Anglicisme din Domeniul Sportiv

INTRODUCERE

Tema lucrării de față nu este o premieră, nu este o nouă cercetare în limba română, dar nu poate fi vorba nici de o abordare identică altor lucrări cu aceeasi temă. Valoroși lingviști români au realizat studii interesante despre anglicismele din limba română: Mioara Avram, Georgeta Ciobanu, Adriana Stoichițoiu Ichim, Theodor Hristea, George Pruteanu, etc.

Am optat pentru această tema deoarece este o temă de actualitate, o temă care aduce anglicismele din sport din nou în actualitate. Anglicismele nu sunt prezente doar în limba română, ele au influentat toate limbile europene, fenomenul anglicismelor devenind unul internațional. În toate țările au existat voci pro și contra. Prin lucrarea aceasta nu îmi propun să demonstrez că acest fenomen este unul negativ, ci vreau să arăt ca în domeniul sportiv sunt din plin folosite și uneori chiar necesar. Fenomenul în sine nu este unul negativ și nu sunt motive să îl numesc un pericol pentru limba română. Limba are funcție de comunicare, deci nu putem avea comunicare cu puține cuvinte sau fără cuvinte. Vocabularul trebuie să fie bogat și variat pentru a avea o limbă cât mai bogată .

Însă sunt persoane care exagerează în folosirea anglicismelor. Ca și extindere a acestui fenomen pot spune că mass-media este cea care are un rol important.

În această lucrare imi propun să abordez anglicismele din domeniul sportiv. De ce doar din domeniul sportiv? Pentru că în acest domeniu se pare că sunt folosite cel mai des. Sunt articole sportive apărute în diferite reviste, pe diferite bloguri, la diferite posturi de televiziune.

Lucrarea este structurată pe patru capitole: capitolul I și capitolul II prezintă conceptul de anglicism și o scurtă istorie a relațiilor româno-americane și româno-britanice, capitolul III se ocupă de influența anglicismelor, iar capitolul IV tratează în mod direct anglicismele din sport pe baza textelor găsite în mass-media. Urmează concluziile și bibliografia.

Prin lucrarea de față demonstrez faptul că influența limbii engleze asupra limbii române nu este doar după anul 1989, este o influență care are o vechime de peste un secol și jumătate și la început s-a exercitat la început mai mult prin intermediul altor limbi.

Mobilitatea și dinamica actuală a limbii române sunt fenomene care reprezintă cele mai importanteaspecte ale acesteia. Caracterul flexibil al lexicului românesc nu poate fi contestat, aspectele etimologice abordate, dovedesc capacitatea de asimilare și de selectare a acestuia. Preluarea temenilor sportive din limba engleză face parte dintr-un fenomen mai amplu, de influențare a limbii române. Vocabularul românesc a fost puternic influențat de cel englez, calitativ, dar și cantitativ.

Capitolul I: Influența engleză. Concepte.

Ca toate limbile din lume, și limba română este supusă unor continue schimbări, este într-o permanentă evoluție. Această evoluție este necesară pentru că limba română se adaptează condițiilor sociale, condițiilor economice și condițiilor culturale. Cum se realizează această evoluție? Prin îmbogățirea permanentă a vocabularului, partea cea mai influențabilă a unei limbi. Toate cuvintele noi care intră intr-o limbă se numesc neologisme. “Etimologic vorbind, prin neologism înțelegem orice cuvânt nou apărut într-o limbă oarecare, indiferent dacă acesta este un împrumut sau reprezintă o creație internă a limbii prin derivare, compunere, etc”.

Începând cu slavona care a îmbogățit vocabularul limbii române prin textile bisericești, limba română a beneficiat de mai multe influențe din partea limbilor străine: greaca, franceza și nu în ultimul rând engleza britanică și americană.

S-a tot spus în ultimii ani că influența limbii engleze este nefastă pentru limba română și ar pune în pericol specificul național al limbii noastre. Trebuie să facem niște precizări:

Influența engleză este un fenomen internațional care se gasește în majoritatea limbilor europene. Șocul cel mai mare a fost resimțit în fostele țări comuniste, astfel încât pătrunderea anglicismelor a declanșat o reacție negativă.

Pentru limba română, limba engleză nu este o noutate. Manifestată mai puțin direct, prin intermediul unei alte limbi de fapt – franceza – iar mai târziu prin alte limbi europene: germana, rusa. Cei care înainte de 1989 impuneau schimbări în limba română erau lingviștii și scriitorii profesioniști. După 1989, necesitatea de a desemna anumite realități a făcut ca anglicismele să ocupe mai ușor locul în vocabularul limbii române.

Cel care s-a opus vehement influenței engleze în limba română este George Pruteanu, care în 2004 a reușit să obțină promulgarea legii 500, care oblige la completarea textelor cu caracter publicitar cu traduceri în limba română.

O asemenea măsură legislativă a apărut și în alte țări din Europa, dar nu putem spune că este un succes real. În dicționarele mai noi sunt prezente anglicisme care păstrează grafia original și sunt adaptate mai mult ca pronunție. Sunt anglicisme care sunt “nedorite” și atunci se indică termenul nerecomandat și se oferă echivalentul francez: know-how, cash, sponsor. Dar sunt și anglicisme “dorite”: baby-sitter, dealer, sexy.

Legea promulgată de George Pruteanu propune așa cum spuneam, traducerea tuturor termenilor străini folosiți în locuri publice, termeni care ar provoca confuzie în rândul nevorbitorilor de limbi străine și ar permite degradarea limbii române. Astfel, “goal-keaper-ul de la echipa Y” va deveni “portar”, facem cumpărături într-un “centru comercial” și nu în “shopping centre”. Printre cuvintele “ dorite” în forma lor englezească ar fi: “ brainstorming”, “ fair-play”.

Poetul Geo Dumitrescu scria în 1992: “Limba lui Stalin și așa-zisa cultură sovietică sufocau, în anii ’50, zi și noapte, toate lungimile de undă ale radioului român, cu o presiune oarbă, prostească, insuportabilă, determinând din ce în ce mai clar și mai profund efecte cu totul contrarii celor scontate. Cam asa a inceput sa se intample acum – in plus, si la televiziuni – cu engleza degradată și miorlaită și cu subcultura anexa de dincolo de gârla cea mare”.

În 1997 scriitorul Octavian Paler: “Mai vorbim noi astăzi româneste? Și răspundea: “Eu cred că nu. Eu cred că vorbim o limbă în care există niște amestecuri foarte bizare, ba de rumeguș al limbii române, ba de jargon anglo-român, ba de prețiozităti ridicole prin care diverși semidocți au vrut să-și dea un fel de lustru cultural după decembrie 1989”.

Totuși legea promulgată de George Pruteanu are și critici și găsim într-un articol al lui Nicolae Manolescu următoarea afirmație: “O lege care, prin stupiditatea ei îmi amintește de legea lui Ceausescu prin care aveai voie să spui numai tovarășe”.

Andrei Plesu punctează și el: “1.Mi-e mai mult frică de dezacorduri și agramatisme, care nu pot fi pedepsite și se multiplică pe zi ce trece, decât de cele câteva englezisme la modă. 2.Un shopping centre cu marfă bună va fi întotdeauna mai frecventat chiar și de patrioti decât un centru comercial cu marfă proastă. 3.Dacă fiecare generație de români ar fi avut un Pruteanu, limba română ar fi fost o limbă foarte săracă. Între altele n-ar fi avut cuvântul sarmale. 4.Supărător este patriotismul de mâna a treia în care domnul Pruteanu și-a ambalat îngrijorările lingvistice. 5.Când l-am cunoscut, acum mulți ani pe domnul Pruteanu, calitatea lui dominant era umorul. Constat stupefiat că, pe măsură ce îmbătrânește, capătă înfățișare și reflexe de plăieș trist.”

Într-adevăr nu poți fi controlat prin această lege atunci când cumperi un hot-dog, când citești instrucțiunile de folosire ale unui aparat electrocasnic, sau atunci când scapi un cuvânt la colț de stradă.

Mioara Avram spune că “influența nu este un fenomen în sine negativ, nu are de ce să fie considerată mai periculoasă decât alte influențe care s-au exercitat și se exercită încă asupra limbii noastre”.

După toate influențele care au trecut prin limba română și au lăsat semne în vocabular, a venit și rândul limbii engleze să lase urme în comunicarea noastră. Existența unor cuvinte adesea criticate “bișnița (engl:business), blugi (blue jeans), ciunga (engl.chewing gum), anglicismele recente nu sunt decât cuvinte adaptate anglicismelor mai vechi: fotbal (engl: football), henț (engl: hands), trening (engl:training).

Termenul anglicism este definit astfel: “o expresie specifică limbii engleze; cuvânt de origine engleză împrumutat, fără necesitate, de o altă limbă și neintegrat în aceasta”.

Însă apare și termenul de americanism, definit și el : “un fel de a fi, expresie proprie americanilor”.

Cel care face distincția între acestea două este Theodor Hristea care spune despre americanisme: “sunt mai recente și au caracter internațional”.

Bluf, blugi, boss, campus, cow-boy, hold-up, jazz, motel, mass-media sunt cuvinte care vin din America, din engleza americană.

Georgeta Ciobanu este cea care reușeste să exemplifice peste 200 de cuvinte care sunt grupate în “trei categorii”:

1. Cuvinte care sunt socotite americanisme atât de dicționarele românești cât și în cele englezesti:

aculturație, bos, campus, freezer, hamburger, hold-up, hot-dog, O.K., ranch, supermarket etc.

2. Cuvinte care sunt marcate ca americanisme numai în dicționarele românești, nu și în cele englezești: angulație, blue-note, brain-drain, kidnapper, sexy, video.

3. Cuvinte marcate ca americanisme în dicționarele românești, dar neînregistrate în principalele

dicționare englezești: dixielander, planetren, quasag.

Toate cuvintele pe care autoarea le-a așezat în cele trei categorii aparțin unor domenii ca: sport, muzică, economie, cinema, știință. Dintre toate , sportul are cel mai mare număr de cuvinte de origine engleză: baseball, corner, dribbling, fault, fotbal, gol, hent, ofsaid, outsider, pressing, goal-keaper, rugby.

Trebuie să facem distincția între anglicismele veritabile și pseudoanglicisme. Pseudoanglicismele sau falsele anglicisme sunt “cuvinte create în alte limbi prin combinarea unor teme și elemente formative împrumutate din limba engleză”.

