Antoniu-Ioan Berar [302982]

Antoniu-[anonimizat]

2018

Redactor:

Fotografii de copertă:

ing. Levente Bagy

Fotografii:

ing. [anonimizat]:

Conf. univ. dr. Ramona Flavia Rațiu

Colaboratori:

Prof. [anonimizat], [anonimizat]:

prof. [anonimizat], prof. [anonimizat]

© Antoniu-[anonimizat], [anonimizat], 2018

Toate drepturile rezervate

ISBN

Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Națională a României

Editura MEGA │www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.[anonimizat]-Napoca, 2018

PREFAȚĂ

Această carte s-a dorit a [anonimizat], [anonimizat], depășește un simplu material didactic.

[anonimizat], pe baza unei bogate și îndelungate experiențe a [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat] o imagine de ansamblu asupra specificității teritoriale din unitatea analizată. Bibliografia, bine selecționată, a [anonimizat] o parte, tot ce a [anonimizat]-o [anonimizat] a Transilvaniei.

Se impune necesitatea de a sublinia o caracteristică majoră a [anonimizat]-geografice. [anonimizat], în conformitate cu cerințele de cercetare științifică în domeniul studiat.

[anonimizat]-o [anonimizat]-geografic din bazinul mijlociu al Mureșului.

Metodele, [anonimizat] a acestor probleme se dovedesc deosebit de utile colegilor profesori de geografie. Merită, [anonimizat], care permite o facilă lecturare și înțelegere a materialului prezentat.

De remarcat este utilizarea de către autori a sistemului GIS (Geographic Information Systems) [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], extragerea și interpretarea informațiilor satelitare în relație cu diverși parametri și proprietăți ale suprafeței terestre (temperaturi, umiditate, [anonimizat], [anonimizat], geomorfologice, hidrice etc), analiza integrată a imaginilor obținute prin teledetecție cu ajutorul tehnologiei computerizate.

[anonimizat] plasează în categoria abordărilor moderne cu largă aplicabilitate teoretică și practică, fiind un instrument util specialiștilor angrenați în elaborarea unor proiecte și programe de dezvoltare locală și regională.

Conf. univ. dr. Ramona Flavia Rațiu

Decan al Facultății de Geografie

Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș

INTRODUCERE

Ludușul este o străveche așezare situată în sudul Câmpiei Transilvaniei, atestată documentar din anul 1333. Condițiile fizico-geografice favorabile au creat condițiile necesare de locuire încă din cele mai vechi timpuri.

Noi, autorii acestei cărți, doi profesori de geografie și doi pasionați de arta fotografică, cu toții iubitori ai acestor locuri în care ne-am născut, am introdus în pagini informații, imagini, hărți, grafice și tabele cu privire la cadrul natural: așezare geografică, relief, climă, hidrografie, vegetație, faună și soluri, grupate într-o prezentare fizico-geografică. Am folosit diferite lucrări de specialitate cu referire la subiect, apărute în ultimii ani, dar și rezultate ale propriilor noastre cercetări, pe care le-am publicat sub forma unor articole sau lucrări de specialitate.

Fig.1 Orașul Luduș

Dintre metodele de cercetare, specifice geografiei, amintim: metoda dialectică (descifrarea corectă a relațiilor dintre părțile componente ale sistemelor geografice), metoda analizei (disecarea întregului în părți și studierea în detaliu), metoda sintezei (închegarea informațiilor parțiale în reprezentare unitară a complexității sistemului de studiu), metoda comparativă (compararea proceselor și fenomenelor de același gen pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele) și metoda cartografică (reprezentarea orizontului local).

Această lucrare se adresează tuturor celor care studiază geografia orizontului local în unitățile de învățământ din localitate, precum și celor interesați de a studia geografia acestor locuri. Fiecare capitol cuprinde texte cu explicații însoțite de fotografii, grafice, tabele și hărți.

Vă dorim o lectură plăcută!

Autorii

CAP.1 POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Depresiunea Colinară a Transilvaniei este o regiune geografică bine delimitată, situată în interiorul arcului carpatic, care se impune în cadrul teritoriului național prin multitudinea elementelor specifice. Este o unitate majoră de relief, în spațiul căreia se află, mai precis în sudul Câmpiei Transilvaniei, localitatea Luduș.

Ludușul este situat în partea de vest a județului Mureș (fig.2), în Culoarul Mureșului, la confluența Pârâului de Câmpie cu râul Mureș. Astăzi, localitatea are o formă tentaculară și ocupă peste 67 km2, reprezentând aproximativ 1% din suprafața județului. Se învecinează cu următoarele localități: Bogata, Ațintiș, Chețani, Noșlac (județul Alba), Tăureni, Triteni (județul Cluj) și Sânger.

Coordonatele geografice între care se situează orașul sunt 46o29l lat. N și 24o05l long. E iar altitudinea medie a localității este de 276 m.

Fig.2 Poziția geografică a localității Luduș

în cadrul județului Mureș și a României

Datorită așezării localității Luduș între limitele mai sus amintite, în Culoarul Mureșului, între Câmpia Transilvaniei (situată la nord) și Podișul Târnavelor (situat la sud), orașul Luduș este centru de polarizare a întregii zone vestice a județului. Este o unitate administrativă bine proporționată, care concentrează peisaje geografice variate (de dealuri și de văi cu lunci și terase bine dezvoltate – fig.3), cu condiții naturale (climatice și edafice) prielnice, cu importante resurse naturale compuse din zăcăminte de gaz metan și roci utile.

Astăzi, Ludușul beneficiază de căi de comunicație – căi ferate și șosele – ce leagă localitatea de principalele orașe învecinate și totodată de celelalte regiuni ale țării noastre.

Fig.3 Ludușul beneficiază de peisaje geografice variate

Pentru dezvoltarea sa economică, orașul s-a folosit și se folosește în continuare de avantajele care derivă din așezarea geografică, din resursele naturale și din legăturile economice existente cu celelalte localități ale României și nu numai.

Un element de bază îl constituie și factorul uman, care conlucrează la evoluția funcțională și urbanistică a orașului Luduș, ca un centru polarizator, fiind un centru comercial – social – cultural.

CAP.2 CADRUL NATURAL

2.1. Formarea și evoluția refiefului

Relieful Depresiunii Colinare a Transilvaniei este rezultatul unei evoluții îndelungate în timp, determinate de evoluția generală a scoarței terestre (îndeosebi tectonica plăcilor), etapele de formare a munților, de caracteristicile geologice ale substratului și de acțiunea agenților modelatori externi. Din analiza acestor date, se poate schița evoluția generală a reliefului din timpuri îndepărtate și până astăzi.

Depresiunea Transilvaniei, definită morfologic ca depresiune internă, își conturează „personalitatea” geografică în trei etape principale: predepresionară sau prebadeniană, de bazin (badenian-panoniană) și glitogenetică (postpannoniană).

O dată cu apariția și ridicarea lanțului carpatic, în interiorul acestuia s-a produs o scufundare, în urma căreia s-a format o regiune de acumulare a sedimentelor (în prezent, Depresiunea Colinară a Transilvaniei, unitate majoră de relief în care se găsește și localitatea noastră). Ultima ridicare mai importantă a Carpaților a determinat și ridicarea Depresiunii Colinare a Transilvaniei (etapa glitogenetică).

Fundamentul Depresiunii Colinare a Transilvaniei este alcătuit din roci asemănătoare Carpaților, fiind în realitate o regiune mai coborâtă a acestora, care a fost umplută cu sedimente, iar pe acestea a fost sculptat relieful colinar actual. Râul Mureș separă două mari diviziuni ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei: Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor.

Orașul Luduș se extinde în următoarele subunități de relief: Câmpia Sărmașului (Câmpia Transilvaniei), Culoarul Mureșului și Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici (Podișul Târnavelor-fig.6). Pe teritoriul localității Luduș, la nivel morfologic, pe dreapta Mureșului, sunt înălțimi destul de ridicate care urcă până la aproape 500 m în Dealul Cioarga (479,8 m).

Câmpia Transilvaniei, diviziune a Depresiunii Transilvaniei, situată la nord de Mureș, are ca și subunitate Câmpia Sărmașului, al cărei relief de coline (400-500 m) a fost modelat pe formațiuni moi și friabile (marne, argile, tufuri). Influența antropică s-a manifestat de timpuriu în valorificarea spațiului geografic, iar componenta forestieră a plătit cel mai mare tribut (fig.4).

Fig.4 Câmpia Sărmașului, cu relief de coline modelat

pe formațiuni moi și friabile

Valea Mureșului reprezintă o unitate fizico-geografică și economico-geografică cu caracteristici proprii de trecere de la “câmpie” la Podișul Târnavelor.

Contactul Culoarului Mureșului cu “câmpia” se face brusc, printr-un versant abrupt, format din fonduri de cueste festonate. Spre Podișul Târnavelor, trecerea se face treptat, prin intermediul versanților de terasă cu altitudini asemănătoare (400-500m).

Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici (fig.5), așezat la sud de Mureș, prezintă o serie de trepte largi desfăcute din culmea principală, care scad treptat spre nord în altitudine, încât, la un moment dat, fac corp comun cu terasele Mureșului.

Fig.5 Podișul Târnăvenilor sau Dealurile Târnavei Mici

Fig.6 Unitățile de relief din județul Mureș

2.2. Substratul geologic

Depozitele de bază din care este alcătuită zona geologică a orașului Luduș sunt reprezentate prin marne, marne nisipoase, nisipuri și argile. Grosimea acestora depășește 3.500m și sunt așezate pe un fundament cristalin. Geologic, acestea aparțin neogenului și cuaternarului și sunt de vârstă sarmațiană, pleistocenă și holocenă.

În deschiderile naturale de la Fundătură, Cioarga, Gheja și malul Mureșului, depozitele sarmațiene apar sub formă de marne cenușii-vinete, cu grosimi de 20-25m, cu intercalări de tufuri vulcanice de Hădăreni, precum și structuri de nisipuri gazeifere, marne nisipoase, calcare cenușii și dure. Toate aceste formațiuni sunt friabile, se solidifică ușor, conțin o cantitate mare de CaCO3 ori lentile de gips, fapt ce explică rezervele mari de calciu în sol și prezența sărăturilor în unele locuri.

În Culoarul Mureșului și în valea Pârâului de Câmpie apar depozite sedimentare cuaternare (pleistocene și holocene) alcătuite din depozite de terasă, vale (aluviale), pantă (deluviale), conuri de dejecție (proluviale), acumulări și surpări de teren.

Genetic, aceste formațiuni se pot grupa în:

depozite de terasă – pietrișuri, nisipuri, luturi loessidale – aflate în sudul orașului;

depozite aluviale – apar în lunca Mureșului – cuprind: bolovănișuri, prundișuri, nisipuri și mâluri;

depozitele deluviale apar sub formă de cuvertură întreruptă, dispusă peste formațiunile geologice mai vechi, multe soluri formându-se pe seama deluviului; acestea se găsesc la baza pantelor mai înclinate sau la schimbări de pantă și în general sunt materiale fin mărunțite, de natură lutoasă.

Sub aspect tectonic, regiunea corespunde zonei centrale de domuri și brahianticlinale cu strate puțin înclinate (1O-8O) îmbibate cu gaz metan. Depozitele proluviale – sunt generate de torenți și de pâraiele torențiale care transportă material solid ce-l depun sub formă de conuri de dejecție – cu o răspândire mai mare la contactul Luncii Mureșului cu versanții sau cu unele terase.

