Antreprenoriatul In Secolul al Xxi Lea

-CUPRINS

CAPITOLUL 1. ANTREPRENORIATUL ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

1.1. Semnificația antreprenoriatului

1.2. Activitatea antreprenorială

1.2.1. Definirea și caracteristicile activității antreprenoriale

1.2.2. Factorii care influențează activitatea și dezvoltarea antreprenorială

1.2.3. Satisfacțiile și insatisfacțiile activității antreprenoriale

1.3. Managementul antreprenorial

1.3.1. Definirea managementului antreprenorial

1.3.2. Trăsăturile definitorii ale managementului antreprenorial

CAPITOLUL 2. ROLUL ȘI IMPLICAREA STATULUI ÎN CREAREA LOCURILOR DE MUNCĂ PRIN ANTREPRENORIAT LOCAL ȘI CULTURAL

2.1. Rolul I.M.M.-urilor în economia modernă

2.2. Rolul statului în dezvoltarea sectorului de I.M.M.-uri

2.3. Evaluarea capacităților antreprenoriale 33

CAPITOLUL 3. INTENȚIILE ANTREPRENORIALE ALE STUDENȚILOR DIN CADRUL FACULTĂȚII DE ȘTIINȚĂ A UNIVERSITĂȚII DIN PETROȘANI

3.1 Tinerii întreprinzători

3.2. Studiu de caz

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. ANTREPRENORIATUL ÎN SECOLUL AL XXI-LEA

Semnificația antreprenoriatului

Marile deosebiri dintre țări, cu modurile lor de viață, sistemele lor sociale atât de diferite, sunt greu clasificate de o tipologie generală.

Cea mai cunoscută tipologie a ultimului secol și jumătate- a fost tipologia marxistă, cu cinci trepte: primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă și comunistă.

Noi românii, ne aflăm într-o perioadă de tranziție, tranziția de la socialism la capitalism.

Indiferent de perioada socială la care vom face referire, spiritul antreprenorial a fost, este și va fi prezent. De fapt, acesta, va ajuta și economia României așa cum s-a întâmplat și în SUA ( acum mai bine de 100 de ani) să-și consolideze și să-și dezvolte mecanismele economiei de piață. În prezent, conducerea de tip antreprenorială devine necesară. Cunoașterea practicilor antreprenoriale, chiar și cele mai vechi, nu este numai în interesul firmelor, care se confruntă cu situații din ce în ce mai complexe, generatoare de tot mai multe schimbări, ci și în interesul societății.

Antreprenoriatul este important mai ales pentru că este mecanismul prin care zonele ineficiente din economie sunt identificate și eliminate. Mai mult decât atât, întreprinzătorii transformă inovațiile tehnologice și organizaționale în produse mai performante. ,, Pe scurt, barometrul esențial al libertății economice și al bunăstării este continua apariție a noi mici firme în toate sectoarele economiei inițiate de toate segmentele societății’’ ( Small Business Association, 1998).

Antreprenoriatul trebuie privit drept activitatea pusă în slujba obiectivelor companiei și subordonat scopului acesteia- maximizarea profitului.

Antreprenoriatul este considerat un motor al dezvoltării, cel care preia riscurile și responsabilitățile unei afaceri.

Antreprenorul – persoană capabilă să învingă obstacolele pentru punerea în practică a unei idei inovatoare în sectorul noilor produse și al noilor servicii.

Întreprinzătorul – persoana care inițiază o nouă afacere, fie în cadrul afacerii desfășurate, fie inițiază un proces de schimbare radicală.

Spre deosebire de spațiul Românesc în care sunt dese confuzii terminologice, în Germania s-a constat o distincție clară între antreprenor/ întreprinzător și investitor. Antreprenor/ întreprinzător este cel ce vine cu ideea, iar investitorul vine cu banii. Pot să fie aceeași persoană ( un cumul de funcții) dar cel mai frecvent caz este cel în care sunt persoane distincte. Investitorul trebuie să creadă în idee, iar antreprenorul/ întreprinzătorul trebuie să vină și el cu o sumă minimă, sau să garanteze cu bunurile sale, pentru a participa și el la asumarea riscului.

Antreprenoriatul este reflectat în toate dimensiunile esențiale ale civilizației: social, politic, economic, și presupune implicarea creativității, consistență cu laturile sănătoase ale schimbării bazelor competiției.

Antreprenoriatul este un proces uman creator care mobilizează resursele de pe nivel de productivitate pe altul, superior. Antreprenoriatul implică voința individului de a-și asuma responsabilitățile și abilitatea mentală de a duce la bun sfârșit sarcina de la idee de finalizare. Altă componentă a antreprenoriatului constă în a sesiza oportunități acolo unde alții văd haos, contradicții, confuzie. Esența antreprenoriatului este de a merge împotriva timpului, cu înțelepciune și maturitate, și de a servi ca agent al schimbării. Antreprenoriatul este adesea dificil de asumat pentru că, se știe, majoritatea noilor afaceri eșuează.

Bob Reiss, întreprinzător de succes și autor de cărți din domeniu, spune: ,,Activitatea antreprenorială este recunoașterea oportunității și valorificarea ei, neținând seama de resursele pe care le controlezi în acel moment cu încrederea că poți reuși, cu flexibilitatea de a schimba direcția când e necesar și cu voința de a te ridica de jos dacă ai fost trântit’’ .

Activitatea antreprenorială

Definirea și caracteristicile activității antreprenoriale

Definirea activității antreprenoriale

Înțlegerea fenomenului antreprenorial necesită definirea activității antreprenoriale. Activitatea antreprenorială constă sintetic în identificarea și valorificarea unor oportunități economice. Activitatea antreprenorială este un proces care derulează în diferite medii și unități de afaceri ce cauzează schimbări în sistemul economic prin inovări realizate de persoanele care valorifică oportunitățile economice creând valori atât pentru indivizi, cât și pentru societate.

În ultimul timp a fost introdus un nou termen referitor la activitatea antreprenorială și anume cel de intraprenor. El definește întreprinzătorul din cadrul marilor firme (intracorporate entrepreneur). Deși în unele cercetări se afirmă că antreprenoriatul și birocrația specifică marilor firme se exclud reciproc, în altele se apreciază spiritul antreprenorial, inovativ există și în marile corporații. Peter Drucker afirmă că întreaga economie americană are caracter antreprenorial.

Fenomenul antreprenorial din marile firme este denumit intraprenoriat sau antreprenoriat de corporație și este definit ca fiind procesul de elaborare a unor produse și procese inovative, prin crearea unei culturi antreprenoriale în cadrul unei organizații existente.

Intraprenorii, ca și întreprinzătorii, nu trebuie să fie în mod neapărat inventatori. Ei sunt persoanele care tranformă ideile și prototipurile în produse profitabile. Intraprenorii sunt persoanele din spatele produselor și serviciilor. Ei sunt făuritori de echipe, cu dorința puternică de a-și vedea ideile transpuse în practică. Și nu este neapărat necesar să fie genii, mulți dintre ei având inteligența puțin peste medie.

Cei mai mulți intraprenori își încep “întreprinderea” cu o idee. Aceasta reprezintă într-o primă fază un vis cu ochii deschiși. Apoi, urmează faza de evaluare a potențialelor obstacole și bariere ce pot apărea.

Se consideră că inițial intraprenorul este managerul general al unei afaceri care încă nu există. La început, persoana se poate specializa într-un anumit domeniu, care ar fi marketing, cercetare și dezvoltare, însă odată ce “întreprinderea” a început, ea va fi studiată pe toate fațetele. În curând, intraprenorul devine o persoană cu multe deprinderi.

Intraprenorii sunt orientați spre acțiune. Și lucrează într-un ritm alert pentru a-și vedea visul împlinit. De asemenea, ei sunt orientați spre obiective, dorind să întreprindă toate acțiunile necesare realizării obiectivelor propuse. Intraprenorii sunt o combinație de vizionari, oameni de acțiune, planificatori și muncitori, ei combină viziunea cu acțiunea.

Atunci când nu reușesc, intraprenorii nu se consideră învinși. Ei consideră eșecul ca o piedică temporară din care trebuie trase învățăminte și nu un motiv de a renunța. În plus, ei nu pun eșecul pe seama altora, ci își controlează efortul pentru a realiza lucrurile mai bine.

Caracteristicile activității antreprenoriale

Ansamblul acțiunilor antreprenoriale care alcătuiesc procesul prezentat anterior prezintă câteva caracteristici:

este un act de voință umană;

se produce la nivelul unei firme economice;

implică o schimbare de stare a firmei;

este un sistem holistic (sistemic);

este un proces dinamic;

este un demers unic;

implică numeroase variabile;

rezultatul antreprenorial depinde de numeroși factori.

Indicatorul TEA pentru România înregistrează o valoare de 9% , un punct procentual mai sus decât media europeană, care o situează pe locul 6 în Europa din punct de vedere al activității antreprenoriale totale după Austria, Estonia, Letonia, Olanda și Slovacia. Structura TEA este similară în România și UE, cu rata antreprenorială în formare reprezentând aproximativ 60 % din activitatea antreprenorială totală.

Rata de afaceri stabile ( established business ownership rates) măsoară procentajul companiilor care trec pragul de start-up și reflectă sustenabilitatea antreprenoriatului dintr-o țară, iar afacerile care ajung la acest nivel sunte cele care inovează și creează noi locuri de muncă. În general, TEA înregistrează valori ridicate în țările în curs de dezvoltare, însă afacerile nou înființate nu rezistă în timp. Aceasta este situația și în România, care ocupă penultimul loc din UE din punct de vedere al sustenabilității companiilor: cu o rată de afaceri stabile de 4%, peste 50% dintre inițiativele antreprenoriale se închid sau se suspendă în 42 de luni.

În România, 25% din activitatea antreprenorială este determinată de nevoie, iar 38% are loc pentru a răspunde oportunităților întâlnite pe piață. Situația este consistentă cu statutul de țară în curs de dezvoltare al României: astfel, România are mai mulți antreprenori motivați de nevoie în comparație cu media europeană și un procentaj mai mic de persoane motivate de oportunitățile pieței (38% în comparație cu media europeană de 47%).