Un exemplu ar fi cuvintele formate cu ajutorul lui man (om), au fost formate în limba franceză cuvinte ca tenisman, recordman. În locul acestor cuvinte, în limba engleză găsim unități frazeologice ca: tennis player sau record holder. În limba română găsim forma cea mai apropiată de forma pe care ar fi trebuit să o aibă în engleză: tenismen, recordmen. Un alt cuvânt este golaveraj (fr.goal-average). Întâlnim în limba română deasemenea cuvinte compuse din cuvinte românești și cuvinte din vocabularul englezesc. Spre exemplu: Columna bank format din românescul columna și englezescul bank.

Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte sau unități frazeologice care nu au corespondent în limba română. În acest fel, anglicismele sunt avantajate de precizie și de circulație internațională. Ele își pot motiva apariția în limba română prin faptul că sunt denotative și chiar stilistice.

“Anglicismele denotative” nu au în general echivalente în limba română și apar în domenii cum ar fi:

-în domeniul sportului: fotbal, baschet, schi, meci, volei, cros,etc.

-în domeniul comunicațiilor și presei: computer, web, e-mail, clip, etc.

-în domeniul economic și tehnic: site, walkman, pager, etc.

-în domeniul învățământului: master, grant, etc.

-în domeniul gastronomiei: fast food, hot-dog, hamburger, ketchup, etc.

Aceste anglicisme denotative au avantajul de a avea caracter internațional, sunt termeni lipsiți de expresivitate, și ușurează schimbul de informații între specialiști.

Dacă anglicismn domeniul comunicațiilor și presei: computer, web, e-mail, clip, etc.

-în domeniul economic și tehnic: site, walkman, pager, etc.

-în domeniul învățământului: master, grant, etc.

-în domeniul gastronomiei: fast food, hot-dog, hamburger, ketchup, etc.

Aceste anglicisme denotative au avantajul de a avea caracter internațional, sunt termeni lipsiți de expresivitate, și ușurează schimbul de informații între specialiști.

Dacă anglicismele denotative au avantajele lor, să vedem dacă împrumuturile conotative aduc un plus de valoare limbii române.

“Împrumuturile connotative (stilistice)” sunt anglicismele care dublează un cuvânt românesc deja existent cu un singur scop: acela de a dezvolta nuanțe stilistice: pub – pentru berărie, kiler – pentru asasin, marines – pentru pușcași marini, boss – pentru șef, patron, speech – pentru discurs, vânătoare, party – pentru petrecere, etc.

În afara acestor două tipuri de anglicisme mai avem și împrumuturile de “lux”, împrumuturi practic nefolositoare limbii române și se regăsesc în mai multe domenii:

-în domeniul învățământului: trening, workshop, exit-poll;

-în domeniul sportiv: coach, goalkeeper, pole-position;

-în domeniul artistic: band, evergreen, performance;

-în domeniul comunicațiilor: briefing, panel, press realease;

În opinia noastră, anglicismele fac parte din realitatea noastră lingvistică, iar influența engleză nu trebuie tratată ca un mijloc de distrugere a limbii române, dimpotrivă ca un mijloc de de modernizare a lexicului.

Capitolul II: Relații româno-americane și româno-engleze. O privire generală.

Limba engleză – limbă de origine germanică – aparține ramurii limbilor indo- europene, alături de germană, daneză, olandeză și suedeză.

Deși originea sa este romanică, alături de limbi precum: franceza, spaniola, italiana, portugheza, dalmata, retoromana, catalana etc., limba romană face parte din aceeași familie a limbilor indoeuropene, la fel ca limba engleză. Deducem că cele două idiomuri – englez și roman – sunt „inrudite de departe, distanțate ca structură gramaticală și inventar lexical”. „Termenul inrudire este folosit, așa cum se obișnuiește in lingvistică, pentru a ne referi la filiația istorică sau genetică a limbilor. A spune că două limbi sunt inrudite inseamnă a spune că ele s-au desprins dintr-o singură limbă mai veche (…), aparțin aceleiași familii de limbi”.

Prin invazia teritorială și astăzi, mai nou, prin procesul globalizării, limba engleză este utilizată in multe state: Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, India, Africa, Asia, Australia, Canada, Oceanul Pacific, Filipine, Jamaica, Irlanda etc.; de aici derivă și variantele de limbă engleză vorbită: engleza nigeriană, engleza indiană, engleza zambiană, engleza vorbită in Atlanticul de Vest, in Africa de Vest, in Africa de Sud, in Asia de Sud, in Uganda etc. Atenția noastră este focalizată insă asupra englezei britanice și a celei americane. Acestea se diferențiază atat prin pronunția lexematică, cat și prin varietatea semantică a cuvintelor. Deseori, este destul de greu să distingem intre anglicisme propriu-zise și americanisme. Theodor Hristea precizează că spre deosebire de anglicisme, „americanismele sunt mai recente și au (aproape intotdeauna) character internațional”.

In acest sens, oferim cateva exemple de astfel de cuvinte, evidențiind faptul că unele din ele au pătruns in limbă prin filieră franceză, italiană sau chiar germană:

– jazz /gez/ < s.n. 1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizație, preluat din folclorul negrilor din America; 2. orchestră formată din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică: jazband. (<fr., amer. jazz); vezi MDN, s.v.

– drugstore /drag-stăr/ s.n. magazin unde se vand produse farmaceutice,

cosmetice, cărți, inghețată etc. (<amer. drugstore); MDN, s.v.

– blue-jeans < amer. blue-jeans; MDN, s.v.

– hamburger /-găr/ s.m. bucată de carne tocată, prăjită in tigaie și servită caldă intr-o chiflă tăiată in două. (<fr., engl., amer. hamburger); baza derivativă a cuvantului ar fi orașul german Hamburg;

– chicinetă < amer. kitchenette; vezi MDN, s.v.

– O.K. /ochei/ adv. de acord! (foarte) bine! (< amer. OK, abr. din all correct) etc., comparativ cu engl. all right; expresia O.K. este foarte des folosită in procesul comunicării, incat a devenit chiar supărătoare, lingvistic vorbind.

Dacă luăm in discuție lexicul limbii engleze, putem afirma că acesta este destul de bogat și se constituie din cuvinte simple, cu o puternică bază derivativă și care devin elemente componente ale unor structuri compuse.

În secolul XX efectul lingvistic al limbii engleze a devenit un fenomen mondial. Noua lume a informării creată de mass-media și informatică se bazează pe efectul lingvistic al limbii engleze americane. Expansiunea expresiilor internaționale de origine engleză este susținută de tehnica modernă, comerțul și modul de viață cu tendințe globalizatoare.

Interferențele lingvistice, sociale și culturale produc nenumărate modificări

(imprumuturi de cuvinte/unități frazeologice, calcuri lingvistice etc.) in sistemul limbilor, văzut intr-o continuă mișcare, reconstrucție și inovație. In orice moment, limba conține „reminescențe ale trecutului și premize ale viitorului”; ea „se constituie – in conformitate cu aserțiunea lui E. Coșeriu – diacronic și funcționează sincronic”.

Fără îndoială, engleza este cea mai răspândită limbă de pe glob, chiar dacă familia limbilor romanice, în special spaniola și portugheza, araba, chineza sau hindi sunt utilizate de un mare număr de vorbitori. Dincolo de Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și fostele colonii britanice, limba engleză este cea folosită în comunicarea între persoane de naționalități diferite. Spre exemplu, în aviație limba oficială de comunicare este engleza. Astfel, criteriul extensiunii este îndeplinit. Din numărul de limbi vorbite în prezent pe glob, apreciat între 2500 și 7000 , există câteva limbi care au fost și sunt folosite în spațiul internațional: limbile imperiului european (engleza, franceza, spaniola, portugheza), araba, malay, hindi, rusa, chineza și engleza americană. Dintre toate acestea, limba engleză este cea care se află în centrul sistemului lingvistic global, devenind o lingua franca prin excelență.

Intensificarea relațiilor economice și politice la nivel mondial a contribuit într-un ritm direct proporțional la intensificarea folosirii limbii engleze.

Luând drept exemplu influența limbii engleze, primul fapt demn de menționat este că vorbim de un fenomen internațional (nu numai european, ci și mondial). Împrumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat după al doilea război mondial în majoritatea limbilor europene si nu numai.Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin progresul anumitor domenii ale tehnicii. Trebuie subliniat faptul că aceste împrumuturi și influențe sunt necesare, chiar pozitive, atâta timp cât nu devin exagerate.
Împrumutul de termeni anglo-americani reprezinta un fenomen desfășurat în limba noastră mai ales în ultimele decenii. E o pătrundere masivă, care continuă să crească într-un ritm accelerat, dar care iși găsește motivația în necesitatea de a desemna anumite realități extralingvistice. Aceste realități au uneori nevoie de termeni neechivoci (in special termeni tehnici ce necesita precizie) pentru a fi desemnate.
Un rol foarte important în difuzarea inovațiilor lexicale îl are presa, care, pe lângă faptul că este considerată "a patra putere in stat", este și un important factor cultural-educativ. Prin larga sa audiență, prin autoritatea pe care o impune, presa scrisă și audio-vizuală ia parte la "educarea lingvistică" a publicului, dar și la diversificarea și difuzarea inovațiilor lexicale.

Aspectele influenței engleze în limba română pot fi abordate din perspectivă normativă: pe de o parte norma socio-culturală, iar pe de altă parte norma lingvistică.
Norma socio-culturală reglementează motivația și funcția împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil sau registru al limbii. Conform celor două categorii stabilite de Sextil Puscariu, anglicanismele care apar in presa actuala se pot incadra in: "necesare" sau "de lux".
1. Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului. În același timp, luăm în calcul și o motivare denotativă și, chiar una conotativă (stilistică), în anumite situații, chiar dacă mai putine la numar. Anglicismele denotative nu au, în general, echivalente în limba romînă, întrucât denumesc realități apărute recent în diferite domenii ale culturii materiale șispirituale.
2. Anglicismele ,,de lux" sunt împrumuturi inutile, care țin de tendinta de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvine romanesti, fără a aduce informații suplimentare.

