Antreprenoriat Si Nevoia De Finantare In Dezvoltarea Unei Afaceri Studiu De Caz Firma X (1) [615147]

1

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 2
Capitolul 1. Antreprenor și antreprenoriat – aspecte teoretice ………………………….. ……………. 4
1.1. Scurtă istorie a conceptului de antreprenoriat ………………………….. ………………………….. 4
1.2. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.3. Relgătura dintre antreprenoriat și strategie ………………………….. ………………………….. .. 11
Capitolul 2. Surse de finanțare ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 22
2.1. Ce este crowdfundingul? ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
2.2. Cro wdfundingul în Europa ………………………….. ………………………….. ……………………….. 27
2.3. Crowdfunding în România ………………………….. ………………………….. ………………………… 31
Capitolul 3. Finantarea dezvoltarii firmei "X" ………………………….. ………………………….. …….. 37
3.1. Descrierea companiei Best Print Services SA ………………………….. ………………………….. 37
3.2. Obiectul de activitate al Best Print Services SA ………………………….. ………………………. 39
2.3. Best Print Services SA – Analiza în vederea finanțării ………………………….. …………….. 39
3.3. Necesitatea finanțării în cadrul Best Print Services SA ………………………….. …………… 40
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 46

2

Introducere

Crowdfunding reprezintă o categorie unică de strângere de fonduri, facilitată
de Internet, dar din moment ce acest domeniu e ste doar în curs de dezvoltare, el
poate fi găsit într -o stare de evoluție. Astfel, crowdfundingul este un apel deschis
pentru furnizarea de resurse financiare sub formă de donație sau în schimbul unei
forme de recompensă, dar se poate referi și la împrumu tul peer -to-peer și
strângerea de fonduri inițiate de fanii unui grup de muzică.
Crowdfunding se referă la eforturile depuse de antreprenori sau grupuri de
persoane care doresc să -și finanțeze start -up-urile, prin colectarea de contribuții
relativ mici d e la un număr relativ mare de persoane care utilizează internetul,
evitând intermediarii financiari obișnuiți.
În România, crowdfunding -ul este la început, astfel încât scopul lucrării este de a
găsi un răspuns la câteva întrebări legate de acest tip de so luție pentru obținerea de
fonduri:
(1) Ce tipuri de proiecte au succes în crowdfunding în România?
(2) Ce sfaturi sunt oferite antreprenorilor pentru o campanie de publicitate cu
succes pe fiecare site?
(3) Există un accent pe perspectiva de afaceri în cadrul inițiativelor sau este
predominantă perspectiva non -profit?
(4) Care sunt recomandările pentru întreprinderile antreprenoriale oferite de site –
urile internaționale de publicitate și ce recomandări suplimentare sunt oferite?
Pentru a răspunde la ace ste întrebări, am identificat câteva platforme românești
dedicate crowdfunding -ului. Am decis să alegem cele cu cele mai multe proiecte

3

disponibile, ceea ce ne conduce la un studiu alcătuit din patru site -uri web, dintre
care trei sunt situate în București și una în Baia Mare.
Secțiunile lucrării vor evidenția inițial câteva idei și perspective esențiale
despre crowdfunding, identificate în literatura de specialitate pe această temă. Cea
de-a treia secțiune va prezenta comparația dintre site -uri web, subli niind soluțiile
oferite antreprenorilor. Concluziile subliniază implicațiile manageriale ale
crowdfunding -ului și lecțiile care trebuie învățate prin compararea crowdfunding –
ului în România și ceea ce se întâmplă la nivel internațional, pentru a crește
calitatea proiectelor crowdfunding în România.
Obiectivele subcapitolului au fost studierea conceptului de crowdfunding
drept una dintre alternativele financiare pentru finanțarea proiectelor de afaceri; să
analizeze avantajele și dezavantajele crowdfunding -ului în lumina altor modalități
de finanțare mai tradiționale; și să acopere problemele principale care apar în
reglementarea drepturilor și obligațiilor proprietarilor de proiecte, a investitorilor și
a operatorilor de platforme.
În cadrul acestei cerce tări s -au folosit următoarele metode: analiza actului
juridic, analiza literaturii științifice, analiza și sinteza articolelor periodice , analiza
sistemică, analiza istorică și sumarizarea.

4

Capitolul 1. Antreprenor și antreprenoriat – aspecte teoretice
1.1. Scurtă istorie a conceptului de antreprenoriat
Antreprenoriatul este un termen multidimensional extrem de dificil de
definit. Acest lucru complică posibilitatea de a măsura nivelul activităților
antreprenoriale și, ca atare, impactul acesto ra asupra performanței economice.
De-a lungul istoriei, gândirea antreprenorială a evoluat cu răsturnări
imprevizibile și evoluții profunde (comerțul internațional, curbe ale cererii,
concurență ca mecanism de descoperire, construcție de oportunități), of erind noi
conceptualizări ale acțiunilor care ar avea un caracter antreprenorial1.
Pe lângă faptul că prezintă o formă diferită de expresie față de epoca
modernă, succesul antreprenoriatului în timpurile antice și medievale depinde de
îmbunătățirea riscur ilor și a constrângerilor instituționale.
Astfel, în Roma antică, în jurul anului 50 î.Hr., veniturile disponibile ale
activității antreprenoriale erau conforme controalelor sociale, reglementărilor și
instituțiilor. Acumularea de avere personală a fost acceptată de societate, atâta
vreme cât nu implică participarea directă în industrie și comerț, o zonă populată de
foști sclavi. Bogăția a fost generată din trei surse principale: proprietatea asupra
terenurilor, împrumuturile și plățile cu caracter politi c.
Perioadele de început ale Evului Mediu (500 -1000 AD) au dezvăluit noi
expresii de antreprenoriat în Europa. Proprietatea și statutul social nu garantează
succesul, deoarece puterea și bogăția au fost dobândite în principal prin activități
militare și r ăzboi. Pentru antreprenorii de atunci, oportunitățile de achiziție ostilă a
resurselor au făcut parte din activitățile lor de afaceri.

1 Wright, M. & Stigliani, I., (2013), Entrepreneurship and growth, International Small Business
Journal, 31 (1), p. 3 -22.

5

În ultima perioadă a Evului Mediu (1000 -1 500 d. Hr.), Pacifismul introdus
de Biserică a redus proliferarea războiului, iar activități precum arhitectura,
ingineria și agricultura au dobândit un caracter antreprenorial și lucrativ. Prin
acestea, dezvoltarea antreprenoriatului a devenit mai acceptabilă din punct de
vedere social și este considerată o activitate care aduce s atisfacție din punct de
vedere economic.
Termenul antreprenoriat provine din termenul francez ,,antreprenor’’. Dacă
dorim să evidențiem primele urme ale conceptului semantic de antreprenoriat, este
important să menționăm lucrarea lui Verin (1982), care id entifică originea istorică
a acestui termen la sfârșitul secolului al XVII -lea și începutul secolului al XVIII –
lea. Astfel, a fost identificată utilizarea inițială a termenului2.
Termenul antreprenor apare pentru prima dată în textul scris de Cantillon
(1755), intitulat "Essai sur la Nature du Comerce en Général". Cuvântul se referă la
o persoană care achiziționează produse la prețuri mici și ulterior le revinde pe piață
la prețuri mari, stabilind astfel sistemul de piață. Mișcarea economică clasică care a
urmat lui Cantillon a stabilit stadiul modelelor de echilibru prin promovarea
previziunilor economice și abordarea incertitudinii.
Mai târziu, termenul a fost îmbogățit de diferențierea făcută între
antreprenor și investitor, recunoscând diferențele din tre așteptările lor în legătură
cu acțiunile întreprinse.
Există numeroase studii teoretice și empirice care consideră că atribute cum
ar fi asumarea riscurilor, inovarea, nevoia de dezvoltare și comprehensiunea
managerială sunt calități importante pentr u antreprenoriat.
Antreprenoriatul ar putea fi implicat într -o funcție economică, ca un purtător
de incertitudine, ca distribuitor de resurse sau ca inovator. S -ar putea referi, de

2 Webster, C. & White, A. (2010), Exploring the Nat ional and Organizational Culture Mix in
Service Firms, Journal of the Academic Marketing Science, 38 (6), p. 691 -703.

6

asemenea, la anumite comportamente, caracteristici inerente, crearea de no i
organizații sau rolul unui proprietar sau administrator al unei societăți.
În sensul modern al economiei de piață, un antreprenor este un agent
economic care își asumă un comportament inovator și activ, care acceptă în mod
deliberat riscurile financiare pentru a dezvolta noi proiecte. În acest sens, un număr
semnificativ de companii acordă o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor;
datorită contribuției acestora la evoluția mediului antreprenorial și influența pe care
o au asupra indicatorilor macro economici.

1.2. Delimitări conceptuale
Pe scurt, antreprenoriatul, în opinia economiștilor, ar fi sinonim cu
realizările individului în domeniul afacerilor. Dar când afacerea s -a dezvoltat,
comportamentul colectiv al oamenilor din cadrul organizației dev ine critic pentru
succesul său.
Astfel, antreprenoriatul se referă nu numai la proiectarea unei idei de afaceri,
ci și la proiectarea și întreținerea organizației astfel încât activitatea să poată
continua să aibă loc.
Cel care a inventat literalmente t ermenul de antreprenor, în jurul anului
1800, a fost economistul francez, Jean Baptiste Say; el a considerat antreprenorul
ca fiind o persoană care transferă resurse de la o persoană cu o productivitate mai
mică la alta cu productivitate mai mare și profit mai mare, creând astfel valoare3.
După cum vede, sfera academică a antreprenoriatului încorporează în
explicațiile sale formulate mijloacele în care antreprenoriatul există oportunități;
sursele acestor oportunități și formele pe care le iau, procesele de descoperire și
evaluare a oportunităților; achiziționarea de resurse pentru exploatarea acestor

3 Tanas, J.K. & Audretsch, D.B., (2011), Entrepreneurship in transitional economy, International
Entrepreneurship and Management Journal, 7 (4), p. 431 -442.