Activitatea antreprenorială totală a fost definită mai sus ca fiind procentajul din populația activă care este în procesul de a începe o afacere sau are propriul start-up și este compusă din rata antreprenoriatului în formare și rata companiilor nou înființate care nu activează de mai mult de 42 de luni. Evoluția acestor indicatori pentru România în perioada 2007- 2012 este prezentată în imaginea de mai jos.

Figura 1.1 Evoluția activității antreprenoriale în România (2007- 2012)

(Sursă: Datele Global Entrepreneurship Monitor)

Factorii care influențează activitatea și dezvoltarea antreprenorială

Conținutul și formele de manifestare ale activității antreprenoriale sunt determinate de două grupe de factori:

Factori interni

Factori externi

Factorii care au impact mai mare asupra performanțelor sunt mai ales factorii care țin de întreprinzător și de pregătirea sa antreprenorială. Factorii interni ( ce aparțin de firmă) se manifestă în cadrul creat de factori externi care, prin conținutul lor favorizant sau defavorizant, pot avea un impact major asupra oricărei inițiative antreprenoriale.

Factorii interni depind de: mărimea întreprinderii, tipul și specificul activității, personalitatea și pregătirea întreprinzătorului, nivelul de pregătire al persoanelor implicate și cultura firmei. Acești factori au un impact mare asupra performanțelor întreprinderii.

Factorii externi depind de: caracteristicile și funcționalitatea sistemului economic, conjunctura economiei naționale și piața pe care firma acționează.

Figura 1.2 Principalii factori care influențează activitatea antreprenorială

(Sursa: O. Nicolescu, C. Nicolescu, Antreprenoriatul și Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2008, p.32)

Unul dintre factorii interni, cât și factori externi este stakeholderul. Stakeholderii cuprind atât elementele interne ( proprietari manageri, salariați, sindicate), cât și elemente externe ( bănci, furnizori, clienți, administrație publică). Stakeholderi au impact semnificativ asupra activității antreprenoriale, însă putem spune că factorul cu cea mai mare influență îl constituie întreprinzătorul prin spiritul său antreprenorial. Întreprinzătorul este fermentul care declanșează activitatea antreprenorială, fără acesta toți factorii fiind inerți din punct de vedere antreprenorial.

Multă lume consideră că este prea mare riscul implicării în afaceri. Alții sunt încântați de avantajele potențiale pe care le pot obține și nu mai iau în considerare cauzele potențiale ale eșecurilor în afaceri. Ori, decizia de intrare în afaceri trebuie luată cu înțelegere deplină a riscurilor implicate și a modului în care aceste riscuri pot fi evitate sau diminuate.

În afaceri, concurența este mare și rata eșecului firmelor noi și a celor mici este destul de ridicată. Cunoașterea factorilor care au adus a succesul sau eșecul acostor firme poate fi un important pas făcut de întreprinzător pentru evitarea eșecului în afaceri.

Satisfacțiile și insatisfacțiile activității antreprenoriale

Inițierea unei afaceri poate produce întreprinzătorului satisfacții deosebite, dar și insatisfacții.

Cele mai importante satisfacții ale activității antreprenoriale sunt următoarele:

Autonomia (independența). Inițiind o afacere, întreprinzătorul își câștigă independența pentru că el este cel care ia decizii și face ca lucrurile să ia direcția stabilită de el însuși. Deși afacerea presupune pentru el un grad ridicat de responsabilitate, întreprinzătorul dorește să și-o asume.

Autorealizarea. Deținând o afacere proprie, întreprinzătorul nu mai întâmpină piedici în autorealizarea, în exprimarea potențialului maxim. Singurele piedici în calea succesului sunt cele determinate de propria sa capacitate și creativitate.

Posibilitatea unui câștig nelimitat. Majoritatea întreprinzătorilor câștigă mai mult decât dacă ar lucra pentru alții. Dacă are succes, întreprinzătorul poate obține un profit care îi acoperă dobânda de la capitalul împrumutat și care să recompenseze riscul asumat, efortul depus, talentul și propria capacitate antreprenorială și managerială.

Siguranța muncii. Când se implică în afaceri, întreprinzătorul are locul de muncă asigurat și poate lucra cât este capabil de muncă, nefiind obligat să iasă la pensie. Acest avantaj este un motiv important pentru implicarea în afaceri.

Angajarea membrilor familiei. Dacă afacerea merge bine, întreprinzătorul își va putea angaja toții membrii familiei. Acesta poate oferi continuitatea afacerii prin preluarea ei de către copii. În plus, poate exista încrederea și o morală mai bună în afacerea derulată de membrii unei familii.

Folosirea independentă a capitalului acumulat. Întreprinzătorii în loc să investească în afaceri deținute de alții (care pot fi foarte riscante) sau să-și țină banii în depozite bancare, poate folosi banii în propria afacere.

Aplicarea cunoștințelor și abilităților proprii. Unele persoane care nu pot găsi un loc de muncă adecvat cunoștințelor proprii datorită excesului de ofertă de forță de muncă în domeniul respectiv sau din diverse alte motive, pot iniția o afacere antreprenorială în care să-și exercite priceperile personale.

Ieșirea din rutină. Sunt multe persoane care simt nevoia de schimbare, care doresc să realizeze lucruri noi și să părăsească o activitate monotonă, de rutină. Inițierea unei afaceri reprezintă o ocazie pentru împlinirea satisfacției personale.

Puterea și influența. Susținerea unei afaceri conferă deținătorului puterea și influența. El ia deciziile și influențează cursul acțiunilor, el decide soarta întreprinderii, fapt ce-i creează o satisfacție psihologică deosebită.

Prilejul de a contribui la binele comunității. Întreprinzătorul, realizând că este mai mare nevoie de un anumit produs sau serviciu, îl oferă comunității, atrăgându-și aprecierea acesteia. În plus, prin diferite acțiuni de sponsorizare sau filantropice va contribui la mai binele comunității din care face parte.

Insatisfacțiile cele mai frecvente ale activității antreprenoriale sunt:

Incertitudinea venitului. Oscilațiile în evoluția inafacerii pot determina fluctuarea veniturilor. De asemenea, succesul depinde adesea de unele evenimente cruciale asupra cărora întreprinzătorul nu are control. Având de făcut față unor numeroase obligații financiare, întreprinzătorul este ultimul ca va fi plătit.

Riscul pierderii întregului capital investit. În cele mai multe afaceri întreprinzătorul contribuie cu o importantă sumă de bani sau alte active personale. Acești bani și resurse vor fi pierdute, dacă afacerea nu reușește. Fluctuațiile prețurilor, schimbarea modei, problemele de muncă pot amenința și chiar periclita până și o afacere profitabilă. Odată cu eșecul în afaceri se pierde și o parte din reputație.

Povara responsabilității totale. Întreprinzătorul este singurul răspunzător de succesul sau eșecul afacerii sale. Responsabilitățile cresc odată cu mărimea firmei. Dacă pentru unele persoane conducerea poate fi atractivă, pentru altele ea poate constitui o adevărată povară. Deciziile luate îl afectează nu numai pe întreprinzător și firma sa, ci și pe salariați, clienți și poate chiar comunitatea din care face parte. De aceea, unele persoane preferă să lucreze pentru alții, limitându-și responsabilitatea în cadrul programului unic de lucru.

Riscul de carieră. Una din grijile majore pe care o au persoanele care doresc să devină întreprinzători este dacă ele vor mai fi capabile să mai găsească un loc de muncă sau să se întoarcă la vechiul loc de muncă, în caz de eșec. Această preocupare o au în special persoanele care au un loc de muncă sigur și un salariu ridicat.

Apelarea la experți. Deoarece întreprinzătorul nu poate fi cunoscător în toate domeniile de activitate, el trebuie să apeleze la experți. Deși el este cel ce conduce afacerea, se poate trezi în situația de a “ asculta ordinele” experților la a căror servicii apelează. Deși literar vorbind întreprinzătorul nu trebuie să facă ceea ce spun experții, el trebuie să țină cont de sugestiile lor, pentru a avea succes. Pentru unele persoane acest fapt poate constitui o lezare a spiritului de independență.

Frustrarea în caz de succes. Dacă afacerea prosperă, numărul salariaților va crește, iar unele activități vor trebui delegate altor persoane, ceea ce poate fi frustrant pentru cel ce a inițiat afacerea. Însă cea mai neplăcută decizie în caz de creștere este de a ceda controlul firmei altora, prin transformarea firmei în societate pe acțiuni.

Abateri de la etică. Succesul în afaceri pare să ceară unele abateri de la valorile și etica personală. În unele ramuri, practicile de afaceri pot fi în conflict cu principiile etice ale întreprinzătorului, și aceasta poate crea o stare de disconfort total la unele persoane.

Program de lucru foarte încărcat. Întreprinzătorul nu are un program de lucru fix. El este cel care sosește primul și pleacă ultimul din firmă. În fazele de început ale afacerii el trebuie să facă aproape totul, de la producție, la vânzare, și aceasta timp de 14-16 ore pe zi și șapte zile pe săptămână, uneori fără concediu de odihnă.

Deteriorarea relațiilor familiale. Implicarea în afaceri presupune un mare consum de energie și timp din partea întreprinzătorului. Programul de lucru prelungit face să rămână puțin timp pentru cei apropiați. Dacă au fost implicați și banii proprii, presiunea în familie crește și relațiile familiale se pot deteriora, preț pe care unele persoane nu doresc să-l plătească

Pierderea sănătății. Poate cel mai mare risc al derulării unei afaceri este îmbolnăvirea. Banii pot fi puși la loc, o casă poate fi reconstruită, soția și copii se pot adapta. Însă unii întreprinzători care suferă eșecuri financiare nu-și pot reveni psihic, cel putin o perioadă. În afară de aceasta, există așa numitele boli psihomatice- dureri de cap, dureri de spate, dureri stomacale- determinate de programul de lucru foarte încărcat al întreprinzătorului.