În general, s-a constatat că împrumuturile englezești au influențat, in limba

romană, diverse ramuri industriale și domenii de specialitate: economie-finanțe, industria petrolului, cinematografie, medicină, informatică, sport, marină, biotehnologie,chimie, geografie, literatură și cultură romană etc. Limba engleză a avut și continuă să aibă un puternic impact asupra multor limbi vorbite astăzi. Ea a devenit o limbă internațională și mixtă, prin intermediul comerțului, colonizării și cuceririi, iar lexicul acesteia a fost influențat și de alte idiomuri in contact. De aceea sunt cunoscute variante ale limbii engleze: engleza americană (apropiată de engleza britanică, in ceea ce privește redarea grafică a cuvintelor, dar diferită de aceasta prin sistemul articulatoriu nativ), engleza africană, engleza indiană, cea hibridă (jamaicană, neomalaieziană, Beach-la-mar vorbită in Pacific). Astfel, cuvinte ce aparțin acestor variante ale limbii engleze au pătruns in vocabularul romanesc direct prin engleză sau prin alte surse lingvistice: franceză, germană. Ca urmare a acestui fapt, limba romană deține acești termeni transcriși și pronunțați conform regulilor fonetice romanești. De exemplu, din engleza americană

(toboggan, totem), indiană (bungalow, jungle, jute, polo, verandah), malaieziană (bamboo, gong), australiană (boomerang, kangaroo), africană (banana, baobab, chimpanzee, gorilla), in limba romană acești termeni există sub următoarele forme: tobogan, totem, bungalou, junglă, iută, polo, verandă, bambus, cangur, banană, baobab, cimpanzeu, gorilă.

În concluzie, menționam opinia lingvistului Iorgu Iordan, care, in cartea sa “Limba romană contemporană” menționează faptul ca adaptarea anglicismelor este un proces gradat, care se manifestă destul de incet, implicand in procesul de împrumutare, puține persoane, iar pe urmă din ce in ce mai multe pentru fiecare element acceptat și chiar generalizat.

Majoritatea anglicismelor sunt deja integrate sau vor fi integrate in sistemul limbii române actuale.

Capitolul III: Influența anglicismelor la nivelul lexicului

Vocabularul (lexicul) limbii romane este format din: vocabularul fundamental și masa vocabularului.
Vocabularul fundamental cuprinde circa 1500 de cuvinte din cele mai uzuale: numele unor obiecte și acțiuni foarte importante (casă, masă), numele unor alimente, numele părților corpului omenesc (mâna, picior), numele unor culori importante, numele unor familii și ale unor rude, cele mai bine reprezentate în vocabular fiind cuvintele de legătură, pronumele, numeralele.
Masa vocabularului cuprinde 90% din totalitatea cuvintelor existente în limba română: arhaisme (chezasie = garantie), regionalisme (cucuruz = porumb), termeni de argou ( polonic = bucatar), termeni de jargon (merci). Este foarte bine știut faptul că limba este în continuă schimbare, schimbare apărută în primul rând datorită dezvoltarii tehnologice și economice. Fiecare epocă a avut neologismele sale: slavonisme (cuvinte intrate în limbă în special prin traducerile de cărți bisericesti), grecisme, turcisme (în perioada fanariotă), ungurisme (mai ales în perioada stăpânirii austro-ungare în Transilvania), franțuzisme (mai ales în epoca modernă), anglicisme și americănisme mai recent.

Apariția anglicismelor în limba românã a fost determinată de necesitatea de a desemna realitãțile extralingvistice noi. Spre exemplu, termeni precum software, hardware, mouse,chat, e-mail, computer au pãtruns în sfera lingvisticã româneascã datoritã faptului cã, în domeniul informaticii, nu s-a realizat traducerea lor. Domenii precum sportul și economia au impus de asemenea, folosirea unor termeni preluați din limba englezã și adaptați: fotbal, baschet, schi, fitness, tenis, marketing, supermarket, management etc. Se poate vorbi despre conturarea unui fond de cunoștințe comun, care cuprinde toate cuvintele preluate din limba englezã și care desemneazã realitãți lingvistice din diverse domenii de activitate.

Extensia lexicală exprimă, de foarte mulți ani, tendința constantă a oricărei limbi naturale de a se amplifica prin împrumuturi din limbile donatoare, de regulă cu supremație tehnologică, economică și/ sau politică în lume. Fenomenul, înregistrat la mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului, s-a realizat, pentru limba română, chiar din primele încercări de scriere, s-a răspândit în secolele al XVII – XVIII-lea, sub influența slavonei și a limbii neogrecești, pentru ca, din secolul al XIX-lea, să cunoască influențele franceză, germană, engleză, rusă. În prima fază, cuvintele noi au coexistat cu cele românești care desemnauaceeași entitate ( cinovnic / funcționar). După momentul de bilingvism, termenii concurează, până la eliminarea celui existent prin cel nou( în cazul de față, mai noul funcționar, din franceză, l-a înlocuit pe cinovnic, provenit din rusă; de asemenea, cuvântul băștinaș a fost înlocuit de indigen și autohton, neoplasm l-a înlocuit pe cancer, irefutabil pe convingător, a delimita pe a hotărnici, a condamna pe a osândi etc). Dacă, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, franceza era preferată ca limbă donatoare, din secolul al XX-lea, engleza se situează pe o poziție privilegiată, datorită,

evident, avangardei tehnice și exodului economic din partea statelor anglofone sau americanofone.

Sunt două aspecte sub care se manifestă influența limbii engleze asupra lexicului limbii române :

Primul aspect vizează categoria neologismului necesar și în acest caz avem în vedere cele câteva domenii în care lexicul de origine engleză s-a impus și a intrat în circulație atât în limba scrisă, cât și în varianta vorbită; în funcție de domeniu circulația unor astfel de elemente lexicale poate prezenta un caracter larg popular; un exemplu, în acest sens, îl constituie terminologia sportivă unde anglicismele s-au impus și unde uneori chiar au creat un „prototip” după un model englezesc.

Al doilea aspect ține de “moda lingvistică” și are, deci, un caracter mult mai superficial și, în mare parte, efemer. Utilizarea englezismelor astăzi, mai ales, în vorbirea tinerilor depășește limitele „clasice” ale jargonului, care indicau un mijloc de manifestare nu numai a snobismului dar și a diferențelor sociale. Englezismele din limbajul actual al tinerilor sunt mai ales elemente lexicale (cuvinte și expresii) preluate din limbajul familiar, vorbit (ok, cool, fresh etc.) și reprezintă un mijloc de „internaționalizare” comportamentală și, prin opoziție cu jargonul „clasic”, o modalitate de ștergere a diferențelor sociale și naționale.

Se poate de asemenea consemna clasificarea împrumuturilor englezești propusă de dna Stoichițoiu Ichim în lucrarea “Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe,creativitate”, apărută la Editura All în anul 2001 .

“După gradul de asimilare („românizare”), împrumuturile se încadrează în una dintre

următoarele categorii:

a. termeni integral adaptați (fonetic, grafic, morfologic): lider, miting, bos, a agrea;

b. termeni în curs de adaptare (anglicisme și americanisme): board, briefing, congressman / congresmen, lobby, speaker / spicher, speech / spici, staff, summit;

c. xenisme („străinisme”): numele proprii Big Brother, establishment, leadership, mcdonaldizare, shadow government, road map”.

Se impune să menționăm în cele ce urmează clasificarea propusă de Sextil Pușcariu

împrumuturilor în două categorii: „necesare” și „de lux”. Sunt termeni preluați apoi de alți lingviști ( menționăm aici pe Gligor Gruiță, Theodor Hristea, Adriana

Stoichițoiu-Ichim ș.a.), pe care îi aplică la problema anglicismelor.

În continuare vom face o trecere în revistă a anglicismelor necesare și a celor de lux,

grupate pe domenii.

1. Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.

2. Anglicismele ,,de lux” sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvintele românești, fără a aduce informații suplimentare.

Împrumuturile necesare – lista domeniilor

Terminologia economică, financiară, comercială și a profesiilor.

-Baby-sitter, cu sensul generic de „îngrijitor de copii”, apare în anunțurile publicitare cu

un sens specializat ce include „tehnici pentru îngrijirea, supravegherea și educarea copiilor

preșcolari și școlari”.

-Broker și dealer – intermediar.

-Drive-in – cinema, restaurant sau alt local care oferă servicii clienților fără ca aceștia săși

părăsească mașinile, în timpul unei știri fiind numit și „Fast Food la volan”.

-Duty-free – apare ca adjectiv având semnificația de mărfuri cumpărate pe aeroporturi,

nave sau în avion, la prețuri mici, fiind scutite de taxe. În presa actuală poate apărea și ca

substantiv: „taxe de înființare a unui duty-free”.

-Non-profit – care nu caută să obțină profit.

-Rating – categorie, clasificare, clasă, rang.

-Tour-operator – companie care organizează și vinde vacanțe prin intermediul unui agent

turistic.

-Voucher – document care poate fi folosit, în loc de bani, pentru a plăti ceva.

Terminologia tehnică.

-Airbag – pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe

locurile din față ale unui automobil.

-Hard și soft – termeni din cibernetică.

-Lap-top – calculator portabil.

-Screening – examen medical realizat cu raze X.

– A scana – verbul din engleza „to scan”(a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui

fascicul de raze X).

-Shipping – expediere de mărfuri cu ajutorul navelor.

-Site – spațiu, pagină de Internet.

-Walkman – casetofon portabil cu căști, la care pot fi ascultate din mers inregistrări

muzicale.

Termeni din domeniul comunicațiilor și presei.

-Banner – fâșie lungă de pânză pe care este scris un mesaj, un slogan.

-Clip – scurt film publicitar difuzat la televizor.

-Hot line – linie telefonică prin care publicul poate contacta poliția sau alte servicii pentru

a da informații despre anumite situații speciale.

Termeni din domeniul învățământului și cercetării.

-Curriculum – programa școlară pentru o anumită disciplină.

-Grant – sumă de bani nerambursabilă acordată unui cercetător individual, echipe de

cercetare, institut de cercetare pentru realizarea, într-o perioadă de timp determinată, a unei

activități de cercetare științifică sau a unei activități conexe activității științifice.

-Master – studii aprofundate.

Terminologia sportivă.

-Snow-board – sportul și suportul cu ajutorul căruia este practicat.

-Skateboard – sportul practicat cu ajutorul planșei pe role.

-Skate – patinaj pe role.

-Canyoning – sport extrem constând în coborârea pe văile unor torenți din munți.

Domeniul vieții mondene.

-Body – obiect de lenjerie feminină.

-Bodypainting – pictură pe corp.

-Fan club – un grup organizat, ai cărui membri admiră aceeași persoană.

-Grill – grătar.

-Roll on – recipient de uz cosmetic, medical cu bilă.

-Stripper – persoană care câștigă bani făcând striptease.

-High-life – elită.

-Party – petrecere.

