Anotimpurile (Primăvara, Toamna,) Animalele domestice etc. La prima temă se pot valorifica achizițiile de la activitățile de observare, memorizare,… [311662]

Licență

Anotimpurile (Primăvara, Toamna,) Animalele domestice etc. La prima temă se pot valorifica achizițiile de la activitățile de observare, memorizare,… [311662]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA ȘI PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIDACTIC

CONEXIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN ACTIVITĂȚILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR CU PREȘCOLARII

Coordonator științific:

Lect. Univ. dr. Marinescu Ioan Eustațiu

Propunător:

Prof. înv. preșcolar: [anonimizat] 2011

CUPRINS

CAPITOLUL 1 – INTERDISCIPLINARITATEA ÎN ACTIVITATILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI

Importanța temei în actualitatea învățământului românesc……………………4

Modernizarea învățământului preșcolar în contextul actual………………….

Interdisciplinaritatea – importantă tendință a învățământului contemporan…

Cunoașterea psihologică a [anonimizat] a proiectării activităților educative……………………………………………………………………….

Obiective majore ale cunoașterii mediului înconjurător……………………….

1.5.1. [anonimizat] a mediului…………

1.5.2. Metode interdisciplinare de realizare a educației ecologice în grădiniță..

1.6. Motivarea alegerii temei…………

[anonimizat]……..

2.1. Definirea ipotezei …………..

2.2. Obiectivele urmărite în cercetare…….

[anonimizat], PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR…….

Stabilirea nivelului inițial de cunoștințe a preșcolarilor..

3.2. Metode de cercetare asupra temei avute în studiu pentru realizarea conexiunilor interdisciplinare

3.3. [anonimizat]..

3.4 Metode interdisciplinare active și interactive utilizate în învățământul preșcolar…

3.5. [anonimizat], vizite și vizite/[anonimizat]

3.6 Locul și importanța activităților interdisciplinare în dezvoltarea copilului

preșcolar.

[anonimizat] V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI AMELIORATIVE

BIBLIOGRAFIE…………..

ANEXE…………….

CAPITOLUL I – INTERDISCIPLINARITATEA ÎN ACTIVITATILE DE CUNOAȘTERE A MEDIULUI

1.1. IMPORTANȚA TEMEI ÎN ACTUALITATEA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Învățământul românesc cunoaște o [anonimizat] a strategiei de lucru.

În orice domeniu de activitate este necesară cunoașterea proprietăților materiale cu care se lucrează pentru a [anonimizat].

Se impune aceasta cunoaștere ca o cerintă logică de modelare a [anonimizat] o perioadă a [anonimizat].

Spiritul interdisciplinar în scoala poate fi socotit un indice al procesului de modernizare. El înseamnă viziune globală și spirit de echipă. Conceptul de interdisciplinaritate poate fi explicat și precizat ca posibilitate de intersecție a informațiilor din două sau mai multe domenii. [anonimizat] A. [anonimizat] “ [anonimizat] a [anonimizat] a cunoașterii în care disciplina pastrează autonomia, specialitatea și interdependența relativă și în același timp se integrează în sistemul global de cunoștințe.”

Predarea interdisciplinară se realizează pe două coordonate strâns legate între ele:

1. Intrasistemic: prin integrarea sau reluarea pe plan superior a cunoștintelor de aceeași natură, dar însușite în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor.

2. Intersisitemic: când se realizează sinteze de cunoștințe din domenii diferite ale cunoașterii.

In vederea predării interdisciplinare trebuie stabilite anumite obiective:

Depistarea dificultăților pe care le întâmpină copiii în asimilarea informației științifice;

Stabilirea metodelor de instruire apte sa dezvolte copiilor gândirea structural-sistematică, în vederea caracterului interdisciplinar;

Înzestrarea copiilor cu operații intelectuale fundamentale care favorizează

abordarea interdisciplinară: analiza si sinteza, clasificarea, sistematizarea și ierarhizarea.

Așadar, interdisciplinaritatea va deveni, din ce în ce mai mult, nu doar

nou mod de abordare a conținuturilor, ci un nou mod de organizare a învățării.

În viziunea unui învățământ interdisciplinar, copiii ar putea sa

dobândească o privire de ansamblu asupra vieții și universului, să asimileze mai temeinic valorile fundamentale și să distingă mai ușor scopurile de mijloace.

A preda în acest fel înseamnă a îmbunătăți elemenetele învățate anterior,

pe de o parte, și pe de altă parte, a completa progresiv tema încât să nu devină o repetare monotonă a sarcinilor propuse, în cadrul jocurilor și activităților frontale.

Pentru a realiza strategiile didactice propuse, trebuie să dispunem de o bază materială corespunzatoare, ce constă în: jocuri, jucării, materiale de construcție, cărți și reviste pentru copii, mulaje, aparate pentru gimnastică, materiale din natură, instrumenete muzicale, aparatură audio-vizuală.

În întocmirea planificărilor calendaristice, educatoarea trebuie să prevadă metodele folosite, materialul didactic adecvat în vederea realizării obiectivelor fiecărei activități, a corelației judicioase a acestora. Corelarea dintre activități este posibilă deoarece obiectivele stabilite pentru fiecare tip de activitate în parte nu constituie un impediment, întrucât există obictive comune mai multor categorii de activități.

În relizarea corelării dintre mai multe activități am plecat de la ipoteza că punerea în evidență, în cadrul procesului instuructiv-educativ, a elementelor pregătitoare, a premiselor comune mai multor activități și a conexiunilor dintre aceste activități va conduce la o sporire a eficienței învățării, la o creștere a capacității de aplicare a cunoștințelor și la o amplificare a transferurilor de idei și de metode de învățare.

Pentru realizarea interdisciplinarității în cadrul activității de cunoaștere a mediului înconjurător cu alte domenii experiențiale, am avut în vedere realitatea psihologică a copilului mic în dezvoltare urmărind sa-mi abordez cerințele nivelului lui de înțelegere, să mă adaptez individualității fiecărui copil, pentri a-l ajuta în vederea unei dezvoltări corespunzătoare.

MODERNIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR ÎN CONTEXTUL ACTUAL

Într-o accepțiune generală, educația este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un fenomen social specific, un atribut al societății, o condiție a perpetuării și progresului acesteia. Așadar, ea se raportează, în același timp, la societate și la individ.

Între formele educației figurează și educația formală, care are un caracter organizat, sistematizat, instituționalizat. În ansamblul procesului permanent al educației, ea constituie o perioadă de formare intensivă care face din acțiunea educativă un obiectiv central. Ea se adresează vârstei de formare și asigură asimilarea sistematică a cunoștințelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale și dezvoltarea capacităților individuale.

Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenția se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate și prognosticul poate fi nefavorabil.

Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacității de a învăța. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în educație, după cum arată un studiu elaborat de R.Cuhna , unul dintre laureații Premiului Nobel în economie. Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau slab valorificate.

Educația copilului începe de la naștere. Educația timpurie, în România, ca în întreaga lume, cuprinde educația copilului în intervalul de vârstă de la naștere până la intrarea acestuia la școală. Grădinița, ca serviciu de educație formală, asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât și comunitatea în procesul de învățare.

Ca note distinctive ale educației timpurii am putea aminti:

copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică (comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale);

la vârstele mici este fundamental să avem o abordare pluridisciplinară (îingrijire, nutriție și educație în același timp);

adultul/educatorul, la nivelul relației “didactice”, apare ca un partener de joc, matur, care cunoaște toate detaliile jocului și regulile care trebuie respectate;

activitățile desfășurate în cadrul procesului educațional sunt adevărate ocazii de învățare situațională;

părintele nu poate lipsi din acest cerc educațional, el este partenerul-cheie în educația copilului, iar relația familie – grădiniță – comunitate este hotărâtoare.

Realizarea unui sistem coerent de educație timpurie a copilului în România este o necesitate care decurge din prioritățile educației la nivel mondial și național.

Într-un demers coerent al centrării demersurilor educaționale pe copil, noul curriculum scoate în evidență relația biunivocă conținut-metodă și pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a funcțiilor mintale constructive și creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedagogice – după H.Wallon – în care copiii și educatoarea se află într-o interacțiune și acomodare reciprocă, subtilă și continuă. De asemenea, ea insistă pe:

ideea de cadru didactic care joacă rolul de persoană resursă, care informează preșcolarul și îi facilitează acestuia accesul la informații, care diagnostichează dificultățile copilului și care îl sprijină și orientează fără a-l contrazice sau eticheta, care lucrează individual sau în grupuri mici cu preșcolarii respectând ritmul lor propriu etc.;

deschiderea grădiniței către exterior, către comunitate și, în acest context consideră că învățarea realizată de la persoane din afara instituției este la fel de valoroasă precum cea de la cadrul didactic;

utilizarea în mod cât mai flexibil a spațiului, mobilierului și a materialelor și echipamentelor specifice.

Conform noului curriculum pentru învățământul preșcolar programul

anual de studiu se va organiza în jurul a șase mari teme:

Cine sunt/ suntem?

O explorare a naturii umane, a convingerilor și valorilor noastre, a corpului uman, a stării de sănătate proprii și a familiilor noastre, a prietenilor, comunităților și culturilor cu care venim în contact (materială, fizică, sufletească, culturală și spirituală), a drepturilor și a responsabilităților noastre, a ceea ce înseamnă să fii om:

numele și prenumele, membrii familiei, comunitate (prieteni, vecini, colegi de grădiniță, personalul grădiniței);

casa familiei, camera personală, grădinița, sală de clasă, alte spații familiare;

responsabilități proprii în familie/la grădiniță;

prieteni, codul bunelor maniere, drepturile copilului, norme de conviețuire socială (norme de conduită, norme de circulație, norme igienice);

corpul omenesc;

familia în diferite ipostaze (la masă, în parc, în excursie, în livada sau pe ogor etc.);

diferențe de gen, rasă, cultură, limbă, religie etc.

b) Când/cum și de ce se întâmplă?

O explorare a lumii fizice și materiale, a universului apropiat sau îndepărtat, a relației cauză-efect, a fenomenelor naturale și a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului științei și tehnologiei.

– aerul;

– apa;

– solul;

– vegetația;

– fauna;

– ființa umană ca parte integrantă a mediului;

– fenomene ale naturii.

c) Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?

O explorare a Sistemului solar, a evoluției vieții pe Pământ, cu identificarea factorilor care întrețin viața, a problemelor lumii contemporane: poluarea, încălzirea globală, suprapopularea etc.

O explorare a orientării noastre în spațiu și timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei și geografiei din perspectivă locală și globală, a căminelor și a călătoriilor noastre, a descoperirilor, explorărilor, a contribuției indivizilor și a civilizațiilor la evoluția noastră în timp și spațiu.

– mediul apropiat (casa/grupa, grădinița/școala noastră);

anotimpurile și transformările din natură;

oraș-sat, munte-vale, ape-mări;

exploratori și mari descoperiri;

tinerețe-bătrânețe, trecut-prezent-viitor;

oamenii și activitățile lor de-a lungul istoriei;

elemente din spațiu: lună, stele, nave spațiale etc.;

obiceiuri și tradiții locale/naționale;

evenimente (istorice, personale etc.).

călătoria în spațiu.

d) Cine și cum planifică/organizează o activitate?

O explorare a modalităților în care comunitatea/individul își planifică și organizează activitățile, precum și a universului produselor muncii și, implicit, a drumului pe care acestea îl parcurg .

O incursiune în lumea sistemelor și a comunităților umane, a fenomenelor de utilizare/ neutilizare a forței de muncă și a impactului acestora asupra evoluției comunităților umane, în contextul formării unor capacități antreprenoriale:

– Responsabilități proprii în familie/la grădiniță;

– Eu știu să realizez…;

– De la trestia de zahăr la prăjitură;

– Cum se fac?

– O zi în grădiniță;

– În week-end la bunici;

– Rețete culinare;

– Rezultate ale activității.

e) Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

O explorare a felurilor în care ne descoperim și ne exprimăm ideile, sentimentele, convingerile și valorile, îndeosebi prin limbaj și prin arte.

O incursiune în lumea patrimoniului cultural național și universal:

modul de exprimare a sentimentelor, gândurilor, ideilor (observare);

decoruri și costumație, regie (la teatru și la film);

despre măști și despre balul mascat;

despre mimi și mimă;

despre euritmie.

modul de exprimare a sentimentelor, gândurilor, ideilor (observare);

f) Ce și cum vreau să fiu?

O explorare a drepturilor și a responsabilităților noastre, a gândurilor și năzuințelor noastre de dezvoltare personală.

O incursiune în universul muncii, a naturii și a valorii sociale a acesteia (Munca – activitatea umană cea mai importantă, care transformă năzuințele în realizări). O incursiune în lumea meseriilor, a activității umane în genere, în vederea descoperirii aptitudinilor și abilităților proprii, a propriei valori și a încurajării stimei de sine:

– Vreau să fiu…;

– Ce știu și ce vreau să aflu;

– Să ne descoperim talentele.

Totodată, curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențele academice, ci în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a lucra împreună sau alături de alții, a gestiona emoții, a accepta diversitatea, toleranța etc.), dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situații problematice, gîndirea divergentă, stabilirea de relații cauzale, etc., asocieri, corelații etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentație sănătoasă etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens, domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a acestor obiective și, în același timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.

1.3. INTERDISCIPLINARITATEA – IMPORTANTĂ TENDINȚĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI CONTEMPORAN

Complexitatea vieții sociale, dezvoltarea rapidă a științei și tehnicii, explozia informațională actuală, precum și circulația rapidă a informațiilor impun o perspectivă interdisciplinară în toate domeniile activității umane. Pentru a satisface aceste cerințe, învățământul de toate gradele, trebuie să se orienteze spre o formare interdisciplinară a personalității umane. Un astfel de model educațional este flexibil, permite adaptarea individului la mutațiile vieții sociale.

Interdisciplinaritatea nu exclude granițele disciplinare, ci, dimpotrivă: impune redimensionarea granițelor disciplinare; presupune o concepție interdisciplinară și un sistem de organizare flexibil; solicită planuri de învățământ interdisciplinare; impune o metodologie specifică interdisciplinarității; cere cadre didactice cu formațiune interdisciplinară.

Interdisciplinaritatea nu complică procesul instructiv, ci duce la adâncirea și extinderea conexiunilor dintre discipline. Activitățile interdisciplinare au un profund caracter formativ, contribuind la formarea unei noi atitudini față de cunoaștere. Copiii încep să cunoască viața și lumea sub aspectele lor variate prin transferul cunoștințelor.

Învățarea interdisciplinară contribuie la: cultivarea atitudinilor creative,

dezvoltarea flexibilității gândirii, dezvoltarea sensibilităților copiilor, însușirea tehnicilor de cunoaștere științifică în perspectiva educației și autoeducației

permanente.

Prin structura și scopul său, învățământul preșcolar favorizează și permite activități interdisciplinare la toate formele de organizare ale acestuia.

„Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil; nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale.” (Ed. CLAPARÈDE – „Psihologia copilului și pedagogia experimentală”)

Crearea unei situații pozitive, favorizează activizarea grupei, trezește interesul copiilor pentru joc și îl motivează. Legat de necesitatea creerii situațiilor pozitive de care am amintit, în desfășurarea jocului, apare un moment de maximă importanță pentru copil – momentul în care el înțelege sau descoperă mecanismul de rezolvare a sarcinii date. Realizarea acestui salt, se datorează în mare parte strădaniilor educatoarei. De aici înainte, reușitele copilului, vor fi produsul propriilor eforturi și capacități, se va deschide calea, uneia dintre cerințele pedagogiei moderne, anume aceea a învățării prin descoperire.

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din diverse domenii de cunoaștere, axată pe învățare, în condiții relaxante, fără conștientizarea unui efort intelectual din partea copiilor. În jocul didactic interdisciplinar se realizează conexiuni interdisciplinare, se transferă cunoștințe și deprinderi însușite într-un domeniu înt-altul. De exemplu: la activități de cunoașterea mediului este realizată interdisciplinaritatea cu educarea limbajului, educație muzicală, educație plastică, etc.

O simplă utilizare a unor cunoștințe din diferite domenii nu constituie încă activitate interdisciplinară. Interdisciplinaritatea presupune o restructurare a cunoștințelor, aplicarea informațiilor în acțiuni utilitare, în generalizări și abstractizări.

Din aceste considerente, din activitatea mea practică și din observațiile făcute asupra copiilor aflați în diverse activități, consider că eficiența jocului didactic interdisciplinar constă în:

– stimularea interesului pentru cunoaștere prin corelarea diferitelor discipline;

– facilitarea realizării sarcinilor didactice prin elementele de joc care creează motivația învățării;

– preîntâmpinarea monotoniei și a plictiselii;

– înțelegerea logică a unor fenomene științifice, a unor aspecte de viață;

creșterea capacității de aplicare practică a cunoștințelor;

– favorizarea dezvoltării gândirii logice, a creativității, a imaginației și originalității acțiunilor copiilor.

La jocurile și activitățile la alegerea copiilor, liber – creative, copiii repartizați pe arii de interes, după preferințele lor, își consolidează cunoștințele acumulate și deprinderile lor legate de acestea. Concomitent cu desfășurarea acestor jocuri, se poate face verbalizarea acțiunilor, astfel se realizează dezvoltarea deprinderilor de exprimare prin activizarea vocabularului. Prin activitate individuală sau cu grupuri mici, se pot corecta greșelile și/sau tulburările de comunicare depistate. În astfel de activități copiii nu conștientizează efortul intelectual, pentru că aceste activități sunt atractive pentru ei, le satisfac necesitățile de mișcare și de cunoaștere.

În jocurile de creație și de construcție, copiii transferă cunoștințe și deprinderi dobândite în alte activități. În astfel de activități, copiii exersează deprinderile de comunicare, pot însuși cuvinte noi, sensuri noi ale unor cuvinte cunoscute. Prin urmare, se dezvoltă creativitatea și imaginația lor.

În activitățile de educare a limbajului (povestire, lectură după imagini, convorbiri,) se pot folosi conținuturi specifeice diferitelor domenii. Astfel, din domeniul științei: activitate matematică, cunoașterea mediului; din domeniul educației estetice și creative: muzică, artă plastică.

În activitățile de educare a limbajului obiectivul de referință este îmbogățirea și activizarea vocabularului copiilor prin învățarea unor cuvinte care denumesc: însușiri, mărimi, forme, dimensiuni, culori (deci adjective); cantitatea și ordinea obiectelor (numerale).

În activități de educație plastică, copiii trebuie să fie stimulați să descrie desenele sau picturile executate de ei, să motiveze alegerea culorilor, astfel se exersează deprinderile de comunicare verbală. Această verbalizare relevă totodată perceperea și denumirea corectă a componentelor desenului realizat.

Cunoștințele dobândite la activitățile de matematică pot fi utilizate în activitățile de educare a limbajului, de cunoaștere a mediului, de educație estetică sau de educație fizică. Cunoștințele matematice își găsesc aplicare în jocurile de construcție în care se utilizează figuri geometrice, bețișoare de diferite lungimi și grosimi. Copiii trebuie să intuiască forma, mărimea, culoarea, trebuie să numere piesele necesare unei anume construcții. Pentru crearea unei atmosfere relaxante și plăcute, se pot utiliza la aceste activități chiar instrumente muzicale: copiii trebuie să bată în tobă, să apese clapele unui pian-jucărie de tot atâtea ori, câte silabe conține un cuvânt, câte cuvinte conține o propoziție, etc.

În activitățile de lectură pe bază de imagini se pot realiza corelații interdisciplinare prin următoarele sarcini didactice: gruparea elementelor unui tablou după criteriile stabilite; numărarea în ordine crescătoare sau descrescătoare a elementelor unei mulțimi (obiecte de îmbrăcăminte, ființe, animale, plante, etc,); numărarea culorilor, a formelor, a pozițiilor spațiale ale unor obiecte, etc.

Învățarea interdisciplinară este facilitată și de alte metode didactice în afara jocului didactic: convorbirea, povestirea, problematizarea.

Convorbirea liberă, de exemplu, are largi posibilități interdisciplinare în activități cu tema: Anotimpurile (Primăvara, Toamna,…) Animalele domestice etc. La prima temă se pot valorifica achizițiile de la activitățile de observare, memorizare, povestire, educație artistico-plastică sau muzicală. Sarcinile didactice ce pot fi realizate de către copii sunt: sesizarea caracteristicilor primăverii / toamnei; interpretarea unor cântece legate de acestea; executarea unor mișcări ce redau fenomene ale naturii: vântul, ploaia, glasul animalelor, etc. prezentarea unor jocuri de copii legate de aceste teme; mimarea unor activități specifice anotimpului, animalelor; reproducerea unor poezii legate de temă.

Activități complementare pot fi: plimbări în parc, unde copiii pot observa natura, recunosc aspecte specifice anotimpului, sesizează culori, forme și zgomote din natură. Se poate organiza un joc de mișcare prin care copiii mimează gesturi sesizate, se pot rememora cântece, poezii legate de temă, etc.

În concluzie: activitățile interdisciplinare asigură transferul cunoștințelor asimilate la situații noi, apropiate de viață, consolidează deprinderi motrice, facilitează efortul intelectual și stimulează creativitatea copiilor.

1.4. CUNOAȘTEREA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR, CONDIȚIE A PROIECTĂRII ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE

Perioada preșcolară este una de rapide achiziții intelectuale, de dezvoltare a gândirii copilului. El pipăie, combină, exprimă – în același timp acționează, gândește acțiunea și o vorbește. Copilul este în plină evoluție a operațiilor gândirii. El este un explorator, investigând lumea și proprietățile sale. Este important să cunoaștem copilul deoarece numai așa îi asigurăm o creștere sănătoasă, o dezvoltare a proceselor psihice ca, în final, să facă față cerințelor de mai târziu impuse de activitatea școlară.

Dezvoltarea psihică, intelectuală și morală a copilului depinde de modul cum știe adultul să-l susțină în a-și edifica propriul destin.

Cunoașterea copilului semnifică activitatea sistematică a educatorilor și părinților, pentru identificarea suporturilor sale ca personalitate și proiectarea corectă a strategiilor educaționale favorizând, în fiecare etapă a dezvoltării, valorificarea și amplificarea potențialului nativ. Pentru a ajunge la o cunoaștere cât mai completă și mai complexă a copilului am parcurs o serie de etape în colectarea informațiilor. O primă etapă a reprezentat-o întâlnirea cu părinții cu unii dintre ei purtând discuții chiar de la înscrierea copilului în grădiniță. O altă etapă a reprezentat-o convorbirile individuale cu copiii, apoi complexele activități de evaluare pe care le parcurgem în primele două săptămâni de la începutul anului școlar. Vizitele la domiciliu au reprezentat prilejuri speciale de studiu ale manifestărilor copilului în cadrul familial (comportament, limbaj, atitudine). Discuțiile individuale cu părinții au reprezentat modalități de obținere a informațiilor pe care doream să le cunoaștem sau să le transmitem.

Cu toate că am colectat nenumărate informații despre copii, de un real folos ne-au fost și chestionarele pe care le-am aplicat părinților cu prilejul întâlnirilor programate. Studiind cu deosebită atenție și interes rezultatele obținute în urma aplicării chestionarelor ne-am îmbogățit informațiile despre copil, fiindu-ne de un real folos în cunoașterea, evaluarea și proiectarea demersului didactic. Gama metodelor de culegere a datelor despre copii a fost completată de întâlnirile săptămânale cu părinții (ziua părinților) prilej cu care au ocazia să-și împărtășească ideile, experiențele în ceea ce privește educația și dezvoltarea copiilor lor. De un interes deosebit s-a bucurat cursul pentru părinți "Educați așa!" inițiat de Inspectoratul Școlar, care este un mod de informare educațional preventivă și de sprijin acordat părinților în realizarea unei bune relații între părinte și copil deoarece aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și armonioase a copilului.

Experiența câștigată în urma acestor acțiuni ne-au ajutat să înțelegem multe aspecte al comportamentului în clasă, ca făcând parte din moștenirea lui culturală sau ca făcând parte din caracteristicile sale individuale. Informațiile cu privire la sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului le-am cules de la părinți, cabinetul medical sau medicul de familie. Metoda cea mai lesne și la îndemâna oricărui cadru didactic este observarea directă în mediul familial, în sala de grupă, în aer liber, cu prilejul vizitelor, excursiilor, a zilelor onomastice. Pentru cunoașterea cât mai aprofundată a copilului am întocmit liste de comportamente observabile pe domenii de activitate: limbaj, motricitate, abilități fizice și intelectuale. Conversația cu copilul este o altă modalitate de a-l cunoaște. Discutând cu acesta, am aflat mai multe despre felul în care gândește, ce-l preocupă, ce bagaj de cunoștințe are, ce-l interesează, cum vorbește, ce vocabular are, dacă are defecte de vorbire și care sunt acestea. Planificarea unui mediu educativ structurat pe joc constituie baza pentru dezvoltarea biopsihică a copiilor. În acest caz am folosit materiale educative, care să implice activ copiii, să-i solicite permanent mai ales în exersarea proceselor biopsihice constatate ca deficitare. Să-i provoace să reacționeze. Este bine știut faptul că rezultatele nu se pun în evidență imediat. Copiii au perioade de acumulări latente, uneori au salturi mai mult sau mai puțin observabile care, uneori (în cazuri deosebite), ne pot demoraliza. Orice activitate cu copilul nu este numai fiziologică sau numai psihologică pentru că desfășurându-se conștient, chiar și cea mai banală solicitare fizică este în același timp și o solicitare psihică.

