de numărul destul de redus de răspunsuri obținute de la proprietarii de unități de cazare din țară, rata de non-răspuns fiind destul de ridicată.
Concluzii finale și sinteza contribuțiilor tezei
Conform lui Samuelson și Nordhaus unul dintre aspectele intrinseci ale dezvoltării economice îl reprezintă cultivarea spiritului întreprinzător. O țară nu poate prospera dacă nu există un grup de proprietari sau manageri dispuși să-și asume riscuri, să deschidă intreprinderi noi, să adopte noi tehnologii, să dea piept cu concurența și să propună noi metode de afaceri. Statul poate cultiva spiritul întreprinzător conectând gospodăriile la rețeaua de telecomunicații, instruind și pregătind forța de muncă, înființând școli de management și asigurându-se că va acorda atenția cuvenită profitului și rolului inițiativei private.
Ndabeni și Rogerson remarcă faptul că antreprenoriatul în turism a avut parte de studii și cercetări limitate. O revizuire intensivă a literaturii de specialitate arată că au existat destul de puține studii privind antreprenoriatul în turism și întreprinderile mici în industria turismului conform lui Jaafar, Aishah și Mohd.
În urma unor cercetări efectuate de Jovo Ateljevic și Stephen J. Page s-a observat că din totalul de 4917 articole publicate în șapte reviste de specialitate în domeniul ospitalității și turismului în perioada 1986 – 2006, doar 97 de articole au studiat antreprenoriatul în turism (aproximativ 2%). Dintre acestea 72 sunt articole empirice de cercetare (74%), în timp ce 25 sunt articole teoretice (26%).
Majoritatea acestor publicații se concentrează pe două domenii: întreprinderile mici și comportamentul și activitățile antreprenoriale, care constituie aproximativ 63% din totalul cercetărilor în domeniu. Cuantumul cercetărilor în aria antreprenoriatului în turism și ospitalitate în jurnalele internaționale de referință nu a crescut în ultimii 21 ani. S-a constatat că procentul de articole referitoare la antreprenoriat a fost mai redus decât se anticipase, doar 2% din totalul de 4917 articole publicate.
Koppl declara că nu a apărut încă nici un cadru teoretic larg, nici o teorie unificatoare. Termenul de antreprenoriat în sine pare să implice o abordare informală a managementului.
Unul dintre domeniile care au fost cercetate într-o măsură mai redusă în industria ospitalității îl constituie "afacerile de familie". Oricine își planifică să înceapă o afacere în turism va face un pas într-o industrie deosebit de interesantă existentă la nivel mondial.
Toate acestea ilustrează că, pe de o parte articolele și cercetările asupra antreprenoriatului în turism nu sunt atât de multe pe cât se credea, iar pe de altă parte, chiar și în cadrul acestora uneori studiile sunt mai mult de natură practică și aplicativă, și mai puțin teoretice..
Turismul este văzut ca una dintre cele mai promițătoare domenii de dezvoltare pentru economia mondială. Organizația Mondială a Turismului așteaptă ca sosirile internaționale, să crească în medie cu 4% în următorii 20 de ani, adică cu aproximativ aceeași rată de creștere ca în trecutul apropiat. Din 1990, sosirile internaționale s-au bucurat de o rată de creștere anuală de aproximativ 4,3%.
Este evident faptul că România are un drum lung de parcurs în privința investiției în dezvoltarea sectorului IMM și în promovarea culturii antreprenoriale, precum și în stimularea creării cadrului necesar apariției de noi afaceri.
România trebuie să dezvolte o nouă generație de antreprenori cu abilități caracteristice precum responsabilitate, spontaneitate, adaptabilitate, clarviziune, inițiativă și spirit managerial, care le permite să identifice și să implementeze strategii adecvate pătrunderii și menținerii pe piață. Aceste abilități personale trebuie sa fie cultivate începând cu școala primară și dezvoltate la nivel superior, în licee și facultăți.
Există metode și programe care ar putea veni în ajutorul antreprenorilor: dezvoltarea IMM-urilor locale, instruirea și consilierea antreprenorilor, încurajarea băncilor în a sprijini noile afaceri prin acordarea de împrumuturi avantajoase, promovarea cercetării și inovării, asigurarea unor contracte guvernamentale și furnizarea de diferite stimulente pentru antreprenori.
Contribuții teoretice, empirice și metodologice
Urmărind datele despre antreprenoriatul în turism obținute prin Eurostat putem observa că acestea sunt limitate doar la sectorul hoteluri și restaurante pe perioada anilor 2004-2005, astfel încât de la început studiul va fi la rândul său restricționat de aceste limite. Pentru a realiza acest studiu s-au utilizat datele Eurostat grupate pe trei categorii mari de antreprenori din hoteluri și restaurante: după vârstă, după sex și după nivelul de pregătire. Comparația s-a efectuat în câteva cazuri și între antreprenorii din România și cei din Uniunea Europeană.
În anumite privințe antreprenorii români indiferent de sex, pregătire sau vârstă au acționat într-un mod asemănător cu cei din cadrul Uniunii Europene, însă în altele deosebirile sunt substanțiale. Antreprenorii români doresc să fie proprii lor șefi, să urmărească noile provocări și chiar să îmbine viața privată cu munca. În momentul lansării afacerii antreprenorii din țara noastră se bazează pe fondurile proprii, pe ajutorul din partea familiei și prietenilor sau pe diferitele tipuri de credite bancare cu gaj.
Printre dificultățile majore pe care le întâmpină antreprenorii români se numără și problemele juridice și administrative, stabilirea unui contact cu consumatorul respectiv găsirea personalului adecvat. Nivelul de pregătire al antreprenorilor români este satisfăcător, urcând până la nivelul unor programe pre-universitare sau a unora de pregătire în domeniu, neavând însă antreprenori cu o pregătire universitară în anul 2005.
Antreprenorii din țara noastră activează pe piețele locale și regionale și apoi pe cele naționale și din cadrul Uniunii Europene. Foarte puțini au încercat piețele internaționale dinafara Uniunii Europene.
În cadrul studiului elaborat prin aplicarea chestionarului în anul 2013, un loc important îl ocupă problema întreprinzătorilor români din turism care își lansează o afacere nouă în domeniu. Am încercat să aflăm care sunt motivele înființării noii afaceri, urmărind mai multe considerente, iar cele mai importante s-au dovedit a fi: dorința de independență financiară, perspectiva de a face mai mulți bani, respectiv dorința de a fi propriul șef, toate acestea fiind atribute ale întreprinzătorului.
Am încercat apoi să înțelegem de unde provin resursele financiare folosite de către antreprenorii români din turism, iar rezultatele au arătat că cea mai mare parte a fondurilor utilizate de către întreprinzătorii români din domeniul turismului sunt fonduri proprii. Creditele bancare, fondurile europene, ajutorul financiar primit de la familie și prieteni sau sprijinul din partea autorităților sunt utilizate într-o proporție mult mai redusă.
Atât la înființarea afacerii cât și în prezent cea mai mare dificultate întâmpinată de către întreprinzătorii, o reprezintă existența unor situații juridice, administrative sau guvernamentale, urmată îndeaproape de obținerea banilor pentru plata facturilor, găsirea finanțării sau găsirea personalului calificat adecvat.
În cadrul studiului am constatat că turiștii care se cazează la unitățile analizate provin în majoritatea cazurilor din România și mult mai puțini din străinătate, iar riscurile, pe care proprietarii acestor unități de cazare le consideră cele mai mari, sunt extinderea afacerii și angajarea de manageri specializați.
Se poate menționa și faptul că în domeniul turismului valoarea adăugată este mai mare, deoarece cheltuielile materiale au o pondere mai redusă decât în alte ramuri, iar astfel cheltuielile cu salariile au o pondere mai crescută..
Marketingul în cadrul unităților de cazare mai mici este aplicat la scară redusă și de multe ori într-un mod limitat de lipsa cunoștințelor în domeniu.
Totuși întreprinzătorul român cunoaște valoarea tradițiilor și obiceiurilor locale pe care le promovează în cadrul activității sale. Pe de altă parte însă, proprietarii de unități de cazare intervievați nu colaborează suficient cu organizațiile specifice din domeniul turismului și nici cu agențiile de turism din țară sau străinătate.
Efectuând o paralelă între studiul realizat pe baza datelor Eurostat din anul 2005 și cercetarea bazată pe chestionarul propriu al autorului (2013), și luând în considerare faptul că studiul Eurostat este limitat doar la hoteluri și restaurante, se pot totuși efectua următoarele corelații, care să puncteze, chiar dacă într-o manieră mai restrânsă, evoluția antreprenoriatului în turism de-a lungul timpului în țara noastră.
Astfel putem observa că întreprinzătorii români consideră dorința de a fi independent financiar, dorința de a fi propriul șef, respectiv perspectiva de a face mai mulți bani ca fiind motive importante în lansarea unei afaceri în turism atât în anul 2005 cât și în 2013.
Din punct de vedere al modului de finanțare a afacerii la lansare, fondurile proprii au cel mai mare aport atât pentru antreprenorii din anul 2005, cât și în pentru antreprenorii din anul 2013.
Un rezultat îngrijorător apare în cazul ajutorului financiar oferit de către autorități la lansarea unei noi afaceri în turism, în ambele situații, atât în trecut cât și în prezent, acesta este minim.
Urmărind antreprenorii din perspectiva dificultăților apărute la demararea activității, putem constata că una dintre problemele majore cu care se confruntă aceștia atât în anul 2005 cât și în 2013 o constituie situațiile juridice, guvernamentale sau administrative. În schimb antreprenorii nu au au avut dificultăți în a primi sprijin de la familie.
Remarcăm faptul că doar o mică parte dintre antreprenori, atât în anul 2005 cât și în 2013, au avut manageri angajați.
Analizând structura clienților pe regiuni, respectiv piețele de vânzare, putem realiza că majoritatea antreprenorilor, atât în anul 2005 cât și în 2013, activează pe piețele locale, regionale și naționale. Mai puțini turiști provin din Uniunea Europeană, iar pe ultimul loc se află prezența turiștilor dinafara Uniunii Europene.
Obținerea creditelor bancare, utilizarea fondurilor europene sau reducerea birocrației sunt facilități care pot ajuta antreprenorii, indiferent de anul în care s-a efectuat studiul.
Conform Eurostat, în România anului 2005 nu existau antreprenori cu o pregătire universitară sau doctorală, însă în prezent această situație s-a schimbat, întâlnind antreprenori cu studii universitare, masterale și chiar doctorale.
O diferență majoră apare legat de experiența anterioară în conducerea unei întreprinderi, care în 2005 nu a existat decât în mică măsură, iar în prezent acest lucru s-a ameliorat, o mare parte dintre proprietarii de unități de cazare chestionați au declarat că au mai condus o afacere în trecut.
Limitele cercetării
Prima dintre dificultățile pe care le-am întâmpinat în cadrul acestui studiu, în special cercetarea efectuată pe baza datelor statistice Eurostat, a fost lipsa acută de informații privind antreprenoriatul în turism și industria ospitalității exceptând anul 2005, fapt confirmat și de profesorul Jovo Ateljevic, specialist la nivel mondial în antreprenoriat în turism. Informațiile puține care există, inclusiv în bazele de date internaționale precum Eurostat, nu sunt separate pe antreprenori sau non-antreprenori, cu atât mai puțin în domeniul turismului..
Cea de-a doua dificultate pe care am întâlnit-o în cadrul elaborării tezei a fost rata extrem de mare de non-răspuns din partea proprietarilor români de unități de cazare, în unele situații existând un dezinteres fățiș în a completa aceste chestionare. Pe de altă parte am întâlnit și cazuri deosebite de antreprenori foarte deschiși și binevoitori, cu care am purtat chiar și discuții suplimentare pe email sau chiar telefonic.
Concluzii finale și propuneri
Turismul își asumă un profil proeminent în creșterea economică, iar în acest sens apar așteptările ca stabilimentele turistice să fie dezvoltate și conduse la niște standarde cât mai înalte. Aceste așteptări trebuie să fie în corelație cu cunoașterea semnificației dificultăților și impedimentelor care pot sta în calea implementării cu succes a bunelor pratici de administrare și conducere în industria turistică.
Pe piețele dinamice în care industria turismului opererează, organizațiile și antreprenorii independenți trebuie să selecteze strategii cât mai eficiente. Ținând seama că micii antreprenori, spre deosebire de marile firme, acționează de unii singuri pe piață, luptând cu propriile puteri, abilități și deprinderi, trebuie să ia în considerare toți factorii perturbatori care le pot afecta activitatea..
Crearea și conceperea unor programe naționale pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, accesul mai facil la credite sau alte forme de finanțare, programe pentru stimularea înființării și dezvoltării de microintreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, existența unei politici fiscale relaxate și stabile, oferirea de consiliere în cadrul accesării fondurilor europene, scutirea de anumite taxe și impozite în cazul unor investiții suplimentare sau pentru unitățile de cazare din zonele defavorizate și chiar reducerea/eliminarea TVA în domeniul turismului, sunt măsuri care ar putea încuraja antreprenoriatul în țara noastră.
Menținerea stabilității în mediul de reglementare și impozitare, reducerea birocrației și existența infrastructurii sunt factori cheie în cimentarea antreprenoriatului într-o zonă sau țară.
Mulți dintre antreprenori nu realizează potențialul altor tipuri de finanțare, precum fondurile venture capital (capital de risc pentru companiile start-up cu risc și potențial ridicate), business angels (investitori care dispun de resurse financiare semnificative pe care le furnizează pentru lansarea unei afaceri) sau piața bursieră. Aceste tipuri de investitori și surse de finanțare sunt încă destul de puțin cunoscute în țara noastră, însă orientarea spre aceste surse alternative de finanțare poate fi o șansă suplimentară pentru lansarea, supraviețuirea și mai ales dezvoltarea afacerilor întreprinzătorilor români.
De asemenea depunerea unor eforturi semnificative pentru a construi o mentalitate proactivă în privința antreprenoriatului, promovarea acestuia în mass-media și în școlile de afaceri, lansarea unor conferințe și seminarii în domeniul antreprenoriatului, evidențierea rolului stimulator al acestuia pot contribui la o înțelegere mai profundă a efectelor pe care antreprenoriatul le are asupra societății și economiei unei zone, regiuni sau țări.
Antreprenoriatul este în mod intrinsec legat de educație și formare: educarea viitorilor întreprinzători și acordarea de asistență în formarea celor care își fac intrarea în mediul antreprenorial, toate acestea susținute și de o abordare practică în pregătirea persoanelor care vor face primii pași în dezvoltarea unei afaceri cu potențial de succes.
Sprijinirea ideilor creative și susținerea inițiativelor antreprenoriale este pasul primordial pentru a descătușa forța oamenilor de afaceri români din turism și nu numai. Dar antreprenorul nu trebuie ajutat doar la lansarea și inițierea afacerii, ca apoi să fie lăsat de izbeliște. După start-up va urma progresul și dezvoltarea firmei și astfel va fi nevoie și de finanțarea ulterioară a proiectelor aflate deja în evoluție, iar facilitarea comunicării constante și permanente între investitori și antreprenorii inovativi va avea un rol esențial.