Anglicismele „de lux” – lista domeniilor.

Termeni din domeniul economic-financiar, comercial și al profesiilor.

-Advertisig – publicitate

-Agreement – acord financiar, economic

-Showroom – magazin de expoziție.

Termeni din domeniul comunicațiilor.

-Briefing – întâlnire cu presa

-Key – speaker – vorbitor principal

Domeniul învățământului.

-Training –pregătire, instruire

-Item – întrebare, punct dintr-un test

-Visiting professor – profesor oaspete

Domeniul artistic.

-Band – orchestră, formație muzicală

-Evergreen – șlagăr

-Performance – spectacol

-Teleplay – piesă de teatru la TV

Domeniul sportiv.

-Draftat – transferat

-Pole-position – poziție de favorit într-o competiție sportivă

Domeniul vieții mondene.

-Fashion – modă

-Make-up – farduri

-Modeling – meseria de manechin

Domeniul gastronomiei.

-Snaks – gustări

-Steak – carne pentru friptură

Împrumuturile din limba engleză în limba română nu sunt numai cele de dată recentă, întrucât se poate vorbi de o deschidere spre ceea ce secheamă anglo fashion, încă de pe vremea lui Caragiale, în operele literare Five o’clock, High life, sau în opera lui G. Călinescu, unde apar neologisme împrumutate din limba engleză, cât și în lucrările lingviștilor Sextil Pușcariu,

Iorgu Iordan, Al. Graur.

Spre deosebire de împrumuturile englezești din trecut, preluate de limba română pe cale indirectă, adică prin limbi intermediare ca franceza, rusa, germana, anglicismele de astăzi tind să fie adoptate pe cale directă. Influența engleză se manifestă unidirecțional, are caracter deliberat și constă în împrumutul cult sau savant, spre deosebire de cel popular, spontan și

bidirecțional, condiționat de conviețuirea comunităților care vorbeau limbi diferite și de bilingvismul natural al contactelor regionale.

Împrumutul englezesc caracterizează majoritatea domeniilor de interes actual, economic, tehnic și științific, cultural, sportiv, publicistic.

Anglicismele pătrund atât pe cale orală, cât și prin textul scris, înlocuind în prezent limba franceză ca sursă principală de împrumuturi a limbii române.

După Al Doilea Război Mondial, s-a înregistrat o pătrundere masivă de termeni din limba engleză, fenomen petrecut nu numai în limba română, ci și în alte limbi de pe glob, limba engleză devenind limbă internațională, din bine-cunoscute cauze politice și economice. În rândul specialiștilor români se manifestă diferite atitudini față de împrumutul actual din limba engleză. Studiile de lingvistică română care cercetează elementul englezesc în limba română nu sunt relativ recente și nu foarte numeroase. Unele sunt axate pe aspectele adaptării neologismelor, în general, tolerarea internaționalismelor de către lexicul actual, iar altele prezintă aspecte fonetice, morfologice, semantice ale cuvintelor de origine engleză – neologisme pentru limba română, raportate la sistemul fonologic, morfologic al românei actuale. Cercetarea asupra modificărilor survenite în vocabularul limbii române actuale înregistrează următoarele opinii, pe care le-am sintetizat cu scopul de a avea o imagine de ansamblu asupra felului în care specialiștii de vârf ai momentului abordează și monitorizează contactul dintre limbile română și engleză.

Majoritatea studiilor au ca sursă observațiile lui Iorgu Iordan în ceea ce privește cuvintele provenite din limba engleză, utilizate în domeniul sportiv; Iorgu Iordan considera că nu există decât foarte puține împrumuturi directe, majoritatea împrumuturilor făcându-se prin filiera limbii franceze. Studiile lingvistice recente îl citează destul de frecvent pe Iorgu Iordan, adoptând punctul de vedere al acestuia în ceea ce privește capacitatea limbii române de a asimila destul de ușor cuvinte împrumutate din alte limbi, în primul rând datorită sistemului său fonetic variat, dar și celui morphologic; după părerea lui Iorgu Iordan, adaptarea este un proces treptat, care își face simțită prezența discret, implicând inițial în procesul împrumutului un număr redus de persoane, ca apoi să se răspândească la tot mai mulți vorbitori, cu șanse crescute ca fiecare nou element să fie acceptat și chiar generalizat. În anii ’60 se constată pătrunderea masivă a unui număr mare de cuvinte din limba engleză în limba română în tot mai multe domenii de activitate; crește numărul studiilor care abordează particularități ale procesului de adaptare a împrumuturilor în diferite subsisteme ale vocabularului.

Începând cu anii ’70, deși numărul cuvintelor împrumutate din limba engleză crește considerabil, unii dintre cei mai recenți termeni nu sunt consemnați în dicționarele explicative românești, aceste cuvinte făcând obiectul analizei mai multor specialiști, cum ar fi Luiza Seche (1974), care analizează anglicismele cu terminația –ing, folosite în domeniul presei, observând că formele neadaptate care nu s-au fixat nici în scriere, nici în pronunție, din cauze morfologice, semantice sau extralingvistice, nu au șanse să reziste și să intre în lexicul circulant. Ilinca Constantinescu (1970) scrie un studiu asupra sufixului –ness, urmărind eventualele conexiuni cu

sufixarea din limba română, în vederea studiului problemelor adaptării la nivel morfologic; Mioara Avram (1975) analizează substantivele împrumutate din limba engleză, identificând nvariate modele de adaptare morfologică; Florica Băncilă și Dumitru Chițoran (1976) studiază, de asemenea, substantivul, insistând asupra aspectelor legate de genul substantivelor; Maria Bota (1978) abordează adaptarea împrumuturilor din limba engleză ca pe un fenomen complex, schimbările fonetice, ortografice fiind corelate cu cele morfologice, toate elemente interdependente ale unui ansamblu.

Datorită creșterii în complexitate a procesului adaptării cuvintelor împrumutate din limba engleză, a apărut necesitatea abordării acestui process sub forma unui sistem de transformări petrecute la diferite nivele ale limbii, reflectând tendința actuală a fenomenului lingvistic; în acest sens este reprezentativă lucrarea lui Andrei Bantaș (1977), care se axează numai asupra anglicismelor pătrunse în lexicul actual și asupra diferitelor modalități de integrare a anglicismelor în limba română – lexicologic, semantico – lexical, gramatical; autorul demonstrează o înțelegere profundă a transformărilor actuale intervenite în procesul împrumutului, prin tratarea distinctă și combinată a fenomenelor, prin prezentarea în detaliu a factorilor obiectivi și subiectivi care influențează vocabularul limbii române ca urmare

a pătrunderii anglicismelor.

În lucrarea Romanian Words of English Origin (Editura Amphora, Timișoara, 1997), autoarea menționează că lucrările de cercetare din domeniu sunt relativ recente, nu foarte numeroase, axate fie pe studiul fonetic, morfologic, lexical și semantic al cuvintelor de origine engleză, fie pe studiul adaptării neologismelor în general, respectiv al asimilării cuvintelor internaționale în lexicul limbii române. Cercetătoarea constată că aceste tendințe actuale de pătrundere a cuvintelor internaționale în lexicul limbii române reprezintă obiectul studiilor și articolelor asupra utilizării lingvistice corecte, deși aceste aspecte nu privesc în mod esențial

anglicismele și adaptarea lor la sistemul limbii române. Georgeta Ciobanu continuă munca de cercetare, concretizată în lucrarea Adaptation of the English Element in Romanian (1997), prezentând o abordare complexă a adaptării anglicismelor la sistemul limbii române, din

punct de vedere fonetic, morfologic și semantic.

Adriana Stoichițoiu Ichim, în Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate (2001), urmărind dinamica îmbogățirii vocabularului limbii române actuale, tratează anumite aspecte ale influenței engleze, făcând următoarele precizări:

● bibliografia românească referitoare la problematica în discuție operează cu trei termeni: împrumuturi propriu-zise, anglicisme și americanisme, xenisme. Adriana Stoichițoiu Ichim consideră că realitatea lingvistică actuală nu permite o delimitare precisă între anglicisme / americanisme (cuvinte neadaptate, numite și barbarisme, cuvinte aloglote sau străinisme, ori pur și simplu, cuvinte străine), anumite cuvinte de origine engleză fiind încadrate de unii autori în una din cele trei categorii, cu prea multă ușurință, având în vedere dinamica generală a lexicului;

● acordarea statutului de anglicism unui cuvânt de origine engleză se va face în funcție de criteriul frecvenței și al circulației lui, ținând cont dacă se află sau nu în curs de asimilare morfologică; dar esențială în această problemă este distincția între originea (etimologia directă) engleză și cea franceză (club, lider, miting), germană (boiler, șampon), rusă (screper) sau italiană (geacă). Când nu există indicii formale sau/și semantice, eventual și informații extralingvistice, distincția este, practic, imposibilă și situația trebuie acceptată ca atare, urmând să se facă distincție între anglicismele certe cu etimologie unică și cele cu etimologie multiplă. Printre cele din urmă o situație specială au cuvintele care pot fi explicate atât ca împrumuturi din/sau și din engleză, cât și ca formate în limba română (de exemplu: informațional);

● anglicismul poate fi nu numai un cuvânt, ci și o unitate lingvistică, expresie frazeologică, sens sau construcție gramaticală și chiar tip de pronunțare sau și de scriere (inclusiv de punctuație) de origine engleză, indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar din cea britanică;

● împrumutul masiv de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen socio-cultural care s-a manifestat după Al Doilea Război Mondial în majoritatea limbilor europene. În Europa de est, ritmul de pătrundere al anglicismelor s-a accentuat odată cu ieșirea țărilor respective din sfera totalitarismului izolaționist și cu abandonarea așa – zisei „limbi de lemn”. Au criticat invazia de anglicisme: scriitorul rus Alexandr Soljenițîn, scriitorul și publicistul Octavian Paler, poetul Geo Dumitrescu;

● deși ponderea influenței engleze în româna actuală este comparabilă cu cea din franceză, până la ora actuală lingviștii români nu au manifestat atitudinea extremistă a autorilor francezi, dintre care cea mai cunoscută este lucrarea lui R. Étiemble, care a impus termenul franglais pentru a desemna idiomul hibrid rezultat din amestecarea francezei cu anumite cuvinte, frazeologisme și elemente de compunere anglo-americane;