Figura 1.3. Riscuri majore asociate cu începerea unei afaceri

(Sursa: Flash Eurobarometru, 2012, p.7)

Odată ce întâlnim astfel de insatisfcații ale activității antreprenoriale am putea să începem să le excludem prin a învăța cum să lucrăm cu sistemele.

Practic, orice afacere este un sistem: o colecție de procese care produc împreună un rezultat urmărit. Cu cât mai mult vei urmări să îți îmbunătățești sistemele de afaceri, cu atât mai bune vor fi rezultatele pe care acestea le produc.

Managementul antreprenorial

Definirea managementului antreprenorial

În definirea managementului antreprenorial este necesar să pornim de la două premise:

Managementul antreprenorial este o disciplină și un domeniu al managementului și, ca urmare, elementele de bază ale managementului (cele 5 funcții și cele 4 subsisteme) se regăsesc în cadrul său;

Managementul antreprenorial prezintă aspecte specifice, ce decurg din natura sa antreprenorială. Asupra conținutului managementului antreprenorial își pune amprenta poziția primordială a întreprinzătorului (motivațiile sale specifice, rolurile sale) și, concomitent, dimensiunea și dinamica firmei în care se exercită procesele antreprenoriale.

Pe baza acestor două premise, putem defini managementul antreprenorial ca fiind o disciplină de bază a managementului care se ocupă de studiul proceselor antreprenoriale manageriale (derulate mai ales în firmele de mici dimensiuni, puternic personalizate de rolul pe care îl exercită întreprinzătorul), de descoperirea legităților care le generează și de concepere de noi metode și proceduri de natură să crească eficiența deciziilor și acțiunilor prin care se identifică și valorifică oportunitățile de afaceri.

Trăsăturile definitorii ale managementului antreprenorial

Caracteristicile dominante ale managementului antreprenorial practicat de întreprinzători sunt următoarele: este axat pe identificarea și valorificarea oportunităților de afaceri, apelând cel mai adesea la resursele altora, decizând și acționând rapid, de regulă într-o viziune pe termen scurt, folosind sisteme manageriale simple și suple, cu puține nivele ierarhice, inovând și motivând puternic personalul de bază de contacte directe, frecvente și care imprimă organizației un dinamism accentuat.

Principalele particularități ale managementului antreprenorial, prin care se diferențiază de managementului firmei în general, sunt:

se referă la o organizație de dimensiuni mici, caracterizată concomitent prin resurse și inerție organizațională redusă;

se confruntă cu o mare varietate de situații organizaționale, determinate de eterogenitatea foarte ridicată a IMM-urilor;

se manifestă o extremă diversitate a elementelor manageriale în IMM-uri, datorită impactului marii varietăți de varibile organizaționale și manageriale specifice lor;

personalul managerial, dacă există, nu este specializat pe domenii, activitiți, metode etc. , fiind, prin forța împrejurărilor, de tip generalist;

apelarea la specialiști din afara firmei, la consultanți și traineri îndeosebi, pentru a soluționa probleme manageriale specializate în sectoare și perioade cheie pentru evoluția IMM-urilor, reprezintă o componentă indispensabilă a managementului, ce condiționează adesea însăși existența IMM-urilor;

este un management puternic personalizat, datorită impactului decisiv al viziunii, leadership-ului și personalității întreprinzătorului.

Personalizarea managementului antreprenorial se datorează faptului că acesta este influențat de: tipul și nivelul pregătirii întreprinzătorului și viziunea sa asupra afacerii întreprinse; experiența și talentul antreprenorial și managerial al întreprinzătorului; caracteristicile personale ale întreprinzătorului (temperament, putere de muncă, spirit de observație, inteligență, abilități profesionale, disponibilitate pentru risc). Toți acești factori variază sensibil de la un întreprinzător la altul. Impactul caracteristicilor personale ale întreprinzătorului asupra managementului practicat în cadrul firmei este amplificat și de faptul că el deține și o putere substanțială în cadrul firmei, mult mai mare decât a unui manager salariat. În consecință, putem spune că întreprinzătorul își poate asuma rolul de ,,factotum” și prin aceasta se reflectă din plin specificitatea managementului practicat de el.

CAPITOLUL 2. ROLUL ȘI IMPLICAREA STATULUI ÎN CREAREA LOCURILOR DE MUNCĂ PRIN ANTREPRENORIAT LOCAL ȘI CULTURAL

Rolul I.M.M.-urilor în economia modernă

Rolul și importanța întreprinderilor mici și mijlocii decurg din anumite trăsături care fac ca ele să fie mai mult decât o “miniatură” a întreprinderilor mari, și anume:

Oferă noi locuri de muncă și constituie un climat propice pentru perfecționarea angajaților, aceștia dobândind experiența necesară pentru a se transfera apoi în întreprinderi mari, unde motivația în muncă este mai mare;

Favorizează inovarea și flexibilitatea. Multe produse și procese tehnologice noi au fost create de întreprinderi mici și mijlocii întrucât întreprinderile mari, deși au compartimente de cercetare puternice, tind să-și canalizeze eforturile spre îmbunătățirea produselor existente, pe care să le producă apoi în cantități mari, obținând avantaje generate de economia dimensională. Întreprinderile mari nu au aceeași flexibilitate ca și întreprinderile mici și mijlocii. Întreprinderile mici și mijlocii, pentru a avea succes, trebuie să-și canalizeze eforturile spre crearea de noi produse și servicii, fiind astfel capabile să-și adapteze rapid producția la schimbările cererii.

Stimulează concurența, adică întreprinderile mici și mijlocii au un rol activ în crearea unei economii sănătoase și competitive. Ele încurajează concurența în ceea ce privește prețul, designul produselor și eficiența. Fără existența întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderile mari ar deține monopolul pe domenii de activitate.

Ajută la funcționarea întreprnderilor mari, prin faptul că anumite activități pot fi mai bine realizate de către întreprinderile mici și mijlocii. Astfel dacă aceste întreprinderi ar fi instantaneu desființate, întreprinderile mari ar fi nevoite să desfășoare multe activități care nu sunt eficient pentru ele. Activitățile care pot fi mai eficient realizate în întreprinderile mici și mijlocii sunt aprovizionate cu materii prime și subansamble (aceste întreprinderi acționând ca și subcontractanți pentru întreprinderile mari), respectiv distribuția produselor fabricate de către întreprinderile mari. De exemplu, firma General Motors din S.U.A se aprovizionează cu repere, subansamble și servicii de la peste 37.000 întreprinderi mici și mijlocii. Firma italiană Benetton desfășoară aproximativ 95% din procesul de producție prin intermediul unor subcontractanți care sunt întreprinderile mici și mijlocii.

Fabrică eficient produse, respectiv prestează eficient servicii. Faptul că întreprinderile mici și mijlocii continuă să supraviețuiască într-un mediu economic concurențial constituie o dovadă a funcționării lor eficiente. Dacă ele ar fi ineficiente și nu ar avea o contribuție utilă în economie, atunci ar fi “înghițite” de concurenții puternici. Un studiu efectuat în S.U.A a relevat faptul că întreprinderile mici și mijlocii au un profit de 4 ori mai mare pe 1 dolar investit față de întreprinderile mari.

Analiza și apariția dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, în perioada de după 1990, demonstrează următoarele aspecte relevante:

Tabel 2.1

Numărul de IMM pe regiuni de dezvoltare în 2009 ( IMM %)

(Sursa: http://www.postprivatizare.ro/romana/ Oficiul National al Registrului Comertului)

Sectorul privat a devenit un important sector economic, ponderea acestuia în produsul intern brut fiind cuprinsă, în funcție de domeniul de activitate, între 50 și 70%;

Sectorul privat asigură o importantă parte din bugetul de stat, respectiv din celelalte bugete, de circa 50-60%.

Sectorul privat a creat circa trei milioane de locuri de muncă noi, ceea ce a atenuat impactul șomajului cronic generat de valurile succesive de disponibilizări care au avut loc în sectorul controlat anterior de stat. Astăzi, cu diferențe firești de la un sector economic la altul, circa 55-60% din forța de muncă activă este ocupată în sectorul întreprinderilor mici sau mijlocii.

Sectorul privat, foarte diversificat, a reușit să adapteze oferta de produse și/ sau servicii de cererea manifestată de piață;

Sectorul privat contribuie la eficientizarea unor entități economice din proprietatea statului, prin preluarea rapidă a personalului disponibilizat, prin exploatarea unor active utilizate anterior ineficient sau chiar neutilizate, prin realizarea unor activități externalizate de către aceste organizații mari, de stat;

Sectorul privat contribuie cu mai mult de 60% la exporturile țării, mai ales în domeniul agriculturii, al produselor industriale, chiar dacă uneori valoarea adăugată nu este ridicată;

Sectorul privat a creat condiții necesare pentru reorganizarea, folosind avantajele antreprenoriatului, a unor organizații mari, de stat, prin intermediul antreprenoriatului economic și managerial;

Sectorul privat a generat creșterea competiției economice, mai ales în sectoarele de vârf ale economiei, ceea ce a condus la o reașezare a prețurilor în sensul scăderii acestora și a corelării lor cu nivelul real al costurilor, cu cerințe de calitate ale clienților și cu nevoia de profitabilitate a organizațiilor;

Sectorul privat a generat o diminuare, chiar eliminare, a rolului monopolist al unor companii mari, suficient de rigide, astfel încât să fie “învinse” de flexibilitatea și facila adaptare la noile condiții, de care dau dovadă întreprinderile mici sau mijlocii;

Sectorul privat a generat multiple și interesante aternative economice și sociale în diverse domenii de activitate: turism, agrement, timp liber, servicii, consultanță cercetare științifică, educație, sănătate, transport. Cele mai interesante sunt cele care rezultă din combinarea a două sau mai multe dintre aceste domenii, aparent distincte, dar extrem de apropiate, din punct de vedere al consumatorului final;

Sectorul privat este cel care a încercat să caute și să ofere soluții ecologice pentru unele dintre cele mai poluante și distructive pentru mediu activități economice;

Sectorul privat asigură companiilor mari necesarii parteneri de afaceri, în absența cărora ar fi greu de imaginat că acestea ar putea funcționa, sub forma contractanților și a subcontractanților diverselor materii prime, materiale, semifabricate, utilități ori chiar diverse categorii de servicii în care au expertiza necesară.