2.3. Subunitățile de relief și geomorfologia

Relieful de pe teritoriul orașului Luduș, așa cum se prezintă astăzi, ca de altfel tot relieful din Culoarul Mureșului, din sectorul sudic al Câmpiei Transilvaniei, este rezultatul adâncirii Mureșului în formațiuni sedimentare sarmațiene și pannoniene, simțitor înainte de Cuaternar. Acest teritoriu a oferit condiții favorabile pentru activitatea factorilor modelatori. Timpul de lungă sedimentare a Bazinului Transilvaniei, retragerea treptată a apelor marine și lacustre prin Culoarul Mureșului și poziția mai înaltă a acestei depresiuni în raport cu cele pericarpatice au contribuit la erodarea intensă a cuverturii inițiale ce avea aspect de câmpie înaltă fluvio-maritimă și fluvio-lacustră. În aceste condiții, morfodinamica actuală este determinată de eroziunea fluviatilă, torențialitate, procese gravitaționale și de inundabilitate.

Orașul Luduș, a cărui vatră inițială a fost dispusă pe restrânsul con de acumulare al Pârâului de Câmpie, se găsește astăzi în următoarele subunități de relief: Câmpia Sărmașului (Câmpia Transilvaniei), Culoarul Mureșului și Podișul Târnăvenilor (Podișul Târnavelor).

Câmpia Transilvaniei, este a doua unitate majoră din cuprinsul Podișului Transilvaniei și este situată la nord de Mureș. Are ca și subunitate Câmpia Sărmașului al cărei relief de coline (400-500 m) a fost modelat pe formațiuni moi și friabile (marne, argile, tufuri). Unitatea a intrat în literatura geografică sub numele de câmpie, chiar în condițiile în care structural și morfologic realitățile ar permite așezarea acesteia, fără nicio ezitare, în cadrul unităților de dealuri, așa cum de fapt se și procedează atunci când se trece la evidențierea unităților de rang inferior (ex. Câmpia Sărmașului). Având energia medie a reliefului sub 100m, interfluviile joase și domoale, separate de văi largi, sugerează un stadiu înaintat de evoluție. Pe versanți se remarcă existența movilelor conice sau turtite (glimee, grueți), materializate prin procese de alunecare, care se extind pe areale de sute de hectare.

Câmpia Sărmașului este axată pe Pârâul de Câmpie și prezintă unele caracteristici mai aparte: se înscrie aproape în totalitate în zona de domuri a Câmpiei Transilvaniei (depozite sarmațiene constituite din argile și nisipuri) din aceasta rezultând și un relief ce are culmi orientate în diferite direcții, cu numeroase areale de prezență a alunecărilor de teren.

Într-o încadrare taxonomică, pe o scară inferioară ca întindere în suprafață, sunt situate Colinele Ludușului (fig.7) și Colinele Comlodului, care, de altfel, dau nota dominantă a cadrului natural situat în nordul teritoriului prezentat. Colinele Ludușului, desfășurate în bazinul cu același nume, subunitate a Câmpiei colinare a Sărmașului, este cuprinsă între Pârâul de Câmpie (la E) și aliniamentul format din Valea Florilor – cursul inferior al Arieșului (la V). Prezintă cele mai tipice caractere de „câmpie”. Colinele Ludușului sunt alcătuite predominant din depozite sarmațiene (argile marnoase, nisipuri, tufuri) cu structuri de domuri. Apar în relief, sub forma unor culmi prelungi, cu înălțimi de 400-500m, cu pante domoale și versanți asimetrici, afectați de procese de ravenare și alunecări de teren. Sunt fragmentate de văi largi, iar pantele lor sunt în mare parte împădurite. În subsol există zăcăminte de gaze naturale.

Văile care curg spre Mureș, în zona Luduș sunt largi, cu o pantă longitudinală a talvegurilor redusă (sub 5‰), luncile lor fiind intens aluvionate. Se remarcă, pe teritoriul orașului, Pârâul de Câmpie. Procesul de aluvionare este pus pe seama materialelor aduse de torenții laterali.

Influența antropică s-a manifestat de timpuriu în valorificarea spațiului geografic, iar componenta forestieră a plătit cel mai mare tribut. Prezența topicului „de câmpie” ca determinativ al multor localități (Sângerul de Câmpie, Zau de Câmpie, Miheșu de Câmpie, Căpușu de Câmpie ș.a.) reflectă modul de utilizare veche a teritoriului agricol prin defrișare – contrastând flagrant cu realitatea morfologică actuală, colinară prin excelență.

Fig.7 Colinele Ludușului. În plan îndepărtat se observă altitudinea maximă de 479,8m în Dealul Cioarga

Valea Mureșului reprezintă o unitate fizico-geografică și economico-geografică cu caracteristici proprii de trecere de la “câmpie” la Podișul Târnavelor. Contactul Culoarului Mureșului cu “câmpia” se face brusc, printr-un versant abrupt format din fonduri de cueste festonate, cu valori situate între 400m-450m altitudine. Spre Podișul Târnavelor trecerea se face treptat, prin intermediul versanților de terasă cu altitudini asemănătoare.

Valea Mureșului este adâncită în formațiuni sarmațiene cu 150-200m față de cele două subunități între care este situată (Câmpia Transilvaniei la N și Podișul Târnavelor la Sud) și are o deschidere la nivelul luncii de 1,5 km în strâmtura Bogata-Luduș, iar la nivelul terasei celei mai înalte are o deschidere de 4-5 km. Lunca actuală este presărată cu microdepresiuni, meandre părăsite, grinduri și popine. Deasupra luncii se succed 6 nivele de terase, dintre care unele au o mare extindere în partea de sud a orașului.

Podișul Târnăvenilor, subunitate a Podișului Târnavelor (a treia mare unitate a Podișului Transilvaniei, numită și Podișul Transilvaniei Sudice), este așezat la sud de Mureș și prezintă o serie de trepte largi desfăcute din culmea principală, care scad treptat spre nord în altitudine, încât, la un moment dat, fac corp comun cu terasele Mureșului. Culmile înalte sunt marcate din loc în loc de vârfuri piramidale ascuțite, numite „picuiuri”, menținute de nisipurile cimentate ori de tufurile vulcanice. Aici, în subsol, formațiunile sarmațiene sunt dominante. Arealele cu roci predominant argiloase sunt puse în evidență și prin interfluvii aplatizate, separate de văi foarte largi.

Râurile care drenează podișul spre nord se scurg în râul Mureș prin văi adânci și largi cu o avansată maturitate, acestea fiind un rezultat al manifestării substratului format din depozite permeabile (conglomerate și nisipuri) în alternanță cu roci moi, impermeabile (marne și argile). Dintre aceste văi se pot menționa cea a Găbudului, pârâu care se varsă în râul Mureș în partea de sud a cartierului Gheja. Relieful care este caracteristic acestei zone aflată pe teritoriul localității Luduș este unul de denudație și de acumulare.

Relieful structural

Are o expresivitate mai pronunțată în această zonă, în care se găsește și localitatea Luduș. Aici, ca de altfel în întreaga zonă cuprinsă între Someș și Târnava Mare, există numeroase structuri gazeifere. Alternanța petrografică și eroziunea diferențiată a scos în evidență particularitățile structurii. Trăsăturile reliefului structural sunt evidențiate în caracterul opozant al elementelor structurale și cvasistructurale cu înclinare opusă, prezența cuestelor unghiulare. Profilul versanților trădează de asemenea gradul avansat de eroziune a acestor structuri, prin prezența glacisurilor deluvio-coluviale. Morfologia domurilor se diferențiază în raport cu stadiul de evoluție, prezentând aspecte de concordanță a reliefului cu structura ori inversiuni de relief.

La nord de Mureș, domurile Zau de Câmpie, Sânger, Sărmășel, Șincai s-au impus mai puțin decât cele din Dealurile Târnavei Mici, datorită predominării marnelor care au grăbit evoluția formelor de relief. Particularitățile acestui relief sunt stabilite de raporturile dintre rețeaua hidrografică și căderea periclinală a stratelor, din care a rezultat modul de dispunere a cuestelor și suprafețelor structurale. Mecanismele de evoluție a versanților (retragere și refragmentare, aplatizare-teșire) sunt exprimate în profilul concav-convex-concav al versantului.

Relieful de denudație

Datorită eroziunii selective, în funcție de structura geologică și duritatea rocilor, pe malul versantului drept al Mureșului, între Pârâul Grindenilor și Pârâul de Câmpie apare un relief structural de cueste cu aspect etajat și liniar. Este rezultatul proceselor geomorfologice și au scos în evidență particularitățile structurale și litologice ale zonei de contact dintre Culoarul Mureșului și Câmpia Sărmașului. Între Pârâul de Câmpie și pâraiele Fundătură și Ranta apar dealuri ușor bombate, domuri, cu un relief sculptural modelat de procese de spălare, eroziune torențială sau de alunecări. Interfluviile acestora au altitudini de 350m-450m și cu înclinare spre valea Mureșului. Acest relief sculptural poartă amprenta forțelor exogene care l-au creat. Versanții văii Mureșului în sectorul Bogata-Luduș au pante ce depășesc în unele locuri 10O-15O, fiind locuri prielnice pentru eroziunea torențială, formându-se ogașe și ravene (fig.8). Fenomenul are o mare extindere între Gheja și pârâul Găbudului, afectând tot malul stâng al Mureșului.

Relieful din orizontul orașului Luduș se încadrează în zona cu predispoziție maximă la eroziunea de suprafață și adâncime. Surpările apar în lungul cornișelor principale de la partea superioară a versanților cât și în lungul malurilor, albiilor minore cu caracter adâncit. Cauza o constituie circulația descendentă a apelor provenite din precipitații, variațiile de temperatură, înclinarea versanților și a malurilor. Cele mai frecvente apar la Gheja în locul numit “Pe sub râpă” (fig.9) și pe strada Turzii, în oraș.

Fig.8 Versanții văii Mureșului în sectorul Bogata-Luduș

Alunecările de teren din zona localității Luduș se clasifică astfel:

alunecări în pătură de sol – constau în deplasarea solului înțelenit pe un substrat impermeabil; acestea apar pe suprafețe restrânse primăvara;

alunecări sub formă de valuri – apar pe versanții formați din orizonturi nisipoase și cu strate acvifere etajate și sunt prezente în Fundătură, Avrămești, Roșiori și Luduș; între ulucul dintre cornișă și primul val apar depresiuni scurte cu aspect de văi, cu fund mlăștinos și acoperit parțial cu vegetație hidrofilă;

alunecări monticulare (glimee), caracterizează versanții pâraielor Cioarga, Fundătura și versantul nordic al râului Mureș între Luduș și localitatea Grindeni; fenomenul apare acolo unde apele curgătoare secționează depozite de terasă sau complexul de marne sarmațiene; și aici, între cornișă și monticuli se formează mici depresiuni umede.

Conform statisticilor, 70-75% dintre alunecările de teren de la Luduș sunt vechi și fosile și tind spre stabilizare naturală, explicată prin înlăturarea continuă a șesului aluvionar al Mureșului și al Pârâului de Câmpie în Holocen, a schimbării regimului precipitațiilor și a debitului de apă subteran, care facilitau în trecut declanșarea intensivă a acestor fenomene.

Fig.9 Mureșul în zona „Pe sub râpă” din Gheja

De altfel, direcția de evoluție spre un climat mai uscat se confirmă și prin extinderea stepei și silvostepei în această regiune.

Relieful de acumulare

Apare pe raza localității Luduș pe arii extinse. Este reprezentat prin șesuri, terase, conuri de dejecție și glacisuri coluviale sau proluviale.