● opțiunea cercetătoarei pentru abordarea anglicismelor din stilul publicistic dintr-o perspectivă predominant normativă are la bază convingerea că presa reprezintă nu numai „a patra putere în stat”, ci și un important factor cultural-educativ. Presa poate contribui, pe de o parte, la „educarea lingvistică” a publicului, iar pe de altă parte, la îmbogățirea, diversificarea și internaționalizarea lexicului limbii literare; rolul presei în apariția și difuzarea inovațiilor lexicale este pus în evidență de un dicționar al limbii engleze utilizate în emisiunile postului BBC World

Service în ultimii patru ani;

● norma socio-culturală reglementează motivația și funcția împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil sau registru al limbii; din această perspectivă, anglicismele lexicale, prin raportare la norma socio-culturală, sunt încadrate în două categorii de împrumuturi stabilite de Sextil Pușcariu: „necesare” vs „de lux”;

● împrumuturile „necesare” sunt cuvinte sau unități frazeologice care nu au corespondent românesc sau care prezintă anumite avantaje în raport cu termenul autohton (precizie, expresivitate, circulație internațională);

● ținând seama de complexitatea discursului publicistic, caracterizat prin împletirea funcțiilor referențială (informativă), conativă (persuasivă) și expresivă, anglicismele „ necesare” pot fi motivate denotativ sau stilistic (conotativ);

● categoria anglicismelor denotative cuprinde, în general, termeni de specialitate care nu au echivalente românești, deoarece denumesc realități apărute recent în diverse domenii ale culturii materiale și spirituale. Printre avantajele utilizării acestor termeni se înscriu: precizia sensului, scurtimea și simplitatea structurii (cf. mass-media față de mijloace de comunicare în masă), precum și caracterul lor internațional, care facilitează schimbul de informații și tehnologii între specialiști. Deoarece îndeplinesc numai funcții denominative, acești termeni sunt lipsiți de expresivitate;

● în presa actuală circulă numeroase anglicisme denotative care nu figurează în dicționarele românești de neologisme sau ale căror definiții nu (mai) corespund sensului actual. Majoritatea aparțin unor terminologii, dar prezența lor în presă este o dovadă a faptului că au depășit granițele strictei specializări, tinzând să pătrundă în varianta standard a limbii.

În continuarea analizei, cercetătoarea Adriana Stoichițoiu Ichim constată că unele anglicisme înregistrate în DN3 cu mențiunea „rar” sunt actualmente mult mai frecvent folosite atât în presă, cât și în limbajul curent; tot în această situație se află și anglicismele desemnând termeni de specialitate din domeniul economic (business, manager, management, marketing, sponsor), artistic (best-seller, fan, muzical pentru musical, show, story, thriller, top, western), tehnic și științific (cameraman, ncomputer, flash, stres).

Studiul citat continuă cu o trecere în revistă a anglicismelor denotative care nu figurează în dicționarele de neologisme: termeni economici, financiari, din domeniul comunicațiilor și presei, din domeniul învățământului și cercetării, din domeniul vieții mondene, terminologie tehnică și sportivă; nu sunt neglijate nici împrumuturile stilistice a căror caracteristică este prezența conotațiilor străine, acestea având atu–ul expresivității față de posibilele echivalente românești; se consemnează că acești termeni (anglicismele stilistice) încep să fie utilizați în toate domeniile după 1989; apoi sunt incluse în categoria împrumuturilor motivate stilistic și anglicismele utilizate cu funcție eufemistică. Studiul mai tratează și problema anglicismelor ,,de lux”, contabilizându-le pe cele absente din DCR2 sau având alte sensuri decât cele înregistrate.

Opiniile Mioarei Avram, sintetizate în studiul Anglicismele în limba română actuală (1997), aduc noi perspective lămuritoare:

● influența engleză asupra limbii române nu apare începând cu 1989, fiind mult mai veche, începând cu un secol și jumătate în urmă, dar s –a exercitat, la început, prin intermediul limbii franceze; influența engleză neste mai puternică după Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a anglicismelor discutate astăzi sunt atestate în limba română cu mult înainte de 1989, fapt verificabil în: Dicționarul de neologisme, de Florin Marcu și Constant Maneca (1978), Dicționarul de cuvinte recente, deFlorica Dimitrescu (1982), Dicționarul explicativ al limbii române, din prima lui ediție (1975) și mai ales din Suplimentul său (1988);

● influența engleză este un fenomen internațional, la fel ca și atitudinea de respingere a influenței engleze; Mioara Avram nu este de acord modelul francez de legiferare a opoziției față de anglicisme, considerându-l un antimodel, întrucât „toate măsurile oficiale, legislative constau în interdicții de folosire în public a cuvintelor englezești neaprobate prin anumite liste și în sugestii de înlocuire a unor împrumuturi cu echivalente existente sau create ad-hoc care au eșuat, înfapt. Insuccesul lor rezultă, indirect, din edițiile recente ale dicționarelor franceze de uz curent, care înregistrează numeroase anglicisme, comune și românei, de obicei cu grafia originară și adaptate sau nu ca pronunțare, cu menționarea indicațiilor normative opuse”;

● influența limbii engleze nu este nocivă și nu afectează limba română, nefiind „mai periculoasă decât alte influențe străine care s-au exercitat și se exercită încă asupra limbii noastre”;

● întrucât limba engleză aparține unei alte familii de limbi decât româna, împrumuturile pot pune probleme de adaptare; în acest sens, Mioara Avram amintește că limba engleză are o importantă componentă romanică – de sursă franceză – și numeroase cultisme latinești, împrumuturile din engleză continuând vechiul proces de relatinizare limbii române moderne; ele au, de multe ori, în română, rude vechi, cu diverse etimoane directe;

● influența engleză actuală se realizează prin oameni culți, la nivelul limbii literare existând factori care împiedică sau încetinesc romanizarea împrumuturilor; cuvintele criticate (de tipul bișniță, blugi, ciungă, gref) demonstrează că, fără intervenția specialiștilor, anglicismele s-ar adapta la limba română la fel de ușor ca împrumuturile din alte straturi etimologice și ca anglicismele mai vechi, de tipul budincă, clovn, fotbal, trening;

● Mioara Avram înțelege prin anglicism sau englezism: „o unitate lingvistică (nu numai cuvânt, ci și formant, expresie frazeologică, sens sau construcție gramaticală) și chiar tip de pronunțare sau/și de scriere (inclusiv de punctuație) de origine engleză, indiferent de varietatea teritorială a englezei, deci inclusiv din engleza americană, nu doar din cea britanică. Deși termenul pare să aibă o conotație negativă (ca specie de străinism sau xenism, cum se mai spune; termenul barbarism, folosit de unii, mi se pare inacceptabil), nu-l restrâng nicidecum la împrumuturile neadaptate sau/și inutile (ca in DEX), dar nici nu-l extind la termeni ca biomedicina si ecosistem, etnolingvistica și sociolingvistica sau extragalactic, cum fac unele lucrări”;

● cercetătoarea face câteva observații asupra cărții Georgetei Ciobanu, Anglicisme în limba română (1996), constatând că în cartea citată nu figurează anglicisme de largă răspândire actuală în mediul academic, cum sunt grant și master; inventarul cărții Georgetei Ciobanu\ înregistrează circa 1400 de anglicisme (lexicale și frazeologice), în timp ce Andrei Bantaș inventariază, în 1977, 4000 de anglicisme în limba română (într-o accepție ceva mai largă);

● trebuie să se facă distincție între anglicismele certe – cu etimologie unică – și cele cu etimologie multiplă; în acest sens, o situație specială au cuvintele care pot fi explicate atât ca împrumuturi din – sau și din – engleză, cât și ca formate în limba română; este importantă distincția făcută de Theodor Hristea (1974) între anglicismele veritabile (cu etimologie unică sau multiplă) și cele false, pseudoanglicisme, create în alte limbi, în speță franceză, ca și cum ar fi cuvinte englezești; deci, pentru acordarea statutului de anglicism, esențială este problema distincției între originea (etimologia directă) engleză și cea franceză și, mai rar germană, rusă sau italiană;

● Mioara Avram respinge clasificarea anglicismelor lexicale în împrumuturi necesare și inutile sau „de lux”, considerând că ultima etichetare este subiectivă, necesitatea variind în funcție de individ și de perioadă; Mioara Avram consideră că inutile sunt anglicismele care apar

ca dublete (variante sinonime) recente ale unor împrumuturi anterioare; interesează nu necesitatea intrării în limbă a unor anglicisme, ci necesitatea prezenței lor într-un anumit text; condamnă abuzul folosirii anglicismelor și apariția anglicismelor mai puțin cunoscute în titluri din presă, chiar dacă urmează să fie explicate în cuprinsul articolelor respective;

● contribuțiile de până acum au analizat principalele aspecte ale adaptării fonetice, grafice și morfologice a împrumuturilor englezești; anglicismele furnizează cel mai mare procent de abateri de la aplicarea principiului fonetic în ortografia limbii române, iar actuala generație, care stăpânește limba engleză, nu va accepta românizarea împrumuturilor; sunt păreri care propun revenirea la scrierea etimologică a unor cuvinte redate acum fonetic; trebuie respinsă pronunțarea de tip german a unor anglicisme; de menționat fenomenul, pe care Al. Graur l-a numit, în 1932, hiperenglezism fonetic, respectiv grafic, adică pronunțarea sau scrierea care se dorește a fi englezească, dar nu corespunde normelor limbii engleze; adaptarea morfologică a anglicismelor pune probleme de gen, de articulare enclitică, de număr și de flexiune cazuală la substantive (care reprezintă majoritatea acestor împrumuturi); multe anglicisme sunt înregistrate în dicționare numai ca substantive, fără specificarea genului, sau cu câte două genuri la forma nearticulată; în privința adaptării verbelor împrumutate din engleză, se preferă conjugarea I (cu prezentul indicativ în -ez);

● dintre aspectele semantice sunt de reținut: pleonasmele și „falșii prieteni” (cercetare făcută de Adriana Stoichițoiu, Șerban Iliescu și alții); adaosul de sens care duce la încărcarea cuvintelor în cauză și pune probleme de receptare corectă a vorbitorilor necunoscători de limba engleză; calcurile semantice după engleză, care afectează nu numai neologismele înrudite, ci și cuvintele mai vechi din română; coliziunile omonimice și paronimice în care sunt implicate anglicismele, la fel de periculoase ca și calcurile semantice; stabilirea originii sensurilor, care este și mai dificilă decât a originii cuvintelor ca unități lexicale; etimologia multiplă – o realitate care trebuie admisă; descrierea semantică a anglicismelor din română, ca și cea fonetică, este corectă numai dacă reflectă situația din această limbă, deci trebuie să indice sensurile existente în română, fie și improprii, nu pe cele din engleză, cum fac unele lucrări;