Antreprenorii pot contribui la dezvoltarea turismului la nivel local, regional și național, iar astfel a întregii economii, prin următoarele:
menținerea diversității naturale, culturale și sociale a spațiului turistic
atragerea unor fonduri externe precum creditele bancare sau fondurile europene, care pot contribui și la dezvoltarea comunităților locale
integrarea formelor de turism în strategia locală, regională și națională
dezvoltarea și promovarea ofertei turistice prin mijloace clasice și moderne
sprijinirea economiilor locale cu ajutorul afacerilor de familie în turism
implicarea împreună cu comunitățile și autoritățile locale în extinderea și modernizarea sectorului turistic
dezvoltarea turismului local și regional prin intermediul legăturilor mai strânse cu asociațiile profesionale din domeniul turistic și cu cu agențiile de turism interne și externe
formarea și instruirea proprie ca manageri și totodată instruirea lucrătorilor și angajaților din cadrul unității de primire la nivelul cerințelor practicării unui turism civilizat
crearea de noi produse și servicii turistice
punerea în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale la nivel național și internațional
acțiuni de promovare a zonelor turistice respective pe piața internă și internațională
promovarea unei oferte turistice diferențiate care să prezinte particularitățile acesteia pe diferite zone turistice
utilizarea durabilă a resurselor turistice
Dezvoltarea antreprenoriatului în turism poate fi încurajată prin măsuri precum:
motivarea, pregătirea și calificarea tinerilor antreprenori și a femeilor antreprenor
cursuri de pregătire și formare în domeniul marketingului turistic și al managementului firmei
sprijin din partea autorităților pentru antreprenorii care doresc să își lanseze o afacere în domeniul turismului
stimularea accesării fondurilor europene prin oferirea de consultanță
credite bancare favorabile antreprenorilor din turism prin care să se poată acoperi parțial sau total cofinanțarea proiectelor
un sistem fiscal stabil și prietenos cu întreprinzătorii și reducerea birocrației
strategii de dezvoltare locale, regionale sau naționale în domeniul turismului
crearea unui sistem informatic centralizat la nivel național în domeniu, care să încurajeze pe antreprenorii din turism să aceseze site-urile de profil și să-și înregistreze firmele online
scutirea de impozite în cazul unor investiții suplimentare
reducerea taxelor sau chiar scutirea de impozite pe o perioadă, pentru unitățile de cazare din zonele defavorizate
crearea unor site-uri românești specializate privind rezervările online și evaluarea companiilor din turism la nivel național
cursuri de pregătire în domeniul informaticii, pentru ca antreprenorii să poată aplica sistemele de rezervare online
încurajarea adaptării la noile standarde tehnologice
programe și proiecte finanțate de la bugetul de stat pentru sprijinirea dezvoltării antreprenoriatului în turism
oferirea de alternative pentru turismul sezonier, astfel încât unitățile de cazare să fie pregătite și pentru turism înafara sezonului
diversificarea ofertei turistice
realizarea infrastructurii generale și tehnico – edilitare în conformitate cu cerințele unui turism civilizat modern
realizarea unor asociații de sprijinire a turismului la nivel regional și național
aportul crescut al organizațiilor profesionale în promovarea turismului românesc
promovarea turismului românesc înafara țării pentru a ajuta antreprenorii la intrarea pe noi piețe turistice
Înțelegerea contribuției pe care antreprenorii o au în creșterea economică și totodată în crearea și dezvoltarea unor noi locuri de muncă, poate ajuta mult în considerarea antreprenoriatului ca fiind o opțiune reală pentru o carieră de succes. Inițiativele antreprenoriale susțin prin dezvoltarea lor inovația, care la rândul ei ajută direct sau indirect la creșterea economică.
Situația economică depinde de căile de funcționare a activității antreprenoriale în cadrul unui sistem social. Antreprenorii au nevoie de un mediu economic, politic și social stabil, dar totodată suficient de dinamic, iar guvernele trebuie să îndepărteze cât mai multe dintre barierele existente cu care se confruntă antreprenorii, pentru a-i putea lăsa să își testeze ideile și mai ales să își lanseze și să își dezvolte afacerile.
Aceștia trebuie să arunce privirea și în viitor, însă nu trebuie să uite totodată de prezentul atât de dur și neiertător, manifestat prin concurența acerbă existentă pe piață. Antreprenorii vor trebui să înțeleagă că nu există o rețetă sigură a succesului, dar că, prin muncă și luptă asiduă vor putea atinge țelurile și obiectivele dorite..
Antreprenorul are astfel un rol extrem de important în a echilibra turismul și astfel întregul sector. Munca sa este extrem de dificilă, pașii pe care trebuie să-i efectueze sunt mici, având obstacole importante de trecut. Chiar și așa rolul său nu poate fi tăgăduit, dimpotrivă, antreprenorul trebuie să se implice mai mult în a deveni legătura dintre economic și social, dintre comunitățile locale și administrație..
În concluzie antreprenorii din țara noastră mai au un drum destul de lung de parcurs pentru a putea face față provocărilor pieței într-o continuă evoluție. Piedicile pe care le întâmpină aceștia trebuie însă înlăturate prin muncă asiduă și pregătire constantă, astfel încât afacerea nu doar să supraviețuiască, ci chiar să se dezvolte.
Bibliografie:
Cărți și capitole în cărți
Abbey J., Hospitality Sales and Marketing, Third Edition, Educational Institute, 1998
Ateljevic J., Page S., Tourism and Entrepreneurship – International Perspectives, Elsevier Butterworth-Heinemann, 2009
Barnett, F., & Barnett, S., Working Together: Entrepreneurial Couples, Ten Speed Press, 1988
Băcanu B., Management strategic în turism, Editura Polirom, București, 2009,
Bădiță M., Baron T., Cristache S., Statistică pentru afaceri în comerț-turism, volumul 1, Editura Luceafărul, București, 2002
Bădulescu Alina, Economia turismului, Editura Universității din Oradea, 2004
Bădulescu Alina, Bădulescu D., Entrepreneurship and local resources, in Leslie D. (editor), Tourism Enterprises and the Sustainability Agenda Across Europe, Ashgate Pub Co., 2012
Bosselman F., Peterson C., McCarthy C., Managing Tourism Growth, Issues and Applications, Island Press,1999
Bramwell B., Lane B., (Editors), Tourism Collaboration and Partnerships: Politics, Practice and Sustainability, Channel View Publications, 2000
Brymer R., Hospitality Management, An Introduction to the Industry, Seventh Edition Kendall/Hunt Publishing Company, 1995
Buhalis D., eTourism: Information Technology for Strategic Tourism Management, Pearson Education/Prentice Hall, England, 2003
Buruiană G., Politici macroeconomice în turism, Editura Uranus, București, 2008
Catană Aida (coord.), Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri 2007-2013, Editura Contaplus, Ploiești, 2007
Cătoiu et al, Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing, Editura Uranus, București, 1999
Cristache S.E., Metode statistice cu aplicații în managementul turistic, Editura ASE, București, 2008
Dana L.P., When Economies Change Hands – A Survey of Entrepreneurship in the Emerging Markets of Europe from the Balkans to the Baltic States, International Business Press, New York, 2005
Davidoff P.G., Davidoff D.S., Sales and Marketing for Travel and Tourism, National Publishers, 1983
Datculescu P., Cercetarea practică de marketing, Ediția a doua, Brandbuilders, 2012
Dinu M., Economia României – Întreprinderile mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2002
Drucker P., Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principle, Harper Business, New York, NY, 1985
Drucker P., Inovația și sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, București, 1993
Drucker P., Managementul viitorului, Editura ASAB, București, 2004
Farrell L.C., Cum să devii antreprenor, Curtea Veche Publishing, București 2008
Foster D., Travel and Tourism Management, MacMillan Education Ltd., 1985
Galindo M.A., Guzman J., Ribeiro D., Entrepreneurship and Business – A Regional Perspective, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2009
Ghenea M., Antreprenoriat: drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Editura Universul Juridic, București, 2011
Goodall B., Ashworth G., Marketing in the Tourism Industry, The Promotion of Destination Regions, Routledge London, 1988
Gordon M.E., Antreprenoriatul, Curtea Veche Publishing, București, 2012
Hall D., Kirkpatrick I., Mitchell M., Rural Tourism and Sustainable Business, Channel View Publications UK, 2005
Hall M., Dallen T., Duval D. T., Safety and Security in Tourism, Haworth Hospitality Press, 2003, New York, USA
Hax A.C., Majluf N.S., Strategic Management – An Integrative Perspective, Prentice Hall, 1984
Hayes D.K., Ninemeier J.D., Hotel Operations Management, Second Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Hinescu, A. et al, Managementul general al întreprinderii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003
Iacob Mihaela Ioana, Antreprenoriatul – Forța motrice a oricărei întreprinderi, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad, 2008
Isac F., Rusu S., Administrarea afacerilor în turism, Ediția a III-a revizuită, Editura Mirton, Timișoara, 2009
Jivan A., Economia serviciilor de turism, Editura Mirton, Timișoara, 2004
Jivan A., Fruja I., Economia serviciilor, Editura Mirton, Timișoara, 2006
Kaser K., Freeman J.T., Hospitality Marketing, South Western Thomson Learning, 2002
Keating R.J., President Ronald Reagan: Best Friend to Small Business, Small Business Survival Committee, Free Republic, 2004
Kotler Ph., Bowen J., Makens J., Marketing for Hospitality and Tourism, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2006
Lashley C., Morrison A. (editors), In Search of Hospitality: Theoretical Perspectives and Debates, Oxford Butterworth Heinemann, 2000
Laws E., Tourism Marketing, Service and Quality Management Perspectives, Stanley Thornes Publishers Ltd., 1991
Levente K., Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Expert, București, 2004
Lipsey R., Chrystal A., Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999
Lovelock C., Wirtz J., Services Marketing: People, Technology, Strategy, Sixth Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Lumdson L., Tourism Marketing, International Thomson Business Press, 1997
Mak J., Tourism and the Economy, University of Hawai’i Press, 2004
Mason P., Tourism Impacts, Planning and Management, Elsevier Butterworth-Heinemann, 2005
Mawson S., The Fundamentals of Hospitality Marketing, Continuum London, 2000
Meșter Ioana, Statistică economică, Editura Universității din Oradea, 2007
Middleton V.T.C., Clarke J., Marketing in Travel and Tourism, Butterworth-Heinemann, 2001
Mill R.C., Tourism the International Business, Global Text, 2010
Moldoveanu G., Dobrin C., Turbulență și flexibilitate organizațională, Editura Economică, 2007
Morrison A.M., Hospitality and Travel Marketing, Delmar Publishers Inc., 1989
Morrison A., Rimmington M., Williams C., Entrepreneurship in the Hospitality, Tourism and Leisure Industries, Butterworth-Heinemann, U.K., 1999
Moutinho L., Strategic Management in Tourism, CABI Publishing, CAB International, 2000
Neacșu N., Băltărețu A., Economia turismului. Lucrări practice, statistici reglementări, Editura Uranus, 2005
Nicolescu O., Nicolescu C., Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2008
Ninemeier J., Hayes D., Restaurant Operations Management, Pearson Prentice Hall, 2006
Nistoreanu P., Ecoturism și turism rural, Ediția a treia, Editura ASE, București, 2006
Nistoreanu P., Ghereș M., (editori), Turism rural: tratat, Editura C.H. Beck, București, 2010
Niță I., Niță C., Piața turistică a României, ediția a doua, Editura Economică, București, 2008
Oelkers D.B., Travel and Tourism Marketing, Thomson South-Western, 2007
Page S., Ateljevic J., Tourism and Entrepreneurship: International Perspectives (Advances in Tourism Research), Butterworth-Heinemann, 2009
Page S., Getz D., The Business of Rural Tourism, International Perspectives, Tourism and Hospitality Management Series, International Thomson Business Press, 1997
Pender L., Sharpley R., The Management of Tourism, Sage Publications Ltd., 2005
Pender L., Marketing Management for Travel and Tourism, Stanley Thornes Publishers Ltd. UK, 1999
Petcu N., Statistica în turism 2005, teorie și aplicații, Editura Albastră, 2005
Platon V. (coord.), Construcția și dezvoltarea infrastructurii specifice IMM-urilor, Editura Expert, București, 2005
Pleter O.T., Administrarea afacerilor, Ediția a doua, Editura Cartea Universitară, București, 2005
Popa I., Management Strategic, Editura Economică, 2004
Popescu Delia, Competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, 2001
Pride W., Hughes R., Kapoor J., Business, 3rd Edition, Houghton Mifflin Company, 1991
Prosser R., Social Change and the Growth in Alternative Tourism, Ecotourism – A Sustainable Option, Edited by Wiley, UK, 1994
Raza I., Heads in Beds, Hospitality and Tourism Marketing, Pearson Prentice Hall, 2005
Roberts L., Hall D., Rural Tourism and Recreation: Principles to Practice, CABI Publishing, 2003
Robinson M., Sharpley R., Evans N., Long. P, Swarbrooke J., Developments in urban and Rural Tourism, Reflections on International Tourism, Business Education Publishers Ltd., 2000
Rusu S., Turism rural și agroturism, Editura Mirton, Timișoara, 2007
Rusu S. Isac F., Turism rural și ecoturism, Ediția a III-a revizuită, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad, 2010
Samuelson P.A., Nordhaus W.D., Economie, Editura Teora, București, 2001
Sharpley R., Sharpley J., Rural Tourism: An Introduction, Tourism and Hospitality Management Series, International Thomson Business Press, 1997
Shoemaker S., Lewis R., Yesawich P., Marketing Leadership in Hospitality and Tourism, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Sinclair M.T., Stabler M., The Economics of Tourism, Routlege Publishers, 1997
Smith S. L. J., Tourism Analysis: A Handbook, Harlow: Longman, 1989
Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001
Souder E.W., Management Decision Methods for Managers of Engineering and Research, Litton Educational Publishing – Van Nostrand Reinhold Company, 1980,
Stavrositu S., Arta serviciilor în restaurante, baruri, gastronomie, hoteluri, pensiuni turistice, Ediția a doua, Fundația Arta serviciilor în turism, 2006,
Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism, Ediția a doua, Editura All Beck, București, 2003,
Stiglitz J.E., Walsh C.E., Economie, Editura Economică, București, 2005
Sudman S., Applied Sampling, Academic Press, 1976
Szenteși S., Lile Ramona, Rusu S., Csorba Luiela, Bălan L., Statistică economică, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2011
Theobald W., Global Tourism, Elsevier-Butterworth-Heinemann, 2005
Tribe J., Font X., Griffiths N., Vickery R., Yale K., Environmental Management for Rural Tourism and Recreation, Cassel UK, 2000
Văduva S., Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și alte țări în tranziție, Editura Economică, 2008
Vlăsceanu Mihaela, Economie socială și antreprenoriat, Editura Polirom, Iași, 2010
Weaver D., Lawton L., Tourism Management, John Wiley & Sons, Milton, Australia , 2002
Williams A., Balaz V., Tourism in Transition: Economic Change in Central Europe, I.B. Tauris Publishers, New York, 2000
Williams A., Shaw G., Tourism & Economic Development, European Experiences, John Wiley & Sons Ltd., 1998
Rapoarte și documente oficiale
Area of Statistics and Market Research, Vulnerability of European Outbound Tourism Markets in the Midst of the Global Financial Crisis, 10th International Forum on Tourism Statistics, Session 1: Statistical coverage of new trends in tourism, 2010, Lisbon, Portugal, http://10thtourismstatisticsforum.ine.pt/xportal/xmain?xpid=INE&xpgid=tur_papers&PAPERSestboui=101894011&PAPERSmodo=2
Gÿorfy L.Z., Raportul de Țară al României 2007, Monitorizarea globală a antreprenoriatului, Editura Abel, Cluj-Napoca, 2008
European Commission, Europe, the world's No 1 tourist destination – a new political framework for tourism in Europe, Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Brussels, 30.6.2010 COM(2010) 352 final
Institutul Național de Statistică, Turismul României – Breviar Statistic 2013
Institutul Național de Statistică, Metodologia din 04.05.2009 a cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii, în vigoare de la 14.05.2009, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 321 din 14.05.2009
Kelley D., Bosma N., Amorós J.E., Global Entrepreneurship Monitor, 2010 Global Report
OECD, Promoting Entrepreneurship and Innovative SMEs in a Global Economy, Second OECD Conference of Ministers Responsible for Small and Medium-Sized Enterprises (SMEs), Istanbul, Turkey, 2004
TOUREG: Competitiveness and Knowledge in the Tourism Sector, Grant Agreement nº206829, Regions of Knowledge Programme – Capacities – 7th Framework Programme,
Travel Reservation Management Europe, Evoluția serviciilor turistice online, Iul-26-2010, http://www.trm-europe.ro/2010/07/evolutia-serviciilor-turisticeonline/# more -556