Șesul Mureșului se extinde între 1 și 3 km și este în general asimetric, fiind opera constructivă a râului. Din datele de foraj rezultă că șesul se află dispus pe argile și argile marnoase de vârstă sarmațiană și ponțiană. Peste aceste straturi urmează depozite de aluviuni heterogene sub aspect petrografic și granulometric (fig.10).

Depozitele din Lunca Mureșului sunt alcătuite dintr-un facies de albie (nisip cu pietriș) ce se află la bază și dintr-un facies de luncă, mai fin, argilos, nisipos, dispus la suprafață.

Fig.10 Relief modelat de acțiunea râului Mureș

În evoluția luncii au existat 2 etape mai importante: etapa corespunzătoare periglaciarului când debitul solid, sub formă de materiale rostogolite, era mare și etapa formării șesului argilo-nisipos și se realizează ca rezultat al: alternării liniilor de relief folosite la scurgere, micșorării vitezei și a debitului râului, accentuării caracterului secetos al climatului, la care se adaugă defrișările.

2.4. Influența factorului antropic în evoluția reliefului

Implicarea factorului antropic în evoluția morfologiei Depresiunii Colinare a Transilvaniei, unitate majoră din care face parte și localitatea noastră, poate fi demonstrată de noua dimensiune conferită spațiului, prin funcțiunea agro-industrială (fig.11). Conturarea acestei funcționalități a spațiului supus investigării noastre a atras profunde transformări în peisajele geografice, dar mai ales geomorfologice.

Acțiunea cea mai importantă a fost defrișarea și desțelenirea terenurilor (sec. XVII-XIX), astfel încât azi, vegetația lemnoasă ocupă o suprafață foarte mică în zonă.

Urmarea acestei acțiuni a fost accelerarea ritmului de evoluție a reliefului prin mecanismele eroziunii lineare a acestuia, prin mecanismele lineare și areale, dar și prin apariția unor pajiști secundare, ulterior și acestea degradate prin pășunatul intensiv.

Fig.11 Influența factorului antropic asupra

reliefului localității Luduș

Fragilitatea mediilor geomorfologice a fost accentuată de o exploatare agricolă printr-o tehnică necorespunzătoare (aratul perpendicular pe curbele de nivel, construirea drenurilor în lungul pantei, chimizarea accentuată) și nu întotdeauna în concordanță cu necesitățile solului, etc. Exploatarea gazului metan, a rocilor de construcții a introdus noi modificări în peisajele geomorfologice. Infrastructura acestor exploatări a presupus construcția unor căi de comunicație (cu sectoare de deblee și ramblee), excavații, realizarea rețelei de gazoducte, bazine de decantare, etc.

Regularizările din bazinul hidrografic al Mureșului au introdus noi raporturi între albie și versant, în oscilațiile nivelului piezometric al pânzei freatice, în atenuarea undelor de viitură, etc., aspecte reflectate în intensitatea desfășurării unor procese actuale de versant.

Travaliul materialului rulant, în mișcare, prin vibrațiile produse, au modificat starea de efort din teren, rezultând forțele de alunecare.

Fig.12 Râul Mureș, așa cum apare în urma

regularizării de la începutul anilor ‘80

Acțiunile antierozionale întreprinse de om prin construcția unor cleionaje pe versanți, acțiunile de împădurire, organizarea și amenajarea sectoarelor de pășunat, regularizarea cursurilor (fig.12), construcția unor lacuri de retenție, au reușit în parte să atenueze degradarea terenurilor pe o perioadă scurtă de timp, datorită intervențiilor cu caracter sporadic și nu întotdeauna argumentat științific. Influența factorului antropic în dinamica proceselor actuale poate fi rezumată la două acțiuni cu caracter contradictoriu: o politică de protecție și conservare a mediului geografic și acțiuni de intensificare a exploatării resurselor naturale (uneori nejustificate de cerere).

CAP.3 CLIMA

3.1. Caractere generale ale climei

Climatul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, unitate majoră în care, așa cum am precizat, este situată și localitatea noastră, este influențat de mai mulți factori: așezarea pe latitudine și pe continent, poziția față de principalii centrii de acțiune atmosferică, relieful carpatic, altitudinea, vegetația dar și activitatea umană. În aceste condiții, vorbim la nivelul întregii țări, de un climat temperat-continental-moderat cu nuanțe de tranziție.

Prin așezarea pe continentul european, țara noastră se găsește în zona de interferență a acțiunii Anticiclonului Azoric, vara, și a Anticiclonului Siberian, iarna, ale căror dorsale înaintează până la linia Carpaților. Frecvența crescută a acestor dorsale pe continent la latitudini medii asigură persistența unui câmp maxim baric deasupra teritoriului României. De o parte și de alta a axului orientat aproximativ de la sud-vest spre nord-est, de-a lungul căruia se extind ariile celor doi anticicloni, se situează arii depresionare importante: cea islandeză și cea mediteraneană, țara noastră găsindu-se într-o zonă de convergență a traiectoriilor ciclonilor mobili desprinși din acestea. Astfel, variațiile sezoniere ale câmpului baric determină alternanța și schimbarea bruscă a maselor de aer atlantic și continental.

Clima caracteristică localității Luduș este extrem de dinamică, variind de la veri calde, cu temperaturi ridicate de peste 30°C, la ierni foarte reci, cu minime de aproximativ -10°C. Trăsăturile climatice sunt o consecință a poziționării în centrul Transilvaniei, acest fapt determinând încadrarea teritoriului în sub-provincia climatică temperat moderată. Circulația și caracterul maselor de aer din V și NV, precum și prezența lanțului montan al Munților Apuseni, care se interpun ca o barieră în fața acestor mase de aer, definesc elementele climatice specifice.

În zona localității Luduș predomină o climă temperată, continental-moderată de dealuri și pădure, cu slabe influențe ale climatului cu efect de foehn, ce se manifestă mai ales în sectorul Ludușului, în zona de confluență a Mureșului cu Arieșul. Aici, clima se caracterizează printr-o umezeală relativ suficientă și printr-o repartiție neuniformă a tuturor elementelor climatice.

3.2. Evoluția climei în ultimii 100 de ani

În țara noastră s-a înregistrat o creștere semnificativă a temperaturii medii anuale observate. În ultima sută de ani, această creștere a fost in jur de 0,50C. Creșterea termică s-a accentuat în ultimele decenii, începând cu a doua jumătate a secolului XX, ajungând la valori cuprinse între 0,80C și 10C, pe regiuni extinse din România. În cazul precipitațiilor, există o diminuare ușoară a cantității anuale la nivelul întregii țări, în intervalul 1901-2007, acestea reducându-se cu 50 mm. Ultima cercetare asupra evoluției climei în interiorul Bazinului Carpatic, a arătat o creștere a temperaturii aerului în ultimii o sută ani, cu aproximativ 0,7°C. Acest fapt este demonstrat, de asemenea, de faptul că, șase dintre cei mai călduroși ani ai secolului 20 au fost înregistrați în anii '90. Contrar numelui său, Câmpia Transilvaniei nu este din punct de vedere geografic plată, ci mai degrabă o colecție de dealuri de aproximativ 300 – 450 m deasupra nivelului mării, în sud și 550 – 600 m deasupra nivelului mării, în nord.

3.3. Factori climatogenetici

În general, factorii climatogenetici se grupează în trei mari categorii:

factori cosmici (radiativi);

factori dinamici (circulația generală a maselor de aer și distribuția centrilor barici);

factori geografici locali (particularități și influențe introduse de specificitatea fizionomiei geografice a suprafeței topografice).

Factorii care influențează clima acestei zone sunt: altitudinea (276m), latitudinea (46O29I lat. N), forma văii Mureșului și orientarea sa de la vest la est, precum și vânturile din sector vestic, care aduc în această zonă precipitații de numai cca. 550-600 mm/an, datorită altitudinilor mai mici. Precipitațiile cresc spre estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Un alt factor care influențează clima din zona Luduș este dispunerea Carpaților Orientali, care, în anotimpul rece, reprezintă o adevărată barieră climatică în fața invaziilor maselor de aer continental care vin dispre estul și nord-estul continentului și care sunt generate de anticiclonul siberian. Totodată, așezarea localității în Depresiunea Colinară a Transilvaniei duce la apariția unor temperaturi foarte scăzute în anotimpul rece, în comparație cu regiunile montane carpatice, caracteristice pentru lunile ianuarie-februarie.

Pentru caracterizarea climatică a zonei Luduș, datele au fost furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, Stația Meteo Târgu-Mureș, Direcția Județeană de Statistică Mureș, Agenția pentru Protecția Mediului și Administrația Bazinală de Ape Mureș. S-au folosit și date cuprinse în literatura de specialitate (Atlasul climatologic al României).

Factorii cosmici (radiativi)

Radiația solară prin toate componentele sale: directă, difuză, globală, reflectată, absorbită, efectivă reprezintă sursa calorică principală pentru întreaga gamă de fenomene fizico-geografice, fiind un factor climato-genetic esențial.

Radiația solară depinde de unghiul de incidență a razelor solare, de specificul atmosferei, iar cea difuză depinde de gradul de acoperire a cerului cu nori și de opacizarea atmosferei.

În sectorul mijlociu al Mureșului, cuprins între Iernut și Luduș, determinări directe asupra radiației solare și, respectiv, asupra bilanțului radiativ nu s-au făcut în mod sistematic. De aceea, în analiza factorilor radiativi vor fi redate sumar câteva particularități ale radiației solare globale, care constituie principala sursă de încălzire a suprafeței subiacente. Pentru aceasta au fost folosite datele din literatura de specialitate (Atlasul Climatologic) și cele oferite de Administrația Națională de Meteorologie (Stația Meteo Târgu Mureș).

Din analiza valorilor de la Stația Meteo Târgu Mureș și a datelor generale furnizate de Atlasul Climatologic rezultă că în zona Luduș radiația solară globală directă prezintă valori multianuale de 100-110 kcal/cm2/an, diferențiindu-se în funcție de altitudine.

În condițiile reliefului zonei studiate, valorile radiației solare globale sunt repartizate neuniform. Aceste valori depind de durata de strălucire a Soarelui, și apoi de caracteristicile suprafeței active (forme de relief, altitudine, expunere, pantă, fragmentare, microrelief, acoperire cu vegetație, solul, etc.).

Astfel, cu referire la întregul an, cele mai mici valori se înregistrează în perioada rece (lunile octombrie-martie), cu valori de 28,9 kcal/cm2, când durata de strălucire a Soarelui este influențată de durata scurtă a zilei, de frecvența mare a nebulozității și a zilelor cu ceață. Valorile cele mai mari, de 80,5 kcal/cm2, se înregistrează în perioada caldă a anului (lunile aprilie-septembrie), când numărul zilelor senine și durata zilei este mai mare decât iarna.

În această perioadă Soarele are cea mai mare înălțime deasupra orizontului și unele fenomene meteorologice (ca de exemplu, ceața) au frecvență redusă; în septembrie, când regimul anticiclonic este predominant și cerul senin are o frecvență mai mare, radiația solară se menține ridicată și scade brusc la sfârșitul lunii octombrie, cu ocazia ploilor de toamnă, datorită scăderii în durată a zilei și a unghiului de incidență a razelor solare.

În fig. nr.13 este evidențiată durata de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) în jumătatea vestică a jud. Mureș, în perioada 1981-2010. Astfel, se observă că, valorile duratei de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) se încadrează între 1982,8 și 2175,5 (nr. ore anual), cu o diferență de 221,5 (nr.ore anual). În județul Mureș, durata maximă de strălucire a Soarelui (nr. ore anual) s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni, 2175,5 (nr. ore anual), iar cea minimă de 1954,0 (nr. ore anual) la stația Batoș.