Figura 2.1. Principalele avantaje competitive ale IMM-urilor

(Sursa: Starea de sănătate a managementului din România în 2011, Nicolescu O. , p.107)

Rolul statului în dezvoltarea sectorului de I.M.M.-uri

Se poate afirma că dezvoltarea sectorului IMM- urilor poate fi promovată în esență pe două căi. Prima constă în neimplicarea statului lăcând evoluția firmelor mic și mijlocii pe seama forțelor care acționează pe piața liberă. Funcția statului ar consta doar în crearea climatului favorabil unei dezvoltări sănătoase. A doua cale presupune implicarea statului simultan și în sprijinirea liniilor de finanțare și implicarea instituțională, în scopul eradicării barierelor care afectează sectorul IMM- urilor în mod disproporțional.

Rolul statului în dezvoltarea sectorului de IMM-uri se regăsește, direct sau indirect, în rândul factorilor generali și specifici ce condiționează decizia de a investi în sectorul amintit.

Figura 2.1. Factorii care influențează dezvoltarea sectorului IMM

Aderarea României la Uniunea Europeană și oportunitățile privind accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune au impus consolidarea cadrului instituțional pentru susținerea IMM-urilor.

Angajamentul politic al Comisiei Europene și al statelor membre cu privire la recunoașterea rolului central al IMM- urilor în economia europeană și necesitatea intensificării sprijinului acordat pentru dezvoltarea lor a condus la elaborarea documentului cadru “ Small Business Act” (orientarea spre micile afaceri) pentru Europa (SBA).

Factorii de decizie politică din România pentru domeniul IMM- urilor acordă o atenție crescută cadrului instituțional și de reglementare privind susținerea sectorului IMM dezvoltat înainte și după aderarea la UE.

Cercetări făcute în țările cu experiență în funcționarea economiei de piață au pus în evidență faptul că, întreprinderile mici și mijlocii concurează cu succes în multe domenii de activitate. Ca atare, apreciem că în viitor și în economia României se va accentua importanța întreprinderilor mici și mijlocii, datorită următoarelor condiții:

Există tendința ca pe măsura dezvoltării economiei să se producă o schimbare în ponderea ramurilor economice, și anume în favoarea serviciilor. Astfel industria prelucrătoare în care predomină și au tradiție întreprinderile mari își va reduce importanța în favoarea serviciilor, domeniu în care predomină întreprinderile mici și mijlocii.

S-au creat organisme care reprezintă și apără interesele întreprinderilor mici și mijlocii ( de exemplu: Ministerul Întreprinderilor Mici și al Cooperației- ca organism guvernamental, Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii- ca organism neguvernamental, Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Centrul româno- american pentru promovarea inițiativei particulare- ca organisme profesionale).

Au apărut publicații de specialitate consacrate întreprinderilor mici și mijlocii (cărți, reviste);

Specialiștii în conducerea întreprinderilor mici și mijlocii sunt pregătiți corespunzător specificului acestor întreprinderi prin cursuri universitare sau postuniversitare.

Guvernul României consideră sectorul IMM ca domeniu prioritar de dezvoltare al României, în special prin încurajarea inițiativei antreprenoriale, valorificarea potențialului competitiv al IMM, consolidarea cadrului instituțional și de reglementare. În perioada 2010- 2013 și până în 2020, sectorul IMM trebuie să treacă la o etapă superioară, aceea de dezvoltare a competitivității pe Piața Unică și piețele terțe.

Obiectivul general al strategiei constă în relansarea economică și susținerea dezvoltării IMM-urilor în perioada 2010-2013.

În vederea atingerii acestui obiectiv general, Guvernul României are în vedere următoarele obiective specifice/ priorități strategice pentru perioada 2010-2013:

Îmbunătățirea accesului IMM la finanțare

Încurajarea spiritului inovator al IMM-urilor și creșterea competitivității acestora

Simplificarea și îmbunătățirea cadrului de reglementare în domeniul IMM și al cooperației

Dezvoltarea sistemului educației antreprenoriale

Îmbunătățirea participării IMM-urilor pe Piața Internă și pe terțe piețe

Pornind de la realitatea că întreprinderile mici și mijlocii sunt principalul factor de dezvoltare economică și creare de locuri de muncă, Guvernul României recunoaște sectorul IMM ca domeniu de interes strategic în țara noastră. În acest sens, în perspectiva anilor viitori, sectorul IMM trebuie să cunoască o dezvoltare competitivă adecvată, prin orientarea întreprinderilor către activități inovative și domenii economice cu valoare adăugată.

Strategia pentru dezvoltarea sectorului IMM până în anul 2013 a fost elaborată ca o continuare firească a eforturilor guvernamentale de până în prezent pentru încurajarea inițiativei antreprenoriale și valorificarea potențialului competitiv al IMM.

Structura generală a strategiei

Centralizarea priorităților și a măsurilor:

Prioritatea 1: Îmbunătățirea accesului IMM la finanțare

Masura 1: Diversificarea instrumentelor financiare pentru sprijinirea dezvoltării sectorului IMM; complementaritatea instrumentelor în contextul politicilor de dezvoltare regională.

Una din problemele majore căreia IMM-urile îi au de făcut față în condițiile actuale de criză economică o reprezintă accesul la finanțarea, o constrângere care poate pune în pericol însăși reluarea creșterii economice.

Lipsa concurenței în sectorul bancar limitează presiunea care ar determina băncile să devină mult mai interesate de sectorul IMM. Regulile de supraveghere bancară împiedică băncile să acorde împrumuturi firmelor care nu dispun de garanțiile necesare.

De aceea, Guvernul își propune să ia măsuri care să direcționeze resursele limitate de care dispune spre rezolvarea acestor probleme și, în special, spre dezvoltarea unor politici care să faciliteze accesul IMM la finanțare, ținând cont însă de calitatea de stat membru al Uniunii Europene și, deci, de obligația de a respecta regulile comunitare în domeniu ajutorului de stat.

În acest context, Guvernul intenționează să acționeze în sensul diversificării și a unei mai bune direcționări a instrumentelor financiare menite a veni în sprijinul sectorului IMM. Diversificarea nu se referă însă la ,,inventarea’’ unor noi instrumente de finanțare,

ci este vorba fie de finanțare prin infuzie de capital, fie de finanțarea prin împrumuturi.

Recunoscând importanța sectorului privat, Guvernul este și acela de a sprijini parteneriate (public- privat), atât la nivel național, cât și internațional și identificarea unor soluții viabile de colaborare cu acest sector, pentru stimularea întreprinzătorilor și a noilor inițiative. Capitalul privat individual este o resursă de finanțare de capital de risc informală pentru IMM-uri. Sprijinirea IMM prin capital de risc face parte din cadrul general de sprijin acordat IMM din categoria celor cu potențial de creștere rapidă sau din domeniu inovării.

Guvernul va trebui să acorde o atenție sporită susținerii accesului IMM-urilor din zonele rurale la proiectele investiționale finanțate cu fonduri europene, prin asigurarea de la bugetul de stat a sumelor necesare co- finanțării.

În vederea implementării măsurii, Guvernul are următoarele acțiuni:

Sprijin public pentru achiziționarea de echipamente

Acțiunea vizează sprijinul public acordat întreprinderilor mici și mijlocii în vederea:

Dezvoltării afacerilor;

Creșterea conștientizării întreprinderilor și organizațiilor de reprezentare și sprijin al dezvoltării afacerilor privind oportunitățile de afaceri deschise de acțiunile publice privind securitatea energetică și protecția mediului, la nivel european și internațional;

Continuării eforturilor de racordare a întreprinderilor mici și mijlocii la platformele europene dedicate; creșterea accesibilității finanțării pentru dezvoltarea și utilizarea de produse și materiale eco-eficiente.

Guvernul României are în vedere continuarea:

Programului național multianual pe perioada 2002- 2013 de susținere a investițiilor realizate de către întreprinderi nou- înființate și microîntreprinderi, precum și a investițiilor de modernizare/ retehnologizare a întreprinderilor mici și mijlocii;

Programului de dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață;

Schema de finanțare pentru IMM în scopul sprijinirii dezvoltării regionale

Finanțare pentru investiții noi (investiții în active corporale și necorporale, destinate creării unei unități noi sau extinderii uneia existente, deversificării producției unității de fabricație deja existente);

Intensitatea ajutorului (ponderea ajutorului în total costuri eligibile) nu va depăși 60% pentru întreprinderi mijlocii și 70% pentru întreprinderi mici, cu excepția regiunii București- Ilfov unde plafoanele maxime ale intensității vor fi de 50% și respectiv 60%.

Promovarea creșterii economice în mediul rural prin sprijinirea dezvoltării micro- întreprinderilor și a cooperativelor (asociațiilor) de fermieri.

Se are în vedere încheierea unor acorduri cu organizații internaționale de asistență voluntară pe termen scurt, furnizată IMM-urilor din mediu rural și cooperativelor de fermieri, în vederea impulsionării dezvoltării turismului rural.

Sprijinirea creării și operaționalizării unei rețele de investitori privați de succes (business angel network ).

Înființarea birou de legătură (acesta va asigura secretariatul rețelei și va facilita legătura dintre investitorii privați și IMM-uri; secretariatul va fi dotat cu calculatoare, acces Internet, biroruri, maxim 3 angajați MECMA);

Informarea IMM-urilor cu privire la rețelele business angels;

Accesarea rețelelor și introducerea în circuitul internațional al rețelelor BAN (Business Angels Networks) în așa fel încât să poată crește oferta de capital de risc pentru IMM-urile interesate.

Rezultate :

IMM-urile asistate

Investiții noi create

Noi locuri de muncă

Locuri de muncă menținute

IMM-uri/ cooperative care beneficiază de asistență de la organizații voluntare

Noi întreprinderi care utilizează tehnologii eco- eficiente

Birou de legătură înființat pentru secretariatul rețelei de investitori privați

Baza de date cu investitorii privați

Rețea operațională

10 IMM-uri asistate cu finanțare de investitori

1 fond de investiții de capital de risc

100 de noi locuri de muncă create prin schema de capital de risc.