Constatările pe care le-am desprins în urma studierii comportamentului al copiilor, ne-au determinat să organizăm activități de recuperare și de dezvoltare speciale. Jocurile de mișcare generală (de mers, alergare, pășire peste obstacole, târâre, exerciții ale brațelor și picioarelor) le-am continuat cu jocuri de respirație ("mirosim florile", "suflăm lumânările") apoi am continuat cu exerciții care să contribuie la dezvoltarea vorbirii. După jocurile de stimulare a motricității fine a mâinii și degetelor, am continuat cu jocuri pentru stimularea capacității de orientare spațială, realizare de construcții prin îmbinare pe orizontală și verticală, înșurubare, suprapunerea diferitelor piese, jocuri pentru antrenarea coordonării ochi-mână, jocuri pentru stimularea gândirii logice și a limbajului, grupări de obiecte sau imagini după diferite criterii: citire de imagini, jetoane, cărți, tablouri. Activitățile de desen, modelaj, activități practice le-am folosit pentru formarea deprinderilor manuale ale copiilor. În programul zilnic în atenția noastră se află în permanență pronunția corectă în acord cu limba literară vorbită. Am acordat o atenție deosebită verificării calității văzului și auzului și orientarea lor eventuală spre medicul specialist în cazul depistării unor astfel de deficiențe.

Am desfășurat cu succes exerciții care cer păstrarea unei poziții corecte în timpul desenatului, ținerea corectă a instrumentului de scris, orientarea corectă în spațiul bidimensional al foii de scris, sus-jos, stânga-dreapta, redarea corectă a formelor geometrice, redarea unor semne grafice asemănătoare literelor, analizând elementele lanțului vorbirii (sunet, silabă, cuvânt, propoziție). O importanță deosebită am acordat familiarizării cu importanța și specificul limbajului scris-citit, în vederea pregătirii acestuia pentru integrarea în activitatea școlară.

Pregătirea pentru școală însemnă pentru copil pe lângă tot ceea ce implică cuvântul "pregătire" și acea stare psihologică pozitivă, în raport cu apropiata intrare în școală, de așteptare pentru evenimentul întâlnirii cu școala, dar și pentru specificul activităților proprii școlarului. De entuziasm deosebit s-au bucurat întâlnirile-lecții dintre școlari și preșcolari cu ocazia diferitelor schimburi de experiență la nivel de unități.

Cunoașterea psihologică a copiilor în vederea integrării în activitatea școlară înseamnă formare, antrenare și cultivare de abilități, deprinderi, atitudini și modalități acționale, disponibilități motivaționale afective care să-l facă apt pe copil pentru a face față solicitărilor specifice situațiilor cu care se va confrunta în debutul școlarității. Toate aceste achiziții contribuie la structurarea "aptitudinii de școlaritate" ca rezultat al interacțiunii dintre învățare și dezvoltare, dintre demersul instructiv-educativ și consecințele acestuia în planul dezvoltării psihice.

1.5. OBIECTIVE MAJORE ALE CUNOAȘTERII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

1.5.1. DEFINIREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, MODALITĂȚI DE PROTECȚIE A MEDIULUI

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înțelege ansamblul de elemente și fenomene naturale și artificiale de la exteriorul Terrei, care condiționează viața în general și pe cea a omului în special. Sensul dat acestei noțiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimțite. O altă definiție o găsim în Legea protecției mediului, în care mediul înconjurător este ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale și spirituale.

Bineînțeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai și numai de fiecare dintre noi, ne afectează în mod direct viața și sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viață sănătoasă”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populație a globului. Este nevoie de mai multă atenție și de mai multă responsabilitate din partea fiecărui cetățean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată și pentru a putea folosi condițiile de viață pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijență acest aspect important al vieții lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare și distrugere a mediului și implicit la distrugerea sănătății fiecăruia dintre noi și a celor din jur.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezența unor componente străine, numite poluanți, ca urmare a activității omului, și care provoacă prin natura lor, prin concentrația în care se găsesc și prin timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esențiale vieții. (Conferința Mondială a O.N.U.,Stockholm,1972)

Din cuprinsul definiției se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecința activității mai ales social – economice a acestuia.

Așadar, acțiunile cu caracter ecologic au ca principal scop preîntâmpinarea efectelor negative declanșate de om asupra mediului și promovarea dezvoltării durabile la nivel local, regional, global. Curriculum preșcolar vizează următoarele obiective cadru :

Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare;

Dezvoltarea capacității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de strategii adecvate;

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Dezvoltarea capacității de observare și stabilire de relații cauzale, spațiale, temporale;

Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător;

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

METODE INTERDISCIPLINARE DE REALIZARE A EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIȚĂ

Conceptul de interdisciplinaritate poate fi explicat și precizat ca posibilitate de intersecție a informațiilor din două sau mai multe domenii.

În dicționarul de filozofie, Iancu Becleanu definește conceptul de interdisciplinaritate ca ,,un proces de coordonare, unificare și codificare unitară a disciplinelor contemporane, caracteristice actualei etape de dezvoltare a cunoașterii, în care disciplina păstrează autonomia, specialitatea și independența relativă și, în același timp, se integrează în sistemul global de cunoștințe”.

Interdisciplinaritatea se impune ca una din direcțiile principale ale renovării activității din învățământ, în ansamblul său și în mod deosebit în conținutul acestuia și a strategiilor de lucru aplicate.

Interdisciplinaritatea elimină barierele artificiale dintre domeniile cunoașterii datorită transferului de cunoștințe, de metode, de mijloace, dându-le posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite pe parcurs. În aceste condiții activitățile instructiv-educative sunt mai atractive, eficiența lor crește, iar copilul nu este simplu receptor, ci devine un subiect al cunoașterii și acțiunii. Astfel, pe parcursul unui demers didactic interdisciplinar, copiii își completează, își adâncesc sau aplică cunoștințele dobândite, numără, îmbină figuri geometrice, redau grafic imagini, separă jucăriile după anumite criterii, în funcție de legăturile logice dintre conținuturile pedagogice. Educația ecologică este un proces care are scopul să îmbunătățească calitatea vieții prin asigurarea oamenilor cu modalitățile de care au nevoie pentru a rezolva și împiedica problemele de mediu. Educația ecologică poate ajuta oamenii să câștige cunoștințe, deprinderi, motivații, valori și angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a-și asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

În grădiniță putem realiza educația ecologică prin: activitățile de cunoașterea mediului (observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice), prin desene, prin plimbări și vizite, prin discuții libere, spontane, prin activități practice în natură, prin dramatizări și scenete.

În primul rând mă voi referi la rolul deosebit al observărilor. Am urmărit ca prin activitățile de observare să antrenez toți copiii și pe lângă sistematizarea cunoștințelor despre părțile componente, mod de viață, adăpost, foloase, la sfârșitul activității să discutăm despre modul în care putem proteja natura. Permanent am apelat la experiența de viață a copiilor, la modul în care au reacționat în diferite situații cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să-mi dea exemple pozitive și negative de comportamente față de natură. Prin participarea activă a copiilor se realizează reținerea informației științifice și reținerea unor scheme logice de acțiune și gândire specifice anumitor categorii de obiecte din mediul înconjurător și orientarea pe baza lor, în situații noi.

Am observat plante și animale aduse în clasă dar și animale și plante în mediul lor natural. Am folosit observarea spontană, în curtea grădiniței: melcul, buburuza, omida etc. dar și observarea în timp îndelungat a plantelor: stadiile prin care trece toporașul până la înflorire, păpădia, „ploaia de aur”, pomii fructiferi. Copiii au observat căderea frunzelor – toamna, copacul fără frunze – iarna, înmugurirea, înflorirea pomului și formarea fructelor – primăvara, coacerea fructelor – vara și culegerea fructelor – toamna. După aceste observări am putut desena „pomul” în cele patru anotimpuri. Am sesizat că desenele erau cu atât mai precise cu cât observările erau mai dese și urmate de discuții mai ample pe marginea celor observate. Pentru a-i responsabiliza le-am dat temă de casă: să observe un pom fructifer din curtea lui, a vecinului, sau din altă parte.

Pentru o mai bună cunoaștere a condițiilor de care are nevoie o plantă pentru a se dezvolta, am pus la încolțit grâu. Unor semințe puse la încolțit le-am asigurat toate condițiile necesare unei bune dezvoltări: apă, căldură, lumină, pământ bun, aer; altele le-am pus unde aveau numai o parte din aceste condiții (căldură, lumină, pământ bun, aer dar fără apă, altele au avut apă, pământ bun, căldură, aer dar nu au avut lumină, altele au avut apă, aer, pământ bun, lumină dar nu au avut căldură); tuturor acestor semințe copiii le-au acordat o dragoste deosebită, au vorbit cu ele în timp ce le udau; pentru o mai bună înregistrare a datelor fiecare copil a notat (prin desen) transformările ce le observa la plantă. Prin aceste modalități de desfășurare a activităților copilul este pus în situația de a căuta, de a pune întrebări, și de a găsi răspunsuri corecte. Curiozitatea copilului este atrasă nu numai de obiectele pe care le percepe, ci și legăturile interne, cauzale care există între obiectele și fenomenele percepute. Întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaștere al acestora, manifestat prin întrebări variate. Astfel ei își îmbogățesc orizontul de cunoaștere și înțeleg că plantele au nevoie de anumite condiții pentru a se dezvolta.

Lecturile după imagini „Munci de primăvară”, „Parcul primăvara”, „Vara la mare”, „Cu cortul la munte” și convorbirile „Ce știm despre primăvară?”, „Ce știm despre florile de primăvară?”, „Animalele din țara noastră”, „Ce știm despre animalele domestice?” au venit să valorifice cunoștințele însușite în cadrul observărilor. Copiii au răspuns cu plăcere la întrebări făcând permanent referire la experiența lor de viață.

Pentru a se obișnui să observe natura care-i înconjoară, am instituit un moment de povestire: „Drumul de acasă până la grădiniță” și „Drumul de la grădiniță până acasă”. Aceste povestiri le-am realizat în activitatea didactică de dimineață la colțul „Bibliotecă”. Am mai folosit povestirea ca modalitate de educație ecologică în cadrul activităților comune: „Poveste despre animalul meu preferat”, „Ce mi-a povestit copacul?”, „O zi în parc”, „Povestea puiului de vulpe”, „De ce s-a supărat Motănel” (povestiri create de copii).

Prin activitățile de cunoașterea mediului, am urmărit cu precădere: să se familiarizeze cu problemele de mediu, să-și formeze deprinderi și obișnuințe necesare de cunoaștere, grijă, descoperire și protejare a naturii, să dobândească și să-și consolideze cunoștințele despre natură, să se antreneze în acțiuni sociale utile (îngrijirea plantelor, amenajarea grădinilor, plantarea de pomi), să-și formeze dorința și deprinderea de a petrece timpul liber în mijlocul naturii.

În ceea ce privește desenul o activitate interesantă mi s-a părut tema „Eu spun și tu desenezi”. Am început să povestesc copiilor despre ghiocel: de la rădăcină până la floare. Pe măsură ce povesteam ei completau desenul. Pentru a verifica cunoștințele, și pentru a vedea dacă sunt atenți am strecurat „greșeli” în povestire: „rădăcină lemnoasă” sau „frunze mici și rotunde”. Pentru a se apropia și mai mult de natură am realizat câteva activități de desen în curtea grădiniței: „Pomi înfloriți”, „Jocuri în curtea grădiniței”. Copiii au fost încântați că am desfășurat activitatea în curtea grădiniței și și-au propus și ei să deseneze în curte, când ajung acasă.

În activitățile complementare am desfășurat activități cât mai atractive: „În excursie” unde trebuiau să răspundă repede și clar despre cunoștințele însușite anterior despre animale. Ne-am distrat la carnaval cu măștile de animale realizate în cadrul activității practice.

În activitățile extracurriculare mi-am propus teme care se pot discuta, realiza cu copiii: „Plimbare prin cartier” (unde am avut ca obiective: să observe schimbările petrecute în natură în anotimpul toamna, să colecteze materiale necesare pentru desfășurarea unor activități practice, să protejeze mediul înconjurător); „Unde se aruncă gunoiul?” (cu obiectivele: să cunoască modalitatea de ambalare a gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaie, să ia atitudine față de cei care nu respectă acest lucru); „Aer curat” – plimbare în Parcul „Constantin Brâncuși” (să cunoască importanța păstrării aerului curat, fără noxe, să cunoască soiuri de plante ce cresc în mica păduredin parc, să ocrotească și să iubească pădurea); „Să cunoaștem animalele” – Vizită la Grădina Zoologică (să cunoască specii de animale de la noi din țară și din alte țări, să cunoască modul de hrănire, să iubească și să ocrotească animalele); „Și noi iubim animalele” (cu obiectivele: să redea prin desen, pictură, colaj animale mari și mici, să exerseze deprinderea de protecție a animalelor). Trebuie să menționez că la Grădina Zoologică le-am dat explicații suplimentare: în natură animalele trăiesc în păduri și în alte zone, în libertate. Animalele sălbatice care se află la Grădina Zoologică ar trebui să fie libere în interiorul parcului, dar, acest lucru nu este posibil, deoarece, o parte din oameni nu le-ar proteja, iar ele nu ar fi în măsură să-și procure hrana și să reziste în aceste condiții, iar unele din ele sunt deosebit de periculoase. De aceea au fost grupate în acest loc pentru a permite locuitorilor orașelor să le vadă. De asemenea le-am atras atenția să nu bage mâna în cuștile animalelor, să le dea mâncare.

În completarea activităților de educație ecologică, am ieșit cu copiii în natură ori de câte ori a permis timpul și de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma și răspunde la întrebările puse în legătură cu mediul.

Diversitatea acțiunilor extracurriculare pe care le-am desfășurat cel puțin o dată pe lună au avut un aport benefic asupra formarii personalității copilului. Când i-am antrenat la aceste activități, le-am spus despre rolul pe care-l vor juca atunci când vor fi mari și ei vor decide .

Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activități sporesc eficiența demersului educațional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi și asimila tot ceea ce stârnește curiozitatea lor vie. Activitățile cu conținut ecologic își găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili față de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acționa mai disciplinat, de a fi mai responsabil, mai plin de inițiativă și mai prompți în respectarea unor reguli.

Activitățile de educație ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate față de întreg mediul și problemele lui; ajută copiii să înțeleagă funcționarea mediului, interacțiunea oamenilor cu mediul și despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; copiii dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu; să utilizeze cunoștințele și abilitățile dobândite, în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Prin activitățile ecologice desfășurate cu profesionalism, copiii se dezvoltă intelectual, emoțional, volițional, moral. Prin observări concrete, copiii evaluează sănătatea mediului și, îndrumați de educatoare, pot găsi măsuri de protecție. Astfel, se formează atitudini pozitive față de mediul degradat. Prin unele activități desfășurate cu preșcolarii, aceștia pot constitui model pentru adulți, înfrânând unele impulsuri ale adulților care distrug într-o clipă armonia naturii.

„Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, viețuitoarele și obiectele. Este aerul pe care-l respirăm, soarele care ne dă căldura, apa și hrana care ne întrețin organismul, reprezintă acoperișul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele și râurile, oceanele și munții, insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simți, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viața pentru noi, fără el nu am putea supraviețui”.

1.6. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Mediul înconjurator în care copiii își desfașoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influenșare asupra personalității acestora. Mai întai de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârnește curiozitatea, dorința de a-l cunoaște. Astfel, din contactul cu obiectele și jucăriile sale, cu lucrurile personale și cele ale adulților, apar diferite întrebări din care rezultă că preșcolarul se interesează de denumirea, calitățile sau proveniența lor. Adulții, în familie, cât și educatoarele la grădiniță, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoștințele solicitate de copil, cât și cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul față de fiecare lucru sau ființă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoștințe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător, ca și integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoștințe dobândite devin un îndreptar prețios al acțiunilor intreprinse ulterior. Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și transformată într-o puternică dorință de a o cunoaște și înțelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor, educă atenția, spiritul de observație, deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința de a cunoaște cauzele acestora. Noile cunoștințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înțelese și memorate cu multă usurință. Răspunzand la întrebările preșcolarilor, educatoarea trebuie sa le explice fenomenele respective in raport cu capacitatea lor de întelegere. Astfel, orizontul de cunoastere al copiilor se îmbogateste treptat, ceea ce permite să înteleaga ca plantele și animalele au nevoie de anumite condiții de dezvoltare (hrană, caldură, lumină, adăpost), ca trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele și depind unele de altele. Înțelegerea treptată, pe baza cunoștințelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependentei dintre ele, a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însusirea de către copii a unor elemente știintifice despre natură. Observarea sistematică a naturii de către copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogatirea cunoștintelor lor, la întelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii și limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului, să sesizeze frumusețile ei și să o îndragească. În felul acesta li se educă simțul estetic, sentimentul de admirație, de dragoste și mândrie pentru bogățiile și frumusețile naturii patriei noastre.

Ceea ce m-a determinat să aleg această temă are la bază următoarele motive:

Rolul pe care îl are mediul înconjurător în evoluția societății:

Marea degradare a mediului înconjurător, ce se petrece chiar sub ochii noștri, datorită intervenției dezastruoase a omului în natură, ca lipsă a unei educații ecologice și civilizație;

Posibilitatea unei educații ecologice, numai dacă începe de la vârsta preșcolară, când emoțiile pot constitui un puternic sprijin în munca de educare;

Necesitatea formării la vârsta preșcolară a conștiinței ecologice;

Rolul pe care îl au reprezentările despre obiectele și fenomenele mediului înconjurător în pregătirea copilului pentru școală;

Noua programă a învățământului preșcolar care introduce, pe lângă activitatea comună de „Cunoașterea mediului” și o activitate opțională numită „Micii ecologiști”; (Anexa 2)

Experiența la catedră mi-a creat posibilitatea să constat că, prin intermediul activităților de cunoaștere a mediului, preșcolarii au posibilitatea de a cunoaște în mod conștient și științific realitatea, sunt obișnuiți să gândească, să discearnă, să înțeleagă sensul fenomenelor și proceselor petrecute în natură, să sesizeze legăturile dintre acestea.

În cadrul acestei categorii de activități, preșcolarii au posibilitatea să-și formeze unele priceperi și deprinderi practice de muncă, li se cultivă și dezvoltă sentimente dintre cele mai alese: dragostea pentru muncă, dragostea pentru îngrijirea și protejarea naturii.

Alegând această temă, mi-am propus găsirea celor mai adecvate metode, procedee și tehnici de lucru care să-i ajute pe copii să înțeleagă și să iubească natura, să-i pătrundă tainele, să o înfrumusețeze și să o protejeze, contribuind astfel la formarea conștiinței ecologice. Putem spune că nu există activități anume pentru o grădiniță ecologică, ci prin toate activitățile și acțiunile ce le desfășurăm în grădiniță, preșcolarii își pot însuși numeroase noțiuni și cunoștințe despre problematica ecologiei.

Degradarea continuă a mediului nu este o simplă ipoteză, ci oglinda însăși a unei realități alarmante în care putem privi pentru a judeca singuri, cuprinzând toate elementele vieții noastre: sociale, politice, individuale și ale naturii.

Ce este de făcut? Cum putem preîntâmpina un dezastru inerent la nivel planetar? Cu siguranță că sunt multe de făcut, de remediat, de îndreptat și putem cu toții, fiecare locuitor al Terrei, de la cel mai mic până la cel mai mare, ca vârstă și ca poziție socială ierarhică, să contribuim măcar cu gândul, dar și cu fapta la îndepărtarea răului, la reducerea sau chiar la eliminarea lui.

CAPITOLUL II – IPOTEZA DE LUCRU ȘI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CADRUL CERCETĂRII

2.1. DEFINIREA IPOTEZEI

Dacă pornim de la ipoteza introducerii interdisciplinarității în scopul cunoașterii și protecției mediului înconjurător, alături de alte strategii didactice interactive, atunci punem bazele formării corecte a reprezentărilor și noțiunilor științifice despre mediul înconjurător începând de la cea mai fragedă vârstă a preșcolarității.

Dat fiind faptul că au apărut o serie de fenomene, cum ar fi efectul de seră, încălzirea atmosferei, topirea ghețarilor, poluarea atmosferei și considerând că ecologia ar face parte sistematic din educarea copiilor, aceasta ar contribui în mod sistematic la orientarea copiilor către o serie de responsabilități, la formarea unor comportamente trainice, așa încât copilul să devină conștient de locul lui în mediu.

Formarea și dezvoltarea unei atitudini active față de realitatea și de protecția mediului înconjurător, concretizată prin formarea și dezvoltarea capacității de înțelegere a importanței păstrării unei situații echilibrate, a elementelor de mediu, precum și formarea și dezvoltarea capacității preșcolarilor de a acționa în sensul păstrării acestui echilibru, constituie obiectiv prioritar al procesului de învățământ.

Conștientizarea rolului naturii în viața omului și a omului în natură se realizează mai ușor dacă realitatea este prezentată astfel încât să stârnească curiozitatea preșcolarilor și participarea activă a acestora în cadrul activităților interdisciplinare prin valorificarea posibilităților oferite de activitățile de cunoașterea mediului (observări, lecturi după imagini), de activitățile aplicative, în cadrul drumețiilor, vizitelor și excursiilor.

Deci, viața noastră depinde de mediul înconjurător și noi suntem aceia care îi dăm un plus de frumusețe sau contribuim la degradarea ei.

Scopul activităților de cunoaștere și înțelegere a mediului îm grădiniță este de a dezvolta capacitatea de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia. De asemenease urmărește utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură și din mediul înconjurător, precum și formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

2.2. OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETARE

Cunoașterea mediului înconjurător este o componentă de bază a procesului instructiv – educativ desfășurat în grădiniță.

In concordanță cu obiectivele generale ale învățământului actual, "Cunoașterea mediului înconjurător" în învățământul preșcolar urmărește ca obiective generale:

perceperea fenomenelor și proceselor din realitatea înconjurătoare, prin implicarea sistematică a preșcolarilor în acțiuni de cunoașterea mediului cu lumea vie ( plante, animale, om ) și lumea nevie ( sol, subsol, relief, ape ) cu fenomene naturale cu realitatea teritorială;

formarea și dezvoltarea capacității preșcolarilor de a surprinde relațiile, interrelațiile și transformările din natură prin observații spontane și dirijate, de lungă sau de scurtă durată;

cultivarea unei atitudini active responsabile, de ocrotire a mediului natural sau al celui creat de om, prin identificarea unor factori perturbabili ai mediului biotic și abiotic și aplicarea măsurilor de conservare a mediului și de gestionare a resurselor.

Pe baza obiectivelor generale prevăzute de programa preșcolară, am stabilit obiective specifice fiecărei activități, concretizat în performanțele finale pe care elevii trebuie să le realizeze la sfârșitul etapei respective.

In experiment am stabilit ca obiective:

1 – testarea nivelului de cunoștințe, priceperi și deprinderi cu privire la mediul înconjurător la începutul experimentului;

2 – asigurarea unei informări sistematice, științifice a preșcolarilor în problematica mediului înconjurător;

3 – stimularea interesului de cunoaștere și formare a unor deprinderi practic-aplicative;

4 – formarea unor atitudini active de înțelegere a necesității ocrotirii și protejării mediului înconjurător cât și formarea unei conduite moral – civice față de mediu.

Pentru realizarea acestor obiective mi-am propus să îmbogățesc unele conținuturi, să adaptez strategii didactice cu accent pe formarea deprinderilor practic – aplicative, precum și schimbări privind stilul meu de muncă.

Astfel, pentru formarea unor noțiuni clare și corecte despre lumea înconjurătoare, am organizat un mare număr de activități de observare, direct în mediu cât și în viața socială. Am redus numărul activităților statice, dăunătoare dezvoltării fizice și psihice a preșcolarului, urmărind îndeaproape latura educativă și formativă a preșcolarilor.

Am căutat să îmbogățesc conținutul activităților de cunoaștere a mediului cu noi teme și mijloace de realizare pentru a forma la copii, pe de o parte deprinderi, atitudini față de mediu, față de locurile natale, iar pe de altă parte să-și formeze reprezentări, noțiuni corecte, științifice.

De asemenea, am avut în vedere să adopt o atitudine receptivă față de toate întrebările copiilor, tot ceea ce era nou pentru ei, să introduc în structură activităților pentru a asigura fiecărui copil șansa de a cunoaște ceea ce pentru el era necunoscut.

Pentru ca preșcolarii să-și dezvolte interesele de cunoaștere, spiritul de observație, imaginația creatoare, am căutat să realizez un echilibru perfect între procesele afective, cognitive și voluționare în cadrul activităților de cunoașterea mediului.

CAPITOLUL III – DESFĂȘURAREA CERCETĂRII, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

3.1. STABILIREA NIVELULUI INIȚIAL DE CUNOȘTINȚE ALE PREȘCOLARILOR

Din practica didactică, la preșcolari, am constatat că aceștia vin din familie cu o serie de noțiuni greșite, eronate, despre viețuitoare, fenomene ale naturii și cauzalitatea procedurii acestora.