● influența engleză asupra formării cuvintelor este foarte puțin studiată și poate fi urmărită sub aspecte care țin fie de formațiile și procedeele împrumutate, fie de funcționarea anglicismelor lexicale ca baze pentru formații pe teren românesc; compusele englezești cu structură analizabilă în cuvinte așezate în ordinea determinant + determinat au dezvoltat acest model de compunere în româna actuală, mai cu seamă la numele proprii de firme, în sens larg; numeroase anglicisme au intrat în română prin trunchierea unui compus sau chiar a unui derivat, unele au fost împrumutate și în forma netrunchiată, dublete existând și în engleză; unele anglicisme derivate au fost adaptate prin înlocuirea sufixului originar cu sufixul românesc corespunzător; integrarea anglicismelor se demonstrează prin productivitatea lor ca baze pentru formații românești;

● împrumutarea unităților frazeologice englezești alcătuite din două sau mai multe cuvinte, unități greu de delimitat de cuvintele compuse; unele unități frazeologice englezești au fost calchiate, originea lor fiind și mai greu de identificat;

● stilistica anglicismelor este un domeniu complet nestudiat; în acest sens, Mioara Avram amintește: specializarea semantică a variantei – dublet; alterările intenționate, cu certă valoare expresivă; formațiile glumețe; asocierile sugestive; adoptarea unor formule de conversație cu această origine; expresivitatea involuntară a unor texte culese de la români americani bătrâni, în care anglicismele apar alături de regionalisme lexicale și fonetice;

Mioara Avram încheie studiul ajungând la următoarele concluzii: anglicismele din româna actuală trebuie tratate ca toate celelalte categorii de cuvinte împrumutate mai mult sau mai puțin recent; trebuie asigurată utilizarea corectă și unitară a anglicismelor; este necesară observarea gradului de folosire (exotisme, elemente integrate, pe cale de integrare, fapte izolate, individuale, ocazionale, cu frecvență semnificativă); existența a două atitudini opuse față de anglicisme indică un conflict între generații, respingerea elementelor de origine engleză dovedind o atitudine anacronică.

Capitolul IV. Anglicisme folosite în sport.

În ceea ce privește anglicismele folosite in domeniul sportiv numerosi cercetatori si lingvisti consemnează informatii valoroase in ceea ce priveste uzura acestor termeni, dupa cum urmează :

Mircea Seche (1959) face precizări asupra stilului și termenilor din domeniul sportului, în articolul Despre stilul sportiv, în care clasifică termenii sportivi conform criteriului frecvenței. Autorul observă capacitatea limbii române de a asimila și de a adapta destul de repede împrumuturile din limba engleză; afirmația este susținută de indicarea anumitor corelații dintre

aspectele fonetice și ortografice; concluziile sunt obținute în urma analizei stadiilor adaptărilor ortografice. Mircea Seche constată că, în majoritatea cazurilor, împrumuturile din domeniul publicistic și cel al sportului înregistrează o singură variantă de ortografiere pentru fiecare termen în parte, de obicei varianta fonetică.

Ion Gheție (1957) aduce informații suplimentare asupra termenilor sportivi împrumutați din limba engleză, în articolul Observații asupra limbii folosite în „Sportul popular”. Autorul identifică următoarele faze în procesul de adaptare: inițial cuvântul împrumutat apare în forma sa fonetică originară, apoi doar un număr redus de vorbitori utilizează pronunțarea originară, în timp ce majoritatea vorbitorilor renunță la pronunțarea specifică limbii engleze.

Mihai Bujeniță (1966), analizând terminologia nautică împrumutată din limba engleză, relevă importanța stabilirii etimologiilor, identifică vechimea cuvintelor, dă definiții, menționează cuvinte care nu sunt consemnate în dicționare, fiind preocupat și de aspectul fonetic al împrumuturilor; autorul constată prezența unei influențe directe recente a limbii engleze, existența unor termeni marinărești recenți care aparțin slangului.

Aurel Trofin (1967) publică un prim studiu dedicat în principal procesului de adaptare a terminologiei sportive de origine engleză în limba română. Susținând existența exercitării unei influențe directe asupra vocabularului limbii române din domeniul sportului, autorul încearcă să

evidențieze tendințele împrumuturilor în cadrul procesului de adaptare, având în vedere dependența dintre ortografie și pronunție. Conform opiniei lui Trofin, doar o categorie restrânsă de vorbitori, cunoscători ai limbii engleze, folosesc, în cazul împrumuturilor, o pronunție apropiată celei din limba engleză în cazul împrumuturilor.

Al. Graur (1967), într-un articol dedicat termenilor din domeniul sportului, înclină spre o pronunție adaptată celei românești, diferită de cea care reproduce scrierea în limba engleză a cuvântului. Autorul identifică două tendințe clare în adaptarea cuvintelor împrumutate din limba engleză: una vizează modificarea scrierii cuvintelor englezești, cealaltă modificarea pronunției.

Ilinca Constantinescu (1972-73) face o analiză riguroasă a anglicismelor pătrunse în vocabularul sportiv românesc. Autoarea pornește de la un material amplu, a cărui analiză duce la concluzii generale. Termenii sunt clasificați în trei grupe, în funcție de criteriul uzului: termeni de uz frecvent, termeni specializați cu uz restrâns și anglicisme cu uz foarte restrâns (întrebuințate numai de jurnaliști).

În presa sportivã existã exemple de anglicisme adaptate precum: fotbal, rugby, meci, derby, tenis etc. Un anglicism care îmbogãțește vocabularul este întâlnit în Gazeta Sporturilor, "Pugilistul de 2.02 m și 114 kg are în palmares 43 de meciuri la profesioniști …. runde ", din 27.01.2011 ; în Gazeta Sporturilor , "soții ale tenismenilor în vogă!", din 29.01.2011 – 12:29 ; în Sport.ro- "eroii fair-playului….doua goluri ", din 29.01.2011 ; în Sport.ro – "Ronaldinho a făcut show ca pe playstation !”, din 16septembrie 2010.

În „Limba română contemporană” , Iorgu Iordan consideră că limbajul sportiv este, în esență , un aspect al limbajului tehnic: „avem a face cu un limbaj tehnic, cu o terminologie de specialiști, ca la o profesiune oarecare: sportivul este un adevarat tehnician, care , practicând o anumită îndeletnicire, îi cunoaște toate secretele și utilizează termenii tehnici consacrați”. Este adevărat că – prin numeroase caracteristici – limbajul sportiv se înrudește cu acela al tehnicii și al științei. Dar, pe de altă parte, limba scrierilor sportive are unele afinități evidente cu stilul publicistic și chiar cu acel artistic: ne referim în primul rând la exprimarea familiară și figurată, bine reprezentată în limbajul sportiv.

Prin trăsături lexicale și sintactice proprii, precum și prin modul specific în care folosește elementele din celelalte stiluri – limba operelor sportive constituie un stil independent al limbii, în continuă evoluție și îmbogățire.

Limbajul sportiv este cel mai nou dintre speciile stilului în limba română. La 1 februarie 1880 apare primul periodic românesc de specialitate, revista bilunară Sportul . În primul numar al se poate regăsi o enumerare aproximativ completă a disciplinelor sportive cunoscute, la acea dată , în țara noastră: „Cursele de cai, esercițiele corpului, manegiul, crescerea și dresarea cailor, canotagiul, vânătoarea, billardul, patinagiul, gimnastica”. Paisprezece ani mai târziu, în 1894, lexicul sportiv se îmbogățește cu termeni ca marș, săritură în lungime, săritură în înălțime, paralele. Nici periodicele sportive din anul 1894 nu arată un progres deosebit în constituirea noului stil; terminologia este încă extrem de săracă, iar conceptul de „sport” este înțeles gresit. Se confundă jocurile (în sens restrictiv) cu sporturile. Totuși – lista de termeni-nume de sporturi care apare în revista Sportul este cu mult mai bogată decât aceea din publicațiile anului 1880 : alergările pedestre, oina, natațiunea, nautica, cursele de călărie, vânătoarea, pescuitul, lupta corp la corp și trânta, săriturile la obstacole, ținta, datul pe gheață.

În mod masiv terminologia sportivă a patruns sau s-a format în limba română abia în epoca dintre cele două razboaie mondiale. Cauza principală care explică acest împrumut masiv de termeni poate fi considerat faptul că, în epoca dintre cele două războaie, au început sa se practice și la noi, în mod sistematic, majoritatea sporturilor de astăzi. Numeroase periodice de specialitate care apar în această perioadă ajută în mod hotărâtor la popularizarea terminologiei sportive.

S-a arătat că terminologia sportivă românească trebuie considerată, aproape fără excepție de proveniență franceză. „Terminologia sporturilor – scria Iorgu Iordan – este, în marea ei majoritate, de origine engleza… Mai toate sporturile au venit din Anglia, prin urmare și termenii respective trebuiau să vie tot de acolo. La noi, chiar când ei iși păstrează pronunțarea și grafia originară, nu poate fi vorba decât în mod cu totul excepțional de împrumuturi directe. Aproape totdeauna ne-a servit drept intermediar limba franceză”. Părerea acesta, în general justă, trebuie acceptată totuși cu o rezervă: cu rezerva că influența engleză directă, necomparabilă cu cea franceză, nu poate fi negată cu totul. Prezența unor neologisme românești din domeniul sportiv care nu au corespondent decât în limba engleză, dovedește că influența engleză directă asupra terminologiei sportive românești există (de exemplu: centre-half, fr. demicentre). Numărul termenilor sportivi din limba română contemporană este apreciabil, ajungând la mai multe mii de elemente; pentru o apreciere globală cât mai exactă se poate consulata dicționarul sportiv, Sportszotar, editat de Academia maghiara, care atesta circa 13.000 de cuvinte-titlu, cam aceleași și în limba română. Cifra nu rămâne însă concludentă dacă ținem seama că în lucrarea amintită au fost incluse, ca articole independente, numeroase sintagme ale stilului sportiv ( expresii, locuțiuni), iar, pe de altă parte, că termenii sportivi polisemantici figurează de mai multe ori în lucrare, fiecare sens al cuvântului sportiv polisemantic fiind atestat în cadrul diciplinei căreia îi aparține. Terminologia românească se află într-un stadiu de îmbogățire atât de mare, încât tentativa de a face aprecieri statistice exacte asupra ei este nu numai temerară ci cu totul imposibilă. De altfel, mai semnificativă decât aprecierea globală, statistică, ni se pare sistematizarea terminologiei sportive pe domenii și sfere de circulație. Din aceste două puncte de vedere termenii sportivi pot fi împărțiti în următoarele categorii:

1. termeni de uz general;

2. nume de sporturi, de discipline și de probe sportive;

3. nume comune de sportivi care practică diverse sporturi;

4. nume de obiecte, de instrumente, de amenajări – legate de practicarea diverselor sporturi;

5. termeni sportivi care indica faze sau acțiuni de joc, penalizări, reguli, etc. și care formează terminologia sportivă de amănunt.

