Anglicismele In Terminologia Economica

Anglicismele în terminologia economică

223. ȘTIINȚE UMANISTICE, TRADUCERE ȘI INTERPRETARE DE CONFERINȚE

CUPRINS

Adnotare………………………………………………………………………………………………………………..3

Introducere…………………………………………………………………………………………………………….5

I. Probleme specifice ale terminologiei………………………………………………………………………13

Noțiunile „termen” și „terminologie”………………………………………………………………..13

Terminologia specifică domeniului economic…………………………………………………….19

Concluzii la capitolul I…………………………………………………………………………………….33

II. Problematica împrumuturilor în lingvistica română…………………………………………….35

Aspecte teoretice generale privind fenomenul împrumutului lingvistic………………….35

Împrumutul în aria terminologiei specifice domeniului economic: financiar bancar..45

Concluzii la capitolul II…………………………………………………………………………………..48

III. Particularități structurale ale termenilor economici de origine engleză………………..50

3.1 Termeni economici alcătuiți dintr-un singur component…………………………………………52

3.2 Termeni derivați care au în structură elemente de origine engleză…………………………..54

3.3 Termeni compuși care au în structură elemente de origine engleză………………………….56

3.4 Locul și rolul termenilor de origine engleză în terminologia economică română………………………………………………………………………………..57

3.5 Concluzii la capitolul III……………………………………………………………….60

Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………………….62

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………..66

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………………69

АDNОTАRЕ:

Ciobanu Elena, „Anglicismele în terminologia economică (plan contrastiv: limba română/limba engleză)”, tеză dе mаstеrаt, sресiаlitаtеа 223. Științe umanistice, Traducere și Interpretare de Conferințe, Сhișinău, 2015

Struсturа tеzеi: intrоduсеrе, trеi сарitоlе, соnсluzii și rесоmаndări, bibliоgrаfiа din 44 dе titluri, 2 аnеxе, 68 dе раgini tеxt dе bаză.

Сuvintе сhеiе: Anglicisme, împrumuturi lexicale, împrumuturi de sens, împrumuturi necesare, împrumuturi de lux, termen, terminologie, economie, calc semantic, globalizare lingvistică.

Dоmеniu dе studiu: Domeniul de studiu al acestei lucrări o constituie terminologia și, în special, această teză își propune să prezinte modalitatea de pătrundere și adaptare a împrumuturilor din limba engleză în limba română, mai exact cele din domeniul economic: financiar-bancar. Datorită procesului de globalizare au pătruns termeni noi, de specialitate, în vocabularul diferitelor limbi. În limba română au început să pătrundă masiv cuvinte noi din diferite limbi, în vocabularele de specialitate, după revoluția din 1989. În urma acumulării și asimilării termenilor de origine străină, dar mai ales de origine engleză, vocabularul limbii române dă dovadă că este flexibil și gata de a primi noi termeni, datorită cărora lexiconul se îmbogățește, devine mai vast, mai polisemantic, oferind posibilitate vorbitorului de a utiliza acea variantă a termenului care îl reprezintă mai bine.

Sсорul și оbiесtivеlе luсrării: Sсорul și obiectivele рrinсiраle аle lucrării de față, sunt de a reda principalele procedee de formare a termenilor economici în limba română, în special în domeniul financiar-bancar; de a analiza specificul acestui sistem terminologic; de a clasifica termenii specifici domeniului financiar-bancar după mai multe criterii și de a-i analiza din punct de vedere morfo-semantic; de a reprezenta schematic abundența termenilor de origine engleză în resursele media, de a întocmi un glosar terminologic bilingv.

Vаlоаrеа tеоrеtiсă și vаlоаrеа арliсаtivă а luсrării: Informația studiului de față poate fi utilizată ca suport informativ în predarea teoriei și practicii traducerii și, de asemenea, în desfășurarea demersului didactic în cadrul facultăților cu profil umanist. Informația și rezultatele cercetării de față pot fi folosite în proiectarea didactică a cursurilor universitare și a lucrărilor de licență. Relevanța practică a acestei teze de master constă și în posibilitatea folosirii informației sale în cadrul conceperii dicționarelor terminologice și în cadrul realizării altor lucrări științifice în domeniul terminologiei.

ANNOTATION

Ciobanu Elena, "Anglicisms in the economic terminology (contrastive plan: Romanian/English language)”, Master’s Degree Thesis, Field of Conference Translation and Interpretation, 223. Humanities, Chișinău, 2015

The structure of the work: introduction, three chapters, conclusions, recommendations, bibliography that consist of 44 authors, 2 appendices and 68 pages of the basic text.

Key words: Anglicisms, lexical borrowings, semantic borrowings, necessary borrowings, luxury borrowings, term, terminology, economy, semantic calque, linguistic globalization.

Field of study: The present thesis studies terminology and, in particular, it aims to present the methods of entry and adaptation of the loanwords from English into Romanian language, namely those concerning the economic field: finance and banking. Due to the globalization, a lot of new specialized terms have entered the vocabulary of different languages. A massive entry of new loanwords in the vocabulary of the Romanian language began after the 1989 revolution. Following the accumulation and the assimilation of the loan words, especially of the English origins, the Romanian language vocabulary demonstrates that it is flexible and ready to receive new terms. Thereby, the vocabulary is enriched, becomes larger and polysemantic, offering the speaker the possibility to use that particular version of the term which suits him best.

The purpose and work objectives: The main scope and objectives of this study is to present the main methods of formation of the economic terms in the Romanian language, especially in finance and banking; to analyze the peculiarity of this terminological system; to clasify the finance and banking terms according to several criteria and to analize them from the morpho-semantic point of view; to represent schematically the abundance of the English origin terms in the media resources and to draw up a bilingual glossary.

The theoretical value and the value of the work: The information presented in this study can be used as informative support in the teaching of the theory and practice of translation and, as well, while teaching in the humanities faculties. Also, the information and reseach results of this thesis can be used in the elaboration of the university teaching project and Bachelor's Degree thesis. The practical importance of this study lies in the possibility of using it’s information in the conception of teminological dictionaries and in the execution of other scientific studies concerning the field of terminology.

INTRODUCERE

O contribuție însemnată la îmbogățirea și nuanțarea vocabularului o are împrumutul de cuvinte noi și adaptarea acestora la sistemele limbii. Asupra limbii noastre ,,au venit” diverse influențe (slavona, turcă, rusă, franceză și nu în ultimul rând engleza) care s-au manifestat într-o măsură mai mică sau mai mare și care au fost primite fie cu entuziasm, fie cu reticență.

Prezenta lucrare abordează tema împrumuturilor în limba română, în special cele din limba engleză, prin urmare era imperios necesar să facem referire la termenul de anglicism. Lucrarea se înscrie în tendințele actuale de cercetare lingvistică a dinamicii limbii în general, a limbii române în special. Procesul de împrumut influențează direct formarea vocabularului oricărei limbi, ceea ce determină interesul firesc al lingviștilor față de aces fenomen. Studiul aprofundat al acestui fenomen în lingvistica română a început la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.

Tema acestei lucrări nu reprezintă o premieră. Ea a mai constituit obiectul de studiu al unor diverse cercetări – individuale sau colective – care au fost întreprinse de angliciști și româniști și care au vizat anumite aspecte legate de influența limbii engleze asupra limbii române. Sunt foarte interesante în acest sens studiile realizate de valoroșii cercetători care au abordat această tema și lucrările cărora le-am citat și care constituie baza teoretico-științifice a aceastei teze precum: Mioara Avram, Theodor Hristea, Georgeta Ciobanu, Svetlana Bârsan, Adriana Stoichițoiu-Ichim, Angela Bidu-Vrănceanu, Elena Mușeanu, Raisa Borcoman, Maria Graur-Vasilache, Sextil Pușcariu ș.a.

Tema de cercetare este „Anglicismele în terminologia economică (plan contrastiv: limba română/limba engleză)” și am ales această temă, pentru că anglicismele sunt o parte componentă, indispensabilă a lexicului românesc, nu numai în domeniul economic, dar și în limbajul general. Am dorit să observăm cât de mult este influențat limbajul economic de aceste împrumuturi, dacă este posibilă și varianta română a unui termen (afacere – business), pe care dintre variante o va utiliza un expert în domeniu, dar și o persoană nespecializată, de ce termenii de origine engleză pătrund atât de ușor în lexicul românesc. De asemenea, se abordază și problema globalizării lingvistice, consecința căreia fiind pătrunderea termenilor de origine engleză în vocabularele mai multor limbi, astfel constituindu-se un limbaj normativ, internațional.

Am optat pentru această temă deoarece se consideră că este un fenomen de actualitate dat fiind numărul foarte mare al anglicismelor care au pătruns în limba română după 1989, număr care continuă să crească într-un ritm foarte rapid. Influența engleză asupra limbii române nu este totuși o noutate a acestei perioade. Ea are o vechime de peste un secol și jumătate și s-a exercitat la început mai mult prin intermediul altor limbi. De asemenea, influența termenilor pătrunși din lexicul limbii engleze are o mare importanță pentru vocabularul limbii române, pentru că astfel acesta se îmbogățește și tinde spre un limbaj internațional.

Scopul рrinсiраl аl lucrării de față, este de a reda principalele procedee de formare a termenilor economici în limba română, și anume în domeniul financiar-bancar; de a analiza specificul acestui sistem terminologic, de a descrie terminologia specifică domeniului financiar-bancar cuprinsă în sistemul limbii române, din punct de vedere al potențialului ei morfologic, semantic de asimilare.

Principalele obiective ale prezentei lucrări sunt:

– analiza și sistematizarea principalelor probleme teoretice specifice studiului terminologiei;

– analiza aspectelor teoretice generale ale împrumutului lexical și de sens (calcul semantic);

– analiza căilor de formare a termenilor economici, în special domeniul financiar-bancar;

– clasificarea termenilor de origine engleză;

– analiza specificului adaptării morfologice, semantice a anglicismelor în sfera lexicului specific domeniului economic din limba română;

– întocmirea unui glosar de cuvinte – în anexa la prezenta lucrare.

Vаlоаrеа tеоrеtiсă și арliсаtivă а luсrării constă în faptul că informația studiului de față poate fi utilizată ca suport informativ în predarea teoriei și practicii traducerii și, de asemenea, în desfășurarea demersului didactic în cadrul facultăților cu profil umanist. Informația și rezultatele cercetării de față pot fi folosite în proiectarea didactică a cursurilor universitare și a lucrărilor de licență. Relevanța practică a acestei teze de master constă și în posibilitatea folosirii informației sale în cadrul conceperii dicționarelor terminologice și în cadrul realizării altor lucrări științifice în domeniul terminologiei.

Metodele de cercetare utilizate în elaborarea unei cercetări calitative au fost: metoda cercetării, descriptivă, comparativă, documentarea, observarea, analiza etc.

Cuvintele cheie ale lucrării sunt anglicisme, împrumuturi lexicale, împrumuturi de sens, împrumuturi necesare, împrumuturi de lux, termen, terminologie, economie, calcul semantic, globalizare lingvistică.

Careva dintre cuvintele cheie și sunt conceptele esențiale ale lucrării. Prin urmare, conform DEX-ului anglicismele sunt definite ca „Expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta.”, împrumuturile necesare se definesc ca „acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton.”, împrumuturile de lux sunt definite ca „împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod.”, potrivit DEX-ului, xenismele sunt „ Cuvânt străin împrumutat de o limbă, fără a-l fi adaptat la propriul sistem.”.

Baza experimentală a cercetării o constituie dicționarele bilingve din domeniul economic, în special cele din domeniul financiar-bancar. În urma cercetărilor efectuate, s-a întocmit o listă de 400 de termeni financiar-bancari, care au fost analizați din punct de vedere morfologică și semantică.

Noutatea științifică a lucrării, după cum am menționat anterior, se regăsește în analiza morfologică și semantică a termenilor selectați din dicționarele bilingve. La număr sunt 400 de termeni, care sunt analizați conform criteriilor menționați în capitolul trei al prezentei lucrări.

În continuare voi prezenta pe scurt conținutul celor trei capitole ale studiului. Capitolul I – Probleme specifice ale terminologiei – sunt analizate abordările teoretice ale problemei termenului și terminologiei în general și a terminologiei economice, în special. În primul subcapitol – Despre noțiunile de termen și terminologie – se oferă o scurtă prezentare a direcțiilor în teoria generală a lingvisticii terminologice și în cercetarea sistemelor terminologice în domeniul economic. Înainte de toate, sunt analizate principalele abordări ale noțiunii de termen și caracteristicile specifice ale acestuia. În momentul actual, această noțiune are un număr mare de definiții, pentru că lingviștii îl descriu destul de diferit în funcție de aspectul studiat. Totuși, indiferent de diversitatea modalităților de abordare și a numărului mare de definiții, majoritatea definițiilor termenului îi recunosc de regulă natura duală: lingvistică (pentru că termenul este un semn redat prin mijloace lingvistice) și logică sau extralingvistică (care reflectă legăturile logice ale termenului cu noțiunea) și se urmărește extragerea din aceste definiții a celor mai importante caracteristici ale sale. În lucrarea de față, noțiunea de termen este abordată de foarte mulți lingviști, definițiile cărora se aseamănă, în principiu, iar la moment vom prezenta definiția dată termenului de ISO 1997 „Un termen este o desemnare ce constă în unul sau mai multe cuvinte care reprezintă un concept general aparținând unui limbaj special”. Norma explicitează că „un termen trebuie să fie acceptat și folosit de specialiști ai domeniului de activitate respectiv“.

Conform opiniei cercetătorilor care au abordat problematica termenului și a terminologiei, termenul are următoarele trăsături de bază: legătura cu noțiunea, exactitatea de conținut, caracterul denotativ și altele. Toți autorii recunosc faptul că principala funcție a termenului este legătura lui cu noțiunea și atrag atenția asupra faptului că termenul nu numește noțiunea ca un cuvânt obișnuit, ci noțiunea care i se atribuie. Termenii economici, fiind o subcategorie a termenilor științifici, au aceleași caracteristici. În continuare se definește terminologia, se descrie rolul termenului și al terminologiei în sistemul terminologic. În sens larg, prin terminologie se înțelege totalitatea termenilor, adică sistemul lexical al limbajului științific și tehnic. O caracteristică obligatorie a acestei totalități este prezența legăturilor semantice, structurale, gramaticale între componente (termeni), și de asemenea, unele sau altele dintre legături cu componentele altor astfel de totalități.

În următorul subcapitol – Terminologia specifică domeniului economic este oferită o prezentare a modalităților de formare a termenilor în domeniul terminologiei economice. Modalitățile de îmbogățire a vocabularului sunt de două tipuri interne și externe. Printre modalitățile externe se numără calchierea și împrumuturile. De-a lungul istoriei lexicul românesc a fost influențat de diferite limbi, printre care greaca, latina, turca, rusa, maghiara etc. Toate aceste influențe au avut un aport de mare importanță în formarea și dezvoltarea vocabularului românesc atât general, cât și de specialitate. Printre metodele interne de îmbogățire a vocabularului se numără derivarea, compunerea, abrevierea, terminologizarea, determinologizarea, conversiunea. Datorită acestor procedee, limba se îmbogățește pe teren propriu cu ajutorul componentelor disponibile în limba dată.

Capitolul II – Problematica împrumuturilor în lingvistica română – debutează cu explicarea termenilor împrumut și anglicism folosiți pe parcursul lucrării, apoi este pus în discuție aspectul teoretic al procesului împrumuturilor, se analizează căile, condițiile și cauzele împrumutului din lexicul englez; se evidențiază parametrii unei posibile clasificări a elementelor împrumutate. Necesitatea studierii atente a termenilor este o consecință a caracterului lor polisemantic. Inițial se oferă definiția noțiunii de împrumuturi, care, în sens larg, înseamnă „toate cuvintele preluate dintr-o altă limbă”, în această situație noțiunea de termen fiind identică cu cea de cuvânt străin. În sens restrâns, împrumutul este „cuvânt străin, care îndeplinește criteriile specifice procesului aproprierii”. Prezenta lucrare abordează împrumuturile, în principal, din limba engleză, prin urmare, era imperios necesar să ne referim la conceptul de anglicism. În literatura de specialitate, termenul anglicism este înțeles în două moduri, în sens mult mai larg și în sens mult mai delimitat. În sensul strict, termenul „anglicism reprezintă doar un cuvânt etimologic englezesc”; „un cuvânt sau o construcție a frazei, împrumutate din limba engleză”. Într-un sens larg – „în grupul anglicismelor sunt incluse cuvinte din variantele limbii engleze – americană, australiană și altele”. Vom lua în considerare nu numai cuvinte etimologic englezești, dar și împrumuturile elementelor lexicale din celelalte varietăți (mai ales americane) ale limbii engleze.

În primul subcapitol – Aspecte teoretice generale privind fenomenul împrumutului lingvistic, se abordează pe larg fenomenul împrumutului lexical și de sens. Pătrunderea împrumuturilor lexicale, al căror număr nu poate fi stabilit cu exactitate, este efectul necesității umplerii unor goluri lexicale din limba noastră (termeni culturali, termeni specializați care denumesc realități noi din diverse domenii (neonime), caz în care vorbim de împrumuturi necesare, și al anumitor nevoi afective ale locutorilor care le folosesc (dorința de a se deosebi de ceilalți vorbitori sau de a înnobila un sens), situație în care avem de-a face cu împrumuturi de lux. Între cele două tipuri de împrumuturi nu se poate trasa o linie de demarcație clară, deoarece și împrumuturile de lux sunt uneori motivate subiectiv, iar atunci când exagerarea ia locul cumpătării se recurge la barbarisme (provider în loc de furnizor). Există mai multe clasificări ale împrumuturilor din engleză care pornesc de la un punct comun: gradul de asimilare la sistemul limbii române. Din această perspectivă există împrumuturi total neadaptate, cuvinte care își păstrează forma englezească și împrumuturi asimilate integral (din punct de vedere fonetic, gramatical și morfologic) care au variante și derivate. Unul dintre dezavantajele împrumuturilor este reprezentat de dificultățile lor de adaptare, care produc inconsecvențe la nivel grafic (bodyguard, bodigard, sau ironic badigard) sau al pronunției (management rostit ['menigimănt], [ma'nagement] sau chiar ['menijmănt]). Printre avantaje se înscrie contribuția pe care o au la procesul de internaționalizare a terminologiilor specializate (leasing).

Pe lângă împrumuturile lexicale mai sunt și împrumuturile de sens sau calcurile semantice care presupun atribuirea sensurilor noi unui cuvânt deja existent în limbă, sub influența sensurilor unui cuvânt străin, de exemplu rădăcină – cu sensul pe care îl are în matematică și lingvistică (cf. rădăcină pătrată, rădăcină a unui cuvânt etc.), după francezul racine (cf. racine carrée, racine d’un mot); cerc a mai primit înțelesul de „grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune” (cerc de matematică, cercuri politice, cercuri de influență, cerc de prieteni etc.), după modelul fr. cercle sau germ. Zirkel etc.

În al doilea subcapitol – Împrumutul în aria terminologiei specifice domeniului economic: financiar bancar, în urma cercetării mai multor dicționare de termeni economici, reviste și ziare din domeniul economiei, dar și site-uri cu caracter economic, se întocmește o listă de termeni împrumutați din limba engleză (advertising, advertising plan, broker, brand, boom, business, businessman, catering, call, design, designer, display, euro, flairtending, feed-back, gadget, hi-tech, job, joint-venture leasing, marketing, manager, management, off-shore, roaming, showroom, showbiz, stand-by, stick, team, training, sold-out, dumping, trend, target, leasing, retail, holding, trust, sponsor, dealer, discount, trade, planning, agio, audit, clearing, concern, credit, credit rollover, credit-scoring, debit, disagio, dividend, factoring, forfaiting, loro, nostro, open market, spread, spot, swap, swift, futures, etc.). În urma acestei liste, termenii sunt clasificați în trei categorii: Termeni împrumutați fără correspondent în limba română, care sunt dificil de tradus. De exemplu: cash flow, hedging, out-of-line, tender, blog, feed-back, hobby, marketing, roaming, showroom, stick, vintage, cash, brainstorming, bonus, dumping, dealer, dealing, duty-free, factoring, fixing, franchising, holding, leasing, management, overdraft, outsider, stand-by, voucher, off-line, etc. Termeni care dețin un correspondent în limba română și care, în funcție de context și vorbitor, sunt sau nu preferați anglicismelor: business – afaceri, fairplay – corectitudine, shopping – cumpărături, job – slujbă, fresh – suc proastăt, joint ventures – societăți mixte, broker – agent de bursă, brand – marcă, billing – facturare, board – consiliu de conducere, deadline – termen limită, etc. Sintagme formate în mod forțat, hibride, de exemplu: muzică – lounge, marcă – low cost, contract de joint ventures, portofoliu de branduri, dumping fiscal, boom economic, contracte futures, piașa spot, costuri de start-up, etc.