Pentru depășirea acestor dificultăți am căutat să proiectez și să realizez demersuri didactice eficiente, având drept obiective:

să identifice elementele de mediului, pe baza observării realității obiective înconjurătoare;

să dobândească un sistem coerent de cunoștințe despre mediul înconjurător;

să perceapă caracterul unitar al mediului;

să utilizeze diferite aparate și instrumente de lucru, în scopul formării deprinderii;

să capete deprinderi de îngrijire a mediului, a sănătății;

să apere și să ocrotească natura.

Pentru a demonstra ipoteza formulată, am pornit de la premisa că trebuie cunoscut nivelul inițial al copiilor, din punct de vedere al cunoștințelor dobândite, priceperilor și deprinderilor formate, despre mediu, deoarece numai formându-și o imagine clară și corectă despre mediu, îl pot proteja și ocroti.

Pe parcursul celor trei ani, în scopul asigurării legăturii dintre cunoașterea lumii înconjurătoare și educarea copiilor, am urmărit următoarele etape ale cercetării:

I. Etapa inițială – grupa mare, semestrul I.

II. Etapa formativă – desfășurată pe parcursul celor doi ani, la grupele mijlocie și mare, etapa în care voi prezenta strategiile didactice aplicate pentru însușirea de cunoștințe specifice de formare a unor deprinderi, în vederea ocrotirii și protejării naturii.

III. Etapa finală – de verificare – desfășurată pe semestrul II al anului școlar, la grupa mare, în care am stabilit, prin probe cu grad de dificultate mai ridicat, dacă obiectivele lucrării au fost realizate și dacă ipoteza de la care am pornit poate fi validată în cunoștințe concrete.

I. Etapa inițială

La începutul anului școlar, la grupa mare, am realizat un experiment constatativ pe un număr de 24 preșcolari.

Am avut în vedere ca "Programa activităților instructiv-educative desfășurate în grădiniță" prevede în cadrul activităților de cunoașterea mediului teme referitoare la: animale domestice și sălbatice, flori și legume, localitatea natală, țara.

In structurarea cunoștințelor am pornit de la ceea ce este apropiat copilului, datorită caracterului concret al gândirii la această vârstă, de la plantele și animalele din mediul înconjurător, cu care vine în contact direct, fie în gospodăria părintească, fie cu prilejul diferitelor excursii și vizite.

Pentru a cunoaște care este nivelul cunoștințelor pe care le posedă preșcolarii, la începutul experimentului și pentru eficiența procesului instructiv-educativ, am aplicat următoarele probe de pretest:

a) Proba analitică – pentru a diferenția plantele de animale.

b) Proba de generalizare – pentru a diferenția animalele sălbatice de cele domestice.

c) Proba de comparare – pentru a asigura și identifica asemănările dintre două animale.

Copiii au primit imagini cu pisica și câinele. Au avut sarcina de a identifica asemănările dintre acestea.

Această probă a fost mai dificilă pentru o parte din subiecți, deoarece la această vârstă nu toți copiii au capacitatea de a sesiza asemănări și deosebiri.

d) Proba de clasificare – formează două grupe din următoarele imagini: roșii, mere, cartofi, prune, varză, gutui, ardei, nuci.

e) Proba de verificare a unor norme de comportare:

1. Ce părere aveți despre cei care rup crengile copacilor?

2. Este bine să sădim un pom? De ce?

3. Ce părere aveți despre cei care calcă iarba și rup florile din ronduri?

4. A procedat corect cel care a tăiat un copac?

5. Spune părerea ta despre cei care distrug cuibul păsărelelor.

6. Ce sfaturi dați celor care fac foc în pădure?

7. Ce animale vă place să îngrijiți și să le ocrotiți?

8. Cum credeți că ar arăta totul în jur dacă nu ar exista apă, nu ar fi plante și animale?

Prin această probă am constatat care sunt deprinderile preșcolarilor de comportare în mediu pe care le posedă la începutul experimentului

Probele propuse au demonstrat că ei au nivele diferite de dezvoltare a operațiilor intelectuale. O parte dintre aceștia posedă cunoștințe corecte, științifice despre mediul înconjurător.

Puțini copii nu posedă cunoștințele necesare, specifice vârstei, despre mediul înconjurător. De obicei aceștia nu au mai frecventat grădinița sau provin din familii cu o pregătire intelectuală scăzută. Ei întâmpină greutăți de exprimare, posedă un volum redus de cunoștințe, au un vocabular sărac și ca urmare, deprinderile de comportare în mediu sunt cu deficiențe.

Iată rezultatele obținute în semestrul I, grupa mijlocie. (Tabelul nr.1)

Tabelul nr.1

Interpretarea rezultatelor testului privind nivelul inițial de cunoștințe

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.1).

Fig.1 Reprezentarea grafică a rezultatelor

3.2. METODE DE CERCETARE ASUPRA TEMEI AVUTE ÎN STUDIU PENTRU REALIZAREA CONEXIUNILOR INTERDISCIPLINARE

OBSERVAȚIA

,,Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari. Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria Montessori).

Prin observație, ca metodă științifică de cercetare, se înțelege urmărirea intenționată ți sistematică a unui obiect sau fenomen în vederea descoperirii aspectelor lui esențiale.

Observația este cea mai răspândită metodă de cercetare și se folosește atât independent, cât și ca procedeu auxiliar pentru alte metode. Pentru a folosi științific această metodă, care asigură adunarea unui bogat material faptic, este necesar să se respecte anumite condiții.

Astfel, pentru a pătrunde cât mai adânc în fenomenul urmărit este necesar ca observatorul să-și propună realizarea unui scop precis și a unor obiective stabilite anterior. Observația trebuie să cuprindă toate aspectele problemei cercetate și de aceea trebuie să se desfășoare în mod sistematic, conform unui plan.

Consider că educația ecologică trebuie să înceapă din grădiniță. Aici copiii învață să fie descoperitori, să privească, să asculte, să-și imobilizeze vibrațiile inimii descoperind și prețuind comorile ascunse ale lumii iar cunoștințele și deprinderile formate să constituie piatra de temelie a educației ecologice , componentă importantă a educației permanente. Mediul înconjurător în care își desfășoară activitatea copilul constituie un prilej permanent de influențare a acestuia, dându-i posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care-i stârnesc curiozitatea, dorința de a le înțelege și de a le cunoaște mai bine.

Folosind observația ca tip de activitate pentru realizarea educației ecologice, am urmărit să formez copiilor o gândire intuitivă în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea și respectul față de aceasta, dorința de a o ocroti. Întrucât activitatea de observare îmbină analiza și sinteza datelor lumii reale, bazându-se pe investigarea activă a realității de către copii, am considerat că principala contribuție a acestei activități constă în antrenarea și stimularea capacității perceptive a copiilor, în adâncirea contactului direct cu realitatea înconjurătoare, în verbalizarea corectă a celor percepute.

Prin intermediul observării, copiii își lărgesc orizontul cunoașterii, încep să sesizeze și să-și explice unele transformări petrecute în natură, legături între fenomene, înțeleg varietatea plantelor și a animalelor în natură ; pot să deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele care rămân în țară, animalele care aduc foloase omului de cele care produc pagube, etc.

Copiii percep toate aceste lucruri cel mai bine atunci când intră în contact direct cu acestea, deci prin observări efectuate în natură. Prin drumețiile efectuate în mijlocul naturii, prin plimbări, excursii de documentare, am îndrumat copiii să observe tot ce-i înconjoară: plante, animale, insecte, apa, solul. Le-am explicat că toate aceste componente ale mediului înconjurător alcătuiesc natura. Am scos în evidență legătura dintre om și natură ; faptul că, omul influențează natura supunând-o nevoilor sale, dar că, uneori și omul face rău naturii și atunci are și el de suferit.

De aceea, copiii și oamenii în general, cunoscând și iubind natura, pot s-o ocrotească și s-o mențină mereu curată și frumoasă. Prin observările efectuate în grădiniță dar mai ales prin vizita de documentare la ,,Grădina Zoo’’ din Râmnicu Vîlcea, copiii au cunoscut o serie de animale care i-au frapat prin mobilitatea lor, prin acțiunile lor. Animalele sunt în permanentă relație cu universul uman fie prin foloasele prin care le aduc, fie prin pagubele sau pericolul pe care-l reprezintă. Copiii intră în relații diverse cu animalele din casă sau din jurul casei, al grădiniței, pe stradă, întâlnindu-le în diferite ipostaze : o pisică sare, un fluture zboară, o albină înțeapă un copil, un cățel latră sau le este tovarăș de joacă.

De aceea, comportamentul oamenilor față de animale este divers : pe unele le protejează, de altele se feresc, pe altele le cresc pentru a obține foloase, pe altele le stârpesc fiindcă le aduc prejudicii (șoarecii, șobolanii, muștele, țânțarii, etc.). Prin activitățile de observare, copiii trebuie să înțeleagă că animalele au funcții asemănătoare cu cele ale omului : văd, aud, gustă, se deplasează, ințeleg și, în acest fel se orientează în mediul lor de viață.

Am transmis astfel de cunoștințe copiilor folosind principiul accesibilității, un bogat material intuitiv care este indispensabil actului de predare-învățare. La activitatea de observare ,,Barza și rândunica’’ am prezentat preșcolarilor de grupă pregătitoare elemente privind echilibrul biologiei a relațiilor dintre organismele vii, precum și a fenomenului dispariției păsărilor călătoare în timpul migrației. Prin proiectele tematice proiectate în vederea observării plantelor : ,,Ghiocelul și vioreaua’’, ,,Laleaua’’, ,,Ridichia’’, ,,Roșia și ardeiul’’, Mărul și para’’, ,,Căpșuna și cireașa’’, ,,Crizantema și tufănica’’ etc. am urmărit formarea și înțelegerea noțiunii de plantă, familiarizarea copiilor cu reguli igienice corespunzătoare (la fructe și legume).

Prin astfel de activități, i-am ajutat pe copii să înțeleagă mai ușor faptul că toate plantele pentru a se dezvolta au nevoie de aer, apă, căldură și lumină, că rădăcina absoarbe apa și sărurile minerale iar frunza prepară hrana plantei. Pentru a observa poluarea apei, precum și importanța acesteia în natură, am desfășurat proiectul ,,Apa – sursă de viață.’’ Mai întâi am efectuat împreună cu preșcolarii o vizită de documentare la Barajul de pe Jiu. Aici copiii au fost informați despre importanța apei în producerea curentului electric, observând totodată, zone de apă poluată cu tot felul de deșeuri.

Prin vizita de documentare efectuată în Parcul Constantin Brâncuși, copiii au observat obiectele de artă Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, au observat că au fost sculptate în piatră, au numărat scăunelele de lângă masă, au observat lacul din acest parc, culoarea cristalină a apei, precum și utilitatea acestuia prin existența barajului. La grupă, am efectuat o serie de experiențe și experimente privind stările apei: starea lichidă, gazoasă, solidă. Am mers la bucătărie împreună cu copiii pentru a observa cum prin fierbere, apa se transformă în vapori (starea gazoasă) iar prin răcire, în gheață (starea solidă). Prin combinarea apa cu zahărul, sau sarea – își schimbă culoarea cu : acuarelă, cerneală, apa își schimbă culoarea.

Am explicat copiilor că în apa poluată, viața dispare, deci peștii și plantele acvative, mor. Prin activitățile de observare, curiozitatea copiilor crește și îi determinăm să caute explicații fiecărei transformări, fiecărui fenomen din natură, dezvoltându-i interesele cognitive, încrederea în forțele proprii, bucuria și satisfacția adevărului.

J. J. Rousseau spunea : ,,Aproprie-l pe copil de probleme și lasă-l să răspundă singur, să-și întemeieze ceea ce știe, nu pe ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înțeles el. Să nu învețe știința, ci s-o gândească. Să-i menținem trează curiozitatea, condiție de a-l apropia de lumea științei . Să-l stârnim pe copil să observe, să corecteze, să descopere. Când copiii încep să fie atrași de natură, când sar în ajutorul ,, celor care nu cuvântă’’, vom putea spune că munca noastră nu a fost zadarnică.

Observația în natură și în activitatea economică a oamenilor, constituie unul din principalele izvoare de cunoaștere. A observa înseamnă a percepe fenomenele și obiectele în condiții naturale, în scop de a descoperii legăturile lor interne.

"Observația este o metodă prin care elevii percep direct, activ și sistematic obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare în scopul cunoașterii unor trăsături esențiale ale acestora; descriu și explică datele esențiale sesizate prin raportarea la noțiunile cunoscute; integrează cunoștințele noi în ansamblul celor deja asimilate".

La vârsta preșcolară asistăm la o mare extensie a spațiului în care "se mișcă copilul". Cum noile spații de viață conțin multe obiecte incitante, încep să fie vitalizate o serie de trebuințe psihologice ale copilului, dintre acestea, trebuința de cunoaștere, de investigare, fiind extrem de importante.

Copilul preșcolar, din dorința de a afla, de a ști cât mai multe lucruri, manifestă o curiozitate vie și permanentă.

Astfel, activitatea de cunoaștere a mediului, în măsura în care este dublată de emoții și sentimente estetice, va fi mai bogată și cu valențe formative superioare. Spre exemplu, desfășurarea unor activități ce vizează recunoașterea și analizarea unor fenomene ale naturii (vânt, briză, ploaie, grindină, îngheț, fulger, trăsnet, tunet) în momentul producerii lor poate fi dublată de antrenarea copiilor în procesul de redare grafică a acestora. Ulterior, pe măsură ce copiii își înmulțesc cunoștințele despre fenomenele din natură și despre mediul ambiant, vom observa faptul că desenele lor se îmbogățesc treptat.

Un alt exemplu ar fi acela legat de lumea viețuitoarelor. Povestirile despre viețuitoare sunt fundamentate pe elemente științifice cu privire la caracteristicile lor, la mediul de viață, la comportamentul față de pui, la adăpost, hrană etc. Descoperirea se face treptat, dar cel mai important lucru îl reprezintă mesajul povestirilor. Povestirile, prin valoarea lor formativă, îl învață pe copil să se apropie cu grijă de unele viețuitoare, să le ocrotească, iar despre altele învață că sunt periculoase și ca atare trebuie să se ferească de ele. Îmbinând prezentarea povestirilor despre viețuitoare cu activitatea plastică cu teme complementare sau concurente despre viața animalelor respective, observăm faptul că, deși într-o prima etapa copiii sunt stimulați să completeze sau să coloreze un desen, treptat ei trec la redarea imaginii animalului respectiv, a hranei, a adăpostului, puilor acestuia și chiar a mediului în care el trăiește.

În concluzie, activitățile de cunoaștere, indiferent de forma în care se desfășoară: observări, povestiri, lectură după imagini, excursii sau plimbări, au un rol determinant și la îmbogățirea cunoștințelor artistico – plastice.

Copiii realizează unele corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic, forme, obiecte din mediul înconjurător și treptat se înregistrează diversificări ale temelor, subiectelor și conținuturilor lucrărilor plastice elaborate de ei (Ex: pictură – „Iarna în pădure”, colaj – „În vacanță la bunici”, labirint – „Ajută ursul să găsească puiul” etc.).

Stimularea curiozității copiilor din grupa mijlocie s-a realizat printre altele și prin desfășurarea unor activități comune sau cu grupuri mici prin care aceștia au avut posibilitatea să cunoască existența corpurilor cerești și a vehiculelor cosmice. Astfel, poveștile „De ce zi, de ce noapte?”, „Zborul merișorului spre lună” sau lectura după imagini „O călătorie în cosmos”, prin modul de expunere și prin utilizarea eficientă a materialelor didactice pregătite special pentru aceste activități, au captat atenția copiilor și le-au stimulat curiozitatea și imaginația. De aceea, ulterior, copiii au redat in desenele lor cu încredere și dând dovada de multă creativitate, corpuri cerești, vehicule cosmice.

Totodată, plimbările și excursiile prin sat, prin oraș, la munte sau la mare constituie o sursă impresionantă de îmbogățire a conținutului activităților desfășurate cu preșcolarii în sala de grupă. Ele creează ocazii prielnice pentru îmbogățirea conținutului percepției estetice și pentru adâncirea și lărgirea sferei cunoașterii.

În concluzie putem spune că orice eveniment sau activitate prin care copilul intră în contact direct cu lumea înconjurătoare (observări, lecturi după imagini, experimente, memorizări, povestiri etc.) aduce beneficii atât în planul cognitiv, cât și în cel afectiv și că același lucru este valabil și în cazul oricărei trăiri artistice pe care copilul o are în timpul unei activități în care se distinge acest tip de manifestare (memorizare, povestire, audiție muzicală, desen, pictură, modelaj etc.). Așadar, în cele mai multe cazuri, cele două planuri se întrepătrund și se influențează reciproc în activitatea preșcolarului.

Conversația

Considerată una dintre cele mai active și eficiente modalități de instruire și educare, conversația constă într-un dialog dintre educatoare și copil, pe baza unei succesiuni de întrebări și răspunsuri care pornesc de la cunoștințele dobândite anterior de copii și sunt legate de conținutul noii teme propuse.

Metoda conversației are o valoare formativa importantă în procesul de dobândire de cunoștințe despre mediul înconjurător deoarece se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii. Se caracterizează prin aceea că declanșează procesul de cunoaștere, răspunsurile fiind rodul frământărilor individuale, al căutărilor, al explorărilor, fără a fi impuse de educatoare.

Conversația nu se desfășoară numai între educatoare și copil ci și între copiii înșiși. Prin intermediul dialogului educatoare-copil, prin efort propriu, copilul trece mai ușor de la reținerea informațiilor despre alcătuirea unei plante sau a unui animal, caracteristicile unui fenomen din natură, la înțelegerea relațiilor dintre acestea și factorii de mediu care au determinat apariția și particularitățile alcătuirii lor, interdependența care există în natura între organism și mediu, a legăturilor și cauzalitatea dintre diferiți agenți ai mediului înconjurător în dinamica lor și organizarea generală a viețuitoarelor.

In cadrul procesului de dobândire de cunoștințe. am căutat să folosesc toate variantele conversației: euristica, de clasificare, aprofundarea, de fixare, consolidare și sistematizare, de verificare și apreciere.

Practica mi-a demonstrat că forma euristică a conversației. modalitatea de învățare prin descoperire contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor formative ale instruirii și educării. Ea constă într-o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea gândiri copiilor în descoperirea caracteristicilor unui grup de viețuitoare.

De exemplu, în cazul animalelor de pădure se urmărește descoperirea trăsăturilor lor comune dar și specifice.

Prin intermediul întrebărilor adresate preșcolarilor am căutat să-i solicit la realizarea unor acțiuni, a unor operații intelectuale, să le trasez curiozitatea, dorința de cunoaștere. să le sugerez diferite operații ce vor fi efectuate cât și să le facilitez sesizarea unor relații cauzale.

De exemplu, la studierea temei "Natura", subtema "Animale sălbatice", am desfășurat un concurs unde am formulat întrebări ca:

– Unde trăiește ursul?, Dar vulpea? Prin ce se deosebește locul lor de dezvoltare de cel al animalelor domestice? Ce alcătuire are ursul? Dar vulpea? Prin ce se deosebesc? Din ce cauză? Prin ce se deosebesc aceste animale de cele domestice? Din ce cauză au apărut aceste deosebiri?

Apreciez faptul că întrebările "deschise", cuprinzătoare, au oferit copiilor mai multă libertate de căutare, de formulare a soluțiilor. De exemplu: "Cum caracterizați transformările apei în natură? ( de la tema "Apa și stările ei" )".

Am solicitat inteligența și volumul de cunoștințe însușite de preșcolari, formulând astfel răspunsurile bogate în conținut.

Valoarea formativă a metodei conversației este condiționată de tehnica elaborării și adresării întrebărilor. Am manifestat o grijă deosebită pentru elaborarea, ordonarea și ierarhizarea întrebărilor într-o succesiune logică, care să contribuie la înțelegerea conținutului temei și la realizarea obiectivelor propuse. Intrebările au fost adresate frontal, pentru ca toți preșcolarii să fie antrenați în rezolvarea lor. Aceeași exigență am acordat-o și răspunsurilor copiilor. Am insistat ca răspunsurile să fie clare, complete, exprimate într-o formă corectă și personală. Am urmărit ca răspunsurile lor să cuprindă analiza cunoștințelor, sublinierea relațiilor dintre ele și nu simpla reproducere mecanică a textului propus de educatoare.

Conversația euristică am folosit-o cerând copiilor să adreseze întrebări pentru o cunoaștere mai bună, mai profund și mai exact condițiile în care se poate dezvolta o plantă sau un animal, cauzele apariției sau dispariției unor viețuitoare, contribuind astfel la formarea interesului preșcolarilor pentru cunoașterea mediului înconjurător.

Conversația are rol de fixare, consolidare și sistematizare, de verificare și apreciere a cunoștințelor copiilor constă în întrebări care vizează în special reținerea de către preșcolari a unor informații despre caracteristicile specifice viețuitoarelor (plante sau animale ),influența diferiților factori de mediu asupra înfățișării, alcătuirii și modul de viață al acestora. De aceea, în orice activitate, pe lângă întrebările care urmăresc să consolideze în memoria preșcolarilor anumite informații despre particularitățile de organizare a viețuitoarelor, am folosit întrebări cu ajutorul cărora aceștia să motiveze răspunsurile, să compare diferite aspecte de organizare a viețuitoarelor, în raport cu mediul în care trăiesc, întrebări care să le stimuleze gândirea.

De exemplu, la activitățile cu tema "Flori de primăvară", întrebările au fost combinate și gradate în felul următor:

– Din ce părți este alcătuit ghiocelul? Dar vioreaua? Prin ce se aseamănă aceste plante? Prin ce se deosebesc? Din ce cauză?

Prin intermediul întrebărilor: – Din ce părți este alcătuită planta de ghiocel? – am dirijat gândirea copiilor spre reproducerea cunoștințelor dobândite anterior despre alcătuirea plantelor. Următoarea întrebare – Prin ce se aseamănă planta de ghiocel cu cea de viorea? – am folosit-o pentru ca preșcolarii să stabilească cărei noțiuni, cu sferă mai largă îi sunt subordonate plantele de ghiocel și viorea ( flori de primăvară ).

Prin întrebarea -Prin ce se deosebesc cele două plante? – am solicitat copiilor o analiză privind alcătuirea acestor plante, pentru a ajunge în felul acesta la noi cunoștințe printr-un efort de gândire.

Conversația folosită la activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător de la sfârșitul anului școlar, de la grupa mare, dezvăluie legătura dintre temele studiate pe parcursul anului, duce la înțelegerea interdependenței, dintre mediul geografic, biologic și viața economică. Cu acest prilej, preșcolarii înțeleg necesitatea ocrotirii tuturor acestor elemente ale mediului, cât și păstrarea echilibrului natural.

In procesul de predare – învățare a cunoștințelor despre mediul înconjurător este frecvent utilizata comparația. In procesul instruirii, ea apare ca moment al cunoașterii și ca procedeu didactic special care facilitează instruirea conștientă și tematică a cunoștințelor, relațiilor, legilor, deci ca un procedeu de activizare a gândirii copiilor.

In folosirea comparației, ca procedeu didactic am ținut seama de faptul că la aceasta vârstă, copiii sesizează mai greu asemănările dintre obiecte și fenomene și sesizeaza cu mai multă ușurință deosebirile, de aceea, am căutat situații de învățare care să le dezvolte capacitatea de a stabili asemănările dintre plantele și animalele studiate.

Demonstrația

Din totdeauna, învățământul a căutat să aducă elevii în fața realității să-i ajute să studieze pe viu lumea obiectelor și fenomenelor reale. Există obiecte de mari dimensiuni, de mărimi invizibile, spații geografice îndepărtate, lucruri și fapte ce aparțin trecutului. In cazul acesta, se recurge la imagini, fotografii, planșe adică, la materiale care înlocuiesc originalul. Astfel, au luat ființă modelele demonstrației.

A demonstra, a însemna, a arăta, a prezenta elevilor obiecte și fenomenele reale sau înlocuitoarele acestora, în scopul ușurării efortului de explorare a realității, a asigurării unui suport perceptiv suficient de sugestiv pentru a face accesibile cunoștințele respective.

"In timpul demonstrării, copilul trebuie stimulat să urmărească obiectele și fenomenele nu numai cu simțurile ci și cu mintea, să gândească, să interpreteze, să încadreze în sisteme, să realizeze o explorare perceptivă mobilizând intelectul și declanșând toate formele de acțiune, prin care se poate pătrunde în esența lucrărilor".

Datorită diversității foarte mari a materialului intuitiv care poate fi utilizat în predare – învățare în cadrul activităților de cunoașterea mediului, metoda demonstrației poate îmbrăca forme variate și anume:

– demonstrația cu ajutorul materialului natural ( plante, animale, roci, fenomen).

– demonstrație prin experiența.

– demonstrație cu ajutorul materialelor figurative ( tablouri, scheme, desen)

– demonstrație cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale.

– demonstrație cu ajutorul acțiunii.

Pentru ca demonstrația să asigure realizarea obiectivelor propuse am respectat următoarele cerințe:

– stabilirea de la începutul activității a principalelor puncte de reper (probleme-idei) ce urmează să orienteze percepția.

– prezentarea fenomenelor și viețuitoarelor în dinamismul lor ( diferite stadii de dezvoltare ).

– îmbinarea materialelor intuitive prezentate cu excepția care poate să preceadă, să însoțească sau să urmeze demonstrația și să asigure înțelegerea legăturilor cauzale.