7

oportunități; acțiunea de exploatare în sine a acestor oportunități; de ce numai
anumiți indivizi descoperă cum să evalueze și să adune resurse pentru a prof ita de
oportunități; strategiile folosite pentru a urmări oportunitățile, precum și eforturile
de a le exploata.
Una dintre problemele de definire a antreprenoriatului este faptul că implică
o relație între două fenomene: prezența oportunităților profitab ile și prezența
antreprenorilor privați. Procesul antreprenorial are loc deoarece oamenii decid să
acționeze pentru a urma oportunitățile.
Economistul austriac, Israel Kirzner, a popularizat noțiunea de
antreprenoriat ca o posibilitate de a recunoaște opo rtunitățile de profit. Activitatea
antreprenorului este esențial competitivă. Astfel, concurența este inerentă naturii
procesului de pe piața antreprenorială. Sau, altfel spus, spiritul antreprenorial este
inerent procesului de piață competitivă.
Antrepre norii sunt oamenii de afaceri care construiesc (încep), dezvoltă și
gestionează o afacere, riscă timp, eforturi și bani în acest scop. Antreprenoriatul, ca
concept, se referă la capacitatea individului de a pune în practică o idee care
posedă anumite calit ăți cum ar fi creativitatea, inovația, asumarea de riscuri și
capacitatea de a planifica și gestiona activitățile în vederea realizării obiectivelor
propuse4.
Acest termen cunoaște diferite abordări la nivelul fiecărui stat, fiind
influențat de anumite e lemente precum educația, cultura și mediul, sistemul
legislativ și politic. Calitățile manageriale și de auto -control ale antreprenorului au
evoluat ca două dimensiuni majore ale personalității lor, pe lângă conceptul
tradițional pe care antreprenorii îl i mplică în asumarea riscului, adică sunt inovativi
și creativi.

4 Capanu I., Anghelache C., Indicatori economici pentru managementul micro şi
macroeconomic: calcul prezentare, analiză, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 45.

8

După Cole, antreprenoriatul este o activitate dedicată inițierii, menținerii și
dezvoltării unei afaceri orientate spre profit. Drucker este de părere că
antreprenoriatul este un act de inovar e care presupune dotarea resurselor existente
cu capacitatea de a produce bogăție; iar Gartner oferă o definiție mai simplă:
,antreprenoriatul este crearea de noi organizații5.
Recunoașterea și evaluarea oportunităților de afaceri reprezintă începutul
procesului antreprenorial. Individul antreprenorul detectează sau creează
oportunități de afaceri pe care apoi le exploatează întreprinderile mici și mijlocii,
participând de obicei la finanțarea capitalului pentru acea companie sau pur și
simplu "vinde" idee a proiectului de afaceri. Antreprenorul din cadrul corporațiilor
sau, altfel spus, directorul executiv al marilor companii, trebuie să reinventeze
compania în fiecare zi, prin crearea de noi întreprinderi (spin -off-uri) și prin
dezvoltarea rețelelor compan iei.
Adesea, întreprinzătorii / administratorii unei companii au o mai mare putere
de negociere datorită poziției lor. Puterea lor este crescută în special când sunt
capabili de acțiuni unificate, atunci când au acces sau control asupra informațiilor
și atunci când reprezintă un cost semnificativ de înlocuire a organizației, dacă ar
părăsi aceasta.
În prezent, Drucker, unul dintre teoreticienii noțiunii moderne de
management, preia ideea schimbării ca fiind legată de conceptul de antreprenoriat.
Dar pentr u el, antreprenorul nu este atât de mult un agent al schimbării, ci un
întreprinzător care identifică și speculează momentele schimbării, transformându –
le în oportunități de afaceri. Drucker declară că antreprenorii consideră schimbarea
ca fiind ceva norma l și sănătos6.

5 Ibidem.
6 Melnic, A.S. & Botez, N., (2014), Formal, Non -Formal and Informal Interdependence in
Education, Economy Transdisciplinarity Cognition, 17 (1), p. 113 -118.

9

De obicei, ei nu fac ei înșiși aceste schimbări. Dar – și acest lucru definește
antreprenorul sau spiritul antreprenorial – antreprenorul caută întotdeauna
schimbare, răspunzând la aceasta și exploatându -o ca o oportunitate.
Lazear a def init întreprinzătorul ca fiind persoana specializată în luarea
deciziilor privind coordonarea resurselor limitate. Antreprenoriatul este procesul
dinamic al creării de bogăție. Această avere este creată de persoanele care suportă
riscuri majore în ceea ce privește corectitudinea și echilibrul, timpul și
angajamentul de a oferi valoare pentru anumite produse sau servicii. Produsul sau
serviciul însuși poate fi nou / unic sau nu, dar valoarea trebuie să fie insuficientă de
către antreprenor prin alocarea comp etențelor necesare și resurse7.
Uu întreprinzător:
a) folosește factorii de producție, cumpără materiile prime și creează organizația;
b) se angajează în procesul managerial de inovare, supraveghere și coordonare a
activităților productive; și
c) se an gajează să ia decizia antreprenorială.
Antreprenorul este:
i) inovatoar, percepând și creând noi oportunități de afaceri;
ii) operează în condiții incerte, introduce noi produse pe piață, decide în legătură
cu amplasarea și mijloacele de utilizare a res urselor;
iii) își administrează propria activitate și concurează cu ceilalți pentru o cotă de
piață.
Talentele sau abilitățile înnăscute sunt mai puțin importante în atingerea
unui nivel înalt de performanță decât aplicarea persistentă a principiilor de bază ale
practicii. Deși incertitudinea este inevitabilă, întreprinzătorii de succes au un drum
lung de reducere a incertitudinii prin diferite cercetări, precum și de reducere a
riscului prin trecerea acesta din urmă pentru alții, ori de câte ori este pos ibil.

7 Renko, M., Kroeck, K.G., Bullough, A., (2012), Expectancy theory and nascent
entrepreneurship, Small Business Economics, 39 (3), p. 667 -684.

10

Antreprenorul reprezintă o persoană sau un grup de indivizi care
concepează, inițiază și întrețin o perioadă semnificativă de timp o instituție socială
care produce bunuri economice.
Drept urmare, chiar dacă antreprenorul este un inovator, un gene rator de
schimbare socială pe care el speculează apoi economic sau doar un speculator de
schimbări, antreprenoriatul este întotdeauna asociat cu ideea oportunității.
Antreprenorii sunt considerați a avea o capacitate excepțională de a
identifica și de a f olosi noi oportunități, angajamentul și motivația necesare pentru
a le materializa, precum și voința de a -și asuma riscurile inerente8.
Antreprenoriatul este rezultatul unei combinații a trei elemente, contextul în
care apare sau este creat oportunitatea, un set de abilități personale necesare
identificării și utilizării acestei oportunități și capacitatea pentru a materializa
oportunitatea, transformându -l în rezultate.
În plus față de simpla recunoaștere a oportunităților existente, uneori,
antreprenori i pot crea oportunități la rândul lor. Acțiunile lor produc efecte
generatoare de oportunități care nu au existat anterior. De fapt, antreprenorii
acționează, observă efectele acțiunilor lor, fac anumite ajustări și apoi acționează
din nou. În cele din urm ă, acțiunile lor ar putea fi cele care generează oportunități,
astfel încât să se poată spune că antreprenorii creează oportunități, nu doar să le
identifice9.
Acest subcapitol prezintă diferite abordări identificate în literatura de
specialitate a concep telor de întreprinzător și antreprenoriat; urmărindu -le într -o
anumită succesiune istorică. Deși antreprenoriatul ca activitate practică a apărut în
antichitate, crearea unui cadru teoretic științific se desfășoară abia de la mijlocul
secolului al XVIII -lea.

8 Ajzen, I., (2 006), Perceived Behavioral Control, Self Efficacy, Locus of Control, and the
Theory of Planned Behavior, Journal of Applied Social Psychology, 32 (4), p. 665 -683.
9 Ibidem.

11

În acest sens, au existat numeroase opinii cu privire la natura activităților
antreprenoriale. O caracteristică prezentă în multe studii din perioade diferite
indică faptul că asumarea riscului este o condiție cheie pentru a începe o activitate
antrepr enorială. Alți autori au considerat inovația drept punctul central al
antreprenoriatului și, mai recent, identificarea și utilizarea oportunităților sunt
considerate condiții de bază ale antreprenoriatului.
Deși am identificat o diversitate de opinii, put em aprecia că nu există încă un
consens în definirea celor două concepte. Să ne gândim simultan la două concepte
fundamentale, deoarece ele se condiționează reciproc; nu putem vorbi despre un
întreprinzător fără a lua în considerare calitățile antreprenori atului și
antreprenorului.
Revizuirea literaturii ne -a dezvăluit studii realizate în principal în domeniul
antreprenoriatului dintr -o perspectivă economică, managerială sau sociologică, cu
o mai mică atenție din perspectivă psihologică.
Conform concluzi ilor lui Den Prag privind factorii determinanți ai
antreprenoriatului reușit, o posibilă direcție de cercetare viitoare ar fi studiul
relației leadership -antreprenor -antreprenoriat. În plus, cercetarea ar putea fi
îndreptată spre punerea unor perspective d iferite ale abordării antreprenoriale într –
un cadru integrat.
În cele din urmă, observăm importanța extinderii cercetării în diferite
domenii specifice ale activității antreprenoriale (cum ar fi turismul, unde sunt încă
puține studii). Astfel, extinderea conceptului de antreprenoriat poate fi utilizată
pentru a identifica noi trăsături ale antreprenorului specifice contextului studiat.

1.3. Relgătura dintre antreprenoriat și strategie
Combinația între antreprenoriat și strategie conduce la performanțe î n cadrul
organizațiilor. Problema antreprenoriatului este foarte des discutată în legătură cu

12

procesul de strategie Bazându -se pe literatura de specialitate din disciplinele
Management Strategic, Management și Antreprenoriat se fac diverse concluzii care
pot reprezenta noi oportunități de cercetare.
Principalele dimensiuni comune reflectate în această lucrare sunt:
oportunitatea, inovația, evaluarea, incertitudinea și asumarea de riscuri. Analizele
se referă și la impactul antreprenoriatului corporativ ș i al spiritului antreprenorial
strategic asupra performanței.
Antreprenoriatul poate fi definit ca identificarea și exploatarea
oportunităților neexploatate anterior. Acest accent pe oportunități este o bază bună
pentru a descrie relația dintre antrepreno riat și strategie10.
Atât spiritul antreprenorial cât și managementul strategic se concentrează
asupra modului în care întreprinderile creează schimbări prin exploatarea
oportunităților pe care le descoperă în mediile incerte în care operează. Odată ce
antreprenorii au dezvoltat ideea, trebuie să înceapă procesul de evaluare a faptului
dacă ideea este sau nu o oportunitate de afaceri viabilă.
Antreprenorii pot crea bogăție prin identificarea oportunităților și apoi prin
dezvoltarea de avantaje competitive pentru a le exploata. Inovarea ca o dimensiune
comună pentru antreprenoriat și strategie.
Pentru a sublinia asemănările și diferențele dintre spiritul antreprenorial și
strategia identificăm unii factori strategici care sunt reprezentativi și pentru
antreprenoriat. Primul dintre acestea este inovația. Sursa de inovare se află pe
interfața dintre o organizație și mediul său. Iar procesul de inovare implică
construirea unui cadru conceptual activ, impunerea acestuia asupra mediului și
reflectarea interacțiu nii dintre ele.
Peter Drucker este specialistul foarte cunoscut care au analizat și descriu
corelația înaltă dintre inovație și antreprenoriat. Antreprenorul este inovatorul care
implementează schimbarea pe piețe prin realizarea de noi combinații.