Capitolul III – Particularități structurale ale termenilor economici de origine engleză – are la bază o analiză morfo-semantică a 400 de termeni financiar-bancari extrași în urma consultării dicționarelor de specialitate. Termenii extrași s-au analizat din mai multe puncte de vedere. În primul subcapitol – Termeni economici alcătuiți dintr-un singur component, s-au menționat termenii monomembri, dar și termenii bi-, tri- și tetramembri. În urma cercetării am obținut:

termeni monomembri – 313 la număr, sau 78,25 % de exemplu: anchetă, accept, beneficiu, capital, cec, dobândă, filială, incasso, tarif, numerar, vărsământ etc.

termeni bimembri – 61, sau 15,25 % – adunare generală, analiza pieței, analiză economică, asigurarea creditului, banca mondială, bilanț consolidat, capital statutar, capitaluri flotante, credit ipotecar, dificultate financiară etc;

termeni trimembri – 22, sau 5,5 % – bilet la ordin, bonitatea unităților economice, cartelă de credit, compartiment de marketing, curs de schimb, flux de numerar, libret de economii etc; și

termeni tetramembri – 4, sau 1 % – credit cu reînnoire automată, eșalonare lunară a impozitului, speculator „a la baisse”, speculator „a la hausse”.

Din punct de vedere al părților de vorbire, termenii monomembri pot fi clasificați:

termeni – substantive: 267, sau 66,75 % – absorbție, abundență, acceptare, acont, aport, asigurare, avalist, bancnotă, canibalizare, cerere, cesiune, contabilitate, cotație, debitor, duopol, exercițiu, garant, investiție, opțiune, proprietar, subaltern, tarif etc;

termeni – adjective: 17, sau 4,25 % – antiinflaționist, antiprotecționist, contrafăcut, convertibil, cumulativ, exigibil, extrabugetar, extractiv, extrafin, macroeconomic, microeconomic, multilateral, pecuniar, subcapitalizat, suprabugetar, supradimensionat, supraextins;

termeni – locuțiuni adjectivale: 2, sau 0,5 % – apriori, aposteriori;

termeni – verbe: 13, sau 3,25 % – contraface, contramanda, contrasemna, monopoliza, subaprecia, subarenda, subevalua, supraasigura, supracapitaliza, supraevalua, supraimpozita, suprastoca, suprataxa;

termeni – adverbe: 1, sau 0,25 % – loco.

În al doilea subcapitol – Termeni derivați, se clasifică termenii selectați în termeni formați prin prefixare, sufixare și derivare mixtă. De asemenea, se prezintă și o listă cu sufixele și prefixele înregistrate.

Printre prefixele înregistrate sunt:

Printre sufixele înregistrate sunt:

În al treilea subcapitol – Termeni compuși, se menționează termenii compuși aglutinați, ortografiați cu cratimă și termenii compuși prin abreviere. Referitor la lista noastră de termeni, s-au înregistrat numai 3 termeni compuși aglutinanți: bunăstare, girocec, stagflație. În schimb, după cum a fost menționat mai sus, în comparație cu prima modalitate de formare a termenilor, ultimile două au înregistrat un număr mai mare de termeni, prin urmare 13 termeni compuși ortografiați cu cratimă: bancă-fiică, bancă-consorțiu, broker-șef, capital-marfă, cec-corespondență, clauză-aur, comis-voiajor, cotă-parte, credit-scoring, firmă-fiică, franco-depozit, întreprindere-debitor, know-how; și 13 termeni formați prin abreviere: BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), CIF (cost, asigurare și navlu), DAF (franco – frontieră), ECU (unitate monetară europeană), FRS (Federal Reserve System), FIFO (metoda de inventar „primul intrat-primul ieșit”), FMI (Fondul Monetar Internațional), LIBOR (London Interbank Offered Rate), LIFO (metoda „ultimul intrat – primul ieșit”), PIBOR (Paris Interbank Offered Rate), REPO (repurchase agreement), Swift (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication).

În ultimul subcapitol – Locul și rolul termenilor de origine engleză în terminologia economică română, se face o sinteză despre influența termenilor de origine engleză în terminologia economică română. În această cauză, aș putea menționa că manifestarea fenomenului de anglicizare și în țara noastră se datorează condițiilor social-politice actuale precum și lărgirii relațiilor economico – financiare cu lumea occidentală, cuvintele englezești fiind utilizate de specialiști pentru comunicarea și informarea în toate domeniile de activitate (unde sunt preferați termenii originali), precum și de vorbitori, care au tendința de a practica limba engleză ca limbă internațională de comunicare.

PROBLEME SPECIFICE ALE TERMINOLOGIEI

Noțiunile „termen” și „terminologie”

Începând cu anii ’30 ai secolului al XX-lea s-au format două centre mari de terminologie: în Austria și în Rusia (fosta URSS), centre care studiază termenii existenți și termenii noi ce apar în limbă.

Examinând mijloacele de comunicare în știință și tehnică, E. Wüster își orientează cercetările spre aspectul practic al terminologiilor. Sub îndrumarea lingvistului austriac au fost întocmite instrucțiuni privind elaborarea dicționarelor terminologice internaționale și coordonarea lucrărilor în domeniul terminologic, s-au formulat probleme ce țin de formarea și reglementarea sistemelor terminologice.

Conform afirmațiilor terminologului canadian G. Rondeau, anume „în fosta URSS a fost fondată terminologia ca disciplină științifică; în Austria cercetătorii se ocupau, în special, de metodele de prelucrare a datelor terminologice” [5, p.13].

Deși în lume funcționează mai mult de 5000 de limbi și dialecte, o terminologie științifică dezvoltată există doar în 60 de limbi și cuprinde 300 de câmpuri profesionale. În fiecare limbă, luată aparte, nu găsim multe câmpuri terminologice: orice câmp depinde de productivitatea domeniului în care se creează noi noțiuni și denumiri, de savanți care sunt implicați în acest proces și, în ultimă instanță, de gradul de cooperare a acestora la nivel internațional.

Așa cum este definit în lucrările de lingvistică, lexicul unei limbi este format din totalitatea cuvintelor, în diversitatea lor. Această totalitate numită și lexic general este, de fapt o dimensionare abstractă a vocabularului unei limbi deoarece niciun vorbitor nativ nu este cunoscătorul absolut al acestuia. Ținând seama de anumite criterii bine fundamentate, lingviștii au identificat în cadrul lexicului general partiții, reprezentate de lexicul specializat utilizat pentru comunicarea în anumite domenii științifice și de limba comună folosită de nespecialiști.

După Cabré, M.T. [10, p.13] comunicarea specializată nu este o formă complet diferită de comunicarea generală, cunoștințele științifice nefiind nici uniforme, nici total separate de cunoștințele generale. Din punct de vedere lingvistic, o terminologie nu apare ca un ansamblu de noțiuni, ci ca un ansamblu de expresii denumind în limba naturală noțiuni relevante dintr-un domeniu de cunoștințe foarte bine delimitat. Cu alte cuvinte, lexicul comun reprezintă cuvintele care asigură înțelegerea comunicării între vorbitori la nivelul unei limbi, iar lexicul specializat sau terminologiile însumează cuvintele/termenii corespunzători domeniilor de activitate profesională.

Limbajul specializat este o componentă a limbajului general sau o continuare a acestuia [16, p.48]. Atât limbajul general, cât și cel specializat sau limba comună nu sunt delimitate strict și nu sunt „impermeabile”. Din contra, există o mișcare continuă, în toate direcțiile, existând o permanentă înnoire și îmbogățire. Complexitatea crescândă a cunoștințelor de specialitate și a informațiilor, în general, interdisciplinaritatea domeniilor necesită eforturi speciale pentru a realiza o comunicare adecvată.

Terminologia „se ocupă de comunicarea specializată, realizată fără echivoc într-un anumit domeniu științific, tehnic, profesional” [7, p. 13]. Într-o altă interpretare, prin terminologie se pot înțelege trei concepte diferite:

a. totalitatea principiilor și a fundamentelor conceptuale care reglementează studiul termenilor;

b. ansamblul regulilor și directivelor utilizate în activitatea terminografică;

c. totalitatea termenilor unui anumit domeniu de specialitate.

Prima accepție vizează disciplina, a doua metodologia, iar a treia desemnează ansamblul de termeni ai unei tematici specifice.

Numărul tot mai mare de lucrări care abordează diverse probleme din perspectivă terminologică denotă afirmarea terminologiei drept o disciplină în proces de constituire și „în expansiune”. Cu toate acestea, se susține că statutul terminologiei ca disciplină științifică „nu este clar” [7, p. 21] atât în ceea ce privește acceptarea ei ca știință autonomă, cât și în privința locului pe care îl ocupă în cadrul general al științelor.

Referitor la tipologia terminologiei se disting două tipuri și anume terminologia internă și externă.

Terminologia „internă”, sau a specialiștilor, este baza, punctul de plecare pentru orice tip de terminologie. Este cea care impune sensul specializat al unor termeni dintr-un domeniu dat, de unde caracterul normativ al acestei terminologii. Prin definiție, caracterul normativ sau convențional al acestei terminologii asigură comunicarea precisă, rapidă între specialiști, în măsura în care se păstrează unicitatea, monoreferențialitatea și monosemantismul termenului.

Terminologia „externă” are un caracter descriptiv fiind preocupată de descrierea concretă a termenilor așa cum sunt utilizați în texte cu diferite grade de specializare mergând până la cele de largă circulație. Se descrie funcționarea termenilor într-o comunicare reală, de diferite tipuri. Relația dintre terminologia „externă” și cea „internă” se face prin atenția acordată definițiilor sensului specializat, din diferite tipuri de dicționare (specializate sau generale).

Maria Teresa Cabré distinge 4 perioade de dezvoltare a terminologiei: [10, p.5-6]

– originea (the origins) (1930 – 1960)

În această perioadă se pun la punct metodele activității terminologice care țin cont de caracterul sistematic al termenilor și apar primele texte teoretice ale lui Wüster și Lotte.

– perioada de structurare (the structuring of the field) (1960 – 1975)

Aportul cel mai important este adus în această perioadă de informatică și tehnicile documentare. Apar primele baze de date și se observă primele activități de organizare internațională a terminologiei. Terminologia începe să aibă un cuvânt important în procesul de standardizare a unei limbi.

– perioada de maturizare (the boom) (1975 – 1985)

Informatică continuă să se dezvolte și să-și aducă noi contribuții la dezvoltarea terminologiei, mai ales prin elementele de micro-informatică. Apar proiecte de amenajare lingvistică și terminologia devine tot mai importantă în procesul de modernizare a unei limbi și a societății.

– perioada de expansiune (the expansion) (1985 – prezent)

Se dezvoltă o adevărată industrie a limbilor, în care terminologia ocupă un loc important. Cooperarea internațională devine mai intensă și apar primele rețele internaționale care grupează diferite țări cu probleme comune. Crește efortul de standardizare și amenajare lingvistică.

Conceptul terminologie cunoaște mai multe accepții sau interpretări, fapt ce impune o serie de precizări preliminare în vederea determinării exacte a semnificației noțiunii în discuție. În dicționarele de referință ale limbii române, terminologie este consemnat cu sensul „totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate” (DEX 2009); „totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o știință, într-o disciplină, într-o activitate practică etc.” (NDN 1997); „ansamblu al termenilor aparținând unui domeniu specializat (arte, științe)” (DEXI 2007). Este curios că într-un dicționar românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea terminologia apare cu sensul „știință a termenilor, a zicerilor tehnice”.

B. Golovin și R. Kobrin definesc terminologia ca o corelație în sfera profesională de activitate (sfera științifică, tehnică, administrativă, culturală), a totalității de termeni uniți între ei la nivelul noțional, lexico-semantic, grammatical.

În opinia academicianului N. Corlăteanu terminologia constituie o totalitate de termeni specifici unei discipline științifice, tehnice, unei ramuri de activitate privind un contact sociouman.

Standardul internațional ISO 1087 definește terminologia atât ca disciplină: „Știința terminologiei este studiul științific al noțiunilor și al termenilor folosiți în limbajele de specialitate”, cât și ca ansamblu de termeni: „Terminologia este ansamblul de termeni care reprezintă un sistem de noțiuni al unui domeniu particular”.

Ca o totalizare a definițiilor citate până acum, vine să fie cea prezentată de lingvista Ciobanu Georgeta, în a cărei viziune cuvântul terminologie i se atribuie în mod curent următoarele semnificații [5, p.20]:

domeniu de activitate, care se ocupă de descrierea, procesarea și prezentarea termenilor, respectiv, metodele și procedeele folosite în aceste scopuri;

totalitatea termenilor care reprezintă sistemul de concepte dintr-un anumit domeniu de specialitate (ex.: arhitectură, economie etc.);

teoria, respectiv, totalitatea premiselor, argumentelor și concluziilor necesare pentru a explica relațiile dintre concepte și termeni;

publicația în care sistemul de concepte dintr-un domeniu de specialitate este reprezentat prin termeni.

Altfel spus, terminologia analizează relația dintre termeni și elementele desemnate, principiile care stau la baza formării și evoluției terminologiilor, studiază corelațiile ce se stabilesc între diverse terminologii, intervine în activitatea de standardizare și armonizare terminologică, fixează normele pe baza cărora se desfășoară activitatea terminografică.

Termenul este unitatea de bază în orice tip de terminologie așa cum s-a putut vedea din toate definițiile date acestui tip de disciplină științifică.

Cea mai generală definiție a termenului are în vedere reunirea a trei laturi (corespunzătoare semnului terminografic văzut ca triunghi semiotic): o formă lingvistică (și/sau nelingvistică), care desemnează un concept determinat aparținând obligatoriu unui domeniu dat. Scopul existenței termenului este comunicarea precisă și rapidă într-un cadru socio-profesional dat [24, p.21].

Dezbaterile asupra obiectului de studiu al terminologiei conturează două poziții. Pentru unii teoreticieni, obiectul de studiu al terminologiei este conceptul, reprezentat ca o entitate universală superioară termenului, termenul nefiind decât o etichetă pentru a denumi conceptul. Pentru alții, obiectul central este termenul, considerat o unitate dotată în același timp cu formă și conținut. Cercetătorii explică această divergență prin adaptarea la sarcina specifică de realizat și la finalitatea cercetării sau aplicației terminologice. Este cert că, pentru specialiștii puși în situația de a produce cunoștințe noi, conceptul prevalează asupra denominației. Totuși, pentru alți specialiști, cum ar fi traducătorii sau lexicografii, terminologia are în centrul atenției termenul.

Terminologia tradițională operează cu noțiunile concept și termen, pe care le separă net. În norma ISO 704, conceptul este definit drept „construcție mentală care servește la clasificarea obiectelor individuale ale lumii exterioare sau interioare cu ajutorul unor abstracții mai mult sau mai puțin arbitrare”.

Distincția termenului de cuvânt are în vedere o serie de condiții pe care trebuie să le îndeplinească după cum apreciază majoritatea specialiștilor, condiții considerate greu de îndeplinit în totalitate, fiind de aceea „ideale”; la modul general, trebuie asigurată caracteristica de unitate cognitivă, rezultată din importanța conceptului corelată cu un anumit domeniu. Pentru realizarea acestei condiții primordiale, fundamentale, trebuie atribuit termenului un sens precis, univoc, monoreferențial. Încălcarea acestor condiții atrage o ambiguitate în comunicare, combătută în limbaje specializate. Îndeplinirea acestor condiții se realizează prin impunerea convențională care asigură caracterul normat al termenului, condiție respectată în grade diferite, în funcție de tipul de concepte exprimat [24, p.12].

Inițial, Maria Teresa Cabré a definit termenul sau unitatea terminologică drept „unitate de bază a terminologiei, care denumește conceptele proprii fiecărei discipline specializate” [10, p. 149]. După elaborarea teoriei comunicative a terminologiei, cercetătoarea din Barcelona și-a nuanțat opiniile, susținând:

– într-o teorie a limbajului, unitățile terminologice nu sunt considerate unități distincte de cuvinte, care fac parte din lexicul unui vorbitor. Dimpotrivă, UT sunt descrise ca valori specializate atașate unităților lexicale;

– o unitate lexicală nu este nici terminologică, nici generală. În mod implicit, ea este generală și achiziționează o valoare specializată ori terminologică atunci când condițiile pragmatice ale discursului se combină pentru activarea semnificației sale specializate;

– orice unitate lexicală poate deveni unitate terminologică, chiar dacă această valoare nu a fost activată niciodată. Faptul dat permite explicarea mecanismelor de terminologizare și determinologizare;

– sensul specializat nu este un ansamblu de informații prestabilit și închis; este vorba mai curând despre rezultatul unei selecții specifice de caracteristici semantice în funcție de fiecare situație de

comunicare [10, p.15].

Primii terminologi (reuniți în cadrul Cercului de la Viena și având ca reprezentant pe E.Wüster) au considerat termenul ca fiind similar unei „etichete” care ajută la denumirea unui concept, fiind definit în funcție de raporturile pe care le întreținea cu alte concepte ale unui domeniul al cunoașterii. Acest postulat îngrădea comparațiile dintre unitățile lexicale ce aparțineau limbajului general și limbajului specializat. Mai precis, majoritatea criticilor adresate teoriei lui Wüster se referă la două idei generale:

idealizarea realității, cunoștințelor și comunicării;

limitarea câmpului de aplicare la standardizare.

Cu toate acestea, teoria clasică a terminologiei în care termenul, așa cum a fost definit de Wüster, este o etichetă lingvistică asupra unei unități a cunoașterii rămâne, în continuare, larg răspândită (mai ales în rândul organizațiilor internaționale de standardizare) pentru care termenii sunt identități unice și non-ambigue. Analiza corpusului a arătat că unitățile lingvistice care apar în texte sunt, deseori, forme canonice înregistrate în glosare sau în terminologiile de specialitate.

Primele definiții ale noțiunii de termen au fost formulate la începutul sec. Al XX-lea. În „Dicționarul enciclopedic” citim: „Termenul este un cuvânt căruia îi corespunde o noțiune. Termenii științifici sunt cuvintele cu o valoare specială, strict definită într-o ramură științifică dată”.

Definiția standard a termenului furnizată de una dintre normele ISO fundamentale în ceea ce privește terminologia în varianta ei din 1997, Terminology Work. Principles and Methods, este: „Un termen este o desemnare ce constă în unul sau mai multe cuvinte care reprezintă un concept general aparținând unui limbaj special”. Norma explicitează că „un termen trebuie să fie acceptat și folosit de specialiști ai domeniului de activitate respectiv“ .

Termenul în accepție normativ-prescriptivă este o unitate a cunoașterii strict definită, având conținut univoc precis, utilizat într-un anumit domeniu și introdus într-un sistem cu o ierarhie conceptuală precisă. Definiția termenului conduce la relația dintre acesta și cuvânt-concept-obiect, un cuvânt devenind termen când i se atribuie o semnificație independentă de variațiile induse de accepții și de utilizările în context [7, p.67].

Cuvântul termen este folosit atât în limbajul comun, cât și în limbajele specializate. Dacă avem în vedere primul aspect, prin termen înțelegem „1. S. n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ◊ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S. n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ◊ Loc. adv. În termen de… = în timp de… 3. S. n. (înv.) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în loc. și expr.) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. Fig. (în expr.) A fi în termeni buni (sau răi)cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva.” (DEX 2009, www.dexonline.ro, accesat 02.03.2015).