– asigurarea, pentru demonstrație, a materialelor de calitate corespunzătoare.

– asigurarea unui ritm corespunzător demonstrației pentru a avea posibilitatea ca preșcolarii să-și însușească corect problemele.

– evitarea excesului de material demonstrativ, asigurând o dozare justă a acesteia în raport cu experiența cognitivă acumulată de copii.

In activitatea de dobândire de cunoștințe, pentru ca înțelegerea să se facă mai ușor, am folosit materiale conservate.

Astfel, la activitatea de observare cu tema "Crizantema și tufănica" am demonstrat alcătuirea plantelor cu ajutorul a două plante întregi. In acest fel, preșcolarii au avut ocazia să observe: rădăcina, tulpina, frunzele, florile, semințele. Ei au înțeles anumite caracteristici morfologice cât și principalele particularități ale acestor plante.

Introducerea progresivă și constantă a demonstrației cu ajutorul experiențelor, în activitatea practică a copiilor se transformă de-a lungul anilor în cunoștințe științifice.

Fără a necesita condiții speciale am demonstrat rolul rădăcinii de a fixa plantele, prin ridicarea unei flori din ghiveciul de la fereastră, ținând de tulpina acesteia. Planta a tras după sine și ghiveciul. Aceeași experiența am făcut-o cu altă plantă căreia i-am tăiat rădăcina și am înfipt-o în pământ. Preșcolarii au observat că am rămas cu planta în mână, iar după câteva zile planta s-a uscat.

Am notat rolul rădăcinii de a fixa planta și a extrage din pământ apa și substanțele hrănitoare.

O altă experiență a constat în acoperirea unei plante cu un clopot de sticlă. Copiii au observat pereții clopotului aburiți, confirmându-se noțiunea de "transpirație" și apoi cea de "respirație", când planta s-a ofilit în câteva zile din lipsa aerului. Rupând frunzele unei plante, preșcolarii au constatat uscarea tulpinii, deducând rolul frunzelor de "bucătar" pentru plantă.

In cadrul activității de cunoașterea mediului cu tema "Apa și stările ei" de la grupa mare, conform obiectelor propuse pentru constatarea însușirii de dizolvant al apei, am solicitat preșcolarii să pună în diferite eprubete: sare, zahăr, nisip și cretă, apoi să agite. Am constatat că sarea și zahărul s-au dizolvat în apă, iar creta și nisipul, nu s-au dizolvat.

După efectuarea exercițiilor, am realizat verificarea pe bază de discuții, făcând completările care se impun.

Pentru demonstrarea fenomenelor de dilatare și contractare a apei, am luat un balon de sticlă în care am introdus apă până la jumătate. Copiii au putut observa creșterea volumului apei sub influența căldurii (dilatare).

Balonul de sticlă a fost așezat într-un vas cu apă rece, observând că nivelul apei a scăzut, deci i s-a micșorat volumul (contractare).Am cerut preșcolarilor să spună unde se întâlnește fenomenul de dilatare în natură. Apa, în timpul iernii îngheață, mărindu-și volumul. Exemplu: o sticlă cu apă lăsată în ger (congelator) se va sparge deoarece gheața va apăsa pe pereții acesteia.

Unitatea dintre organism și mediu, am demonstrat-o printr-o experiență realizată cu o plantă pe care am ținut-o la întuneric. S-a putut observa că în aceste condiții culoarea frunzelor s-a schimbat, planta s-a ofilit, apoi a murit.

Demonstrarea cu ajutorul modelelor am realizat-o prin folosirea în cadrul activităților a mulajelor, planșelor. Foarte utile au fost mulajele și planșele care evidențiază mai clar acele părți mai greu de observat pe materialul biologic. Prin înrudirea lor, copiii au avut posibilitatea să observe anumite detalii de alcătuire externă a viețuitoarelor, a mediului în general.

De un real folos s-au dovedit mijloacele audio-vizuale, prin utilizarea lor, valorificându-se virtuțile imaginii îmbinate cu cuvântul și mișcarea.

Mijloacele audio-vizuale folosite în cadrul activităților de cunoaștere a mediului înconjurător sunt: filme,diafilme, diapozitive, CD-uri, emisiuni radio T.V., etc.

Mijloacele audio-vizuale contribuie la sporirea bagajului de cunoștințe despre mediu astfel încât să fie subordonate obiectelor și conținutului acestora, precum și sistemul de metode și procedee utilizate.

Integrarea corectă a lor în structura activităților, am realizat-o respectând cerințele:

– selectarea corectă a lor pe baza vizionarii prealabile, în raport cu obiectivele și conținutul științific al lecțiilor, fără să se repete imaginile proiectate;

– stabilirea, în funcție de conținutul activităților și al mijloacelor audio-vizuale respective, a etapei în care trebuie să fie utilizate: la începutul, pe parcursul sau la sfârșitul activității;

– stabilirea duratei demonstrației cu ajutorul lor, să se facă ținând seama de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor;

– crearea la preșcolari, înainte de prezentarea mijloacelor audio-vizuale, a unui fond psihologic adecvat, prin stimularea interesului și curiozității acestora pentru problema care va fi prezentată;

– stabilirea din timp a modului de valorificare a mesajului prezentat(comentariu, prezentare de probleme care trebuie urmărite de preșcolari, sarcini de lucru care se dau spre rezolvare);

– stabilirea pe baza vizionarii și rezolvării sarcinilor care se impun.

La cunoașterea unor aspecte caracteristice lumii vii cum sunt unele relații care se stabilesc între viețuitoare, între acestea și mediu, unele fenomene din natură, am prezentat diafilmul "Ce se întâmplă iarna, sub zăpadă?" Pentru ca eficiența acestuia să se ridice la nivelul cerințelor, am avut în vedere, după o pregătire temeinică să pun accent pe elaborarea unei tematici pe care elevii să o urmărească în natură și care să-i orienteze în înțelegerea fenomenelor prezentate.

Din emisiunile de radio și televiziune, copiii au aflat lucruri interesante din lumea plantelor și animalelor, a mediului înconjurător, a diferitelor zone geografice de pe Pământ. Emisiunea "Din tainele naturii" a oferit preșcolarilor posibilitatea să cunoască formele de viață existente în mediul înconjurător cât și contribuită lor la ocrotirea acestora.

Scopul fundamental pe care l-am urmărit, folosind metoda demonstrației, a fost formarea unui bagaj de cunoștințe cât mai bogat, în imagini și reprezentări corecte, științifice, în vederea prelucrării și elaborării generalizărilor, familiarizarea preșcolarilor cu efectuarea și împlinirea corectă a acțiunilor motorii.

Jocul didactic

„Jocul este singura atmosferă în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil; nu ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale.” (Ed. CLAPARÈDE – „Psihologia copilului și pedagogia experimentală”)

Pornind de la ideea că jocul didactic are eficiență deosebită față de celelalte activități, deoarece toți copiii participă la desfășurarea lui, am considerat util să adun laolaltă câteva jocuri didactice și jocuri interdisciplinare. (ANEXA 1)

În desfășurarea jocului și în general în întregul proces educațional, calitatea intervenției cadrului didactic ( pregătirea activității, metoda folosită, materialul didactic, atitudinea față de reușitele sau nereușitele copilului) determină apariția unor situații pozitive sau negative, favorabile sau nu realizării scopului propus.

Crearea unei situații pozitive, favorizează activizarea grupei, trezește interesul copiilor pentru joc și îl motivează. Legat de necesitatea creerii situațiilor pozitive de care am amintit, în desfășurarea jocului, apare un moment de maximă importanță pentru copil – momentul în care el înțelege sau descoperă mecanismul de rezolvare a sarcinii date. Realizarea acestui salt, se datorează în mare parte strădaniilor educatoarei. De aici înainte, reușitele copilului, vor fi produsul propriilor eforturi și capacități, se va deschide calea, uneia dintre cerințele pedagogiei moderne, anume aceea a învățării prin descoperire.

Jocul didactic interdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcini didactice din diverse domenii de cunoaștere, axată pe învățare, în condiții relaxante, fără conștientizarea unui efort intelectual din partea copiilor. În jocul didactic interdisciplinar se realizează conexiuni interdisciplinare, se transferă cunoștințe și deprinderi însușite într-un domeniu înt-altul. De exemplu: la activități de cunoașterea mediului se pot realiza educarea limbajului, educație muzicală, educație plastică, etc.

O simplă utilizare a unor cunoștințe din diferite domenii nu constituie încă activitate interdisciplinară. Interdisciplinaritatea presupune o restructurare a cunoștințelor, aplicarea informațiilor în acțiuni utilitare, în generalizări și abstractizări.

Din aceste considerente, din activitatea mea practică și din observațiile făcute asupra copiilor aflați în diverse activități, consider că eficiența jocului didactic interdisciplinar constă în:

stimularea interesului pentru cunoaștere prin corelarea diferitelor discipline;

facilitarea realizării sarcinilor didactice prin elementele de joc care creează motivația învățării;

preîntâmpinarea monotoniei și a plictiselii;

înțelegerea logică a unor fenomene științifice, a unor aspecte de viață;

creșterea capacității de aplicare practică a cunoștințelor;

favorizarea dezvoltării gândirii logice, a creativității, a imaginației și originalității acțiunilor copiilor

Structura unui joc didactic cuprinde următoarele componente:

– sarcina didactică

– conținutul jocului

– elemente și reguli de joc

Prin cerințele pe care le impune participanților, de a-și asuma roluri, de a respecta reguli, de a elabora planuri de rezolvare, de a lua decizii, de a compara și evalua rezultatele, jocul didactic crează cadrul organizatoric în care se dezvoltă curiozitatea și interesul copiilor pentru conținutul studiat, spiritul de investigare și se formează deprinderile preșcolarilor de folosire spontană a cunoștințelor dobândite.

In general, orice problemă de învățare poate deveni joc didactic dacă îndeplinește următoarele condiții:

– are un scop și o sarcină didactică

– folosește elemente de joc, în vederea realizării sarcinilor propuse

– folosește un conținut adecvat, interesant prin forma de desfășurare și natura materialului folosit.

După scopul și sarcina didactică propusă, jocurile didactice pot fi clasificate astfel:

– după conținutul și obiectivele urmărite

– jocuri didactice pentru cunoașterea mediului, pentru dezvoltarea limbajului, matematice, de creație, etc

– după materialul folosit:

– cu sau fără materiale, jocuri cu întrebări ;cu ghicitori

– după numărul participanților:

– în grup: în perechi

Integrarea jocului didactic în cadrul activităților poate să aibă loc uneori spontan, atunci când copiii sunt obosiți și dau semne de neatenție, din motive diferite, conținutul activității a fost dificil, am bogat în date informatice, ritmul de parcurgere al materialului a fost rapid, etc

Pentru a putea realiza obiectivele programei specifice cunoașterii mediului înconjurător, atunci când am organizat jocuri didactice am avut în vedere:

– să fie bine pregătite

– conținutul lor tematic să fie cunoscut

– valențe instructiv -educative – bine stabilite

– mijloace de învățământ asigurate din timp.

In activități, jocul didactic l-am utilizat fie ca mijloc de dobândire a cunoștințelor, de consolidare a lor sau ca mijloc de verificare a acestora.

Cunoștințele privind caracterele generale ale viețuitoarelor pot fi dobândite și fixate temeinic în memorie prin jocuri cu cartonașe aflate în trusele de jocuri: "Loto cu animale", "Loto cu păsări", "Loto cu flori", "Animale din continente" etc.

Dacă aportul jocului la dobândirea cunoștințelor este mai limitat, în schimb, valoarea lui crește, în cazul verificării, adâncirii, consolidării și sistematizării cunoștințelor. Astfel, cunoștințele preșcolarilor referitoare la animalele de pădure au fost consolidate prin jocul didactic intitulat "O excursie la munte" (imaginară).

Odată cu anunțarea titlului, am anunțat și sarcina didactică a jocului:

– recunoașterea animalelor pădurii și a principalelor caractere determinate de noutățile specifice acestui mediu.

Grupa de preșcolari a fost împărțită în trei echipe:

a) – Excursioniști ( cea mai numeroasă)

b) – Insoțitori

c) – Echipa de control

Sarcinile fiecărei echipe constituie elemente caracteristice ale jocului.

E1 – să recunoască din diferite imagini prezentate animale de pădure apoi, să le denumească

– să reconstituie din fragmente de imagini, imaginea completă a animalelor prezentate.

E2 – să atașeze la imaginea mediului corespunzător animalele ale căror imagini au fost selectate de E 1.

– să aleagă din imaginile reconstruite de E1 numai acele fragmente care reprezintă părți prin care ele se aseamănă.

E3 – să observe eventualele greșeli făcute de cele două grupe

– să corecteze greșelile

După ce sarcinile au fost repartizate pentru fiecare participant, am prezentat regulile jocului:- cum și cine trebuie să adreseze întrebările, cum să se răspundă la întrebări, cine și cum să intervină pentru corectarea greșelilor, care este timpul în care se realizează corect sarcinile.

Am urmărit cu atenție desfășurarea jocului, având grijă să conduc activitatea copiilor spre realizarea sarcinilor de învățare, spre consolidarea cunoștințelor despre animalele de pădure cunoscute.

Am ținut seama permanent că jocurile didactice organizate și desfășurate să fie un prilej de:

– acumulare a unor cunoștințe noi sau de reactualizare a cunoștințelor dobândite,

– divertisment și de activitate independentă, care să se desfășoare cu atât mai bine cu cât este mai viu interesul pe care îl trezesc.

Exercițiul

Alături de marea varietate de metode și procedee didactice, la realizarea obiectivelor studierii "Cunoașterii mediului înconjurător", contribuie și exercițiul, prin care copiii sunt puși în situația de a acționa direct, de a efectua unele activități sistematice.

Considerat în pedagogie ca fiind o metodă bazată pe acțiune, exercițiul presupune efectuarea conștientă și repetată a unor operații sau acțiuni mintale sau motrice, în vederea realizării unor scopuri variate.

Deoarece prin intermediul exercițiului elevii sunt puși într-o stare de activitate, el contribuie la:

– dezvoltarea operațiilor intelectuale;

– asigurarea formării și dezvoltării aptitudinilor și abilităților creatoare cultivând în același timp și unele calități morale(acuratețe, punctualitate, perseverență); – adâncirea înțelegerii noțiunilor, regulilor, principiilor și teoriilor de bază ale științei prin aplicarea lor în situații noi;

– consolidarea cunoștințelor și deprinderilor însușite;

-stimularea capacităților creatoare, originalitatea și spiritul de independență și inițiativă.

In dobândirea cunoștințelor despre mediul înconjurător, am utilizat o gamă largă de exerciții, cu caracter productiv,exerciții aplicative, creative.

Importanța exercițiului constă în aceea că desfășurându-se în mod gradat, a contribuit la formarea unor priceperi, deprinderi și operații care vor fi aplicate în rezolvarea altor sarcini mai complexe, cât și formarea unui comportament pozitiv în mediu, respectând munca depusă de el și semenii săi.

Prin aplicarea exercițiului am reușit să formez la elevi primele priceperi și deprinderi de muncă independentă, atât pentru a-și însuși sau consolida cunoștințele cât și pentru a le aplica în practică.

Lucrările de la colțul viu, bine organizate și supravegheate, au ajutat copiii să-și însușească priceperi utile în munca independentă: să ude plantele, să le șteargă de praf, să îndepărteze frunzele moarte, să privească prin lupă, etc.

Aceste activități presupun răbdare, precizie, multă dorință de execuție corectă.

Modelarea

Modelarea reprezintă orientarea didactică prin care gândirea copiilor este condusă la descoperirea adevărului cu ajutorul unor modele, prin antrenarea raționamentului analogic.

Modelul și modelarea este o direcție metodologică de mare eficiență în procesul de învățământ, pentru formarea la elevi ( preșcolari ) a deprinderilor de instruire, de investigare, de cercetare, pentru a-i înarma cu instrumente de cunoaștere.

Modelul este un analog simplificat, o reproducere, o construcție materială sau vitală a obiectelor și fenomenelor realității. Modelul nu reprezintă o copie a originalului, el este asemănător cu acesta, nu prin totalitatea însușirilor sale ci, numai prin cele esențiale, tipice.

Modelul didactic îndeplinește o funcție demonstrativă prin aceea ce include informații prin care copiii urmează să le reproducă, mediază înțelegerea unor fenomene și procese greu accesibile elevilor.

Folosirea metodei modelarii în procesul de învățământ, a oferit preșcolarilor posibilitatea dezvoltării deprinderilor practice, proceselor de analiză, sinteză, comparație, deducție, inducție.

In procesul de învățământ, ca și în tehnică și știință, se folosesc mai multe feluri de modele:

– obiectuale ( materiale)

– figurative

– simbolice

Particularitățile dezvoltării intelectuale a preșcolarului și specificul activităților de cunoașterea mediului înconjurător, impun să se utilizeze cu prioritate modelarea similară, realizată prin intermediul modelelor materiale.

Modelele materiale reproduc cu ajutorul diferitelor materiale, obiectele și fenomenele lumii reale: izomorfe sau similare, substitutive, analogice.

La majoritatea activităților despre plante și animale, am folosit mulaje de diferite tipuri izomorfe, similare, care deși se diferențiau de obiectul original prin dimensiuni, au fost de un real folos, reproducându-l din punct de vedere al formei exterioare.

Modelele materiale analogice care reproduc într-o formă simplificată și în grade diferite de esențializare – obiecte, procese, etc, mai greu accesibile preșcolarilor, le-am utilizat în cadrul tuturor activităților. Din aceasta categorie fac parte planșele, desenele, jetoanele.

Construirea, mânuirea și interpretarea unui model aruncă o rază explicativă asupra originalului, dă posibilitatea gândirii să avanseze în direcția rezolvării unor probleme de cunoaștere și acțiune.

Metoda analizei produselor activității

In activitatea de perfecționare a învățământului, un rol important îl deține efortul pentru sporirea eficientei însușirii cunoștințelor, pentru ridicarea calității generale a procesului instructiv – educativ. Această metodă ne oferă indirect diferite date privitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei.

Din această cauză, datele respective oferă prilejul unor comparații între ceea ce consta la momentul respectiv și ceea ce ne oferă alte metode și procedee.

Cunoașterea copilului este una din condițiile de bază ale instruirii și educării în acest domeniu; nu se pot obține rezultate fără înțelegerea temeinică a caracterului, a modului particular de a se manifesta, de a gândi, de a reacționa, cât și înțelegerea stărilor sufletești generale sau accidentale ale preșcolarilor.

"Dacă educatorul se sprijină pe activitatea personală a celui educat, stimulându-i creativitatea, prin însăși acest fapt, el îl pune pe copil în situația de a exersa în autoeducație".

Perfecționarea intelectuală, morală, volițională și civică a subiectului nu se poate realiza decât cu participarea sa activă. De aceea, orice obiect educativ nu va fi atins decât dacă copilul își va înțelege valoarea și va aspira el singur să-l realizeze.

In activitatea desfășurată la grupă, am acordat o atenție deosebită aspectului dinamic, activ al cunoștințelor, urmărind ca el să devină o trăsătură caracteristică de durată a preșcolarului.

Am constatat că unii copii sunt pasivi în cadrul activităților, nu-și anunță participarea și se mulțumesc cu răspunsurile colegilor.

O parte a pasivilor este aceea a celor care nu sunt atenți.

Orice proces de învățare presupune anumite faze de consum specific de energie.

In atenția mea a stat folosirea metodelor active pentru a transmis stările inactive în stări active.

Metoda analizei produselor activității mi-a oferit largi posibilități de a cunoaște puterea de pătrundere a fiecărui subiect, reacția la "nou" în problemă, perseverență, stilul de muncă, efortul depus.

Produsele activității, desfășurate cu preșcolarii, poartă pe de o parte amprenta cerințelor specifice obiectului de învățământ iar pe de altă parte caracteristicile individuale ale acestora: cunoștințe, priceperi, deprinderi, interese, aptitudini, etc.

In cadrul activităților de "Cunoașterea mediului înconjurător" aceste produse se caracterizează și concretizează prin experiențe de laborator, desene, planșe, activități practice. Toate acestea mi-au oferit informații utile despre particularitățile psihice, interesele și aptitudinile copiilor, despre bogăția de idei și despre originalitatea acestora.

Pe lotul grădiniței, desfășurarea activităților a scos în evidență gradul de dezvoltare a priceperilor și deprinderilor, diferite trăsături ale personalității ( atitudini față de muncă, capacitatea de efort, perseverență în activitate, gradul de exigență ).

Prin această metodă s-au verificat fișele de lucru rezolvate de elevi și acțiunile cu caracter practic – aplicativ, am constatat rezultatele fiecăruia, puterea lui de concentrare, cât și schimbări comportamentale pozitive de acțiune, în mediul înconjurător.

Studiul documentelor școlare precum și "Caietul educatoarei" pot oferi o imagine clară asupra progresului sau regresului elevilor preșcolari pe tot parcursul preșcolarității.

Am realizat de asemenea și analiza lucrărilor de desen cu tema "Prietenii naturii", organizând o expoziție cu cele mai reușite lucrări.

Experimentul

Se impune ca încă de la venirea copilului în grădiniță să fie ajutat să cunoască formele de viață existente în mediul înconjurător și să învețe să le ocrotească.

Un mobil important al activității conștiente de învățare este cultivarea intereselor preșcolarilor pentru mediu, dezvoltarea spiritului de observație, înarmarea cu unele deprinderi de observare corectă și sistematică a realității înconjurătoare.

Principalul mijloc prin care se poate asigura accesibilitatea cunoștințelor despre natură este contactul direct, nemijlocit și organizat cu obiecte și fenomene din mediul apropiat de viață pentru ca pe această bază să se realizeze progresiv cunoașterea mediului mai îndepărtat și a fenomenelor generale.

Mijlocul principal de a satisface dorința de cunoaștere, experimentarea conduce la căutarea și explicarea mecanismelor acestor lucruri.

Am organizat și desfășurat la grupa mare un experiment care a avut ca obiectiv principal transformarea unor semințe în plante, în diferite condiții de viață și integrarea acestora în conceptul de viețuitoare.

Astfel, copiii au pus în germinatoare, boabe de porumb și de fasole, în diferite condiții:

– fără apă,

– cu apă curată,

– cu apă poluată (detergent).

Germinatoarele au fost puse într-un dulap cu vitrină, de unde puteau fi observate zilnic de către fiecare copil, iar săptămânal am organizat o observare dirijată cu întreaga grupă.

După o săptămână, s-a putut observa că în germinatoarele fără apă, semințele erau așa cum le-am pus, în cele cu apă curată bobul de porumb s-a umflat și a scos firișoare albe, iar în cele cu apă poluată avem semințe neîncolțite.

După trei zile, s-a observat că semințele care au stat la căldură au încolțit și au dat naștere la plante cu rădăcină, tulpină, frunze.

Am comparat germinatoarele care au stat la căldură cu cele care au stat la frig și am constatat că semințele, pentru a încolți au nevoie de umezeală și căldură.

Am lansat întrebarea-problemă:

– De ce credeți că la plante iese mai întâi rădăcina?

După alte trei zile, copiii au observat că semințele care au avut apă curată și căldură au încolțit dând naștere la plante viguroase. Ei au observat că tulpinile au frunze verzi și se îndreaptă spre lumină.

Pentru a putea demonstra că plantele au nevoie de aer, am acoperit un germinator cu un vas de sticlă. Copiii au observat cum plantele au început să îngălbenească, iar pereții vasului s-a aburit.

S-a constatat că spre deosebire de productivitatea gândirii creative individuale, activitățile grupurilor, în rezolvarea de probleme sporesc șansele descoperirii soluțiilor optime sau scurtează durata investigațiilor. Sarcinile interactive în grup devin un mijloc de educare a aptitudinilor creative individuale: "Brainstorming-ul" (" asalt de idei"),"Symectica" (amestec de elemente aparent irelevante care dau naștere unor relații sau asociații noi);

Metodele interactive pot fi clasificate în :

1. Metode de predare-invatare;

2. Metode de fixare, de consolidare si evaluare;

3. Metode de creativitate;("Metoda Philips 6/6";"Tehnica 6/3/5-Brainwriting)";

4. Metode de rezolvare de probleme;

5. Metode de cercetare.

Brainstorming – Metoda „asaltului de idei”, „cascada ideilor", „evaluarea amânată” ori „furtuna in creier”. Metoda a fost inițiată de Alex. F. Osborn, iar sub aspect pedagogic are două sensuri:

-originar, fiind o metodă de stimulare a creativității participanților, de descoperire a unor soluții inovatoare pentru problemele în domeniu;

-al doilea sens este de a fi cadru propice pentru instruirea școlară.

Etape și faze:

1. Etapa de pregătire care cuprinde:

a) faza de investigare și de selecție a membrilor grupului creativ;

b) faza de antrenament creativ;

c) faza de pregătire a ședințelor de lucru;

2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:

a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;

b) faza de soluționare a subproblemelor formulate;

c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersuluicreativ;

3. Etapa selecției ideilor emise, care favorizează gândirea critică:

a) faza analizei listei de idei emise până în acel moment;

b) faza evaluării critice și a optării pentru soluția finală.

Primă etapă este de ordin cantitativ, se emit mai multe idei, nici o afirmație nu este supusă unui demers critic. Astfel, se dezvoltă o atmosferă constructivă, fiecare idee primind maximum de atenție. Deoarece, nu se critică, se diminuează factorii inhibitori și se elimină blocajele din gândire favorizate rutinei intelectuale.