Fig.13 Durata de strălucire a Soarelui (nr. ore anual),

în jud. Mureș,în perioada 1981-2010

(Sursa: Administrația Națională de Meteorologie)

Din toate acestea rezultă că suprafața activă are un mare potențial de transformare a energiei solare în energie calorică.

Datorită poziției teritoriului studiat procesele de încălzire sunt timpurii primăvara, mai intense vara și persistente toamna. Caracterul mozaicat al luncii Mureșului și al teraselor, ocupate cu diferite culturi agricole, determină dezvoltarea inegală a proceselor climatice (convecție termică, radiație nocturnă sau evapotranspirație).

Factorii dinamici

Circulația generală a atmosferei

Datorită poziției geografice în partea central-vestică a Depresiunii Transilvaniei, cât și datorită altitudinii mai reduse a reliefului, cu largă deschidere spre vest, zona este supusă predominant circulației generale atmosferice dinspre vest, cu caracteristici oceanice. Circulația generală a atmosferei deasupra teritoriului studiat, ca de altfel în întreaga țară, este determinată de cei patru centri barici de acțiune a atmosferei.

Astfel, un rol important în circulația atmosferică deasupra țării noastre îl are dorsala anticiclonului azoric ce își manifestă influența pe tot parcursul anului, dar mai ales în intervalul mai-iunie. Vara, extinderea anticiclonului azoric determină pătrunderea aerului umed dinspre ocean, ceea ce dă un aspect instabil și răcoros al vremii. Alt centru baric cu activitate deasupra țării noastre este ciclonul islandez, care este foarte extins și activ iarna, ca urmare a deplasării anticiclonului azoric spre sud, dând umezeală excesivă și cantități mari de zăpadă.

Centrul baric ce se formează deasupra Eurasiei, ca urmare a răcirii accentuate a suprafețelor de zăpadă, este anticiclonul est-european. Acesta este activ în sezonul rece, iar prin pătrunderea lui determină scăderi bruște de temperatură, zile geroase și viscol, fenomene întâlnite și în centrul Transilvaniei, dar cu frecvență și durată mică comparativ cu regiunile extracarpatice, datorită poziției „de adăpost” oferite de Carpații Orientali față de această circulație.

Fig.14 Ludușul, după o ploaie de vară

Perioada rece, când zilele sunt foarte umede cu cantități mari de precipitații, este determinată de pătrunderea ciclonilor mediteraneeni, care iau naștere în bazinul occidental sau cel central al Mării Mediterane.

Schimbările bruște ale vremii, favorizând producerea brumelor și a înghețurilor târzii de primăvară și timpurii de toamnă, deosebit de periculoase pentru agricultură, sunt cauzate de pătrunderea dinspre nord a anticiclonului scandinav. Cu frecvențe reduse și cu acțiune în perioada caldă a anului este anticiclonul nord-african. Acest maxim de presiune, de origine termică, înaintează dinspre sud, determinând zile de vară caniculare sau primăvara, o încălzire deosebită de la o zi la alta.

În concluzie, cele mai importante circulații ale maselor de aer deasupra sectorului central-vestic al Depresiunii Colinare a Transilvaniei sunt influențele oceanice din vest și nord-vest, care se simt printr-o creștere a nebulozității spre est, creșterea gradului de umezeală, un regim termic moderat.

Regimul vântului este determinat de particularitățile reliefului și particularitățile circulației generale a atmosferei. Datorită amplasării centrale a arealului, este frecvent în cea mai mare parte a anului vântul din sector vestic și nord-vestic, dar, în același timp, se resimte o ușoară acțiune dinspre sud-vest, determinată de pătrunderea maselor de aer pe la sud de Munții Apuseni, prin Culoarul Mureșului. Acesta reprezintă 12,4%, ajungând în lunile de vară la 18-19%. Frecvența vântului dinspre sud-est, est și nord-est se explică prin schimbul de mase de aer dintre regiunea muntoasă și podiș și prin trecerea aerului dinspre ținuturile mai răcoroase ale Subcarpaților Transilvaniei spre regiunea mai caldă din Valea Mureșului, fiind mai frecventă primăvara (lunile mai, iunie). În lunile de iarnă, vânturile dominante sunt cele din nord-est, respectiv pe Culoarul Mureșului, cu frecvențe cuprinse între 10,8-13,8%. Cele mai puternice vânturi ating 16m/s, dar în medie nu depășesc 3,1m/s. Cele mai frecvente vânturi cu viteze ridicate apar în luna februarie și țin cu intermitență până la sfârșitul verii, iar vitezele mai scăzute sunt specifice începutului de toamnă și de iarnă. În afară de vânturile dominante se mai înregistrează și mișcări locale ale aerului, de tip foehn, care se evidențiază în special primăvara. Fiind un element meteorologic cu acțiune discontinuă, vântul presupune și prezența calmului atmosferic, care are valori de 34,5% în arealul studiat.

Fig.15 Etajul norilor inferiori numiți Cumulus mediocris

Ca fenomene meteorologice complementare se pot menționa depunerile de chiciură și ceață, care au o frecvență destul de ridicată toamna. Mersul elementelor climatice influențează hidrografia, precum și componentele biopedogeografice. În general, condițiile climatice existente sunt favorabile tuturor activităților antropice, ele neconstituind piedici în desfășurarea unui ritm normal de viață. Viteza medie a vântului (m/s), în județul Mureș, în perioada 1981-2010 este prezentată în fig.16.

Fig.16 Frecvența pe direcții a vântului

Astfel, se remarcă faptul că valorile vitezei medii ale vântului (m/s) sunt cuprinse între 1,2 și 3,1 m/s, cu o diferență de 1,9 m/s. În județul Mureș, viteza medie a vântului s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma) ca fiind de 3,1m/s, iar cea minimă de 1,2 m/s la stația Batoș (fig.17).

Factorii geografici locali

Temperatura aerului este un element climatic care este influențat de încălzirea și răcirea suprafeței terestre, a neomogenității acesteia și a repartiției energiei solare.

Fiind în strânsă legătură cu acești factori, temperatura aerului prezintă variații în cursul anului, de la o lună la alta. Conform hărții care prezintă media anuală a precipitațiilor, rezultă că izoterma de 9OC încadrează tot spațiul pe care se întinde orașul Luduș, cuprinzând zona de luncă a Mureșului, Pârâul de Câmpie precum și terasele văii Mureșului.

Fig.17 Viteza medie a vântului (m/s)

în județul Mureș, în perioada 1981-2010

La sud și nord de Luduș, cele mai mari suprafețe sunt cuprinse între izotermele anuale de 8-9OC. În timpul anului, temperatura este într-o continuă evoluție, de la valori medii negative în intervalul decembrie-februarie, la valori pozitive în intervalul martie-noiembrie.

Urmărind mersul lunar al temperaturilor aerului, se constată că luna cea mai rece din an este ianuarie, cu temperatura medie lunară de -50C…-40C, iar luna cea mai caldă este iulie cu +200C în medie. Ca și în întreaga Transilvanie, jumătatea a doua a iernii este mai geroasă, lunile ianuarie și februarie având o temperatură minimă care a ajuns la valori sub -250C în anii cei mai friguroși.

Temperatura minimă absolută înregistrată a fost de -32,80C la 25.01.1942 și 23.01.1963. Amplitudinile termice anuale au valori destul de ridicate, atât în regiunile de luncă, cât și în cele deluroase înconjurătoare, fiind cuprinse între 21 și 260C.

Fig.18 Brațul mort al Mureșului, în anotimpul iarna și vara

Tabel nr.1

Temperatura medie lunară multianuală a aerului (0C),

în perioada anilor 1901-2005 și 2011-2015,

stația de observare Târgu-Mureș

(Sursa: Anuarul Statistic al județului Mureș, 2016)

O importanță deosebită prezintă pentru agricultură cunoașterea anumitor caracteristici ale temperaturilor, precum datele medii de trecere a temperaturii aerului prin pragurile de 00C, +50C și 100C, durata intervalului de zile cu temperaturi mai mari decât aceste praguri. În legătură cu mersul temperaturii aerului, o semnificație mai aparte o au primele și ultimele zile cu îngheț. Zilele de îngheț sunt considerate a fi acele zile în care temperatura minimă este mai mică sau egală cu 00C.

Intervalul de timp cu temperaturi mai mari de 00C este de 280-290 zile/an, iar a celui cu temperaturi negative, de 75-80 zile/an. Numărul anual al zilelor cu îngheț este de 110-120 în centrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, iar numărul zilelor de vară este de aproximativ 60-85. Ceea ce caracterizează perioada caldă a anului sunt temperaturile pozitive, pe fondul unui bilanț radiativ pozitiv, care pot avea uneori valori foarte mari de peste +300C în aer și peste +500C la nivelul solului, unde se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiante în energie calorică, fiind sursa de încălzire a aerului din timpul zilei și domeniu de interfață al proceselor fizice care se produc în atmosfera inferioară cu cele biotice care au loc în sol. Cu mici excepții, mersul temperaturii aerului oferă condiții propice pentru o bună desfășurare a muncilor agricole, atât la început de primăvară, cât și la sfârșit de toamnă. Aceste valori mari ale temperaturii pot persista timp îndelungat, în funcție de gradul de continentalizare a maselor de aer, a duratei advecției de aer tropical și a intensificării fluxului de radiație solară.

Astfel, acest regim termic exercită o influență deosebită asupra anumitor fenomene meteo-climatice de vară, cum sunt: ploile torențiale, furtunile cu grindină, roua, evapotranspirația, intensificările de vânt, zilele tropicale.

Fig.19 Temperatura medie lunară multianuală (0C),

între anii 1901-2005

(Sursa: Monografia orașului Luduș, 2008)

Fig.20 Temperatura aerului – maxima absolută, minima

absolută și media lunară în anul 2015

(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)

În cursul anului, temperatura caracteristică zilelor de vară se poate atinge începând din martie până în noiembrie, cele mai multe zile de vară fiind în iunie-august. Când există invazii de aer fierbinte continental sau tropical, ca și sub influența încălzirii locale puternice din sezonul cald, temperatura maximă a aerului poate atinge sau depăși +300C, zilele cu o asemenea temperatură fiind numite zile tropicale. Numărul acestor zile tropicale variază între 17 și 19 pe an, iar în unii ani mai răcoroși pot chiar lipsi. Temperatura maximă absolută, la Tîrgu-Mureș, de +390C, a fost înregistrată în 29 iulie 1936. O valoare aproximativ la fel de mare, +38,80C a fost înregistrată în 25 august 2012.

Tabel nr.2

Temperatura maximă absolută(0C)

înregistrată în intervalul 1901-2015

(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)

Temperatura minimă absolută, la Tîrgu-Mureș, de -38,80C, a fost înregistrată în zilele de 25 ianuarie 1952 și 23 ianuarie 1963. În ultimii 5 ani (în intervalul 2011-2015) o minimă de -22,40C a fost înregistrată în data de 8 februarie 2012.

Tabel nr.3

Temperatura minimă absolută (0C) înregistrată

în intervalul 1901-2015

(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)

În fig.21 sunt prezentate temperaturile medii, maxime și minime ale aerului (0C) în județul Mureș, în perioada 1981-2010. Se observă că, la cele 4 stații reprezentative: Târgu-Mureș, Batoș, Sărmaș și Târnăveni s-au înregistrat temperaturi medii ale aerului cuprinse între 8,9 și 9,30C, cu o abatere de 0,40C. Temperaturile medii maxime au fost cuprinse între 13,9 și 15,20C, cu o abatere de 1,30C, iar cele minime între 4,1 și 5,50C. Valorile temperaturilor s-au menținut la limite apropiate între ele.