United Nations, Study on the Role of Tourism in Socio-Economic Development, Economic and Social Commission for Asia and the Pacific, New York, 2007, http://www.unescap.org /ttdw/Publications/TPTS_pubs/pub_2478/pub_2478_fulltext.pdf
***, Antreprenori în turism – noi soluții organizaționale, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, 2011, http://antreptur.uv.ro/files/Ghid_Antreprenori_in_ Turism.pdf
***, A Guide for Tourism Business Entrepreneurs, http://www.smallbusinessbc.ca/pdf /Small%20Business%20Guide%20%20English.pdf
***, Antreprenoriatul – oportunitate, abilitate, inovație, viitor – Dezvoltarea competențelor antreprenoriale – o alternativă eficientă de adaptare la piața muncii în societatea informațională, realizat în cadrul proiectului POSDRU 92/3.1/S/62353, București, 2011
***, Developing Sustainable Rural Tourism, Thematic guide, Pan-European Summer Academy for Sustainable Rural Development, 2002
***, Entrepreneurship, Knowledge and Economic Growth, August 2007, Foundations and Trends in Entrepreneurship Pontus Braunerhjelm, Leif Lundblad’s Chair in International Business and Entrepreneurship, Department of Transport and Economics, The Royal Institute of Technology, Stockholmhttp://www.infra.kth.se /cesis/documents/WP102.pdf
***, Hotel Guide Romania 2004, Ministry of Transports, Constructions and Tourism, 2004
***, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026, World Tourism Organization
***, Oslo Manual, Guidelines for Collecting and Interpreting Innovation Data, Third edition, OECD 2005
***, Raportul Anual IMM 2008
Articole, studii, lucrări prezentate la conferințe
Acs Z., How is Entrepreneurship Good for Economic Growth?, 25th Economic Conference of Progress Foundation, October 31, 2007
Acs Z., Small business economics: a global perspective, 1992, http://www.questia.com /googleScholar.qst?docId=5001678762
Aidis R., Entrepreneurship in Transition Countries: A Review, KEINS project – R. Aidis (2005)
Alam J., Hossan M.A., Linking Between Franchising Networks for Entrepreneurship and Economical Development – Looking For A New Model, EMNet-Conference – "Economics and Management of Franchising Networks" Vienna, Austria, June 26 – 28, 2003
Ardichvili A., Cardozo R., Ray S., A theory of entrepreneurial opportunity identification and development, Elsevier, Journal of Business Venturing 18 (2003) 105–123
Arsenie Dan, Cele mai mari piedici în calea afacerilor românești, Yahoo! News, 6 Septembrie 2012, http://ro.stiri.yahoo.com/cele-mai-mari-piedici-%C3%AEn-calea-afacerilor-rom%C3% A2ne%C8%99ti.html
Arthurs J., Busenitz L., Hoskisson R., Johnson R., Firm-Specific Human Capital and Governance in IPO Firms: Addressing Agency and Resource Dependence Concerns, July 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Ateljevic J., Towards a politics of sustainable tourism, Cultural policy brief No.4, Valuing the Entrepreneurial Input, Directorate of Culture and Cultural and Natural Heritage, KYIV Initiative Regional Programme, KI(2011)04
Baron R.A., Henry R.A., How Entrepreneurs Acquire the Capacity to Excel: Insights From Research on Expert Performance, Strategic Entrepreneurship Journal, 4: 49–65 (2010)
Baum J.R., Locke E.A., Smith K.G., A Multidimensional Model of Venture Growth, Academy of Management Joumal, 2001, Vol. 44, No. 2
Baumol W., Entrepreneurship, Innovation And Growth: The David-Goliath Symbiosis, http://www.nyu.edu/econ/user/baumolw/sfg.pdf
Bădulescu Alina, Două secole de gândire economică despre antreprenoriat: o abordare critică, International Conference Current Issues in the Economic and Social Thinking, Science and Practice, 16th Edition, Cluj-Napoca, 26th – 27th of April 2013
Bădulescu D., Vancea Mariana, Entrepreneurship as future career for post-graduate business students: a realistic option?, The Proceedings of the 8th European Conference on Innovation and Entrepreneurship ECIE 2013, volume 2, pp. 827-831
Beeton S., Entrepreneurship in Rural Tourism? Australian Landcare Programs as a Destination Marketing Tool, Journal of Travel Research 2002; 41; 206, http://jtr.sagepub.com/ cgi/content/abstract/41/2/206
Biswas Urmi Nanda, Impact of Entrepreneurs’ Personality Characteristics on Employee Perception of Organisational Climate in Small-Scale Enterprises, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 49, http://joe.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/1/49, (accesat Ianuarie 2011), p.3
Blackstock Kirsty, A critical look at community based tourism, Community Development Journal Vol 40 No 1, 2005, Oxford University Press
Blichfeldt B.S., Innovation and Entrepreneurship in Tourism: The Case of a Danish Caravan Site, PASOS. Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº3 págs. 415- 431. 2009
Boettke P. and Coyne C., Entrepreneurship and Development: Cause or Consequence?, http://mercatus.org/uploadedFiles/Mercatus/Publications/Cause%20or %20Consequence.pdf
Brackenbury M., Has innovation become a routine practice that enables companies to stay ahead of the competition in the travel industry?, OECD, 2004, http://www.oecd.org/ dataoecd/55/34 /34267968.pdf
Brotherton B., Finding the Hospitality Industry – A Final Response to Slattery?, Journal of Hospitality, Leisure, Sport and Tourism Education, 2003, Vol. 2, No. 2,
Bustamam U.S.A., Entrepreneurial Growth Process of Malay Entrepreneurs – A Malaysian Centre for Promoting Ideas, International Journal of Business and Social Science Vol. 1 No. 3; December 2010, http://www.ijbssnet.com/journals
/Vol._1_No._3_December_2010/21.pdf,
Byers T., Kist Heleen, Sutton R., Characteristics of the Entrepreneur: Social Creatures, Not Solo Heroes, October 27, 1997, The Handbook of Technology Management, http://www.stanford.edu /class/e140/e140a/content/Characteristics.html
Cannavale Chiara, Canestrino Rossella, International Co-Operations and Entrepreneurship Development: A Cross-Cultural Perspective, Review of International Comparative Management, Volume 10, Issue 2, May 2009
Carree M., Thurik R., Understanding the role of entrepreneurship for economic growth, December 2005, http://ideas.repec.org/p/esi/egpdis/2005-10.html
Carvalho L.M.C., Sardinha B.B., Entrepreneurial Environmental Conditions for Promoting Sustainable Tourism, http://www.smia.info/files/ehad2kof.f1_fr-1365.pdf
Catanǎ C.A., Tradiția țesutului la Rucăr, Argeș, http://www.vacantelatara.ro/index.php? option=com_content&view=article&id=829:atelierele-de-tesatorie-din-rucar&catid=81:lada-de-zestre
Chen K.C., Groves D., The importance of examining philosophical relationships between tourism and hospitality curricula, International Journal of Contemporary Hospitality Management 11/1, 1999, 37–42
Cichy R., Beck J., Elsworth J., Six Practices of Hotel Entrepreneurship, Mar. 30, 2009, http://lhonline.com/development/hotel_entreprenuership_practices_0330/
Cole S., Entrepreneurship and empowerment: Considering the barriers – a case study from Indonesia, Tourism Review Vol. 55 No 4/ 2007/ 461-473
Cuervo Á., Ribeiro D., Roig S., Entrepreneurship: Concepts, Theory and Perspective. Introduction, http://www.uv.es/bcjauveg/docs/LibroCuervoRibeiroRoigIntroduction.pdf
Cuncea Cristina, Paul Andreea: Nu văd altă cale de creștere a rolului IMM în economie decât un număr mai mare de firme, Ziarul Financiar, 27 aprilie 2012
Cuncea Cristina, Proprietarii de IMM-uri: Antreprenoriatul este un fel de sport extrem, Ziarul Financiar, 30 aprilie 2012
Dabija D. C., Model antreprenorial în industria hotelieră din România – Vila Elite Oradea, Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaștere, POSDRU/92/3.1/S/56330, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Dabija D. C., Model antreprenorial în industria turismului Pensiunea-hotel Déjà Vu Cluj-Napoca – impactul tehnicilor de comunicare promoțională asupra dezvoltării unității, Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaștere, POSDRU/92/3.1/S/56330, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Decelle X., A Conceptual and Dynamic Approach to Innovation in Tourism, OECD 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/55/28/34267921.pdf
Dejardin M., Entrepreneurship And Economc Growth: An Obvious Conjunction?, November 2000, http://ideas.repec.org/p/wpa/wuwpdc/0110010.html
Dhakal D.P., Sustainable Rural Tourism for Improved Livelihood of Local Communities, Nepal Tourism Board (NTB), Economic Policy Network, Policy Paper 4, 2005, http://www. mof.gov.np /economic_policy/pdf/SustainableRuralTourism.pdf,
Dimitratos P. et al, The global smaller firm in international entrepreneurship, Elsevier, International Business Review 19 (2010) 589–606
Dodescu Anca, Bădulescu Alina, Giurgiu Adriana, Pop-Cohuț Ioana, Antreprenoriatul feminin în vestul României. Rezultate de cercetare și recomandări de politici, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 1(554), pp. 23-46
Dorobăț Carmen Elena, Întreprinzătorii în relația cu statul: The Good, the Bad and the Ugly, ECOL, Centrul pentru Economie și Libertate
Driga Otilia, Lafuente E. M. 2007, Antreprenoriatul feminin în România: Caracteristici personale și efectul variabilelor socio-culturale, Centre for Entrepreneurship and Business Research – CEBR Working Paper Series
Drori I., Honig B., Wright M., Transnational Entrepreneurship: An Emergent Field of Study, September 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Ellis William, Romania: Maverick on a Tightrope, National Geographic, 148(5) , Nov. 1975
Evans N.J., Ibery, B.W., The distribution of farm based accommodation in England and Wales, Journal of the Royal Agricultural Society of England 153, 1992
Fieldsend Andrew, Boone Julie, Ghid practic pentru stimularea antreprenoriatului în zonele rurale, Praxis Manual de Antreprenoriat Rural, proiect Interreg IIIC Praxis: Să facem antreprenoriatul rural să funcționeze, 2007
Formica S., European hospitality and tourism education: differences with the American model and future trends, International Journal of Hospitality Management, Vol. 15 No. 4, pp. 317-323, 1996, Elsevier Science Ltd.
Gehrels S.A., How Hospitality Industry Managers’ Characteristics Could Influence Hospitality Management Curricula, The Electronic Journal of Business Research Methods, 2007, Volume 5 Issue 2
Getz D., Carlsen J., Family Business in Tourism – State of the Art, Elsevier, Annals of Tourism Research, Vol. 32, No. 1, pp. 237–258, 2005
Gheorghe L., Cum au trăit românii în timpul regalității, Forbes România, 10 mai 2011, http://www.forbes.ro/Cum-au-trait-romanii-in-timpul-regalitatii_0_1265_ 4000.html
Gilbert D.C., Conceptual Issues in the Meaning of Tourism, Progress in Tourism. Recreation and Hospitality Management, Edited by Cooper C. P., Vol: 2, London: Belhaven Press, 1990
Gilbert D., Tung L., Public Organisations and Rural Marketing Planning in England and Wales, Tourism Management, 11(3), 1990, pp. 164-172
Gopal R., Shetty K., Innovative Entrepreneurship – The Key DNA For a Successful Turnaround in the Hospitality Business, http://www.iitk.ac.in/infocell/announce/ convention/papers/Industrial %20Economics%20%20Environment,%20CSR-02-Krishna% 20shetty%20R%20Gopal.pdf
Hall J.K., Daneke G.A., Lenox M.J., Sustainable development and entrepreneurship: Past contributions and future directions, Elsevier, Journal of Business Venturing 25 (2010) 439–448
Hamilton R.T., Harper D.A., The Entrepreneur in Theory and Practice, MCB University Press, Journal of Economic Studies, Vol. 21 No. 6, 1994, pp. 3-18
Harris C., McIntosh A., Lewis K., The commercial home enterprise: Labour with love, Tourism Original Scientific Paper, Vol. 55 No 4/ 2007/ 391-402
Haugen M., Vik J., Farmers as entrepreneurs: the case of farm-based tourism, Int. J. Entrepreneurship and Small Business, Vol. 6, No. 3, 2008
Hemmington N., From Service to Experience; understanding and defining the hospitality business, The Service Industries Journal, September 2007, Volume 27, Number 6
Hjalager Anne-Mette, Repairing innovation defectiveness in tourism, Elsevier Tourism Management 23, 465–474, 2002
Holcombe R.G., Entrepreneurship and Economic Growth. The Quarterly Journal of Austrian Economics 1: 45–62, 1998
Holden M., Foley A., Lynch P., Hussey J., Building Entrepreneurship and Innovation through the Continuing Education of Micro and Small Tourism Enterprises: A Contemporary Framework for Program Delivery, http://repository.wit.ie/1535/1/Building_Entrepreneurship_and_ Innovation_ through_the_Continuing_Education_of_Micro_and_Small_Tourism_Enterprises.pdf
Hollick Mary, Braun Patrice, Lifestyle Entrepreneurship: The unusual nature of the tourism entrepreneur, Second Annual AGSE International Entrepreneurship Research Exchange, Regional Frontiers of Entrepreneurship Research 2005 , 10-11 February 2005, Melbourne
Jaafar M., Aishah M.S., Mohd S.S.Z., Entrepreneurial Characteristics of Small and Medium Hotel Owner-Managers, World Applied Sciences Journal 10 (Special Issue of Tourism & Hospitality): 54-62, 2010
Jaafar M. et al, Entrepreneurship in the tourism industry: Issues in developing countries, Elsevier, International Journal of Hospitality Management 30 (2011) 827– 835
Jóhannesson G., Entrepreneurs as ‘Social Capitalists’ – Tourism, Entrepreneurship and Social Capital, Mobility, Culture and Tourism NOLD PhD-course, 9. – 15. September 2002, Iceland
Joshi A., Critique: Brotherton B. (1999), Towards a Definitive view of the nature of Hospitality and Hospitality Management, International Journal of Contemporary Hospitality Management
Kadijk H., Bourbon S., Hospitality for Hire? A Conceptualisation of Hospitable Experiences in Homestays, 2010, http://eurochrie2010.nl/publications/54.pdf
Karasz Palko, In Romania, Start-Ups Gain Strength, The New York Times, October 30, 2011
Karlsson C., Friis C., Paulsson T., Relating entrepreneurship to economic growth, September 2004, https://www.businessgrowthinitiative.org/KeyPracticeAreas/ Documents/Relating%20 Entrepreneurship%20to%20Economic%20Growth.pdf
Kariel H.G., Kariel P.E., Social – cultural impacts of tourism: and example from Austrian Alps, Geografiska Annaler, 1982
Kazmi A., What Young Entrepreneurs Think and Do: A Study of Second-Generation Business Entrepreneurs, Journal of Entrepreneurship 1999; 8; 67, http://joe.sagepub.com/cgi/content/v abstract/8/1/67
Kim C., E-Tourism: An Innovative Approach for the Small and Medium – Sized Tourism Enterprises (SMTEs) in Korea, OECD, 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/ 56/13/34268048.pdf
Kimmel C.E., Hull R.B., Ecological Entrepreneurship Support Networks: Roles and functions for conservation organizations, Elsevier, Geoforum 43 (2012) 58–67
King CA., What is Hospitality?, International Journal of Hospitality Management, September/December 1995, Vol. 14, No. 3/4, pp. 219-234
Kirdar I., Tourism Market Segmentation for National Tourism Organisations and its Practical Importance for National Tourism Offices Abroad, A dissertation submitted in part fulfilment of the requirements for the award of the Degree of PhD in Tourism Marketing, 1997
Kirzner I., Human Attitudes and Economic Growth, Cato Journal, October 1, 2005, http://www.cato.org/pubs/journal/cj25n3/cj25n3-6.pdf
Klein P., Opportunity Discovery, Entrepreneurial Action, and Economic Organization, Strategic Entrepreneurship Journal, 2: 175–190 (2008)
Krüger H., The Need for an Innovation-Oriented Tourism Policy, OECD, 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/56/16/34268094.pdf
Kuratko D., Audretsch D., Strategic Entrepreneurship: Exploring Different Perspectives of an Emerging Concept, January 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Kuratko D., Entreprenuership Education: Emerging Trends and Challenges for the21st Century, Coleman Foundation White Paper Series for the United States Associations of Small Business and Entrepreneurship, 2003, http://labsel.pesarosviluppo.it/Modules/ ContentManagment/ Uploaded/CMItemAttachments/entrepreneurship%20education%20-%20emerging%20trends.pdf
Kurek S., Rachwal T., Development of Entrepreneurship in Ageing Populations of the European Union, Elsevier, Science Direct, The 2nd International Geography Symposium-Mediterranean Environment Procedia Social and Behavioral Sciences 19 (2011) 397–405
Lafuente E., Driga Otilia, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania, CEBR Working Paper Series, 01-2007, http://www.kfacts.com/uploads/File/WP012007.pdf
Lopéz E.P., Buhalis D., Fyall A., Entrepreneurship and Innovation in Tourism, Pasos, Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº 3 págs. 355-357. 2009
Lordkipanidze M., Enhancing Entrepreneurship in Rural Tourism for Sustainable Regional Development. The case of Söderslätt region, Sweden, The International Institute for Industrial Environmental Economics, 2002, IIIEE, Lund University
Lupan Mariana, Some Aspects about the Small Business and EU Policy, The Annals of The "Ștefan cel Mare" University Suceava, Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration No.8, 2008