Brainstorming-ul presupune respectarea următoarelor reguli:

-toate ideile, cu caracter de cunoștințe vor fi primite ca atare de către membrii grupului;

-nici o sugestie nu se critică;

-membrii grupului sunt încurajați să construiască pe ideea altuia, la final nici o idee ce aparține nimănui, se încurajează combinațiile de idei;

-sunt solicitați și cei tăcuți din grup, aceștia fiind investiți cu această structură de rol și de putere;

-calitatea e mai puțin importantă decât cantitatea, dar nu înseamnă că membrii grupului nu trebuie să gândească inteligent și creativ.

-grupul de persoane care evaluează ideile să fie compus din aceleași persoane care au emis ideile sau dimpotrivă;

– în practica pedagogică grupul care a emis ideile să fie același cu cei care le evaluează la finalul sesiunii.

Exemplu: Preșcolari – Joc de construcție "Piața de fructe și legume", desfășurat cu un grup braistorming – 6 copii(2 fete, 2 baieți)

Obiectivul urmărit: sa realizeze cât mai multe elemente care să conducă la stimularea creativitații.

Etapa de pregătire: Se stabilește tematica, se fixează timpul, se amenajează spațiul, se stabilesc locurile și regula: "Nu se critica construcțiile partenerilor"

Etapa productivă: Copiii construiesc,dau frâu imaginației realizând sarcina de lucru ;produc un numar cât mai mare de idei spontan, apreciază cantitativ materialele utilizate, completeaza constructia, prezinta rezultatul. Dupa expirarea timpului se face sinteza partiala- sunt prezentate constructiile și etichetate.

Copiii sunt provocați printr-un exercițiu: "Ce poți schimba la construcția ta?"

Etapa selecției ideilor: Trierea se face ținând cont de indicatori ca: originalitate, valoarea pozitiva a ideii, apartenenta la temă etc.

Pentru a reuși sa fie stimulată creativitatea preșcolarului, este necesara cunoașterea și stimularea potențialului creativ al fiecarui copil și antrenarea lui în activităti de grup.

Pe parcursul unei activități poate exista loc pentru organizarea unei activități didactice în care preșcolarii să lucreze activ, însușindu-și prin efort propriu cunoștințe, priceperi și deprinderi, îi pun să judece, să ia decizii, să exprime opinii personale, să organizeze, să caute soluții, să coopereze, dobândind astfel deprinderi esențiale pentru viață.

Epoca modernă, caracterizată prin dezvoltarea în ritm rapid a științei și tehnicii, impune o nouă orientare în formarea omului capabil să se adapteze ușor și rapid la mutațiile frecvente cu care se confruntă. Astfel se modifică și concepția privind locul și rolul copilului în procesul de instruire și educare. Se pune accent pe activitatea personală, copilul devenind agent principal. Noua metodologie pune accent pe metodele care măresc potențialul intelectual al copilului, prin angajarea lui la un efort personal în actul instruirii și educării.

In noua concepție, educatorul are menirea de a ajuta preșcolarii să găsească ei înșiși calea de parcurs în vederea redescoperirii unor adevăruri demonstrate, cunoscute.

3.3. MODALITĂȚI DIDACTICE INTERDISCIPLINARE DESFĂȘURATE CU PREȘCOLARII ÎN TEREN, ÎN SCOPUL FORMĂRII ȘI CONSOLIDĂRII REPREZENTĂRILOR ȘI NOȚIUNILOR DESPRE CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

„A proteja mediul înconjurător costă mult. A nu face nimic va costa mult mai mult.” – Kofi Annan

În activitatea instructiv–educativă, pentru a realiza obiectivele programei, este nevoie de cunoașterea problemelor cu care se confruntă omenirea în relația cu mediul înconjurator care, așa cum nota Barry Commoner “De curând, mediul ambiant a fost redescoperit de către oamenii care trăiesc în el”. Tot mai mulți oameni de știință din diverse sfere de cercetare a mediului natural denunță gravele deteriorări ale apei, aerului, solului și subsolului, mai ales datorită unor agresiuni provocate de dezvoltarea industrial-economică excesivă.

Mijloacele și formele de realizare a educației ecologice în grădiniță sunt diverse și multiple.

Ca educatori în procesul instructiv – educativ și în spiritul democratizării reale a învățământului, activitatea și speranțele noastre se îndreaptă spre însușirea conștientă și în mod accesibil a cunoștințelor, utilizând mijloace moderne care arată că întotdeauna corectitudinea informației dată copilului este validată de realitate. Altfel spus, excursiile, drumețiile, organizarea de observații, investigații, experimente și măsurători simple în natură ne pot oferi posibilitatea înțelegerii necondiționate a fenomenelor și a protejării naturii, atât de necesară înțelegerii relațiilor de cauzalitate și efect din natură.

Programul „Ecoșcoala”, care poate fi considerat o „geografie a copilului preșcolar”, pornește de la studiul locului natal, unde, elementele pline de imagini și de simțire există în sufletul fiecărui copil, dar, prin îndrumare, acestea trebuie scoase la lumină, valorificate și rânduite. (Anexa 3) Oricât de puțin variat ar fi un astfel de ținut, el permite copilului să înțeleagă deplin cel puțin câteva noțiuni elementare de îngrijire, înfrumusețare și protejare a mediului în care s-a născut și trăiește.

Activitatea din grădiniță urmărește dezvoltarea de atitudini investigative asupra realității și a unui comportament ecologic vizând grija și responsabilitatea față de calitatea mediului natural, cu implicații deosebite asupra sănătății.

Diversitatea activităților îi va determina pe preșcolari să-și pună întrebări și să găsească răspunsuri privind mediul înconjurător. Omul creează lucruri folositoare care îl ajută în viață, dar tot el produce și deșeurile, care, fără o tratare corespunzătoare, poate duce la poluarea mediului, deci la distrugerea lui.

Implicarea preșcolarilor în confecționarea de coșuri ecologice sub forme diferite (căsuțe, ciuperci, roboți) confecționate din cutii de bomboane și ambalaje de la buchetele de flori și alte materiale refolosibile, instalarea lor în clase, pentru colectarea hârtiei și plasticelor, a constituit o altă preocupare în vederea conștientizării aspectelor cu privire la ceea ce putem face pentru a refolosi sursele epuizabile (fig.2). Am precizat copiilor care este viitorul planetei care „ consumă ” lemnul pădurii și ce înseamnă să taie fără milă pădurile care duc la lipsa surselor de oxigenare a aerului greu de respirat din centrul orașului poluat datorită gazelor de eșapament.

Fig.2 Expoziție cu lucrări din materiale refolosibile (foto Marinescu Carmen)

Plantele în ghivece pe care le îngrijesc copiii zilnic reprezintă o mică parte de natură adusă în mijlocul copiilor. În acest spațiu copiii pot observa procesul de germinație al plantelor, urmărind apariția primelor încolțiri, a mlădițelor, a boboceilor și florilor (fig.). Tot în acest spațiu am pus la presat plante achiziționate cu prilejul plimbărilor și vizitelor tematice în Padurea Stroiesti. Aceste lucrări le-am folosit ca mijloace de învățământ necesare în realizarea obiectivelor propuse în cadrul cunoașterii mediului dar și în activitățile cu caracter ecologic. De altfel, drumeția în Pădurea Stroiești a fost un prilej de bucurie pentru copii. Aceștia, dirijați de educatoare, au urmărit specificul reliefului, schimbările apărute în pădure ca urmare a căldurii propagate de soare și a influenței apei curgătoare din peisajul respectiv. În pădure copiii au „descoperit” unele „exponate” remarcabile ale naturii: arbori foarte înalți, flori de un colorit deosebit, râul cu ape limpezi, alune în scorburile veverițelor, ca și apariția surprinzătoare a acestora.

De asemenea, copiii au fost învățați să asculte atent „melodiile pădurii”: trilurile păsărelelor, susurul apelor, adierea vântului, foșnetul frunzelor. Întrucât copiii cunoșteau din cadrul activităților de cunoaștere a mediului că pădurile sunt adevărate „fabrici de oxigen „ și-au arătat nemulțumirea și au pus întrebări când au observat copaci tăiați și în urma lor au apărut terenuri cu alunecări și vegetație distrusă.

Activitățile din grădină le-au permis copiilor să acționeze , să aibă inițiativă și să fie responsabili pentru modul în care au lucrat și pentru ducerea la bun sfârșit a acțiunii fără incidente. Copiii doreau să sădească un număr mare de plante, dar dimensiunea grădinii nu le-a permis. În relația directă cu mediul ( plante, animale) sunt foarte agitați neștiind, la început, ce atitudine să ia de aceea trebuie avut în vedere acest aspect pentru a nu se accidenta. Grădinăritul oferă un domeniu familiar și concret – contextual pentru a învăța despre natură dar aceasta presupune ajutor din partea personalului grădiniței pentru protejarea copiilor în timpul acțiunii. Curtea grădiniței a stat în atenția noastră fiind cel mai apropiat loc în care copiii iau contact cu componentele mediului , așa încât aici am desfășurat activități practice de plantare și îngrijire de flori și pomi (fig.3).

Fig.3 „Plantăm flori în curtea grădiniței” (foto Marinescu Carmen)

Toate activitățile desfășurate în grădiniță trebuie continuate și perfecționate la vârste mai mari, în nici un caz nu trebuie abandonate. In tot acest timp copilul trebuie încurajat să pună întrebări, să caute răspuns singur la unele dintre ele și să găsească alternative de soluționare la unele probleme. El trebuie învățat să aleagă, să fie selectiv, să gândească în favoarea naturii.

Aprofundarea unui astfel de program va pregăti copilul de astăzi, de la cea mai fragedă vârstă, pentru momentul în care va fi cetățean al unei Europe fără granițe, dar cu reglementări stricte.

3.4. METODE INTERDISCIPLINARE ACTIVE ȘI INTERACTIVE UTILIZATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare iar odată cu ea se schimbă și educația, apar noi surse de informare atât pentru adult cât și pentru copii, unele mai atractive decât altele, ceea ce îi ajută pe copii să descopere anumite cunoștințe înainte ca noi să le planificăm.

Punerea în practică a metodelor interactive de grup aduc schimbări în planul găndirii cu referire la idei, opinii, limbaj, activează copiii, îi motivează reducând încorsetarea pe care, deopotrivă, atât ei cât și educatoarea, o resimt într-o activitate tradițională. Trebuie, însă, avut în vedere că aceste metode să fie aplicate ca un joc cu reguli, joc de învățare, de cooperare, distractiv nu cu un efort de concentrare. Ei trebuie să fie relaxați, să rezolve sarcina didactică în grup, să ia decizii și să aplaneze conflictele ce pot apărea.

Pentru a exempilifica cele arătate mai sus doresc să prezint unele metode interactive de grup pe care le-am aplicat cu succes la grupă..

METODELE „PIRAMIDA” ȘI „DIAMANTUL”

Au ca obiectiv dezvoltarea capacității de a sintetiza principalele probleme, informații, idei ale unei teme date sau unui text literar.

Copiii trebuie informați în legătură cu regulile construirii piramidei sau diamantului iar pentru a putea construi piramida (diamantul), ei trebuie să formuleze definiții, să interpreteze roluri, să trăiască sentimente etc.

Metoda „PIRAMIDA” poate fi integrată la începutul unei ativități pentru reactualizarea cunoștințelor, sau în vederea realizării feed-back-ului, ca variantă de desfășurare a unui joc didactic.

Etape :

se decupează mai multe pătrate de culori diferite,

se construiește piramida după ândrumări verbale formulate(după culoare, pătratul roșu în partea de sus și în centru, pătratele galbene unul lângă altul, continuați pînă formați o piramidă cu cinci trepte)

vizualizarea piramidei construite

se sortează benzile (treptele) piramidei

se așază crescător, pe orizontală, de la banda cea mai scurtă la cea mai lungă.

Apoi se adresează întrebările : – Cum sunt așezate benzile?

– Câte benzi putem așeza?

– Toate piramidele au același număr de

benzi?

Se poate lucra cu jetoane cu fructe, animale, legume. Imaginile se clasifică după felul lor și se găsește locul potrivit, copiii denumesc noțiunile.

Metoda “DIAMANTUL” – se realizează la fel ca și piramida dar de la baza piramidei se mai construiesc tot atâtea trepte în jos câte sunt și în sus.

Are ca obiectiv decuparea unei figuri după contur și obținerea unei figuri și descoperirea caracteristicilor diamantului (așezarea crescătoare și descrescătoare a șirurilor cu pătrate).

Etape :

Se intuiește imaginea

Se analizează ordinea așezării șirurilor și caracteristicile pătratelor(culoare, mărime)

Se decupează după contur imaginea

Se reanalizează figura obținută (forma, numărul de trepte, așezarea (des)crescătoare etc.)

Se continuă decuparea fiecărei trepte

Se reconstituie diamantul verificăndu-se însușirea corectă a tehnicii de utilizare.

Aceste etape se fac pentru ca în momentul în care desfășuraăm o activitate, folosind această metodă, copiii să știe cum să așeze imaginile.

METODA „CIORCHINELE” este o tehnică ce stimulează realizarea unor asociații de idei noi.

Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informații la volumul de cunoștințe acumulate de copii.

Tehnica contribtuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut.

Categoria de activitate: Activitate interdisciplinară

Tema: Iarna

Tipul activității: consolidare

Scopul: Consolidarea cunoștințelor copiilor despre anotimpul iarna, exersarea unei exprimări coerente, corecte gramatical.

Dezvoltarea găndirii și a operațiilor ei: analiză, sinteză, generalizare.

Educarea dragostei pentru iarnă, cultivarea învățării prin cooperare.

Obiective operaționale: -să rezolve sarcinile date prin cooperarea în grup

-să redea soluții originale pentru cuvintele date

-să participe la analiza tabloului prin alcătuirea unei povestiri scurte despre iarnă

-să corecteze produsul realizat pe baza comentariilor critice

-să folosească corect materialul pus la dispoziție

Strategii didactice:

a)Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, interviul de grup, ciorchinele, învățarea prin cooperare, munca în echipă.

b)Material didactic: coli de carton, jetoane, carioca.

Sarcina didactica:

alegerea jetoanelor care transmit informații despre iarna, așezarea acestora în jurul imaginii ce reprezintă anotimpul iarna, unirea jetoanelor cu imaginea iernii printr-o linie dreaptă.

formularea de propoziții cu imaginea de pe fiecare jeton

crearea unei povestiri scurte despre iarnă

La activitate participă 16 copii care sunt împărțiți în 4 subgrupe. Se împarte materialul fiecărei grupe și se explică sarcina didactică.

.

METODA „PĂLĂRIUȚELE GÂNDITOARE” – stimulează creativitatea, are la bază interpretarea de roluri prin care copiii își exprimă liber gândirea în acord cu semnificația culorii pălăriuțelor care definesc rolul.

Categoria de activitate: Educarea limbajului

Tema: povestirea copiilor „Scufița roșie”

Tipul activității: evaluare

Scopul: Dezvoltarea creativității la copii prin crearea de variante în redarea poveștii.

Antrenarea copiilor ca artiși, exprimarea clară și corectă.

Obiective operaționale: -să accepe rolul primit

-să identifice trăsăturile pălăriei atribuite

-să dezvolte rolul primit

-să sublinieze latura educativă.

Strategii didactice:

a)Metode și procedee: expunerea, explicația, invățarea prin cooperare, munca in echipă.

b)Material: 6 pălării de culori diferite, fiecare pălărie având câte o seminificație.

Sarcina didactică:crearea de situații posibile în redarea poveștii în raport cu semnificația pălăriei sub care se află.

Copiii sunt împărțiți în 6 grupe sub cele 6 pălării

Pălăria alba – povestitorul – expune, pe scurt, conținutul poveștii

Pălăria roșie – exprimă educația primită de Scufiță – dscrie atitudinea Scufiței față de mamă și bunică: le iubește mult, le ascultă sfaturile, iubește natura, florile, pădurea. Exprimă compasiunea față de bunică, aprecierea față de vânător și ura față de lup.

Pălăria albastră – caracterizează, prin antiteză, pe Scufiță și lup – Scufița, o fetiță veselă, bună, blândă, dar neascultătoare, iar lupul, rău, lacom, hain. Subliniază consecințele neascultării.

Pălăria neagră – identifică greșeli – critică atitudinea Scufiței la întâlnirea cu lupul: uită de sfaturile mamei. Subliniază că nu trebuie acordată încredere animalelor rele și să stea de vorbă cu ele.

Pălăria verde – identifică soluții – florile pentru bunica puteau fi cumpărate de la florărie; dacă dorea să culeagă flori din pădure trebuia să fie însoțită de mama; putea să-i ceară lupului să-i culeagă flori; să fi cules florile de unde erau tăietorii de lemne.

Pălăria galbenă – schimbă finalul poveștii – Scufița pleacă însoțită de mamă la bunică; bunica este adusă de vânător la casa mamei pentrru a fi îngrijită; lupul o ajută pe Scufiță să ajungă la bunica; animalele din pădure o ajută pe Scufiță să ducă coșul și florile bunicuței; lupul dus la grădina zoologică pentru a nu mai face rău.

În repetarea jocului s-a observat atitudinea respingătoare a copiilor față de pălăriile ce reprezentau aspectele negative.

S-a subliniat ideea că binele învinge răul.

Copiii având doar roluri sunt lămuriți de importanța fiecărui rol, indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ, lăudabil este modul de interpretare și creativitatea.

Metoda „SCHIMBĂ PERECHEA” este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activitățile cu preșcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucru în pereche. Metoda ,,Schimbă perechea,, am folosit-o în activități de observare, activități de convorbire, activități practice, etc.

La activitatea de observare cu tema ,,Fructe de toamnă ’’, am urmărit ca prin lucru în pereche, copiii să descopere cât mai multe caracteristici ale fructelor care se coc în anotimpul toamna. Am organizat copiii în două cercuri concentrice după ecusoanele pe care le aveau în piept, în interior copiii cu frunze galbene, în exterior copiii cu frunze verzi. La îndemnul educatoarei, copiii au luat din coș un fruct la alegere pe care l-au observat, l-au analizat pentru a spune totul despre el. Perechea a analizat fructul timp de 3-5 minute. La comanda educatoarei ,,Schimbă perechea’’ copiii din interior s-au deplasat și au format o nouă pereche. Copiii din cercul exterior au făcut o sinteză a observațiilor anterioare și au continuat analiza cu noua pereche pentru descoperirea caracteristicilor fructului prin câți mai mulți analizatori. Perechile s-au schimbat atunci când s-au epuizat toate ideile copiilor și când fiecare copil a făcut pereche cu toți membrii grupei.

3.5. REALIZAREA CONEXIUNILOR INTERDISCIPLINARE PRIN ORIZONTUL LOCAL, DRUMEȚII, VIZITE ȘI EXCURSII/ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE – LABORATOR NATURAL DE OBSERVAȚII ASUPRA ELEMENTELOR ȘI FENOMENELOR CARE SE DESFĂȘOARĂ ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

„Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă și să se ridice și să se înșele. Nu folosiți cuvinte când acțiunea, faptul însuși sunt posibile.” (Pestalozzi)

Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i învățăm pe copii să învingă dificultățile prin intervenții reale, posibile, să-i situăm în dialog cu mediul sau să-i facem să-și exerseze capacitatea de a opta și de a decide, pentru că perioada preșcolară este decisivă pentru formarea viitorului școlar, a tânărului de mâine.

Este unanim recunoscut faptul că perioda de 3 – 7 ani din viața copilului lasă cele mai profunde urme asupra personalității în devenire, deoarece aceasta este perioada receptivității, sensibilității, mobilității și a flexibilității psihice dintre cele mai pronunțate.

Aceasta este perioada în care influențele externe lasă cele mai durabile urme, în care se constituie premisele personalității și se așează bazele eu-lui: cognitiv, afectiv-motivațional și volitiv-caracterial.

Invățământul preșcolar românesc, prin acțiunile și activitățile sale, urmărește să valorifice potențialul creativ, specific vârstei preșcolare, în cadrul unui sistem instructiv-educativ bine structurat, unde copilul să aibe dreptul să-și formeze personalitatea și prin propria sa experiență.

Grădinița, oricât de bine ar fii organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe care le comunică preșcolarului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare, trăsături specifice copiilor.

Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaștere, să le ofere prilejul de a se emoționa puternic, de a fi în stare să iscodescă singuri pentru a-și forma convingeri durabile.

Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber.

Având un caracter atractiv, preșcolarii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități.

Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase.

Activitatea extrașcolară ocupă un rol imporatnt în ansamblul influențelor educative în Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu. Ea lărgește orizontul cultural al preșcolarilor, completând cu noțiuni noi volumul de cunoștințe însușite la activități. Participarea copiilor la acțiunile organizate în afara grupei și a grădiniței constituie, de asemenea, un mijloc de formare a competențelor. Activitățile extrașcolare aduc o contribuție însemnată și la educația morală, estetică a copiilor, disciplinându-le acțiunile și lărgindu-le orizontul artistic.

Activitățile extrașcolare desfășurate în grădinița noastră au un conținut flexibil și variat, cuprinzând cunoștințe din domeniul artei, științei, sportului. Încadrarea copiilor în diferite forme ale activității extrașcolare se face în baza liberei alegeri.

Sursele de informații pentru activitățile extrașcolare din Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu au fost: sărbătorile religioase, obiceiurile și tradițiile, datele legate de viața și activitatea scriitorilor, evenimente istorice, activități sportive.

Excursiile și vizitele organizate în Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu au scopul îmbogățirii experienței de viață a copiilor.

Au fost organizate vizite la: Muzeul Județean, Parcul „Constantin Brâncuși”, la diferite case memoriale, expoziții de pictură, mănăstiri, toate fiind situații de învățare cu scop cultural-artistic, dar și un moment de reconciliere ori/și de introspecție.(fig.4) Toate vizitele realizate în timp au ca scop lărgirea orizontului cognitiv, familiarizarea copiilor cu frumusețile țării, asigurarea unor ocazii de recreere și destindere.

Fig.4 Vizită la Muzeul Județean Tg-Jiu (foto Marinescu Carmen)

Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică. Excursia îi prilejuiește copilului însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural-științific.

În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii și a vieții sociale, copiii din grădinița noastră dobândesc o mare cantitate de informații despre munca omului, își formează reprezentări despre structura și condițiile de viață ale unor plante și animale, despre legi, obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumusețile și bogățiile patriei, despre trecutul istoric al poporului român.

Copilul care a învățat să admire natura, parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să observe viața insectelor, va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei.

În urma plimbărilor, excursiilor organizate în diferite zone ale țării și în natură, în mediul social, copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate imaginea realității în cadrul activităților de desen și modelaj, iar cu materialele culese își îmbăgățesc jocurile de creație și activitățile practice în Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu.

În preșcolaritate copiii sunt foarte receptivi la ce li se spune în legătură cu mediul. Fiecare contact cu mediul înconjurător îmbogățește vocabularul copiilor cu cuvinte noi, ce denumesc lucruri și caracteristici ale acestora.

Folosirea în mod educativ, plăcut și recreativ a timpului liber contribuie în același timp și la dezvoltarea fizică a copiilor, prin mărirea varietății de mișcări a jocurilor desfășurate în aer liber.

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu. a organizat de-a lungul anilor excursii pe diferite trasee: Tismana, Olănești, Polovragi, Curtea de Argeș, Stroiești, Râmnicu Vâlcea (fig.5), unde copiii s-au confruntat cu realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acțiuni directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător, a unor zone geografice și locuri istorice, copiii examinând cu atenție și curiozitate, efectuează analize și comparații pentru a determina caracteristici esențiale ale lucrurilor cu care vin în contact, observă sistematic unele fenomene ale naturii în mișcarea si dezvoltarea lor și, ajutați de cadrele didactice, au sesizat unele cauze care le determină (fig.6). În felul acesta dobândesc o mare cantitate de informație despre munca omului.

Fig.5 Vizită la „Roata olarului” – Râmnicu Vâlcea (foto Marinescu Carmen)

Fig.6 Vizită la salină (foto Marinescu Carmen)

Serbările școlare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conținutul vehiculat în cadrul serbării, preșcolarii culeg o bogăție de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan și sincer situațiile reale.

Stimularea și educarea atenției și exersarea memoriei constituie obiective importante care se realizează prin intermediul serbării. Intervenția la momentul oportun cu rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare copil și susținută de suportul afectiv contribuie la mărirea stabilității atenției, iar cu timpul sporește capacitatea de rezistență la efort. Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru țară, pentru frumos, fiind un prilej de bucurie, emoție, bună dispoziție, atât pentru copii cât și pentru părinți.În grădinița noastră s-a observat că în viața micului preșcolar serbarea are o influență mare asupra dezvoltării sferei sale emoționale. Copiii la această vârstă sunt sensibili, receptivi cu o fantezie bogată și tind să se afirme. Ei sunt impresionabili, iar impresiile obținute îi însoțesc în viața de mai departe, rămânând niște tablouri vii întipărite în memorie.

In Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu au fost desfășurate serbări cu diferite ocazii: 8 Martie, 1 Iunie, Crăciunul, Paștele, Sfântul Nicolae, 9 Mai – Ziua Europei (fig.7)

Fig.7 Serbările școlare (foto Marinescu Carmen)

La noi, una din activitățile îngrădite de copii sunt șezătorile (fig.8), adevărate serbări în miniatură, care se organizează fără un efort deosebit, de multe ori chiar fără o pregătire prealabilă, dar cu importante resurse educative. Preșcolarii, la aceste șezători, participă cu cântece, poezii, povestiri, dansuri, („Ion Creanga – prietenul copiilor”, „Din lumea celor care nu cuvântă”, „Cunoaștem si respectam tradiții și obiceiuri populare”).

Fig.8 „La șezătoare” (foto Marinescu Carmen)

Vizionările și spectacolele sunt activități extrașcolare prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei în grădinița noastră.

Vizionarea filmelor și a emisiunilor la televizor, aduce copiilor o mare satisfacție prin diverse contraste, mai ales, liniei stilizate pe care o au imaginile. Educatoarea are un rol important în alegerea spectacolelor, recomandarea și selecționarea emisiunilor de televiziune pentru copii, programelor distractive care au o influență pozitivă.

Împreună cu preșcolarii am participat la spectacole de teatru susținute de Trupa „Zburlici” din București, Teatrul de vară din Tg – Jiu(fig.9).

Fig.9 Teatru de păpuși (foto Marinescu Carmen)

Concursurile pe diferite teme sunt de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea dau posibilitatea copiilor să demonstreze acasă ce au învățat la grădiniță, să deseneze diferite aspecte.

Concursurile cu premii sunt necesare în dezvoltarea creativității copiilor. Întrecerile pot cuprinde interpretarea, recitarea, aplicarea priceperilor și deprinderilor formate în activități practice.

Copiii din Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Tg-Jiu au participat în ultimii ani la mai multe concursuri: internaționale, naționale, județene, interjudețene, unde au obținut numeroase premii (fig.10).

Fig.10. „Desene pe asfalt” (foto Marinescu Carmen) Fig. 10Concursul „PITICOT””

Fig.11 „Micii artiști”- concurs (foto Marinescu Carmen)

Concursurile artistice dezvoltă dragostea și interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea și personalitatea copiilor și se pot depista tinere talente artistice în vederea cultivării si promovării lor (fig.11).

Concursurile sportive vin să completeze activitățile de educație fizica. Copiii au participat cu mult entuziasm la astfel de concursuri: de săniuțe, biciclete, role, triciclete care contribuie pe lângă dezvoltarea armonioasă a organismului și la menținerea unei bune dispoziții a copiilor.

În cadrul proiectelor de parteneriat educațional, care s-au desfășurat la noi în grădiniță, copilul a venit în contact cu diferite persoane, a crescut și s-a dezvoltat într-un mediu comunitar variat și necunoscut pentru el (fig.12 ). Specificul cultural, valorile promovate în acest mediu a trebuit avut în vedere în structura activităților. A fost necesară antrenarea membrilor comunității în luarea unor decizii, direcționarea unor activități, remedierea unor aspecte negative (fig.13). Activitatea extrașcolară generează relații de prietenie și ajutor reciproc, educă simțul responsabilității și statornicesc o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite.

Fig.12 Activități în parteneriat grădiniță – școală (foto Marinescu Carmen)

O fișă de observare referitoare la caracteristicile geografice se poate completa pe loc de către elevi, aceștia putând să ia contact direct cu caracteristicile mediului iar datele vor reflecta realitatea, iar observația lor va fi exploatată la maxim.

Realizând o astfel de drumeție, se va cunoaște o mai mare dezvoltare a capacității de observare, a memoriei vizuale toate aceste contribuind la eficientizarea actului educativ (fig.14). Cu siguranță o drumeție care nu se limitează numai la parcurgerea unui traseu, ci este stabilită din timp, are ca scop atingerea unor obiective și realizarea unor activități va rămâne mult timp întipărită în amintirile preșcolarilor.

Fig.14 Vizită în parc (foto Marinescu Carmen)

Cu siguranță ecoul unei asemenea drumeții nu se va pierde dacă se va realiza și o corelare interdisciplinară. Cunoștințele și deprinderile asimilate pot fi valorificate cu activități de educarea limbajului, prin convorbiri, povești create, astfel preșcolarii beneficiază de un bagaj mare de reprezentări care îi va ajuta să elaboreze o creație cât mai complexă. Activitățile artistico-plastice vor fi mult mai atrăgătoare când preșcolarilor li se va cere să reprezinte plastic ceea ce au observat, culorile sunt mai bine redate, formele spațiale capătă alt contur, iar întreaga creație plastică primește o alta dimensiune.(fig.15) Nu se poate trece cu vederea nici impactul pe care îl va avea asupra activităților practice, unde se pot realiza cu mai mare ușurință machete inspirate din elementele geografice observate.(fig) Așadar drumeția își are o binemeritată valoare asupra activității preșcolare!

Fig.15 Expoziție cu lucrările preșcolarilor (foto Marinescu Carmen)

LOCUL ȘI IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR INTERDISCIPLINARE ÎN DEZVOLTAREA PREȘCOLARILOR

Grădinița are menirea să formeze copilul preșcolar într-o perioadă de mare importanță pentru devenirea acestuia.

Azi, copiii trebuie învățați să rezolve numeroasele probleme pe care natura și viața socială le aduc în fața timpului lor de mâine.

Lumea de azi prefigurează o lume a viitorului, formată din contraste: poluare, conflicte, dezechilibre, pe de o parte, minunea complexă și fascinantă a tehnologiei și științei contemporane, pe de altă parte. Intre aceste tendințe, educația este datoare să încerce soluții cât mai adevărate și mai flexibile. Științele presupun unitatea dintre observare și limbaj, orice exercițiu de observare fiind și un exercițiu de limbaj. Nu vom lăsa preșcolarii fără a le preciza numele exacte ale obiectelor, fenomenelor observate, ce se vor păstra în memorie, fiind ulterior reactualizate. Deci, se însușesc substantive și adjective (pentru însușiri), adverbe (pentru diferențe calitative), verbe pentru acțiunile esențiale. Preșcolarii își însușesc foarte rapid bagajul lexical, reținând cu fidelitate, fac progrese rapide în exprimarea celor observate. Exprimarea se îmbogățește cu sensuri și nuanțe noi, sesizează multe detalii, favorizând stabilirea unor relații între componentele naturii.

Preșcolarul traieste o multitudine de sentimente în fața naturii, pe care o admiră și învață să o iubească. Îsi poate exprima sentimentele prin intermediul desenului.

Din lucrările lor ne putem da seama ce îi emotionează, spiritul de observație, sensibilitatea. Esențial în desenul lor este impresia pe care obiectul a trezit-o asupra sa. Progresele în desen sunt datorate observației (coloritul delicat al frunzelor toamnei, așezarea frunzelor pe crengi, zborul fluturilor etc).

Desenul poate concretiza și rezuma observațiile de lungă durată sau eșalonate în timp. Creșterea unei plante ornamentale de apartament poate fi urmarită de copii prin intermediul desenului, care devine astfel un indicator al stadiilor succesive prin care a trecut planta; desenele pot fi pastrate în mape. Noțiuni ca: ziua și noaptea, lunile anului, anotimpurile sunt accesibile copiilor și datorită desenului.

Cunoașterea copilului este o condiție esențială în exercitarea actului educațional.

Evaluarea inițială a grupului țintă m-a ajutat să descopăr aptitudinile copiilor privind exprimarea prin desen, pictură.

Testele au rolul de a măsura și constata potențialitățile copiilor în anumite stadii ale dezvoltării. Am aplicat testul ,,Casa” și testul ,,Familia mea” și proba de creativitate ,,Pata de cerneală”.

Desenul casei este incărcat de numeroase semnificații afective și, în special, prezintă o formă a integrării copilului și a familiei sale in mediul social. Analizând desenele realizate la această testare, observăm că reprezentarea casei se îmbogățește odată cu vârsta.

Deși majoritatea copiilor locuiesc la bloc, ei desenează case. De asemenea, nu este lipsit de importanță, modul în care plasează casa, ferestrele, ușile, acoperișul, culorile pe care le folosesc ( de cele mai multe ori culori afective ), dacă sunt înfrumusețate sau nu.

Aceasta este încă o dovadă că desenele copiilor sunt o expresie artistică a realității, așa cum o simt, o văd și o trăiesc.

Desenul din imaginație ,,Familia mea„ este o organizare a compoziției plastice ce ia naștere din relaționarea intenționată a unor forme plastice. La acest act creativ concură mai mulți factori, ceea ce-i dă și valoarea unui test, și anume: intelectuali, nonintelectuali, motivaționali și de mediu.

Din analiza lucrărilor realizate pe această temă se desprinde ideea că în desenele sale despre familie, copilul iși exprimă grafic – figural polarizarea afectivă față de unul sau altul dintre membrii familiei. Se intâlnesc desene în care copilul nu se redă pe sine, ci numai alți membri ai familiei, ceea ce înseamnă că se simte privat de afecțiune. In alte cazuri, copiii se plasează lângă bunici, iar părinții sunt absenți .

Există și cazuri când familia se extinde, surprinzând pe lângă frați, părinți, bunici, mătuși, și copiii vecinilor. Sunt desene în care mama ocupă o poziție centrală, bogat ornamentată, copilul plasându-se lângă aceasta, iar tata, schițat prin câteva linii, ocupă o poziție ușor neglijată.

Este evident faptul că prin desen copilul exprimă, in modul cel mai sincer, relațiile sale cu membrii familiei.

De aceea, nu este de ajuns să apreciem desenele, să le ierarhizăm, să le expunem, ci trebuie să descifrăm semnificația psihologică pe care ele o dețin, incercând să ameliorăm unele stări tensionale existente.

Proba experimentală ,,Pata de cerneală” are drept scop stimularea creativității copiilor prin solicitarea de a găsi cât mai multe denumiri, idei, soluții pe care le oferă în plan imaginativ-intuitiv pata de cerneală realizată. Fișa se obține prin indoirea colii în patru, dezdoirea acestuia, picurarea unor pete de cerneală sau tempera. Îndoind din nou și presând, se obține o pată neregulată. Copilul privește cu atenție figura rezultată și va trebui să găsească cât mai multe asemănări cu obiecte, fenomene din lumea înconjurătoare.

Analizând datele obținute, am putut constata că preșcolarul are o gândire analitică sau una sintetică.

Astfel, unii au interpretat aproape întotdeauna părți ale imaginii, ceea ce arată că au o gândire, cu precădere analitică.

Alții au interpretat imaginea ca un tot, ceea ce înseamnă că au o gândire cu precădere sintetică. Alții, puțini la număr, au interpretat imaginea atât ca întreg, cât și părti ale ei. La aceștia din urmă este foarte probabil că există un echilibru între latura analitică și cea sintetică a gândirii. Aceste prezumții au fost confirmate și prin interpretarea formelor accidentale obținute cu pete de tempera.

Din fișele obținute , am selectat pe cele la care am obținut răspunsuri spectaculoase și le-am folosit ca material didactic pentru testări ulterioare. Copiii au asemănat petele de culoare, animale, fenomene, flori, ceea ce arată că ei se consideră parte a mediului natural, social. Exemple de răspunsuri date în urma interpretării formelor spontane: pat, cearșaf indoit, remorca fără roți, scorpion, cap de vacă, vulpe, un lac din care curge o apă mai subțire, om cu pălărie, garoafă, lalea, cap de pasăre, floare, vulcan, copil cu căciulă, fluture fără antene, libelulă mare, etc.

Proba de creativitate ,,Pata de cerneală” evidențiaza spiritul de observație al preșcolarului, interpretările creative, inedite, creând premisele dezvoltării unor aptitudini speciale. Succesiunea anotimpurilor este mai bine înțeleasă de preșcolari prin prezentarea calendarului naturii ilustrat. Copiii completează tabloul cu buzunărașe pentru fiecare zi, în care se introduc desene ce reprezintă informații despre aspectul vremii, fenomene din natura din ziua respectivă.

Abilitatile practice detin un rol important în invatamantul preprimar. Ele sunt nemijlocit legate de observare si actiune, presupunand o cercetare a realitatii ce faciliteaza rationamentul. Se pot realiza decupaje din hartie sau deseuri textile divers colorate reparezentand animale, flori sau frunze,cu care apoi se vor alcatui tablouri (primavara, vara, toamna, la sanius, la mare, in padure), indoirea sarmei, activitati prin care preșcolarii vor reprezenta fluturele, broasca, iepurașul, barza, flori, ciuperci, copaci, exercitii pentru realizarea unor lucrări tematice (marea cu barci, campul cu flori și fluturi) (fig.16).

Fig.16 „Micii artiști” – activitate practică (foto Marinescu Carmen)

In cadrul activităților prin care se formează deprinderi legate de tratarea suprafețelor și de îmbinare, posibilitățile de corelare cu rezultatele observarii naturii sunt foarte largi. Astfel sunt: decorarea suprafețelor de carton sau lemn cu motive din natură (flori, ciuperci, frunze), tablouri cu frunze presate combinate cu fragmente subtiri de crengute, imortele, semne de carte sau coperți cu motive florale sau din scoici, boabe de fasole, seminte etc., ce formeaza expozitii în clasa sau pot fi oferite cu diverse ocazii celor dragi. Tematica a oferit posibilitatea dezvoltării aptitudinilor generale, cât și a unor aptitudini speciale, prin întrepătrunderea obiectivelor specifice artei plastice cu cele ale educației ecologice (fig.17).

Lucrările realizate de copiii prin tehnici diverse au constituit prilej de căutare a unor soluții inedite pentru rezolvarea temei, dar și în folosirea, alături de materiale clasice (acuarele, pensule, creioane colorate), a unor materiale din natură sau refolosibile ( cofraje de ou, ambalaje din plastic, hârtie de ziar, de ambalat, periuța de dinți pentru fondul stropit, etc.).

Fig.17 Expoziție cu lucrările copiilor (foto Marinescu Carmen)

Copiii au fost educați în spiritul grijei față de mediu prin utilizarea tuturor resurselor într-un mod creativ, iar lucrările au constituit mesaje pentru cei din jur.

Spiritul de competiție a fost dezvoltat prin ierarhizarea lucrărilor după diverse criterii (tehnica folosită, materiale, acuratețe, idei creative) și prin amploarea acțiunilor, copiii știind că intră în competiție cu mulți alți colegi din țară.

Expunerea săptămânală a lucrărilor și selecția lunară i-a mobilizat și încurajat, iar noi, cadrele didactice, cât și părinții ne-am bucurat împreună de progresele realizate de copii.

CAPITOLUL IV – EVALUAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Evaluarea este o componentă a activității de învățământ în general, a procesului didactic, în special. Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprinde următorii pași:

– stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului preșcolarilor;

– proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor propuse;

– măsurarea aplicării programei.

Verificarea, aprecierea și notarea rezultatelor obținute de preșcolari, prin activitățile de cunoaștere a mediului înconjurăto am realizat-o pe parcursul tuturor activităților didactice și în etapele acestor activități.

Ținând seama de obiectivele propuse în lucrarea de față, am căutat să aleg cele mai potrivite forme și tehnici de evaluare interdisciplinară. Experiența a demonstrat că actul de evaluare devine eficient numai în condițiile integrării lui în procesul didactic, ca acțiune constructivă a acestuia, menit să furnizeze informații cu privire la desfășurarea procesului didactic și la rezultatele obținute în vederea perfecționării lui.

După modelul de integrare în desfășurarea experimentului s-au conturat trei forme de evaluare:

evaluarea inițială (prin aplicarea unui test), nivelul inițial de la care se pornește;

evaluare sumativă prin verificări parțiale;

evaluare continuă (formativă) desfășată pe parcursul întregii activități.

O acțiune de evaluare eficientă trebuie să fie continuă și complexa, prin îmbinarea tuturor formelor de evaluare.

Evaluarea continuă, în raport cu obiectivele propuse, mi-a permis:

să descopăr momentul în care copiii și-au însușit un obiectiv și sunt gata să continuie;

să depistez și să diagnostichez eșecul în scopul recuperării cunoștințelor și capacităților ce nu au fost însușite;

să descopăr obiectivele la cei mai mulți preșcolari obțin performante satisfăcătoare în scopul revizuirii și dozării materiei și perfecționării didactice;

să stabilească măsura în care o capacitate umană s-a format ca rezultat al educației.

Cunoașterea capacităților de dobândire de cunoștințe ale copiilor, a nivelului lor de dezvoltare de la care se pornește și a gradului în care stăpânesc cunoștințele necesare asimilările conținutului etapei care urmează, constituie o condiție hotărâtoare pentru reușita activității didactice.

In urma testării inițiale, la începutul experimentului – grupa mijlocie, am constatat ca preșcolarii vin din familie cu o serie de noțiuni greșite, eronate, în legătură cu viața plantelor și animalelor, în legătura cu diferite procese din natură, neputând să-și explice adevăratele cauze.

In etapa formativă, evaluările semestriale sau anuale, realizate prin teste docimologice confirmă dacă preșcolarii și-au însușit cunoștințele, și-au format priceperi și deprinderi practice stabilite prin obiectivele urmărite.

Rezultatele obținute în experiment: Având în vedere că la grupa mică, copiii au luat cunoștință (respectând particularitățile de vârstă) despre viața plantelor și animalelor, la începutul grupei mijlocii, semestrul I, am realizat o evaluare inițială, dând spre rezolvare următorul test: (Tabelul nr. 2)

1. Numiți trei animale domestice și trei animale sălbatice cunoscute.

2. De ce are nevoie planta pentru a creste și a se dezvolta?

3. Cum vă comportați voi în mediul înconjurător?

Am obținut următoarele rezultate.

Tabelul nr. 2

Interpretarea rezultatelor privind evaluarea inițială

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.18).

Fig.18 Reprezentarea grafică a rezultatelor

Aceste rezultate arată că un număr de 4 preșcolari au obținut calificativul " S". Ei nu posedă cunoștințe suficiente pentru a putea să facă generalizări și nici transfer de cunoștințe.

Mi-am propus să lucrez diferențiat cu acești copii, insistând pe dezvoltarea gândirii și a operațiilor acesteia.

In semestrul al II-lea am dat o nouă probă de verificare, care a constat în următoarele: (Tabelul nr. 3)

1.Incercuiți animalele sălbatice cunoscute.

2. Subliniați animalele care trăiesc la noi în țară.

3. Colorați animalele ocrotite de lege (capra neagră).

Tabelul nr. 3

Interpretarea rezultatelor

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.19).

Fig.19 Reprezentarea grafică a rezultatelor

Comparând rezultatele din cele două semestre, se observă un interes major al copiilor pentru dobândirea de cunoștințe. Acest lucru mi-a dovedit încă o dată că metodele și mijloacele didactice folosite, cât și activitatea diferențiată sunt eficiente.

In semestrul al II -lea am propus următoarea probă de evaluare: (Tabelul nr.4)

1. Subliniați legumele din această fișă.

2. Spuneți ce foloase au oamenii de la păsări?

3. Cum contribuiți la ocrotirea păsărilor și animalelor?

Tabelul nr.4

Interpretarea rezultatelor

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.20).

Fig.20 Reprezentarea grafică a rezultatelor

Comparând rezultatele, la sfârșitul grupei mijlocii, se observă o creștere față de semestrul I.

Menționez faptul că am pus accent tratarea diferențiată și pe prezentarea cât mai atractivă a conținuturilor.

La începutul grupei mari mi-am propus să îmbin, în cadrul activităților, acele metode, procedee, mijloace de învățământ care să-i antrenez pe copii în formarea deprinderilor de auto-instructiv și auto-educativ, am căutat să fac conținutul cât mai atractiv prin introducerea jocului didactic, a cântecelor, proverbelor și zicătorilor, să folosesc mai mult activitatea diferențiată. Rezultatele au fost concludente.

Astfel, pe semestrul I, grupa mare, am desfășurat Jocul – test intitulat "Cum se numesc toate acestea la un loc", cu scopul de a identifica nivelul inițial de gândire al copiilor în realizarea unei grupări bazată pe un anumit criteriu:

(Tabelul nr.5)

Iată exemple de întrebări:

"Ce păsări pleacă iarna de la noi?"

"Cum se numesc când vorbim despre toate la un loc?"

" Ce animale trăiesc pe lângă casa omului, pe care el le îngrijește?"

" Cum le spunem la toate împreună?"

" Poți să-mi spui ce crește din pământ?"

" Cum se numesc toate acestea?"

Tabelul nr.5

Interpretarea rezultatelor

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.21).

Fig.21 Reprezentarea grafică a rezultatelor

Tot în semestrul I am propus următorul Joc-test: (Tabelul nr.6)

1. – "Poți să-mi spui câteva animale care au două picioare, două aripi și fac ouă?"

"Cum se numesc toate acestea cu un cuvânt?"

2. – " Ce plante folosim la prepararea mâncării?"

" Cum le numim pe toate cu un cuvânt?"

3. – " Cu ce lucruri ne îmbrăcăm?"

" Cum le numim pe toate la un loc?'

Tabelul nr.6

Interpretarea rezultatelor

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.22).

Fig.22 Reprezentarea grafică a rezultatelor

In semestrul al doilea am desfășurat următoarea probă de evaluare: (Tabelul nr.7)

1. – " Ce legătură este între plante, animale și mediul lor de viață?'

2. – "Cum ar arăta totul în jur dacă nu ar exista apa, aerul ar fi fost poluat în întregime?"

3. – "Cum contribuiți voi la menținerea unui mediu înconjurător cât mai curat, necesar păstrării sănătății?'

Tabelul nr.7

Interpretarea rezultatelor

Reprezentarea grafică a rezultatelor este prezentată mai jos numeric și procentual (fig.23).

Fig.23 Reprezentarea grafică a rezultatelor

Datele obținute prin aceste probe, cumulate cu observațiile de fiecare zi, cu lucrările copiilor, m-am ajutat în conturarea activității viitoare.

In urma analizei rezultatelor obținute în acest experiment, mi-am propus pentru etapa următoare:

să acord mai mare atenție exercițiilor de comparare, clasificare, generalizare, integrare, transfer, aplicare.

să pun accent deosebit pe activitatea independentă, de descoperire a cunoștințelor prin observarea directă și prin experiențe

să folosesc cât mai mult material didactic pentru a explica interdependența dintre diferite elemente ale mediului înconjurător.

să folosesc o activitate diferențiată, solicitându-i permanent pe copii care necesită sprijin dar și pe cei care au un ritm rapid de învățare, prin sarcini suplimentare și cu un grad mai înalt de dificultate.

să folosesc evaluarea sub toate formele sale dar mai ales evaluarea continuă pentru a ști în orice moment care va fi următorul pas în adoptarea strategiilor de învățare.

să desfășor cât mai multe activități practice și acțiuni extrașcolare cu conținut ecologic pentru a forma un comportament pozitiv, în mediu.

CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI AMELIORATIVE

In lucrarea de față, am încercat să reliefez modul în care am aplicat în cadrul activităților desfășurate, metode și procedee active, mijloace de învățământ adecvate, menite să contribuie la ușurarea înțelegerii noțiunilor științifice, la însușirea cunoștințelor, fenomenelor, cât și la formarea priceperilor și deprinderilor de muncă prin efort propriu, vizând o bună pregătire pentru viață.

Am constatat că deprinderile de muncă, cu caracter activ ale colectivului de preșcolari se formează gradat, în funcție de particularitățile de vârstă.

Obiectivele urmărite au fost realizate în special, în timpul activităților desfășurate la clasă dar și prin plimbări, excursii, vizite, drumeții, concursuri.

In întreaga mea activitate, am constatat că folosirea celor mai eficace metode moderne, îmbinarea modernului cu tradiționalul, folosirea mijloacelor

audio-video, activizează întregul colectiv de copii, spre a-și însuși temeinic cunoștințele.

Fișele variate folosite au avut un grad sporit de eficacitate, au constituit veriga principală a activităților pentru dobândirea, fixarea și aplicarea cunoștințelor, calea ce duce la deprinderi automatizate.

Cu ocazia experimentului efectuat, am constatat că rezultatele didactice, în majoritate, sunt pozitive. Punctez câteva dintre acestea:

utilizarea adecvată a resurselor didactice moderne duce la îmbunătățirea asimilării cunoștințelor de către preșcolari, contribuind la ridicarea calității învățământului

metodele și procedeele folosite dezvoltă spiritul de inițiativă, flexibilitatea intelectului, cât și formarea unor deprinderi practice

introducerea unor modalități practice de lucru fac ca preșcolarul să devină un element activ

în timpul aplicării lor, copiii învață să-și organizeze munca.

Prin cercetările întreprinse, s-a demonstrat că pe parcursul unei activități poate exista loc pentru organizarea unei activități didactice în care preșcolarii să lucreze activ, însușindu-și prin efort propriu cunoștințe, priceperi și deprinderi, îi pun să judece, să ia decizii, să exprime opinii personale, să organizeze, să caute soluții, să coopereze, dobândind astfel deprinderi esențiale pentru viață.

Apreciez că preșcolarii și-au format premizele unei cunoașteri științifice a mediului cât și premizele unei cunoașteri ecologice, reușind astfel să-i fac să privească critic orice tentativă care ar încerca să le zdruncine convingerile științifice formate despre lume și viață.

Le-am format ideea că omul poate cunoaște lumea prin căutare, studiu personal, observare, prin muncă el rămânând în centru naturii, iar prin munca sa devine producătorul de bunuri materiale ș spirituale deci, el trebuie să cunoască natura pentru a o stăpâni.