Măsura 2: Sporirea accesibilității fondurilor de microcreditare.

Comisia Europeană a accentuat importanța facilitării accesului întreprinzătorilor și a întreprinderilor mici la micro-credite. Micro-creditarea contribuie la creșterea economică și ocuparea forței de muncă. În acest sens Guvernul urmărește realizarea și implementarea unui sistem de micro-creditare care să satisfacă nevoile micro-întreprinderilor și să asigure o rată atractivă a dobânzii pentru creditele micro și mici.

Acțiunea: Dezvoltarea de scheme de microcreditare.

Guvernul are în vedere elaborarea unor scheme de micro-creditare diferențiate, în principal pe baza criteriilor regionale și sectoriale, care să satisfacă nevoile IMM-urilor și să creeze o cultură a creditării în rândul întreprinzătorilor cu șanse mici de accesare a unui credit bancar.

Beneficiarii vor fi microîntreprinderi cu mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri de 8 milioane de lei, în faza de start- up sau de dezvoltarea, cât și întreprinzători care din motive diferite intră în categoria dezavantajaților cum ar fi întreprinzători fără un istoric al credității, șomeri pe termen lung, tineri șomeri, femei etc.

Valoarea creditului acordat prin aceste scheme va fi de până la 15000 Euro, respectiv circa 60000 lei. În anumite condiții, determinate în primul rând de țintele fixate prin politicile guvernamentale, valoarea microcreditului poate fi de până la 25000 Euro. Perioada de acordare a asistenței financiare este între 1 și 5 ani.

Rezultate:

Scheme de micro-creditare diferențiate

Minim 8 IFN-uri selectate

Acord cu FEI referitoare la contragarantare

Cod de conduită al IFN-urilor

Măsura 3: Consolidarea sistemului de fonduri de garantare pentru IMM

Principiul împărțirii riscului între societatea de garantare și finanțator-bancă conduce la reducerea riscului pentru acesta din urma și multiplică posibilitățile de finanțare privată.

Facilitatea accesului la creditare prin scheme de garantare va îmbunătăți condițiile finanțărilor și, implicit, accesul la finanțare al IMM-urilor, în condițiile în care cererea de credit pentru capital de lucru și dezvoltare este insuficient acoperită de ofertă, în special din partea sectorului bancar, dar și a celui nebancar pe componenta de microcreditare.

Pentru operaționalizarea măsurii, Guvernul are în vedere următoarele acțiuni:

Crearea unui sistem descentralizat de fonduri regionale de asistență și garantare care să îmbunătățească accesul IMM-urilor la finanțare prin îmbinarea resurselor financiare locale ale băncilor cu garanțiile fondurilor locale de garantare.

Capitalizarea suplimentară a Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM prin majorarea capitalului social la un nivel care să-i permită o mai bună multiplicare a capitalului în condiții de risc controlat.

Capitalizarea continuă a Fondului Român de Contragarantare.

Capitalizarea continuă a FRCG va conduce la dezvoltarea schemelor de garantare existente, putând să majoreze profilul riscului în ceea ce privește sprijinul acordat IMM-urilor, tinând cont de obiectivul major comunitar ,,creștere economică și creare de locuri de muncă”.

Stimularea accesului la schemele europene de cogarantare sau contragarantare oferite de:

FEI

Fondul de garantare pentru IMM-uri și Fondul de inovare și dezvoltare rapidă pentru IMM-uri, prin cadrul Programului pentru inovarea și competitivitatea /CIP (2007-2013)

Rezultate:

Fonduri de garantare regionale

Prioritatea 2: Încurajarea spiritului inovator al IMM-urilor și creșterea competitivității acestora.

Măsura 1: Dezvoltarea afacerilor bazate pe creșterea calității producției și pe modele de afaceri eco-eficiente.

Încurajarea inovării în întreprinderile mici și mijlocii este esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă dar și pentru rezolvarea provocărilor ce țin de schimbările climatice, securitate, inclusiv securitate energică sau îmbătrânirea populației.

Competitivitatea IMM-urilor din România depinde, mai ales de Piața Internă, în primul rând de calitatea produselor și serviciilor furnizate. IMM-urile din România se află în competiție directă cu toate companiile care oferă produse și servicii pe piețele globale și, de aceea, trebuie încurajate să folosească toate oportunitățile de creștere a competitivității și dezvoltare a afacerilor pe care cadrul legislativ și de reglementare sau inițiativele bazate pe voluntariat și autoreglementare le oferă în momentul de față.

În vederea implementării prezentei măsuri, Guvernul urmărește realizarea următoarelor acțiuni:

Sprijinirea pentru organizațiile de reprezentare a intereselor IMM-urilor și a celor expert din domeniul afacerilor pentru a crește capacitatea de reprezentare a intereselor IMM în structurile și activitățile instituțiilor din domeniul infrastructurii calității din România, cu precădere în activitățile de standardizare.

Sprijin pentru disiminarea unei noi culturi a calității în România, îndeosebi prin intermediul structurilor de sprijin al dezvoltării afacerilor.

Susținerea dezvoltării organizațiilor din domeniul infrastructurilor calității, în special în vederea creșterii accesibilității întreprinderilor mici și mijlocii la serviciile oferite și la activitățile desfășurate de către acestea.

Rezultate:

Noi întreprinderi/ asociații implicate în activitatea de standardizare;

Noi întreprinderi care utilizează standarde de tehnologii sau manageriale.

Măsura 2: Creșterea nivelului de înnoire tehnologică în IMM-uri, în vederea sporirii calității și a productivității muncii.

Pentru IMM din România, principala sursă de competitivitate pe Piața Internă a UE și pe piețele internaționale, este costul redus al forței de muncă, în detrimentul introducerii și utilizării de noi tehnologii sau inovării în domeniul produselor sau serviciilor. Aceasta face ca majoritatea întrepriderilor, îndeosebi din sectorul producției de bunuri, să se limiteze la activități care presupun un consum mare de forță de muncă, de cele mai multe ori slab calificată.

Guvernul consideră că sprijinul public orientat spre înnoire tehnologică și servicii de transfer tehnologic stimulează desfășurarea activităților de inovare în cadrul întreprinderii, cu precădere a inovării de proces, cu efect imediat asupra competitivității acesteia.

Acțiuni:

Reanalizarea și reorientarea ajutorului de stat pentru inovarea în concordanță cu nevoile de susținere a inovării în interiorul sectorului IMM, precum și cu obiectivele regionale de sprijinire a inovării.

Sprijin pentru susținerea creării și dezvoltării capacității tehnice și competențelor de facilitator/ intermediar de transfer tehnologic transnațional ale furnizorilor de servicii în domeniul sprijinirii.

Finanțarea pentru servicii de consultanță în domeniul inovării și servicii de sprijinire a inovării pentru IMM.

Sprijinirea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la Programul Cadru 7, CIP și alte programe comunitare care sprijină transferul de cunoștințe.

Schemă de finanțare pentru IMM-uri în scopul realizării de proiecte de cercetare- dezvoltare și inovare (CDI).

Finanțare pentru obținerea și validarea drepturilor de proprietate industrială pentru IMM.

Finanțarea pentru angajarea temporară de personal cu înaltă calificare în IMM.

Rezultate:

Scheme de ajutor de stat

IMM-uri participante la PC7, CIP și alte programe comunitare

Drepturi de proprietate industrială pentru IMM-uri validate

Personal cu înaltă calificare angajat temporar în IMM-uri

Activități de CDI în mai multe IMM-uri

Prioritatea 3: Simplificarea și îmbunătățirea cadrului de reglementare în domeniul IMM și al cooperației.

Măsura 1: Îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru IMM, simplificarea procedurilor de intrare și/ sau ieșire pe piață și reducerea barierelor și a sarcinilor administrative.

Îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru IMM-uri, simplificarea procedurilor de intrare și/ sau ieșire pe piață precum și reducerea barierelor și a sarcinilor administrative vizează, în principal, creșterea calității rezultatelor procesului de elaborare și implementare de politici publice la nivel comunitar și în cadrul administrațiilor Statelor Membre.

O atenție deosebită va fi acordată simplificării reglementărilor privind intrarea și ieșirea de pe piața a întreprinderilor.

Guvernul are în vedere următoarele acțiuni:

Simplificarea și îmbunătățirea calității reglementărilor existente precum și a propunerilor de politici publice și reglementări.

Continuarea și extinderea proiectelor de măsurare a costurilor și reducerea sarcinilor administrative impuse IMM-urilor.

Extinderea eforturilor de reducere a barierelor administrative în calea înființării, dezvoltării, transferului sau ieșirii de pe piață a IMM-urilor.

Consultarea autorităților locale în scopul elaborării de politici publice și reglementări.

Consultarea autorităților locale în scopul elaborării de politici publice și reglementări.

Consultarea și creșterea competențelor de elaborare de propuneri de politici publice a actorilor non-guvernamentali relevanți pentru reprezentarea, sprijinirea și dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii.

Dezvoltarea unui sistem statistic care să permită monitorizarea evoluției sectorului IMM.

Sprijinirea pentru autoritățile locale sau organizațiile cu rol în planificarea dezvoltării regionale în vederea îmbunătățirii proceselor de planificare a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, ca element al politicii de dezvoltare locală/ regională.

Rezultate:

Inițiative legislative de îmbunătățire a cadrului de reglementare pentru IMM-uri;

Rapoarte anuale asupra sectorului IMM în România.

Măsura 2: Îmbunătățirea cadrului instituțional și de reglementare al cooperației

Acțiuni:

Perfecționarea cadrului legal și instituțional al politicilor în favoarea cooperației.

Îmbunătățirea mecanismului de dialog și conlucrare cu organizațiile cooperatiste și celelalte părți interesate.

Dezvoltarea sistemului statistic care să permită o mai bună monitorizare a evoluției sectorului cooperatist.

Campanie de informare publică privind avantajele și valențele organizării de tip cooperatist.