10 Drucker P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1989, p. 40 .

13

Reali zarea de noi combinații poate avea mai multe forme11:
1) introducerea unui nou bun sau a calității acestuia;
2) introducerea unei noi metode de producție;
3) deschiderea unei noi piețe;
4) cucerirea unei noi surse de aprovizionare cu materiale sau piese noi;
5) desfășurarea noii organizații a oricărei industrii. "
În definițiile moderne, spiritul antreprenorial subliniază o legătură strânsă
între antreprenoriat și inovare. Antreprenoriatul este considerat o legătură critică
între noile cunoștințe și cre șterea economică, deoarece facilitează transferul de
cunoștințe. Acești factori disting antreprenoriatul de forme mai simple de
management și de activități comerciale obișnuite.
Esența antreprenoriatului este diferită. Pe de altă parte, în abordarea
mana gementului strategic, inovațiile de succes reprezintă unul dintre mijloacele
centrale de avantaj competitiv, deoarece acestea sunt dificil de înțeles și duplicate
de către concurenți.
În funcție de perspectiva aplicată, inovația poate fi percepută fie ca
performanță fermă realizată prin comportamentul antreprenorial, fie ca temei pe
care crește comportamentul antreprenorial.
Învățarea organizațională ca o dimensiune comună pentru antreprenoriat și
strategie.
Învățarea organizațională este caracteristică u nei organizații adaptive, ca o
organizație capabilă să sesizeze schimbări ale semnalelor din mediul său (atât
interne cât și externe) și să se adapteze în consecință.
Atât spiritul antreprenorial, cât și strategia trebuie să fie adaptabile noilor
structu ri și tendințe ale cererii. O organizație de învățare creează, captează,
transferă și mobilizează cunoștințe pentru a se adapta la un mediu în schimbare.

11 Ibidem.

14

Astfel, aspectul cheie al învățării organizaționale este interacțiunea care are loc
între indivizi.
Economia românească a înregistrat o creștere stabilă în ultimii trei ani.
Creșterea PIB -ului a depășit 3% din 2014 (Eurostat) și se preconizează o creștere
anuală a PIB între 3 -4% în 2016 și 2017. Creșterea a fost determinată, în principal,
de exporturile p uternice din sectorul agricol și au existat tendințe pozitive în
producția industrială și în 2013 și 2014 (Comisia Europeană, 2016). Poziția
investițională internațională a României s -a îmbunătățit și ea constant; cu toate
acestea, importurile se așteaptă să crească datorită creșterii cererii interne.
PIB-ul real pe cap de locuitor în România a crescut de când țara a devenit
stat membru al UE, ajungând la 7.200 de euro pe cap de locuitor în 2015, de la
nivelul de 6.000 € pe cap de locuitor în 2007 (Eurosta t). În ceea ce privește
paritatea puterii de cumpărare, PIB -ul pe cap de locuitor (PPS) a atins 57% din
media UE28 în 2015, deși a rămas al doilea cel mai scăzut în UE după Bulgaria
(Eurostat).
Deficitul de cont curent a scăzut în ultimii ani în România, ajungând la 1%
din PIB în 2015 (o revenire la dezechilibru față de o imagine mai echilibrată a unui
deficit de cont curent de 0,2% în 2014).
Exporturile și importurile de bunuri și servicii s -au mărit, iar în 2014 au fost
combinate 41% din PIB (Baza de d ate WITS a Băncii Mondiale). Deficitul balanței
de mărfuri a scăzut, în timp ce sectorul serviciilor a înregistrat un excedent în
creștere în ultimii ani, conducând la îmbunătățirea balanței comerciale.
Investițiile străine directe (ISD) au fost principal ele surse de finanțare
externă pentru economia românească. În 2014, stocul total al investițiilor străine
directe a ajuns la 60,1 milioane de euro.
Cu toate acestea, stocurile de ISD au ajuns la 100% din PIB în economiile
de la egal la egal (Republica Ce hă, Ungaria, Polonia și Bulgaria), în timp ce
investițiile străine directe s -au situat sub 40% din PIB în România în 2014. În

15

România, spre deosebire de o medie de 4% din PIB în economiile de la egal la egal
(a se vedea Comisia Europeană, 2016).
Piața for ței de muncă este raportată a fi stabilă, prognoză îmbunătățind
treptat. Rata șomajului a rămas în general stabilă la 6,8% în 2015, dar se
preconizează că va scădea până la 6,5% în 2017. În anul 2008, anul anterior crizei
economice a afectat și România, șo majul a fost la un nivel scăzut de aproximativ
5,5%.
În timp ce ocuparea forței de muncă a crescut, provocările reale sunt
generate de emigrare, inclusiv de lucrătorii cu calificări de ieșire, de îmbătrânirea
populației și de ratele scăzute ale natalități i12.
În prezent, competitivitatea României se bazează pe costuri scăzute (inclusiv
pentru forța de muncă) și performanțe comerciale. Cu toate acestea, în ceea ce
privește competitivitatea non -cost cu o schimbare, alte probleme care îngreunează
competitivi tatea României includ eficiența limitată a administrației publice și a
mediului de afaceri, precum și subutilizarea gravă a capitalului uman și a bugetelor
de sărăcie în zonele rurale.
Pe baza cercetărilor de birou și a statisticilor secundare, următoarel e capitole
vor furniza informații privind mai multe subiecte, printre care:
-up-uri;
acceleratoarele;
finanțare pentru întreprinderile nou înființate;
agențiilor, ONG -urilor, indicatori și măsuri de performanță);

12 Beugelsdijk, S., (2007), Entrepreneurial culture, regional innovativeness and economic
growth, Journal of Evolutionary Economics, 17 (2), p. 187 -210.

16

Datele și publicațiile disponibile privind mai multe dintre subiectele
menționate anterior – inclusiv cultura antreprenorială, penetrarea în bandă largă,
păstrarea talentului (fiind o forță sau o slăbiciune) sau sursele de finanțare
(disponibile sau nu) sunt complicate și uneori chiar contradictorii.
Aceste diferențe pot fi rezolvate doar parțial, adică prin notarea unității de
analiză. De exemplu, poate avea o diferență semnificativă în ceea ce privește dacă
penetrarea în bandă largă este evaluată pentr u România în ansamblu sau numai
pentru regiunea municipală București.
Cu toate acestea, aceste discrepanțe nu pot fi soluționate prin cercetare la
birou. Diferențele ar trebui consemnate ca o constrângere a metodologiei de
cercetare și depinde de misiune a (misiunile) țării de a determina care surse sunt
cele mai fiabile.
Există un vechi și larg consens în rândul cadrelor universitare și factorilor de
decizie politică că antreprenoriatul joacă un rol important în creșterea economică.
Antreprenoriatul este esențial pentru înțelegerea factorilor de creștere economică.
Antreprenorul aduce inovația și creează o dezvoltare economică, cu un impact
pozitiv asupra creării de locuri de muncă13.
Pentru țările din Europa Centrală și de Est (CEE), care au început tran ziția la
economia de piață după căderea comunismului, efortul antreprenorial a început cu
moștenirea negativă a economiei planificate anterior.
Mulți factori de decizie au considerat înființarea noilor întreprinderi drept
cele mai importante căi de crear e a sectorului privat după căderea regimurilor
socialiste. Cu toate acestea, dezvoltarea antreprenoriatului în țările CEE a fost
inegală. România a fost lentă în crearea sectorului privat în comparație cu celelalte
țări din Europa Centrală și de Est, în sp ecial țările din Visegrad.

13 Chandrasekar, K. (2012), Knowledge Management To Meet the Contemporary Challenges and
Char ms, Advances in Management, 5 (3), p. 24 -30.

17

Dumitru și Dumitru au arătat acest lucru pentru societățile nou înregistrate,
România a înregistrat una dintre cele mai scăzute rate de densitate a afacerilor în
țările ECE pe parcursul perioadei de tranziție.
Pe baza metodei GEM (Global Entrepreneurship Monitor), spiritul
antreprenorial include diferite faze, începând de la intenția de a începe (potențial
antreprenor), până la începerea unei noi afaceri, conducerea afacerilor noi sau
înființate și, eventual, întreruperea unei afaceri.
În GEM, antreprenoriatul reprezintă o combinație a condițiilor -cadru și a
trăsăturilor personale și a capacităților persoanelor fizice de a găsi și de a profita de
diferite oportunități de afaceri. Utilitatea practică a GEM este aceea că identi fică
factorii care stimulează sau restrânge antreprenoriatul și reprezintă un instrument
foarte bun pentru factorii de decizie politică de a găsi soluții pentru a stimula
activitatea antreprenorială ca parte a eforturilor lor de a genera o creștere
economi că.
GEM colectează date la nivel global cu o acoperire foarte bună (67,8% din
populația globală și 86% din PIB -ul global în sondajul din 2017). Studiul acoperă
subiecte privind aspirațiile, atitudinile, intențiile și activitățile antreprenoriale. De
aseme nea, antreprenoriatul este acoperit pe parcursul întregului său ciclu, de la
începerea unei afaceri până la demisia sa.
Cadrul antreprenorial este evaluat printr -o selecție a percepțiilor experților
naționali asupra următoarelor subiecte14:
– finanțarea an treprenorilor; politicile guvernamentale (sprijin și relevanță,
politică fiscală și birocrație);
– programe antreprenoriale guvernamentale;
– educația antreprenorială (în timpul școlii, post -școală și formare);
– transferul de cercetare și dezvoltare;

14 Liñán, F. Serrano, J.F., Romero, I., (2013), Necessity and Opportunity Entrepreneurship: The
Mediating Effect of Culture, Revista de Economia Mundial, 33, p. 21 -47.