Fig.21 Temperaturile medii, maxime și minime ale aerului (0C)

în jud. Mureș, în perioada 1981-2010

Precipitațiile atmosferice au valori medii de aproximativ 600m, conform Atlasului climatologic, care se încadrează la nivelul mediu al României. În general, la Luduș, cantitatea medie de precipitații anuale este mai redusă cu 50-100 mm față de cea căzută în estul județului, ca urmare a destrămării fronturilor atmosferice la trecerea Munților Apuseni și refacerii lor doar spre estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Se poate spune că precipitațiile atmosferice căzute în teritoriul abordat sunt relativ bogate, încadrându-se în valorile medii specifice centrului Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

Tabel nr.4

Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații (mm),

căzută în Bazinul Mureșului, între anii 1901-2005

(Sursa: Anuarul Statistic al Județului Mureș, 2016)

Cantitățile medii anuale de precipitații căzute în ultimii ani sunt neuniforme, remarcându-se unii ani foarte ploioși, cu o mare frecvență a averselor și ploilor torențiale, în alternanță cu unii ani mai secetoși. Se evidențiază anii 2012, 2013, 2015, ani în care a căzut o cantitate apreciabilă de precipitații, în unele luni, care au favorizat obținerea unor recolte bogate de cereale în zonă (fig.22). În schimb, anul 2003 a fost un an foarte secetos, când precipitațiile căzute au însumat doar 481,1 mm/an, aproape jumătate din valoarea maximă înregistrată.

Fig.22 Media precipitațiilor lunare (mm) căzute în Bazinul Mureșului, în perioada anilor 1901-2015

(Sursa: Anuarul statistic al județului Mureș, 2016)

Adesea, în semestrul cald al anului, mișcările puternice ale aerului pe verticală înalță brusc, la mare altitudine, aerul cald și umed al straturilor inferioare, condiții care favorizează apariția norilor cumuliformi ce duc la formarea furtunilor însoțite de intensificări ale vântului, căderea unei cantități mari de apă și grindină, precum și de puternice manifestări electrice. Toate aceste furtuni produc pagube mari în agricultură sau asupra așezărilor umane. Asemenea ploi sunt numite averse și ploi torențiale. Diferența dintre aceste două tipuri de ploi este de ordin cantitativ. Aversele sunt caracterizate prin începerea și încetarea aproape bruscă și prin variații de intensitate rapide, uneori violente, cu durată în general scurtă și sunt însoțite de descărcări electrice. Ploile torențiale au o durată mai lungă de manifestare și dau cantități mari de apă, cu o creștere treptată și o scădere treptată a intensității.

Cele mai mici cantități de precipitații se înregistrează în lunile de iarnă cu valori cuprinse între 20-50 mm (24,6 mm, în medie la Luduș, în luna februarie), chiar mai reduse în unele cazuri. În sezonul rece, o dată cu scăderea temperaturii aerului și solului și cu frecvență din ce în ce mai mare a maselor de aer rece, cea mai mare parte a precipitațiilor cad sub formă de zăpadă. Precipitațiile sub formă de zăpadă se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie și februarie, dar nu sunt excluse în lunile noiembrie și martie, rareori chiar și în aprilie. Ca urmare, își face simțită prezența stratul de zăpadă. Grosimea medie a stratului de zăpadă este foarte redusă, rar ajungând la 9-10 cm. Numărul redus al zilelor cu zăpadă (15-20 zile/an) și grosimea redusă a stratului de nea fac ca viscolele să fie rare și favorizează utilizarea fără greutăți a mijloacelor de transport.

Creșterea cantității de precipitații începe cu luna aprilie și continuă până în luna iunie (89,8 mm la Luduș), după acest maxim pluviometric cantitatea medie de precipitații scăzând către sfârșitul anului.

În cursul anului, cele mai mari cantități de precipitații căzute în 24 de ore se înregistrează vara, de regulă în lunile iunie-iulie, când un rol important în formarea lor îl joacă și convecția termică. Aceste ploi sunt însoțite, deseori, de manifestări electrice și căderi de grindină. Grindina se formează în norii cumulonimbus, puternic dezvoltați pe verticală, care apar la trecerea fronturilor reci sau care se formează o dată cu dezvoltarea curenților de convecție, în condițiile în care contrastul termic dintre aerul cald și rece devine foarte mare. Condițiile de geneză a grindinii determină dimensiunile, structura și forma acesteia (între 5-10 mm sau chiar dimensiunea unui ou de porumbel sau găină).

Ploile de toamnă sunt de lungă durată, caracterizate printr-o cantitate mică de precipitații, care se infiltrează treptat în sol, formând, alături de precipitațiile din sezonul rece, rezerva de apă pentru sezonul următor.

Frecvența zilelor cu precipitații este de 110-130 pe an, iar umiditatea relativă este de aproximativ 70% și exprimă gradul de saturare a atmosferei cu vapori de apă.

Fig.23 Cantitățile medii de precipitații și maxime (l/mp)

în județul Mureș, în perioada 1981-2010

În graficul de mai sus (fig.23) sunt exemplificate cantitățile medii de precipitații (l/mp) și maxime în 24 de ore, în județul Mureș, în perioada 1981-2010. Astfel, cantitățile medii de precipitații (l/mp) au fost cuprinse între 57,8 și 81,4 l/mp, cu o abatere de 23,6 l/mp. Cantitatea maximă în 24 ore s-a înregistrat la stația meteorologică Târnăveni (Bobohalma), de 81,4l/mp.

Umezela relativă a aerului (%), în județul Mureș, în perioada 1981-2010 este redată în graficul următor (fig.24). Se remarcă faptul că, valorile umezelii relative ale aerului (%) la cele 4 stații, variază între 58,6% și 64,6%, cu o diferență de 63,8%. Valoarea maximă de 64,9% s-a înregistrat la stația meteorologică Batoș, iar minima la stația meteorologică Tîrgu-Mureș, de 58,6%.

Fig.24 Umezeala relativă a aerului în județul Mureș,

în perioada 1981-2010

Nebulozitatea

Numărul anual de zile senine este de 110 zile, iar zilele cu nebulozitate ating valoarea de 120 zile. Suprafețele mari ocupate cu apă, solurile umede și apropierea nivelului apei freatice de suprafață, determină o frecvență mai mare a cețurilor în zona de luncă în anotimpurile toamna, iarna și primăvara. La acești factori se adaugă, în unele perioade, și temperatura apei râului Mureș în aval de Cuci-Dătășeni, care este mai mare decât în mod normal, datorită Centralei Termoelectrice, care accentuează diferența dintre temperatura apei și temperatura aerului.

Valoarea presiunii atmosferice depinde de viteza și direcția vântului. Nu se manifestă în mod diferențiat, precum celelalte elemente climatice. Fenomenul este condiționat de circulația maselor de aer aflate deasupra Europei. În zona Luduș, gradientul orizontal este îndreptat de la N-V la S-E, iarna de la S-E spre V, înregistrând o amplitudine anuală de 4-5 mb, conform Stației de observare Târgu Mureș.

Pe baza acestor date meteorologice se poate observa caracterul arid al climei. În climatul general temperat continental-moderat de dealuri și pădure, în care se încadrează orașul Luduș, se pot diferenția mai multe micro-climate, determinate de condițiile orografice locale. Cele mai importante microclimate sunt:

microclimatul versanților însoriți (versantul drept al Mureșului, care primește o cantitate mai sporită de căldură);

microclimatul versanților dosnici (părți din stânga văii Mureșului, unde insolația este mai redusă, umiditatea mai mare, evapotranspirația și scurgerea mai redusă);

microclimatul de vale (caracteristic văii Mureșului, cu frecvente inversiuni de temperatură, mai ales iarna, unde versanții rămân deasupra aerului dens și rece, fiind mai încălziți, ca rezultat al invaziilor de aer polar); în acest microclimat se resimt vara, masele de aer vestic și cele cu efect de foehn care, venind peste Munții Apuseni din vestul țării, se cantonează în sectorul Arieș-Luduș (sector depresionar), favorizându-se temperaturi ce depășesc +37OC, +39OC.

Toți acești factori amintiți: vânturile, configurația reliefului, forma trapezoidală a Culoarului Mureșului cu îngustare în sectorul Luduș-Bogata, la care se adaugă și sursele de impurificare ale atmosferei, provenite de la: fabrici, întreprinderi, gospodării, diferite societăți comerciale, contribuie la apariția unor microclimate în care elementele de poluare sunt mari. Aerul poluat cu cantități mari de CO2, substanțe organice în descompunere, la care se adaugă unele gaze de sondă ce sunt emanate, favorizează apariția unor perturbații cu consecințe negative asupra umidității, nebulozității, temperaturii, în frecvența cețurilor, etc., ce se răsfrâng asupra stării de sănătate a populației.

3.4. Proiecții privind scenariile climatice viitoare

Schimbările climatice afectează din ce în ce mai mult agricultura, resursele de apă, energia, turismul, sănătatea, etc., impactul asupra activității socio-economice fiind determinat atât de modificări în regimul mediu climatic, cât și de creșterea în intensitate, frecvență și durată a unor fenomene meteorologice extreme (valuri de căldură, secete, episoade cu ploi abundente, etc.).

Proiecțiile climatice bazate pe mediile ansamblului de 5 modele climatice regionale din cadrul programului EURO-CORDEX, sugerează că temperatura medie a aerului crește în toate lunile anului, în toate municipiile: Sibiu, Brașov și Tîrgu-Mureș, în condițiile scenariilor de schimbare climatică analizate pentru orizontul 2021-2050, comparativ cu perioada actuală, 1971-2010. Creșterea valorilor termice este mai mare, în special în lunile de vară. Din punct de vedere al precipitațiilor, deși nu există un semnal clar în cantitatea lunară a acestora, episoadele cu precipitații abundente se pot înregistra cu o frecvență mai mare. Acestea pot fi întrerupte de perioade secetoase, mai frecvente îndeosebi în lunile de vară și prima lună de toamnă, cu efecte majore asupra gradului de aprovizionare cu apă a solurilor. În condițiile în care scenariile climatice viitoare, pentru orizontul 2021-2050, sugerează o creștere a temperaturii medii la nivelul regiunii și o frecvență mai mare a episoadelor cu precipitații abundente întrerupte de intervale secetoase, sunt necesare măsuri specifice de atenuare a impactului fenomenelor meteo extreme și adaptarea tehnologiilor agricole la creșterea frecvenței și intensității acestora.

CAP.4 HIDROGRAFIA

Încă de la apariția sa, omul a fost direct sau indirect dependent de apă, pentru satisfacerea necesităților de ordin fiziologic și igienic, pentru o serie de procese „tehnologice” (agricultură, meșteșuguri, ulterior industrie, transport, ca factor recreativ, etc.). Așa se face că perimetrul localității noastre prezintă urme de locuire încă din preistorie, râul Mureș reprezentând, în cazul de față, un factor impotant.

4.1. Râul Mureș

„Mureșule, apă lină…

…și cu unda cristalină/ Frate bun și prietenos/ Îmi aduci timpul frumos”.

Așa cântau tinerii și vârstnicii când vedeau apele calme ale frumosului râu, sălciile care își priveau chipul în oglinda nemișcată, bulboanele cu apă întunecată și sălaș al peștilor mari. Curgerea neabătută a apelor asigura privitorilor un sentiment de liniște, tihnă și perenitate patriarhală. Toate acestea erau doar atunci când natura își respecta mersul firesc al anotimpurilor, cu legile sale nescrise.