Se poate susține că împărțirea corespunde în general și unei realități istorice, unor etape din viata stiului sportiv: s-a împrumutat mai întâi terminologia de uz general și numele sporturilor, apoi termenii comuni care indică pe sportivi precum și intrumentele indispensabile practicării diverselor sporturi, terminologia sportivă de amănut care, ea , mai ales , se îmbogățește necontenit și masiv în zilele noastre. Aceste etape nu sunt desigur inseparabile; totuși – urmărirea istorică a documentelor confirmă că terminologia sportivă s-a îmbogățit în sensul și în ordinea de mai sus.

Terminologia sportivă de uz general cuprinde cuvintele comune tuturor sau majorității sporturilor. Cea mai mare parte dintre aceste cuvinte e formată din neologisme împrumutate; formațiile românești și calcurile sunt slab reprezentate în acest sector. Terminologia sportivă de uz general a ieșit, în cea mai mare parte, din sfera strictă a stilului sportiv și a pătruns în limba

literară și, parțial, chiar în limba comună. Iată o listă sumară cu asemenea termeni: alinia, antrenament, arbitru, ataca, campion, colectiv, domina, echipă, federație, gazdă, ineficace, lot, meci, întrecere, senior, turneu, victorie.

O a doua categorie lexicală specifică a stilului sportiv o formează termenii-nume de sporturi, de discipline și de probe sportive. Ca si terminologia de uz general, numele de sporturi sunt, în majoritatea lor, cuvinte împrumutate; și aici formațiile românești și calcurile sunt slab

reprezentate. Cuvintele din această categorie au depășit sfera de circulație a stilului sportiv fiind , în cea mai mare parte, bunuri ale limbii literare. Termeni-nume de sporturi, de discipline și de probe sportive: alpinism, baschet, bârnă, canotaj, călărie, ciclocros, decatlon, floretă, fluture, gimnastică, golf, hipism, iahting, ping-pong, rugbi, schi, scrimă, trântă, turism, vanatoare, volei, zbor.

Parcurgerea acestei liste ne arată ca avem , pe de-o parte, nume de sporturi de bază, iar pe de alta termeni dependenți de unul dintre sporturile de bază, indicând diverse discipline sau probe în cadrul sportului de baza. Deosebirea dintre cele două categorii de cuvinte este în primul rând de cronologie, aceasta din urmă fiind mai recentă în limbă. Termenul canotaj, de exemplu, are o vechime de cel putin 80 de ani în limba română, în timp ce caiacul, canoea, iahtingul, iola, regata, schiful, starul, discpline sportive ale canotajului, au intrat în limbă la date mult ulterioare. Ierarhizarea de mai sus privește în același timp și viabilitatea terminologiei sportive: termenii nume de sporturi de bază sunt în general mai răspândiți în limbă decât termenii-nume de discipline sau de probe sportive dependente.

A treia categorie lexicală este alcătuită din termenii-nume comune de sportivi care practică diverse sporturi sau care au diverse specializări de echipă: alpinist, aripă, atacant, atlet, boxer, brasist, călăreț, cicloturist, delfinism, extremă, floretist, jocheu, luptător, mijlocaș, parașutist, popicar, rugbist, schifist, scrimer, stoper, tenisman, turist, vâslaș.

O alta categorie o formează termenii sportivi care denumesc obiecte ,instrumente, amenajări, etc. legate de practicarea diverselor sporturi. Aceasta terminologie are o situație oarecum intermediară între cea a numelor de sporturi și cea specială, de amănunt. Dar, din punctul de vedere al circulației,această terminologie se află mai degrabă în situația termenilor-nume de sporturi ; exprimând noțiuni de bază, absolut indispensabile în cadrul sportului respectiv, ea are o circulație largă, care depășește sfera stilului sportiv și alimentează necontenit lexicul limbii literare. Termeni de acest tip : ambarcație (canotaj), aparat (gimnastică), but (rugbi), sac (box), taler (tir). Majoritatea termenilor sportivi-nume de obiecte, de instrumente, sunt neologisme, împrumutate.

Mai rămâne în discuție terminologia sportivă care indică faze sau acțiuni de joc, reguli, penalizări, etc. , adică, ceea ce am numit și mai sus, terminologia sportivă de amanunt; aceasta se deosebește de restul terminologiei sportive prin două caracteristici generale: prin circulație și

cantitate. Dacă prin terminologia sportivă de uz general, prin lexicul-nume de sporturi și de sportivi ori prin numele concrete, stilul sportiv a contribuit în mod evident la îmbogățirea limbii literare și contribuie necontenit la îmbogățirea ei, în schimb, terminologia de amănunt nu a ieșit în general din limitele strictei specialități; putem afirma că terminologia din această categorie este aceea care dă în primul rând specificul stilului sportiv. Iar din punct de vedere cantitativ, statistic, lexicul sportiv de amănunt întrece cu mult toate celelate categorii de termeni sportivi, luate la un loc. Termeni precum abandon sau abandona, frecvenți în box, ciclism sau atletism, nu se folosec deloc în sporturile de colectiv; dimpotriva – a deschide, a dribla, pasa, plonjon, sau șut circulă numai în sporutile de colectiv.

În schimb – termenii sportivi de mai jos țin de o singură disciplină sportivă, cel puțin în mod obișnuit: alonja (box), canter (hipism), corner (fotbal), garda (box), ghem (tenis).

Prin urmare, fiecare sport și disciplină sportivă operează atât cu terminologia generală sau cvasigenerală a stilului, cât și cu o terminologie proprie fiecărora; din punct de vedere lexical se poate vorbi, datorită acesteia din urmă, de existența mai multor substiluri ale stilului sportiv.

Terminologia sportiva de amănunt este formată în cea mai mare parte din neologisme împrumutate. Numeroasele grafii neromânești ale cuvintelor care o compun, precum și unele oscilații grafice din zilele noastre în scrierea unuia și aceluiași cuvant ne arata ca aceasta terminologie este mai putin integrată în sistemul limbii romane.

O cercetare diacronică oricât de sumară a terminologiei sportive românești ne arată un proces de continuă transformare. Cea mai importantă concluzie care se poate desprinde din aceasta urmarire istorică este aceea că în viața limbajului sportiv a acționat o tendință netă și rapidă de integrare.

Tendința de integrare a terminologiei sportive s- a manifestat sub două aspecte:

1. prin înlocuirea unor împrumuturi recente cu formații românești sau cu calcuri;

2. prin simplificarea ortografiei multor termeni sportivi. `

In primele trei decenii ale sec. XIX erau curente în scrierile de specialitate cuvinte ca arier, centerhalh, depart, goalkeeper,poursuite, waterpolo.

Aproape de la începutul existenței lor in limba română , aceste neologisme împrumutate (dar neintegrate ) au fost dublate de sinonime –formații românești sau calcuri. Proporțional formațiile românești și formele calchiate au ieșit însă de mai multe ori învingătoare în lupta cu sinonimele-neologisme împrumutate; de aici și impresia evidentă de integrare a terminologiei sportive.

Din punct de vedere istoric, poate fi urmărită și o a treia dispută între termenii sportivi sinonimi; este vorba de lupta între sinonime intrate prin filiere (și, de obicei, la date) deosebite: mitemps, și repriză (ambele, din limba franceză), portant și participant (ambele, din limba franceză), soccer și fotbal (primul din engleză, al doilea din franceză), team și echipă (primul

din engleză și al doilea din franceză). A învins, după cum se poate vedea, sinonimul care avea sau care și-a putut forma în limba noastra o familie lexicală stabilă; când acest lucru nu a fost posibil (ca în cazul lui repriză), atunci conserverea neologismului în limbă a depins în mod hotarâtor de polisemantismul lui.

Tendința de adaptare la limbă apare și mai evident dacă urmărim modul în care a fost ortografiată terminologia sportivă. Se poate vedea clar cum scrierea etimologică a fost înlocuită treptat cu cea fonetică, semn al integrarii termenilor sportivi în sistemul limbii române. Iată etapele ortografice ale catorva termeni sportivi: brasse>bras, crawl>craul, chronometror >cronometor, cross- country> cros> crochet>croseu, derby>derbi, drbbling>drbling, etc.

Uneori adapterea ortografică a termenului sportiv s-a produs în mai mult decât două etape, în cursul unui proces mai complicat: foot-ball > football > fotbal; knock outa>knockuota>cnoucauata.

Periodicul Sportul din Cluj, din anul 1921, foloseste dublete si triplete ortografice și lexicale de tipul championat, șampionat și campionat, cel din urmă izbutind să scoată din limbă pe celelalte doua.

În ultimii zece ani s-a produs stabilizarea otografică a terminologiei sportive. Cu rare excepții, presa și publicațiile de specialitate folosesc o singură ortografie pentru fiecare termen sportiv, în general cea fonetică. Un nume de sport de tipul catch as catch can, nepracticat la noi si prin urmare nepopular, se scrie si astazi ca și acum un sfert de secol. În ultimii ani se remarcă de altfel și câteva intervenții cu character normativ în viața unor termeni sportivi. Exemplul cel mai elocvent pare a fi acela al lui ping-pong, nume de sport înlocuit în toate publicațiile prin tenis de masă. Nu se cunoaște motivul excluderii din limbă a vechiului termen dar se crede că, dintr-un punct de vedere această excludere e nerecomandabilă. Ping-pong își crease în limba română derivatul pingpongist (=sportiv care practica ping-pongul), folosit și astăzi și care nu poate fi înlocuit printr-un sinonim corespunzător format din termenul tenis de masa (tenisman indicând doar pe sportivul care practică tenisul de camp).