Lynch P., Molz J.G., McIntosh A., Lugosi P., Lashley C., Theorizing hospitality, Hospitality & Society Volume 1 Number 1, HOSP 1 (1) pp. 3–24 Intellect Limited 2011
Mandl I., Overview of Family Business Relevant Issues – Final Report, KMU Forschung Austria – Austrian Institute for SME Research , Vienna 2008
Marchant B., The case of lifestyle entrepreneurs in Ireland; an examination of surf tourism entrepreneurs in Bundoran and Lahinch, http://www.shannoncollege.com/wp-content/uploads /2009/12/THRIC-Full-Paper-Ben-Marchant-paper-only.pdf
Mardarasevici G., România și spiritul antreprenorial, Ieșeanul, 4 martie 2008, http://ieseanul.gandul.info/editoriale/romania-si-spiritul-antreprenorial-2431599
Marinescu C., Anatomia avantajului competitiv: de la holismul metodologic la capturarea statului, http://store.ectap.ro/articole/153.pdf
Marshack K., Copreneurs and dual-career couples: are they different?, 1994, http://findarticles.com/p/articles/mi_hb6648/is_n1_v19/ai_n28650398/?tag=mantle_skin;content
Martin R., Osberg S., Social Entrepreneurship: The Case for Definition, Stanford Social Innovation Review, 2007, http://www.ssireview.org/images/articles/2007SP_feature_ martinosberg.pdf
Mayer M., Innovation as a Success Factor in Tourism: Empirical Evidence from Western Austrian Cable-Car Companies, Erdkunde, 2009, Vol. 63, No.2
Meșter Ioana, Bădulescu D., Sustainability Among Tourism and Hospitality Industry's Ventures: From Awareness to Specific Practices, The Proceedings of the 8th European Conference on Innovation and Entrepreneurship ECIE 2013, volume 2, pp. 434-442
Misra Sasi and Kumar S., Resourcefulness: A Proximal Conceptualisation of Entrepreneurial Behaviour, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 135, http://joe.sagepub.com/cgi/content /abstract/9/2/135
Morland V., Peter Drucker‘s Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principles review, August 1985 issue of NCR Managing, a newsletter published monthly for NCR managers by Employee Communications Programs
Morrison A., Teixeira R., Small Business Performance: A UK tourism sector focus, Journal of Small business and Entreprise Development, vol. 11, No. 2, pp.166-173, 2004
Nagy Ágnes, Pete Ș., Györfy L-Z, Petru Tünde Petra, Benyovszki Annamária, Percepții privind antreprenoriatul și activitatea antreprenorială – diferențe și asemănări între patru țări din Europa de Est, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII (2010), No. 8(549)
Nilsson J.H., Service in the Air – A century of hospitality aboard passenger airlines, Research in Service Studies, Working paper No 2, May 2011
Nistoreanu P., Managementul inovației în IMM-URI, Revista Amfiteatru Economic, Anul VI, Nr. 16, Septembrie 2004
Nybakk E., Hansen E., Entrepreneurial attitude, innovation and performance among Norwegian nature-based tourism enterprises, Elsevier Forest Policy and Economics 10 (2008) 473–479
Okhomina D.A., Entrepreneurial postures and psychological traits: the sociological influences of education and environment, Research in Higher Education Journal, Entrepreneurial postures, 2003
Ondracek J., Bertsch A., Saeed M., Entrepreneurship Education: Culture’s Rise, Fall, and Unresolved Role, Interdisciplinary Journal of Contemporary Research in Business, September 2011, Vol 3, No 5
Pacheco D.F., Dean T.J., Payne D.S., Escaping the green prison: Entrepreneurship and the creation of opportunities for sustainable development, Elsevier, Journal of Business Venturing 25 (2010) 464–480
Panda N.M., What Brings Entrepreneurial Success in a Developing Region?, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 199, http://joe.sagepub.com/cgi/ content/abstract/9/2/199
Pascaru M., Buțiu Călina Ana, Gavrilă-Paven Ionela, Antreprenoriatul de subzistență și unele reprezentări asupra șanselor de dezvoltare economică în ruralul Munților Apuseni, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/10.pdf
Perivoliotis-Chryssovergis M-C., Promoting Creativity in Local Tourist Business, Creativity or Conformity?, Building Cultures of Creativity in Higher Education, A conference organised by the University of Wales Institute, Cardiff in collaboration with the Higher Education Academy, Cardiff January 8-10 2007
Peters M., Frehse J., Buhalis D., The importance of lifestyle entrepreneurship: A conceptual study of the tourism industry, PASOS. Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº2, 2009
Pettitt S., Entrepreneurship in Tourism: Developing a Model of Innovation Potential, http://khup.com/download/27_keyword-tourism-entrepreneurship/ entrepreneurship-in-tourism-developing-a-model-of-innovation.pdf
Piti M., Antreprenor “made in Romania”, Iunie 28, 2010, http://www.postprivatizare.ro /romana/antreprenor-made-in-romania/
Popa I., Cicea C., Dobrin C., Innovational Strategies, Revista Economică Supplement No. 2/2012, pp.284-289
Portal HR, Antreprenorii nu se nasc, se fac, 12 septembrie 2011, http://www.portalhr.ro /antreprenorii-nu-se-nasc-se-fac/
Ramos Célia , Rodrigues Paulo, The importance of online tourism demand, 10th International Forum on Tourism Statistics, Session 1: Statistical coverage of new trends in tourism, 2010, Lisbon, Portugal, http://10thtourismstatisticsforum.ine.pt /xportal/xmain?xpid=INE&xpgid= tur_papers&PAPERSest_boui=101894258&PAPERSmodo=2
Razi G., Un antreprenor a transformat o vilă în hotel cu bani de la UE, Ziarul Financiar, 26 septembrie 2011
Reuber R., Fischer E., International entrepreneurship in internet-enabled markets, Elsevier, Journal of Business Venturing 26 (2011) 660–679
Roja A. I., Antreprenoriatul în România – vizionar?, 11 mai 2011, http://www.alexandruroja.ro /?p=299
Rosenberg N., Innovation and Growth in Tourism, OECD, 2006, http://tava.gov.lv /userdata/File/Dokumenti/Petijumi/OECD_Tourism_innovation_growth.pdf
Russell R., Faulkner B., Entrepreneurship, Chaos and the Tourism Area Lifecycle, Elsevier, Annals of Tourism Research, Vol. 31, No. 3, pp. 556–579, 2004
Rusu S. Antreprenorul și mediul de afaceri, Economia și afacerile pe piețele emergente. Contribuții ale tinerilor cercetători, Editura Universității din Oradea, 2012, pp. 23-29
Rusu S., Antreprenoriatul, element de bază al micilor afaceri de familie din turism, România și provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economiști, Lucrările Sesiunii de comunicări științifice a doctoranzilor în economie, Ediția a II-a, Editura Universității din Oradea, 2011, pp.133-140
Rusu S., Isac F., Cureteanu R., Innovation, Tourism and Entrepreneurship, Banat University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Timisoara, Facultatea de Management Agricol, Lucrări Științifice, SERIA I, VOL.XV (4), 2013, ISSN 1453 – 1410
Rusu S., Cureteanu R., Isac F., Transnational Entrepreneurial Opportunities and the New Businesses, Banat University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Timisoara, University of Szeged, Sustainable Rural Development, May, 2012, Scientifical Papers Seria I Vol. XIV, ISSN 1453 – 1410
Rusu S., Isac F., Entrepreneurship a symbol of the market economy, Theoretical and Practical Approaches in Economics, „Aurel Vlaicu” University of Arad, ISBN 978-973-752-523-9, pag. 117-122
Rusu S., Isac F., Cureteanu R., Csorba Luiela, Entrepreneurship and entrepreneur: A review of literature concepts, African Journal of Business Management Vol. 6(10), pp. 3570-3575, 14 March, 2012, ISSN 1993-8233
Saayman M., Douglas M., de Klerk S., Attributes of entrepreneurs at an arts festival, SAJESBM NS Volume 2 (2008) Issue 1
Saayman M., Slabbert E., Tourism Entrepreneurs: Opportunities and Threats. A South African Perspective, http://fama2.us.es:8080/turismo/turismonet1/economia%20del%20turismo/ economia%20del%20turismo/tourism%20entrepreneurships%20in%20South%20Africa.pdf
Sanchez, J.C., Entrepreneurship as a legitimate field of knowledge, 2011, Psicothema 23 (3): 427-432
Saranga A., The role of tourism and entrepreneurship in Mozambique’s economic development, http://www.ribm.mmu.ac.uk/symposium2010/extendedabstracts/Saranga,%20Andrea.pdf
Scheidegger E., Can the state promote innovation in tourism? Should it? The example of Switzerland, Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/56/14/34268075.pdf
Secrieru Andreea, Ce îi motivează pe români să-și deschidă o afacere, Yahoo! News / 05.03.2013, http://ro.stiri.yahoo.com/ce-%C3%AEi-motiveaz%C4%83-pe-rom%C3%A2ni-s%C4 %83-% C8%99i-deschid%C4%83-122700116–finance.html
Séraphin H., Private and public sector initiatives for the development of entrepreneurship in Haiti: The tourism industry, shouldn’t it be the priority?, 2nd International Conference in Socially Responsible and Sustainable Entrepreneurship and Innovation, 24-25 October 2012, Southampton, UK,
Sharma Gulnar, Saxena Pritee, Ailawadi Satish, Entrepreneurial Branding, http://simsr.somaiya .edu/simsrnew/Synergy_Jan_10_VIII_1_P_2.pdf
Singh A.K., Agri-Tourism Entrepreneurship: A Tool to Rural Development, International Referred Research Journal, October, 2010, Vol.II, ISSUE-21
Sinha S., International Tourism in Developing Nations: An Empirical Study, Dissertation prepared for the degree of Doctor of Philosophy, University of North Texas, August 2002
Skokic V., Morrison A., Tourism and hospitality entrepreneurship, social setting and research methodology: moving ‘into the beyond’, Contemporary Trends in Tourism and Hospitality Research. Goodfellow Publishers, 2010, http://epubs.surrey.ac.uk/2618/2/Vlatka_and_Alison _2010.pdf
Slattery P., Finding the Hospitality Industry, Journal of Hospitality, Leisure, Sport and Tourism Education, 2002, Vol. 1, No. 1
Spencer A., Kirchhoff B., Schumpeter and New Technology Based Firms: Towards a Framework for How NTBFs Cause Creative Destruction, http://entrepreneurshipresearch.org/Articles _files/IEMJ.pdf
Srinivasan T. N., Entrepreneurship, Innovation and Growth, http://www.econ.yale.edu/ ~srinivas/entrepreneurship%20innovation%20and%20growth.pdf
Sripraserta Piangpis, Chaninb Oraphan, Suttarac Rattiya, Exploring the Relationship Between Managerial Functions and the Success of Home Stay Community Based Tourism in Thailand: A Case Study of Phomlok, Nakhon Si Thammarat, Thailand, 2nd International Conference on Business and Economic Research (2nd ICBER 2011) Proceeding, 2011
Stuart S., Innovation and brand management in the hospitality and leisure industry, http://content.spencerstuart.com/sswebsite/pdf/lib/hosp+leis-cover.pdf
Tan T-M., Tan W-L., Young J., Entrepreneurial Infrastructure in Singapore: Developing a Model and Mapping Participation, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 1, http://joe.sagepub .com/cgi/content/abstract/9/1/1
Tassiopoulos D., New tourism ventures: an entrepreneurial and managerial approach, Juta & Co. Ltd., Juta Pty Ltd Academic Publishers, 2008
Telussa Jennifer, Stam E., Gibcus Petra, Entrepreneurship, Dynamic Capabilities and New Firm Growth, RENT XX Conference, Zoetermeer , November 23, 2006, http://ideas.repec. org/p/eim/papers/h200623.html
Tetzschner Helge, Herlau H., Innovation and social entrepreneurship in tourism – A potential for local business development?, November 2003, University of Southern Denmark, Department of Environmental and Business Economics IME WORKING PAPER 49/03, http://ideas.repec.org/p/sdk/wpaper/49.html
Thurik R., Wennekers S. and Uhlaner Lorraine, Entrepreneurship and economic performance: a macro perspective, November 2002, http://www.ondernemerschap.nl /pdf-ez/N200220.pdf
Tiron Mirabela, Antreprenorii au prins glas: Băncile sunt reticente în a oferi credite și cer mai multe garanții. Cum să repornească economia?, Ziarul Financiar, 25 februarie 2012
Travel Advisor nr. 10/2012
Van Praag, C.M., Some Classic Views on Entrepreneurship, De Economist, 147, No.3, 1999
Van Zyl C., Mathur-Helm B., Leading Tourism Ventures, http://www.usb.ac.za/Media /thoughtleadership/leaderslab/Leading_tourism_ventures.pdf
Vasilescu Laura Giurca, I.M.M. Microcreditarea – o solutie alternativa, Tribuna Economică nr. 38, 2009
Venkataraman S., Regional transformation through technological entrepreneurship, Elsevier Journal of Business Venturing 19 (2004) 153–167
Venkataraman, S., The Distinctive Domain of Entrepreneurship Research: An Editor’s Perspective, 1997, http://pcbfaculty.ou.edu/classfiles/MGT%206973%20 Entrepreneurship% 20Seminar/Week%201/Venkataraman%201997.pdf
Wagener Stephanie, Gorgievski M. J., Rijsdijk S. A., Businessman or Host? Individual Differences between Entrepreneurs and Small Business Owners in the Hospitality Industry, 2008, ERIM Report Series Research In Management, Erasmus Research Institute of Management (ERIM), http://hdl.handle.net/1765/13832
Wanhill S., Sustaining tourism SMEs, VII Congreso Internacional del CLAD sobre la Reforma del Estado y de la Administración Pública, Lisboa, Portugal, 8-11 Oct. 2002
Wergin C., Trumping the Ethnic Card: How Tourism Entrepreneurs on Rodrigues Tackled the 2008 Financial Crisis, Island Studies Journal, Vol. 7, No.1, 2012
Xie X., Marketing Analysis and Business Evaluation, Marketing for a new firm Resort Västra Lägern, Master Thesis in Entrepreneurial Management, Jönköping International Business School, Sweden, June 2007
Zagade S., Benefits of Management Research to the Hospitality Industry, Indian Journal of Commerce & Management Studies, Vol–II , Issue -3 March 2011
Zampoukos K., Ioannides D., The tourism labour conundrum: agenda for new research in the geography of hospitality workers, Intellect Limited 2011, Hospitality & Society Volume 1 Number 1
Ziarul Financiar, 3 ianuarie 2012
Site-uri și surse web
http://www.301.ro/blog/pfa-intreprindere-individuala-sau-intreprindere-familiala
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_gen&lang=en
http://www.arenabiz.ro/daniel-daianu-antreprenoriatul-are-nevoie-de-un-mediu-economic-stabil/
http://www.bursa.ro/antreprenorii-trebuie-sa-acorde-atentie-dezvoltarii-profesionale-91088&s=companii_afaceri&articol=91088&editie_precedenta=2011-03-03.html
http://www.businessinromania.eu/static/ro/ro-inovare-tipuri_de_inovare
http://cameroneconomics.com/tullock%201967.pdf
http://www.canadaupdates.com/content/canada-top-10-adventure-and-safety
http://www.carta.ro
http://www.cazarearad.ro/
http://www.cazarecluj.ro/
http://www.cazaremaramures.ro/
http://www.cazareoradea.ro/
http://www.cazaresuceava.ro/
http://www.cazaretimisoara.ro/
http://www.celendo.ro/Ghid-Hoteluri-Romania.aspx
http://www.celendo.ro/Ghid-Pensiuni-Romania.aspx
http://www.celendo.ro/Ghid-Vile-si-Moteluri-Romania.aspx
http://www.cnr-cme.ro/posdru/docs/evenimente/cursuri/seminar%20Bistrita%20 martie%202010.pdf
http://deltadunarii.fotodelta.ro/?p=2278
http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/tourism/index_en.htm
http://www.ecomagazin.ro/delta-antreprenor-turismul-poate-imbunatati-viata-localnicilor-din-delta/
http://www.ecomunitate.ro/Antreprenorii_din_Hangu_si_Pat%C3%A2rlagele_vor_sa_afle_secretele_succesului_agroturismului_din_zona_RucarBran%2822193%29 .html
http://www.ecomunitate.ro/Dezvoltarea_agroturismului_%C3%AEn_jude?ul_Tulcea_prinde_contur %2821922%29.html
http://www.ecomunitate.ro/Pensiunea_Ghetar_Scarisoara_%C3%AEsi_gaseste_clienti_cu_ajutorul_PAPI_ G%C3%A2rda_de_Sus%2821023%29.html
http://www.economywatch.com/world-industries/hospitality/
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_ 21260/Accesul-pe-piete-preocuparea-principala-a-antreprenorilor-europeni.html
http://ezinearticles.com/?Entrepreneur-Advantages-andDisadvantages&id= 618160
http://www.financiarul.ro/2009/09/11/intreprinderile-individuale-o-combinatie-intre-srl-si-pfa-pentru-care-se-platesc-mai-putine-impozite/
http://www.gazetadeagricultura.info/turism-rural/1621-drumul-vinului-din-podgoria-aradului.html
www.guide-bucharest.ro/hoteluri/
http://www.infokazare.ro/
http://www.internationalentrepreneurship.com/european_entrepreneurship/greece_entrepreneur.asp
http://www.kauffman.org/researchandpolicy/entrepreneurship-data.aspx
http://www.leadershipclassics.org/ModernGreece.html
http://library.thinkquest.org/C008486F/iva.htm
http://www.mdrt.ro/stimulente-si-facilitati-pentru-operatorii-turistici
http://www.mdrt.ro/turism/studii–strategii
http://www.mdrt.ro/ro/turism/unitati-clasificate
Cum inregistrezi o Intreprindere Familiala sau o Intreprindere Individuala
http://www.mimmc.ro
http://mkt.unwto.org/sites/all/files/pdf/unwto_barom10_3_en.pdf
http://www.myetymology.com/latin/hospitare.html
http://www.oxfordadvancedlearnersdictionary.com/dictionary/hospitality
http://oxforddictionaries.com/view/entry/m_en_gb0268460#m_en_gb0268460
http://www.pensiuni.org/
http://www.pensiuni-vile.ro/index.php
http://relations.unwto.org/en/content/tourism-millennium-development-goals
http://www.romaniahotelguide.com/
http://www.undp.org/cpsd/countrylaunches/serbiamontenegro.html
http://www.unitatidecazare.ro/
http://www.thehimalayantimes.com/fullNews.php?headline=Entrepreneurship+key+to+development+of+tourism&NewsID=266177
http://www.tourismtoday.com/home/tourism-careers/entrepreneurship/
http://www.wisegeek.com/what-is-the-hospitality-industry.htm
http://www.wttc.org/news-media/news-archive/2012/travel-tourism-forecast-pass-100m-jobs-and-2-trillion-gdp-2012
Anexe
Anexa 1.