18

– infras tructură comercială și juridică;
– dinamica pieței interne, reglementarea sarcinilor și a intrărilor;
– infrastructura fizică;
– culturale și sociale.
De asemenea, GEM studiază valorile și percepțiile societății legate de
antreprenoriat. Indivizii sunt într ebați dacă consideră că antreprenoriatul este o
alegere bună în carieră și dacă aceștia consideră că statutul ridicat este acordat
întreprinzătorilor de succes. Reflecția asupra spiritului antreprenorial este, de
asemenea, analizată.
GEM acoperă caracteri sticile individuale ale unui antreprenor potențial care
urmărește următoarele subiecte:
o oportunități percepute de a începe o afacere – respondentul este întrebat dacă
vede o bună oportunitate de a începe o afacere în zona de trai,
o Capabilități percepute – respondentul este întrebat dacă crede că are
abilitățile și cunoștințele necesare pentru a începe o afacere,
o intenția antreprenorială – respondentul este întrebat dacă dorește să înceapă o
afacere în termen de trei ani,
o Frica de eșec – respondentul este întrebat dacă frica de eșec ar împiedica
începerea unei afaceri.
Bzhalava și colab. a studiat intențiile și inițiativele antreprenoriale în
Georgia. Ei au investigat factorii care determină intențiile antreprenoriale bazate pe
necesități și oportunități. Folosind baza de date Global Entrepreneurship Monitor
privind Georgia, au constatat că educația generală și formarea profesională după
studii școlare au fost semnificative din punct de vedere statistic și legate în mod
pozitiv de intențiile antreprenoriale bazate pe oportunități15.

15 Grigore, A. & Mitroi, A., (2012), Romani an Culture and Its Attitude Towards
Entrepreneurship,
Review of International Comparative Management, 13 (1), p. 149 -157.

19

De asemenea, educația generală și formarea profesională după școală nu
oferă un semn semnificativ pentru intențiile de antreprenoriat bazate pe necesități.
Pete și colab. a analizat probabilitatea de a deveni un antreprenor în stadiu
incipient în România, principalii factori care influențează (sexul, vârsta, educația,
venitul gospodăriei, starea de lucru, rețeaua, percepția oportunităților, percepția
capabilităților și alții).
Ei au folosit datele GEM din România pentru perioa da 2007 -2009 pentru a
estima modele de regresie logistică între rata antreprenoriatului în stadiu incipient
și variabilele exogene. Ei au descoperit că adulții tineri mai tineri care au fost
angajați cu normă întreagă, fără teama de eșec, ar fi mai probabi l să inițieze
activități antreprenoriale.
Nishimura și Tristan (2011) și -au concentrat studiul asupra factorilor care îi
determină pe indivizi să creeze afaceri. Ei au folosit teoria comportamentului
planificat pentru a înțelege și a prezice antreprenoria tul în devenire folosind datele
Monitorului Global pentru Antreprenoriat pentru Peru. Rezultatele lor arată că
numai percepția oportunităților privind antreprenoriatul și controlul
comportamental perceput au efecte semnificative asupra antreprenoriatului16.
Rezultatele acestora arată că caracteristicile demografice și economice sunt
factori cheie pentru evaluarea probabilității de a crea o afacere nouă. Percepția
oportunităților, teama de eșec, cunoașterea altor antreprenori, percepția
capabilităților s -au dovedit a avea un efect semnificativ asupra antreprenoriatului
în devenire.
Verheul și colab. (2010) a investigat factorii determinanți de implicare în
diferite etape ale activității antreprenoriale, utilizând datele sondajului din 2007
pentru 27 de țări europene și SUA. Rezultatele lor au arătat că educația specifică
antreprenoriatului, toleranța la risc, percepția lipsei de sprijin financiar și trăirea

16 Kautonen, T., van Gelderen, M., Tornikoski, E.T., (2013), Predicting entrepreneurial
behaviour: a test of the theory of planned beha viour, Applied Economics, 45 (6), p. 697 -707.

20

într-o zonă metropolitană sunt factori importanți ai angajamentului antreprenorial
și ale eșecului pent ru întreprinzătorii orientați către oportunități.
Ei au investigat de asemenea inovația în ceea ce privește antreprenoriatul și
așteptările privind creșterea numărului de locuri de muncă. Estimările lor au inclus
variabile individuale (variabile socio -demografice și de percepție) și variabile
explicative la nivel de țară.
Rezultatele au confirmat faptul că creșterea disponibilității capitalului de risc
și scăderea ratei inflației au influențat în mod pozitiv probabilitatea de a deveni un
antreprenor orie ntat către inovare într -o economie bazată pe eficiență. De
asemenea, tinerii antreprenori sunt mult mai probabil să fie inovativi. Ei au găsit,
de asemenea, o relație negativă între aversiunea față de risc și probabilitatea de a
deveni un antreprenor inova tor.
Conceptul de întreprinzător nu este clar definit, definirea sa și rolul său
atribuit în literatura economică s -au schimbat frecvent de -a lungul evoluției sale.
Dezbaterea continuă persistă și astăzi, cercetătorii având datoria de a defini
termenii pe care îi folosesc. Casson (1982) susține că esența antreprenoriatului
constă în percepții diferite asupra mediului.
Considerăm că nașterea unei afaceri poate fi considerată o etapă a activității
antreprenoriale, dar nu și punctul de plecare sau rezultatul final. Existența,
descoperirea oportunității antreprenoriale și decizia de ao exploata sunt considerate
punctul de plecare al oricărei activități antreprenoriale. Luând în considerare toate
acestea, a fost acceptată definiția programului Global Entreprene urship Monitor
privind persoana antreprenorului și fazele procesului antreprenorial.
Percepțiile sunt un mediator între preferințe și comportament, care afectează
percepția atât a probabilităților, cât și a rezultatelor. Dintre variabilele demografice,
vârsta și sexul s -au dovedit a juca un rol în deciziile antreprenoriale.
Antreprenoriatul a început să primească mai multă atenție în contextul crizei
economice, iar antreprenorii au devenit "eroi" capabili să ofere un impuls

21

economiilor. În contextul unor rate alarmante de șomaj care persistă în multe țări a
lumii, antreprenoriatul reprezintă o soluție viabilă pentru problemele economice17.
Potrivit Comisiei Europene (2003), numărul de proprietari ai companiilor
din țările Organizației pentru Cooperare Ec onomică și Dezvoltare (OCDE) a
crescut de la 29 milioane la 45 milioane între 1972 și 1998.
Mai mult, serviciile și activitățile bazate pe cunoaștere au devenit avantajul
competitiv al Europei, conducând astfel la apariția unui nou val de întreprinderi
mici și mijlocii (IMM) inovatoare care au supraviețuit crizei și au prosperat, în
timp ce corporațiile începură să -și restrângă activitățile și concediază angajați.
Având în vedere statisticile Comisiei Europene, IMM -urile reprezintă 99%
din toate companii le active din Europa. În ultimii cinci ani, IMM -urile sunt
responsabile pentru aproximativ 85% din noile locuri de muncă și oferă 66% din
locurile de muncă disponibile în sectorul privat din UE18.
Conceptul de "antreprenoriat" nu este definit uniform în li teratura de
specialitate. Rolul antreprenorilor a fost supus unor analize multiple de la secolul al
XVIII -lea. În plus, este foarte dificil să se generalizeze concluziile studiilor din
anumite regiuni.
În multe studii, activitatea de antreprenoriat este d e obicei studiată în
contextul IMM -urilor, dar abilitățile și aptitudinile antreprenoriale se regăsesc în
multe tipuri de organizații. Chiar dacă dimensiunea companiei sau a organizației
nu definește antreprenorul, termenul se referă la persoanele care fac afaceri și care
investesc activ.
Antreprenoriatul este în general înțeles ca un proces de creare a unei noi
bogății și definește antreprenorul ca inițiator al unei activități economice într -o
întreprindere încorporată.

17 Lafuente, E. & Rabetino, R., (2011), Human capital and growth in Romanian small firms,
Journal of Small Business and Enterprise Development, 18 (1), p. 74 -96.
18 Dutta, N., & Sobel, R. (2016). Does corruption ever help entrepreneurship?. Small Business
Economics, 47(1), 179 – 199.

22

Capitolul 2. Surse de finanța re
2.1. Ce este crowdfundingul?
În afară de resursele financiare tradiționale pentru finanțarea proiectelor
furnizate de bănci, business angels, firme de capital de risc sau altele, în ultimii ani
a fost creat un nou mod de a achiziționa bani online pentr u finanțarea proiectelor.
În prezent, crowdfunding -ul este utilizat în mare măsură datorită simplității sale în
contextul actual în care uneori este dificil să se găsească surse de finanțare pentru
proiecte relativ mici, la nivel de start.
Potrivit dicți onarului Cambridge, crowdfunding -ul este descris ca fiind
practica de a obține suportul unui număr mare de oameni care să ofere sume mici
de bani pentru a oferi finanțare pentru un proiect de afaceri, de obicei folosind
internetul (Cambridge Dictionary, 20 17).
Crowdfunding include cel puțin trei părți: proprietarul proiectului care
solicită finanțare pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului; o platformă de tip
crowdfunding care acționează ca intermediar între proprietarul proiectului și
investitor sau creditor; și investitorul, care împreună cu alții împrumuta bani pentru
proiect.
IT-ul, care este în continuă dezvoltare, ajută la crearea unei piețe care
constau în diferite tipuri de instrumente de finanțare care apar în afara sistemului
financiar tradi țional (adică băncile reglementate și piețele de capital). Exemple de
canale alternative sunt "piețele" online, cum ar fi platformele de plată terță parte,
cum ar fi platformele de plată a terților, bazate pe acțiuni și recompense, P2P și
tranzacțiile cu f acturi.

23

Instrumentele alternative includ mini -obligațiuni pentru întreprinderi mici și
mijlocii (IMM -uri), plasamente private și alte mecanisme bancare sub acoperire,
obligațiuni de impact social și cote comunitare utilizate de întreprinderi fără scop
lucrativ și valute alternative, cum ar fi Bitcoin (Monero, 2015). Modelele
tradiționale și alternative de împrumut diferă semnificativ în ceea ce privește
flexibilitatea și alocarea riscurilor.
Canalele de finanțare alternative diferă de intermediarii de c reditare
tradiționali prin faptul că platformele alternative de creditare se potrivesc direct
nevoilor de împrumut ale debitorilor cu creditori dispuși (persoane sau instituții),
reducând taxele procesului de finanțare și ducând la creșterea eficacității p ieței
financiare. În retrospectivă, putem identifica exemple de crowdfunding care erau în
uz de sute de ani în urmă. De exemplu, editorii cărții din secolul al XVII -lea ar
publica cartea doar dacă suficienți oameni care au arătat în prealabil interesul de a
o cumpăra odată ce fost publicată.
Un alt exemplu este faptul că, în 1885, guvernatorul New Yorkului, Grover
Cleveland, a respins utilizarea fondurilor de la oraș pentru a plăti un plin de granit
pentru Statuia Libertății dat de francezi (în jur de 6,3 milioane de dolari la prețurile
de astăzi); iar Congresul nu a putut conveni asupra unui pachet de finanțare. Cu
toate acestea, editorul bine -cunoscut Joseph Pulitzer a lansat o campanie în ziarul
său, The New York World, pentru a ridica banii. 160.000 de persoane au fost
implicate, trei sferturi dintre contribuabili dând mai puțin de un dolar ("Statuia
Libertății", 2013).
Acest proiect se potrivește modelului modern cu o mulțime de metode de
finantare: în primul rând, un număr foarte mare de oameni au st râns bani din sume
mici mici; în al doilea rând, procesul a fost controlat de un intermediar – ziarul.
Accepțiunea modernă pentru termendul de crowdfunding este alta. Este un
fenomen nou, în special prin folosirea social media. A câștigat mai întâi
popular itatea și utilizarea în comunitățile de arte și muzică. Primul exemplu al