Dacă vorbim despre cel de-al doilea aspect, termen înseamnă „fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate” (DEX 2009, www.dexonline.ro, accesat 02.03.2015).

Academicianul N. Corlăteanu propune următoarea definiție pentru termen: „un cuvânt (mai rar o expresie) ce aparține unui domeniu (uneori mai multor) cu o valoare semantică strictă în specialitatea dată”.

Superanskaia propune o definiție mai amplă pentru lexemul termen: „1) este un cuvânt special (sau îmbinare de cuvinte), utilizat într-un domeniu fixat (professional) în condiții specifice; 2) semnificația prezentată prin cuvinte a unei noțiuni ce intră (se include) în sistemul de noțiuni ale unui domeniu specializat; 3) este elemental noțional de bază al limbii pentru scopuri specifice”.

E. Pavel și C. Rucăreanu înțeleg prin termen denumirea unei noțiuni (obiect sau process), exprimată printr-o unitate lingvistică, definită într-un limbaj de specialitate. Termenul este un simbol atribuit unui concept.

Menționăm că unii specialiști includ în categoria termenilor nu numai elementele lingvistice, ci și elementele nonlingvistice: simboluri specifice – litere, cifre, pictograme, sau combinații ale acestora, de care uzează unele domenii de specialitate; „termenul poate fi un cuvânt sau un grup de cuvinte, o literă sau un simbol grafic, o abreviere, un acronim etc” [13, p.9].

Părerile expuse mai sus se rezumă la următoarele:

termenul reprezintă desemnarea verbală a unei noțiuni;

termenul aparține unui anumit sistem;

în interiorul câmpului său terminologic termenul rămâne monosemantic;

termenul, spre deosebire de un cuvânt obișnuit, nu generează reacții afective și este, de regulă, independent față de context.

1.2 Terminologia specifică domeniului economic

Vocabularul unei limbi este constituit dintr-un ansamblu de unități lexicale care pot fi divizate în două mari categorii:

a. cele ale limbajului comun

b. cele ce aparțin limbajelor specializate, numite și profesionale.

Limbajul economic, fiind o varietate a limbajelor specializate cu o pondere impunătoare în cadrul acestora, este conceput ca un ansamblu de mijloace de limbă (cuvinte, termeni, îmbinări și expresii, mai mult sau mai puțin fixe etc.), folosite în exprimarea tuturor grupurilor de persoane care activează în diferite domenii ale economiei naționale: management, marketing, contabilitate, în domeniul financiar-bancar, inclusiv în comert.

Terminologia ca atare „contribuie activ la producerea, acumularea, sinteza și generalizarea cunoștintelor despre esența lucrurilor, a fenomenelor și a proceselor din natură, societate și gândire” [6, p. 21].

Actualmente, numărul termenilor economici (ca și, de altfel, al celor din alte limbaje specializate) creste impresionant. Limba româna dispune astazi (iar, daca nu dispune, le creează) de diferite modalități de a exprima cu claritate și precizie orice noțiune din cele mai diverse domenii ale științei.

Problemele lingvistice pe care le ridică terminologia științifică, inclusiv cea economică, sunt pe cât de multiple, pe atât de vaste. Una dintre cele mai complexe este cea referitoare la formarea, evoluția și statornicirea termenilor (unităților terminologice) în așa-zisele sisteme terminologice, caracteristice diferitor științe.

Referindu-se la apariția și dezvoltarea terminologiei tehnico-științifice, reputatul lingvist Silviu Berejan afirmă, pe buna dreptate, că la ora actuală în terminologie exista două categorii de unități: termeni de proveniență populară, naționali din punctul de vedere al formării și utilizării lor și termeni de proveniență cultă, științifică, dintre care multi au caracter internațional.

Fiind pe deplin conștienți că terminologia economică, la fel ca terminologiile altor limbaje specializate, este unul dintre compartimentele cele mai flexibile ale lexicului, aflându-se într-o continuă mișcare și evoluție, constatăm că modificările care au loc în cadrul acesteia sunt în legatură, directă sau indirectă, cu transformările social-economice, dar și cu tendința de globalizare a economiei [8, p.395].

În constituirea, evoluția și statornicirea sistemului terminologic economic se constată prezența a două tendințe fundamentale. E vorba, pe de o parte, despre arhaizarea, dar, uneori, și despre dispariția unor unități terminologice sau, mai rar, a unor sensuri aparte ale acestora, iar, pe de alta, de apariția unor termeni (formații terminologice analitice) noi, având menirea fie de a-i înlocui pe cei vechi, fie de a desemna realități (noțiuni științifice, organizații, instituții etc.) nou-apărute [8, p.395].

Elementele din cadrul oricărui sistem terminologic, inclusiv al celui economic, asemenea celorlalte unități din vocabularul limbii, apar pe două căi fundamentale: pe cale externă, constând din împrumuturi din alte limbi și pe cale internă, cuprinzând un întreg arsenal de procedee de formare a cuvintelor: derivarea, compunerea, conversiunea, îmbinarea de cuvinte etc., specifice limbii.

În acest context, remarcăm că distinsul lingvist Theodor Hristea, care, fiind preocupat de formarea cuvintelor, unul dintre cele mai vaste compartimente ale lingvisticii, s-a referit la un procedeu de îmbogățire a vocabularului, considerat de către Domnia Sa mixt sau combinat (adică extern și intern) și care în știința lingvistică se numește calchiere [19, p. 22].

Consideram oportune unele observații mai detaliate referitoare la fenomenul calchierii ca procedeu de formare a termenilor economici din două motive:

a)     nu toți cititorii, mai ales nespecialiștii, vor sesiza, fără un efort suplimentar, în ce constă esența procedeului respectiv;

b)     datorită faptului ca vorbitorii limbii noastre, pe parcursul dezvoltării istoriei, au venit în contact cu diverse alte popoare și, ca urmare, terminologia științifică, în raport cu alte compartimente ale unui limbaj specializat care este supusă mai pregnant influențelor din partea unor limbi înrudite sau neînrudite. Acestea se manifestă prin împrumuturi directe sau prin calchierea unor termeni/formații terminologice analitice.

Plasata la intersecția dintre procedeele interne și externe de îmbogățire a vocabularului, calchierea constă în transpunerea literală a unui cuvânt (derivat sau compus), a unei expresii sau doar a unui sens al unui cuvânt polisemantic dintr-o limbă în alta, cu mijloacele celei de a doua [7, p. 90]. Rezultatul acestei operații, uneori greu de sesizat, sunt calcurile lingvistice care sunt de mai multe tipuri.

Cele mai relevante tipuri de calcuri care se impun și în formarea unor termeni economici sunt următoarele:

1.     Calcul lexical, care este de trei feluri:

a) calcul integral (sau total), în care elementele componente ale unui cuvânt (termen), derivat sau compus, sunt traduse în totalitate: a conlucra (dupa fr. collaborér); întreprindere (dupa fr. entreprendre);

b) calcul partial (numit și semicalc), în care se traduce numai o parte componentă a cuvântului (derivat sau compus) străin, cealaltă fiind împrumutată: demers (dupa fr. demarché); supraproducție (dupa fr. surproduction);

c) calcul semantic, care constă în preluarea dintr-o limbă străină a unui sens al unui cuvânt existent în limba care împrumută: a aplica – to apply, rădăcină – rădăcină pătrată, cerc – cercuri politice etc.

De obicei, cuvântul din limba care transpune („împrumută”) sensul aparține aceleiași sfere semantice căreia îi aparține corespondentul său din limba receptoare.

Astfel, termenul de origine franceză trust (< fr. trust) care, inițial, avea sensul de „monopol în cadrul căruia proprietatea asupra unor întreprinderi este unificată și, ca urmare, acestea își pierd independența financiară și juridică”, în economia socialistă a mai căpătat și sensul de „unitate economică reprezentând o grupare de unități de producție sau de desfacere a căror proprietate o deține și o coordonează statul” (DEX 2009). Cel de al doilea sens este o imitație a sensului termenului rusesc трест.

2.     Calcul frazeologic, care rezidă în transpunerea (totală sau parțială) dintr-o limbă în alta a unei îmbinări stabile (expresii frazeologice). Astfel, formația terminologică taxa pe valoare adăugată este o reproducere a îmbinării franceze taxe sur la valeur ajoutée. Îmbinarea a fost „copiata” și de limba rusă: налог на добавленную стоимость.

Constituirea sistemului terminologic economic este un proces permanent și complex. Pentru completarea continuă a acestuia cu noi unități se recurge, practic, la toate procedeele (de natură externă, internă și mixtă) de îmbogățire a vocabularului de care dispune limba noastră: 1) împrumutul; 2) derivarea morfematică (prefixarea, sufixarea, derivarea mixtă, derivarea regresivă); 3) compunerea; 4) derivarea semantică; 5) conversiunea, 6) crearea de formații terminologice analitice.

3.     Împrumutul

Inventarul termenilor economici conține foarte puține elemente moștenite din latină. Acestea se refera, îndeosebi, la activitatea comercială: negoț, câștig, împrumut, preț, datorie, a vinde, a cumpăra etc.

De la începuturile constituirii sale și până în prezent, sistemul terminologic economic (ca și, de altfel, vocabularul de uz general) a fost completat, în diferite perioade de dezvoltare a limbii, cu elemente din limbile cu care a fost în contact limba noastră.

În cadrul împrumuturilor terminologice, ca și, de altfel, în cadrul împrumuturilor lexicale din limbajul comun, am putea distinge două categorii: a) împrumuturi terminologice vechi și
b) împrumuturi terminologice neologice [25, p. 35-51].

a)     Împrumuturi terminologice vechi

Acestea sunt reprezentate de:

– termeni de origine slavă: dijmă, muncă, plată, pagubă, dobândă, scump, camătă, jalbă, gloabă „amenda”, danie etc. De origine slavă sunt și unele afixe (prefixe: ne-: neplatnic, neproductiv, neimpozabil etc.; răs-: a răscumpăra, a răsplati și sufixe: -nic, -eală, -ie: platnic, datornic, agoniseală, cheltuială, datorie, vistierie etc.);

– termeni de origine greacă/neogreacă: arvună, partidă, monedă, a agonisi, a chivernisi „a administra”, a economisi etc.;

– termeni de origine turcă: pará, leafă, chirie, cântar, bacșiș, mezat, peșin „numerar”, chiabur, zaraf etc.;

– termeni de origine maghiară: vamă, bâlci, belșug, a cheltui, chezaș etc.;

– termeni împrumutati din alte limbi: carboavă (din rusă), iarmaroc (din ucr.), a socoti (din ucr.), ban (etimologie necunoscută), leu (etimologie necunoscută) etc.

O observație care se impune cu referire la acest gen de termeni este că, odată cu evoluția și modernizarea terminologiei din domeniul economiei, dar și din domeniul altor științe, aceștia, fiind înlocuiți cu elemente neologice, trec în fondul pasiv al sistemului terminologic. A se confrunta: zălog – amanet, garanție; a chivernisi – 1. a agonisi; 2. a administra; mezat – licitație; leafă – salariu; camătă – împrumut; danie – donație; mofluz – falit; vadea – scadență; sinet (zapis, hrisov) – act, document [3, p. 150].

b) Împrumuturi terminologice neologice

În lingvistica românească, se consideră împrumuturi neologice cuvintele preluate din alte limbi începând cu a doua jumatate a sec. al XVIII-lea [25, p. 43-44], cele mai multe dintre acestea fiind de origine latino-romanică. Procesul de neologizare a lexicului, cu efecte remarcabile în terminologiile științifice, se intensifică în sec. al XIX-lea și continuă până în prezent, cu o pondere sporită a împrumuturilor de origine engleză.

În cadrul terminologiei economice se atestă un număr nu prea mare de termeni preluați direct din latină pe cale livrescă: impozit, uzufruct, premiu, pauperitate, testimoniu („document doveditor”), efect, sumă, cerere, conducere, reducere etc.

Este important de remarcat ca unii dintre aceștia se explică formal prin latină, iar semantic prin franceză, ceea ce înseamnă ca sensul terminologic al acestor cuvinte a fost preluat din limba franceză: efect, impozit etc.

Mulți termeni de origine latină au venit prin filiera franceză: salariu < fr. salaire < lat. salarium; supliment < fr. supliment < lat. suplimentum; acțiune < fr. action < lat. actio, -onis; tranzacție < fr. tranzaction < lat. tranzatio, -onis; comerț < fr. commerce < lat. commercium; numerar < fr. numéraire < lat. numerarius; client < fr. client < lat. cliens, -ntis; factură < fr. facture < lat. factura; licentă < fr. license < lat. licentia; beneficiu < fr. bénéfice < lat. Beneficiarius [20, p.128].

Unii termeni de origine latină veniți în limba noastră prin filiera franceză pătrund concomitent în mai multe limbi: agent < fr. agent (< lat. agens), engl. agent, rus. агент; debit < fr. debt (< lat. debitum), engl. debt, rus. дебит; activ < fr. actif (< lat. activus), rus. актив; pasiv < fr. passif (< lat. passivus), germ. Passiv etc. Cercetatoarea Florica Dimitrescu afirmă referitor la prezența unor cuvinte recente sau a unor mijloace de formare a acestora în mai multe limbi că se poate vorbi de o tendinta de internaționalizare a lexicului [5, p. 92]. La această afirmație, pe care o considerăm demnă de atenție, am putea adauga că cel mai mult este supusă internaționalizării terminologia.

Termeni de origine franceză: buget, valoare, acciză, fond, rentă, tarif, balanță, asociație, companie, taxa, a consuma, a furniza, a livra, inflație, sucursală, eșantion, cotă, comandă, comandită etc.

Termeni de origine italiană: piață, cambie, casă (cu sensul de „ghișeu, încăpere într-o instituție, întreprindere unde se fac încasările, plățile”), fisc, falit, gir, a gira, cont, scont, scadent, scadență, speze „cheltuieli”, valută, agenție, libret, virament, a costa, cost etc.

Termeni de origine germana: rată, bilanț, rabat, accept, fabricat, bancrută, faliment, duplicat etc.

Termeni de origine rusă: arendă, economism, economist „adept al economismului”, colhoz, sovhoz, colectivism etc.

Termeni de origine engleză. Pătrunderea acestora s-a amplificat mai ales dupa anul 1989, odată cu schimbările social-economice care s-au produs în perioada respectivă și care au creat o perspectivă mai mare în ceea ce privește influența limbii engleze asupra lexicului românesc, în special asupra terminologiei științifice [11, p. 93]. În cadrul termenilor de origine engleză se disting două categorii: a) termeni care au pătruns mai demult și au fost adaptați, fiind supuși unor modificări fonetice și grafice: lider, miting, cliring, rundă etc.; b) termeni de origine engleză care au pătruns și continuă să pătrundă în limbă fără niciun fel de modificări fonetice/grafice: discount, dividend, leasing, dumping, factoring, consulting, marketing, management, manager, warant „garanție”, service, renting „închiriere”, broker etc.

Despre foarte mulți termeni neologici nu se poate afirma cu precizie din ce limba ne-au putut veni. Ei au fost și sunt prezenți în mai multe limbi cu care limba noastră a fost în contact. Despre aceștia se spune că au o etimologie multiplă: contabil < fr. comptable, it. contable; finanțe < fr. finance, it. finanzo; bancă < fr. banque, it. banca; capital < fr. capital, germ. Kapital; garanție < fr. garantion, it. garanzia etc.

4.     Derivarea morfematică

Derivarea morfematică progresivă, care constă în alăturarea unor prefixe sau sufixe (sau a unui prefix și a unui sufix la cuvântul-bază), nu este un procedeu destul de relevant în formarea termenilor economici, așa cum s-ar parea la prima vedere. După cum vom observa în continuare, cei mai multi termeni derivați, analizabili sau neanalizabili, fie că au fost împrumutați din alte limbi, în special din limbile romanice, gata formați, fie că au fost formați prin imitarea (calchierea) unor modele străine.

Cele câteva observații vor viza mai ales specificul manifestării acestui procedeu de formare a cuvintelor în cadrul terminologiei economice, precum și productivitatea unor afixe.

a)     Termeni formati prin prefixare. În cadrul acestei categorii vom distinge:

–        termeni derivați moșteniți din latină: a desface, a conduce, a reduce etc.;

–        termeni derivați creații interne: a răscumpăra, a însuti, a înmii, a înstari, a (se) înavuți, a (se) îmbogăți, a despăgubi etc.;

–        termeni derivați împrumutați din alte limbi: a dezorganiza (din fr. désorganiser), a dezechilibra (din fr. déséquilibrer) etc.;

–        termeni derivați calchiați: a dezmoșteni (dupa fr. déschériter), afacere (dupa fr. affaire), subprodus (dupa fr. sous-produit) etc.

La formarea termenilor economici contribuie atât unele prefixe mai vechi, moștenite din latină (in-, în-, dez- etc.) sau împrumutate din slavă (ne-, răs-), cât și unele mai noi, de origine latină sau greacă, venite prin filiera limbilor apusene, în special a limbii franceze.

Cele mai reprezentative sunt derivatele cu prefixele: dez- (cu variantele des-, de-): a desface (moșt.), a depune (moșt.) „a lăsa o sumă de bani la o bancă, pentru păstrare”, a despăgubi (form. rom.), a denominaliza „a reduce valoarea nominală a semnelor banesti” (form. rom.), a deschiaburi (form. rom.), a desființa (form. rom.), a deprecia (din fr.), a devaloriza (din fr.), a deconta (din fr.), a dezinvesti (din fr.), a demonetiza (din fr.), deflație (din fr.), dezechilibru (din fr.), denaționalizare (dupa fr.), a deznaționaliza (dupa fr.), a decădea „a fi în declin”, „a regresa” (dupa fr.) etc.; re- cu semnificația „din nou”: a remite (din lat.), a reproduce (din fr.), a reevalua (din fr.), a revinde (form. rom.), a reprimi (form. rom.), a reprofita, a reaproviziona (form. rom.), a repopula (form. rom.). Acest prefix continuă să se impună în formarea termenilor economici: a reimporta „a aduce de peste hotare mărfuri autohtone exportate mai înainte”, remarketing „tip de marketing care se caracterizează prin micșorarea cererii pe piață” etc.; pre- (prefix relativ vechi, de origine franceză, cu semnificația „dinainte de”, „în prealabil”): a preda (din slavă), previziune (din fr.), preaviz/a preaviza (din fr.), a prefabrica (form. rom.), a preambala (form. rom.), a prelua (form. rom.), a prelungi „a amâna un termen de valabilitate, o scadență” (din lat.); con-/com-/co- (de origine franceză, unde a fost preluat din latinescul cum- având semnificația „împreună”): a conduce (din lat.), a confirma (din lat.), a coopera (din fr.), a coordona (din fr.), a colabora (din fr.), a conlucra (dupa fr.), a consemna (dupa fr.); sub- (din fr. sub- < lat. sub-): subarenda (form. rom.), subchiriaș (form. rom.), subpopulat (form. rom.), subdezvoltare (form. rom.), a subsuma (din fr.), subvenție (din fr.), subramură (dupa fr.), subprodus (dupa fr.), subzistență (dupa fr.); supra-, cu varianta recentă super- (din fr. super < lat. super, având semnificațiile „peste”, „deasupra”, „foarte”), este foarte productiv în terminologia economică: supraofertă, supraabundență, supranumerar, supraprofit, suprapreț, a suprasolicita, supracotă „cota suplimentară”, supraactiv „sold disponibil după plata creditorilor și restituirea aporturilor membrilor unei societăți ce se află în proces de lichidare” etc. sunt termeni formați pe teren românesc; supramuncă, supraproducție, suprastructură,
a suprasatura sunt imitații ale termenilor de origine franceză. Actualmente se impun formațiile cu varianta super-: superpreț, supermarket, supermagazin, supertrust, dintre care cele mai multe sunt calcuri dupa modele străine.