Inceputul este modest dar, rămâne ca în activitatea viitoare să urmăresc îndeaproape aceasta problemă, să-i îmbogățesc conținutul. Aceasta presupune acordarea unei atenții și mai mari activităților de "Cunoașterea mediului", contribuind din plin la formarea unui comportament pozitiv în mediu, cât și prin cât mai multe activități practice și actiuni extrașcolare cu conținut ecologic.

Cunoașterea nemijlocită a mediului ambiant se realizează în grădiniță progresiv, pornind de la locuri cunoscute cum ar fi casa, strada, trecând apoi, din aproape în aproape, la grădiniță, cartierul și orașul nostru.

Observările prilejuite de plimbări, vizite și drumeții, colecționarea de deșeuri și materiale refolosibile și valorificarea acestora în activitățile practice, convorbirile pe teme ecologice, activitățile integrate cu tematici ce vizează consolidarea unor

cunoștințe și formarea unor conduite de comportare corectă în mediul natural, jocurile și concursurile specifice vârstei preșcolare s-au dovedit a fi eficiente, în acord cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor dar și cu principiile

de bază ale educației ecologice.

Însușirea și fixarea unor cunoștințe despre mediul înconjurător s-a realizat și prin recoltarea, serierea și realizarea unor colecții cu materiale din natură (semințe, frunze, flori), fără a afecta mediul ambiant.

BIBLIOGRAFIE

1. Borțeanu, Silvia, Brănișteanu, Rodica, Breben, Silvia, Fulga, Mihaela, Grama, Filofteia, Haiden, Roxana, Ignat, Eugenia, Manzu, Liana, Necula, Gabriela, Nicolae, Irinela, Popescu, Carmela, Răileanu, Daniela, 2009, Curriculum pentru învățământul preșcolar, Didactica Publishig House, București;

2. Breben, Silvia, 2004, Inteligența naturalistă, Editura Reprografia, Craiova;

3. Breben, Silvia, Gongea, E., Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, 2006, Metode interactive de grup, Editura Arves;

4. Breben, Silvia, Gongea, E., Matei E., Ruiu, Georgeta, Cunoașterea mediuluiu, ghid pentru învățământul preșcolar;

5. Breben, Silvia, Fulga, Mihaela, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, 2011, Învățământul preșcolar în mileniul III, Editura Reprograph;

6. Burtea, E., Bărbulescu, R., Tudor, V., 1998, Metodica predării cunoștințelor despre natură, Editura Didactică și Pedagogică, București;

7. Cerghit, I., 1997, Metode de învățământ, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași;

8. Ciubotaru, Melania, 2005, Educația ecologică în grădiniță, Editura CD Press, București;

9. Ciubotaru, Melania, 2005, Aplicații ale metodei proiectelor, Editura CD Press, București;

10. Culea, Laurenția, Grama, Filofteia, Sesovici, Angela, 2008, Activitatea integrată în grădiniță, Editura Didactica Publishing House;

11. Culea Laurenția, Grama, Filofteia, Pletea Mioara, Sesovici, Angela, Ghid pentru proiecte tematice, Editura Didactica Publishing House;

12. Drăgan, I., 1993, Cercetarea psihopedagogică, ghid pentru elaborarea lucrărilor metodico-științifice în vederea obținerii gradului didactic I, Editura Tipomur;

13. Dima, Silvia, 1997, Copilăria – fundament al personalității, cunoaștere, explorare, educare, Revista învățământul preșcolar, București;

14. Erabu, I, 1989, Natura – aerul vieții, Editura Științifică, București;

15. Ionescu, Al., Săhleanu, V., 1989, Protecția mediului înconjurător și educația ecologică, Editura Ceres, București;

16. Lungu I., Stoica N., 1989, Contribuția școlii în realizarea educației elevilor în scopul protejării și conservării mediului înconjurător, Revista „Natura” nr.3;

17. Marinescu, Ioan, Eustațiu, 2010, Sistematica mediului geografic, Editura Universitaria, Craiova;

18. Mitu F., Antonovici Șt., 2005, Jocuri didactice integrate pentru învățământul preșcolar, Editura Humanitas Educațional;

19. Nicola, Ioan, 1992, Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică București;

20. Pârvu, Constantin, 1982, Îndrumător pentru cunoașterea mediului, București;

21. Preda, Viorica, 2000, Educația pentru știință în grădiniță, Editura Compania;

22. Preda, Viorica, 2005, Ghid pentru proiecte tematice, Editura Humanitas Educațional;

23. Preda, Viorica, 2009, Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Editura Gheorghe – Cârțu Alexandru, Craiova;

24. Preda, Viorica, Breben, Silvia, Gongea, Elena, Mitrulescu, Veronica, 2009, Învățarea bazată pe proiecte, Editura Arves;

25. Taiban, M., Varzari, E., 1978, Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii – manual pentru liceele pedagogice, Editura Didactică și Pedagogică București;

26. Tomescu, V., 2003, Didactica geografiei, Editura Universitaria, Craiova;

27. Tomescu, V., Popa, F., Alexandru, Gh., Stan, L., Metodica predării geografiei și științelor naturii în ciclul primar, 1999, Editura „Gheorghe Alexandru”, Craiova.

ANEXA 1

JOCURI INTERDISCIPLINARE

PĂPUȘA SE SPALĂ

SCOP:

Exersarea deprinderii de a se exprima în propoziții complete și corecte gramatical;

Formarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziții;

Verificarea cunoștințelor copiilor despre părțile componente ale corpului omenesc.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să precizeze denumirea unor părți componente ale corpului omenesc;

să utilizeze corect verbele în cadrul unor propoziții simple;

să denumească acțiunea pe care o sugerează educatoarea;

să imite și ei aceeași acțiune.

SARCINA DIDACTICĂ:

Denumirea corectă a părților corpului omenesc;

Folosirea corectă a verbelor în propozițiile formulate;

Imitarea unor acțiuni făcute de om.

REGULI DE JOC:

Educatoarea arată imagini în care se efectuează anumite acțiuni, copiii precizează acțiunile utilizând verbe potrivite;

După ce recunosc acțiunea imitată de educatoare o efectuează și ei.

ELEMENTE DE JOC: mimarea unor acțiuni, aplauze, ghicirea.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

În prima parte a jocului educatoarea se folosește de o păpușă pentru a verifica cunoștințele copiilor. Ea va imita spălatul păpușii, întrebând: „Ce face păpușa?”, iar copiii trebuie să răspundă în propoziții, precizând ce parte a corpului spală păpușa.

Exemplu: „Păpușa se spală pe față” sau „Păpușa se spală pe mâini”.

În a doua parte a jocului educatoarea va arăta copiilor imagini în care se efectuează acțiuni. Copiii precizează acțiunile având grijă să folosească verbele potrivite.

Exemplu: „Copilul desenează”, „Câinele latră”, „Iepurele fuge”, „Mama citește”.

În ultima parte a jocului educatoarea va imita unele acțiuni și va întreba copiii: „Ghici ce fac eu?” Copiii vor recunoaște acțiunile, apoi le vor mima și ei.

Exemplu: „Ghici ce fac eu?”

„Dumneavoastră vă pieptănați”.Toți copiii imtă acțiunea.

CE AI SCOS DIN SĂCULEȚ?

SCOP:

Fixarea cunoștințelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă;

Formarea deprinderii de a acționa numai atunci când sunt solicitați;

Formarea deprinderii de a cânta în colectiv.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să recunoască și să denumească jucăria pe care a găsit-o în săculeț;

să grupeze jucăriile în funcție de cerința formulată;

să interpreteze un cântec învățat anterior.

SARCINA DIDACTICĂ:

Recunoașterea și denumirea corectă a unor jucării din sala de grupă;

Gruparea jucăriilor în funcție de criteriul dat: formă sau mărime.

REGULI DE JOC:

Copilul numit de educatoare scoate din săculeț o singură jucărie;

Copiii grupează jucăriile în funcție de criteriul precizat de educatoare și în locul stabilit;

Pentru fiecare răspuns corect copiii sunt aplaudați.

MATERIAL DIDACTIC: jucării, un săculeț, cercuri mari de diferite culori.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

În prima parte, copilul ales de educatoare răstoarnă un sac cu jucării și cere colegilor să-și aleagă o jucărie.

Apoi educatoarea le cere ca jucăriile de același fel să fie grupate în spații bine delimitate (în cerculețe); grupa copiilor cu ursuleți, grupa copiilor cu mașinuțe, grupa copiilor cu păpuși.

Educatoarea așează pe covor două cercuri de culori diferite: roșu și albastru și le cere copiilor să așeze jucăriile pe care le au în cele două cercuri în funcție de mărime: în cercul albastru jucăriile mari, iar în cercul roșu jucăriile mici.

În final copiii vor interpreta în colectiv un cântecel al cărui conținut se referă la un animal: „Cocoșelul meu isteț”, „Ursulețul”.

3.) ARATĂ LOCUL POTRIVIT

SCOP:

Verificarea cunoașterii denumirii obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte;

Consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralul ordinal;

Formarea deprinderii de a decora obiecte folosind tehnica lipirii.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să aleagă obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte în funcție de anotimpul în care este folosit;

să folosească corect numeralul ordinal;

să decoreze obiecte de îmbrăcăminte prin lipirea unor elemente de mărimi, forme și culori variate.

SARCINA DIDACTICĂ:

Recunoașterea și denumirea corectă a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte și așezarea lor la anotimpul în care se pot purta;

Indicarea corectă a locului unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal;

Decorarea siluetelor folosind elemente de forme, mărimi și culori diferite variate.

REGULILE JOCULUI:

Obiectul de îmbrăcăminte sau încălțăminte va fi așezat pe siluetă în funcție de sarcina dorită;

Copiii răspund doar la solicitarea educatoarei;

Răspunsurile corecte sunt aplaudate.

MATERIAL DIDACTIC: două tablouri reprezentând iarna și vara; două siluete de fetițe și două de băieți; obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte detașabile; cifre.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

În prima parte a jocului, educatoarea afișează pe un panou cele două tablouri reprezentând anotimpurile iarna și vara. Lângă fiecare se află câte o siluetă de băiat și una de fetiță. Pe rând, câte un copil chemat de educatoare alege de pe masa acesteia un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte, îl denumește și apoi îmbracă / încalță copilul care se află lângă tabloul anotimpului corespunzător ( prin suprapunere).

VARIANTĂ:

Educatoarea cere copiilor să închidă ochii și schimbă obiectele de îmbrăcăminte între anotimpuri.

Exemplu: Pune păpușii dela anotimpul vara o căciulă. La semnalul educatoarei copiii deschid ochii, privesc panoul și corectează greșeala motivându-și acțiunea.

În a doua parte a jocului se vor verifica cunoștințele legate de numeralul ordinal. Se pornește de la cele patru siluete pe care s-a lucrat în prima parte. Copiii răspund unor întrebări cum ar fi: „Al câtelea copil are rochie ( pantaloni scurți? etc.) „ Ridicați cifra care ne arată al câtelea copil are cizme”.

În ultima parte a jocului copiii vor primi siluetele unor obiecte de îmbrăcăminte pe care trebuie să le decoreze, lipind ornamente din hârtie glasată, în mod creativ.

ROATA TOAMNEI

SCOP:

Verificarea cunoștințelor copiilor despre legumele și fructele de toamnă;

Consolidarea deprinderii de a formula propoziții corecte gramatical;

Exersarea deprinderii de a lipi elemente într-un ansamblu.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

să recunoască și să denumească fructe și legume prezentate de educatoare în imagini;

să sorteze imaginile în funcție de categoria din care fac parte;

să identifice fructele și legumele după descrierea însușirilor lor caracteristice;

să descrie fructe și legume în propoziții dezvoltate;

să lipească elemente într-un ansamblu ales de ei.

SARCINA DIDACTICĂ:

Recunoașterea unor fructe și legume precum și principalele lor însușiri;

Formularea unor propoziții corecte din punct de vedere gramatical;

Lipirea unor elemente într-un ansamblu.

REGULI DE JOC:

Copiii învârtesc roata, și alcătuiesc propoziții dezvoltate răspunzând la întrebarea: „Ce ne-a adus toamna?”…

Este recompensat copilul care dă cel mai complet răspuns;

Copiii care nu reușesc să găsească imaginea corectă sunt ajutați de colegi.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mișcarea.

DESFĂȘURAREA JOCULUI:

Educatoarea prezintă copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe și legume. Roata este învârtită și când se oprește la o imagine educatoarea întreabă: „Ce ne-a adus toamna?” iar copilul solicitat denumește imaginea (fructul sau leguma) și stabilește categoria din care face parte.

Exemplu: „ Acesta este un morcov. Morcovul este o legumă.” La cerința educatoarei, „Căutați și voi aceeași imagine”, copiii aleg jetonul ce reprezintă morcovul. Un alt copil va descrie corect și coerent fructul sau leguma respectivă.

VARIANTĂ:

Educatoarea spune ghicitori despre fructe și legume. Copiii care ghicesc despre ce este vorba aleg imaginea corespunzătoare și o duc pe un panou. Copilul care așează primul imaginea este recompensat. În ultima parte a jocului copiii își aleg de pe masa educatoarei trei imagini cu fructe sau legume pe care trebuie să le lipească pe o foaie de hârtie, respectând tehnica de lipire învățată.

ANEXA 2

MICII ECOLOGIȘTI

OPȚIONAL – ECOLOGIE

GRUPA MARE

Educatoare : Marinescu Carmen – Monica

Să faceți sacru legământ,

Să ocrotiți acest pământ

E tot ce-avem mai bun, mai sfânt,

Salvați-l cât mai este timp.

MICII ECOLOGIȘTI

ARGUMENT

Trăim într-o lume a conviețuirii, o lume în care împărțim totul cu alte nații sau viețuitoare, motiv pentru care suntem datori să apreciem natura cu bogățiile ei, fără a o exploata sau a o distruge. Pământul nu dispune de rezerve interminabile, iar omul mai mult sau mai puțin conștient poate epuiza aceste resurse dătătoare de aer, apă, lumină hrană etc. Din acest motiv, orice om trebuie să respecte legile scrise sau nescrise care protejează natura și tot ceea ce cuprinde ea.

De mici observăm natura și rămânem fascinați de splendoarea și magia ei. Oricât încercăm să o descoperim, ne dă impresia că mai are atâtea taine, ascunse dar vizibile totuși, pe care ne îndeamnă să le explorăm încetul cu încetul. Mereu, de mici, copiii își pun simple întrebări, sau mai puțin simple ca: „De unde vine ploaia, sau ninsoarea?” sau „De ce încălzește soarele?” sau „De ce cad frunzele?” sau „De ce cresc planetele?” „De ce azi e luni și mâine e marți?” „De ce la noi e frig iar la bunica e cald?” „Cum ajunge grâul pâine?” „De ce ziua e soare iar noaptea e lună?” etc. Toate sunt întrebări firești, și orice părinte sau cadru didactic încearcă să răspundă, să lămurească copilul, fără a-l deruta sau prost informa. Evident nu toate întrebările, sau răspunsurile, ne sunt nouă la îndemână, și copilul pare tot mai derutat de răspunsurile evazive. Nici nu se intenționează ca de la vârsta preșcolară sau școlară mică să se aducă la cunoștință toate aceste bagaje „grele” de cunoștințe de viață și natură (mulți dintre noi aflăm curiozități ale naturii în fiecare zi indiferent de vârstă). Dar se încearcă încă din grădiniță să se lămurească o bună parte din ele și toate acestea, informațiile, se aleg după curiozitățile copiilor.

Putem visa la o lume mai bună, mai curată, la un univers al păcii și înțelegerii, nu se așteaptă totul de la copii doar, dar cu ajutorul lor, prin intermediul lor, se poate face un pic mai bine, se poate ajunge și la sufletul celor mari. Cu toate că adulții sunt exemplele clare, vizibile de urmat ale copiilor, și copiii pot fi exemple pentru adulți. Copiii admiră natura cu alți ochi, fiind în perioada de descoperire a ei, și o contemplă mai bine decât adultul.

Se profită, într-o oarecare măsură, de vârsta „micului curios” și se prezintă natura cu secretele ei într-o manieră cât mai accesibilă și plăcută; așa se poate face din mica ființă umană un mare iubitor al naturii, dar nu în ultimul rând un protector al ei.

OBIECTIVE CADRU:

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, stimularea curiozității prin investigarea acestuia.

Utilizarea unui limbaj adecvat unor forme din natură și din mediul înconjurător, despre care ei iau cunoștință.

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ ȘI EXEMPLE DE COMPORTAMENT

Să înțeleagă cauzalitatea unor fenomene și legături care există între acestea.

să analizeze/să compare reacții ale plantelor, animalelor și omului în diferite situații;

să cunoască modul de producere a fenomenelor și efectele acestora asupra mediului;

să observe și să enumere modificări apărute în viața omului, planetelor, animalelor în funcție de anotimp: să le descrie și să le compare.

Să recunoască unele schimbări și transformări din mediul înconjurător.

să recunoască și să denumească principalele caracteristici ale fenomenelor naturii de la noi din țară și nu numai;

să clasifice fenomenele naturii după caracteristicile acestora pe anotimpuri și regiuni;

să realizeze un colaj reprezentând calendarul naturii din întreaga lume.

Să exploreze și să descrie verbal și/sau grafic obiecte, fenomene, procese din mediul înconjurător folosind surse diverse de informare.

să efectueze experiențe simple (dizolvare, colorare, combinare, separare, ardere, fierbere, evaporare, solidificare, plutire, scufundare) folosindu-se de diferite instrumente;

să observe pe o perioadă dată un anumit proces, (procesul de dezvoltare a unei plante, hrănirea și îngrijirea unui animal, fenomene ale naturii);

să aprecieze valoarea obiectelor și importanța lor pentru mediu și om.

Să cunoască existența oamenilor pe planeta Pământ de diferite nații, aspect și ținuturi în care trăiesc.

să realizeze existența unor mai multe rase umane și nații egale în drepturi dar diferite în aspect;

să observe continentele planetei Pământ cu ținuturile ei, asociindu-le climatele corespunzătoare acestora;

să perceapă omul ca ființă egală indiferent de națiune, aspect, limbă.

Să cunoască existența corpurilor cerești și a vehiculelor cosmice.

să denumească/descrie sumar corpuri cerești pe baza criteriilor perceptive;

să compare corpurile cerești între ele sub aspectul mărimii, formei și a altor date accesibile vârstei;

să denumească/descrie vehicule cosmice pe baza datelor oferite de diverse materiale din sfera audio-vizualului și a cărților.

Să manifeste interes și dorința de a participa la acțiuni de îngrijire și de protejare a mediului, aplicând cunoștințele dobândite.

să participe alături de adulți, la acțiuni practice de îngrijire, ocrotire și protejare a mediului;

să selecteze imagini, cărți, reviste după criterii date de educatoare, în legătură cu aspectele de mediu cunoscute;

să-și asume responsabilități de îngrijire și ocrotire a mediului și să motiveze necesitatea protecției mediului de către om.

Să manifeste comportamente care respectă normele de asigurare a sănătății și protecție a omului și naturii.

să respecte regulile de igienă individuală și colectivă, utilizând în acțiuni simple uneltele de curățare a mediului ambiant;

să evidențieze importanța unor fenomene ale naturii în viața omului, ca apa, aerul, minereurile pământului etc.

să cunoască existența unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea (consumul de alcool, tutun, cafea.

PLANIFICAREA TEMELOR EDUCAȚIEI ECOLOGICE

MICII ECOLOGIȘTI

FINALITĂȚILE PROPUSE

Întreaga activitate a avut un impact deosebit asupra preșcolarilor și comunității locale. Rezultatele pe termen lung au vizat:

Cultivarea dragostei pentru Terra și a tuturor elementelor care intră în componența ei: ape, plante, animale, etc;

Creșterea dorinței de a ocroti, respecta și proteja natura prin implicarea preșcolarilor în activități cu caracter experimental și demonstrativ ;

Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare, explorare, investigare a mediului;

Cunoașterea ființelor și fenomenelor din mediul înconjurător și caracteristicile acestora;

Îmbogățirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic;

Însușirea unor norme de comportament necesare pentru a asigura echilibrul dintre sănătatea individului, a societății și a mediului;

Cunoașterea plantelor și animalelor ocrotite de lege;

Cercetarea modalităților de reabilitare a stării mediului înconjurător prin antrenarea preșcolarilor în activități de îngrijire a spațiilor verzi, de reciclarea a deșeurilor, de salubrizare a localităților etc.;

Influentarea trasaturilor de caracter, a deprinderilor, obișnuințelor;

Schimbarea prejudecatilor, a opiniilor;

Implicarea mai multor factori în asumarea unor responsabilități

EVALUAREA ACTIVITĂȚILOR OPȚIONALE s-a realizat prin:

Epoziții cu fotografii realizate în timpul derulării proiectului;

Portofoliul și Jurnalul proiectului – cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi, modelaje) și practice realizate de copii în timpul proiectului;

Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului;

Publicarea în revista grădiniței.

MEDIATIZARE: avizierul grădiniței, presa locală, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, publicații pentru preșcolari, pe site-ul Didactic.ro.

ANEXA

INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN GORJ

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1 TG – JIU

PROGRAM INTERNATIONAL

"ECO-SCOALA"

2010 – 2011

MOTTO:

Proiectul este conceput pentru conștientizarea a cât mai multor personane (copii, părinți, cadre didactice, alte persoane, etc.), că trăim întro lume guvernată de legi care, chiar dacă le cunoaștem, nu este bine să încercăm să le influențăm, chiar dacă unii dintre noi avem cunostințele și posibilitățile necesare.

Dezvoltarea spiritului de observație, de investigare a realității, de cercetare, de creație, de protejare a mediului prin toate mijloacele de care dispunem, trebuie să fie țelul suprem al tuturor oamenilor.

Sa nu uităm nici o clipă valoarea sacră a planetei PĂMÂNT, care este casa noastră, mama noastră care ne hrănește și ne aduce atâtea bucurii, prin frumusețile ei naturale pe care ni le etalează.

Dascălilor le revine un rol primordial în organizarea și desfășurarea unor activități în cadrul cărora să le educe copiilor interesul pentru cunoaștere, pentru frumos, să-i învețe de mici să iubească natura , să știe să se ferească de efectele devastatoare ale unor fenomene naturale nedorite , care apar uneori cand “natura se dezlănțuie”.

Elevii trebuie educați să exploreze natura cu mijloace specifice vârstei lor.

-Prin actiunile intreprinse la nivelul unitatii se contribuie la imbunatatirea calitatii mediului in gradinita, dar si in imprejurimile acesteia

-Sunt implicati mai multi parteneri in obtinerea unor rezultate viabile: cadre didactice, parinti , comunitate locala, reprezentanti ai mass-mediuei.

-Copiii isi dezvolta comportamente pozitive fata de mediu.

-Gradinita are o motivatie in plus si o responsabilitate in indeplinirea planului de actiune.

-Intra in competitie cu alte gradinite afirmandu-se astfel pe plan local, national si international.

Elaboreaza programul proiectului

Asigura cunoasterea elementelor proiectului „Eco- Gradinita”

Asigura punerea in practica a elementelor programului

Defineste responsabilitatile copiilor si ia in considerare ideile lor

Stabilesc legaturi cu structurile manageriale ale gradinitei si cu comunitatea locala.

-Deseurile si depozitarea necorespunzatoare a acestora;

-poluarea aerului (mirosuri, praf, substante chimice);

-Lipsa spatiilor verzi;

-lipsa spatiilor de joaca ecologice;

-Poluarea fonica;

-Comportamnetul si atitudinea cetatenilor fata de mediul inconjurator

-Intalniri la nivelul comitetului Eco-Gradinita pentru stabilirea actiunilor in scopul rezolvarii problemelor identificate;

-Intalniri cu specialisti-in vederea realizarii unui parteneriat eficient;

-Discutii pe probleme de mediu;

-Gasirea unor solutii in rezolvarea problemelor de mediu;

-Dezbateri

-Mese rotunde;

-Expozitii;

-Simpozioane;

-Filme ecologice;

-Scrisori deschise, mesaje in presa.

Tema programului „Eco-Gradinita”: „Curtea scolii”

SCOPUL PROIECTULUI:

Promovarea ecologismului spiritual și material în vederea dezvoltării sentimentului de apartenență la identitatea națională. Stimularea interesului copiilor față de problematica ecologiei umane, prin cultivarea sensibilității față de valorile moral-civice, a dragostei față de natură și respectului față de sănătatea mediul înconjurător.

OBIECTIVE:

I. – privind copiii:

I.1. – sprijinirea elevilor în însușirea unui set de valori și grija pentru mediu, motivația și dorința de a participa la acțiuni menite să îmbunătățească condițiile de mediu;

I.2. – stimularea copiilor pentru a desfășura activități cu caracter experimental și demonstrativ, prin care contribuie la păstrarea sănătății mediului în care trăiesc ( colectarea materialelor refolosibile, recoltarea plantelor medicinale și a unor fructe benefice sănătății, îngrijirea unor spații verzi, cultivarea plantelor ornamentale, economisirea apei și energiei electrice).