Dar, cine este acest mândru erou numit Mureș, fratele bun al Oltului? Răspunsul l-am aflat din cărțile de geografie și din multele legende și povestiri care ne-au încântat și încă ne încântă. Obârșia Mureșului este situată în partea sudică a Munților Hășmașul Mare și cale de 756 km, fiind cel mai lung râu al țării, călătorește spre Tisa, în Ungaria, fiind cel mai important afluent al acestuia. După ce părăsește România, Mureșul străbate aproape 38 km prin Ungaria până la Seghedin. Suprafața bazinului său măsoară 29.289 km2 din care 27.890 km2 doar în România. Pe lângă alte caracteristici interesante, Mureșul curge mai întâi în direcția SE-NV prin depresiunea Giurgeu, după care curge spre Vest, traversează munții vulcanici Căliman–Gurghiu, formând pitorescul defileu Toplița–Deda, lung de 50 km. Ieșind din munți, străbate Podișul Transilvaniei pe direcția NE-SV și trece prin Reghin, Tîrgu Mureș, Luduș și Aiud. Ajunge în Cîmpia de Vest, după ce trece prin Alba Iulia și Deva. Dintre afluenții mai importanți amintesc: Târnavele, Arieșul, Sebeșul, Streiul și Ampoiul. În zona Luduș, Mureșul mai primește un aport de ape din partea Pârâului de Câmpie, sau Ludușelul, cu numele său din alte vremuri, Valea.

Râul Mureș (fig.25) reprezintă artera hidrografică principală ce traversează de la est spre vest orașul, unde colectează apele Pârâului de Câmpie. Acest pârâu străbate partea orașului Luduș aflat pe malul drept al Mureșului, de la nord la sud. Pe raza localității Luduș, Mureșul are o vale destul de largă, cu o pantă medie generală ce scade cu cca. 0,32m/km. Astfel, între punctele de vărsare ale râurilor Niraj și Arieș există o diferență de nivel de 24m/75km. În aceste condiții, în zona Luduș se constată un proces de meandrare și formarea unui număr mare de insule mici. La nivelul cursului principal al Mureșului, coeficientul de meandrare este în zonă de 2,86 și se menține și pentru afluenții direcți ai Mureșului, între 1,06-1,26. Pe raza orașului Luduș, meandrele au dispărut o dată cu lucrările de regularizare a cursului, de la sfârșitul anilor ’70. Astfel au apărut așa-numitele „brațe moarte”, unele folosite pentru piscicultură, iar altele dispărând în urma colmatării cu nămol provenit din spălarea sfeclei de zahăr de la fabrica de profil din localitate și transformate în veritabile terenuri arabile. Procesul de meandrare este favorizat și de diferențieri în viteza apei, datorită faptului că Mureșul intersectează brahianticlinalul Luduș-Bogata, iar în sinclinalul Luduș-Gura Arieșului, valea se lărgește, procesul de aluvionare și înmlăștinire, fiind astfel în creștere.

Fig.25 Râul Mureș

4.2. Afluenții tributari Mureșului în zona Luduș

În zona localității Luduș, afluenții tributari Mureșului sunt puțini: Pârâul de Câmpie (fig.26) și pârâul Găbud. Aceștia au cursul puternic influențat de tectonica regiunii, de poziția domurilor și a sinclinalelor. Fiind pâraie autohtone, au pante mici de 0,5-1,5m/km, cu intense procese de înmlăștinare. Apele freatice din bazinul de recepție a acestora sunt sulfatate sau carbonatate, având un grad ridicat de mineralizare și duritate, fiind neutilizabile în alimentația cu apă a populației. Alimentația râului Mureș și a afluenților săi din această zonă este pluvio-nivală, la care se mai adaugă o moderată alimentare subterană.

Bilanțul hidrologic se caracterizează printr-un circuit mai lent al apei și, din această cauză, el contribuie puțin la creșterea debitului de apă al râului. Sub aspectul repartiției scurgerii se constată variații în funcție de anotimp, remarcându-se o maximă de primăvară și o minimă de iarnă.

Fig.26 Lunca Pârâului de Câmpie

4.3. Debitul râurilor din zona Luduș

Debitul mediu pentru bazinul Mureșului este la Luduș de 41,5 m3/s și debitul de diluție, de 6,24 l/s/km2. Din analiza debitelor lunare se constată că scurgerea minimă are loc în perioada august-septembrie și iarna, debitul minim absolut înregistrat pe Mureș, în sectorul Luduș, fiind de doar 4,6 m3/s în lunile noiembrie-decembrie, 1989. Valori scăzute în ceea ce privește debitul râului s-au înregistrat și în alți ani, cum ar fi anul 1961, lunile septembrie-octombrie, când s-a înregistrat un debit de 5,87 m3/s.

Temperaturile negative din timpul iernii nu determină înghețarea la suprafață sau la mal a Mureșului în zona Ludușului. Această situație e posibilă datorită Centralei Termoelectrice Luduș-Iernut (situată pe teritoriul administrativ al comunei Cuci), în aval de aceasta apa fiind încălzită de deversările de apă reziduală utilizată la răcirea turbinelor de producere a curentului electric.

Dacă înainte de darea în folosire a centralei electrice, în iernile geroase se forma pod de gheață pe Mureș la Luduș, în prezent acest fenomen lipsește.

Fig.27 Repartiția scurgerii râului Mureș, în zona Luduș,

pe anotimpuri, în procente

Vara, temperatura maximă a apei râului Mureș ajunge la +200C, iar cea a Pârâului de Câmpie la +300C. De asemenea, ceața este un fenomen amplificat de prezența acestei centrale în apropierea Ludușului.

Începând din luna februarie, debitele râurilor încep să crească ca urmare a precipitațiilor abundente de primăvară, coroborate cu procesul de topire a zăpezii acumulate pe parcursul iernii. Acestea duc la formarea de viituri ce pot deveni periculoase pentru locuitorii din luncă și pentru terenurile agricole.

Debitul mediu anual crește de-a lungul Pârâului de Câmpie de la 0,290 m3/s, la stația hidrometrică Miheșu de Câmpie, până la 1,199 m3/s în amonte de confluența cu Mureșul. Raportând acest debit la suprafața totală a bazinului de 643 kmp, rezultă un debit mediu specific, la confluență, de 1,86 l/s/kmp, valoare ce se situează sub media pe țară (4,7l/s/kmp), dar care asigură cursului principal caracterul permanent al scurgerii (la altitudinea medie a bazinului de 373m).

Au existat și perioade cu debite foarte scăzute ale apelor curgătoare. Pe parcursul anilor 1864, 1865, 1866, 1954, și 1963, datorită perioadelor de secetă, cursul Pârâului de Câmpie aproape că a secat. Debitul aluvionar transportat de râul Mureș în sectorul amintit este de 7,10 kg/s. Turbiditatea se menține ridicată aproape tot timpul anului, mediile anuale ajungând la 170-200 g/m3. Prin această scurgere solidă de ansamblu, Mureșul transportă anual în Tisa aproximativ 1,84 milioane m3 aluviuni, care corespunde unui strat erodat de 0,067 mm.

În această zonă, aproape în fiecare primăvară se produc viituri ce provoacă inundații, mai ales în zona de luncă a Mureșului și a Pârâului de Câmpie. Frecvența, durata și mărimea viiturilor reflectă specificul climatului cu caracter continental. Mari inundații au avut loc la Luduș în anii 1867, 1910, 1913, 1925, 1932, 1942, 1970, 1973, 1975, 1995, 1998. De altfel, în secolul XIX (anul 1857) sunt consemnate în ziarele vremii fenomene meteorologice extreme: ploi pe o durată de zeci de zile urmate de viituri și grindină de mărimea unui ou de găină în zona Luduș. Se mai consemnează și o perioadă de trei ani de secetă în zonă, între anii 1864-1866.

Inundațiile apărute după anul 1980 nu au avut efecte catastrofale asupra locuințelor din oraș, datorită construirii digurilor de protecție pe malurile Mureșului.

4.4. Inundațiile din anul 1970–cauze, consecințe, urmări.

Deși inundații s-au produs în mai mulți ani în zona Ludușului, debitul maxim absolut înregistrat pe Mureș, în ultima sută de ani, a fost stabilit la viitura din luna mai a anului 1970. Conform hărții inundației din anul 1970 din județul Mureș, cota de inundație a fost de 250, cota maximă de 430, iar data la care a fost înregistrată a fost 13 mai 1970.

Cauzele producerii inundațiilor catastrofale din anul 1970 (13-15 mai) au fost: precipitațile foarte mari (100-120 mm în 2 zile) care au căzut pe versanții vestici ai Munților Călimani, Gurghiu, Harghita; topirea bruscă în perioada 5-11 mai 1970 a unui strat gros de zăpadă, care a depășit 1 m grosime în M-ții Harghitei; îmbibarea solului și creșterea scurgerii de suprafață datorită timpului ploios ce a caracterizat anul 1970; suprapunerea undelor de viitură, în timp, de pe râurile: Niraj, Comlod și Pârâul de Câmpie; ruperea digurilor lacurilor de la Zau de Câmpie și Tăureni și lipsa digurilor de pe malurile Mureșului, în zona orașului Luduș. Marile revărsări ale cursurilor de apă din bazinul Mureșului i-au pus la grele încercări pe locuitorii orașului Luduș și ai împrejurimilor sale. Împrejurimile și aproape trei pătrimi din suprafața orașului Luduș au fost supuse atacului necruțător al apelor.

Este data de 13 mai, orele 13. În sprijinul celor năpăstuiți de vitregiile naturii sosesc 160 de soldați, gradați, ofițeri, înarmați cu tehnica de salvare corespunzătoare, bărci pneumatice și elicoptere, dar mai ales cu înalte calități morale. Ploaie cumplită și frig, oboseală și sete de somn.

Din zona inundată a Ludușului și satului Chețani au fost salvate peste 300 de vieți omenești. Din gurile nesățioase ale Mureșului au fot smulse peste 2000 de bovine. Nici nivelul de creștere al apelor, nici viteza care urca la 4m/s, nici mugetul lor sinistru în bezna care se lăsase ca o mantie, nu au putut provoca nici cea mai mică fisură care să permită ca prin zidurile calmului și bărbăției să se strecoare panica. Au învins: dârzenia, cutezanța și eroismul acestor militari.

În aceste condiții, la Luduș au fost distruse sau avariate un număr de 509 case particulare, precum și un număr de 6 sedii de unități economice. Din fericire, nu s-au înregistrat victime, militarii armatei făcându-și cu eroism datoria.

Imaginile realizate de Ovidiu Crișan, dar și cele din arhiva Primăriei, prezente în paginile acestei monografii, demonstrează dramatismul acelor zile.

La retragerea apelor după trecerea viiturilor, râul Mureș lasă un strat de aluviuni variat ca grosime și textură, în funcție de mărimea viiturilor și de natura rocilor din care provin aluviunile.

Fig.28 Militari intervenind cu elicopterul pentru

a salva sinistrații în 13 mai 1970

Fig.29 Ludușul acoperit de ape, în 14 mai 1970

4.5. Calitatea apei Mureșului în zona localității Luduș

Apa râului Mureș are diverse utilizări în alimentarea cu apă industrială, pentru irigațiile prin aspersiune din lunca văii, iar în ultimul timp și pentru alimentarea cu apă a populației.

Fig.30 Râul Mureș la nivelul maxim, 14 mai 1970

Mureșul poate să asigure în totalitate necesarul de apă potabilă, chiar dacă în timpul verii debitul este mult scăzut.