24

crowdfunding -ului modern a fost în 1997, când fanii au donat bani grupului
britanic rock Marillion. Aceștia au donat 60.000 de dolari prin intermediul unei
campanii de internet dedic ată fanilor (Golemis, 1997).
Cea mai timpurie utilizare înregistrată a termenului "crowdfunding" a fost
făcută în 2006 de Michael Sullivan, prin lansarea fundavlog -ului, un fel de
incubator pentru proiecte legate de videoblog cu un mecanism de finanțare
(Castrataro, 2011). Prin urmare, fenomenul crowdfunding a existat cu mult înainte
ca termenul "crowdfunding" să intre în joc.
Prima platformă a fost lansată în 2005 în Londra. Zopa P2P prin reunirea
persoanelor care au bani pentru a împrumuta persoanele ca re doresc să împrumute
bani. În loc să treacă prin băncile tradiționale, debitorii care caută împrumuturi cu
rată scăzută oferind compensați. Deși serviciile externe au fost închise acum, Zopa
avut operațiuni în SUA și Italia.
În 2015, numărul de platfor me alternative de finanțare în SUA a fost mai
mare de 140 și 94 în UE și Marea Britanie cu 49 în Franța, 35 în Germania, și 30 în
Italia ("Numărul de finanțare alternativă", 2015). În ultimul trimestru al anului
2015, numărul global al platformelor de cult ură a fost presupus a atinge obiectivul
de 2.000.
După cum vedem, piața aglomerată crește rapid în fiecare an și sa răspândit
în diferite tipuri de modele de finanțare, cum ar fi recompense, donații și credite /
împrumuturi.
Putem vedea că există două ti puri primare de crowdfunding:
Reformă bazată pe răsplată, numită și crowdfunding non -equity sau
"modelul Kickstarter". Atunci când antreprenorii pre -vând un produs (sau serviciu)
pentru suficienți oameni, atunci o afacere poate începe (sau poate lansa un produs)
fără datorii sau sacrificând capitalul (sau acțiunile). Campaniile de publicitate
bazate pe recompense sunt oferite în mod obișnuit într -unul din cele două modele.

25

"Crowdfunding" este o formă avansată de strângere de fonduri (colectare de
fonduri) , care elimină sistemul clasic de donare, înlocuind -o cu o metodă de tip de
compensare. În acest fel inițiatorii proiectului creează o rețea cu membrii care
plătesc bani pentru produsele sau serviciile generate de proiect.
Potrivit lui Muellerleile și Jo enssen crowdfundingul, care este utilizat în
diferite domenii comerciale și necomerciale, permite inovaților să reducă riscurile
legate de dezvoltarea și introducerea pe piață a unei inovații. Finanțarea cu succes
a proiectelor nu mai depinde de implicarea câtorva intermediari puternici, ci de
implicarea multor oameni care pot sprijini în mod direct proiectele cu sume mici de
bani.
Mai mult, inițiatorii de proiecte vor primi feedback direct de la mulțime și,
prin urmare, ar putea să își evalueze mai bine potențialul de piață al ideii.
Dinamica cowdfundingului, precum și dispersia geografică a mulțimilor, permite
inițiaților proiectului să depășească barierele de finanțare și să utilizeze
globalizarea pentru o finanțare reușită.
Când se folosește crowdfund ing ca sursă de finanțare a proiectelor, părțile
implicate sunt (Alois, 2015):
– Sponsorul – cel care susține financiar proiectul
– inițiatorul proiectului – cel care nu are fondurile necesare pentru a realiza proiect
și din diferite motive nu accesează al te surse de finanțare.
Întâlnirea dintre cele două părți are loc pe internet folosind o platformă de
crowding unde inițiatorii își prezintă proiectele, iar sponsorii aleg să susțină
proiectele preferate cu suma dorită. Metoda de funcționare simplă oferă a vantajul
transparenței pentru sponsori, deoarece știu exact ce finanțează. Cele mai
importante avantaje ale acestei surse de finanțare a proiectelor sunt:
– finanțarea se realizează fără a genera o datorie, banii primiți nu sunt restituiți,
chiar dacă bene ficiarul trebuie să dea ceva pentru fiecare penny primit (de exemplu

26

menționând numele sponsorilor pe o pagină, mulțumiri publice sau chiar oferirea
proiectului rezultate);
– identificarea potențialilor clienți, după ce campania de publicitate poate genera
notorietate care se poate transforma în câștiguri materiale (poate fi asociată cu o
promovare timpurie a proiectului);
– cercetare de piață de înaltă calitate, deoarece o campanie de publicitate poate fi,
de asemenea, o cercetare de piață (de exemplu, în cazul în care crowdfundingul nu
are succes, unul dintre motive poate fi ideea inadecvată a proiectului, pe de altă
parte, dacă campania are succes poate fi un motiv pentru punerea în practică a
proiectului).
Motivele pentru finanțarea proiectelor sunt:
– plăcerea de a contribui la punerea în practică a unor proiecte;
– dorința de a fi implicat în proiecte (de a "vedea" ceva realizat);
– compensațiile oferite de inițiator, bunurile și serviciile pe care le doresc sponsorii
a dobândi.
Această metodă de fina nțare se adresează tuturor tipurilor de proiecte
(culturale, sociale, de mediu, de afaceri, inovatoare) și tuturor celor care doresc să
sprijine financiar un proiect și să obțină "compensațiile" oferite de inițiator
(Ramos, Gonzalez, 2013).
Se pot concluz iona două motive principale: de la începutul crizei financiare
mondiale din 2008 -2009 și din perioada post -criză a provocat o nevoie disperată de
finanțare alternativă nouă, deoarece băncile au devenit mai conservatoare în
acordarea de împrumuturi către st art-up-uri și întreprinderi mici din cauza riscului
mai mare.
Criza a fost cauza unei creșteri rapide a creării platformelor crowdfunding,
deși Zopa, prima platformă, a fost lansată înainte de criza din 2005 în Marea
Britanie (Atz, 2016); apariția și pop ularitatea împrumuturilor peer -to-peer
(platforme de împrumut P2P) și a platformelor crowdfunding a fost influențată și

27

de faptul că oamenii secolului XXI au devenit nedezlipiți de internet și de social
media, care este rezultatul continuării dezvoltarea t ehnologiei informației (IT).
Prin utilizarea metodei speciale, investitorii potențiali pot fi mai implicate în
diferite proiecte și, în același timp, permit participarea la creșterea economică și
crearea de locuri de muncă.
2.2. Crowdfundingul în Europa
Crowdfunding este o metodă alternativă de finanțare utilizată de companii
sau în cadrul unor proiecte care nu dispun de resurse suficiente și nu sunt eligibile
pentru finanțare tradițională. În primele sale vârste, crowdfunding -ul ar trebui să
abordeze, în principal, nevoile de finanțare a proiectelor care implică un nivel
ridicat de risc și incertitudine, cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, inovarea și
tehnologia, cauzele sociale și umanitare și industriile creative -culturale (Dauglas
et. All. 2014).
Metodele alternative de finanțare trebuie să fie identificate pentru industriile
creative -culturale, având în vedere rolul acestora în realizarea creșterii naționale și
regionale, dezvoltarea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Obiectivul pri vind dezvoltarea durabilă (SDG) subliniază importanța
concentrării asupra sectoarelor cu valoare adăugată ridicată, antreprenoriatului,
creativității și inovării, încurajând formalizarea și creșterea microîntreprinderilor,
întreprinderilor mici și mijlocii , inclusiv prin accesul la servicii financiare și
consolidarea instituțiilor financiare interne pentru a încuraja și extinde accesul la
servicii bancare și a serviciilor financiare pentru toți.
Comisia Europeană a definit crowdfunding ca o metodă de finanțare
alternativă emergentă care reunește donatorii, creditorii sau investitorii, pe de o
parte, și persoanele care au nevoie de finanțare pentru un anumit proiect, pe de altă
parte. Interacțiune a lor are loc pe o platformă on -line (platforma crowdfunding) și
este precedată de o cerere publică de finanțare lansată de inițiatorul proiectului.

28

O altă definiție afirmă că crowdfunding -ul este o metodă de finanțare bazată
pe Internet, al cărei scop e ste realizarea unei inițiative prin contribuții și
sponsorizări online, care de obicei sunt sub forma unor sume mici sau moderate de
bani dintr -un grup mare de sponsori, perioadă limitată de timp. Mai mult,
finanțează activități, idei sau proiecte bazate p e o cerere de finanțare lansată prin
intermediul tehnologiilor Web 2.0.
Ca rezultat, contribuitorii donează, pre -comandă produse, împrumută sau
investesc, fiind motivați de proiectul însuși sau promisiunea inițiatorului
proiectului, fiind recompensați sa u nu pentru o astfel de contribuție. O descriere
mai detaliată a crowdfunding implică următoarele aspecte:
• Este o metodă de finanțare adecvată pentru companiile nou -înființate care nu sunt
eligibile pentru finanțare tradițională
• Aceasta implică utiliza rea influenței Internetului și a mass -media sociale, care
generează audiențe
• Este un canal de marketing prin care antreprenorii câștigă vizibilitate, diversifică
posibilități de comunicare
• Sprijină antreprenorii în testarea ideilor sau conceptelor lor cu participarea
comunității
• Facilitează implicarea directă în comunitate și consumatori
În ciuda numeroaselor definiții existente ale crowdfunding -ului, clasificarea
crowdfunding -ului este destul de simplă și unanim de acord, principalele tipuri de
crowdfunding fiind următoarele:
1. Donații pe bază de crowdfunding – sponsorul realizează un act filantropic sub
forma unei donații pentru un proiect de caritate, fără a beneficia de recompense
materiale sau financiare în schimbul sprijinului. Donațiile pe ba ză de crowdfunding
apar de obicei în campaniile prosociale sau umanitare, dar și în artă, educație,
cercetare și tehnologie.