Un loc aparte în cadrul termenilor economici au cei formați cu prefixul neologic de origine latină contra- (< lat. contra), împrumutați mai ales din franceză, italiană, dar și din unele limbi neromanice ca germana, engleza. Cele mai multe formații cu acest element sunt împrumuturi din franceză: contravaloare, contraexpertiză, contrabandă, contraproductiv, a contraveni, contravenție, a contramanda etc. Termenii contraproiect, contraordin, a contrasemna, contrasemnatură, a contraface sunt calcuri dupa franceză. Termenul contravenient este un împrumut din germană.

Este important de subliniat că elementul formativ contra- din cadrul unor termeni economici și-a pierdut sensul propriu „împotrivă”, „opus”. Semnificativi, în acest sens, sunt termenii contrabandă „trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale” și a contraface „a reproduce fraudulos un document, un obiect, un preparat, un produs original” etc.

Întrucât în cadrul celor mai multe formații, inclusiv în cadrul celor terminologice, elementele supra-, contra- au o semnificatie concretă, bine definită, unii lingviști sunt tentați să le includă în categoria pseudoprefixelor [3, p. 148].

b) Termeni formați prin sufixare

În cadrul terminologiei economice, la fel ca în limbajul de uz general, derivarea cu sufixe este mai răspândita decât cea cu prefixe. Cât privește modul cum se manifestă acest procedeu în terminologia economică, vom constata că numărul termenilor moșteniți și al celor formați pe teren românesc este destul de redus. Cei mai mulți termeni formați prin sufixare sunt împrumutați din limbile moderne, în special din franceză. Varietatea și productivitatea celor mai reprezentative sufixe din terminologia economică se află în legatură directă cu semnificația pe care o atribuie sufixul termenului derivat:

–        termeni-nume de agent al acțiunii, care se formează cu ajutorul sufixelor: -tor: vânzător (form. rom.), cumpărător (form. rom.), plătitor (form. rom.), importator (din fr.), exportator (din fr.), consumator (din fr.), furnizor (din fr.), locator (din lat.), achizitor (form. rom.), creditor (din fr.), debitor (din fr.), antreprenor (din fr.); -ant, -ent: fabricant (din fr.), girant (din it.), comerciant (din fr., it.), mandatant (din fr.), contractant (din fr.), emitent (din it., lat.), comitent (din it., lat.) etc.; -ist: economist (din fr., rus.), detailist (din fr.), angrosist (din fr.) etc.;

–        termeni care desemnează pe destinatarul/beneficiarul unei acțiuni, formați cu sufixul -ar: acționar (din fr.), beneficiar (din fr.), destinatar (din fr.), comanditar (din fr.), semnatar (din fr.) etc.;

–        termeni care denumesc activități, acțiuni în desfășurare, formați cu sufixele –are, -ere, -ire: andosare (form. rom.), cumpărare (din lat.), vânzare (form. rom.), cerere (din lat.), centralizare (form. rom.), expediere (form. rom.), negociere (form. rom.), reziliere (form. rom.), navlosire (form. rom.), vămuire (form. rom.) etc.;

–        termeni care desemnează calități, proprietăți, caracteristici ale unor obiecte, noțiuni abstracte în raport cu altele și care se formează cu unul dintre sufixele: -al: procentual (din germ.), cambial (din it., fr.), contractual (din fr.), comercial (din fr.), vamal (form. rom.), fiscal (din fr.); -ar: monetar (din fr.), bugetar (din fr.), financiar (din fr.), pecuniar (din fr.), bancar (din it., fr.); -abil, -ibil (din fr.: plătibil (form. rom.), salvabil (din fr.), revocabil (din fr.), anulabil (din fr.), transferabil (din fr.), rentabil (din fr.), disponibil (din fr. < lat.), comensurabil (din fr. < lat.) etc.;

–        termeni care denumesc noțiuni abstracte (noțiuni economice, curente etc.), formați cu sufixele substantivale neologice: –iune: emisiune (din fr.), obligațiune (din fr.), conversiune (din fr. < lat.), operațiune (din germ., fr. < lat.), cesiune (din fr. < lat.) etc.;
-ism: activism (form. rom.), monetarism (din fr.), pauperism (din fr.), monopolism (form. rom.), capitalism (din fr.), protecționism (din fr.) etc.

Derivarea regresivă constă în suprimarea din structura unor cuvinte existente în limbă a unor afixe, în special a sufixelor. Este un procedeu de formare a cuvintelor cu efecte nu prea pronunțate în limbajul economic (ca și, de altfel, în alte limbaje, inclusiv în cel comun). Prin derivare regresiva au fost formate:

a. substantive de la verbe: dobânda < a dobândi, import < a importa, export < a exporta, cost < a costa, câștig < a câștiga, ramburs < a rambursa, risipă < a risipi, speculă < a specula etc.;

b. verbe de la substantive: a aloca < alocatie, a furniza < furnizor etc.;

c. verbe de la adjective: a prelimina < preliminar etc.

La intersecția dintre derivare și compunere se află formațiile cu așa-zisele prefixoide, pe care autorii tratatului Formarea cuvintelor în limba română le consideră elemente de compunere [12, p. 19-23]. Fiind la origine (ele provin din latină sau din vechea greacă) niște cuvinte propriu-zise, dotate cu sens, valoarea lor lexicală este mai bine conturată și se impune mai pregnant în ceea ce privește constituirea structurii semantice a unităților din care fac parte. În literatura de specialitate, se încearcă să se scoată în evidență anumite prefixoide specifice (circumscrise) unor limbaje de specialitate. Spre deosebire de alte limbaje științifice, cum ar fi biologia, chimia s.a., în care termenii formați cu pseudoprefixe sunt destul de numeroși, în terminologia economică elementele respective sunt mai puțin productive.

În limbajul economic o frecvență mai mare au termenii formați cu următoarele elemente: auto- („de la sine”, „prin mijloace proprii”): autodezvoltare, autoconducere, autogestiune, autocontrol, autoadministrare, autodeterminare, autoconsum, autoservire etc.; inter- („între”): internațional, interministerial, intergospodăresc, interramural etc.; micro- („foarte mic”): microeconomie, microzonă, microîntreprindere, micromagazin etc.; mini- („mic”): minibuget, minitransfer; extra-: extrabugetar, extralegal, extrateritorial; semi-: semifabricat, semiautomat, semiarendaș, semișomer; hiper-: hiperinflație, hipermagazin, hiperspațiu, hiperciclu.

Astăzi, în condițiile integrării europene, se impun formațiile cu elementul euro-: eurovalută, eurodolar, euroban, eurocredit, eurodevize, euroacțiune, eurobligațiune etc., care, după felul cum se comportă în formarea cuvintelor, poate fi considerat prefixoid.

În virtutea faptului ca așa-zisele prefixoide (elemente de compunere) sunt relativ recente și au caracter internațional, o bună parte din termenii formați cu ele sunt împrumuturi din limbile moderne sau creații românești formate dupa modele străine. Astfel, termenii internațional, interdependență, interdepartamental, interministerial, extrabugetar, extrateritorial, extralegal etc. sunt împrumuturi din limba franceza. Termenii semifabricant, semișomer, semiarendaș sunt imitații ale echivalentelor rusești. Termenul autodeterminare a fost creat dupa model francez autodétermination și susținut de rusescul самоопределение.

Multe formații recente cu prefixoide au origine internă. Astfel, termenii microraion, microagenție, microcomplex (alimentar), microcooperativă (agricolă), micromagazin au fost creati pe teren românesc, avand drept model unii termeni din limbile moderne: microeconomie (din fr.), microelement (din fr., engl.). Termenii autodeterminare (dupa fr. autodétermination, rus. само-определение) și autoservire (dupa rus. самообслуживание) au servit drept model pentru creatiile romanesti de felul: autoconducere, autoadministrare, autogestiune, autodezvoltare, autocontrol, autoconsum etc.

5.     Compunerea este un procedeu de formare a termenilor economici mai puțin productivă, în comparație cu derivarea. Dintre cele trei modalități de compunere: a) hipofaxa sau subordonarea (bunăstare); b) parafaxa sau coordonarea (zi-muncă);
c) abrevierea (Moldtelecom) specifice limbii române, în formarea termenilor economici preferențiale sunt ultimele două.

Numărul termenilor formați prin subordonare este destul de redus: bunăstare, rău-platnic, bun-platnic etc.

O mai mare amploare au termenii compuși formați prin coordonare, și anume cei care reprezintă o actualizare a modelului Subst. + Subst.: hârtie-monedă, valută-aur, etalon-aur, pământ-marfă, pământ-capital, cartelă-cec, producție-record, uzină-furnizor, uzină-beneficiar etc.

Cât privește originea, formațiile de acest fel pot fi atât împrumuturi și calcuri dupa modele străine, cât și creații pe teren propriu. Astfel, termenul uzufruct este un împrumut din limba latină, bancnotă, din germană (Banknote), comis-voiajor, angro sunt împrumuturi din franceză adaptate. Împrumuturile recente, dintre care cele mai multe sunt preluate din limba engleză, nu sunt adaptate: broker-dealer, bill-broker „agent pentru scontarea cambiilor”, rack-jobber „vânzător care vinde un tip de articole într-un raion specializat, închiriat într-un magazin mare”, pay-back, lock-out, lease-back, know-how etc.

Termenii compuși apăruți ca urmare a imitării (calchierii totale sau parțiale) a unor modele străine sunt mai mulți. Astfel, plusvaloare este format dupa modelul francez plus-value;
liber-schimbism (dupa fr. libre-échange); societate-mamă (dupa fr. société-mere); administrator-asociat (dupa fr. gérant-associé); cost-profit (dupa fr. coût-profit); stat-membru (dupa fr. état-membre); preț-plafon (dupa fr. prix-plafond); preț-limita (dupa fr. prix-limit); țară-gazdă (dupa it. paese ospite); franco-uzină (dupa it. franco frabrica); franco-chei (dupa it. franco banchina); zi-muncă (dupa rus. трудодень); agent-achizitor (dupa rus. агент-заготовитель) etc.

Referitor la mulți termeni de genul celor examinați mai sus, existenți în mai multe limbi, este greu de stabilit cu precizie care limbă a servit drept model: mașină-unealtă (fr. machine autil, germ. Werkzeug-machine, engl. machine-toul). Cu referire la formațiile de acest fel, merită atenție opinia cercetătorilor care susțin că acestea au la origine un model străin internațional [2, p. 64].

În unele cazuri, este greu de stabilit o delimitare netă între termenii formați dupa model străin și creațiile apărute pe teren românesc. Astfel, unități terminologice compuse cum sunt:
preț-record, suma-record, plan-pilot, magazin-etalon, expoziție-târg, expoziție-dezbatere etc., nefiind înregistrate de dicționarele altor limbi, sunt considerate de catre Florica Dimitrescu creații românești, pe care le include în Dicționarul de cuvinte recente.

Credem ca formațiile de genul: vânzare-cumpărare, intrare-ieșire, incărcare-descărcare, import-export, cerere-ofertă, credit-debit au aparut de asemenea pe teren românesc, prin contragerea unor îmbinări de cuvinte formate prin coordonare legate cu conjuncția și: vânzare și cumpărare, încărcare și descărcare, import și export, cerere și ofertă etc.

Compusele adjectivale rezultate din combinarea a două adjective sunt mai puțin numeroase în limbajul economic: economico-organizatoric, economic-administrativ, administrativ-social, financiar-bancar, manual-mecanic, industrial-financiar, administrativ-financiar, tehnico-științific etc.

Abrevierea, ca modalitate specială de compunere, în limbajul economic se manifestă prin două procedee:

a) prin alăturarea și rostirea împreună a inițialelor unor îmbinări de cuvinte complexe, cu sens unitar. Acestea pot fi denumiri de instituții sociale și economice, de asociații sau chiar formații terminologice analitice: F.M.I. (Fondul Monetar Internațional), B.N.M. (Banca Națională a Moldovei), B.I.R.D. (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), B.C.R. (Banca Comercială Română), S.E.E. (Spațiul Economic European), V.A. (valoare adăugată), T.V.A. (taxa pe valoare adăugată), S.A. (societate pe acțiuni), S.R.L. (societate cu răspundere limitată), P.I.B. (produsul intern brut), P.B.N. (produsul național brut). Specific pentru unele formații de acest gen este ca, în procesul comunicării, asemenea cuvintelor de uz general, ele se articulează: P.I.B.-ul, S.R.L.-ul, F.M.I.-ul etc.;

b)     prin alăturarea și rostirea împreună a primelor silabe din unele cuvinte trunchiate sau din combinarea primei silabe dintr-un cuvânt cu fragmente de cuvinte sau cuvinte integrale: Eurasia ([Eur]opa și [Asia]), aprozar (Centrul de [apro]vizionare cu [zar]zavat), „Carmez” (denumirea unui combinat de [car]ne și [mez]eluri), Expovin ([expo]zitie de [vin]uri). Acest gen de abrevieri se utilizează pe larg pentru desemnarea unor întreprinderi, instituții bancare, rețele de magazine etc.: „Moldtelecom”, „Agroindbank”, „Mobiasbanca”, „Moldindcombank”, „Termostal”, „Romstal” etc.

Abrevierea cuvintelor sau a termenilor unei formații în vederea creării compusului are un caracter convențional. Fantezia celui care creeaza compusul joaca un rol important în alegerea abrevierii și aranjarea noului cuvânt [5, p.110].

Multe abrevieri, atât din clasa a), cât și din clasa b), sunt împrumutate din alte limbi: F.O.B. (din engl. free on board „liber la bord”), C.I.F. (din engl. cost insurance freight „cost, asigurare, navlu”), C.A.F. (din engl. cost and freight „costul și transportul încărcăturii”), G.A.T.T. (din engl. Acordul General pentru Tarife Vamale și Comerț), G.O.E.L.R.O. (din rus. Comisia de Stat pentru Electrificarea Rusiei) etc. Termenii bancomat, economat sunt împrumuturi din limba franceză. Câțiva termeni alcătuiți prin abrevierea unor îmbinări de cuvinte din alte limbi au fost adaptați la sistemul limbii noastre și de multe ori nu mai sunt concepuți de către vorbitorii nespecialiști drept formații lexicale compuse. Astfel, la formarea termenului stagflație s-a plecat de la abrevierea [stag](nation) + [in](flation) [8, p. 272], iar la baza termenului Fortran „limbaj algoritmic” se află îmbinarea de cuvinte din limba engleză\ [For](mula) + [trans](lating).

6.     Derivarea semantică este un procedeu de îmbogățire a vocabularului care constă în amplificarea conținutului semantic al unui cuvânt prin completarea acestuia cu noi sensuri.

Mecanismul acestui procedeu constă în pătrunderea unor cuvinte din limbajul comun într-un limbaj specializat, căpătând statut de termen ca urmare a resemantizării lui. La baza eventualei resemantizări sau revalorificări de sens se află, de obicei, analogia sau utilizarea metaforică a cuvântului respectiv. Astfel, cuvântul lot, având inițial sensurile 1) „fiecare dintre porțiunile în care a fost împărțit un teren sau o pădure” și 2) „grup de obiecte sau de ființe cu trăsături comune”, pătrunzând în limbajul economic/comercial, și-a extins, prin analogie, conținutul semantic, „acaparându-și” înca două sensuri foarte apropiate: a) „grup de produse identice sau asemănătoare fabricate simultan sau succesiv” și b) „grup de produse identice sau asemănătoare expediate/sosite în același timp”, care-i imprimă statut terminologic.

Unei revalorificări semantice similare i-au fost supuse mai multe unități lexicale din limbajul comun: cărăuș „persoană fizică sau juridică responsabilă cu transportul de marfuri în temeiul unui contract”, gamă (de produse) „ansamblu de produse de aceeași natură sau cu aceeași destinație”, prohibiție „interzicere a importului/exportului unor mărfuri”, portofoliu „totalitatea efectelor de comerț, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare, aflate la dispoziția cuiva”, gondolă „mobilă care servește la prezentarea mărfurilor” etc.

Uneori, astfel de „mutații” de sens au loc sub influența altor limbi, cu care limba noastră s-a aflat/se află în contact. Astfel, sensul terminologic al cuvântului acțiune „hârtie de valoare care reprezintă o parte anumită a capitalului unei societăți și care oferă dreptul deținătorului de a primi dividende” a fost preluat (calchiat) din limba franceză.

Transferul unui cuvânt din lexicul de uz general într-un limbaj specializat prin amplificarea structurii sale semantice cu un sens terminologic este un proces numit de către specialiști terminologizare [5, p.152].

Este important de subliniat ca multe cuvinte în limba comună se terminologizează doar făcând parte din anumite îmbinări de cuvinte, mai mult sau mai puțin stabile, cu caracter terminologic: foarfeca prețurilor, bani gheață, coș valutar, blocadă economică, bani în circulație, vad comercial, hartă comercială, pod rulant, ruptură de stoc, pachet de acțiuni etc.

7.     Conversiunea este un procedeu de formare a cuvintelor noi care constă în trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta. Acest procedeu are implicații directe și în formarea unor termeni economici.

Astfel, termenul-substantiv contabil (Am angajat un nou contabil) a provenit de la adjectivul contabil (Am de efectuat mai multe operații contabile) prin schimbarea valorii gramaticale.

Valoarea gramaticală (și semantică) a unui termen (cuvânt) poate fi identificată doar în context, de aceea conversiunea este considerată de către unii specialiști un procedeu sintactic de formare a cuvintelor. Este important de subliniat totodată că, odată cu trecerea cuvântului de la o parte de vorbire la alta, de cele mai multe ori acesta, devenind termen, își modifică sensul.

Termenul venit „câștig, beneficiu, profit” este un substantiv provenit prin conversiune de la participiul verbului a veni – venit, care, concomitent cu trecerea lui în clasa substantivului, și-a modificat sensul. O situatie similară avem în cazul adjectivului disponibil cu sensul „care este la dispoziție pentru a fi utilizat”, care, substantivându-se, se terminologizează, căpătând un sens nou – „suma de bani rămasă nefolosită la o instituție bancară, pe care o poate folosi proprietarul ei”. Prezentăm aici mai mulți termeni proveniți prin conversiune, fără a face explicații detaliate referitoare la mecanismul procedeului: bun (adj.) → bun, bunuri (subst.) „obiecte de consum, lucruri”; produs (part.) → produs, produse (subst.) „bun material rezultat dintr-o muncă”; echivalent (adj.) → echivalent, echivalente (subst.) „marfă care are în ea aceeași muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia din urmă”; tras (part.) → tras (subst.) „persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care aceasta este obligată să o plătească la scadență”; cedat (part.) → cedat (subst.) „debitor al unei creanțe” etc.

8.     Formațiile terminologice analitice sunt niste îmbinări de cuvinte care, uneori, având în componența lor unul sau mai multe elemente desemantizate, capătă statut de locuțiuni, expresii frazeologice: brațe de muncă, a vinde cu ridicata, a vinde cu amănuntul, a da faliment, a face bilanțul, a îngheța un cont, a trage o cambie, a încheia un târg, gir în alb, bani gheață, bani lichizi, bilet la ordin etc.

Multe dintre astfel de formații terminologice sunt calcuri frazeologice după alte limbi, în special după limba franceză: a plăti la vedere (din fr. payer à veu); a ține la dispoziție (după fr. tenir disposition); a ridica embargoul (dupa fr. levér embargo); cont descoperit (dupa fr. compte découvert); spațiu economic (dupa fr. espace économique); libret de economii (dupa it. libretto di risparmio); bani lichizi (dupa it. denaro liquido).

Construcția înghețarea prețurilor pare sa fie o imitație a rusescului замораживание цен. La fel am putea afirma și cu referire la expresia spălare de bani, al carei echivalent rusesc este отмывание денег.

Unele formații terminologice analitice au caracter internațional, fiind înregistrate în mai multe limbi: casă de economii (cf.: fr. caisse d’épargne, it. casa di risparmio, germ. Sparkasse); cec în alb (cf.: fr. cheque en blanc, germ. Blankoscheck, engl. blank cheque); capital vărsat (cf.: fr. capital versé, it. capitale versato); a onora un contract (cf.: fr. honorer un contrat, it. onorare un contratto, engl. (to) honour contrat); franco la domiciliu (cf.: fr. franco à domicile, engl. free domicile) etc.