I.3. – însușirea unor norme de comportament ecologic specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societății și mediului și formarea unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă aceste norme;

I.4. – lărgirea sferei cunoștințelor referitoare la problemele de mediu specifice acelorași zone geografice;

I.5. – să cunoască ființe și fenomene din mediul înconjurător și caracteristicile acestora;

I.6. – educarea capacității de a ocroti și respecta natura;

I. 7. – cultivarea dragostei pentru Terra cu tot cu ce intră în componența acesteia : aer, ape, plante, animale;

I. 8. – conștientizarea necesității de a economisi apa, energia electrică, lemnul;

I. 9. – educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului natural în care trăiesc;

I.10. – antrenarea lor în activități menite să contribuie la îngrijirea unor arbori, a spațiului verde;

I.11. – formarea unui comportament civic, etic și a deprinderilor de păstrare și iubire a naturii;

I.12. – vizitarea unor rezervații naturale, a unor amenajări speciale destinate creșterii unor plante și animale care sunt ocrotite prin lege;

II. – privind cadrele didactice:

II.1. – familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a elevilor, pentru desfășurarea unor activități cu caracter ecologic, în vederea însușirii unor cunoștințe din domeniul respectiv;

II.2. – popularizarea experiențelor pozitive privind educația pentru ecologie și cultivarea dragostei pentru natură a școlarilor și diseminarea informațiilor specifice proiectului;

II.3. – familiarizarea cadrelor didactice cu problemele de mediu specifice zonei de câmpie și găsirea unor soluții pentru rezolvarea lor;

II.4. –implicarea și a colegilor învățători în derularea unor activități pe teme ecologice cu materiale auxiliare;

III. – privind părinții și alți factori educaționali :

III.1. – implicarea părinților în acțiuni cu caracter ecologic și participarea unor reprezentanți ai acestora la schimburile de experiență;

III.2. – implicarea altor școli, instituții și O.N.G.-uri de la nivelul comunității locale.

IANUARIE

,,FORME SI CULORI” (drumeție cu scopul de a stânge frunze uscate, castane,ghinda)

Participanti:- educatoare

-copii

FEBRUARIE:

„NE CONFECTIONAM SINGURI JUCARII DIN MATERIALE REFOLOSIBILE” (activ. practică)

Participanti:- educatoare

-copii

MARTIE:

,,SI FLORILE AU SUFLET” (acțiuni practice la colțul viu din sala de grupă)

Sadirea de seminte in ladite;

Participanti:- educatoare

-copii

APRILIE:

„ZIUA MONDIALA A PAMANTULUI” (îngrijirea spațiilor verzi, strângerea resturilor menajere)-activ. gospodărească.

Amenajarea unui spatiu verde(plantarea unor puieti, sadirea unor flori etc.).

Participanti:- educatoare

-copii

MAI:

,,JOACA IN AER LIBER” (excursie-jocuri in aer liber )

Excursie (Tg-Jiu- Dealul Targului si retur);

Impreuna la un picnic in natura;

Participanti:- educatoare

-copii

-parinti

IUNIE:

„MESAJE ECOLOGICE DE ZIUA MEDIULUI” (activ. practică)

Intocmirea unor portofolii cu imagini din cadrul actiunilor realizate in mijlocul naturii;

Decernarea de diplome;

Participanti:- educatoare

-copii

Educatoarele implicate în proiect vor raporta periodic (o data pe saptamana) pasii facuti in cadrul proiectelor derulate, la nivelul grupelor lor.

Evaluarea se va realiza prin organizarea unor mese rotunde in cadrul carora se vor dezbate si analiza proiectele realizate la nivel de gradinita si clasa.

Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de mediul ambiant dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor de mediu.

Periodic se va analiza stadiul proiectului pe gradinita si pe clase.

Se va face finalizarea periodica pe grupe, educatoare, copii si oferirea unor stimulente.

Evaluarea rezultatelor se va realiza prin:

Realizarea unor expozitii de cosuri ecologice insotite de mesaje cu continut ecologic;

Observarea impactului pe care il au realizarile facute asupra copiilor si parintilor;

Expozitii cu continut ecologic pe holurile gradinitei;

Colectionarea unor materiale refolosibile pe care le vom utiliza in lectiile urmatoare;

Cantece, ghicitori, sezatori, programe artistice;

Portofoliul proiectului – cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi, modelaje) și practice realizate de copii în timpul proiectului;

Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului.

Se va urmari informarea la nivelul unitatii asupre rezultatelor inregistrate.

Educația ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în actiunile organizate de educatoare se urmăresc obiective accesibile si de realizat,cu conținuturi ,strategii didactice și tematici corespunzătoare.

Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului și un mod de cunoaștere a naturii și de formare a comportamentelor ecologice.Poezia ,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.

Lirica norvegiană ,,Învață de la toate ‚’’trezește la copii sentimentul că natura cu toate elementele ei apă,piatră,stâncă,vânt,floare,miel ,păsări, lună este prietena omului și îl învață să trăiască frumos.

Activitățile integrate sunt mai complexe dar dezvolta încrederea,optimismul,spiritul de echipă,ajutorul reciproc si nu în ultimul rând socializare

Plimbările ,excursiile ,vizitele oferă avantaje pentru mentinerea sănătății fizice și psice.Contactul cu natura sporește eficiența demersului specific al educației ecologice.

Un mijloc atrăgător și accesibil prin care copilul își înșușește o serie de cunoștințe este jocul didactic.După ce au realizat activități de observare despre caracteristicile animalelor se poate organiza jocul,,Musafirul nostru’’.În cadrul lui,copiii au avut de rezolvat sarcini -să recunoască animalul ,să descrie trăsăturile lui,să precizeze mediul unde trăiește,să enumere foloasele pe care le aduc ,să indice moduri de ocrotire și îngrijire etc.

Povestirile transmit cunoștințe despre natură și educă copii în spirit ecologic.

Prin Povestirile,,De ce ninge ‚’’,,Povestea fulgului de zăpadă’’ de E.Căldăraru micuții au înțeles că ninsoarea se formează iarna,când este frig și picăturile de apă îngheață transformându-se în fulgi de zăpadă.,că zăpada este benefică solului,dar nu în cantitate foarte mare.Poveștile ,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu , ,,Padurea plânge ,pădurea râde de Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv ,atitudinal și comportamental.

Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în interdependență cu experiența de viață a copiilor și cu deprinderile formate .Astfel ,în jocurile ,,De-a gradinarii și ,,De-a florăresele’’,copii ajutați de educatoare pot amenaja în curtea grădiniței ronduri cu flori,straturi de legume .

Contribuția rolului prin alte jocuri naturii în viața omului ,dar și contribuția omului la dezvoltarea mediului se realizează și,,Caută-ți un prieten în lumea plantelor-animalelor, ,,Tu ești apa ,eu sunt aerul’’, ,,Cum ai trăi pustie pe o planetă pustie.’’

Organizarea activităților pe arii de stimulare creează investigații, descoperiri ale proprietăților unor obiecte și fenomene din mediul înconjurător,experiențe etc.

Aria de stimulare ȘTIINȚĂ se ameneajează în funcție de anotimp și de temele de interes pe o perioadă determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor gasi planșe cu aspecte de primăvară, tăvi cu semințe,crenguțe înmugurite, flori,ierbar, legume, ghivece etc

Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu,,Câmp cu flori , ,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin pasarile călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’, ,, Micile viețuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniței’’ ,etc

Aria BIBLIOTECA îmbogățeste cunostințele cognitive ,formează interesul pentru ocrotirea și protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot dupa nevoile copiilor,după teme -cu cărți de poezii și povești despre viețuitoare care vor sensibiliza copii,cărți de colorat, confecționate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu povești ,calculator cu jocuri specifice copiilor etc.

Se va realiza prin:

-Informari cu privire la derularea proiectelor desfasurate cu anumite ocazii;

-Organizarea unor „Zile de actiune” in care se va implica gradinita si familia;

-Expozitii cu materiale confectionate de copii: mascote, ecusoane, colaje, picturi, etc.

-Expozitii fotografice pe teme ecologice

-Periodic, vor fi schimbate materialele prezentate in punctele de informare;

termen:-periodic

responsabili: educatoarele grupelor implicate in proiect

-Executarea si amplasarea la intrarea in gradinita a unor panouri cu „ Eco-gradinita” si inscrisuri cu prezentarea unor actiuni ecologice intreprinse si importanta acestora pentru gradinita, familie si comunitate;

termen:-permanent

responsabili: educatoarele grupelor implicate in proiect

-Elaborarea de materiale si prezentarea acestora cu diverse ocazii;

termen:-periodic

responsabili: grupele implicate in proiect

-Spectacole, expozitii de desene, lucrari, fotografie;

-Popularizarea rezultatelor obtinute in mass-media locala, la Tv, radio.

In derularea proiectului se va realiza Eco-Codul alcatuit din mesaje ecologice:

-„SALVATI PLANETA ALBASTRA!”

-„ATENTIE! NATURA ESTE IN PERICOL!”

-„OCROTITI PAMANTUL!”

-„RESPECTATI NATURA!”

-„SUFLET ARE ORICE FLOARE/ NU O RUPE CA O DOARE!”

-„DE ZAMBET TI-ESTE FATA PLINA / COPILE , TU N-AI NICI O VINA / CA-N JURUL TAU SUNT OAMENI CARE / MEREU FAC RAU CU NEPASARE!”

-„ORIUNDE AM FI PE ACEST PAMANT / NOI NU AVEM DECAT UN GAND / SA FIM ALATURI DE CEI CARE / IUBESC PLANETA ASTA MARE!”

-„ANIMALE DE-NTALNESTI / TREBUIE SA LE IUBESTI / SA FII BUN SI RABDATOR / SI MEREU OCROTITOR!”

Rezultatele pe termen lung vizeaza:

Cultivarea dragostei pentru Terra și a tuturor elementelor care intră în componența ei: ape, plante, animale, etc;

Creșterea dorinței de a ocroti, respecta și proteja natura prin implicarea copiilor în activități cu caracter experimental și demonstrativ ;

Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare, explorare, investigare a mediului;

Cunoașterea ființelor și fenomenelor din mediul înconjurător și caracteristicile acestora;

Îmbogățirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic;

Însușirea unor norme de comportament necesare pentru a asigura echilibrul dintre sănătatea individului, a societății și a mediului;

Cunoașterea plantelor și animalelor ocrotite de lege;

Cercetarea modalităților de reabilitare a stării mediului înconjurător prin antrenarea elevilor în activități de îngrijire a spațiilor verzi, de reciclarea a deșeurilor, de salubrizare a localităților etc.;

Influentarea trasaturilor de caracter, a deprinderilor, obisnuintelor;

Schimbarea prejudecatilor, a opiniilor;

Implicarea mai multor factori in asumarea unor responsabilitati.

ANEXA 4

„ANIMALELE DONESTICE SUNT PRIETENELE MELE”

EVENIMENT DE DESCHIDERE

Unul din copiii din grupă a adus la gradiniță o carte cu imagini de iarnă.

Am citit-o împreună cu el.

Am ajuns la imaginea unui cățeluș lovit de săniuța unui copil.

Am citit această imagine. Copilul dorea să știe cum poate fi ajutat cățelușul.

Am observat apoi o altă imagine în care medicul veterinar îl pansa pe cățeluș.

Întrebările din partea copilului veneau una după alta.

Atunci am hotărât împreună cu el să avem o săptămână în care să studiem despre câine, dar pentru că suntem mari vom învăța despre mai multe animale domestice.

Băiețelul a fost de acord, astfel am hotărât ca în săptămâna viitoare să discutăm despre ANIMALE DOMESTICE.

DESCRIEREA PROIECTULUI

GRUPUL ȚINTĂ: grupa mare;

DURATA: o săptămână;

RESURSE UMANE: copiii, educatoarea, părinții, bunicii, medicul veterinar;

RESURSE MATERIALE: atlas zoologic, cărți, planșe, mulaje, caiete de muncă independentă, jocuri manipulative, jucării de pluș, Lego, plastilină, creioane colorate, acuarele, hârtie glasată, casete audio, CD-uri, aparatură audio, trusă și halat de doctor, ilustrații pentru povești și poezii;

METODE: observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, povestirea, jocul, problematizarea, învățarea prin descoperire;

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:

Programa activităților instructiv – educative în grădinița de copii, M.E.C., București, 2005;

Metoda proiectelor la vârste timpurii, M.E.C., MINIPED, București, 2005;

Atlas zoologic, E.D.P. București, 1983;

Proiecte tematice orientative, Ed. Tehno – Art, 2004;

Silvia Dan și colaboratorii- Metoda proiectelor la vârstele timpurii- considerații teoretice și aplicații practice, Ed. Mirton, Timișoara, 2005;

Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii, E.D.P. București, 1979;

Universul copilăriei, Ed. Sanel, Timișoara, 1993;

Silvia Dima și colaboratorii, Veniți să ne jucăm, copii! , Lumea copiilor, 1995; Antologie editată de R.I.P.

Iulia Popa, Culegere de cântece pentru preșcolari, Ed. Mirador, Arad, 1998;

Enciclopedie pentru copii mici și … bunici, Ed. Litera Internațional;

Joacă-te cu noi! Animale domestice, Ed. Teora.

OBIECTIV CADRU

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

Să cunoască părțile componente ale corpului animalelor domestice: cap, gât, corp, picioare, coadă;

Să cunoască foloasele pe care le aduc animalele domestice;

Să cunoască mediul de viață și hrana animalelor domestice;

Să trăiască sentimente de compasiune și respect față de lumea necuvântătoarelor;

Să reproducă, folosind tehnici specifice modelajului, picturii, desenului sau activităților practice diferite animale domestice;

Să respecte reguli de igienă după ce se joacă cu animalele;

Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte noi;

Să protejeze natura și viețuitoarele.

LISTA DE PROBLEME

CE ȘTIU COPIII:

– vaca, oaia, calul, pisica, câinele, porcul, iepurele, măgarul – sunt animale domestice;

– ce mănâncă animalele domestice;

– ce foloase avem de la animalele domestice;

– cum se numesc puii animalelor domestice;

– redau onomatopee.

CE POT AFLA COPIII:

din ce este alcătuit corpul animalelor domestice: cap, gât, corp, picioare, coadă;

– care sunt produsele ce se obțin din lapte;

– importanța creșterii animalelor domestice;

– câinele și pisica trăiesc rar în armonie;

– pisica prinde șoareci pe care îi simte cu ajutorul mustăților;

– câinii au colți puternici cu care rod și sfărâmă oase;

– porcul este tot timpul murdar, îi place să se tăvălească în noroi;

– cailor le place tovărășia, de aceea trăiesc în herghelii;

– căprițele sunt cele mai neastâmpărate animale domestice, se urcă pe garduri, rup frunzele proaspete ale copacilor.

SCRISORI DE INTENȚIE

Dragi părinți și bunici,

Copiii grupei mari doresc să știe cât mai multe lucruri despre animalele domestice. De aceea vă solicităm sprijinul pentru proiectul „ANIMALELE DONESTICE SUNT PRIETENELE MELE”, desfășurat într-o săptămână.

și vă rugăm să aduceți la grădiniță, pentru îmbogățirea centrului nostru tematic, reviste, cărți, atlase, jucării, poze, fire de lână, îmbrăcăminte sau încălțăminte din piele și alte materiale care considerați că se potrivesc temei noastre.

Vă mulțumesc pentru înțelegere

și ajutor, copiii grupei mari și educatoarea grupei

Domnule doctor veterinar,

Copiii grupei pregătitoare de la Grădinița cu P.P. Nr.1 Tg – Jiusunt foarte dornici să afle cât mai multe lucruri despre animalele domestice.

De aceea, vă adresăm rugămintea ca să participați împreună cu noi la desfășurarea proiectului tematic „ANIMALELE DONESTICE SUNT PRIETENELE MELE” și să ne împărtășiți câteva din tainele creșterii și îngrijirii animalelor domestice.

Vă mulțumesc anticipat,

copiii grupei mari și educatoarea grupei

CREAREA CENTRULUI TEMATIC

atlas zoologic

Enciclopedie pentru copii mici și … bunici

Joacă-te cu noi! Animale domestice

decupaje și imagini aduse de copii

cuburi „Animale domestice”

casete audio, CD-uri, aparatură audio

jucării, Lego, jetoane cu animale pentru numărat

planșe cu animale domestice

planșe pentru povești și poezii

jocuri de masă: Toto și Loto – Din lumea animalelor

mulaje

lucrări ale copiilor: modelaje, picturi, desene

îmbrăcăminte și încălțăminte din piele

fire de lână; nasturi

produse lactate

preparate din carne

INVENTARUL DE ACTIVITĂȚI

Luni

Activitatea didactică de dimineață:

CONSTRUCȚII: „Adăposturi pentru animale”

ȘTIINȚĂ: „Mama își caută puiul” – fișe individuale

JOC DE ROL: „De-a veterinarul”

Activități frontale:

CUNOAȘTEREA MEDIULUI: Observare:

„Laptele și produsele lactate”

ACTIVITĂȚI PRACTICE ȘI ELEMENTE DE ACTIVITATE CASNICĂ:

Confecție: „Masca de iepuraș”

Activități complementare: Jocuri de mișcare și distractive:

„Șoricelul și pisica”

„Câinele ciufulit”

Marți

Activitatea didactică de dimineață:

ARTĂ: Îndoire, lipire: „Cățelușul”

JOC DE MASĂ: Reconstituiri de imagini – cuburi

„Animale domestice”

Activități frontale:

EDUCAREA LIMBAJULUI: Povestirea educatoarei

„Cei trei purceluși”

EDUCAȚIE PLASTICĂ: Modelaj: „Iepurașul”

Activități complementare:

Jocuri de mișcare: „Pisica și vrăbiuțele”

„Caii și călăreții”

Miercuri

Activitatea didactică de dimineață:

BIBLIOTECĂ: „Citim și colorăm imagini cu animale domestice”

CONSTRUCȚII: „Ferma cu animale”

Activități frontale:

ACTIVITĂȚI MATEMATICE: Joc didactic: „Al câtelea cățel a fugit?” (utilizarea numeralului ordinal în limitele 1 – 8)

ED. FIZICĂ: „Târâre pe genunchi și palme”

Joc: „Lăbuș trece pe sub gard”

Activitate complementară:

Activitate opțională: „MICII SANITARI”

Joc didactic: „Arată-mi ce și cum pot folosi”

Joi

Activitatea didactică de dimineață:

ARTĂ: Desen: „În ograda bunicii”

JOC DE MASĂ: „Toto și Loto – Din lumea animalelor”

Activități frontale:

EDUCAREA LIMBAJULUI: Memorizare „Motanul pedepsit”,

de E. Farago

ACTIVITĂȚI MATEMATICE: Exerciții cu material individual:

„Numărăm pisicuțele din curtea bunicii”

(familiarizare cu numărul și cifra 9)

Activitate complementară:

Educație ecologică: „Eu iubesc animalele” – discuții libere

Vineri

Activitatea didactică de dimineață:

BIBLIOTECĂ: Învăț să scriu: „Linii alternative” (Țarcul pentru animale | = | )

JOC DE ROL: „De–a fermierul”

Activități frontale:

EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE: Lectura educatoarei

„Cățelușul șchiop”, de E. Farago

EDUCAȚIE MUZICALĂ:

Cântec – învățare: „Graiul animalelor”

Activități complementare:

Jocuri distractive: „Pisica la păsărele”

„Hrănim iepurașul”

EVALUAREA PROIECTULUI

Se va efectua printr-o expoziție cu lucrări ale copiilor care vor fi prezentate părinților, bunicilor și copiilor din celelalte grupe.

SCRISORI DE MULȚUMIRE

Dragi părinți și bunici,

Vă mulțumim că ne-ați fost alături, că ne-ați ajutat să învățăm mai multe lucruri despre animalele domestice și vă invităm vineri, ora 12.00 să vizitați expoziția noastră.

Vă așteptăm cu drag,

copiii grupei mari și educatoarea

Educatoare: MARINESCU CARMEN MONICA

Gradinita cu P.P. Nr.1, Tg-Jiu

EDUCATOARE: Marinescu Carmen – Monica

UNITATEA: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 1, Tg-Jiu

GRUPA: Mijlocie

TEMA ANUALĂ: ,,Cum, când si de ce se întâmpla?”

SUBTEMA:”Au fost si sunt in jurul nostru”

TEMA ZILEI: ,,Vietuitoare în ograda – păsări”

MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată

TIPUL ACTIVITĂȚII: Mixtă

DOMENII: DLC, DOS, DEC

FORMA DE ORGANIZARE: Frontal, individual, pe grupuri mici

DURATA: 30 – 35 minute

Domeniul Limba si Comunicare

Educarea limbajului:

“Săculețul fermecat” – joc didactic

Obiective de referintă:

Să participe la activitatile de grup, inclusiv la activitatile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât si în calitate de auditor;

Să-si îmbogățească vocabularul activ si pasiv pe baza experienței, activității personale si/sau a relațiilor cu ceilalți și simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;

Obiective operaționale:

Să identifice păsările de curte, puii, hrana si adapostul acestora;

Să se exprime corect, clar si la obiect in propozitii scurte;

Să utilizeze cunostinte si din alte domenii de activitate;

Să manuiasca cu responsabilitate materialul didactic;

Să realizeze sarcina jocului;

Să respecte regulile de joc;

Să participe activ, dar sa dea dovada si de respect pentru ceilalti.

Resurse:

Metode și procedee: conversatia, explicatia, exercitiul, descrierea, descoperirea, jocul,

competitia;

Mijloace didactice: săculețul, găina, scrisoare, imagini cu păsări de curte, hrana, pui de păsări, adaposturi, tabla magnetica, recompense

PROTOCOLUL JOCULUI :

SARCINA DIDACTICĂ : recunoașterea păsărilor de curte, a puilor, hranei si a

adapostului.

REGULILE JOCULUI :

Copiii trebuie să răspundă numai la solicitare;

Să răspundă în propoziții, folosind un limbaj potrivit;

Să respecte cerințele grupului din care fac parte și ale educatoarei;

Copilul numit ia imaginea sa o aseze la locul potrivit.

ELEMENTE DE JOC :

Mânuirea materialelor,

Aplauze;

Deplasarea de la un punct la altul al grupei,

Surpriza.

Domeniul : om si societate

Activitate practica

„Găina și cocoșul” – Tehnici de lipire

Obiective de referință:

Să-si consolideze deprinderile tehnice de lipire formate prin executarea cu materiale variate;

Să identifice, sa proiecteze si sa găsească cat mai multe soluții pentru realizarea temei propuse in cadrul activităților practice;

Obiective operaționale:

Sa denumească materialele de lucru;

Să utilizeze corect instrumentele de lucru;

Sa lipeasca pe o suprafața data, realizând o lucrare estetica si corecta;

Sa creeze lucrari originale prin folosirea tehnicilor de lucru arătate;

Sa analizeze lucrările realizate pe baza următoarelor criterii: originalitate, acuratețe, grad de finalizare.

Să participe cu interes la activitate.

Resurse:

Procedurale: conversația, explicația, expunerea, exercițiul, descoperirea, munca

independenta, Turul Galeriei ;

Materiale : planse cu conturul păsărilor, lipici, pene de găină, coșulețe, șervetele.

Organizatorice: frontal, individual

Domeniul estetic-creativ:

Educatie artistico – plastica:

“Rața și gâsca” – tehnici de pictura

Obiective de referință:

Să-si consolideze deprinderile tehnice de pictura formate prin executarea cu materiale variate;

Să identifice, sa proiecteze si sa găsească cat mai multe soluții pentru realizarea temei propuse in cadrul activităților plastice;

Obiective operaționale:

Sa denumească materialele de lucru;

Să utilizeze corect instrumentele de lucru;

Sa picteze cu ajutorul bețișoarelor si a bureteilor pe o suprafața data, realizând o lucrare estetica si corecta;

Sa creeze lucrari originale prin folosirea tehnicilor de lucru arătate;

Sa analizeze lucrările realizate pe baza următoarelor criterii: originalitate, acuratețe, grad de finalizare.

Să participe cu interes la activitate.

Resurse:

Procedurale: conversația, explicația, expunerea, exercițiul, descoperirea, munca

independenta, Turul Galeriei ;

Materiale : planse cu conturul păsărilor, pastă colorată, buretei, , șervetele, bețișoare.

Organizatorice: frontal, individual

BIBLIOGRAFIE :

Curriculum pentru învățământul preșcolar, Prezentări și explicitări, Editura Didactica Publishing House, București, 2009

Culea,Laurențiu Activitatea integrată din grădiniță, Ghid pentru cadrele didactice , Editura Didactica Publishing House, București, 2008

Preda, Viorica Învățarea bazată pe proiecte, Editura Arves, Craiova , 2009

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Anotimpurile (Primăvara, Toamna,) Animalele domestice etc. La prima temă se pot valorifica achizițiile de la activitățile de observare, memorizare,… [311662] (ID: 311662)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Anotimpurile (Primăvara, Toamna,) Animalele domestice etc. La prima temă se pot valorifica achizițiile de la activitățile de observare, memorizare,… [311662]

Copyright Notice

See discussions, st ats, and author pr ofiles f or this public ation at : https:www .researchgate.ne tpublic ation259627423 [613851]

A comparison of the economic evolution from 1990 to [627157]

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA TIPULUI DE MULCI ȘI A SOIULUI ASUPRA CREȘTERII ȘI FRUCTIFICĂRII CĂPȘUNULUI ÎN CULTURA MULTIANUALĂ ÎN CÂMP [308233]

The Pineal Gland. Review of historical, [616602]

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………….. 3 CAPITOLUL I. CONCEPTU L DE… [617688]

Listă de figuri ……………………………………………………………………………………………………….. 3 1…. [608188]

Copyright Notice

Similar Posts