Serviciul de sprijin pentru organizațiile cooperatiste.

Rezultate:

Registru actualizat al cooperativelor;

2 Cercetări statistice (2010, 2013);

Metodologie pentru contul satelit al cooperației;

Noi cooperative înființate;

Rapoarte anuale privind sistemul cooperatist în România.

Prioritatea 4: Promovarea culturii antreprenoriale și eficientizarea educației antreprenoriale

Masura 1: Dezvoltarea continuă a sistemului educațional care să susțină în mod eficient promovarea culturii antreprenoriale.

Acțiuni:

Dezvoltarea modulelor cu caracter specific în cadrul programei școlare, care să ofere elevilor posibilitatea de a învăța lucruri concrete și de a opta pentru aprofundarea cunoștințelor antreprenoriale;

Formarea adecvată a profesorilor;

Încurajarea creativității elevilor, dezvoltarea ideilor lor prin organizarea de competiții dotate cu premii;

Întărirea cooperării cu comunitățile de afaceri pentru dezvoltarea unor strategii sistematice de formare a spiritului antreprenorial la toate nivelurile educaționale;

Dezvoltarea culturii și abilităților antreprenoriale în rândul femeilor manager și tinerilor;

Rezultate:

Dezvoltarea sistemului educației antreprenoriale

Dezvoltarea culturii antreprenoriale

Profesori formați în domeniul antreprenorial

Dezvoltarea competențelor antreprenoriale ale elevilor;

Implicarea activă a mediului de afaceri în dezvoltarea de strategii destinate formării spiritului antreprenorial;

Măsura 2: Sprijinirea parteneriatului între mediul de afaceri și sistemul educațional în scopul promovării spiritului antreprenorial.

Acțiuni:

Dezvoltarea de programe, în colaborare cu mediul de afaceri local, care să ofere elevilor și studenților posibilitatea experienței practice prin derularea de activități în cadrul unor firme.

Crearea unui mediu propice dezvoltării antreprenoriatului și întreprinderilor familiale la nivelul comunităților locale și care motivează spiritul antreprenorial.

Rezultate:

Dezvoltarea competențelor antreprenoriale și dobândirea de cunoștințe antreprenoriale specifice;

Dezvoltarea culturii antreprenoriale;

Dezvoltarea spiritului antreprenorial;

Întărirea rolului întreprinzătorului în societate;

Dezvoltarea parteneriatului public- privat.

Prioritatea 5: Îmbunătățirea participării IMM-urilor pe Piața Internă și pe terțe piețe.

Măsura 1: Promovarea produselor și serviciilor IMM-urilor pe piețele externe.

Rezultate:

Promovarea produselor și serviciilor IMM-urilor pe piețe externe;

Crearea de locuri de muncă.

Măsura 2: Stimularea comunicării și a parteneriatului în afaceri.

Rezultate:

Creșterea competitivității produselor pentru export;

Dezvoltarea parteneriatelor IMM-uri/ investitori străini.

Evaluarea capacităților antreprenoriale

Primu lucru la care trebuie să se gândească un potențial întreprinzător este “ care va vi primul pas în inițierea unei afaceri: decizia de a înființa o firmă sau existența unei idei de afaceri? ” . Deși în aparență răspunsul ar putea fi “ existența unei idei de afaceri ”, majoritatea întreprinzătorilor se decid prima dată să înființeze firma și apoi să lupte, uneori ani, pentru a găsi un produs sau un serviciu care să-l poată oferi cu succes cumpărătorilor. Desigur, se ridică întrebarea “ Este bine, este rău? ”. Pe de o parte este bine. Există o mulțime de motive pentru care oamenii încep o afacere. Ele pot fi dorința de a fi propriul stăpân, răsplata financiară, imposibilitatea realizării pe plan profesional la o firmă mare etc. Indiferent de motive, un lucru este clar: ele nu au legătură cu ceea ce ar putea face firma. De aceea, considerăm că potențialii întreprinzători trebuie să lupte mai întâi cu întrebarea dacă să înceapă sau nu o afacere. Au ei calitățile necesare unui întreprinzător, pot conta pe sprijinul familiei și al prietenilor, sunt dispuși să își asume unele riscuri inerente derulării afacerilor, pot face față sacrificiilor pe care le cere o afacere?

Numai după ce s-au hotărât să înființeze o afacere se pot gândi și la dezvoltarea ideii de afaceri. Aceasta reprezintă o altă problemă complexă care presupune evaluarea ideilor de afaceri și alegerea acelei idei care corespunde cel mai bine intențiilor întreprinzătorului.

Este un lucru general acceptat faptul că antreprenorii împărtășesc trăsături comune care îi ajută să înceapă propria afacere și le măresc șansele de reușită. Printre acestea se numără abilități de leadirship, toleranța media la risc, abilități de muncă, responsabilitatea sau gradul de independență. Respondenții au fost rugați să evalueze pe o scară de la 1 la 5 gradul în care sunt de acord cu afirmațiile care reflectă competențele și abilitățile pe care le dețin, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.2. de mai jos.

Tabelul 2.1

Comepetențele și abilitățile antreprenorului

Sursa: Date colectate prin intermediul chestionarului

Asumarea responsabilității este o caracteristică fundamentală a celor chestionați în cadrul acestui studiu, majoritatea respondenților de toate vârstele fiind de acord că își asumă responsabilitatea pentru propria muncă. În ceea ce privește independența, există o relație negativă între gradul de independență și vârstă: tinerii au tendința de a acorda o valoare mai mare independenței în comparație cu cei mai în vârstă.

Cei mai mulți respondenți tind să fie de acord cu faptul că sunt proactivi, cu o medie a răspunsurilor de 4338 și o abatere medie pătratică de 0,791, fără diferențe semnificative pentru grupele de vârstă. Abilitățile de leadership, de asemenea, au o importanță foarte mare și se poate identifica o relație pozitivă între recunoașterea abilităților de leadership și vârstă: persoanele mai în vârstă sunt de acord mai repede decât cele tinere cu faptul că sunt lideri în societățile lor.

Fie sunt născute sau formate, caracteristicile individuale ale unei persoane influențează capacitatea acesteia de a porni la drum pe cont propriu. În aceste condiții, sistemul educațional ar trebui să pună accent pe crearea de lideri responsabili și proactivi, care apreciază independența și toleranța medie față de risc. Prin dezvoltarea competențelor și abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor, putem contribui la creșterea pe termen lung a numărului de antreprenori din societate.

Calitățile necesare întreprinzătorului

Tabel 2.2

Atitudini și comportamente dorite ale antreprenorilor

Spiritul de inițiativă- de multe ori acest spirit este evident în viața de zi cu zi. El poate să însemne o idee nouă în rezolvarea problemelor vechi, un drum mai drept și mai sigur pentru atingerea unui obiectiv.

Dorința de a face- este complementară spiritului de inițiativă. Ideile valoroase trebuie puse în practică și valorificate.

Capacitatea organizatorică- o calitate necesară pentru a putea organiza eficient o activitate și pentru utilizarea eficientă a resurselor limitate: bani, forță de muncă, timp disponibil.

Puterea de decizie- presupune cunoașterea posibilităților reale de a fi încrezători în forțele proprii sau în cele ale colaboratorilor.

Capacitatea de a-și asuma riscuri- este în strânsă interdependență cu puterea de decizie pentru că orice decizie înseamnă asumarea unor riscuri. Întreprinzătorul are încredere în sine și își asumă riscuri calculate.

Capacitatea de a fi lider- presupune experiența unei puteri de a influența oamenii.

Originalitate- urmărește combinarea resurselor disponibile după idei noi și personale.

Centrat pe rezultate- dovedește spirit ofensiv și constructiv urmărind obținerea rezultatelor dorite.

Materialism- banii sunt principalul criteriu de măsurare a performanțelor.

Flexibilitate- se daptează cu ușurință la oameni și situații.

Byron Williamson apreciază că cea mai mare parte a întreprinzătorilor care au reușit în afaceri au următoarele trăsături comune:

O sănătate fizică și mentală bună și posibilitatea de a depune eforturi prelungite;

Capacitatea de a identifica rapid soluții în rezolvarea problemelor dificile;

Capacitatea de a aborda global situațiile și de a integra detaliile în aceste obiective globale;

Încredere în sine;

Perseverență;

Dorința de a conduce și de a controla propria afacere concomitent cu asumarea de responsabilități maxime;

Realismul, acceptarea realității și abordarea problemelor în mod pragmatic;

Gustul moderat al risculu, pe baza calculului consecințelor deciziilor adoptate în vederea realizării obiectivelor;

Pridența;

Capacitatea moderată de delegare a autorității, fiind “ singurul stăpân” își determină singur obiectivele;

Stabilitate emotivă, capacitatea de a gestiona corect tensiunea ce apare în cadrul frmei.

Trăsăturile personale ale celor care devin întreprinzători au fost grupate în trei categorii:

Trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes: dorința de asumarea riscului economic, dorința de a fi propriul său stăpân, spirit inovator, nevoie de succes, acceptarea incertitudinii, încredere în sine, perseverență și hotărâre, spiritul de inițiativă, potențialul energetic ridicat.

Trăsături improprii întreprinzătorilor de succes: lăcomia, necinstea, acțiunile pripite, neîncrederea în oameni, necunoașterea domeniului și mediului de afaceri poate duce la faliment.

Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri: vârsta, sexul, starea civilă, nivelul de educație, religia.

Max Weber afirmă că persoanele de religie protestantă au trăsăturile și mentalitatea cele mai adecvate întreprinzătorilor. Țările cu religie protestantă sunt și cele cu economie de piață dezvoltată: S.U.A. , Olanda, Anglia, Germania etc. Totuși practica a demonstrat că sunt întreprinzători și de alte religii care au succes în afaceri.

CAPITOLUL 3. INTENȚIILE ANTREPRENORIALE ALE STUDENȚILOR DIN CADRUL FACULTĂȚII DE ȘTIINȚĂ A UNIVERSITĂȚII DIN PETROȘANI

Tinerii întreprinzători

Contribuția tinerilor întreprinzători la scăderea șomajului, creșterea economică și la inovare este tot mai larg recunoscută.