29

2. Mulțumirea bazată pe răsplată – susținătorul sprijină un proiect și nu primește
recompense financiare. În schimb, sponsorului su nt promise recompense sub formă
de bunuri și servicii odată ce proiectul reușește. Din punct de vedere contabil, acest
tip de tip crowdfunding este asimilat cu pre -comanda produselor. Sponsorul devine
un creditor pe termen scurt pentru producător, prin pla ta produsului în avans (adică
înainte de fabricarea acestuia) și primirea acestuia la un moment ulterior (EU
Comission, 2013).
3. Împrumuturile peer -to-peer – sponsorul devine creditor pentru companie sau
proiect. Din punct de vedere contabil, creditorul a re dreptul la dobânzi și la
rambursarea împrumutului. Acest model de crowdfunding necesită de obicei
licențe și / sau autorizații specifice de la băncile centrale și autoritățile de
supraveghere financiară, în timp ce în unele țări activitatea este interzi să în cazul în
care creditorul este o persoană fizică și nu o companie (cazul Poloniei). În țările în
care acest model nu este reglementat și în care legislația nu este suficient de
flexibilă pentru a permite o astfel de finanțare, activitatea nu poate ave a loc deloc.
4. Crowdfunding bazat pe capitaluri proprii – sponsorul devine investitor pentru
companie sau proiect. Investitorul devine acționar și, din punct de vedere contabil
și juridic, are dreptul la dividende în cazul distribuirii profitului. Ca și î n cazul
crowdfunding -ului bazat pe împrumut, activitatea necesită licențe și autorizații
speciale din partea autorităților financiare sau a legislației specifice. De asemenea,
legislația specifică nu poate permite persoanelor să devină susținători în astfe l de
sisteme, numai companiilor li se permite să efectueze astfel de activități de
finanțare (Freedman, et. All, 2018).
5. Fluxul de tranzactionare a facturii – cumpărătorul plătește facturi neplătite sau
alte creanțe prin intermediul platformei online. Ec hivalentul contabil al tranzacției
se numește factoring, iar creanțele devin active care aparțin susținătorului, care are
dreptul să le încaseze.

30

6. Forme hibride de combinații crowdfunding -combinații ale tipurilor menționate
mai sus.
Clasificarea de mai sus este construită pe considerații contabile și relevă
tipul de venit sau beneficiu (dacă există) – de exemplu: dobândă, profit, pre –
comanda produselor. Rolul jucat de comunitatea contributivă variază de la simpli
filantropi și cumpărători de produse la c reditori, acționari și cumpărători de
creanțe. Pe lângă aceste tipuri de crowdfunding, alte clasificări includ
crowdfundingul imobiliar și crowdfunding -ul de energie regenerabilă. Cu toate
acestea, aceste tipuri de crowdfunding se referă la tipul de proiec t dezvoltat mai
degrabă decât la considerente contabile legate de câștig.
Comisia Europeană estimează că piața americană (SUA) este cea mai
dezvoltată din lume, valoarea acesteia ajungând la 9,46 miliarde USD începând din
2016; Asia și Europa vin împreună cu 3,4 miliarde USD și, respectiv, 3,26 miliarde
USD.
Crowdfundingul a evoluat și s -a dezvoltat diferit în Europa, țările
occidentale conducând piața, iar țările din Europa Centrală și de Est (CEE) rămân
în urmă. Statisticile europene indică faptul că î n anul 2016, în Marea Britanie
funcționau 143 de platforme crowdfunding, 77 în Franța și 65 în Germania, în timp
ce celelalte țări aveau mai puține sau mai puține platforme în funcțiune.
Cele mai importante țări europene în ceea ce privește crowdfunding -ul bazat
pe echitate sunt Marea Britanie, Germania, Franța și Suedia. Acest clasament este
foarte similar cu cel al numărului de platforme active. Cele mai importante țări
europene în ceea ce privește crowdfunding -ul pe bază de împrumut sunt Marea
Britanie , Estonia și Franța. Nu în ultimul rând, cele mai mari sume ridicate prin
intermediul platformelor crowdfunding au fost înregistrate în Marea Britanie,
Franța și Germania (Massolution Crowdfunding Industry, 2018).
Clasamentul publicului larg din Europa Ce ntrală și de Est (CEF) arată că
statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai bune performanțe în ceea ce

31

privește crowdfundingul bazate pe recompense în 2016 sunt: Polonia, Republica
Cehă, Slovacia, Lituania, Letonia și Estonia.

2.3. Crowdfunding în România
Crowdfunding este un nou instrument disponibil pentru antreprenori,
precum și pentru reprezentanții organizațiilor neguvernamentale care au ca scop
preponderent cauzele caritabile. Partea esențială într -o inițiativă de publicitate este
că ar trebu i să fie structurată ca un proiect care solicită participanților – finanțatori –
în afara intermediarilor financiari tradiționali pentru afaceri, cum ar fi instituțiile
financiare și de credit. Varietatea proiectelor de publicitate este imensă, de la mici
proiecte artistice până la antreprenori care doresc să dezvolte produse inovatoare
de sute de mii de dolari (Mollick, 2014; Schwienbacher & Larralde, 2010).
Crowdfunding este într -un fel legat de concepte precum microfinanțare
(Morduch, 1999) și crowdsou rcing (Poetz & Schreier, 2012), dar reprezintă o
categorie separată pentru finanțarea unei inițiative. Popularitatea sa a crescut, pe
măsură ce numărul site -urilor dedicate acestui scop a crescut în ultimii ani
(Mollick, 2014).
Platformele online concepute pentru crowdfunding devin intermediari, indivizi sau
organizații care lansează un proiect inovator (fondatorii inițiativei) și cei care
decid. Există mai multe platforme de publicitate, dintre care unele sunt dedicate
exclusiv inițiativelor nonprofit (Agr awal, Catalini, & Goldfarb, 2010), dar cele mai
populare au secțiuni dedicate dezvoltării produselor și înființării de întreprinderi.
O problemă importantă, specifică pentru crowdfunding, este că scopul
principal al susținătorilor în crowdfunding nu este acela de a obține profit. De
obicei, finanțatorii pe platformele crowdfunding sunt recompensați cu rezultatele

32

directe prezentate de campanie, în funcție de valoarea contribuției oferite de
sponsor. Un factor important care influențează alegerea susținător ului pentru a
susține cauza este exclusivitatea produsului dat ca o recompensă, mai ales că acesta
va fi oferit pe piață numai după ce va fi oferit susținătorilor și, de obicei, ajunge la
piață la un moment dat preț mai mare.
Contextul și natura proiectul ui crowdfunding influențează relația dintre
inițiatorii proiectelor și finanțatori (Belleflamme, Lambert, & Schwienbacher,
2012), permițând susținătorilor să realizeze diferite tipuri de obiective, câteodată
chiar mai multe obiective simultan. În cazul pro iectelor de artă sau umanitare,
susținătorii urmează un scop filantropic, ca și în modelul de împrumut, finanțatorii
ar putea fi interesați de rata rentabilității capitalului. În cele din urmă, în
împrumuturile microfinanțate, creditorii ar putea dori să p romoveze un bun social.
Cu toate acestea, cel mai frecvent obiectiv în crowdfunding este recompensa
obținută.
3. Compararea politicilor Crowdfunding cu site -uri dedicate
Pentru a răspunde la întrebările de cercetare, am studiat cinci site -uri web
crowdfu nding din România (crestemidei.ro, wearehere.ro, supportina.ro,
multifinantare.ro, potsieu.ro), dintre care patru s -au bazat în București și unul în
Baia Mare. De asemenea, am analizat sfaturile oferite pentru lansarea unei
campanii în două site -uri renumi te internaționale de publicitate (kickstarter.com și
indiegogo.com) pentru a identifica diferențele în sfaturile oferite antreprenorilor
români. Susținem că existența unor astfel de diferențe ar putea fi legată de gradul
de succes al campaniilor de cultură , dar acest studiu este în principal unul
exploratoriu, cu scopul de a identifica primele trăsături ale crowdfunding -ului în
România, pentru teste suplimentare în studii viitoare.
Trei dintre site -urile web din România au fost mai active, în timp ce două
dintre ele au propus inițiative destul de vechi pentru momentul acestui studiu. În

33

acest moment a fost prezentată următoarea situație a proiectelor de succes
(finanțate) raportate pe site -urile web.
La prima vedere, activitatea crowdfunding pare să difere destul de mult de la
un site web la altul, dar de asemenea observăm că campaniile active actuale sunt
destul de puține, cu un număr maxim de 8 proiecte active. În ceea ce privește
proiectele de succes până acum, în trei site -uri am găsit aproximativ 30 de proiecte
finanțate cu succes, în timp ce două site -uri web păreau mai puțin active. De
obicei, numărul de proiecte nereușite este aproape comparabil cu cele ale celor
reușite, cu excepția unui caz. Multifinantare.ro pare a fi un site special, deoarece
doar 6 proiecte au avut succes și 49 au avut succes. La analizarea sumei medii
finanțate și la compararea cu proiectele curente, pentru unele site -uri găsim o
anumită persistență, ca în grija lui wearehere.ro, sau o creștere a obiectivului
(comparativ cu trec utul). Doua cazuri speciale merita mentionate, mai intai este
grija multifinantare.ro unde proiectele cer sume foarte diverse de finantare si foarte
puține sunt de succes și in al doilea rand, suportina.ro care finanteaza toate
proiectele, chiar si cele ca re nu și -au atins obiectivul, iar presiunea asupra stabilirii
unui obiectiv realizabil este mai mică (în ciuda afirmațiilor de pe site -ul web, care
spun că se încurajează obiective realiste).
Pentru a înțelege ce tipuri de proiecte sunt în mare parte prop use pentru
inițiativele de publicitate, am analizat categoriile disponibile pe patru platforme de
mai sus, și anume: crestemidei.ro, multifinantare.ro, wearehere.ro și supportina.ro.
Potsieu.ro a oferit informații despre doar câteva proiecte, deci analiza nu pare
relevantă pentru acest caz.
Proiectele dedicate categoriei "comunitare" au fost cele mai numeroase și, de
asemenea, această categorie a fost prezentă pe toate platformele. Alte categorii
importante sunt "Educație", "Sport", "Publicare" și "Muzică ". Ca atare, cele mai
multe proiecte de publicitate sunt situate în zone care nu sunt strâns legate de

34

scopuri și inițiative de afaceri, chiar dacă există câteva cazuri privind astfel de
proiecte.
Singura platformă cu proiecte de investiții este multifin antare.ro, cu toate
acestea, putem bănui că nu toate fondurile sunt colectate prin intermediul
platformei on -line, deoarece cele două inițiative de succes în investiții au adunat
sume importante de fonduri dintr -un număr foarte limitat de finanțatori.
Dacă am putea descrie platformele crowdfunding bazate pe tipuri de
proiecte, atunci wearehere.ro este dedicată în principal dedicării în special
performanțelor artistice și artei, în timp ce crestemidei.ro și supportina.ro sunt
foarte dedicate comunității, ed ucației, sportului și scrisului / editării
(supportina.ro).
În concluzie putem afirma că, pentru moment, crowdfundingul este utilizat
în România pentru a finanța idei inovatoare care nu iau o abordare de afaceri, în cel
mai bun caz sunt, în puține cazur i, întreprinderi sociale. Aspectul caritabil este
subliniat mult mai mult și acest lucru se poate observa și în tipurile de recompense
oferite, unde oferirea de "mulțumiri" pe Facebook, pe site -ul oficial sau pe un
panou la locul inițiativei sunt unele din tre cele mai apreciate.
Atunci când se analizează proiectele care au reușit să -și atingă scopul, tipul
de opțiuni de finanțare oferite de platforma crowdfunding părea să joace un rol
important. Pe această temă, platformele ar putea oferi o finanțare flexi bilă sau o
finanțare fixă, aceasta din urmă funcționând pe principiul "totul sau nimic", ceea ce
înseamnă că, dacă nu se atinge obiectivul proiectelor crowdfunding, finanțatorii nu
plătesc suma de bani pe care o au fost de acord să acorde proiectul.
Printre platformele din Romania, crestemidei.ro si multifinantare.ro au
folosit abordarea "totul sau nimic", in timp ce wearehere.ro ofera cele doua opțiuni,
în timp ce pentru supportina.ro toate fondurile sunt flexibile, singura consecinta
atunci cand un proi ect nu " atinge obiectivul său este o taxă mai mare plătită
platformei.

