Antreprenoriat ȘI Consultanță ÎN Afaceri

=== 1e68923c624a802ad596d22a3d1195fbaa96ce49_428954_1 ===

ANTREPRENORIAT ȘI CONSULTANȚĂ ÎN AFACERI

În ultimii ani în România, se vorbește foarte mult despre imposibilitatea economiei naționale de a menține sau de a crea locuri de muncă, aspect datorat atât slabei capacități a sistemului de educație de adaptare la nevoile în continuă schimbare a pieții muncii dar și de rigiditatea persoanelor în a se reprofila și a-și schimba profesia sau domeniul de activitate.

În contextul actual a apărut nevoia de a transforma antreprenoriatul într-o opțiune de cariera, ca o soluție importantă pentru contracararea efectelor ajustărilor structurale și a restructurării industriei, generând alternative economice și sociale și îmbunătățind statutul economic al unui număr semnificativ de persoane.

În literatura economică noțiunea de antreprenor a apărut inițial în Dicționarul universal de comerț, în anul 1723, desemnând persoana care își asumă obligații în vederea gestionării construcției unui obiect.

Termenul de antreprenoriat, ca subiect de discuție și analiză, a fost introdus de economiști în secolul XVIII și a continuat să atragă interesul economiștilor în secolul XIX. Pentru ca o idee de afaceri să aibă succes sunt necesare anumite competențe, abilități, creativitate și un management eficient în urmărirea și realizarea obiectivelor de afaceri.

Conceptul, deși încă abstract pentru mulți, are o tradiție semnificativă în unele state ale Uniunii Europene, fiind adesea asociat cu mitul omului de succes care prin intuiția, ambiția și curajul său, beneficiază de poziție, avere, respect și considerație. Pentru mulți dintre noi, succesul în afaceri este asociat cu trăsături înnăscute de întreprinzător și punem adesea lipsa curajului de a demara o afacere pe seama faptului că nu ne-am născut cu abilitățile necesare.

Conceptul de antreprenoriat stă la baza nevoii omului de a-și exploata o competență fie ea meșteșugărească, artistică sau intelectuală în vederea satisfacerii nevoilor primare de supraviețuire sau a recunoașterii sociale.

Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă, desfășurată pe propriul risc și orientată spre obținerea profitului ca urmare a vinderii mărfurilor sau a prestării serviciilor de persoanele înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege. Pot desfășura activități de antreprenoriat atât persoanele juridice, cât și persoanele fizice.

Antreprenoriatul este considerat o forță motrică a economiei naționale, întreprinderile mici și mijlocii reprezentând piatra de temelie a durabilității și sustenabilității dezvoltării acesteia.

Antreprenoriatul este un proces, o serie de activități și nu o activitate extraordinară destinată doar anumitor oameni. În general activitățile antreprenoriale implică competențe și abilități specifice, care pot însă să fie învățate și aplicate oricăror contexte organizaționale. Noțiunea de antreprenor și procesul antreprenorial pot coexista, pot merge în paralel, semnificând atât persoana, cât și activitatea desfășurată de către acesta.

Antreprenorul poate fi persoană fizică autorizată sau persoană juridică. Acesta, în mod individual sau în asociere cu alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, organizează activitatea unei societăți comerciale cu scopul desfășurării unor fapte și acte de comerț, în scopul obținerii de profit prin vânzarea de bunuri materiale sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență.

Antreprenorul își asumă riscul de antreprenoriat și caută în permanență mijloace pentru organizarea eficientă a întreprinderii. Antreprenorul trebuie să fie un bun cunoscător al activității de antreprenoriat, al mediului de afaceri, precum și al problemelor cu care se poate confrunta în activitatea sa și a posibilităților de soluționare a acestora. În vederea luării deciziilor corecte, antreprenorul are obligația de a estima la justa valoare conjunctura pieței și poziția sa efectivă.

În sensul modern al economiei de piață, un antreprenor este agentul economic cu un comportament activ și novator, care acceptă în mod deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi.

În acest sens, numeroase societăți comerciale acordă o mare importanță și o recunoaștere deosebită antreprenorilor, în special datorită aportului adus de aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a influenței pe care o au asupra indicatorilor macroeconomici.

Conform literarurii de specialitate, antreprenorii pot să aparțină oricăror grupuri profesionale, deoareece nu există unele meserii predestinate pentru a produce antreprenori. Întreprinzătorii cu vocație pot avea aproape orice profesie, însă este necesar să aibă cunoștințe și aptitudini specializate, care să le permită lansarea și dezvoltarea unei afaceri.

Cea mai nouă abordare în ce privește instruirea în domeniul antreprenoriatului urmărește cultivarea de competențe diverse: mergând de la formarea de cunoștințe și atitudini cu caracter general, referitoare la antreprenoriat și până la aptitudini specializate din domeniul afacerilor.