Corelații privind motivele înființării firmei din punct de vedere al dorinței de a fi propriul șef de a fi independent financiar
Anexa 2.
Corelații privind motivele înființării firmei din punct de vedere al evitării somajului și a singurei șanse de a profesa in domeniu
Anexa 3.
Corelații privind dificultățile la înființare din punct de vedere al găsirii unui spațiu adecvat și al găsirii furnizorilor
Anexa 4.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al găsirii unui spațiu adecvat și al găsirii furnizorilor
Anexa 5.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al găsirii personalului calificat adecvat și al costurilor cu personalul angajat
Anexa 6.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al utilizării eficiente a tehnologiei informației și al adaptării la noile standarde tehnologice
Anexa 7.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al existenței unor situații juridice, administrative sau guvernamentale și al disponibilității creditelor bancare
Anexa 8.
Corelații privind impedimentele în calea dezvoltării afacerii din punct de vedere al îmbinării muncii cu familia și al sarcinilor administrative
Anexa 9.
Corelații privind riscul perceput privind modernizarea afacerii din punct de vedere al extinderii acesteia, intrării pe noi piețe, investițiilor suplimentare în baza materială, angajării de manageri specializați și modernizării afacerii
Anexa 10.
Corelații privind schimbările de marketing semnificative în cadrul firmei din punct de vedere a noilor metode de vânzare a produsului și serviciului, noilor metode de plasare a produsului și serviciului, respectiv noilor metode de promovare a produsului sau serviciului
Anexa 11.
Corelații privind elemente de diferențiere față de concurență prin implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei, prin reorganizarea locurilor de muncă și prin îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei
Anexa 12.
Corelații privind elementele de noutate legate de confortul în cameră din punct de vedere al internetului gratuit/wireless, televiziunii prin cablu Hi-Def, minubarului, aerului condiționat și posibilității de a caza animale de companie
Anexa 13.
Corelații privind elementele de diferențiere față de concurență în cadrul serviciilor de cazare
Anexa 14.
Corelații privind noile servicii oferite clienților privind excursiile în zonă, punerea în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale, degustarea de vinuri, turismul de fermă, centrul de echitație și oportunitățile pentru vânătoare sau pescuit
Anexa 15.
Corelații privind îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei
Anexa 16.
Corelații privind facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii
Anexa 17.
Corelații privind modul de recrutare a clienților
Anexa 18.
Asocierea dintre tipul afacerii și clasificarea afacerii (1-5 stele/margarete)
Anexa 19.
Asocierea (crosstab) dintre vârsta antreprenorilor și tipul de unitate (hotel, motel, pensiune etc.)
Anexa 20.
Chestionar Antreprenoriatul în turism și industria ospitalității
* Required
1. Ce importanță ați dat următoarelor motive când ați înființat firma: *
2. Reprezentați principala sursă de venit în cadrul familiei? *
Da
Nu
3. Care au fost resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerea dvs.: *
4. Precizați nivelul de dificultate pe care l-ați întâmpinat la înființarea afacerii dvs.: *
5. Precizați nivelul de dificultate pe care îl întâmpinați în prezent în desfășurarea activității firmei dvs.: *
6. Care sunt impedimentele în calea dezvoltării afacerii dvs.: *
7. Cum este afectată firma de sezonalitate: *
Avem clienți indiferent de sezon
Clienții vin doar în sezon
8. Managementul în cadrul firmei este efectuat: *
De unul singur
Cu ajutorul familiei, prietenilor
Cu manageri angajați (consultanță externă)
9. Personalul care lucrează în cadrul firmei este compus din: *
10. Clienții dvs. se află la nivel: *
11. Considerând resursele existente sunteți suficient de independenți pentru a vă asuma riscuri în cadrul firmei? *
Da
Nu
12. Cât de mare este riscul pe care îl percepeți privind: *
13. Care au fost schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani privind modul în care se furnizează produsele și serviciile? *
Modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului
Produs sau serviciu nou
14. În ce măsură au fost implementate schimbări de marketing semnificative în cadrul firmei în ultimii trei ani: *
15. A fost firma reorganizată în ultimii trei ani? Dacă DA, indicați modul în care s-a efectuat această reorganizare:
16. Care sunt elementele de noutate privind confortul în cameră care vă diferențiază de firmele concurente din zonă: *
17. Care sunt elementele de noutate privind serviciile de cazare care vă diferențiază de firmele concurente din zonă: *
18. Care sunt noile servicii pe care le oferiți clienților: *
19. Care sunt îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei: *
20. Care sunt facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii: *
21. Modul de recrutare a clienților: *
22. Tipul afacerii: *
Hotel
Motel
Pensiune
Cabana turistica
Hostel
Camping
Restaurant
23. Obiectivul a fost realizat prin: *
Vânzare-cumpărare
Construit de proprietar
Other:
24. Localitatea: *
25. Nr. angajați: *
26. Anul înființării firmei: *
27. Numărul de camere: *
28. Numărul de locuri de cazare: *
29. Alimentație publică: *
Da
Nu
30. Bar de zi/noapte: *
Da
Nu
31. Clasificarea (stele/margarete): *
1
2
3
4
5
32. Vârsta dvs.: *
<20
20-30
30-40
40-50
50-60
>60
33. Genul: *
Masculin
Feminin
34. Ultima școală absolvită: *
Studii liceale
Studii superioare
Master
Doctorat
35. Ați mai condus o altă afacere în trecut: *
Da
Nu
Bibliografie:
Cărți și capitole în cărți
Abbey J., Hospitality Sales and Marketing, Third Edition, Educational Institute, 1998
Ateljevic J., Page S., Tourism and Entrepreneurship – International Perspectives, Elsevier Butterworth-Heinemann, 2009
Barnett, F., & Barnett, S., Working Together: Entrepreneurial Couples, Ten Speed Press, 1988
Băcanu B., Management strategic în turism, Editura Polirom, București, 2009,
Bădiță M., Baron T., Cristache S., Statistică pentru afaceri în comerț-turism, volumul 1, Editura Luceafărul, București, 2002
Bădulescu Alina, Economia turismului, Editura Universității din Oradea, 2004
Bădulescu Alina, Bădulescu D., Entrepreneurship and local resources, in Leslie D. (editor), Tourism Enterprises and the Sustainability Agenda Across Europe, Ashgate Pub Co., 2012
Bosselman F., Peterson C., McCarthy C., Managing Tourism Growth, Issues and Applications, Island Press,1999
Bramwell B., Lane B., (Editors), Tourism Collaboration and Partnerships: Politics, Practice and Sustainability, Channel View Publications, 2000
Brymer R., Hospitality Management, An Introduction to the Industry, Seventh Edition Kendall/Hunt Publishing Company, 1995
Buhalis D., eTourism: Information Technology for Strategic Tourism Management, Pearson Education/Prentice Hall, England, 2003
Buruiană G., Politici macroeconomice în turism, Editura Uranus, București, 2008
Catană Aida (coord.), Elaborarea proiectelor cu finanțare din fondurile structurale pentru IMM-uri 2007-2013, Editura Contaplus, Ploiești, 2007
Cătoiu et al, Metode și tehnici utilizate în cercetările de marketing, Editura Uranus, București, 1999
Cristache S.E., Metode statistice cu aplicații în managementul turistic, Editura ASE, București, 2008
Dana L.P., When Economies Change Hands – A Survey of Entrepreneurship in the Emerging Markets of Europe from the Balkans to the Baltic States, International Business Press, New York, 2005
Davidoff P.G., Davidoff D.S., Sales and Marketing for Travel and Tourism, National Publishers, 1983
Datculescu P., Cercetarea practică de marketing, Ediția a doua, Brandbuilders, 2012
Dinu M., Economia României – Întreprinderile mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2002
Drucker P., Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principle, Harper Business, New York, NY, 1985
Drucker P., Inovația și sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică, București, 1993
Drucker P., Managementul viitorului, Editura ASAB, București, 2004
Farrell L.C., Cum să devii antreprenor, Curtea Veche Publishing, București 2008
Foster D., Travel and Tourism Management, MacMillan Education Ltd., 1985
Galindo M.A., Guzman J., Ribeiro D., Entrepreneurship and Business – A Regional Perspective, Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2009
Ghenea M., Antreprenoriat: drumul de la idei către oportunități și succes în afaceri, Editura Universul Juridic, București, 2011
Goodall B., Ashworth G., Marketing in the Tourism Industry, The Promotion of Destination Regions, Routledge London, 1988
Gordon M.E., Antreprenoriatul, Curtea Veche Publishing, București, 2012
Hall D., Kirkpatrick I., Mitchell M., Rural Tourism and Sustainable Business, Channel View Publications UK, 2005
Hall M., Dallen T., Duval D. T., Safety and Security in Tourism, Haworth Hospitality Press, 2003, New York, USA
Hax A.C., Majluf N.S., Strategic Management – An Integrative Perspective, Prentice Hall, 1984
Hayes D.K., Ninemeier J.D., Hotel Operations Management, Second Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Hinescu, A. et al, Managementul general al întreprinderii, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2003
Iacob Mihaela Ioana, Antreprenoriatul – Forța motrice a oricărei întreprinderi, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad, 2008
Isac F., Rusu S., Administrarea afacerilor în turism, Ediția a III-a revizuită, Editura Mirton, Timișoara, 2009
Jivan A., Economia serviciilor de turism, Editura Mirton, Timișoara, 2004
Jivan A., Fruja I., Economia serviciilor, Editura Mirton, Timișoara, 2006
Kaser K., Freeman J.T., Hospitality Marketing, South Western Thomson Learning, 2002
Keating R.J., President Ronald Reagan: Best Friend to Small Business, Small Business Survival Committee, Free Republic, 2004
Kotler Ph., Bowen J., Makens J., Marketing for Hospitality and Tourism, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2006
Lashley C., Morrison A. (editors), In Search of Hospitality: Theoretical Perspectives and Debates, Oxford Butterworth Heinemann, 2000
Laws E., Tourism Marketing, Service and Quality Management Perspectives, Stanley Thornes Publishers Ltd., 1991
Levente K., Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Expert, București, 2004
Lipsey R., Chrystal A., Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999
Lovelock C., Wirtz J., Services Marketing: People, Technology, Strategy, Sixth Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Lumdson L., Tourism Marketing, International Thomson Business Press, 1997
Mak J., Tourism and the Economy, University of Hawai’i Press, 2004
Mason P., Tourism Impacts, Planning and Management, Elsevier Butterworth-Heinemann, 2005
Mawson S., The Fundamentals of Hospitality Marketing, Continuum London, 2000
Meșter Ioana, Statistică economică, Editura Universității din Oradea, 2007
Middleton V.T.C., Clarke J., Marketing in Travel and Tourism, Butterworth-Heinemann, 2001
Mill R.C., Tourism the International Business, Global Text, 2010
Moldoveanu G., Dobrin C., Turbulență și flexibilitate organizațională, Editura Economică, 2007
Morrison A.M., Hospitality and Travel Marketing, Delmar Publishers Inc., 1989
Morrison A., Rimmington M., Williams C., Entrepreneurship in the Hospitality, Tourism and Leisure Industries, Butterworth-Heinemann, U.K., 1999
Moutinho L., Strategic Management in Tourism, CABI Publishing, CAB International, 2000
Neacșu N., Băltărețu A., Economia turismului. Lucrări practice, statistici reglementări, Editura Uranus, 2005
Nicolescu O., Nicolescu C., Intreprenoriatul și managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2008
Ninemeier J., Hayes D., Restaurant Operations Management, Pearson Prentice Hall, 2006
Nistoreanu P., Ecoturism și turism rural, Ediția a treia, Editura ASE, București, 2006
Nistoreanu P., Ghereș M., (editori), Turism rural: tratat, Editura C.H. Beck, București, 2010
Niță I., Niță C., Piața turistică a României, ediția a doua, Editura Economică, București, 2008
Oelkers D.B., Travel and Tourism Marketing, Thomson South-Western, 2007
Page S., Ateljevic J., Tourism and Entrepreneurship: International Perspectives (Advances in Tourism Research), Butterworth-Heinemann, 2009
Page S., Getz D., The Business of Rural Tourism, International Perspectives, Tourism and Hospitality Management Series, International Thomson Business Press, 1997
Pender L., Sharpley R., The Management of Tourism, Sage Publications Ltd., 2005
Pender L., Marketing Management for Travel and Tourism, Stanley Thornes Publishers Ltd. UK, 1999
Petcu N., Statistica în turism 2005, teorie și aplicații, Editura Albastră, 2005
Platon V. (coord.), Construcția și dezvoltarea infrastructurii specifice IMM-urilor, Editura Expert, București, 2005
Pleter O.T., Administrarea afacerilor, Ediția a doua, Editura Cartea Universitară, București, 2005
Popa I., Management Strategic, Editura Economică, 2004
Popescu Delia, Competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, 2001
Pride W., Hughes R., Kapoor J., Business, 3rd Edition, Houghton Mifflin Company, 1991
Prosser R., Social Change and the Growth in Alternative Tourism, Ecotourism – A Sustainable Option, Edited by Wiley, UK, 1994
Raza I., Heads in Beds, Hospitality and Tourism Marketing, Pearson Prentice Hall, 2005
Roberts L., Hall D., Rural Tourism and Recreation: Principles to Practice, CABI Publishing, 2003
Robinson M., Sharpley R., Evans N., Long. P, Swarbrooke J., Developments in urban and Rural Tourism, Reflections on International Tourism, Business Education Publishers Ltd., 2000
Rusu S., Turism rural și agroturism, Editura Mirton, Timișoara, 2007