La fel, și unele îmbinări de cuvinte cu un grad de sudură mai puțin relevant, exprimând o noțiune din domeniul economiei, pot deveni termeni: capital fix, capital circulant, curs valutar, forță de muncă, agent economic, cerere de ofertă, adaos comercial, venit național, titlu de credit, societate pe acțiuni, casă de economii etc.

Este important de accentuat că ar trebui considerată formație terminologică analitică doar îmbinarea de cuvinte consacrată de uzul dintr-un domeniu științific (în cazul nostru, din cel economic), simțită ca unitate distinctă prin sudura elementelor din structura ei, care, deși, de cele mai multe ori, se caracterizează printr-o independență semantica a elementelor ei componente, exprimă o singură noțiune. Astfel, îmbinările de cuvinte preț de cost „categorie economică care exprimă, în formă bănească, totalitatea cheltuielilor suportate de întreprinderi pentru fabricarea și desfacerea produsului”; preț de piață „preț care se formează în condițiile concurenței libere, în funcție de raportul dintre cerere și ofertă”; preț liber „preț care se formează în condițiile concurenței deschise, libere” vor fi considerate formații terminologice analitice, în raport cu îmbinările de cuvinte libere de genul: preț convenabil, preț avantajos, preț dublu, preț mare, preț exagerat, preț accesibil, preț contractual, preț redus, preț al acțiunii, preț al energiei, preț al producătorului etc., care, având la bază combinații de cuvinte accidentale, nu au statut de termen.

1.3 Concluzii la capitolul I

În primele decenii de la înființare, terminologia era în mod curent prezentată în opoziție cu lexicologia, fiind considerată departe de realizările discursive. Termenii erau caracterizați printr-o relație non-ambiguă cu domeniul precis căruia îi aparțin și, mai ales, prin relația de biunivocitate cu conceptul, căutându-se frecvent elemente care i-ar diferenția de cuvânt (unitate lexicală).

În urma unor studii și polemici bine argumentate, astăzi sunt admise ca obiective ale terminologiei atât elaborarea de teorii conceptuale structurând obiectele domeniului, cât și activitatea terminografică de realizare a unor corpusuri, dicționare etc., la care se adaugă descrierea dinamică a terminologiilor din perspectivă lingvistică, urmărindu-se constituirea termenilor din diverse domenii de cunoaștere sub aspect diacronic, comportamentul semantic și pragmatic al unităților terminologice, integrarea și funcționarea acestora în texte cu grade diferite de specializare și în mass-media. Terminologia devine astfel o știință interdisciplinară complexă, cu mai multe direcții de cercetare, care tinde tot mai mult spre o disciplină lingvistică (prin direcția descriptiv-lingvistică și prin cea textuală sau discursivă).

Mulți lingviști și-au expus părerea în privința terminologiei, dar ca o totalizare a definițiilor citate până acum, vine să fie cea prezentată de lingvista Ciobanu Georgeta, în a cărei viziune cuvântul terminologie i se atribuie în mod curent următoarele semnificații [5, p.20]:

domeniu de activitate, care se ocupă de descrierea, procesarea și prezentarea termenilor, respectiv, metodele și procedeele folosite în aceste scopuri;

totalitatea termenilor care reprezintă sistemul de concepte dintr-un anumit domeniu de specialitate (ex.: arhitectură, economie etc.);

teoria, respectiv, totalitatea premiselor, argumentelor și concluziilor necesare pentru a explica relațiile dintre concepte și termeni;

publicația în care sistemul de concepte dintr-un domeniu de specialitate este reprezentat prin termeni.

Altfel spus, terminologia analizează relația dintre termeni și elementele desemnate, principiile care stau la baza formării și evoluției terminologiilor, studiază corelațiile ce se stabilesc între diverse terminologii, intervine în activitatea de standardizare și armonizare terminologică, fixează normele pe baza cărora se desfășoară activitatea terminografică.

După cum se observă din sinteza de mai sus, terminologia economică face parte din terminologia de specialitate, de aceea unele dintre cele mai importante concluzii care pot fi trase în legatură cu modalitățile de formare a termenilor economici se rezumă la urmatoarele:

–        terminologia constituie nu doar o parte integrantă a lexicului specific limbajului economic, dar și o trasatură definitorie a acestuia, care, alături de alte mijloace de limbă, îi atribuie statut de limbaj specializat;

–        constituirea sistemului terminologic economic este un proces complex și permanent. Completarea continuă a acestuia se face recurgându-se, practic, la toate procedeele (externe, interne și mixte) de îmbogățire a vocabularului specifice limbii noastre;

–        cunoașterea și explicarea termenilor economici și sub aspectul provenienței lor constituie, deseori, o etapă importantă în asimilarea lor mai eficientă;

–        examinarea terminologiei de specialitate în sistem și dintr-o perspectivă etimologică devine o oportunitate în demersul didactic al tuturor disciplinelor economice.

Ca o ultimă frază putem menționa că limba română dispune de multe procedee de creare a termenilor economici, o mare sursă de împrumut fiind limba engleză, franceză, latina, precum și crearea termenilor pe teren propriu cu ajutorul metodelor interne de îmbogățire a vocabularului: derivarea, compunerea, conversiunea, abrevierea.

II. PROBLEMATICA ÎMPRUMUTURILOR ÎN LINGVISTICA ROMÂNĂ

2.1. Aspecte teoretice generale privind fenomenul împrumutului lingvistic

Cunoașterea principalelor mijloace de îmbogățire a lexicului merită o atenție deosebită, întrucât, așa cum am mai spus, bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și de varietatea vocabularului ei. Conform unei idei general acceptate, după ce o limbă s-a constituit ca idiom de sine stătător, dezvoltarea ei constă mai ales în îmbogățirea cu noi cuvinte, deci în continuă sporire a inventarului lexical. Spre deosebire de vocabular, sintaxa și morfologia evoluează extrem de încet, ceea ce conferă limbii stabilitate în aspectul ei esențial, care este structura gramaticală.

Afirmând că lexicul unei limbi se află într-o continuă mișcare sau evoluție, trebuie să adăugăm că modificările care au loc în cadrul lui sunt, cel mai adesea, direct sau indirect legate de progresul societății umane. Dintre cauzele mai precise și mai importante care explică evoluția vocabularului, în general, și îmbogățirea lui, în special, merită să fie menționate: dezvoltarea neîntreruptă a științei și a tehnicii, avântul și diversificarea vieții culturale, prefacerile de ordin politic, social și economic, modificarea mentalității și a concepției despre viață a oamenilor precum și contactele dintre popoare, care devin din ce în ce mai strânse și mai variate.

După cum a fost menționat și în capitolul anterior, subliniem că, în orice limbă, apar cuvinte noi pe două căi fundamentale, și anume: una externă (constând în împrumuturi din alte limbi) și alta internă (prin care noile unități lexicale rezultă din îmbinarea unor elemente deja existente într-o limbă oarecare) [19, p.39].

După cum se știe, poporul nostru a fost, timp de secole, în contact cu diverse alte popoare. Din această cauză, limba română a suferit o serie de influențe din partea altor limbi îndeosebi în domeniul vocabularului și al sistemului de formare al cuvintelor.

Recurgerea la împrumuturi din alte limbi este favorizată și, deseori, determinată de mai mulți factori printre care: vecinătatea geografică, amestecul de populație și relațiile de ordin politic, economic și cultural, care se pot stabili între diverse popoare. Cuvintele împrumutate din alte limbi sunt adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii receptoare sau influențate. În procesul adaptării, are mare importanță calea pe care pătrund cuvintele dintr-o limbă în alta. Acestea pot fi împrumutate pe cale directă (ceea ce presupune contactul nemijlocit între populații cu limbi diferite), fie pe cale indirectă (adică prin intermediul cărților și al scrisului). Pe cale directă sau orală (care are de multe ori un caracter popular), au pătruns în limba română o serie de cuvinte slave și maghiare, iar, mai rar, turcești, grecești și de alte origini. Pe calea indirectă (care are un caracter cult), au apărut mai întâi o serie de cuvinte slave, cărora, după sec. XVI-lea, le-au urmat împrumuturi de origine latină și greacă în special în scrierile cu caracter istoric [19, p.40].

În continuare ne vom referi, în principal, la cuvintele împrumutate din limba engleză. Prin urmare, împrumuturile lingvistice din limba engleză (varianta britanică sau americană ), utilizate în limba română, într-o variantă parțială sau deloc adaptată la regulile limbii române, sunt cunoscute sub numele de anglicisme. Destul de răspândit în lingvistică, termenul de anglicism a fost definit, interpretat și supus clasificărilor în diverse lucrări de referință ale autorilor consacrați în domeniu, precum M. Grevisse, A Martinet, S. Pușcariu, Mioara Avram etc. În volumul Anglicismele în limba română actuală, conceptul de anglicism este definit ca „un tip de străinism sau xenism care nu se restrânge la împrumuturile neadaptate sau inutile și este definit ca: unitate lingvistică (nu numai cuvânt, ci și formant, expresie frazeologică, sens sau construcție gramaticală) și chiar tip de pronunțare sau de scriere (inclusiv de punctuație) de origine engleză, indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar de cea britanică.” [1, p. 11].

Luând în discuție norma socio-culturală, vom adopta poziția lui Sextil Pușcariu, conform căreia vorbim de două categorii de împrumuturi:

a) Împrumuturi necesare

b) Împrumuturi de lux.

Sunt termeni preluați apoi de alți lingviști (menționăm aici pe Gligor Gruiță, Theodor Hristea, Adriana Stoichițoiu-Ichim ș.a.), pe care îi aplică la problema anglicismelor.

Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului. În același timp, luăm în calcul și o motivare denotativă și, riscăm a afirma chiar una conotativă (stilistică), în anumite situații, chiar dacă mai puține la număr [27, p. 85].

briefing

broker

cash and carry

consulting

marketing

supermarket

management

leasing

factoring

merchandising

voucher

brainstorming

cash-flow

overdraft

discount

target

dumping

tramping

Anglicismele denotative nu au, în general, echivalente în limba română, întrucât denumesc realități apărute recent în diferite domenii ale culturii materiale și spirituale. Vom face o scurtă trecere în revistă a domeniilor în care apar aceste anglicisme, cu exemplificări și unele explicații, acolo unde este necesar.

– În domeniul sportului, avem exemple precum:

fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist), rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros, skateboard etc.

Acesta din urmă este o trunchiere a compusului din limba engleză skateboarding (sportul practicat cu ajutorul unei planșe pe role); similar este termenul snowboard.

– În domeniul economic, tehnic:

lap-top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft (din nou trunchieri din engleză: hardware, software) etc.

Un termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din față ale unui automobil. Apar aici și verbe precum a scana, o formă adaptată la realitatea lingvistică românească din englezescul to scan (a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X).

– În domeniul comunicațiilor și presei:

computer, web, clip (video-clip), e-mail etc.

Clip și-a extins sfera, ajungând să fie utilizat nu numai în muzică și film, ci și într-o sintagmă precum ,,clip electoral”.

– În domeniul învățământului:

Curriculum (chiar dacă e un termen latin, noi l-am împrumutat din engleză) și derivatul său adjectival curricular. Grant apare des întrebuințat în cercetarea științifică, drept urmare el fiind acceptat în terminologia oficială. Master și masterat sunt alte două exemple care nu mai necesită explicații.

– În domeniul gastronomiei:

fast-food, ketchup, hamburger, hot-dog, chips etc.

În mod cert numărul domeniilor în care își fac apariția anglicismele denotative este mult mai mare decât cel expus aici, dar intenția nu a fost de a epuiza exemplele, ci de a sublinia diversitatea acestor domenii. Principalul avantaj al utilizării acestor termeni este caracterul lor internațional, care facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști. Am mai putea adăuga: precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii (mass-media în comparație cu mijloace de comunicare în masă). Având funcție denominativă, acești termeni sunt lipsiți de expresivitate.

Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvânt românesc preexistent, cu scopul de a dezvolta anumite nuanțe stilistice.

party pentru petrecere

happy-end pentru sfârșit fericit

weekend pentru sfârșit de săptămână

penalty pentru lovitură de la 11 metri

live pentru în direct

summit pentru întâlnire la vârf etc.

Tot în această categorie intră și anglicismele întâlnite în varianta colocvială: boss, high-life (folosite aproape exclusiv peiorativ), speech (cu conotație peiorativă în varianta spici). Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar din perioada actuală sunt OK, full și party (anglicisme utilizate nu numai de tineri, ci și de presa actuală) [1, p.17].

Pentru situația frazeologismelor de tip colocvial dăm un singur exemplu: no comment – formulă consacrată în cadrul interviurilor pentru a se evita răspunsul la o întrebare.

Împrumuturile ,,de lux” sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Acești termeni nu fac decât să dubleze cuvintele românești, fără a aduce informații suplimentare, prin urmare utilizarea acestei categorii de împrumuturi nu este strict necesară, ci are loc din rațiuni stilistice. Sunt fapte de snobism și ca atare nu vom insista decât cu puține exemple:

Letter of Intent – scrisoare de intenție

meeting – întâlnire

request – cerere

job –slujbă

talk-show -masă rotundă

advertising – publicitate

boss – șef, superior

brand – marcă , firmă

dealer – distribuitor

trend – tendință

Norma lingvistică presupune mai multe aspecte, unele dintre ele chiar contradictorii. Intenția noastră nu este de a impune o astfel de normă, ci doar de a constata dificultățile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar românesc, la cel fonetic etc, oscilațiile în scrierea lor, extinderile sau restrângerile de sens și alte asemenea situații. Vorbim totuși de normă, întrucât studiile care dezbat problema anglicismelor au relevat anumite aspecte care, prin caracterul lor regulat, repetabil, pot fi considerate ca având caracter de normă [21, p. 163].

Adaptarea fonetică și grafică depinde de mai mulți factori: momentul intrării în limbă, conștiința lingvistică a vorbitorilor (cunoașterea sau necunoașterea limbii engleze). Cunoscătorii limbii engleze acționează ca ,,frână” în calea adaptării. Caracterul internațional al anglicismelor denotative motivează folosirea lor în forma originară (tocmai pentru a fi un ,,instrument” facil de comunicare între specialiști și nu numai). Ele nu se vor adapta niciodată, tocmai datorită acestui caracter: lobby, hobby, holding, dumping, boom etc.

Un alt factor demn de menționat este filiera de pătrundere în limba română. Avem anglicisme pătrunse prin filieră franceză (șalanger din challenger, golaveraj din goal-average) și germană (forme incorecte ortografiate cu ș pentru start, sprint, strand).

O manifestare evidentă de snobism lingvistic este în cazul anglicismelor intrate demult în limbă și care sunt ortografiate conform etimologiei lor, deși acestea sunt adaptate fonetic și grafic: interview (pentru interviu), clearing (pentru cliring), leader (pentru lider) ș.a.

Acele anglicisme care au pătruns în limba vorbită se ortografiază fonetic. Cel mai cunoscut exemplu în acest caz este blugi, care s-a adaptat total.

Dificultăți apar adesea în scrierea compuselor englezești cu sau fără cratimă, precum și în utilizarea cratimei în cazul formelor articulate enclitic, flexionate sau derivate. Normele actuale nu sunt explicite în aceste situații.

Adaptarea morfosintactică o devansează pe cea fonetică și grafică. În privința genului la substantive (acestea fiind cele mai numeroase părți de vorbire împrumutate), majoritatea anglicismelor care desemnează inanimate se încadrează în categoria neutrului românesc: star – staruri, cocteil – cocteiluri, weekend – weekenduri, trening – treninguri, meci – meciuri etc. Un singur inanimat a trecut la feminin și e acceptat în varianta literară: giacă, prin analogie cu jachetă, oricum ambele provenite din englezescul jacket. O situație intresantă apare în cazul unui termen precum miss, care, conform genului natural ar trebui să fie feminin, dar el își formează pluralul în –uri, la fel ca substantivele neutre. Ne îndepărtăm astfel de regula concordanței între genul natural și cel gramatical.

Anglicisme masculine și feminine sunt mai puține ca pondere, dar nu neglijabile [24, p. 134].

Ex.: masculine – lider, lideri; suporter, suporteri; clovn, clovni; dealer, dealeri etc.

feminine – stewardesă, stewardese; tenismenă, tenismene; reporteră – reportere etc.

Există și substantive împrumutate din engleză care nu s-au adaptat morfosintactic. Unele sunt greu adaptabile, altele nu s-au adaptat deloc. Situații aparte avem când vorbitorii români nu recunosc formele de plural englezești (desinența –s), iar prin adăugarea desinențelor românești se ajunge la forme cu caracter pleonastic: ,,pungile de snacksuri”, ,,bestsellersuri românești”, ,,un pachet de sticksuri” etc. (este așa-numitul pleonasm morfologic). Suntem de părere că în cazurile sus-menționate, frecvența utilizării lor a contribuit la considerarea acestor forme drept corecte.

Dintre substantivele care nu s-au adaptat sub acest aspect al limbii, menționăm pe mass-media. În fapt întâlnim două situații diferite la acest termen. În acord cu etimologia (media fiind, așa cum se știe, pluralul cuvântului latinesc medium ,,mijloc”) apare acordul la plural: Mass-media au anunțat că…

Conform criteriului formal, substantivul poate apărea și drept substantiv feminin invariabil, având numai formă de singular. Ca urmare a acestui fapt se folosesc enunțuri precum:

Mass-media locală a anunțat …

Canalele mass-media …

Verbele împrumutate din limba engleză sunt mai puține decât substantivele, dar la ele adaptarea morfosintactică este obligatorie și se face prin încadrarea în prima conjugare (cu sufixul –ez la persoana I a indicativului prezent). Astfel avem: a dribla, a accesa, a procesa, a sponsoriza, a implementa, a scana, a lista etc [1, p. 20].

Vom lua în discuție la norma lexico-semantică extinderile de sens, restrângerile, deprecierile și chiar sensurile figurate. Termenul blugi, trunchiat din englezescul blue jeans (pantaloni strâmți, confecționați dintr-un material special, foarte rezistenți, purtați de tineri), și-a lărgit sensul în registrul colocvial, desemnând materialul specific. Lider apare acum cu sensul generic ,,șef, de frunte”, evoluat de la cel de ,,conducător politic, sindical etc.” Similar avem pe top, care nu se mai folosește numai în muzică, ci în toate domeniile, cu sensul generic ,,clasament”.

Un exemplu pentru restrângerile de sens ar fi know-how (în engleză cu sens general ,,cunoștințe tehnice sau științifice”), care în limba română apare drept ,,transfer de tehnologie”.

Deprecierea sensului este evidentă în cazul termenului bișniță (din englezescul business) folosit colocvial cu sensul binecunoscut ,,afacere dubioasă, necinstită”. Bișniță și bișnițar au conotații peiorative.

Și sensurile figurate sunt utilizate frecvent cu conotații peiorative. Așa avem: killer, „puzzle politic”, ,,joker electoral”, ,,time-out prelungit pentru înaintașul Rapidului” etc.

Necunoașterea sensului unor anglicisme, graba, neatenția în exprimare generează de multe ori construcții pleonastice. Pleonasmele morfologice sunt tolerabile, dar pe lângă acestea există și pleonasme lexicale intolerabile datorate cauzelor mai sus menționate. Apar astfel situații de genul:

narațiunea unui story

bani cash

hobby preferat

bord de conducere

a face henț cu mâna

Cele mai multe pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcții cu character redundant, întrucât sensul determinantului este inclus în definiția determinatului (anglicismul). Cel mai des întâlnit pleonasm lexical, în ciuda numeroaselor semnalări rămâne mijloace mass-media.

Ca împrumut de sens, calcul semantic trebuie deosebit cu grijă de împrumutul lexical propriu-zis. Acesta constă în adoptarea, dintr-o limbă străină, a unui termen format dintr-un complex fonetic reunit cu un conținut semantic (de exemplu: rom. șef (fr. chef). Spre deosebire de împrumutul lexical, calcul semantic constă în atribuirea unui sens nou unui cuvînt existent deja într-o limbă, după modelul corespondentului său străin, care este întotdeauna cel puțin bisemantic. Pentru a fi posibilă copierea unui sens nou după un model străin, este absolut necesar ca cele două cuvinte care se suprapun în conștiința vorbitorului bilingv să coincidă parțial din punct de vedere semantic. Pe bună dreptate se admite că termenul influențat și cel după care se calchiază trebuie să aibă măcar un sens comun. Prin intermediul acestuia se efectuează transferul sensului (sau sensurilor), pe care modelul le are în plus față de cuvîntul care imită [19, p.111].