Orașul are un sistem centralizat de alimentare cu apă, care asigură apă potabilă în perimetrul localității și în localitățile învecinate. Sistemul de alimentare are două surse de apă:

de suprafață, râul Mureș, care alimentează a doua linie operațională din stația de tratare; stația a fost construită în anul 1985 și reabilitată în anul 2016; din priza de apă se prelevează un debit de 3265 mc/zi;

sursa subterană a orașului este apa de adâncime captată prin două drenuri și îmbogățită cu apă de suprafață. Apa din sursă este nepotabilă având indicatorii: amoniu, Mg, Ca, Cl și conductivitatea depășind valorile normale.

Din punct de vedere chimic și biologic, calitatea apei Mureșului este urmărită la uzina de apă din Luduș, aceasta fiind printre primele din România ce a beneficiat de o instalație de ozonare a apelor distribuite în rețeaua publică spre consumul populației. Investițiile în modernizarea serviciului de apă-canalizare au continuat și în perioada 2013-2016, când a fost demarat vastul proiect „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și de apă uzată în județul Mureș'', implementat de Compania Aquaserv Mureș.

S-a construit o nouă stație de epurare a apelor menajere, situată în imediata apropiere a cartierului Gheja-Luduș și la ceva distanță de râul Mureș. Aici, în prima clădire, instalațiile disipatoare preiau șuvoiul continuu de ape menajere, murdare, uzate, poluate cu tot felul de substanțe chimice, microbi și boli, provenite din locuințele ludușenilor. În a doua clădire se află bazinele de decantare, de aerare și tratare microbiologică a apelor menajere deja disipate. Practic din această clădire, apa tratată microbiologic, nepoluată este deversată în râul Mureș. Nămolul, de asemenea tratat microbiologic, este pompat în clădirea a treia. Acolo se află îngroșătorul de nămol. După mai multe zile de prelucrare, nămolul deshidratat și tăiat în bucăți mari este trimis, cu mașini speciale, la groapa ecologică de gunoi menajer din județul Mureș. Nămolul poate fi utilizat în mod gratuit de fermieri ca îngrășământ în agricultură. Întregul proces tehnologic de la noua stație de tratare a apei din Luduș este automatizat, intervenția omului se rezumă la supravegherea tablourilor de comandă.

La Uzina de tratare a apei potabile, prin introducerea concentratorului de ozon și al filtrului de cărbuni activi, apa care ajunge la robinetele beneficiarilor din Luduș, Gheja, Roșiori, Bogata, Chețani și Ațintiș este pură 100%, sigură pentru sănătate.

Tot în cadrul amintitului proiect, rețeaua de apă potabilă din oraș a fost extinsă cu 8,549 km, noua stație de pompare asigurând o presiune a apei pe rețea de 100 litri pe secundă (față de 50 l/s, în trecut) distribuiți în toate cartierele orașului, astfel. Valoarea totală a obiectivelor ludușene din proiectul companiei Aquaserv este de peste 18 milioane de euro, orașul Luduș beneficiind de cea mai mare investiție din istoria sa, rezultând servicii civilizate de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.

În urma analizelor de laborator realizate în perioada 1.01.2017 – 31.01. 2017 de către furnizorul de apă Aquaserv, asupra apei potabile pe care o furnizează populației localității Luduș, rezultă faptul că valorile medii determinate privind parametrii indicatori de calitate se încadrează în valorile stabilite prin Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile.

Tabelul 5

Valorile medii determinate privind parametrii

indicatori de calitate

Sursa: https://aquaserv.ro/apa/calitatea-apei

Calitatea apei este necesară fiecărui tip de folosință, fiind o problemă de mare actualitate și se poate spune că la ora actuală este factorul care decide orientarea alimentărilor cu apă. În afara faptului că această calitate trebuie să corespundă perfect cerințelor consumatorilor, ea este aceea care stabilește și categoria de sursă de apă ce poate fi folosită, precum și tehnologia de tratare necesară atingerii indicatorilor de calitate solicitați de Uniunea Europeană, factori determinanți în alcătuirea unui sistem de alimentare cu apă.

4.6. Apele subterane

Apele subterane sunt cantonate în depozite cuaternare (aluviale, deluviale și proluviale).

Pânza freatică are un nivel ce variază în funcție de structura morfologică și litologică a terenului, de depărtarea de râul Mureș, precum și de alți factori fizico-geografici. Conform Monografiei orașului Luduș (1977), structura depozitelor aluvionare, prezentată în secțiune tip, se prezintă astfel:

0,5m-5,7m sol vegetal argilos-nisipos, praf nisipos sau nisipuri argiloase;

1m-10m nisip și prundiș;

patul orizontului acvifer constituit din argile și marne nisipoase.

Pe nivelurile teraselor superioare, adâncimea lor este mai mare, între 4-6 m cu oscilații periodice relativ mici (0,4-0,5 m). Datorită coeficientului de permeabilitate ridicat, debitele ce pot fi captate din puțurile executate sunt de 4-5 l/min.

Pe versanți s-a format o pânză continuă de apă freatică. Adâncimea la care s-a format pânza de apă freatică este variabilă, în funcție de microforma de relief. În majoritatea cazurilor se găsește la cote sub 6 m, dar sunt unele microforme depresionare, unde local apa freatică poate să apară la cote mai ridicate, chiar la suprafață în anii ploioși, rezultând mici mlaștini. Rocile argiloase în care sunt cantonate apele au o permeabilitate redusă, asigurând o mișcare și pe orizontală a apei. Din păcate, apa are un conținut foarte mic de iod. Din această cauză, în trecut, erau întâlnite frecvent în zona Luduș cazuri de gușă nodulară.

Apele de adâncime sunt situate în depozite nisipoase (sarmațiene și pliocene) și sunt adaptate la structuri de brahianticlinal și domuri. Prin foraje de mare adâncime s-au identificat ape de zăcământ (sărate, bromurate, iodurate).

CAP.5 ELEMENTE BIOPEDOGEOGRAFICE

Aceste elemente sunt rezultatul acțiunii în timp a condițiilor climatice, apei și aerui asupra reliefului, depinzând de structura și compoziția substratului argilo-carbonatic în alcătuirea solului ca strat de sinteză al factorilor abiotici, ce are proprietatea de a înmagazina substanțele nutritive, care să faciliteze dezvoltarea vegetației și implicit a faunei.

Aceste trei elemente – vegetația, fauna și solurile – sunt bine dezvoltate și au personalizat, încă din cele mai vechi timpuri, un mediu bine închegat ce a dăinuit în timp, fapt observat și în favorizarea, apariția și dezvoltarea comunităților umane din antichitate.

5.1. Vegetația

Vegetația care caracterizează spațiul ludușean este rezultatul acțiunii în timp a condițiilor climatice, apei și aerului asupra reliefului, depinzând de structura și compoziția substratului (fig.31).

Condițiile fizico-geografice existente au determinat asociațiile vegetale prezente, cu origini diferite ale elementelor floristice–nordice, subarctice, continentale-orientale, sudice și sud-estice, precum și endemisme. În prezent covorul vegetal a suferit multe modificări ca urmare a influenței antropicului, apărând întinse terenuri agricole.

În cadrul vegetației arborescente se remarcă pădurile de stejar, arbore de origine central-europeană, pe alocuri în amestec cu alte foioase, între acestea înscriindu-se, frecvent, carpenul (Carpinus betulus). În Câmpia Transilvaniei și în Podișul Târnavelor apar păduri de stejari mezofili, în primul rând stejarul pedunculat (Quercus pedunculata), iar pe versanții sudici este prezent, în mod izolat însă, cerul (Quercus cerris). Pădurea, pe lângă esențele dominante, deține și alte specii de arbori, între care: paltinul de câmp (Acer platanoides), jugastrul (Acer campestre), plopul tremurător (Populus tremula), cireșul păsăresc (Cerasus avium), teiul (Tilia cordata), etc. la care s-ar putea adăuga, în locurile mai umede, frasinul (Fraxinus excelsior).

În categoria arbuștilor se remarcă: alunul (Corylus avellana), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), păducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa), numele acestuia fiind pus pe seama relației dintre perioada de înflorire a acestuia, care corespunde cu înregistrarea unei anumite temperaturi în sol și timpul optim pentru însămânțarea porumbului, măceșul comun (Rosa canina), iar de-a lungul văilor, în general pe soluri bogate în substanțe organice, este prezent socul (Sambuculus nigra).

Fig.31 Vegetație de stepă, specifică localității Luduș

La marginea pădurii crește una dintre lianele acestui teritoriu, respectiv curpenul de pădure (Clematis vitalba). Stratul ierbos este format din floră de mull, graminee, floră acidofilă, precum și specii precum lăcrămioara (Convallaria majalis).

Alături de vegetația arborescentă și arbustivă, se remarcă terenurile agricole și pajiștile secundare, apoi pajiștile secundare-stepizate, unde apar grupări de iarba vântului (Aspera spica-venti) și păiușul comun (Festuca pratensis).

În zona Luduș se semnalează, pe spații destul de întinse, vegetația de silvostepă, reprezentată prin petice de cvernicee (mai ales pe pantele cu expunere nordică) și prin pajiști semi-uscate, care predomină acolo unde nu au fost înlocuite cu terenuri agricole. Aceste asociații silvostepice sunt doar în mică parte rezultat a acțiunii climei, rolul cel mai important al acestui mod de manifestare revenindu-i substratului marno-argilos, care nu permite infiltrarea și acumularea apei.

Fig.32 Vegetație de luncă

De-a lungul râurilor (fig.32) este prezentă vegetația specifică de luncă, constituită, în principal, din zăvoaie cu esențe moi: răchită albă (Salix alba), răchită comună (Salix fragilis), plopul alb (Populus alba) și din fânețe de luncă cu ierburi mezofile (pe terenuri mai uscate) și higrofile (pe terenuri mai umede); se mai întâlnește stuf (Phragmites communis), papură (Tipha), rogoz (Carex) și altele.

5.2. Starea pădurilor

Conform tipurilor de ecosisteme din orașul Luduș, în funcție de clasificarea Corine, suprafața acoperită cu păduri ocupă circa 319,34 ha, din care păduri de foioase, în suprafață de 96,15 ha și păduri de amestec, în suprafață de 3,07 ha. Starea ecosistemelor forestiere în orașul Luduș coboară la nivelul satisfăcător favorabil. Există o presiune economică crescândă, mai ales asupra pădurilor private și a celor administrate de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA.

Tabel nr.6

Suprafața ocupată de păduri în orașul Luduș,

conform clasificării CORINE

Sursa: Raport de mediu la P.U.G. Luduș, 2014

Un astfel de exemplu îl constituie defrișarea ilegală a unei suprafețe de aproximativ 14ha de salcâm din apropierea zonei rezidențiale și defrișări ilegale în rezervația de molid din cartierul Gheja în anul 2009. O soluție optimă o constituie continuarea participării orașului Luduș la Programul de îmbunătățire a calității mediului, prin împădurirea terenurilor degradate, reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor.

Astfel, 10,56 ha terenuri degradate din extravilanul orașului au fost sistematizate prin plantare în zona “Coasta lui Papuc”.

5.3. Fauna

În concordanță cu elementele de vegetație și determinate de condițiile de relief și climatice se dezvoltă și componentul faunistic al regiunii, care cuprinde: iepurele (Lepus europaeus), căprioara, veverița, nevăstuica (Mustella nivalis), pârșul (Glis glis), orbetele sau cățelul de pământ (Spalax leucodon transsylvanica), mistrețul, precum și păsări: ciocănitoarea (Aryobates major), gaița (Garrulus glandoris), gaia (Milvus milvus), pupăza (Upuca epops), turturica (Streptotelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palambus), cinteza (Fringilla montifrigilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus) colonizat aici.