Rusu S. Isac F., Turism rural și ecoturism, Ediția a III-a revizuită, Editura Universității Aurel Vlaicu Arad, 2010
Samuelson P.A., Nordhaus W.D., Economie, Editura Teora, București, 2001
Sharpley R., Sharpley J., Rural Tourism: An Introduction, Tourism and Hospitality Management Series, International Thomson Business Press, 1997
Shoemaker S., Lewis R., Yesawich P., Marketing Leadership in Hospitality and Tourism, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2007
Sinclair M.T., Stabler M., The Economics of Tourism, Routlege Publishers, 1997
Smith S. L. J., Tourism Analysis: A Handbook, Harlow: Longman, 1989
Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001
Souder E.W., Management Decision Methods for Managers of Engineering and Research, Litton Educational Publishing – Van Nostrand Reinhold Company, 1980,
Stavrositu S., Arta serviciilor în restaurante, baruri, gastronomie, hoteluri, pensiuni turistice, Ediția a doua, Fundația Arta serviciilor în turism, 2006,
Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism, Ediția a doua, Editura All Beck, București, 2003,
Stiglitz J.E., Walsh C.E., Economie, Editura Economică, București, 2005
Sudman S., Applied Sampling, Academic Press, 1976
Szenteși S., Lile Ramona, Rusu S., Csorba Luiela, Bălan L., Statistică economică, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2011
Theobald W., Global Tourism, Elsevier-Butterworth-Heinemann, 2005
Tribe J., Font X., Griffiths N., Vickery R., Yale K., Environmental Management for Rural Tourism and Recreation, Cassel UK, 2000
Văduva S., Antreprenoriatul. Practici aplicative în România și alte țări în tranziție, Editura Economică, 2008
Vlăsceanu Mihaela, Economie socială și antreprenoriat, Editura Polirom, Iași, 2010
Weaver D., Lawton L., Tourism Management, John Wiley & Sons, Milton, Australia , 2002
Williams A., Balaz V., Tourism in Transition: Economic Change in Central Europe, I.B. Tauris Publishers, New York, 2000
Williams A., Shaw G., Tourism & Economic Development, European Experiences, John Wiley & Sons Ltd., 1998
Rapoarte și documente oficiale
Area of Statistics and Market Research, Vulnerability of European Outbound Tourism Markets in the Midst of the Global Financial Crisis, 10th International Forum on Tourism Statistics, Session 1: Statistical coverage of new trends in tourism, 2010, Lisbon, Portugal, http://10thtourismstatisticsforum.ine.pt/xportal/xmain?xpid=INE&xpgid=tur_papers&PAPERSestboui=101894011&PAPERSmodo=2
Gÿorfy L.Z., Raportul de Țară al României 2007, Monitorizarea globală a antreprenoriatului, Editura Abel, Cluj-Napoca, 2008
European Commission, Europe, the world's No 1 tourist destination – a new political framework for tourism in Europe, Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Brussels, 30.6.2010 COM(2010) 352 final
Institutul Național de Statistică, Turismul României – Breviar Statistic 2013
Institutul Național de Statistică, Metodologia din 04.05.2009 a cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii, în vigoare de la 14.05.2009, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 321 din 14.05.2009
Kelley D., Bosma N., Amorós J.E., Global Entrepreneurship Monitor, 2010 Global Report
OECD, Promoting Entrepreneurship and Innovative SMEs in a Global Economy, Second OECD Conference of Ministers Responsible for Small and Medium-Sized Enterprises (SMEs), Istanbul, Turkey, 2004
TOUREG: Competitiveness and Knowledge in the Tourism Sector, Grant Agreement nº206829, Regions of Knowledge Programme – Capacities – 7th Framework Programme,
Travel Reservation Management Europe, Evoluția serviciilor turistice online, Iul-26-2010, http://www.trm-europe.ro/2010/07/evolutia-serviciilor-turisticeonline/# more -556
United Nations, Study on the Role of Tourism in Socio-Economic Development, Economic and Social Commission for Asia and the Pacific, New York, 2007, http://www.unescap.org /ttdw/Publications/TPTS_pubs/pub_2478/pub_2478_fulltext.pdf
***, Antreprenori în turism – noi soluții organizaționale, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, 2011, http://antreptur.uv.ro/files/Ghid_Antreprenori_in_ Turism.pdf
***, A Guide for Tourism Business Entrepreneurs, http://www.smallbusinessbc.ca/pdf /Small%20Business%20Guide%20%20English.pdf
***, Antreprenoriatul – oportunitate, abilitate, inovație, viitor – Dezvoltarea competențelor antreprenoriale – o alternativă eficientă de adaptare la piața muncii în societatea informațională, realizat în cadrul proiectului POSDRU 92/3.1/S/62353, București, 2011
***, Developing Sustainable Rural Tourism, Thematic guide, Pan-European Summer Academy for Sustainable Rural Development, 2002
***, Entrepreneurship, Knowledge and Economic Growth, August 2007, Foundations and Trends in Entrepreneurship Pontus Braunerhjelm, Leif Lundblad’s Chair in International Business and Entrepreneurship, Department of Transport and Economics, The Royal Institute of Technology, Stockholmhttp://www.infra.kth.se /cesis/documents/WP102.pdf
***, Hotel Guide Romania 2004, Ministry of Transports, Constructions and Tourism, 2004
***, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026, World Tourism Organization
***, Oslo Manual, Guidelines for Collecting and Interpreting Innovation Data, Third edition, OECD 2005
***, Raportul Anual IMM 2008
Articole, studii, lucrări prezentate la conferințe
Acs Z., How is Entrepreneurship Good for Economic Growth?, 25th Economic Conference of Progress Foundation, October 31, 2007
Acs Z., Small business economics: a global perspective, 1992, http://www.questia.com /googleScholar.qst?docId=5001678762
Aidis R., Entrepreneurship in Transition Countries: A Review, KEINS project – R. Aidis (2005)
Alam J., Hossan M.A., Linking Between Franchising Networks for Entrepreneurship and Economical Development – Looking For A New Model, EMNet-Conference – "Economics and Management of Franchising Networks" Vienna, Austria, June 26 – 28, 2003
Ardichvili A., Cardozo R., Ray S., A theory of entrepreneurial opportunity identification and development, Elsevier, Journal of Business Venturing 18 (2003) 105–123
Arsenie Dan, Cele mai mari piedici în calea afacerilor românești, Yahoo! News, 6 Septembrie 2012, http://ro.stiri.yahoo.com/cele-mai-mari-piedici-%C3%AEn-calea-afacerilor-rom%C3% A2ne%C8%99ti.html
Arthurs J., Busenitz L., Hoskisson R., Johnson R., Firm-Specific Human Capital and Governance in IPO Firms: Addressing Agency and Resource Dependence Concerns, July 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Ateljevic J., Towards a politics of sustainable tourism, Cultural policy brief No.4, Valuing the Entrepreneurial Input, Directorate of Culture and Cultural and Natural Heritage, KYIV Initiative Regional Programme, KI(2011)04
Baron R.A., Henry R.A., How Entrepreneurs Acquire the Capacity to Excel: Insights From Research on Expert Performance, Strategic Entrepreneurship Journal, 4: 49–65 (2010)
Baum J.R., Locke E.A., Smith K.G., A Multidimensional Model of Venture Growth, Academy of Management Joumal, 2001, Vol. 44, No. 2
Baumol W., Entrepreneurship, Innovation And Growth: The David-Goliath Symbiosis, http://www.nyu.edu/econ/user/baumolw/sfg.pdf
Bădulescu Alina, Două secole de gândire economică despre antreprenoriat: o abordare critică, International Conference Current Issues in the Economic and Social Thinking, Science and Practice, 16th Edition, Cluj-Napoca, 26th – 27th of April 2013
Bădulescu D., Vancea Mariana, Entrepreneurship as future career for post-graduate business students: a realistic option?, The Proceedings of the 8th European Conference on Innovation and Entrepreneurship ECIE 2013, volume 2, pp. 827-831
Beeton S., Entrepreneurship in Rural Tourism? Australian Landcare Programs as a Destination Marketing Tool, Journal of Travel Research 2002; 41; 206, http://jtr.sagepub.com/ cgi/content/abstract/41/2/206
Biswas Urmi Nanda, Impact of Entrepreneurs’ Personality Characteristics on Employee Perception of Organisational Climate in Small-Scale Enterprises, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 49, http://joe.sagepub.com/cgi/content/abstract/9/1/49, (accesat Ianuarie 2011), p.3
Blackstock Kirsty, A critical look at community based tourism, Community Development Journal Vol 40 No 1, 2005, Oxford University Press
Blichfeldt B.S., Innovation and Entrepreneurship in Tourism: The Case of a Danish Caravan Site, PASOS. Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº3 págs. 415- 431. 2009
Boettke P. and Coyne C., Entrepreneurship and Development: Cause or Consequence?, http://mercatus.org/uploadedFiles/Mercatus/Publications/Cause%20or %20Consequence.pdf
Brackenbury M., Has innovation become a routine practice that enables companies to stay ahead of the competition in the travel industry?, OECD, 2004, http://www.oecd.org/ dataoecd/55/34 /34267968.pdf
Brotherton B., Finding the Hospitality Industry – A Final Response to Slattery?, Journal of Hospitality, Leisure, Sport and Tourism Education, 2003, Vol. 2, No. 2,
Bustamam U.S.A., Entrepreneurial Growth Process of Malay Entrepreneurs – A Malaysian Centre for Promoting Ideas, International Journal of Business and Social Science Vol. 1 No. 3; December 2010, http://www.ijbssnet.com/journals
/Vol._1_No._3_December_2010/21.pdf,
Byers T., Kist Heleen, Sutton R., Characteristics of the Entrepreneur: Social Creatures, Not Solo Heroes, October 27, 1997, The Handbook of Technology Management, http://www.stanford.edu /class/e140/e140a/content/Characteristics.html
Cannavale Chiara, Canestrino Rossella, International Co-Operations and Entrepreneurship Development: A Cross-Cultural Perspective, Review of International Comparative Management, Volume 10, Issue 2, May 2009
Carree M., Thurik R., Understanding the role of entrepreneurship for economic growth, December 2005, http://ideas.repec.org/p/esi/egpdis/2005-10.html
Carvalho L.M.C., Sardinha B.B., Entrepreneurial Environmental Conditions for Promoting Sustainable Tourism, http://www.smia.info/files/ehad2kof.f1_fr-1365.pdf
Catanǎ C.A., Tradiția țesutului la Rucăr, Argeș, http://www.vacantelatara.ro/index.php? option=com_content&view=article&id=829:atelierele-de-tesatorie-din-rucar&catid=81:lada-de-zestre
Chen K.C., Groves D., The importance of examining philosophical relationships between tourism and hospitality curricula, International Journal of Contemporary Hospitality Management 11/1, 1999, 37–42
Cichy R., Beck J., Elsworth J., Six Practices of Hotel Entrepreneurship, Mar. 30, 2009, http://lhonline.com/development/hotel_entreprenuership_practices_0330/
Cole S., Entrepreneurship and empowerment: Considering the barriers – a case study from Indonesia, Tourism Review Vol. 55 No 4/ 2007/ 461-473
Cuervo Á., Ribeiro D., Roig S., Entrepreneurship: Concepts, Theory and Perspective. Introduction, http://www.uv.es/bcjauveg/docs/LibroCuervoRibeiroRoigIntroduction.pdf
Cuncea Cristina, Paul Andreea: Nu văd altă cale de creștere a rolului IMM în economie decât un număr mai mare de firme, Ziarul Financiar, 27 aprilie 2012
Cuncea Cristina, Proprietarii de IMM-uri: Antreprenoriatul este un fel de sport extrem, Ziarul Financiar, 30 aprilie 2012
Dabija D. C., Model antreprenorial în industria hotelieră din România – Vila Elite Oradea, Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaștere, POSDRU/92/3.1/S/56330, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Dabija D. C., Model antreprenorial în industria turismului Pensiunea-hotel Déjà Vu Cluj-Napoca – impactul tehnicilor de comunicare promoțională asupra dezvoltării unității, Academia de antreprenoriat bazat pe cunoaștere, POSDRU/92/3.1/S/56330, Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Decelle X., A Conceptual and Dynamic Approach to Innovation in Tourism, OECD 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/55/28/34267921.pdf
Dejardin M., Entrepreneurship And Economc Growth: An Obvious Conjunction?, November 2000, http://ideas.repec.org/p/wpa/wuwpdc/0110010.html
Dhakal D.P., Sustainable Rural Tourism for Improved Livelihood of Local Communities, Nepal Tourism Board (NTB), Economic Policy Network, Policy Paper 4, 2005, http://www. mof.gov.np /economic_policy/pdf/SustainableRuralTourism.pdf,
Dimitratos P. et al, The global smaller firm in international entrepreneurship, Elsevier, International Business Review 19 (2010) 589–606
Dodescu Anca, Bădulescu Alina, Giurgiu Adriana, Pop-Cohuț Ioana, Antreprenoriatul feminin în vestul României. Rezultate de cercetare și recomandări de politici, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVIII (2011), No. 1(554), pp. 23-46
Dorobăț Carmen Elena, Întreprinzătorii în relația cu statul: The Good, the Bad and the Ugly, ECOL, Centrul pentru Economie și Libertate
Driga Otilia, Lafuente E. M. 2007, Antreprenoriatul feminin în România: Caracteristici personale și efectul variabilelor socio-culturale, Centre for Entrepreneurship and Business Research – CEBR Working Paper Series
Drori I., Honig B., Wright M., Transnational Entrepreneurship: An Emergent Field of Study, September 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Ellis William, Romania: Maverick on a Tightrope, National Geographic, 148(5) , Nov. 1975
Evans N.J., Ibery, B.W., The distribution of farm based accommodation in England and Wales, Journal of the Royal Agricultural Society of England 153, 1992
Fieldsend Andrew, Boone Julie, Ghid practic pentru stimularea antreprenoriatului în zonele rurale, Praxis Manual de Antreprenoriat Rural, proiect Interreg IIIC Praxis: Să facem antreprenoriatul rural să funcționeze, 2007
Formica S., European hospitality and tourism education: differences with the American model and future trends, International Journal of Hospitality Management, Vol. 15 No. 4, pp. 317-323, 1996, Elsevier Science Ltd.