Ca și în cazul calcului lexical de structură morfematică, cele mai multe calcuri semantice au caracter neologic, însă pot fi date exemple și de calcuri semantice a căror vechime este de câteva secole. Este adevărat că unele dintre ele nu mai sunt în uz, dobândind un caracter arhaic. Intră în această categorie următoarele situații: rom. limbă (< lat. lingua) are în textele vechi două sensuri distincte: cel de „organ musculos mobil care se află în gură…” (cu care a fost moștenit) și cel de „popor”, explicat prin influența v.sl. jezyk, care cunoștea ambele sensuri; la fel se întâmplă cu rom. lume (< lat. lumen), care în limba veche are atât sensul de „lumină”, moștenit din latină, cât și pe cel de „lume, univers, cosmos”, explicat prin sl. světŭ, sau cu rom. lege (< lat. legem), având atât sensul de „normă, regulă”, cât și pe acela de „religie, credință”, cel din urmă explicat prin analogie cu sl. zakon.

Mult mai numerose sunt însă calcurile semantice din limba română contemporană, după cuvinte franțuzești, englezești, germane sau rusești. După cum a arătat în special acad. Iorgu Iordan, multe neologisme românești de origine latino-romanică și germanică s-au îmbogățit cu noi senuri sub influența termenilor rusești corespunzători. La faptele discutate de autor, adăugăm mai întîi verbul demonstra și substantivul demonstrație, împrumutate din latină și din franceză. Sensul mai nou de „a manifesta, a participa la o demonstrație" este necunoscut lat. demonstrare și frc. démontrer. Tot necunoscut este celor două limbi și sensul cu care rom. demonstrație se folosește de aproape patru decenii și care e cel de „manifestație de masă cu caracter politico-social”. Fiind mai noi și specifice unui anumit domeniu de activitate, sensurile amintite sunt neîndoielnic calchiate după rus. demonstrirovat' și demonstrațiia (cum am arătat cu alt prilej si cum rezultă, de altfel, și din MDE2, s.v .).

Un alt exemplu de calc semantic ni-l oferă cuvîntul trust (engl., frc. trust), folosit înainte de 23 August 1944 numai cu sensul pe care îl are în economia capitalistă. La acest sens vechi și binecunoscut, dicționarele noastre recente adauga pe cel de „grupare de întreprinderi, a căror proprietate o deține statul care sînt organizate pentru producerea în comun a bunurilor unei ramuri de producție". Întrucât e specific economiei socialiste, noul sens nu se poate explica decât ca un calc după rus. trest.

De asemenea, menționăm că există și influențe semantice care constau nu în adăugarea unui sens nou ci în simpla consolidare a unuia mai vechi. Deși foarte rar, derivatul românesc cunoștință apare încă în limba veche cu sensul concret de persoană cunoscută. În acceași accepție se întrebuințează frecvent și frc. connaissance, de multe ori în îmbinări sintactice pe care le regăsim și în româna contemporană. Dacă astăzi sensul amintit al lui cunoștință este incomparabil mai frecvent decât în limba veche, cauza trebuie căutată în influența indiscutabilă a frc. connaissance.

În continuare prezentăm și alte exemple:

rădăcină – cu sensul pe care îl are în matematică și lingvistică (cf. rădăcină pătrată, rădăcină a unui cuvânt etc.), după francezul racine (cf. racine carrée, racine d’un mot);

cerc a mai primit înțelesul de „grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune” (cerc de matematică, cercuri politice, cercuri de influență, cerc de prieteni etc.), după modelul fr. cercle sau germ. Zirkel;

mișcare a ajuns să însemne și „acțiune sau curent care grupează un mare număr de oameni în jurul unei acțiuni de interes general, al unei idei sau concepții”, dar și „acțiune / organizație de masă care tinde să realizeze un scop social politic”, prin analogie cu fr. mouvement;

nebun – cu sensul de „piesă la jocul de șah”, copiat după fr. fou;

pânză – cu sensul de „tablou pictat”, după fr. toille;

agrea – cu sensul de „a fi de acord”, după engl. agree;

cârtiță – cu sensul de „spion infiltrat”, după engl. mole;

determinat – cu sensul de „hotărât”, după engl. determined;

domestic – cu sensul de „intern, propriu unui stat”, după engl. domestic;

imagine – cu sensul de „percepție publică”, după engl. image;

provocare – cu sensul de „dificultate de învins”, după engl. challenge;

stea – cu sensul de „vedetă”, după engl. star;

a apela – cu sensul de „a da un telefon, a forma un număr de telefon”, după fr. appeler;

atelier – cu sensul de „seminar”, după engl. workshop;

a opera – cu sensul de „a acționa”, după engl. to operate;

pachet – cu sensul prezent în sintagme ca pachet de legi, pachet de acțiuni etc., reprezintă un calc după engl. package;

pilot – cu sensul de „prototip” (cf. sintagme ca episod pilot, clasă pilot), calc după fr. pilote;

pirat – folosit adjectival cu sensul de „clandestin”, „neautorizat” (cf. sintagme ca post de radio pirat, program pirat), calc după engl. pirate (a se vedea și verbul a pirata și substantivul piraterie, din aceeași sferă semantică);

proiect – cu sensul de „program (social, administrativ, educativ)”, sub influența engl. project;

promovare – cu sensul de „susținere, propagare (a unei idei etc.), campanie de lansare a unui produs etc.”, după engl. promotion;

reabilitare – cu sensul tehnic de „reparare, repunere în funcțiune” (cf. reabilitarea rețelei de drumuri naționale), calc după fr. réhabiliter.

oportunitate – cu sensul de „ocazie fericită, prilej favorabil”, după engl. opportunity sau fr. opportunité

actor – lexem cunoscut cu sensul „persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme”, < fr. acteur, lat. actor., este utilizat, în presă, cu un al doilea sens prezent în limbile engleză: „one that takes part in any affair”

jucător – lexemul este polisemantic în dicționarele românești, fiind definit ca: 1. „persoană care practică un joc sportiv, 2. „persoană care practică un joc de societate/de norc”, 3. persoană care participă la un dans popular”, având aproximativ aceleași sensuri și în engleza britanică, unde, suplimentar, desemnează și persoana care interpretează la un instrument muzical, engl. player: „person who plays a musical instrument”. Engleza americană consemnează însă și sensul „one of the important people, companies, countries, etc. that is involved in and influences a situation, especially one involving competition”.

operator – desemnează o „persoană calificată care supraveghează funcționarea unei mașini sau instalații”, < fr. opérateur, lat. operator, având aceleași sensuri și în dicționarele britanice: engl. operator: 1. „person who operates equipment, a machine, etc.” 2. „person who operates a telephone switchboard at the exchange”, dar care întregistrează și un alt sens: 3. „person who operates or owns a business or an industry (esp a private one): a private operator in civil aviation”, care tinde să fie folosit în limba română.

mix/mixt – adjectivul mixt: „alcătuit din elemente deosebite ca natură, origine, funcție etc.”, < fr. mixte, lat. mixtus, „compus din elemente eterogene, amestecat” și elementul de compunere mix(o) – „amestec”, „mixt”, < fr. mix(o), gr. mixis, au în limba engleză un corespondent adjectival: mixed „composed of different qualities or elements” și unul nominal: mix „mixture or combination of things or people”, care au condus la apariția substantivului românesc mix(t), utilizat în defavoarea lexemelor deja existente în limbă: amestec, combinație, melanj, complex etc.

capabilități – pentru capabilitate, MDN înregistrează un singur sens: „însușirea de a fi capabil”, < fr. capabilité, ca și dicționarele britanice: „quality of being able to do sth”. Dicționarele americane au adăugat un al doilea sens, pentru domeniul militar: 1. „the natural ability, skill, or power that makes a machine, person, or organization able to do sth, esp sth difficult, 2. the ability that a country has to take a particular kind of military action: military/nuclear etc. capability”. În limba română se tinde spre folosirea formei de plural capabilități, mai frecventă în contexte cu caracter militar și politic.

Alte exemple, arată pînă la evidență că „împrumutul de sens" sau calcul semantic constituie una dintre cele mai importante surse ale polisemiei. Dacă avem în vedere și celelalte tipuri de calc, sintem îndreptățiți să vedem în acest fenomen lingvistic unul dintre aspectele cele mai frecvente, mai subtile și deci mai interesante ale contactului dintre două sau mai multe limbi.

Referitor la conceptul de polisemie putem menționa că aceasta ajunge să fie interpretată diferit, în funcție de accepțiunile atribuite termenului. După cum se cunoaște, se distinge între o terminologie internă, înțeleasă ca disciplină care se ocupă de comunicarea specializată, realizată fără echivoc într-un anumit domeniu științific, tehnic, profesional, al cărei obiectiv principal este adoptarea și impunerea unor concepte științifice, (ceea ce-i conferă un caracter conceptual, sistematic sau cognitiv), deci o terminologie a specialiștilor și o terminologie externă, de interes mai larg pentru nespecialiști (sau specialiști în alte domenii – lingviști). La nivelul terminologiei interne, cercetările recente au demonstrat dezvoltarea unei polisemii interne, denotative, sau conceptual-semantice, (contrazicându-se astfel postulatul wüsterian potrivit căruia termenul este monosemantic și monoconceptual), ca urmare a impunerii unor noi sensuri, odată cu evoluția conceptelor, a teoriilor științifice. Polisemia internă se manifestă așadar, când un termen dezvoltă mai multe sensuri în același domeniu sau în ramuri diferite ale lui. Existența polisemiei la nivelul terminologiei externe nu este însă unanim acceptată, propunându-se tratarea ei fie ca omonimie, fie ca „monosemie plurală”. La nivelul terminologiei externe, având în vedere extinderile contextual-semantice pe care le admite utilizarea termenilor în texte de circulație largă (dincolo de discursul strict specializat), distanța dintre termen și cuvânt se diminuează. Termenul este privit din această perspectivă ca semn lingvistic viu sau ca termen-lexem, dezvoltarea polisemiei fiind considerată în acest caz firească. Când termenii trec dincolo de domeniu, în relație cu limba comună, sau cu alte terminologii, se poate vorbi despre o polisemie externă. Cazul nostru vizează a doua situație de polisemie, și anume polisemia externă. Putem menționa următoarele exemple: engl. to operate (rom. a opera = a acționa), engl. package (rom. pachet = ansamblu), engl. support (rom. suport = sprijin, finanțare), engl. workshop (rom. atelier cu sensul de „seminar”) etc.

2.2 Împrumutul în aria terminologiei specifice domeniului economic: financiar bancar

Dacă timp de două secole marea majoritate a neologismelor, inclusive a termenilor din limbajul economic, au fost preluate din limba franceză, în a doua jumătate a veacului trecut, pe baza intensificării contactelor culturale, tehnico-științifice, a legăturilor economice, influența limbii engleze devine aproape totală și conduce, de fapt, la o internaționalizare a lexicului, după cum se exprima savanții „…la statuarea unei limbi internaționale” [26, p.47].

Așadar, după cum am confirmat mai sus, una din cauzele principale care a condus, pe plan mondial, la influența limbii engleze, este cea economico-socială: tehnica și produsele moderne care pătrund pe piață din Statele Unite, capitalul străin care stă la baza societăților multinaționale, moda etc., fiind însoțite de un limbaj specific, caracterizat de marea capacitate combinatorie a limbii engleze de a fi concisă și, de asemenea, de lipsa echivalentelor în limba română, a facilitate pătrunderea numeroșilor termeni străini mai ales în limbajul de afaceri.

Termenii de origine engleză, marcați ca noutate atât prin formă cât și prin sens, sunt, în general, monosemantici, ceea ce le poate asigura un caracter specializat pronunțat. Prezența termenilor specializați englezești poate fi o dificultate în măsura în care aceștia apar frecvent în mass media, iar interpretarea lor nu este asigurată de dicționare care nu le înregistrează în general. Unele contexte încearcă o explicitare a întrebuințării termenului, ceea ce le creează avantajul decodării și, eventual, al asimilării [24, p.125].

Anglicizarea se prezintă ca o tendință a limbilor actuale de a lăsa să pătrundă, mai ales, în domeniul vocabularului, influența engleză. Este un fenomen interesant datorită tendinței de internaționalizare care relevă o nouă dimensiune a contactului între limbi [8, p.394-398].

Amintim că îmbogățirea limbajului de specialitate prin împrumuturile din limba engleză se realizează prin: 1) preluarea în mod direct a termenilor, fenomen numit anglicizare; 2) prin adoptarea termenilor împrumutați la ortografia și ortoepia limbii române; 3) prin calchiere (formarea unor cuvinte sau expresii noi, sau adăugarea unui sens nou cuvântului după modelul unui cuvânt străin).

Cercetând câteva dicționare bilingve de termeni economici, în special financiar-bancari (Mic dicționar explicativ bancar și financiar cu indici de termeni în limbile română, rusă și engleză, Dicționar financiar-bancar: rus-român-francez-englez, Dicționar economic și financiar-bancar englez-român, English-Romanian dictionary of accounting, economic and financial terms, Dicționar de termeni financiari englez-român), câteva numere ale ziarelor și revistelor economice (Economist, Business Class, Contabilitate și audit, Economica, Profit: Bănci și finanțe), precum și site-uri dedicate noutăților din domeniul economiei (www.eco.md, www.bancamea.md, www.mbc.md, www.bani.md), am înregistrat următorii termeni de origine engleză: advertising, advertising plan, broker, brand, boom, business, businessman, catering, call, design, designer, display, euro, flairtending, feed-back, gadget, hi-tech, job, joint-venture leasing, marketing, manager, management, off-shore, roaming, showroom, showbiz, stand-by, stick, team, training, sold-out, dumping, trend, target, leasing, retail, holding, trust, sponsor, dealer, discount, trade, planning, agio, audit, clearing, concern, credit, credit rollover, credit-scoring, debit, disagio, dividend, factoring, forfaiting, loro, nostro, open market, spread, spot, swap, swift, futures, etc [Anexa 1]. Numărul total al termenilor este de 135.

Examinând termenii de mai sus, i-am putea clasifica după cum urmează:

Termeni împrumutați fără correspondent în limba română, care sunt dificil de tradus. De exemplu: cash flow, hedging, out-of-line, tender, blog, feed-back, hobby, marketing, roaming, showroom, stick, vintage, cash, brainstorming, bonus, dumping, dealer, dealing, duty-free, factoring, fixing, franchising, holding, leasing, management, overdraft, outsider, stand-by, voucher, off-line, etc. Conform calculelor, în această categorie s-au înregistrat cel mai mare număr de termeni – 80 la număr din numărul total, sau 59,25 %.

Termeni care dețin un correspondent în limba română și care, în funcție de context și vorbitor, sunt sau nu preferați anglicismelor: business – afaceri, fairplay – corectitudine, shopping – cumpărături, job – slujbă, fresh – suc proastăt, joint ventures – societăți mixte, broker – agent de bursă, brand – marcă, billing – facturare, board – consiliu de conducere, deadline – termen limită, etc. În această categorie s-au înregistrat 33 de termeni, sau 24,45 %.

Sintagme formate în mod forțat, hibride, de exemplu: muzică – lounge, marcă – low cost, contract de joint ventures, portofoliu de branduri, dumping fiscal, boom economic, contracte futures, piața spot, costuri de start-up, etc. În această categorie s-a înregistrat cel mai mic număr de termeni, 22 la număr, ceea ce constituie 16,30 %.

În formă grafică, rezultatele cercetării ar arăta în felul următor:

Fig. 2.1. Tipuri de termeni împrumutați din limba engleză

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetării

La introducerea împrumuturilor în limbajul economic, apar diverse probleme, corespunzător:

Formele de introducere a împrumuturilor sunt variate și inconsecvente: unele cuvinte și expresii sunt utilizate direct, fără o explicație prealabilă, altele sunt însoțite de echivalentul românesc sau de explicații.

Pătrunderea termenilor străini în limbajul economic, inclusive cel de afaceri, se produce în ritm rapid, dicționarele rămânând mai tot timpul în urmă în ceea ce privește înregistrarea lor.

Împrumuturile care pătrund atât în domeniul economic, cât și cel ethnic și al informaticii, sunt uneori chiar necesare și dificil de înlocuit, dar, suntem de părere că, de multe ori numărul acestora depășește granițele bunei întrebuințări și funcționării a limbii române.

Predispuși la folosirea cuvintelor care sună bine, dar care nu spun nimic deosebit, sunt angajații „prea puțin calificați”, care transformă cuvintele străine în jargoane.

În privința împrumuturilor de sensuri, menționăm următoarele exemple:

– engl. abstract (rom. abstract cu sensul de „rezumat”),

– engl. apply (rom. a aplica  cu sensul de „a face o cerere „a candida”),

– engl. attachment ( rom. atașament cu sensul de „anexă”),

– engl. challenge (rom. provocare cu sensul de „întreprindere nouă, dificilă și ambițioasă”),

– engl. determined (rom. determinat cu sensul de „hotărât, decis”),

– engl. expertise (rom. expertiză cu sensul „buna practică și cunoaștere într-un anumit domeniu”), 

– engl. topic (topică cu sensul de „subiect, temă”),

– engl. corridor (rom. coridor cu sensul „traseu” în sintagma coridor European), 

– engl. lot (rom. lot cu sensul „grupare” în sintagma lot de politicieni) etc.

2.3 Concluzii la capitolul II

Abordând problema cu privire la pătrunderea anglicismelor în limbajul de specialitate din RM, conchidem următoarele:

Reacții împotriva extinderii fenomenului de anglicizare s-au manifestat la nivel internațional, cu ecouri în țara noastră. Și astăzi sunt voci care acuză vehement fenomenul numit anglomanie, dar urmărind răspândirea celor două fenomene: globalizare (la nivel socio-economic) și anglicizare (la nivel lingvistic), constatăm că aceste tentative de respingere a împrumuturilor din engleză sunt ineficiente.

Abundența împrumuturilor de origine engleză din terminologia economică este justificată, în primul rând, de nevoia de a utilize termeni specializați care nu au correspondent în limba română;

Mai puține sunt situațiile în care se recurge la traducerea/calchierea construcțiilor lexicale englezești din terminologia economică. Și mai rare ar trebui să apară contextele în care sunt utilizați termeni ce au frumoase corespondente în limba română, termeni consacrați și notorii, care fac față limbajului economic;

În multe situații poate că ar fi bines ă se dea în paranteză traducerea termenului sau a sintagmei folosite;

Un cuvânt de altă origine, în prima etapă a existenței sale pe teren românesc, este cuvânt străin și devine împrumut doar atunci când se supune specificului limbii în care a ajuns. Împrumutul este punctual final, rezultatul, încheierea procesului.

Anglicismele de lux sunt inutile și ele țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni pătrunși și în limbajul economic nu fac decât să dubleze termenii românești, fără a adduce informații suplimentare.

Limbajul de afaceri înregistrează cele mai multe anglicisme apărute recent în limba noastră, care sunt neatestate în DEXI și în dicționarele de specialitate, majoritatea dintre ele înscriindu-se în categoria anglicismelor de lux, care au un termen echivalent în limba română actuală.

Utilizarea unor cuvinte englezești se explică, pe de o parte, prin voința vorbitorului de a impresiona, de a arăta că este cunoscător al unei limbi străine, dar și, pe de altă parte, pentru a atrage atenția sau pentru a ada colorit mesajului. Snobismul unor astfel de utilizări nu ar trebui încurajat, întrucât, de cele mai dese ori, în astfel de cazuri, mesajul și, implicit, comunicarea, sunt serios afectate și, în ultimă instanță, ineficiente.

Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor și a specialiștilor trebuie să fie una rațională în această privință, cântărind atât avantajele, cât și dezavantajele. Acestea din urmă nu sunt numeroase, dar există. Dintre acestea menționăm: nesiguranță de adaptare, crearea de forme inculte sau forme hipercorecte, riscul pleonasmelor.