35

Astfel, supportina.ro are un număr mai mare de proiecte propuse, cu toate
acestea, ca o observație generală, calitatea proiectelor propuse este mai mică, ceea
ce înseamnă că descrier ea este mai puțin detaliată și justificată ca în cazul filmului
dorit în prezentare, este din nou mai mic în calitate. Categoric, abordarea "totul sau
nimic" oferă stimulente mai puternice pentru inițiatori pentru a propune proiecte
bune.
Pe baza concluzi ilor lui Mollick (2014), calitatea unui proiect este strâns
legată de succesul obținut în realizarea finanțării -țintă. Această calitate poate fi
evaluată prin câteva caracteristici foarte simple pentru moment, când fenomenul
crowdfunding este încă redus în dimensiune, și acestea sunt: furnizarea unui
videoclip, oferirea de actualizări la scurt timp după lansarea campaniei și realizarea
unei descrieri a proiectului fără greșeli de ortografie sau de limbă. Când vine vorba
de proiectele disponibile pe platform ele românești, am observat că aproape nici
unul dintre ei nu a oferit actualizări. Singura excepție este crestemidei.ro pentru
care numai proiectele finanțate cu succes oferă unele actualizări.
În ceea ce privește sfaturile oferite de site -uri web inițiat orilor de proiecte,
acestea se referă la sfaturi despre crearea unui videoclip de prezentare, sfaturi
concrete despre cum să fie setat obiectivul campaniei, cum să fie creeate
recompense, precum și cum să se comunice cu susținătorii. Cel mai cuprinzător se t
de sfaturi poate fi găsit pe supportina.ro, dar toate aceste sfaturi pot fi găsite și pe
celelalte platforme, într -o versiune prescurtată. Cu toate acestea, nu există sfaturi
despre actualizări.
Din moment ce multifinantare.ro este singura platforma ca re propune si
proiecte de investiții, ea dispune de informații dedicate pentru afaceri și, de
asemenea, solicită în mod specific un plan de afaceri. Într -adevăr, majoritatea
proiectelor din categoria de investiții au oferit un plan de afaceri și o predicți e
financiară.

36

Recomandările disponibile pe cele două site -uri internaționale de publicitate
pe care le -am comparat cu site -urile românești au fost în unele privințe similare,
mai detaliate și cu mai multe exemple din proiecte de succes. Aici vom sublinia
diferențele doar pentru a evidenția problemele pe care mai multe cunoștințe despre
planificare și buget ar putea fi de ajutor și pentru întreprinzătorii români. Astfel, o
problemă importantă se referă la bugetul proiectului, pentru care pot fi obținute
sfaturi substanțiale.
De asemenea, zonele de proiecte finanțate prin crowdfunding sunt: muzică,
cărți / scripturi, benzi desenate, jocuri pe calculator, jocuri fără energie electrică,
inițiativă, diverse evenimente, film / fotografie, design, cosplay, educaț ie, modă,
teatru / , turism / expeditii, sport, parenting / copii, startup.
În România, crowdfundingul este o sursă relativ nouă de finanțare a
proiectelor, în principal de idei de afaceri. Astfel, proiectele finanțate prin
platforme crowdfunding sunt: pr oiecte de afaceri (de obicei întreprinderile mici),
proiecte de caritate, proiecte educaționale, proiecte cu impact social, lansări de
CD-uri, lansări de cărți, evenimente, sport, călătorii / expediții, proiecte de mediu.
În prezent, în România, platforme le crowdfunding sunt puține și nu foarte
dezvoltate, dar această zonă are șanse mari să se dezvolte în viitorul apropiat.
Fiecare platformă are politica sa. În general, proiectele sunt finanțate dacă s -a
ridicat întreaga sumă de bani, dacă nu sumele se înt orc la sponsor. Procentul reținut
de platformele crowdfunding din sumele ridicate este cuprins între 0 și 10%, în
funcție de fiecare politică a platformei crowdfunding.

37

Capitolul 3. Finantarea dezvoltarii firmei "X"
3.1. Descrierea companiei Best Print Services SA
Firma este societate pe acțiuni, înființată. Compania funcționează în
domeniul. Compania este plătitoare de TVA și este înregistrată la registrul
comerțului în anul 1997, îm București, sectorul 6.
De la momentul înființării și a ales codul C AEN: 1812 Alte activități de
tipărire.
În mediul turbulent de astăzi al organizațiilor, schimbarea a devenit
sinonimă cu practicile comerciale standard, deoarece scopurile Best Print Services
SA pe termen lung trebuie reformulate în mod continuu. În plus, în ultimii ani s -au
înregistrat unele schimbări organizaționale majore, în scopul de a face afacerea cât
mai profitabilă. Eforturile îndreptate de către managerul companiei Best Print
Services SA trebuie să se îndrepte către furnizarea calității.
Best P rint Services SA este o organizație relativ mare, însă majoritatea
managerilor nu au cunoștințele sau abilitățile stabilite pentru a se ocupa de o
organizație mare cu punct de lucru în București. Acum a trebuit să respecte
standarde mult mai ridicate produ ctivitatea și eficiența. În mod tradițional,
managerii și supraveghetorii Best Print Services SA au fost promovați din rândul
angajaților din companie, iar mulți dintre ei nu aveau nici un fel de studii de
conducere.
Fără abilitățile de a corespunde ceri nțelor noii structuri, structura poate
împiedica, de fapt, performanța. Managerii și angajații de astăzi trebuie să dezvolte
abilitățile necesare pentru a corespunde cerințelor noilor structuri organizaționale.
Best Print Services SA nu are personalul pot rivit și calificări tehnice pentru a
lucra cu sau pentru a analiza date de marketing. Best Print Services SA are nevoie
de o schimbare a comportamentului și a modului de a face lucrurile. Evident,
atunci când are loc o schimbare la nivel de companie, condu cerea se poate aștepta

38

să-și piardă niște angajați care nu vor să schimbe modul în care fac lucrurile și care
sunt reticenți în a se schimba.
Acest lucru a fost anticipat de conducere și este un fenomen normal în
timpul schimbării transformării. Pe de al tă parte, ceea ce compania încearcă să
evite în timpul acestui proces este de a minimiza potențialul de a -și pierde clienții
actuali la nivel local și de a câșiga clienți noi la nivelul municipiului București.
Pe măsură ce organizațiile se adaptează la mediile de afaceri în schimbare și
cerințele clienților, rolurile și responsabilitățile angajați lor trebuie să se adapteze.
Proiectarea unei structuri superioare nu asigură succesul, ci conducerea și
conducerea cu succes într -o structură superioară conduc la succes. Adică liderii (în
plus față de ceilalți angajați) trebuie să aibă abilitățile necesar e pentru a influența
comportamentele angajaților sub noua structură.
Creșterea numărului salariaților a fost rezultatul:
– achiziționării de prese în perioada analizată, care a necesitat angajarea de
persoane responsabile pentru producție și design;
– extinderii activității.
– Extinderii portofoliului de clienți
Personalul de sex feminin este în inferioritate față de cel masculin, un lucru
normal pentru o organizație cu astfel de obiect de activitate. Ponderea bărbaților de
72 % este justificată prin număr ul ridicat de operatori digitali, designeri etc.
Deși datele prezentate relevă un grad mediu de calificare a întregului
personal, societatea nu înregistează reclamații în ceea ce privește eficiența acestora
în prestarea serviciilor. Majoritatea angajațilo r s-au calificat la locul de muncă.
Însă din neglijență și lipsa unor programe de perfecționare a personalului nu
s-au înregistrat performanțe la locul de muncă iar angajații nu au fost motivați în
sensul acesta. Neglijarea atragerii și fructificării pot ențialului de inteligență are ca
efect lipsa îmbunătățirii managementului și a activităților din interiorul firmei.

39

3.2. Obiectul de activitate al Best Print Services SA
Compania analizată are o gamă de servicii specifice tipografiilor și firmelor
de pro ducție printuri personalizate. Conform site -ului companiei, aceasta oferă
următoarele servicii:
– pre-producție tipar (design);
– producție
– picking & packing
– depozitare producție
– distribuție producție materiale printate
– realizarea de produse person alizate pentru firme, în scop publicitar
2.3. Best Print Services SA – Analiza în vederea finanțării
Compania Best Print Services SA își comercializează produsele la cu
precădere online, pe site -ul propriu bestprint.ro/ro/contact/adresa/. Ca mijloace de
promovare online și de creștere a vizibilității online, compania deține o pagină de
Facebook facebook.com/bestprint, dar recurge și la campanii de email marketing,
iar destinatarii sunt persoane care s -au abonat la newsletter -ul companiei sau au
solicitat c el puțin o singură dată cotație de preț de pe site -ul companiei.
Compania Best Print Services SA își comercializează serviciile și la târguri
de profil, în cadrul cărora reușește să își găsească noi clienți sau noi oportunități de
afaceri.
O pârgie de c reștere a vânzărilor este și marketingul online. Compania
reușește să ajungă la clienți noi grație campaniilor permanente pe Google
AdWords.
După cum se poate vedea veniturile pentru anul 2014 și 2015 au fost
semnificativ mai mici, compar ativ cu veniturile din anii 2016, 2017 ș i 2018. Prin
urmare, Google Adw ords sunt o alternativă viabilă pentru creșterea vânzărilor.
În anul 2014 s -a realizat o cifră de afaceri de 218.258 lei, venituri de
219.209 lei și cheltuieli de 217.018 lei.