De regulă antreprenorii preferă munca ce implică persuasiune, influență și direcționarea altora. Adesea, ei sunt interesați de probleme economice fără legătură cu domeniul profesional pentru care s-au pregătit. Cel mai mult îi incită și îi motivează rezolvarea de probleme.

Indiferent de profesia lor de bază, întreprinzătorii sunt înclinați, în mod natural, către activități de supervizare, coordonare, managementul afacerilor și managementul proiectelor.

Procesul antreprenorial, după cum regăsim în literatura de specialitate, cuprinde cinci etape. Acestea sunt: identificarea și evaluarea oportunităților de afaceri; obținerea resurselor necesare înființării afacerii; elaborarea planului de afaceri; înființarea propriu-zisă a firmei și asigurarea managementului.

Identificarea și evaluarea oportunităților se poate realiza în intuitiv sau științific, cercetându-se tipurile cunoscute de oportunități, dintre care unele pot fi accesibile antreprenorului ce se lansează fie într-un proces intraprenorial, fie într-un proces antraprenorial.

Obținerea resurselor necesare se realizează prin combinarea resurselor obținute din surse proprii și din surse împrumutate, ținându-se cont și de costurile alocate fiecărei surse.

Elaborarea planului de afaceri, unul dintre cele mai des întrebuințate instrumente antreprenoriale.

Înființarea firmei depinde de unii factori de influență (fluctuații macroeconomice, caracteristicile ramurilor economiei naționale, costul șomajului etc.).

Asigurarea managementului este conducerea de tip antreprenorial, absolut necesară. Cunoașterea practicilor antreprenoriale, chiar și cele mai vechi, nu este folosită doar de firmele care se confruntă cu situații complexe, generatoare de schimbări, ci și în interesul societății.

Indiferent de performanțele sale economice, activitatea unei companii se va forma la intersecția între factorii de natură legislativ-normativă, factorii sociali, factorii financiari, factorii tehnologici, factorii politici și factorii globali.

Fiecare factor de influență are asupra mediului antreprenorial un efect diferit. Factorii de influență pot acționa atât în sensul scăderii, cât și în sensul creșterii performanțelor mediului antreprenorial. Gradul de adaptabilitate și flexibilitate a personalității antreprenorului are un cuvânt greu de spus.

Un antreprenor care deține cunoștințe în domeniul resurselor umane va da dovadă de tact și diplomație în cazul apariției unei crize de personal. Un antreprenor care nu este informat cu privire la legislația care îi reglementează activitatea sa economică, chiar dacă beneficiază de consiliere juridică, se va afla în imposibilitatea menținerii unui dialog pe aceste teme și va obține cu dificultate o finanțare, fie ea prin societăți financiar-bancare, cât și prin instituții europene.

Afacerile, văzute în context larg, pot influență sistemul economic, politic și social, îl pot îmbunătăți, oferind o alternativă viabilă deoarece încurajează inovația, inițiativa, creativitatea, independența și dinamismul, asigurând dezvoltarea continuă a societății. Există unele beneficii certe aduse de către antreprenoriat comunității, în special, prin crearea de noi afaceri și de locuri de muncă. Absența întreprinzătorilor va avea că efect stagnarea societății, în măsură în care nu vor mai există idei noi.

Analiza sectorului antreprenorial evidențiază punctele tari care pot revigora și susține dezvoltări semnificative în viitor dar și restricții în ceea ce privește lipsa flexibilității și capacitatea de adaptare a companiilor la schimbările generate de criză, precum și de localizare a activităților în țările cu costuri de personal mai reduse. Un risc major pe care îl prezintă întreprinzătorii, mai ales cei autohtoni, se referă la capacitatea slabă de (re)orientare și posiblilitatea redusă de absorție a rezultatelor inovării tehnologice și nontehnologice.

Termenul de consultanță în afaceri (sau consultanță în management) indică domeniul intervenției consultantului. Acesta are rolul de a oferi asistență pentru întreprinzători, manageri și alți factori de decizie din domeniul afacerilor și al managementului.

Consultanța în afaceri își propune să optimizeze resursele organizațiilor, să le îmbunătățească eficiența proceselor, selecția și integrarea resurselor umane, în conformitate cu nevoile specifice ale business-ului respectiv.

Consultanța în afaceri constă în oferirea de consiliere și asistență independentă în probleme de management. În mod tipic consultanța în afaceri include identificarea și investigarea problemelor, precum și recomandarea de acțiuni corespunzătoare și asistență în implementarea acestora.