Pe de altă parte, însă, putem vorbi și de multe avantaje. Anglicismele nu au determinat o ,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la permanenta ei înnoire și reconstrucție, la nuanțarea ei semantică și stilistică, la modernizarea lexicului. Influența limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefind cu nimic mai periculos decât alte influențe străine care s-au manifesta de-a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează folosirea lor.

Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesități de expresie atât culturale, cât și sociale (apariția unor realități extralingvistice noi, determinată de fapte ce țin de progresul umanității), cât și funcționale (necesitatea existenței în limbă a unor termeni care să desemneze aceste realități noi din viața oamenilor).

Esența limbii este aceea de a se reînnoi în permanență. Împrumutul din alte limbi reprezintă un aspect al creativității lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogățindu-se neîncetat pentru a corespunde unor realități în permanență noi.

III. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE TERMENILOR ECONOMICI DE ORIGINE ENGLEZĂ

Marele lingvist E. Coșeriu menționa că limba română, ca și oricare altă limbă, are calitatea esențială de a fi mereu deschisă către schimbare, dezvoltare și îmbogățire cu noi lexeme, fapt care-i asigură tendința firească către perfecționare, desăvârșire și progres: „Limbajul nu este ceva făcut dintr-o singură dată, ci este ceva care se face, mai bine-zis este o continuă facere” [14, p.58]. Limba, deci, evoluează, se dezvoltă, „se schimbă tocmai pentru că nu este făcută, ci se face continuu prin activitate lingvistică”.

„Continua facere” este proces și rezultat al unei activități extrem de complexe și complicate de remodelare și de dezvoltare a limbii.

Se știe că limba naturală a unui popor se manifestă ca un organism viu, din care motiv schimbările, evoluția, dinamica interioară a acesteia sunt corelate pe diverse planuri cu istoria poporului respectiv, care i-a oferit și asigurat identitatea. Absolut toate schimbările și transformările ce se produc pe parcurs în cele mai diferite domenii ale vieții – social, economic, cultural – își găsesc expresie în faptele de limbă, care se manifestă, de regulă, ca tendințe firești de evoluție și dezvoltare. Neologismele parvenite din limba engleză, numite și anglicisme, au fost și continuă să fie tratate ca „un act de invazie lingvistică în tulburea noastră tranziție” [1, p.7].

Deși persistă o atare atitudine, s-a demonstrat, afirmă același autor, că „influența engleză asupra limbii române nu este o noutate a perioadei actuale, de după 1989. Ea are o vechime de peste un secol și jumătate, timp în care s-a exercitat la început mai puțin direct și mai mult prin intermediul altor limbi, în special franceză. Creșterea actuală a influenței engleze vine în continuarea unui proces îndelungat. Majoritatea anglicismelor de care se face caz astăzi, în măsura în care nu denumesc realități recente, sunt atestate în limba română cu mult înainte de 1989”.

Susținem întru totul ideea lansată de cercetătorii potrivit cărora influența engleză în ultimii 30-50 de ani constituie într-adevăr un fenomen internațional. De altfel, această influență nu trebuie considerată nici extrem de păguboasă și periculoasă pentru ființa limbii române. „Influența engleză, menționează M. Avram, nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerat mai periculoasă decât alte influențe străine care s-au exercitat încă asupra limbii noastre. Cunoscută fiind marea ospitalitate a românei, dublată de capacitatea ei de asimilare și integrare a împrumuturilor, este de presupus că anglicizarea va fi depășită așa cum au fost depășite în timp slavizarea, grecizarea, rusificarea, italienizarea sau francizarea, ca să amintesc numai unele dintre influențele suferite de limba română” [1, p.9].

Chiar dacă limba engleză aparține unei alte familii de limbi decât limba română, totuși engleză are o „importantă componentă romanică și numeroase cultisme latinești, de tipul: audit, bonus etc”. Iată de ce suntem tentați să credem că limba engleză continuă într-un fel sau altul procesul de relatinizare și reromanizare a românei moderne, care, după cum bine se știe, s-a produs prin mijlocirea altor limbi, au alte origini.

Anglicismele urmează a fi cât mai urgent inventariate și sistematizate pentru a fi examinate, cercetate și descrise în toată complexitatea lor, căci, consideră M. Avram, „necesare și chiar urgente sunt acțiunile de înregistrare și de descriere a anglicismelor din punctul de vedere al limbii române, de normare și de explicare pentru a se asigura utilizarea lor corectă și unitară; de asemenea, este necesară observarea gradului de folosire, cu distincțiile de rigoare între exotismele cu statut de citat și elementele integrate sau măcar pe cale de integrare, între faptele izolate-individuale, ocazionale și cele cu frecvență cât de cât relevantă” [1, p.29].

Prin urmare am luat în considerație sfatul cercetătoarei M. Avram și ne propunem în următorul capitolul al acestei lucrări să inventariem și clasificăm termenii din domeniul financiar-bancar după mai multe categorii: termeni derivați, compuși, împrumutați, abreviați, termeni dintr-un singur component și termeni din mai multe elemente.

Reamintim că formarea termenilor are un rol important în stabilirea și răspândirea unor denumiri exacte ale celor mai diverse noțiuni, fapte, fenomene, acțiuni nu numai în științele umanistice, ci și în cele exacte. Cunoaștem mai multe procedee de formare a terminologiei, în general, și a terminologiei financiar-bancare, în special: derivarea, compunerea, împrumuturile, terminologizarea etc.

Orice termen este exprimat prin cuvinte. După cum se știe, cuvântul are un element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, denumit radical, în care rezidă sensul lexical al cuvântului. Acesta se poate transforma în diferite cuvinte înrudite prin adăugarea unor elemente lingvistice, a morfemelor.

Modul de formare a unor noi termeni financiar-bancari se realizează prin derivare, care se prezintă nu numai ca o mutație morfologică de adăugare a unei desinențe la un radical, ci și ca o mutație sintactică, ce duce, prin atașarea unui morfem, la noi unități lexicale, la noi termeni.

Pentru elaborarea acestui capitol practic s-a lucrat cu mai multe dicționare bilingve, român-englez sau englez-român, de specialitate în domeniul financiar-bancar, precum Mic dicționar explicativ bancar și financiar cu indici de termeni în limbile română, rusă și engleză, Dicționar financiar-bancar: rus-român-francez-englez, Dicționar economic și financiar-bancar englez-român, English-Romanian dictionary of accounting, economic and financial terms, Dicționar de termeni financiari englez-român, s-a întocmit o listă de 400 de termeni financiar-bancari care vor fi supuși analizei [Anexa 2].

3.1 Termeni economici alcătuiți dintr-un singur component

Examinând termenii supuși cercetării, rezultă că 313, sau 78,25 % dintre aceștia sunt termeni monomembri, de exemplu: anchetă, accept, beneficiu, capital, cec, dobândă, filială, incasso, tarif, numerar, vărsământ etc.

De asemenea, s-au înregistrat și termeni alcătuiți din mai multe componente, printre care:

termeni bimembri – 61, sau 15,25 % – adunare generală, analiza pieței, analiză economică, asigurarea creditului, banca mondială, bilanț consolidat, capital statutar, capitaluri flotante, credit ipotecar, dificultate financiară etc;

termeni trimembri – 22, sau 5,5 % – bilet la ordin, bonitatea unităților economice, cartelă de credit, compartiment de marketing, curs de schimb, flux de numerar, libret de economii etc; și

termeni tetramembri – 4, sau 1 % – credit cu reînnoire automată, eșalonare lunară a impozitului, speculator „a la baisse”, speculator „a la hausse”.

Acești termeni mai pot fi clasificați și din punct de vedere al părților de vorbire. Prin urmare, referitor la termenii monomembri s-au înregistrat:

termeni – substantive: 267, sau 66,75 % – absorbție, abundență, acceptare, acont, aport, asigurare, avalist, bancnotă, canibalizare, cerere, cesiune, contabilitate, cotație, debitor, duopol, exercițiu, garant, investiție, opțiune, proprietar, subaltern, tarif etc;

termeni – adjective: 17, sau 4,25 % – antiinflaționist, antiprotecționist, contrafăcut, convertibil, cumulativ, exigibil, extrabugetar, extractiv, extrafin, macroeconomic, microeconomic, multilateral, pecuniar, subcapitalizat, suprabugetar, supradimensionat, supraextins;

termeni – locuțiuni adjectivale: 2, sau 0,5 % – apriori, aposteriori;

termeni – verbe: 13, sau 3,25 % – contraface, contramanda, contrasemna, monopoliza, subaprecia, subarenda, subevalua, supraasigura, supracapitaliza, supraevalua, supraimpozita, suprastoca, suprataxa;

termeni – adverbe: 1, sau 0,25 % – loco.

Dintre numărul total de termeni 83, sau 20,75 % constituie termeni – radicali printre care: accept, acciz, activ, agio, agiotaj, amanet, anchetă, arbitraj, audit, aval, balanță, bancă, barter, bilanț, broker, bunuri, cambie, capital, cec, client, comerț, comisie, cont, control, cost, crah, creanță, credit, cupon, devize, dobândă, extras, filială, flux, franșiză, gaj, index, libret, rabat, sindic, tarif, vaucer etc.

Fig. 3.1. Rata tipurilor de termeni

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetării

Fig. 3.2. Tipuri de termeni monomembri conform părților de vorbire

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetării

Analizând datele expuse mai sus, putem spune cu fermitate că majoritatea termenilor din limbajul financiar-bancar sunt termeni monomembri și anume termeni – substantive. Astfel, termenii sunt ușor de memorizat și de folosit în uz atât de specialiști în domeniu, cât și de nespecialiști.

De asemenea, marea majoritate a termenilor monomembri sunt formați prin sufixare, prefixare, sau derivare mixtă, însă despre aceștia discutăm în subcapitolul următor.

3.2 Termeni derivați care au în structură elemente de origine engleză

Orice termen exte exprimat prin cuvinte. După cum se știe, cuvântul are un element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, denumit radical, în care rezidă sensul lexical al cuvântului. Acesta se poate transforma în diferite cuvinte înrudite prin adăugarea unor elemente lingvistice, denumite morfeme.

Morfemul este un element morfologic cu ajutorul căruia se formează termenii și formele flexionare; el reprezintă cea mai mică unitate de structură morfologică a cuvântului cu un sens determinat, care poate fi lexical sau gramatical [5, p.91]. Morfemele pot fi prefixe, sufixe, desinențe etc.

Modul de formare a unor termeni financiar-bancari se realizează prin operația denumită derivare, prin care se înțelege nu numai o mutație morfologică prin adăugarea unei desinențe la un radical, ci și o mutație sintactică, ducând, prin atașarea unui morfem, la noi unități lexicale, la noi termeni.

La derivare se utilizează, în special, prefixele și sufixele, care împreună cu infixele sunt numite cu termenul generic de afixe.

Analizând lista de termeni supuși cercetării, s-a observat că atât termenii monomembri cât și cei bi-, tri-, tetramembri s-au supus tuturor modalităților de derivare. Astfel distingem:

termeni – radicali – accept, acciz, activ, agio, agiotaj, amanet, anchetă, arbitraj, audit, aval, balanță, bancă, barter, bilanț, broker, bunuri, cambie, capital, cec, client, comerț, comisie, cont, control, cost, crah, creanță, credit, cupon, devize, dobândă, extras, filială, flux, franșiză, gaj, index, libret, rabat, sindic, tarif, vaucer etc;

termeni formați prin prefixare – acont, antitrust, autoconsum, autoimpunere, coeficientul beta, contra plată, contraface, contramanda, contrasemn, disagio, discont, duopol, duopson, eurocapital, eurocec, eurovalută, extrafin, macroeconomie, monocultură, monopol, plusvaloare, reescont, subarenda, supraevalua etc.

Printre prefixele înregistrate sunt:

termeni formați prin sufixare – absorbție, abundență, afectare, ajustare, amendament, anuitate, avalist, casierie, cauțiune, cerere, cesiune, debitor, faliment, factoring, forfaiting, fuziune, hedging, leasing, listing, penalitate, tranzacție, trăgător, tramping etc.

Printre sufixele înregistrate sunt:

– termeni formați prin derivare mixtă – antidumping, antiinflaționist, antiprotecționist, autoaprindere, autofinanțare, autoimpunere, autoservire, contragaranție, contragreutate, contramandare, euroobligațiune, incapacitate, insolvabilitate, macromarketing, macrostabilizare, monometalism, monopolist, precomercializare etc.

Să ne oprim un pic asupra sufixului –ing, sufix specific limbii engleze. Cuvintele care se termină în –ing sunt împrumuturi recente din limba engleză și datorită globalizării și anglicizării, aceste cuvinte intră în vocabularul român în forma inițială, fără a suferi vreo schimbare. Ca exemple am putea oferi: marketing, revolving, multibranding, dumping, nondumping, tramping, antidumping, clearing, engineering, factoring, forfaiting, hedging, holding, leasing, listing. Pe lângă termenii care au în componența sa terminația –ing, în lista noastră se mai întâlnesc următoarele împrumuturi: agio, antitrust, barter, broker, charter, chartist, concern, consol, credit, dealer, debit, disagio, dividend, embargo, forvard, futures, goodwill, greenmail, index, lessee, lessor, management, manifold, nostro, overdraft, overhang, provizion, raider, rating, spot, spread, swap, trader, trend, vostro, warrant, comerț en-gros, comerț en-detail, companie offshore, credit rollover, manager financiar, broker-șef, credit-scoring, cum dividends, know-how, laissez faire, open market, stand by, Blue-Chip Company, filiale Edge Act.

Fig. 3.3. Rata termenilor monomembri derivați

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetării

3.3 Termeni compuși care au în structură elemente de origine engleză

În cazul termenilor compuși vorbitorii nu mai analizează fiecare component în parte, ci produsul lor ca unitate semnificativă și semnificată. Gradul se sudură a elementelor care intră în compunere variază. La origine, compusele au fost sintagme libere care s-au lexicalizat prin izolare de context. Din punct de vedere grafic, se remarcă modele utilizate la scară internațională:

– termeni compuși aglutinați: bunăstare

– termeni compuși ortografiați cu cratimă (mult mai numeroși): zi-muncă, financiar-bancar etc.

O altă modalitate de compunere este abrevierea, și dintre cele trei modalități de compunere specifice limbii române, în formarea termenilor economici preferențiale sunt ultimile două.

Referitor la lista noastră de termeni, s-au înregistrat numai 3 termeni compuși aglutinanți: bunăstare, girocec, stagflație. În schimb, după cum a fost menționat mai sus, în comparație cu prima modalitate de formare a termenilor, ultimile două au înregistrat un număr mai mare de termeni, prin urmare 13 termeni compuși ortografiați cu cratimă: bancă-fiică, bancă-consorțiu, broker-șef, capital-marfă, cec-corespondență, clauză-aur, comis-voiajor, cotă-parte, credit-scoring, firmă-fiică, franco-depozit, întreprindere-debitor, know-how; și 13 termeni formați prin abreviere: BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare), BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), CIF (cost, asigurare și navlu), DAF (franco – frontieră), ECU (unitate monetară europeană), FRS (Federal Reserve System), FIFO (metoda de inventar „primul intrat-primul ieșit”), FMI (Fondul Monetar Internațional), LIBOR (London Interbank Offered Rate), LIFO (metoda „ultimul intrat – primul ieșit”), PIBOR (Paris Interbank Offered Rate), REPO (repurchase agreement), Swift (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication).

Fig. 3.4. Rata termenilor compuși

Sursa: elaborat de autor în baza rezultatelor cercetării

3.4 Locul și rolul termenilor de origine engleză în terminologia economică română

Luând drept exemplu influența limbii engleze, primul fapt demn de menționat este că vorbim de un fenomen internațional (nu numai european, ci și mondial) [1, p.5]. Împrumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat după al doilea război mondial în majoritatea limbilor europene și nu numai. Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii. Trebuie subliniat faptul că aceste împrumuturi și influențe sunt necesare, chiar pozitive, atât timp cât nu devin exagerate.

Împrumutul de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen desfășurat în limba noastră mai ales în ultimele decenii. E o pătrundere masivă, care continuă să crească într-un ritm accelerat, dar care își găsește motivația în necesitatea de a desemna anumite realități extralingvistice. Aceste realități au uneori nevoie de termeni neechivoci pentru a fi desemnate.

Manifestarea fenomenului de anglicizare și în țara noastră se datorează condițiilor social-politice actuale precum și lărgirii relațiilor economico – financiare cu lumea occidentală, cuvintele englezești fiind utilizate de specialiști pentru comunicarea și informarea în toate domeniile de activitate (unde sunt preferați termenii originali), precum și de vorbitori, care au tendința de a practica limba engleză ca limbă internațională de comunicare.

După cum a mai fost menționat, limba evoluează permanent, schimbarea fiind marcată de dezvoltarea internă a sistemului, precum și de influențele datorate relațiilor cu alte limbi în decursul timpului.

Influența unor limbi asupra altora – la nivel lexical, fonetic și morfologic semantic – are ca punct de plecare componenta lexicală a limbii, cele mai multe și mai directe interferențe manifestându-se la nivelul vocabularului. În evoluția sa istorică, limba română a intrat în contact cu diverse limbi de la care a asimilat cu mare ușurință numeroase cuvinte necesare cerințelor comunicative ale vremii.

Integrarea cuvintelor străine în procesul de comunicare a pus pe de-o parte, problema adaptării acestora la structura lingvistică influențată, iar pe de altă parte, problema schimbărilor pe care le antrennează în organizarea lexicală a limbii române, în funcție de structura fonetică și gramaticală, fiecare influență străină manifestându-se în mod specific.

În utilizarea ei actuală, limba română este afectată de influența engleză în diversele ei forme de manifestare. Unul dintre domeniile puternic și complex afectate este cel economic, fapt care a fost demonstrate de-a lungul lucrării de față.

Față de alte variante funcționale ale limbii, limbajul economic are avantajul de a implica atât limbajul propriu activității științelor economice, cât și nivelul comunicării colocviale. Totodată specificul activității economice presupune interferența cu alte limbaje specializate. Legăturile strânse dintre diversele domenii de activitate determină propagarea termenilor de la un domeniu la altul, favorizând o liberă și rapidă circulație a termenilor în general și reducerea numărului celor cu un grad înalt de specializare semantică. Prin extensie, termenii pătrund în diverse terminologii sau sunt chiar preluați în vocabularul uzual.

În limbajul economic, ca și în alte limbaje speciale, influența engleză determină nu numai introducerea unui mare număr de termeni necesari completării lexicului tehnic, ci și procese de reorganizare și resemantizare la nivelul limbajul specializat și al limbii comune.

Transformările majore din organizarea social-economică internațională au impus dezvoltarea unor discipline moderne ca: finanțe, statistică, management, marketing, administrara afacerilor etc., ale căror limbaje se subordonează domeniului economic.

Acordarea economiei actuale românești la sistemele economiei internaționale explică variata diversificare și dezvoltare a specializărilor din domeniu și determină numeroasele schimbări din lexicul limbajului economic, realizate mai ales prin împrumuturi din engleză, dar și prin reactualizarea și resemantizarea, ca efect al contactului cu engleza, a unor cuvinte existente în limba română.

Comunicarea în domeniul economic românesc preferă preluarea și utilizarea termenilor specializați folosiți în relațiile de pe piața comună a muncii traducerii (adeseori dificilă sau chiar imposibilă) sau calchierii construcțiilor lexicale englezești.

Influența limbii engleze, care se manifestă mai pronunțat la nivel terminologic, antrenează însă adeseori și modificări ale vocabularului general. Unele cuvinte englezești pătrund în limbajul economic odată cu fenomenul/conceptul denumit, cum ar fi: outsourcing, joint-venture, dealer, stockholder, target market, altele dublează cuvintele românești (billing – facturare, board – consiliu de conducere, overdraft – descoperire de cont, deadline – termen-limită, salesman – comerciant). Se constată totodată și actualizarea prin engleză a unor cuvinte mai vechi (utilități prin utilities, a exceda prin exceed, mentenanță prin maintenance), alteori, cuvinte uzuale se specializează semantic după „tipare” englezești (maturitate „scadență”, poziție „funcție”, nișă „colț specializat, profitabil pe piață” ).