Tinerii au demonstrat deja că se descurc mai bine cu tehnologia, că sunt mult mai implicați în rețelele de socializare și mult mai capabili să înceapă o afacere decât cei de vârsta părinților lor. Mai există, însă, încă o diferență între cele două generații: tinerii sunt mult mai dispuși să o vândă, ulterior ( un studiu recent realizat de The Guardian Life Small Business Research Institute, citat de Business Insider, arată că probabilitatea ca cei născuți după ani 80’, numiți Generația Y, să vândă afacerile proprii este de 100%. Tinerii intră în categoria antreprenorilor care nu sunt atât de atașați emoțional de afacerile lor încât să nu le vândă unei companii mari sau altui antreprenor, dacă s-ar ivi ocazia. Aceasta nu e singura descoperire făcută de cercetători, în cadrul acestui studiu. Generația Y este așa numita generație a ideilor, întrucât doar 8 % dintre tinerii CEO moștenesc o afacere).

Principalele motivații pentru tinerii întreprinzători care demarează propria afacere sunt provocarea de a-și controla propriu destin și de a-și pune ideile în practică, și nu câștigurile financiare.

Tinerii întreprinzători de succes par să aibă un talent deosebit în identificarea aspectelor care vor contribui la succesul afacerii și au o mare disponibilitate de a explora nișe de afaceri pe care alți întreprinzători le-au ignorat sau privit cu neîncredere.

Obstacolele în procesul de dezvoltare al tinerilor antreprenori:

lipsa capitalului;

aptitudinile insuficient dezvoltate pentru lumea afacerilor;

contactul limitat pe piață:

accesul limitat la finanțare.

Studiu de caz

Studiul de caz realizat are ca scop sesizarea intențiilor antreprenoriale ale studenților din cadrul Facultății de Științe a Universității din Petroșani. În studiul dat am folosit chestionarul ca instrument de colectare a datelor direct de la indivizi (vezi Anexa1) . Grupul-țintă a acestui studiu este reprezentat de studenții care intenționează să deschidă o afaceri în viitorul apropiat. Din totalul studenților chestionați, avem 15 studenți (50%) din România și 15 studenți din Republica Moldova, dintre care 47 % sunt bărbați și 53 % sunt femei, 10 studenți de specializarea management, 10 studenți de la specializarea finanțe și bănci, și 10 studenți de la specializarea economia comerțului, turismului și serviciilor. O primă observație este că respondenții au bifat în cazul întrebărilor 2, 3, 4, 5 și 7 mai multe variante de răspuns ceea ce a făcut ca însumarea procentelor să nu rezulte 100%. Distribuirea pe sexe este reprezentată în figura 3.2 de mai jos.

Figura 3.1. Distribuția respondenților pe sexe

Studenții au fost întrebați care ar fi motivele care i-ar fi determinat să înceapă o afacere, pentru a identifica câți dintre ei ar fi pornit la drum pentru că consideră o oportunitate și câți o necesitate. Rezultatele arată că atât cei din România cât și cei din Republica Moldova au optat mai mult pentru a avea un câștig mai mare și independență, mai puțin pentru putere și influență, și nevoia economică a zonei. În urma acestei analize observăm că cei chestionați ar porni la drum mai mult din necesitate decât din oportunitate. Înclinația antreprenorială a studenților români este reprezentată în fig.3.2.

Figura 3.3. Principalele motive de inițiere a unei afaceri (studenților români)

Cum am menționat mai sus că atât studenții români atât și studenții basarabeni intenționează să deschidă o afacere mai mult din necesitate. În continuare avem reprezentată înclinația antreprenorială a studenților basarabeni.

Figura 3.4. Principalele motive de inițiere a unei afaceri (studenților basarabeni)

Ca o prezentare generală a motivelor ce i-ar determina pe tinerii absolvenți să-și înceapă o afacere este reprezentată în figura 3.5.. În figura dată observăm că motivul cel mai des întâlnit este "Posibilitatea unui câștig mai mare", pe locul II avem motivul "Independența" și pe locul III "Autorealizarea".

Figura 3.5. Principalele motive de inițiere a unei afaceri

Din punct de vedere al domeniului intenționat am concluzionat că cele mai solicitate sunt domeniile: comerțul și serviciile. Domeniile ca transport, construcții și sănătate au fost mai puțin optate sau deloc. Dintre studenții români 27 % au ales comerțul, 27 % serviciile și 27 % turismul, și studenții basarabeni au ales 33% comerțul, 33% serviciile și 20% turismul. Astfel repartizarea pe domenii de afaceri este reprezentată în figura 3.6.

Figura 3.6. Repartizarea pe domenii de afaceri (studenți basarabeni și români)

Vom reprezenta situația generală în figura de mai jos. Astfel sesizăm că cel mai solicitat domeniu ar fi "serviciile"- 24%, pe locul II sunte cele 2 domenii (turismul și comerțul) cu 23%.

Figura 3.7. Repartizarea pe domenii de afaceri

Care este sursa capitalului necesar demarării afacerii?

Atunci când un întreprinzător dorește inițierea unei afaceri, întâlnește unul dintre cele mai mari obstacole, obținerea fondurilor necesare pentru a iniția afacerea dorită.

Figura 3.8. Posibile surse capitalului necesar demarării afacerii (studenți români)

Posibile surse ale capitalului necesar demarării afacerii, după răspunsurile respondenților români observăm că ar putea fi cea a fondurilor finanțate prin programe europene cu procentajul cel mai mare de 45%, fiind urmată de economiile personale 30 % și credite bancare 25%. Nimeni însă nu apelează la împrumuturi de la prieteni. Știm cu toții că posibilitatea de a obține credite bancare este destul de variată în complexitate, disponibilitate și flexibilitate, însă acestea nu sunt chiar convenabile. Din acest motiv, creditele bancare au fost mai puțin solicitate.

În urma analizei răspunsurilor de către studenții basarabeni, sesizăm același lucru, adică faptul că majoritatea și-ar demara o afacere cu ajutorul fondurilor finanțate prin programe europene, urmate de celelalte. Însă aici sesizăm că este totuși o persoană care ar apela la împrumuturi de la prieteni. În figura de mai jos este reprezentat repartizarea surselor capitalului necesar demarării afacerii.

Figura 3.9. Posibile surse capitalului necesar demarării afacerii (studenți basarabeni)

Analizând răspunsurile celor chestionați, voi reprezenta mai jos posibile surse ale capitalului necesar demarării afacerii ale celor 30 de sudenți astfel încât vom avea o imagine totală. Se vede foarte bine că cea mai solicitată sursă reprezintă este "fonduri finanțate prin programe europene "- 45% fiind urmată de "economii personale" cu 30%.

Figura 3.10. Posibile surse capitalului necesar demarării afacerii

Atitudinea statului conform răspunsurilor studenților români s-a sesizat a fi ca un sprijin nesemnificativ și negativă. Respondenții au fost rugați să evalueze niște afirmații pe o scară de la 1 la 5, unde 1 reprezintă dezacord și 5 de acord. Astfel afirmațiile ‘statul român are o politică antreprenorială adecvată’ și ‘nu știu nimic despre sprijinul statului față de antreprenoriat’ au fost evaluată de către respondenți ca a fi mai puțin negative. În urma acestor evaluări concluzionăm că totuși studenții sunt informați despre politica statului de sprijin a antreprenoriatului, însă consideră că nu are o politică antreprenorială adecvată.

Figura 3.11. Atitudinea statului față de tinerii antreprenori evaluată de către studenții români

Atitudinea statului față de tinerii antreprenori conform răspunsurilor studenților basarabeni s-a sesizat a fi ca pozitivă 41 % și un sprijin nesemnificativ 35%.

Având în vedere că creșterea rebustă înregistrată în perioada anilor 2010- 2011 în Republica Moldova nu a generat locuri de muncă, iar economia s-a menținut sub nivelul său potențial. Aceasta demonstrează că economia Republicii Moldova urmează un model de creștere deficient, cu insuficiență de capital (investiții), forță de muncă și tehnologii. Prin urmare, mediul de afaceri și competitivitatea externă au rămas în general slab dezvoltate. Din acest motiv s-a observat evaluarea pozitivă de către basarabeni a atitudinii statului român față de tinerii antreprenori. Aceștia consideră că în România este o oportunitate mai bună de a intenționa deschiderea unei afaceri. În figura de mai jos este

reprezentată atitudinea statului român față de tinerii antreprenori conform studenților basarabeni.

Figura 3.12. Atitudinea statului român față de tinerii antreprenori evaluată de către studenții basarabeni

Ca o analiză generală, voi prezenta în figura 3.13. atitudinea statului român față de tinerii antreprenori evaluată de către toți respondenții. Din figura dată observăm faptu că respondenții au evaluat atitudinea statului și a oficialității față de tinerii antreprenori ca fiind un sprijin nesemnificativ.

Figura 3.13. Atitudinea statului român față de tinerii antreprenori

Alegerea celui mai corespunzător mediu pentru începerea unei afaceri poate fi un factor de succes pentru antreprenori.

Prin urmare la întrebarea “Unde intenționați să începeți o afacere ?” majoritatea respondenților, adică 46 % au ales România ca locul potrivit pentru o afacere. Astfel avem:

Figura 3.14. Posibile țări pentru deschiderea unei afaceri (studenți basarabeni)

Republica Moldova este aleasă de către 27% și o altă țară ( unde au fost identificate țări ca Spania și Marea Britanie) de către 27% respondenți. Acestea sunt solicitate de către studenți care au beneficiat de mobilitatea Erasmus în țările date.

Studenții români care au fost chestionați au ales să rămână în țara lor, 100% dintre respondenți intenționează să deschidă o afacere aici în România.

Analizând răspunsurile la întrebarea 7 "Ce obiective și-ar propune firma Dvs.?", am sesizat că respondenții din România au ca obiectiv major pentru viitoarea lor afacere satisfacerea clienților, 44% dintre respondenți au preferat acest obiectiv în defavoarea obținerii profitului cât mai mare, pentru care au optat 28% dintre studenți.