40

În anul 2014 s -a realizat o cifră de afaceri de 251.200 lei, venituri de
241.109 lei și cheltuieli de 262.000 lei.
În anul 2016 s -a realizat o cifră de afaceri de 262.000 lei, venituri de
250.000 lei și cheltuieli de 274. 000 lei.
Anul 2017
În anul 2017 s -a realizat o cifră de afaceri de 289.000 lei, venituri de
270.000 lei și cheltuieli de 280.000 lei.
În anul 2018 s -a realizat o cifră de afaceri de 299.000 lei, venituri de
280.000 lei și chel tuieli de 291.000 lei.
A fost nevoie de o singură presă care să gestioneze activități precum:
Tipărire industrială 35 x 50 cm
3.3. Necesitatea finanțării în cadrul Best Print Services SA
Infrastructura Best Print Services SA
Compania deține aparatură p erformantă, necesare producției industriale, însă
are nevoie și de o presă digitală care să permit realizarea printurilor de mari
dimensiuni, necesare companiilor publicitare, care au servicii de expunere outdoor.

3.4. Propunerea de finanțare în cadrul Best Print Services SA
Ca urmare a analizei de față, am ajuns la concluzia că utilizarea finanțării,
contribuie la creșterea cifrei de afaceri, începând cu anul 2014, în ciuda faptului că
resursele umane sunt aceleași. Singura diferență este dată de faptul că organizația
și-a schimbat presa digitală mai veche cu una performantă.
Se estimează faptul că efortul de muncă să se dubleze în viitorul apropiat, ca
urmar e a faptului că:
– Antreprenoriatul este în creștere.
– Există fonduri europene pentru companiile publice și private, care investsc
în printuri personalizate.

41

Prin urmare, cea mai bună investiție pentru Best Print Services SA, ca
urmare a creșterii număr ului de comenzi este investiția în Presa digitala pentru
imprimarea industriala a ambalajelor .
Recomandarea nr. 1.
Îmbunătățirea sistemului de producție, care să permită automatizarea
printului de dimensiuni mari, prin investiția în Presa digitala pentru imprimarea
industriala a ambalajelor.
Primefire 106, în așa fel încât compania să aibă posibilitatea practică să onoreze
orice comandă, în timp real. Această măsură va permite dublarea veniturilor și
creșterea numărului de clienți , fără a fi nevoie de angajarea unei noi persoane, ci ca
urmare a extinderii posibilităților de producție.
O astfel de presă ar implica o investiție de 45.000 lei, insă este o variantă
mai bună de implementat, deoarece în caz contrar ar implica externali zarea
anumitor comenzi, pentru care s -ar cheltui 60.000 lei pe an. Investiția în cauză ar fi
recuperată în decursul unui an jumate, deorece vânzările s -ar dubla.
Tabelul 3.1. Recomandarea 1. Privind îmbunătățirea activității Best Print Services
SA. Sursa: concepție proprie.

Nr.
Crt. Recomandare Măsuri Costuri Rezponsabili
1. 1. Îmbunătățirea
sistemului de
producție Achiziționarea unei prese
noi, care să permit printul
de dimensiuni mari –
presa digitala pentru
imprimarea industriala a
ambalajelor. 45.000
lei 1 angajat

42

Recomandarea nr. 2
Recurgerea la reclame de tipul pay per click, care să contribuie la creșterea
vânzărilor lunare. Măsur a ar implica cheltuirea unei sume de 150.000 lei pe an,
însă ar aduce vânzări de 45.000 lei an.
Tabelul 3.2. Recomandarea 2. Privind îmbunătățirea activității Best Print Services
SA. Sursa: concepție proprie. 2. 2. Dezvoltarea
unui sistem de
loializare a
clienților Stabilirea unor criterii de
loializare a clienților,
după: frecvența
comenzilor, numărul de
produse achiziționate,
valoarea comenzilor
lunare.
10.000
lei
1 angajat

3. 3. Evaluarea
serviciilor
rentabile și
serviciilor mai
puțin rentabile Stabilirea unui proces de
analiză a produselor care
se vând cel mai mult și
contribuie cel mai mult la
profitabilitatea firmei.
Stabilirea unui proces de
analiză a produselor ca re
se vând cel mai mult și
afectează profitul firmei.
Renunțrea la produsele
cele mai puțin rentabile.
5.000
lei

1 responsabil

43

Dezoltarea unui departamant de marketing, în vederea implementării uno r
politici de marketing online și comunicare. Măsura implică costuri salariale de
15.000 lei/ lună.
Tabelul 3.3. Recomandarea 3 . Privind îmbunătățirea activității Best Print Services
SA. Sursa: concepție proprie. Nr.
Crt. Recomandare Măsuri Costuri Responsabil i
1. 4. Apelarea la
reclame de timp
pay per click,
Google AdWords Implementarea unei
metode de a ajunge la
clienți noi, interesați de
produsele companiei,
prin intermediul Google
AdWords. 100.000
lei

0,5
responsabil

2. 5. Apelarea la
reclame de timp
pay per click,
Facebook Ads Implementarea unei
metode de a ajunge la
clienți noi, interesați de
produsele companiei,
prin intermediul Google
AdWords. 50.000 lei

0,5
responsabil

Nr.
Crt. Recomandare Măsuri Costuri Respons abili
1. 6. Dezoltarea unui
departamant de
marketing, în Angajarea unui număr
de 3 specialiști:
specialist webdesign și 15.000 lei/
lună

44

vederea
implementării
unor politici de
marketing online
și comunicare.
SEO, specialist Google
AdWords și Facebook
Ads, copywriter, car e
să implementeze cele
mai noi strategii de
marketing online, în
vederea creșterii
numărului de vânzări.

2. 7. Evaluarea
rezultatelor email
marketing și
evenuarea
periodică ac
concurenților. Identificarea celor mai
bune tehnici de
marketing online pentru
piața destinată îngrijirii
câinilor, implementarea
acestora, în vederea
îmbunătățirii vânărilor
în mediul online.

0, 5
responsabil

45

Concluzii
Antreprenoriatul joacă un rol important în dezvoltarea economiei și a
societății. Antreprenoriatul oferă performanțe susținute superioare întreprinderilor.
Antreprenoriatul este un remediu împotriva șomajului, care îmbunătățește
condițiile de viață dintr -o țară. Acest fen omen este prezent în multe țări , IMM -urile
reprezintă maj oritatea întreprinderilor . În ciuda dimensiunilor lor, au multe
avantaje – se pot adapta mai ușor la schimbările din mediul înconjurător datorită
dimensiunii lor mai manuale și pot concura perfect cu organizațiile mari.
În plus, societățile nou -înființate produc un efect semnificativ asupra creării
PIB-ului și a noilor locuri de muncă; acestea reprezintă o sursă de venituri bugetare
și o bază de furnizare pentru companiile mai mari; ele, de asemenea, sporesc
transformările socio -economice și constitu ie un tampon de siguranță care
protejează economia împotriva crizelor; cu alte cuvinte, ele asigură echilibrul
economiei.
Colaborând, membrii IMM -urilor ar putea contribui, de asemenea, la inovare
– sursa competitivității. Mulți oameni își încep afacerea din mai multe motive /
motive: realizarea de sine și satisfacția personală, acumularea de capital,
necesitatea autonomiei, necesitatea de a găsi un echilibru între viața profesională și
viața personală, achiziționarea de experiență neprețuită, oportunitat ea de a -și
realiza potențialul și de a fi mulțumit de munca cuiva.
În unele cazuri, un angajator cu un etnic este cel care funcționează ca model
de model, o sursă de inspirație. Cu toate acestea, motivele tradiționale pentru care
oamenii își încep activi tatea sunt în principal economice. Studiile arată că
diversitatea motivelor depinde de contextul antreprenorilor și de bogăția unei țări
în care își are reședința potențială întreprinzător. Cu toate acestea, în ciuda
motivației puternice de a înființa o î ntreprindere, antreprenorii se confruntă cu o
serie de dificultăți, cum ar fi lipsa experienței profesionale și a finanțării.

46

Bibliografie

Ajzen, I., (2006), Perceived Behavioral Control, Self Efficacy, Locus of Control,
and the Theory of P lanned Behavior, Journal of Applied Social Psychology, 32 (4),
p. 665 -683.
Beugelsdijk, S., (2007), Entrepreneurial culture, regional innovativeness and
economic growth, Journal of Evolutionary Economics, 17 (2), p. 187 -210.
Capanu I., Anghelache C., Indic atori economici pentru managementul micro şi
macroeconomic: calcul prezentare, analiză, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p.
45.
Chandrasekar, K. (2012), Knowledge Management To Meet the Contemporary
Challenges and Charms, Advances in Management, 5 ( 3), p. 24 -30.
Drucker P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1989.
Dutta, N., & Sobel, R. (2016). Does corruption ever help entrepreneurship?. Small
Business Economics, 47(1), 179 – 199.
Grigore, A. & Mitroi, A., (2012), Romanian Cult ure and Its Attitude Towards
Entrepreneurship, Review of International Comparative Management, 13 (1), p.
149-157.
Liñán, F. Serrano, J.F., Romero, I., (2013), Necessity and Opportunity
Entrepreneurship: The Mediating Effect of Culture, Revista de Econom ia Mundial,
33, p. 21 -47.
Kautonen, T., van Gelderen, M., Tornikoski, E.T., (2013), Predicting
entrepreneurial behaviour: a test of the theory of planned behaviour, Applied
Economics, 45 (6), p. 697 -707.

47

Lafuente, E. & Rabetino, R., (2011), Human capital a nd growth in Romanian small
firms, Journal of Small Business and Enterprise Development, 18 (1), p. 74 -96.
Melnic, A.S. & Botez, N., (2014), Formal, Non -Formal and Informal
Interdependence in Education, Economy Transdisciplinarity Cognition, 17 (1), p.
113-118.
Renko, M., Kroeck, K.G., Bullough, A., (2012), Expectancy theory and nascent
entrepreneurship, Small Business Economics, 39 (3), p. 667 -684.
Tanas, J.K. & Audretsch, D.B., (2011), Entrepreneurship in transitional economy,
International Entrepreneursh ip and Management Journal, 7 (4), p. 431 -442.
Webster, C. & White, A. (2010), Exploring the National and Organizational
Culture Mix in Service Firms, Journal of the Academic Marketing Science, 38 (6),
p. 691 -703.
Wright, M. & Stigliani, I., (2013), Entrepr eneurship and growth, International
Small Business Journal, 31 (1), p. 3 -22.