Termenii englezești, de strictă specialitate sau nu, pătrund mai ales sub forma împrumutului direct în toate subdomeniile economice, în virtutea unei tendințe de interferență (manifestate pe plan internațional) a terminologiilor, precum și a relațiilor vocabularului specializat cu cel uzual.

O modalitate de pătrundere în limba română a termenilor englezești o reprezintă textele de profil. Formele de introducere a împrumuturilor sunt variate și inconsecvente: unele cuvinte și expresii sunt utilizate direct fără o explicație prealabilă, altele sunt însoțite de echivalentul românesc sau de explicații.

Influența engleză asupra limbajului economic românesc se realizează cu precădere prin împrumutarea unor termeni englezești strict specializați, care sunt de regulă monosemantici, dar și prin adoptarea unor unități lexicale polisemantice, care sunt preluate de română cu unul sau mai multe sensuri, în funcție de domeniul de utilizare și de necesitățile de comunicare, de exemplu: board, cookie, equity au fost preluate cu un singur sens (cel specializat), pe când cross, break, pool, switch funcționează în română cu două sensuri, dintre care unul este mai vechi în limba română, iar celălalt este un împrumut recent (pool împrumutat inițial cu sensul de „bazin de înot”, este folosit în economie cu sensul „fond, gestiune comună”). Majoritatea termenilor monosemantici împrumutați din engleză își pot lărgi sensul în relație cu unități lexicale autohtone sau în contexte unde se speculează valoarea lor figurată. Modificările semantice în ambele sensuri, terminologizarea sau determinologizarea, înlesnesc pătrunderea împrumuturilor și circulația cuvintelor (în general), restricțiile de utilizare fiind considerabil reduse.

3.4. Concluzii la capitolul III

În urma analizei a 400 termeni din domeniul financiar-bancar, am putut observa că terminologia din limba română este creată în urma diferitor procedee: derivare cu sufixe, prefixe și derivare mixtă, compunere prin aglutinare, ortografiere cu cratimă și abreviere, dar, de asemenea, și împrumutul termenilor din alte vocabulare, mai ales cel englezesc. S-a observat un număr mare de termeni de origine engleză care nu au suferit nici un fel de modificări, precum holding, clearing, hedging, factoring, leasing, marketing etc. Dar, de asemenea, s-au întâlnit și termeni englezești fără terminația –ing, una dintre cele mai întâlnite sufixe printre termenii de origine engleză, precum greenmail, overdraft, overhang, spot, spread, offshore, rollover, cum dividends etc. S-a constatat că numărul total de anglicisme este de 58 din numărul total de termeni de 400, ceea ce constituie 14,5 % la sută. O sumă destul de mare la un număr atât de mic de termeni. Dacă să luăm în considerație și termenii studiați în capitolul 2, aceștia fiind de 135 la număr, numărul total de anglicisme se mărește până la 193.

Însă acești termeni au apărut în vocabularul limbii române prin metoda externă de îmbogățire a vocabularului, și anume împrumutul. Prin metoda internă de îmbogățire a vocabularului, adică prin derivare și compunere, sau, cum se mai spune, crearea termenilor pe teren propriu, în terminologia economică s-a înregistrat un număr mai mare de termeni comparativ cu numărul celor împrumutați. Acest fapt ne vorbește despre ceea că limba română este capabilă să-și îmbogățească singură vocabularul cu cuvinte necesare, împrumutul fiind dovadă că limba română este flexibilă și deschisă către noi schimbări. În categoria termenilor derivați s-a înregistrat cel mai mare număr de termeni. De asemenea, s-a înregistrat mai multe tipuri de termeni: termeni monomembri, bimembri, trimembri și tetramembri. Desigur că termenii monomembri constituie cea mai mare parte din numărul total de termeni, adică 313. Acest fapt ne demonstrează că termenul trebuie să fie scurt, clar, biunivoc. Termeni bimembri sunt 61, trimembri – 22 și tetramembri s-au înregistrat doar 4.

Reîntorcându-ne la numărul termenilor derivați, s-a constatat că cei mai mulți termeni sunt formați prin sufixare – 129 la număr, urmați de termeni formați prin prefixare – 56 și termeni formați prin derivare mixtă – 41 la număr. Printre prefixe se întâlnesc următoarele: anti-, auto-, contra-, cvasi-, duo-, euro-, extra-, macro-, micro-, multi-, sub-, supra- etc. Printre sufixe se întâlnesc următoarele: -ie, -are, -iune, -tor, -ent, -ism, -abil, -ibil, -ing, -ist etc.

Referitor la termenii compuși, s-au înregistrat 13 termeni abreviați, 13 termeni compuși ortografiați cu cratimă și doar 3 termeni compuși aglutinați.

Pe scurt, acestea sunt datele primite în urma cercetării. Referitor la locul și rolul anglicismelor în terminologia economică română putem adăuga că anglicismele economice pătrund atât de repede în limbajul economiștilor care „jonglează” cu sensurile și formele lor (grafice și sau sonore) și de la care unele ajung și la publicul larg, încât dicționarele, fie ele și specializate (economice), nu reușesc să le includă în timp real astfel ca, atunci când lectorul sau ascultătorul se confruntă cu orice tip de anglicism (unitate lexicală, sintagmă, abreviere) să aibă posibilitatea să se lămurească asupra sensului acestuia prin simpla apelare la dicționar.

Adaptarea anglicismelor în ansamblu este un proces destul de complex, prin urmare nu putem spune că se pot formula reguli definitive, și, ceea ce este și mai nesigur, că majoritatea vorbitorilor români ar fi dispuși să le respecte. O măsură practică de prevenire a greșelilor este folosirea corectă a anglicismelor economice de către mass-media românească, dublată de explicarea acestora sau prezența unui sinonim autohton lângă anglicismul respectiv.

Către final, readucem aminte afirmația Mioarei Avram cu referire la influența anglicismelor asupra vocabularului limbii române: „Influența engleză, nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerat mai periculoasă decât alte influențe străine care s-au exercitat încă asupra limbii noastre. Cunoscută fiind marea ospitalitate a românei, dublată de capacitatea ei de asimilare și integrare a împrumuturilor, este de presupus că anglicizarea va fi depășită așa cum au fost depășite în timp slavizarea, grecizarea, rusificarea, italienizarea sau francizarea, ca să amintesc numai unele dintre influențele suferite de limba română” [1, p.9].

Astfel, putem spune cu fermitate că limba română este o limbă puternică, bine stabilită, capabilă să-și păstreze și creeze vocabularul propriu, iar influențele care vin din exterior, în timp, să poată fi depășite cu succes.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

După cum a mai fost menționat în introducerea acestei lucrări, „am optat pentru această temă deoarece se consideră că este un fenomen de actualitate dat fiind numărul foarte mare al anglicismelor care au pătruns în limba română după 1989, număr care continuă să crească într-un ritm foarte rapid”.

Pe parcursul acestei lucrări am avut intenția:

de a întocmi o listă de termeni financiar-bancari;

de a afla care este rata anglicismelor înregistrate în această listă;

de a analiza căile de formare a termenilor economici, în special domeniul financiar-bancar;

de a clasifica termenii economici înregistrați după principiile de formare a termenilor în limba română;

de a analiza și sistematiza principalele probleme teoretice specifice studiului terminologiei;

de a analiza aspectele teoretice generale ale împrumutului lexical și al calcului semantic.

Având în vedere obiectivele de mai sus, putem afirma următoarele:

Terminologia „se ocupă de comunicarea specializată, realizată fără echivoc într-un anumit domeniu științific, tehnic, profesional” [7, p. 13].

Terminologia „internă”, sau a specialiștilor, este baza, punctul de plecare pentru orice tip de terminologie. Prin definiție, caracterul normativ sau convențional al acestei terminologii asigură comunicarea precisă, rapidă între specialiști, în măsura în care se păstrează unicitatea, monoreferențialitatea și monosemantismul termenului.

Terminologia „externă” are un caracter descriptiv fiind preocupată de descrierea concretă a termenilor așa cum sunt utilizați în texte cu diferite grade de specializare mergând până la cele de largă circulație.

Standardul internațional ISO 1087 definește terminologia atât ca disciplină: „Știința terminologiei este studiul științific al noțiunilor și al termenilor folosiți în limbajele de specialitate”, cât și ca ansamblu de termeni: „Terminologia este ansamblul de termeni care reprezintă un sistem de noțiuni al unui domeniu particular”.

Distincția termenului de cuvânt are în vedere o serie de condiții pe care trebuie să le îndeplinească; la modul general, trebuie asigurată caracteristica de unitate cognitivă, rezultată din importanța conceptului corelată cu un anumit domeniu. Pentru realizarea acestei condiții primordiale, fundamentale, trebuie atribuit termenului un sens precis, univoc, monoreferențial.

Unii specialiști includ în categoria termenilor nu numai elementele lingvistice, ci și elementele nonlingvistice: simboluri specifice – litere, cifre, pictograme, sau combinații ale acestora, de care uzează unele domenii de specialitate; „termenul poate fi un cuvânt sau un grup de cuvinte, o literă sau un simbol grafic, o abreviere, un acronim etc” [13, p.9].

Elementele din cadrul oricărui sistem terminologic, inclusiv al celui economic, asemenea celorlalte unități din vocabularul limbii, apar pe două căi fundamentale: pe cale externă, constând din împrumuturi din alte limbi și pe cale internă, cuprinzând un întreg arsenal de procedee de formare a cuvintelor: derivarea, compunerea, conversiunea, îmbinarea de cuvinte etc., specifice limbii.

Constituirea sistemului terminologic economic este un proces permanent și complex. Pentru completarea continuă a acestuia cu noi unități se recurge, practic, la toate procedeele (de natură externă, internă și mixtă) de îmbogățire a vocabularului de care dispune limba noastră: 1) împrumutul; 2) derivarea morfematică (prefixarea, sufixarea, derivarea mixtă, derivarea regresivă); 3) compunerea; 4) derivarea semantică; 5) conversiunea, 6) crearea de formații terminologice analitice.

Cuvintele împrumutate din alte limbi sunt adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii receptoare sau influențate. Acestea pot fi împrumutate pe cale directă (ceea ce presupune contactul nemijlocit între populații cu limbi diferite), fie pe cale indirectă (adică prin intermediul cărților și al scrisului).

Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale.

Împrumuturile ,,de lux” sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Acești termeni nu fac decât să dubleze cuvintele românești, fără a aduce informații suplimentare, prin urmare utilizarea acestei categorii de împrumuturi nu este strict necesară, ci are loc din rațiuni stilistice.

Calcul semantic constă în atribuirea unui sens nou unui cuvînt existent deja într-o limbă (agrea – cu sensul de „a fi de acord”, după engl. agree; cârtiță – cu sensul de „spion infiltrat”, după engl. mole; determinat – cu sensul de „hotărât”, după engl. determined).

Îmbogățirea limbajului de specialitate prin împrumuturile din limba engleză se realizează prin: 1) preluarea în mod direct a termenilor, fenomen numit anglicizare; 2) prin adoptarea termenilor împrumutați la ortografia și ortoepia limbii române; 3) prin calchiere (formarea unor cuvinte sau expresii noi, sau adăugarea unui sens nou cuvântului după modelul unui cuvânt străin).

Termenii de origine engleză pătrunși în vocabularul limbii române pot fi clasificați după cum urmează: termeni împrumutați fără correspondent în limba română, care sunt dificil de tradus.; termeni care dețin un correspondent în limba română și care, în funcție de context și vorbitor, sunt sau nu preferați anglicismelor; sintagme formate în mod forțat, hibride.

Marele lingvist E. Coșeriu menționa că limba română, ca și oricare altă limbă, are calitatea esențială de a fi mereu deschisă către schimbare, dezvoltare și îmbogățire cu noi lexeme, fapt care-i asigură tendința firească către perfecționare, desăvârșire și progres.

Chiar dacă limba engleză aparține unei alte familii de limbi decât limba română, totuși engleză are o „importantă componentă romanică și numeroase cultisme latinești, de tipul: audit, bonus etc.”. Iată de ce suntem tentați să credem că limba engleză continuă într-un fel sau altul procesul de relatinizare și reromanizare a românei moderne, care, după cum bine se știe, s-a produs prin mijlocirea altor limbi, au alte origini.

În urma cercetării s-a constatat că s-a înregistrat mai multe tipuri de termeni: termeni monomembri, bimembri, trimembri și tetramembri. Desigur că termenii monomembri constituie cea mai mare parte din numărul total de termeni, adică 313. Acest fapt ne demonstrează că termenul trebuie să fie scurt, clar, biunivoc. Termeni bimembri sunt 61, trimembri – 22 și tetramembri s-au înregistrat doar 4.

S-a constatat că numărul total de anglicisme este de 58 din numărul total de termeni de 400, ceea ce constituie 14,5 % la sută. O sumă destul de mare la un număr atât de mic de termeni. Dacă să luăm în considerație și termenii studiați în capitolul 2, aceștia fiind de 135 la număr, numărul total de anglicisme se mărește până la 193.

Reîntorcându-ne la numărul termenilor derivați, s-a constatat că cei mai mulți termeni sunt formați prin sufixare – 129 la număr, urmați de termeni formați prin prefixare – 56 și termeni formați prin derivare mixtă – 41 la număr. Printre prefixe se întâlnesc următoarele: anti-, auto-, contra-, cvasi-, duo-, euro-, extra-, macro-, micro-, multi-, sub-, supra- etc. Printre sufixe se întâlnesc următoarele: -ie, -are, -iune, -tor, -ent, -ism, -abil, -ibil, -ing, -ist etc.

Referitor la termenii compuși, s-au înregistrat 13 termeni abreviați, 13 termeni compuși ortografiați cu cratimă și doar 3 termeni compuși aglutinați.

Luând în considerație părerile lingviștilor cu privire la fenomenul anglicizării, putem afirma că acesta nu este un fenomen negativ, ci mai degrabă pozitiv, din motivul că limba română se dezvoltă, crește, se adaptează limbajului internațional. Terminologia specializată, în special cea din domeniul economic, după cum a mai fost menționat, este într-o creștere rapidă încât dicționarele de specialitate nu reușesc să includă toate cuvintele noi apărute. Această idee ne vorbește despre ceea că nu trebuie să ne împotrivim fenomenului de globalizare lingvistică, dar mai degrabă să ne lăsăm duși de acest val. Desigur, ține de fiecare vorbitor și specialist în parte să folosească în vorbire acele cuvinte care reprezintă cel mai bine starea și ideile acestuia (am un job – am un serviciu, managerul companiei – administratorul companiei, piesa este cool – piesa este foarte bună etc), însă această alegere trebuie să fie privită doar ca pe o alegere, ca pe o diversitate în vocabular și nu ca o intruziune a limbii engleze în vocabularul limbii române.

BIBLIOGRAFIE

Cărți, articole, studii

Avram M. – Anglicismele în limba română actuală, București: Editura Academiei Române, 1997.

Avram M. ș.a. – Formarea cuvintelor în limba română, Vol II: Prefixele, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978.

Bârsan S. – Analiza structural-semantică a termenilor monomembri din sistemul financiar-bancar, în „Omagiu profesorului universitar Mihail Purice”, Chișinău: CEP USM, 2007, p. 146 – 151.

Bârsan S. – Determinologizarea unor termeni financiar-bancari, în „Terminologie și limbaje economice”, Chișinău: CEP ASEM, 1999, p. 32 – 36.

Bârsan S. – Dinamica terminologiei economice în limba română, Chișinău: Editura ASEM, 2006.

Berejan S. – Terminologia tehnico-științifică internațională în dicționarele naționale generale, în „Terminologie și limbaje specializate”, ediția a II-a, Chișinău: Centrul Național de Terminologie, 2000, p. 19 – 27.

Bidu-Vrănceanu A. – Termen și terminologie, în „Terminologie și Terminologii”, 2012.

Borcoman R. – Pătrunderea termenilor străini în limbajul economic din limba română: probleme și viabilitate, în „Conferința Științifică Internațională Republica Moldova: 20 de ani de reforme economice”, Vol. II, Chișinău: ASEM, 2011, p. 394 – 398.

Burbulea S. – Anglicismele în limba română, în „Studia Universitatis”, 2007, nr. 4, Chișinău: CEP USM, 2007, p. 216 – 218.

Cabré M.T. – Termonology: Theory, methods and applications, John Benjamins B.V., 1999.

Cepraga L. – Studiu asupra terminologiei managementului economic în limba română, Chișinău: Editura ASEM, 2006,

Ciobanu F. ș.a. – Formarea cuvintelor în limba română, Vol I: Compunerea, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1970.

Ciobanu G. – Anglicismele în limba română, Timișoara: Amphora, 1996.

Coșeriu E. – Sincronie, diacronie și istorie, București: Editura Enciclopedică, 1997.

Dimitrescu F. – Dinamica lexicului românesc, Cluj-Napoca: Logos, 1995.

Druță I. – Dinamica terminologiei românești sub impactul traducerii, Chișinău: CEP USM, 2013.

Graur Al. ș.a. – Studii și materiale privitoare la Formarea cuvintelor în limba română, Vol II, București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1960.

Graur-Vasilache M. – Aspecte ale terminologiei economice, în „Terminologia în România și în Republica Moldova”, Cluj-Napoca: Clusium, 2000, p. 74 – 75.

Hristea Th. – Sinteze de limba română, București: Albatros, 1984.

Maznic S. – Posibilități de formare a termenilor economici, în „Studia Universitatis”, 2009, nr. 4 (24), Chișinău: CEP USM, 2009, p. 128 – 129.

Mirska H. – Unele probleme ale compunerii cuvintelor în limba română, în „Studii și materiale privitoare la Formarea cuvintelor în limba română”, Vol I, București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1959.

Mușeanu E. – Între terminologia lexicală și terminologia textuală, în „Terminologie și Terminologii”, 2012.

Mușeanu E. – Stabilitate și variabilitate în terminologia economică, București: Editura Universitară, 2011.

Mușeanu E. – Terminologia economică. Nivele de utilizare și caracteristici în româna actuală, București: Editura Universitară, 2011.

Palii Al. – Calchierea ca aspect al interferenței limbilor, Chișinău: Știința, 1991.

Prelipceanu C.-M. – Aspecte ale limbajului economic și comercial, București: Arvin Press, 2003.

Stoichițoiu-Ichim A. – Vocabularul limbii române actuale. Dinamică/ Influențe/ Creativitate, București: ALL, 2007.

Studii și materiale privitoare la Formarea cuvintelor în limba română, Vol III, București: Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1962.

Ursu N.A, Ursu D. – Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare, Iași: Cronica, 2006.

Vasiliu L. ș.a. – Formarea cuvintelor în limba română, Vol III: Sufixele, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1989.

Dicționare

Culev V. – Dicționar financiar-bancar rus-român-francez-englez, Chișinău: Centrul Național de Terminologie, 1999.

Dr. Duncan F. H., Dr. Dimitriu-Caracota M. – English-Romanian dictionary of accounting, economic and financial terms, București: Garamond, 1994.

Macri A. și Macri R.E. – Dicționar de termeni financiari englez-român, București: Junior, 1998.

Patraș M., Patraș C. – Dicționar economic și financiar-bancar englez-român, Chișinău: GUNIVAS, 2008.

Rusu Gh. – Mic dicționar explicativ bancar și financiar cu indici de termeni în limbile română, rusă și engleză, Chișinău: Reclama, 1996.

Ziare și reviste

Business Class

Contabilitate și audit

Economica

Profit: Bănci și finanțe

Site-ografie

www.bancamea.md (accesat 27.03.2015)

www.bani.md (accesat 27.03.2015)

www.dexonline.ro (accesat 19.02.2015)

www.eco.md (accesat 27.03.2015)

www.mbc.md (accesat 27.03.2015)

ANEXE

Anexa 1. Lista termenilor de origine engleză întâlniți în ziare, reviste, dicționare și site-uri

Anexa 2. Lista termenilor economici supuși cercetării

Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnata Ciobanu Elena, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de master „Anglicismele în terminologia economică”, sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Ciobanu Elena

Semnătura __________

Data _________