Figura 3.15. Clasificarea obiectivelor propuse pentru firmă (studenții români)

Situația studenților basarabeni e puțin diferită, aceștia au considerat că satisfacerea clienților și obținerea profitului cât mai mare sunt două obiective principale care și le-ar propune firma lor. Obiective ca extinderea firmei și să facă față concurenței sunt mai puțin importante atât pentru studenții români cât și pentru studenții basarabeni. Mai jos este reprezentată clasificarea obiectivelor pentru firmă de către studenții basarabeni.

Figura 3.16. Clasificarea obiectivelor propuse pentru firmă (studenții basarabeni)

O imagine generală a obiectivelor ce și le-ar propune fiecare respondent pentru firma sa este reprezentată în figura 3.17.. Observăm că cel mai semnificativ obiectiv propus ar fi satisfacerea clienților. Studenții au considerat că satisfacerea clienților ar duce la obținerea profitului cît mai mare.

Figura 3.17. Clasificarea obiectivelor propuse pentru firmă

În continuare vom analiza impactul pe care îl au diferite persoane referitor la ideea de a începe propria afacere. Categoriile care au fost selectate sunt părinții și familia, profesori, prieteni, colegi, alți antreprenori și evenimente de antreprenoriat. Astfel observăm faptul că majoritatea părinților și familia, profesori, alți antreprenori și evenimente de antreprenoriat au o influență pozitivă asupra studenților cu intenția de a începe o afacere. Însă în urma răspunsurilor de către respondenți am sesizat faptul că prietenii și colegii nu au nici o influență asupra celor cu idee de antreprenoriat. În figura de mai jos este reprezentat impactul pe care îl au diferite persoane referitor la ideea de a începe o afacere.

Figura 3.18. Categorii de persoane care influențează ideea de antreprenoriat ale studenților

români

Situația respondenților din Republica Moldova este următoarea: majoritatea categoriilor de persoane ii influențează pozitiv pe cei ce inițiază să deschidă o afacere, însă observăm că și aici colegii nu au nici o influență asupra acestei idei.

E îmbucurător faptul că la studenții români am sesizat doar 7% de influență negativă a părinților și colegilor, însă la cei din Republica Moldova nu am sesizat nici o influență negativă din partea categoriilor de persoane alese.

România are o cultură antreprenorială puternică unde antreprenorii sunt apreciați iar inițiativele sunt susținute. Faptul că am observat lipsa unei influențe, această problemă s-ar putea rezolva prin educarea acestor categorii de influență și dezvoltarea spiritului lor antreprenorial, în timp ce promovarea modelelor corecte, companiile de PR, evenimente și competițiile adresate start-up-urilor trebuie să continuie.

Figura 3.19. Categorii de persoane care influențează ideea de antreprenoriat ale studenților basarabeni

Analizând întrebările tuturor respondenților, voi reprezenta o imagine generală a categoriilor de persoane care influențează ideea de antreprenoriat, astfel rezultatul îl putem vedea în fugura 3.20.. Sesizăm faptul că cele mai mari influențe pozitive le au părinții și familia, și evenimente de antreprenoriat în privința ideii de a începe propria afacere (77% ).

Figura 3.20. Categorii de persoane care influențează ideea de antreprenoriat

Ultima întrebare a chestionarului dat a fost “Ce vârstă considerați că este optimă pentru un om de afaceri să-și înființeze o firmă? ”, ca opțiuni au fost sub 20 de ani, între 20-40 ani, între 40-60 ani, peste 60 de ani. În urma analizei am observat că toți respondenții, atât cei români cât și cei basarabeni au răspuns că vârsta potrivită pentru un om de afaceri să își înființeze o firmă este cea între 20-40 ani.

Cum am mai menționat faptul că s-a demonstrat că tinerii se descurcă mai bine cu tehnologiile și sunt mult mai active pe rețele de socializare, acestea servindu-le ca prioritate de a începe o afacere comparativ cu persoanele de vârsta părinților lor. Din acest motiv 100% dintre respondenți au considerat vârsta oportună pentru a iniția o afacere este 20-40 ani.

Încă un motiv ar fi faptul că întreprinzătorii români sunt în general tineri, cuprinși în grupa de vârstă de treizeci de ani. Până la 61,4% din noile întreprinderi active au fost înființate de fondatori cuprinși în categoria de vârsta 30-39 de ani și aproximativ 25% sunt cuprinși în vârsta de până la 30 ani. Asftel aceștia reprezintă un exemplu bun pentru viitorii antreprenori tineri.

Figura 3.21. Distribuția vârstei optime pentru un om de afaceri să-și înființeze o firmă

Cu ajutorul acestei cercetări am putut să sesizăm care sunt cele mai importante motive de înființare a unei afacere, în ce domeniu intenționează acest lucru, care este sursa capitalului necesar demarării afacerii, care este atitudinea statului și a oficialității față de tinerii antreprenori după părerea celor 30 studenți de la specializări diferite. Am observat care după părerea respondenților este țara potrivită pentru o afacere de succes. Obiectivul cel mai important considerat ar fi satisfacția clienților iar persoanele care îi motivează pe absolvenți cu antreprenoriat sunt părinții și familia, evenimente de antreprenoriat, alți antreprenori, prietenii, profesorii și mai puțin sau chiar deloc colegii.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

80% dintre afacerile deschise de tineri se închid în primii 5 ani, din cauza lipsei de cunoștințe antreprenoriale. Astfel, chiar dacă nu extisă o rețetă antreprenorială unică a succesului, există cu siguranță câteva greșeli care pot, și trebuie, evitate cu orice preț pentru a avea șanse mai mari la o afacere prosperă.

În continuarea sunt prezentate câteva propuneri pentru tinerii antreprenori:

Concentrare.

Se întâmplă ca mulți antreprenori începători simt nevoia de a sări la fiecare "ocazie" cu care se întâlnesc. Antreprenorii trebuie să evite să li se distragă atenția de la planul de afaceri inițial.

Știți ce faceți. Faceți ceea ce știți.

Nu trebuie ca antreprenorii să pornească o afacere pur și simplu că li se pare "cool" sau pentru că are ipotetic, mari marje de profit. Aceștia trebuie să facă ceea ce le place. Afacerile construite în jurul valorii, a talentelor și punctelor forte ale antreprenorului vor avea o șansă mai mare de succes. Nu este important doar să creezi o afacere profitabilă, este de asemenea important să fii fericit cu gestionarea și creșterea acesteia zi de zi.

Știți pe cineva care știe ceea ce nu știți voi?

Nimeni nu știe totul, așa că nu vă arătați a tot știutor. Înconjurați-vă cu consilieri și mentori care vă vor ajuta să deveniți lider și un om de afaceri mai bun. Găsiți persoane de succes cu care împărtășiți interese și obiective reciproce de afaceri, persoane care văd beneficiul în a lucra cu voi pe termen lung.

Învățați din greșeli.

Nici o carte de afaceri sau plan de afaceri nu poate prezice viitorul și nici nu poate să vă pregătească complet pentru a deveni un antreprenor de success. Nu există nici un drum perfect către o afacere profitabilă. Niciodată nu săriți direct într-o nouă afacere fără o planificare adecvată.

Nimeni nu vă dă bani.

Nimeni nu va investi în voi, în ideea voastră de afaceri. Dacă aveți sume mari de capital pentru lansare, întorceți-vă la planul de afaceri, găsiți un punct de pornire în loc de un punct final.

Purtați-vă ca un start-up.

Uitați de birouri de lux, mașini rapide și conturi mari de cheltuieli. Portofelul vostru este viața companiei voastre. Exersați și perfecționați arta de a fi modest. Uitați-vă la fiecare leu și verificați de câte tre ori fiecare cheltuială. Mențineți o limită de buget scăzută și gestionați fluxul financiar în mod efficient.

Să știți când să puneți capăt relației.

Dacă cu ideea inițială nu merge totul bine, gândiți-vă la ceea ce a mers greșit și greșelile care au fost făcute. Judecați ceea ce s-ar fi putut face în mod diferit.

Fiți atenți la sănătatea personal.

Spiritual antreprenorial este un stil de viață, nu o profesie de la 9:00 la 17:00. Munca până la punctual de epuizare vă va face mai puțin productive. Nu vă găsiți scuze, mâncați sănătos, faceți sport și găsiți timp și pentru voi.

BIBLIOGRAFIE

A. Istocescu, Analiza comparativă: Întreprinderi mici sau mijlocii versus organizațiile mari din România în condițiile societății bazate pe cunoaștere, Economia seria Management, nr. 1, 2008

A.Lupușor, D. Cenușă, R. Romaniuc, Republica Moldova 2013.Raport de stare a Țării, Chișinău, 2013

Ana- Maria Grigore, Antreprenoriat și management pentru afaceri mici și mijlocii, Editura C. H. Beck, București, 2012

Eduard Edelhauser, Managementul modern al IMM-urilor, Editura UNIVERSITAS, Petrșani, 2013

I. H. Light, Carolyn Rosenstein, Race, Ethnicity and Entrepreneurship in Urban, Aldine de America, New York, 1995

O. Nicolescu, C. Nicolescu, Antreprenoriatul și Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2008

Sam Carpenter, Work the system, Mecanisme simple prin care să câștigi mai mult și să lucrezi mai puțin, Editura Greenleaf Book Group Press, 2014

Sasu C., Inițierea și dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iași, 2003

***- http://www.islavici.ro/cursuriold/Antreprenoriat-carte%20FINAL.pdf

10.***- http://akcees.com/wp-content/uploads/2013/09/Akcees-StudiuAntreprenoriat.pdf

11. ***- http://www.postprivatizare.ro/romana/wp-content/uploads/2011/02/Capitolul-5-Performanta-Economica-si-Financiara-Investitii-Tabele-Anexa.pdf, accesat in data de 20.01.2013.

12. http://www.minind.ro/anunturi/imm/StrategieIMM_Documentul_strategic_050810.pdf

13. http://ro.scribd.com/doc/94534617/Management-antreprenorial#scribd