Activitatea de consultanță este o activitate economică complexă, ce reprezintă acțiunile experților/profesioniștilor/cunoscătorilor de a oferi ajutor de specialitate, plătit sau gratuit, indivizilor sau organizațiilor economice și celor nonprofit, în domeniul funcțiunilor întreprinderii, neavând puterea de decizie și implementare, dar jucând un rol important în acestea.

Oamenii caută deseori la consilierul lor de afaceri sprijin și încurajare. La nivel teoretic, există o serie de resurse financiare disponibile pentru începerea unei afaceri, însă acestea sunt condiționate de existența unui plan de afaceri viabil. Resursele menționate anterior pot fi: credite bancare, credite subvenționate, finanțări nerambursabile acordate în cadrul programelor de sprijin și, nu pe ultimul loc, fonduri de garantare a creditelor. Marea majoritate a finanțatorilor solicită însă și o anumită participare financiară din partea întreprinzătorului.

Consultanța în afaceri este tratată, în primul rând, ca o metodă pentru îmbunătățirea practicilor de management. Această metodă poate fi folosită de o firmă particulară, de o unitate internă de consultanță dintr-o organizație, de un institut de perfecționare în management, de productivitate sau de perfecționare a întreprinderilor mici, sau de o persoană fizică. Chiar și un manager poate acționa în calitate de consultant dacă oferă sfaturi colegilor sau subordonaților lui.

Consultanța în management se perfecționează cu timpul ca profesie. Un număr tot mai mare de companii fac din consultanța în afaceri ocupația lor permanentă, căutând să obțină standarde profesionale în calitatea sfaturilor oferite, în metodele de intervenție și în principiile etice.

Piața de consultanță a înregistrat o creștere spectaculoasă în ultimii ani. Acest lucru se datorează reutilitării numărului de angajați. În prezent companiile nu mai au capacitatea și dorința de a întreprinde proiecte pe care, în urmă cu câțiva ani le-ar fi realizat cu resurse proprii.

Consultantul în management a fost adesea comparat în literatura de specialitate cu un doctor al companiilor. Așa cum doctorul trebuie să cunoască anatomia, fiziologia și funcționarea principalelor sisteme ale corpului uman, tot așa un consultant în afaceri trebuie să cunoască în detaliu complexitatea unei companii.

Motivele pentru care companiile recurg la serviciile unui consultant sunt, în general, următoarele:

Compania nu dispune de specialiștii necesari realizării unui proiect

Compania are nevoie temporar de un specialist

Consultantul are acces la tehnologia inaccesibilă companiei

Antreprenorul dorește o părere nouă.

Consultanții aduc un plus de valoare prin însăși misiunea lor, deoarece ei observă ce trebuie făcut, știu cum să facă acest lucru și fac întotdeauna ceea ce este de făcut.

Piața serviciilor de consultanță este într-o continuă schimbare. Până recent, clienții apelau la consultanți pentru proiecte de cercetare și nu ar fi folosit serviciile lor în calitate de consilieri manageriali.

Pionieratul în consultanța în management a trecut în toate mediile culturale și geografice printr-o perioadă de tatonări, în care tentația pentru o nouă profesie a atras mulți specialiști din care, pe baza rezultatelor obținute s-au selectat treptat profesioniștii adevărați. Un astfel de proces este deja în derulare și în țara noastră, însă oferta pare a fi mai mare decât cererea, din pricina instabilității echipelor manageriale și culturii lor modeste privind economia de piață.

Profesia de consultant în management este o profesie nouă în România, cel puțin în accepțiunea sa actuală, dată de economia de piață. Profesia de consultant în afaceri este bazată pe principii precum eficiență economică, independență, obiectivitate, asumarea unei conduite profesionale și a unui cod etic.

Antreprenoriatul aduce multe beneficii pentru întreprinzători și pentru societate, dar nu se potrivește tuturor oamenilor. Pentru a avea succes antreprenorul trebuie aibă capacitatea de a recunoaște oportunitățile de afaceri, de a promova creativitatea și inovația și de a-și asuma unele riscuri.

Procesul de a deveni antreprenor nu este unul simplu, însă antreprenoriatul aduce numeroase beneficii. Există cinci motive principale pentru care persoanele deci să devină antreprenori, asumându-și riscul implicat. Aceste motive sunt legate de satisfacția personală, de independență, de statutul social căpătat, de posibilitatea de a câștiga mai mulți bani și nu în ultimul rând de contribuția la constituirea și consolidarea antreprenoriatului țării.

BIBLIOGRAFIE

Ghenea M. (2011), Antreprenoriat, Editura Universul Juridic, București.

Markham, C. (2005), Cum să fii propriul tău consultant în management, Editura Rentrop&Straton, București.

Onețiu C. (2014), Start în antreprenoriat, Editura LifeCare, București.