Gehrels S.A., How Hospitality Industry Managers’ Characteristics Could Influence Hospitality Management Curricula, The Electronic Journal of Business Research Methods, 2007, Volume 5 Issue 2
Getz D., Carlsen J., Family Business in Tourism – State of the Art, Elsevier, Annals of Tourism Research, Vol. 32, No. 1, pp. 237–258, 2005
Gheorghe L., Cum au trăit românii în timpul regalității, Forbes România, 10 mai 2011, http://www.forbes.ro/Cum-au-trait-romanii-in-timpul-regalitatii_0_1265_ 4000.html
Gilbert D.C., Conceptual Issues in the Meaning of Tourism, Progress in Tourism. Recreation and Hospitality Management, Edited by Cooper C. P., Vol: 2, London: Belhaven Press, 1990
Gilbert D., Tung L., Public Organisations and Rural Marketing Planning in England and Wales, Tourism Management, 11(3), 1990, pp. 164-172
Gopal R., Shetty K., Innovative Entrepreneurship – The Key DNA For a Successful Turnaround in the Hospitality Business, http://www.iitk.ac.in/infocell/announce/ convention/papers/Industrial %20Economics%20%20Environment,%20CSR-02-Krishna% 20shetty%20R%20Gopal.pdf
Hall J.K., Daneke G.A., Lenox M.J., Sustainable development and entrepreneurship: Past contributions and future directions, Elsevier, Journal of Business Venturing 25 (2010) 439–448
Hamilton R.T., Harper D.A., The Entrepreneur in Theory and Practice, MCB University Press, Journal of Economic Studies, Vol. 21 No. 6, 1994, pp. 3-18
Harris C., McIntosh A., Lewis K., The commercial home enterprise: Labour with love, Tourism Original Scientific Paper, Vol. 55 No 4/ 2007/ 391-402
Haugen M., Vik J., Farmers as entrepreneurs: the case of farm-based tourism, Int. J. Entrepreneurship and Small Business, Vol. 6, No. 3, 2008
Hemmington N., From Service to Experience; understanding and defining the hospitality business, The Service Industries Journal, September 2007, Volume 27, Number 6
Hjalager Anne-Mette, Repairing innovation defectiveness in tourism, Elsevier Tourism Management 23, 465–474, 2002
Holcombe R.G., Entrepreneurship and Economic Growth. The Quarterly Journal of Austrian Economics 1: 45–62, 1998
Holden M., Foley A., Lynch P., Hussey J., Building Entrepreneurship and Innovation through the Continuing Education of Micro and Small Tourism Enterprises: A Contemporary Framework for Program Delivery, http://repository.wit.ie/1535/1/Building_Entrepreneurship_and_ Innovation_ through_the_Continuing_Education_of_Micro_and_Small_Tourism_Enterprises.pdf
Hollick Mary, Braun Patrice, Lifestyle Entrepreneurship: The unusual nature of the tourism entrepreneur, Second Annual AGSE International Entrepreneurship Research Exchange, Regional Frontiers of Entrepreneurship Research 2005 , 10-11 February 2005, Melbourne
Jaafar M., Aishah M.S., Mohd S.S.Z., Entrepreneurial Characteristics of Small and Medium Hotel Owner-Managers, World Applied Sciences Journal 10 (Special Issue of Tourism & Hospitality): 54-62, 2010
Jaafar M. et al, Entrepreneurship in the tourism industry: Issues in developing countries, Elsevier, International Journal of Hospitality Management 30 (2011) 827– 835
Jóhannesson G., Entrepreneurs as ‘Social Capitalists’ – Tourism, Entrepreneurship and Social Capital, Mobility, Culture and Tourism NOLD PhD-course, 9. – 15. September 2002, Iceland
Joshi A., Critique: Brotherton B. (1999), Towards a Definitive view of the nature of Hospitality and Hospitality Management, International Journal of Contemporary Hospitality Management
Kadijk H., Bourbon S., Hospitality for Hire? A Conceptualisation of Hospitable Experiences in Homestays, 2010, http://eurochrie2010.nl/publications/54.pdf
Karasz Palko, In Romania, Start-Ups Gain Strength, The New York Times, October 30, 2011
Karlsson C., Friis C., Paulsson T., Relating entrepreneurship to economic growth, September 2004, https://www.businessgrowthinitiative.org/KeyPracticeAreas/ Documents/Relating%20 Entrepreneurship%20to%20Economic%20Growth.pdf
Kariel H.G., Kariel P.E., Social – cultural impacts of tourism: and example from Austrian Alps, Geografiska Annaler, 1982
Kazmi A., What Young Entrepreneurs Think and Do: A Study of Second-Generation Business Entrepreneurs, Journal of Entrepreneurship 1999; 8; 67, http://joe.sagepub.com/cgi/content/v abstract/8/1/67
Kim C., E-Tourism: An Innovative Approach for the Small and Medium – Sized Tourism Enterprises (SMTEs) in Korea, OECD, 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/ 56/13/34268048.pdf
Kimmel C.E., Hull R.B., Ecological Entrepreneurship Support Networks: Roles and functions for conservation organizations, Elsevier, Geoforum 43 (2012) 58–67
King CA., What is Hospitality?, International Journal of Hospitality Management, September/December 1995, Vol. 14, No. 3/4, pp. 219-234
Kirdar I., Tourism Market Segmentation for National Tourism Organisations and its Practical Importance for National Tourism Offices Abroad, A dissertation submitted in part fulfilment of the requirements for the award of the Degree of PhD in Tourism Marketing, 1997
Kirzner I., Human Attitudes and Economic Growth, Cato Journal, October 1, 2005, http://www.cato.org/pubs/journal/cj25n3/cj25n3-6.pdf
Klein P., Opportunity Discovery, Entrepreneurial Action, and Economic Organization, Strategic Entrepreneurship Journal, 2: 175–190 (2008)
Krüger H., The Need for an Innovation-Oriented Tourism Policy, OECD, 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/56/16/34268094.pdf
Kuratko D., Audretsch D., Strategic Entrepreneurship: Exploring Different Perspectives of an Emerging Concept, January 2009, Entrepreneurship Theory and Practice, Baylor University
Kuratko D., Entreprenuership Education: Emerging Trends and Challenges for the21st Century, Coleman Foundation White Paper Series for the United States Associations of Small Business and Entrepreneurship, 2003, http://labsel.pesarosviluppo.it/Modules/ ContentManagment/ Uploaded/CMItemAttachments/entrepreneurship%20education%20-%20emerging%20trends.pdf
Kurek S., Rachwal T., Development of Entrepreneurship in Ageing Populations of the European Union, Elsevier, Science Direct, The 2nd International Geography Symposium-Mediterranean Environment Procedia Social and Behavioral Sciences 19 (2011) 397–405
Lafuente E., Driga Otilia, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania, CEBR Working Paper Series, 01-2007, http://www.kfacts.com/uploads/File/WP012007.pdf
Lopéz E.P., Buhalis D., Fyall A., Entrepreneurship and Innovation in Tourism, Pasos, Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº 3 págs. 355-357. 2009
Lordkipanidze M., Enhancing Entrepreneurship in Rural Tourism for Sustainable Regional Development. The case of Söderslätt region, Sweden, The International Institute for Industrial Environmental Economics, 2002, IIIEE, Lund University
Lupan Mariana, Some Aspects about the Small Business and EU Policy, The Annals of The "Ștefan cel Mare" University Suceava, Fascicle of The Faculty of Economics and Public Administration No.8, 2008
Lynch P., Molz J.G., McIntosh A., Lugosi P., Lashley C., Theorizing hospitality, Hospitality & Society Volume 1 Number 1, HOSP 1 (1) pp. 3–24 Intellect Limited 2011
Mandl I., Overview of Family Business Relevant Issues – Final Report, KMU Forschung Austria – Austrian Institute for SME Research , Vienna 2008
Marchant B., The case of lifestyle entrepreneurs in Ireland; an examination of surf tourism entrepreneurs in Bundoran and Lahinch, http://www.shannoncollege.com/wp-content/uploads /2009/12/THRIC-Full-Paper-Ben-Marchant-paper-only.pdf
Mardarasevici G., România și spiritul antreprenorial, Ieșeanul, 4 martie 2008, http://ieseanul.gandul.info/editoriale/romania-si-spiritul-antreprenorial-2431599
Marinescu C., Anatomia avantajului competitiv: de la holismul metodologic la capturarea statului, http://store.ectap.ro/articole/153.pdf
Marshack K., Copreneurs and dual-career couples: are they different?, 1994, http://findarticles.com/p/articles/mi_hb6648/is_n1_v19/ai_n28650398/?tag=mantle_skin;content
Martin R., Osberg S., Social Entrepreneurship: The Case for Definition, Stanford Social Innovation Review, 2007, http://www.ssireview.org/images/articles/2007SP_feature_ martinosberg.pdf
Mayer M., Innovation as a Success Factor in Tourism: Empirical Evidence from Western Austrian Cable-Car Companies, Erdkunde, 2009, Vol. 63, No.2
Meșter Ioana, Bădulescu D., Sustainability Among Tourism and Hospitality Industry's Ventures: From Awareness to Specific Practices, The Proceedings of the 8th European Conference on Innovation and Entrepreneurship ECIE 2013, volume 2, pp. 434-442
Misra Sasi and Kumar S., Resourcefulness: A Proximal Conceptualisation of Entrepreneurial Behaviour, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 135, http://joe.sagepub.com/cgi/content /abstract/9/2/135
Morland V., Peter Drucker‘s Innovation and Entrepreneurship: Practice and Principles review, August 1985 issue of NCR Managing, a newsletter published monthly for NCR managers by Employee Communications Programs
Morrison A., Teixeira R., Small Business Performance: A UK tourism sector focus, Journal of Small business and Entreprise Development, vol. 11, No. 2, pp.166-173, 2004
Nagy Ágnes, Pete Ș., Györfy L-Z, Petru Tünde Petra, Benyovszki Annamária, Percepții privind antreprenoriatul și activitatea antreprenorială – diferențe și asemănări între patru țări din Europa de Est, Economie teoretică și aplicată, Volumul XVII (2010), No. 8(549)
Nilsson J.H., Service in the Air – A century of hospitality aboard passenger airlines, Research in Service Studies, Working paper No 2, May 2011
Nistoreanu P., Managementul inovației în IMM-URI, Revista Amfiteatru Economic, Anul VI, Nr. 16, Septembrie 2004
Nybakk E., Hansen E., Entrepreneurial attitude, innovation and performance among Norwegian nature-based tourism enterprises, Elsevier Forest Policy and Economics 10 (2008) 473–479
Okhomina D.A., Entrepreneurial postures and psychological traits: the sociological influences of education and environment, Research in Higher Education Journal, Entrepreneurial postures, 2003
Ondracek J., Bertsch A., Saeed M., Entrepreneurship Education: Culture’s Rise, Fall, and Unresolved Role, Interdisciplinary Journal of Contemporary Research in Business, September 2011, Vol 3, No 5
Pacheco D.F., Dean T.J., Payne D.S., Escaping the green prison: Entrepreneurship and the creation of opportunities for sustainable development, Elsevier, Journal of Business Venturing 25 (2010) 464–480
Panda N.M., What Brings Entrepreneurial Success in a Developing Region?, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 199, http://joe.sagepub.com/cgi/ content/abstract/9/2/199
Pascaru M., Buțiu Călina Ana, Gavrilă-Paven Ionela, Antreprenoriatul de subzistență și unele reprezentări asupra șanselor de dezvoltare economică în ruralul Munților Apuseni, http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/10.pdf
Perivoliotis-Chryssovergis M-C., Promoting Creativity in Local Tourist Business, Creativity or Conformity?, Building Cultures of Creativity in Higher Education, A conference organised by the University of Wales Institute, Cardiff in collaboration with the Higher Education Academy, Cardiff January 8-10 2007
Peters M., Frehse J., Buhalis D., The importance of lifestyle entrepreneurship: A conceptual study of the tourism industry, PASOS. Revista de Turismo y Patrimonio Cultural, Vol. 7 Nº2, 2009
Pettitt S., Entrepreneurship in Tourism: Developing a Model of Innovation Potential, http://khup.com/download/27_keyword-tourism-entrepreneurship/ entrepreneurship-in-tourism-developing-a-model-of-innovation.pdf
Piti M., Antreprenor “made in Romania”, Iunie 28, 2010, http://www.postprivatizare.ro /romana/antreprenor-made-in-romania/
Popa I., Cicea C., Dobrin C., Innovational Strategies, Revista Economică Supplement No. 2/2012, pp.284-289
Portal HR, Antreprenorii nu se nasc, se fac, 12 septembrie 2011, http://www.portalhr.ro /antreprenorii-nu-se-nasc-se-fac/
Ramos Célia , Rodrigues Paulo, The importance of online tourism demand, 10th International Forum on Tourism Statistics, Session 1: Statistical coverage of new trends in tourism, 2010, Lisbon, Portugal, http://10thtourismstatisticsforum.ine.pt /xportal/xmain?xpid=INE&xpgid= tur_papers&PAPERSest_boui=101894258&PAPERSmodo=2
Razi G., Un antreprenor a transformat o vilă în hotel cu bani de la UE, Ziarul Financiar, 26 septembrie 2011
Reuber R., Fischer E., International entrepreneurship in internet-enabled markets, Elsevier, Journal of Business Venturing 26 (2011) 660–679
Roja A. I., Antreprenoriatul în România – vizionar?, 11 mai 2011, http://www.alexandruroja.ro /?p=299
Rosenberg N., Innovation and Growth in Tourism, OECD, 2006, http://tava.gov.lv /userdata/File/Dokumenti/Petijumi/OECD_Tourism_innovation_growth.pdf
Russell R., Faulkner B., Entrepreneurship, Chaos and the Tourism Area Lifecycle, Elsevier, Annals of Tourism Research, Vol. 31, No. 3, pp. 556–579, 2004
Rusu S. Antreprenorul și mediul de afaceri, Economia și afacerile pe piețele emergente. Contribuții ale tinerilor cercetători, Editura Universității din Oradea, 2012, pp. 23-29
Rusu S., Antreprenoriatul, element de bază al micilor afaceri de familie din turism, România și provocările crizei economice. Răspunsul tinerilor economiști, Lucrările Sesiunii de comunicări științifice a doctoranzilor în economie, Ediția a II-a, Editura Universității din Oradea, 2011, pp.133-140
Rusu S., Isac F., Cureteanu R., Innovation, Tourism and Entrepreneurship, Banat University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Timisoara, Facultatea de Management Agricol, Lucrări Științifice, SERIA I, VOL.XV (4), 2013, ISSN 1453 – 1410
Rusu S., Cureteanu R., Isac F., Transnational Entrepreneurial Opportunities and the New Businesses, Banat University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Timisoara, University of Szeged, Sustainable Rural Development, May, 2012, Scientifical Papers Seria I Vol. XIV, ISSN 1453 – 1410
Rusu S., Isac F., Entrepreneurship a symbol of the market economy, Theoretical and Practical Approaches in Economics, „Aurel Vlaicu” University of Arad, ISBN 978-973-752-523-9, pag. 117-122
Rusu S., Isac F., Cureteanu R., Csorba Luiela, Entrepreneurship and entrepreneur: A review of literature concepts, African Journal of Business Management Vol. 6(10), pp. 3570-3575, 14 March, 2012, ISSN 1993-8233
Saayman M., Douglas M., de Klerk S., Attributes of entrepreneurs at an arts festival, SAJESBM NS Volume 2 (2008) Issue 1
Saayman M., Slabbert E., Tourism Entrepreneurs: Opportunities and Threats. A South African Perspective, http://fama2.us.es:8080/turismo/turismonet1/economia%20del%20turismo/ economia%20del%20turismo/tourism%20entrepreneurships%20in%20South%20Africa.pdf
Sanchez, J.C., Entrepreneurship as a legitimate field of knowledge, 2011, Psicothema 23 (3): 427-432
Saranga A., The role of tourism and entrepreneurship in Mozambique’s economic development, http://www.ribm.mmu.ac.uk/symposium2010/extendedabstracts/Saranga,%20Andrea.pdf