Biotopul apelor curgătoare și lacustre cuprinde diverse specii de pești precum crapul (Cyprinus carpia), cleanul (Lenciscus squalins), știuca (Esox lucinus), somnul (Silurus glanis). Mai apar racul (Astacus), moluște și rațele sălbatice (Anas platyrhyuchos).

5.4. Solurile

Factorii pedologici care au favorizat formarea învelișului de sol sunt: relieful, materialul parental, clima, apa freatică, formațiunea vegetală și vârsta. La aceștia se adaugă și factorul uman. În funcție de precipitații, natura terenului, nivelul pânzei freatice, compoziția chimică, tipul de vegetație, cercetătorul Jakab Samuel amintește în lucrarea sa, apărută în anul 1965 și intitulată „Solurile din raionul Luduș”, următoarele tipuri de soluri, care conform STRS 2003 sunt (fig.34):

a. Luvisolurile și hidrisolurile s-au format pe depozite de origine fluvială (mâluri și argile), cu apă freatică aproape de suprafață și sub o vegetație ierboasă hidrofilă. Solurile sunt bogate în humus având o reacție neutră slab acidă sau slab alcalină. Sunt folosite ca fâneață, cu producție mare de masă verde la hectar, dar de slabă calitate nutritivă. În urma unor lucrări de drenaj, o parte din terenuri au devenit fertile, fiind utilizate ca terenuri agricole pentru culturile de sfeclă de zahăr, porumb și cânepă. Sunt reprezentate pe hartă de soluri gleice (GC).

b. Aluviosolurile predomină în zona de luncă a Mureșului și corespund stadiului incipient de solidificare a depozitelor aluviale. Acestea se subclasifică în:

soluri formate din aluviune scheletică, pe suprafețe reduse, utilizate ca terenuri de pășunat;

soluri aluvice slab evoluate formate numai pe depuneri aluvionare carbonatate sau necarbonatate; conțin o cantitate mare de humus, însă cu mai puțin azot și fosfor și sunt folosite pentru culturile de sfeclă de zahăr, grâu și cartof;

soluri aluvice evoluate și soluri deluviale formate în zona de luncă și la baza versanților, având orizontul superior mai gros, bogat în humus, azot, dar sărac în fosfor; reprezintă solurile cele mai fertile din Culoarul Mureșului și din valea Pârâului de Câmpie, ce apar la Luduș;

Fig.33 Repartiția terenurilor pe teritoriul localității Luduș

c. Cernisolurile s-au format pe relieful colinar, în partea de sud a Câmpiei Sărmașului pe roci sedimentare (marne și argile), în condiții bioclimatice de stepă antropică. Sunt soluri bogate în humus, azotat și mai puțin potasiu. Sunt folosite la culturile de cereale (grâu), sfeclă de zahăr, trifoiul, lucerna. Se remarcă cernoziomul și faeoziomul.

d. Solurile brune de pădure ocupă în special terenurile însorite de pe versantul stâng al văii Mureșului, locuri care nu demult, au fost despădurite. Aceste soluri s-au format pe: nisipuri, argile, marne și luturi de terase. Acolo unde pânza freatică este mai aproape de suprafață, apar solurile stagnice.

e. Solurile podzolice apar pe versanții cu expoziție N, NE și E.

f. Erodosolurile, formate pe depozite de marne și argilă, se găsesc pe terenurile puternic erodate de la Gheja și Fundătură.

Fig.34 Luduș-harta solurilor

Se remarcă faptul că, în cea mai mare parte, solurile sunt fertile, cu o mare importanță economică pentru culturile de cereale, legume și pomi fructiferi. De asemenea, asocierile de vegetație ierboasă influențează pozitiv creșterea bovinelor sau ovinelor prin pășunile bogate în plante furajere (fig.34).

5.5. Probleme privind protecția mediului. Riscuri naturale. Disfuncționalități observate pe teritoriul orașului Luduș.

probleme de mediu

În orașul Luduș sunt semnalate următoarele probleme de mediu:

existența a însemnate suprafețe cu terenuri degradate, terenuri ce necesită măsuri de combatere a fenomenului de eroziune;

necesitatea amenajării zonelor deluroase afectate de alunecări, fie tradițional prin cultivarea viței de vie, cu pomi fructiferi sau împăduriri, fie prin lucrări de stabilizare prin combaterea eroziunii;

realizarea de investiții privind apărarea orașului împotriva inundațiilor;

deșeurile menajere nedegradabile constituie o problemă de mediu, iar cooperarea cu o groapă de gunoi ecologic este absolut necesară,

lipsa unei protecții corespunzătoare a zonelor protejate din zona industrială, unde, cu ocazia săpăturilor pentru amplasarea unităților industriale, s-au făcut descoperiri arheologice;

instituirea unor zone de protecție sanitară pentru cimitire, rezervoarele de apă, puțurile de apă, grajdurile de animale sau pentru alte rețele tehnico-edilitare existente și propuse;

depozitarea deșeurilor menajere în spații neamenajate; se impune amenajarea punctelor de colectare a acestora;

dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate (ex: decontaminarea de către Petrom a depozitului de produse petroliere pentru înlăturarea reziduurilor din sol și pânza freatică);

reducerea poluării aerului prin devierea traficului rutier; o soluție poate constitui fie realizarea unei centuri ocolitoare a orașului, fie tronsonul autostrăzii Transilvania care ar prelua traficul din zonă; o soluție o poate constitui construirea pistelor de bicicliști și amenajarea “brațului mort”;

amenajarea de parcuri fotovoltaice (proiect de parc- Roșiori);

construirea de case ecologice, la costuri reduse, în care să fie strămutată populația de etnie rromă;

protejarea patrimoniului construit;

conservarea și punerea în valoare a unităților de peisaj în vederea valorificării în scop turistic (dezvoltarea diferitelor forme de turism: agroturismul, cinegetic etc.);

riscuri naturale

Viituri

finalizarea lucrărilor de regularizare a Pârâului de Câmpie, refacerea podurilor, lucrări de deviere a Râului Mureș;

disfuncționalități în funcționarea lucrărilor de regularizare (nefuncționarea unor clapete a generat refularea apelor de viitură în zona satului component Gheja);

Alunecările de teren

pe ambele laturi ale râului Mureș s-au semnalat alunecări de teren, dar și în zona de vest a localității Gheja, Ciurgău, Roșiori, zone afectate intens de alunecări.

CAP.6 RESURSELE NATURALE

Rocile care alcătuiesc depozitele sarmațiene din zonă sunt înmagazinate cu gaz metan, iar în zonele de sinclinal sunt îmbibate cu ape de zăcământ, sărate sau iodurate.

Gazul metan reprezintă cea mai importantă resursă a subsolului. Se exploatează din domul gazeifer aflat pe teritoriul cătunelor Avrămești-Fundătură. Acest dom este alcătuit din depozite sedimentare neogene (alternanță de nisipuri și marne), fiind erodat și înconjurat de zone de sinclinal.

Rocile utile sunt o altă bogăție a subsolului. Sunt roci sedimentare-detritice, prezente în rezerve mari și sunt reprezentate prin nisipuri, marne, argile, gresii, luturi de coastă, pietrișuri și balast, cu largi utilizări în industria materialelor de construcții.

Fig.35 Luduș

CONCLUZII

Ludușul este o străveche așezare aflată în sudul Câmpiei Transilvaniei, la confluența Pârâului de Câmpie cu Mureșul, fiind, începând cu anul 1968, parte a județului Mureș. Cel mai vechi document care atestă existența localității datează din anul 1333, iar localitatea prezintă urme de locuire încă din preistorie, din perioada Neoliticului.

Larga dezvoltare a Culoarului Mureșului în profil transversal, cu un climat favorabil și soluri fertile (aluvionare și cernoziomuri argiloiluviale) la care se adaugă și posibilitățile de irigare în perioadele mai uscate ale anului, îndeosebi pentru culturile de legume, așează acest teritoriu într-o condiție de potențial agricol dintre cele mai ridicate.

În prezent, această așezare beneficiază de peisaje geografice variate, cu condiții naturale prielnice, cu importante resurse naturale ce cuprind zăcăminte de gaz metan și roci utile. Pentru dezvoltarea sa economică, orașul s-a folosit și se folosește în continuare de avantajele ce derivă din cadrul natural și din legăturile economice existente cu celelalte localități.

Un element de bază îl constituie și factorul uman, care conlucrează la evoluția funcțională și urbanistică a orașului Luduș, un centru polarizator pentru partea de vest a județului Mureș.

Autorii

BIBLIOGRAFIE

*** Anuarul statistic al jud. Mureș 2016, I.N.S., D.S. Mureș, Tg.-Mureș, 2017;

*** Atlasul climatologic al R.S.R., Ed. Academiei R.S.R. București, 1966;

Andreica, I. ș.a. Monografia orașului Luduș, manuscris, 1977;

Andreica, I. ș.a. Monografia orașului Luduș, Ed. Nico, Tg.-Mureș, 2008;

Berar, Antoniu și colab., Luduș, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2012;

Berar, A, Berar, M, și colab., Luduș, plantele din orizontul local și importanța lor, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2015;

Berar, A, Berar, M, Crișan, O, Cazan, A., 2017, Luduș, 13-15 mai 1970. Un oraș acoperit de ape., Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2017;

Brăiescu, G, Raport de mediu la P.U.G. Luduș, 2014;

Cucu, V, Atlasul județelor R.S.R., Ed.D.P., București, 1978;

Ginea, D, Enciclopedia geografică a României, Ed. Enciclopedică, București, 2002;

Irimuș, I.A., Morfologia Domului Bogata de Mureș, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Geographia, anul XXXVIII, Cluj-Napoca, 1993;

Irimuș, I.A., Relieful pe domuri și cute diapire în Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998;

Irimuș, I.A., Geografia fizică a României, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003;

Mateescu, E, ș.a. Ghid de adaptare a tehnologiilor agricole la schimbările climatice pentru Regiunea 7 Centru, 2014;

Mihăilescu, V, Dealurile și câmpiile României, Ed. Științifică, București, 1966;

Pop, G.P., Depresiunea Transilvaniei, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2012;

Sorocovschi, V. și colab., Aspecte privind colmatarea iazurilor de pe valea Ludușului între Miheșul de Câmpie și Zau de Câmpie, Analele Univ. De Vest din Timișoara, Vol. 9-10, 2000;

Șopterean, M.L., Monitorizarea regimului termic si hidric din Câmpia transilvaniei și caracterizarea tehnologică a terenurilor pentru principalele culturi, teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca, 2012.

Webografie

http://www.cuvantul-liber.ro/

https://aquaserv.ro/apa/calitatea-apei

http://pe-harta.ro/mures/

Publicații

Cotidianul Cuvântul Liber, Tg. Mureș

Săptămânalul Punctul, Tg. Mureș

Revista Transgeographica, Liceul Tehnologic Luduș

Fotografii

Dan Hădărig (fig. 1,4,11)

Levente Bagy (fig. 3,5,7-10,12,14,15,18,25,26,31,32,35)

Ovidiu Horațiu Crișan (fig. 29,30)

Arhiva Primăria orașului Luduș (fig.28)

Grafice și Hărți

Berar Marcela: 2,6,13,16,17,19,20

Berar Antoniu-Ioan: 21,22,23,24,27,33,34