Scheidegger E., Can the state promote innovation in tourism? Should it? The example of Switzerland, Organisation for Economic Co-operation and Development, OECD 2004, http://www.oecd.org/dataoecd/56/14/34268075.pdf
Secrieru Andreea, Ce îi motivează pe români să-și deschidă o afacere, Yahoo! News / 05.03.2013, http://ro.stiri.yahoo.com/ce-%C3%AEi-motiveaz%C4%83-pe-rom%C3%A2ni-s%C4 %83-% C8%99i-deschid%C4%83-122700116–finance.html
Séraphin H., Private and public sector initiatives for the development of entrepreneurship in Haiti: The tourism industry, shouldn’t it be the priority?, 2nd International Conference in Socially Responsible and Sustainable Entrepreneurship and Innovation, 24-25 October 2012, Southampton, UK,
Sharma Gulnar, Saxena Pritee, Ailawadi Satish, Entrepreneurial Branding, http://simsr.somaiya .edu/simsrnew/Synergy_Jan_10_VIII_1_P_2.pdf
Singh A.K., Agri-Tourism Entrepreneurship: A Tool to Rural Development, International Referred Research Journal, October, 2010, Vol.II, ISSUE-21
Sinha S., International Tourism in Developing Nations: An Empirical Study, Dissertation prepared for the degree of Doctor of Philosophy, University of North Texas, August 2002
Skokic V., Morrison A., Tourism and hospitality entrepreneurship, social setting and research methodology: moving ‘into the beyond’, Contemporary Trends in Tourism and Hospitality Research. Goodfellow Publishers, 2010, http://epubs.surrey.ac.uk/2618/2/Vlatka_and_Alison _2010.pdf
Slattery P., Finding the Hospitality Industry, Journal of Hospitality, Leisure, Sport and Tourism Education, 2002, Vol. 1, No. 1
Spencer A., Kirchhoff B., Schumpeter and New Technology Based Firms: Towards a Framework for How NTBFs Cause Creative Destruction, http://entrepreneurshipresearch.org/Articles _files/IEMJ.pdf
Srinivasan T. N., Entrepreneurship, Innovation and Growth, http://www.econ.yale.edu/ ~srinivas/entrepreneurship%20innovation%20and%20growth.pdf
Sripraserta Piangpis, Chaninb Oraphan, Suttarac Rattiya, Exploring the Relationship Between Managerial Functions and the Success of Home Stay Community Based Tourism in Thailand: A Case Study of Phomlok, Nakhon Si Thammarat, Thailand, 2nd International Conference on Business and Economic Research (2nd ICBER 2011) Proceeding, 2011
Stuart S., Innovation and brand management in the hospitality and leisure industry, http://content.spencerstuart.com/sswebsite/pdf/lib/hosp+leis-cover.pdf
Tan T-M., Tan W-L., Young J., Entrepreneurial Infrastructure in Singapore: Developing a Model and Mapping Participation, Journal of Entrepreneurship 2000; 9; 1, http://joe.sagepub .com/cgi/content/abstract/9/1/1
Tassiopoulos D., New tourism ventures: an entrepreneurial and managerial approach, Juta & Co. Ltd., Juta Pty Ltd Academic Publishers, 2008
Telussa Jennifer, Stam E., Gibcus Petra, Entrepreneurship, Dynamic Capabilities and New Firm Growth, RENT XX Conference, Zoetermeer , November 23, 2006, http://ideas.repec. org/p/eim/papers/h200623.html
Tetzschner Helge, Herlau H., Innovation and social entrepreneurship in tourism – A potential for local business development?, November 2003, University of Southern Denmark, Department of Environmental and Business Economics IME WORKING PAPER 49/03, http://ideas.repec.org/p/sdk/wpaper/49.html
Thurik R., Wennekers S. and Uhlaner Lorraine, Entrepreneurship and economic performance: a macro perspective, November 2002, http://www.ondernemerschap.nl /pdf-ez/N200220.pdf
Tiron Mirabela, Antreprenorii au prins glas: Băncile sunt reticente în a oferi credite și cer mai multe garanții. Cum să repornească economia?, Ziarul Financiar, 25 februarie 2012
Travel Advisor nr. 10/2012
Van Praag, C.M., Some Classic Views on Entrepreneurship, De Economist, 147, No.3, 1999
Van Zyl C., Mathur-Helm B., Leading Tourism Ventures, http://www.usb.ac.za/Media /thoughtleadership/leaderslab/Leading_tourism_ventures.pdf
Vasilescu Laura Giurca, I.M.M. Microcreditarea – o solutie alternativa, Tribuna Economică nr. 38, 2009
Venkataraman S., Regional transformation through technological entrepreneurship, Elsevier Journal of Business Venturing 19 (2004) 153–167
Venkataraman, S., The Distinctive Domain of Entrepreneurship Research: An Editor’s Perspective, 1997, http://pcbfaculty.ou.edu/classfiles/MGT%206973%20 Entrepreneurship% 20Seminar/Week%201/Venkataraman%201997.pdf
Wagener Stephanie, Gorgievski M. J., Rijsdijk S. A., Businessman or Host? Individual Differences between Entrepreneurs and Small Business Owners in the Hospitality Industry, 2008, ERIM Report Series Research In Management, Erasmus Research Institute of Management (ERIM), http://hdl.handle.net/1765/13832
Wanhill S., Sustaining tourism SMEs, VII Congreso Internacional del CLAD sobre la Reforma del Estado y de la Administración Pública, Lisboa, Portugal, 8-11 Oct. 2002
Wergin C., Trumping the Ethnic Card: How Tourism Entrepreneurs on Rodrigues Tackled the 2008 Financial Crisis, Island Studies Journal, Vol. 7, No.1, 2012
Xie X., Marketing Analysis and Business Evaluation, Marketing for a new firm Resort Västra Lägern, Master Thesis in Entrepreneurial Management, Jönköping International Business School, Sweden, June 2007
Zagade S., Benefits of Management Research to the Hospitality Industry, Indian Journal of Commerce & Management Studies, Vol–II , Issue -3 March 2011
Zampoukos K., Ioannides D., The tourism labour conundrum: agenda for new research in the geography of hospitality workers, Intellect Limited 2011, Hospitality & Society Volume 1 Number 1
Ziarul Financiar, 3 ianuarie 2012
Site-uri și surse web
http://www.301.ro/blog/pfa-intreprindere-individuala-sau-intreprindere-familiala
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_age&lang=en
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_edu&lang=en
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=fobs_gen&lang=en
http://www.arenabiz.ro/daniel-daianu-antreprenoriatul-are-nevoie-de-un-mediu-economic-stabil/
http://www.bursa.ro/antreprenorii-trebuie-sa-acorde-atentie-dezvoltarii-profesionale-91088&s=companii_afaceri&articol=91088&editie_precedenta=2011-03-03.html
http://www.businessinromania.eu/static/ro/ro-inovare-tipuri_de_inovare
http://cameroneconomics.com/tullock%201967.pdf
http://www.canadaupdates.com/content/canada-top-10-adventure-and-safety
http://www.carta.ro
http://www.cazarearad.ro/
http://www.cazarecluj.ro/
http://www.cazaremaramures.ro/
http://www.cazareoradea.ro/
http://www.cazaresuceava.ro/
http://www.cazaretimisoara.ro/
http://www.celendo.ro/Ghid-Hoteluri-Romania.aspx
http://www.celendo.ro/Ghid-Pensiuni-Romania.aspx
http://www.celendo.ro/Ghid-Vile-si-Moteluri-Romania.aspx
http://www.cnr-cme.ro/posdru/docs/evenimente/cursuri/seminar%20Bistrita%20 martie%202010.pdf
http://deltadunarii.fotodelta.ro/?p=2278
http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/tourism/index_en.htm
http://www.ecomagazin.ro/delta-antreprenor-turismul-poate-imbunatati-viata-localnicilor-din-delta/
http://www.ecomunitate.ro/Antreprenorii_din_Hangu_si_Pat%C3%A2rlagele_vor_sa_afle_secretele_succesului_agroturismului_din_zona_RucarBran%2822193%29 .html
http://www.ecomunitate.ro/Dezvoltarea_agroturismului_%C3%AEn_jude?ul_Tulcea_prinde_contur %2821922%29.html
http://www.ecomunitate.ro/Pensiunea_Ghetar_Scarisoara_%C3%AEsi_gaseste_clienti_cu_ajutorul_PAPI_ G%C3%A2rda_de_Sus%2821023%29.html
http://www.economywatch.com/world-industries/hospitality/
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_ 21260/Accesul-pe-piete-preocuparea-principala-a-antreprenorilor-europeni.html
http://ezinearticles.com/?Entrepreneur-Advantages-andDisadvantages&id= 618160
http://www.financiarul.ro/2009/09/11/intreprinderile-individuale-o-combinatie-intre-srl-si-pfa-pentru-care-se-platesc-mai-putine-impozite/
http://www.gazetadeagricultura.info/turism-rural/1621-drumul-vinului-din-podgoria-aradului.html
www.guide-bucharest.ro/hoteluri/
http://www.infokazare.ro/
http://www.internationalentrepreneurship.com/european_entrepreneurship/greece_entrepreneur.asp
http://www.kauffman.org/researchandpolicy/entrepreneurship-data.aspx
http://www.leadershipclassics.org/ModernGreece.html
http://library.thinkquest.org/C008486F/iva.htm
http://www.mdrt.ro/stimulente-si-facilitati-pentru-operatorii-turistici
http://www.mdrt.ro/turism/studii–strategii
http://www.mdrt.ro/ro/turism/unitati-clasificate
Cum inregistrezi o Intreprindere Familiala sau o Intreprindere Individuala
http://www.mimmc.ro
http://mkt.unwto.org/sites/all/files/pdf/unwto_barom10_3_en.pdf
http://www.myetymology.com/latin/hospitare.html
http://www.oxfordadvancedlearnersdictionary.com/dictionary/hospitality
http://oxforddictionaries.com/view/entry/m_en_gb0268460#m_en_gb0268460
http://www.pensiuni.org/
http://www.pensiuni-vile.ro/index.php
http://relations.unwto.org/en/content/tourism-millennium-development-goals
http://www.romaniahotelguide.com/
http://www.undp.org/cpsd/countrylaunches/serbiamontenegro.html
http://www.unitatidecazare.ro/
http://www.thehimalayantimes.com/fullNews.php?headline=Entrepreneurship+key+to+development+of+tourism&NewsID=266177
http://www.tourismtoday.com/home/tourism-careers/entrepreneurship/
http://www.wisegeek.com/what-is-the-hospitality-industry.htm
http://www.wttc.org/news-media/news-archive/2012/travel-tourism-forecast-pass-100m-jobs-and-2-trillion-gdp-2012
Anexe
Anexa 1.
Corelații privind motivele înființării firmei din punct de vedere al dorinței de a fi propriul șef de a fi independent financiar
Anexa 2.
Corelații privind motivele înființării firmei din punct de vedere al evitării somajului și a singurei șanse de a profesa in domeniu
Anexa 3.
Corelații privind dificultățile la înființare din punct de vedere al găsirii unui spațiu adecvat și al găsirii furnizorilor
Anexa 4.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al găsirii unui spațiu adecvat și al găsirii furnizorilor
Anexa 5.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al găsirii personalului calificat adecvat și al costurilor cu personalul angajat
Anexa 6.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al utilizării eficiente a tehnologiei informației și al adaptării la noile standarde tehnologice
Anexa 7.
Corelații privind dificultățile în prezent din punct de vedere al existenței unor situații juridice, administrative sau guvernamentale și al disponibilității creditelor bancare
Anexa 8.
Corelații privind impedimentele în calea dezvoltării afacerii din punct de vedere al îmbinării muncii cu familia și al sarcinilor administrative
Anexa 9.
Corelații privind riscul perceput privind modernizarea afacerii din punct de vedere al extinderii acesteia, intrării pe noi piețe, investițiilor suplimentare în baza materială, angajării de manageri specializați și modernizării afacerii
Anexa 10.
Corelații privind schimbările de marketing semnificative în cadrul firmei din punct de vedere a noilor metode de vânzare a produsului și serviciului, noilor metode de plasare a produsului și serviciului, respectiv noilor metode de promovare a produsului sau serviciului
Anexa 11.
Corelații privind elemente de diferențiere față de concurență prin implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei, prin reorganizarea locurilor de muncă și prin îmbunătățirea relațiilor externe ale firmei
Anexa 12.
Corelații privind elementele de noutate legate de confortul în cameră din punct de vedere al internetului gratuit/wireless, televiziunii prin cablu Hi-Def, minubarului, aerului condiționat și posibilității de a caza animale de companie
Anexa 13.
Corelații privind elementele de diferențiere față de concurență în cadrul serviciilor de cazare
Anexa 14.
Corelații privind noile servicii oferite clienților privind excursiile în zonă, punerea în valoare a tradițiilor și obiceiurilor locale, degustarea de vinuri, turismul de fermă, centrul de echitație și oportunitățile pentru vânătoare sau pescuit
Anexa 15.
Corelații privind îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei
Anexa 16.
Corelații privind facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii
Anexa 17.
Corelații privind modul de recrutare a clienților
Anexa 18.
Asocierea dintre tipul afacerii și clasificarea afacerii (1-5 stele/margarete)
Anexa 19.
Asocierea (crosstab) dintre vârsta antreprenorilor și tipul de unitate (hotel, motel, pensiune etc.)
Anexa 20.
Chestionar Antreprenoriatul în turism și industria ospitalității
* Required
1. Ce importanță ați dat următoarelor motive când ați înființat firma: *
2. Reprezentați principala sursă de venit în cadrul familiei? *
Da
Nu
3. Care au fost resursele financiare utilizate pentru lansarea afacerea dvs.: *
4. Precizați nivelul de dificultate pe care l-ați întâmpinat la înființarea afacerii dvs.: *
5. Precizați nivelul de dificultate pe care îl întâmpinați în prezent în desfășurarea activității firmei dvs.: *
6. Care sunt impedimentele în calea dezvoltării afacerii dvs.: *
7. Cum este afectată firma de sezonalitate: *
Avem clienți indiferent de sezon
Clienții vin doar în sezon
8. Managementul în cadrul firmei este efectuat: *
De unul singur
Cu ajutorul familiei, prietenilor
Cu manageri angajați (consultanță externă)
9. Personalul care lucrează în cadrul firmei este compus din: *
10. Clienții dvs. se află la nivel: *
11. Considerând resursele existente sunteți suficient de independenți pentru a vă asuma riscuri în cadrul firmei? *
Da
Nu
12. Cât de mare este riscul pe care îl percepeți privind: *
13. Care au fost schimbările implementate în cadrul firmei în ultimii trei ani privind modul în care se furnizează produsele și serviciile? *
Modificarea caracteristicilor de bază ale produsului sau serviciului
Produs sau serviciu nou
14. În ce măsură au fost implementate schimbări de marketing semnificative în cadrul firmei în ultimii trei ani: *
15. A fost firma reorganizată în ultimii trei ani? Dacă DA, indicați modul în care s-a efectuat această reorganizare:
16. Care sunt elementele de noutate privind confortul în cameră care vă diferențiază de firmele concurente din zonă: *
17. Care sunt elementele de noutate privind serviciile de cazare care vă diferențiază de firmele concurente din zonă: *
18. Care sunt noile servicii pe care le oferiți clienților: *
19. Care sunt îmbunătățirile aduse serviciului de servire a mesei: *
20. Care sunt facilitățile care pot ajuta un antreprenor în desfășurarea și dezvoltarea afacerii: *
21. Modul de recrutare a clienților: *
22. Tipul afacerii: *
Hotel
Motel
Pensiune
Cabana turistica
Hostel
Camping
Restaurant
23. Obiectivul a fost realizat prin: *
Vânzare-cumpărare
Construit de proprietar
Other:
24. Localitatea: *
25. Nr. angajați: *
26. Anul înființării firmei: *
27. Numărul de camere: *
28. Numărul de locuri de cazare: *
29. Alimentație publică: *
Da
Nu
30. Bar de zi/noapte: *
Da
Nu
31. Clasificarea (stele/margarete): *
1
2
3
4
5
32. Vârsta dvs.: *
<20
20-30
30-40
40-50
50-60
>60
33. Genul: *
Masculin
Feminin
34. Ultima școală absolvită: *
Studii liceale
Studii superioare
Master
Doctorat
35. Ați mai condus o altă afacere în trecut: *
Da
Nu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Antreprenoriatul In Turism Si Industria Ospitalitatii (ID: 109840)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.