Specificul stilului sportiv mai este dat, într-o măsură hotărâtoare , de numărul enorm al sintagmelor care circulă în interiorul acestui stil ; la aceste sintagme pot fi adăugate și numeroase expresii. Sensul sportiv al termenului apărare este azi arhicunoscut, el a patruns desigur în limba literară; dar, intrat în sintagme de tipul apărare om la om sau aparare om la om zona , termenul se tehnicizează, transformându-se dintr-un termen de uz general într-unul de uz cu totul special : în sintagmă, el ramâne legat de un singur sport, baschetul.

În ultimul timp, lexicul român este tot mai mult influențat de anglo- americanisme, mai ales limbajul utilizat de tineri, iar numărul acestora este destul de mare și in continuă creștere. Dicționarele recente conțin multe cuvinte de origine engleză împrumutate de limba romană și franceză. Termenii utili vor rămane în limbile care i-au preluat, iar cei care sunt acum en vogue vor dispărea, cu timpul (de ex. goalkeeper in loc de portar). Împrumuturile din limbile germanice de către limbile romanice, așa cum sunt romana și franceza, ridică probleme de adaptare.

Adapatarea împrumuturilor nu este o problemă ușor de rezolvat, deoarece între cele două limbi există diferențe importante. Împrumuturile mai vechi din limba romană au fost preluate din engleză prin intermediul limbii franceze, deoarece franceza a fost mai bine cunoscută de către romani. In raport cu etimonul englez, aceste imprumuturi prezintă o serie de modificări comune în romană și franceză. Așadar, numeroase anglicisme au fost imprumutate de romană după

ce au trecut prin limba franceză pentru că unele modificări (formale, semantice, morfologice) s-au petrecut pe terenul limbii franceze, iar româna a preluat aceste cuvinte englezești francizate. În consecință, etimologia unor cuvinte romanești ne trimite la limba franceză, deși ele, la origine, aparțin lexicului englez. Adaptarea anglicismelor in limba romană s-a realizat mai ușor pentru că romana și franceza sunt limbi romanice cu o structură apropiată, dar și pentru că romana are o bogată experiență in adaptarea cuvintelor imprumutate din franceză.

In romană și franceză anumite anglicisme au ambele numere (singular și plural), deși in engleză se folosesc numai la plural, de ex. slip din fr. slip (cf. engl. (bathing) slips; șort din fr. short (cf. engl. shorts). O altă categorie de anglicisme din romană cunosc modificări fonetice, grafice, semantice comune cu franceza, fapt ce indică limbafranceză ca sursa directă a termenului romanesc. De exemplu cros din fr. Cross (cf. engl. cross-country); redingotă din fr. redingote (cf. engl. riding-coat, “haină de călărie”. Alte cuvinte in limba franceză iși păstrează forma grafică din engleză, dar in romană au fost adaptate după pronunțare pentru că au fost preluate indirect, iar in comparație cu etimonul englezesc, in romană, prezintă restrangeri de sens identice cu cele din franceză. De exemplu lider cf . fr. leader, miting cf. fr. Meeting sau miting aviatic cf. fr. meeting d΄aviation, spicher cf. fr. speaker. O serie de anglicisme păstrează in romană și franceză forma grafică din engleză, dar numai cu franceza sunt identice și din punct de vedere semantic, așa cum este cazul cu camping cf. fr.camping, flipper cf.fr. flipper, forcing cf. fr. forcing. Anumite cuvinte, care par a fi anglicisme in limba romană, nu există in engleză și americană, ele fiind creații franceze conform modelui englezesc și sunt imprumutate de romană; după engl. sportsman au fost create in romană termeni ca: tenismen cf.fr. tennisman și recordmen cf.fr. recordman.

“Adaptarea unor anglicisme se produce treptat in etape succesive, astfel, in ultima perioadă, preponderent pe cale orală, romana a imprumutat și direct cuvinte din engleză cu o pronunțare aproximativă ca in limba de origine, dar cu probleme de adaptare grafică. Integrarea acestor cuvinte in sistemul limbii romane se poate realiza prin romanizarea totală a scrierii după pronunția cuvantului (meci cf. engl. match) sau prin adoptarea cuvantului cu forma sa ortografică și cu pronunțarea din engleză, considerate a avea statut de cuvinte străine. Aceste două direcții le-am intalnit și in cazurile menționate anterior, atunci cand romana le-a imprumutat prin intermediul limbii franceze: boxeur, lider, miting, spicher vs. camping, forcing etc.” Deoarece primele tendințe au dus la “romanizarea” forțată a unor cuvinte, in prezent acestea au fost “reetimologizate”. Tendințele actuale sunt concludente in cazul următoarelor exemple: cnocaut abreviat k.o. și cnocdaun abreviat k.d. au devenit knockout și, respectiv, knockdown. De asemnea, la unele cuvinte prin “reetilimologizare” s-au introdus variante apropiate grafic de etimon, alături de cea romanizată, de exemplu pocher are și varianta poker. Vom observa că niciuna din cele două tendințe nu sunt profitabile pentru cuvintele care se pot adapta (fonetic și grafic) fără nicio problemă, la sistemul limbii romane.

Situația este mai complicată atunci cand româna începe să imprumute cuvinte direct din engleză. Termenul sportsman “sportiv”, a cărui primă folosire o intalnim la sfarșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului XX, este puțin probabil să fi circulat in limba vorbită și să fi fost pronunțat de către romani ca in engleză; pronunția atestată era [sportmen], in presa sportivă apărând și substantivul feminin sportmenă. În prezent în unele dicționare (DOOM1, DEX) acest cuvânt figurează și este scris la singular ca în engleză sportsman și cu pluralul sportsmeni (la pluralul din engleză se adaugă și desinența romanească de plural – i). In alt dicționar (MDA)

apar numai ca variante, formele grafice romanizate sportmen și sportmeni pentru că s-au adaptat ușor in romană după sport -uri, sportmen definind “persoana care practică un sport”. Potrivit specialiștilor, pluralul termenului, menționat in DOOM2, atat sportsmen cat și sportsmeni este o scăpare și nu o “reetimologizare”. Încă din deceniul al șaselea al secolului trecut au fost împrumutate de limba romană din franceză și au circulat cuvintele formate cu -man, unele inexistente în limba engleză: tenisman, cf. fr. tennisman, pl. tennismans sau tennismen și recordman cf. fr. recordman, pl. recordmans sau recordmen, limba romană dezvoltand și corespondentele lor feminine menționate de unele dicționare: tenismană și recordmană.

În conformitate cu norma din DOOM1 și preluate și de celelalte dicționare, apar următoarele forme: tenisman și tenismeni; recordman și recordmeni, recordmană, recordmenei, recordmene. Observăm că la singular ele reproduc grafia din limba de origine (franceza) cu -man, iar la plural apare o formă hibridă, pluralul (englezesc) – men la care s-a adăugat și desinența romanească – i. Nu credem că cei care pronunțau un tenisman sau un recordman, foloseau pentru plural doi tenismeni sau doi recordmeni. Specialiștii în domeniu consideră că grafia cu -man s-a menținut, fie din inerție, fie pentru că termenii in discuție au fost considerați cuvinte englezești cărora li s-au creat forme grafice apropiate de presupusul etimon (cu singularul in-man, dar pluralul in -men). In MDA aceste cuvinte apar numai ca variante și forme

adaptate grafic după pronunțare, cu -men (la singular și plural, la masculin și feminin):

tenismen,-ă,-i,-e și recordmen,-ă,-i.-e. Un exemplu asemătător il poate constitui și termenul iahtman (rom.), format de la englezescul yachtsman prin cuvantul fancez yachtman.

DOOM2, cea mai recentă lucrare de acest gen in domeniu, a modificat unele inconsecvențe și recomandă drept corecte formele grafice adaptate după pronunțare la cuvintele adaptate și morfologic, precum: tenismen, tenismeni,tenismenă, tenismenei; recordmen, recodrmeni, recordmenă, recordmenei, recordmene.

Deoarece anglicismele compuse cu -man sunt “in curs de adaptare”, formele lor corecte vor fi preluate din DOOM1, iar pronunțarea cu [e] se va unifica. In aceeași situație se găsește și adidași; cuvantul are la origine numele mărcii unui produs de incălțăminte pentru sport.

Așadar, conform normativelor în vigoare există trei modalități de pronunțare și scriere în romană a falselor anglicisme sau a anglicismelor intrate prin filieră franceză compuse cu –man: sg.~man/pl. ~man; sg. ~men/pl.~meni; sg. ~man/pl.~meni.

Cuvintele adaptate din prima și a doua categorie au sau pot avea și corespondente feminine. Toate anglicismele din franceză compuse cu -man sunt tratate in dicționarul menționat drept cuvinte adaptate și neadaptate: în prima variantă sunt cele cu singularul in -man și pluralul in -man+-s; iar a doua variantă reproduce ca pronunție și scriere cuvantul englezesc care circulă în franceză drept cuvant străin, cu singularul in -man și pluralul in -men. Aceeași regulă se aplică și la adaptarea falselor anglicisme create pe terenul limbii franceze: (un) recordman – (des) recordmans sau (des) recordmen. În limba romană cuvintele adaptate din a treia categorie pot fi folosite și cu formele lor de pronunțare și scriere din engleză, fiind considerate cuvinte străine.

Norma de scriere a anglicismelor compuse cu -men/-meni și imprumutate pe cale orală din engleza britanică sau americană va fi cf. Sportmen -i, ca și la falsele anglicisme imprumutate din franceză și adaptate după pronunțarea lor “anglicizată” in romană, cf. tenismen, recordmen.

Datorită faptului că o limbă se vorbește mai mult decat se scrie, cat și datorită influenței pronunțării (se poate vedea cum englezescul sportman a devenit in romană sportmen) și al presiunii celorlalte cuvinte din domeniu (tenismen cf. fr. tennisman), este posibil ca elementul de compunere -man din anglicismele in curs de adaptare să se scrie “romanizat” – men, la singular și la plural.

Împrumutul masiv de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen socio-cultural care s-a manifestat în majoritatea limbilor europene. Un rol important l-a avut mass media și a contribuit la educarea lingvistică a publicului și la internaționalizarea lexicului limbii literare.

Subcapitolul IV.1 Texte commentate.

Prezentul subcapitol oferă o analiză concretă a câtorva anglicisme folosite in diverse articole sportive.

EXEMPLUL 1

VIDEO: Cea mai mare gafa din cariera lui Casillas! Puyol a ramas masca: "Mai bine trimiteam mingea in aut, daca stiam ca te incurca in asa hal!"

Sport.ro, 16.11.2011 (http://www.sport.ro/amicale/video-cea-mai-mare-gafa-din-cariera-lui-casillas-puyol-a-ramas-masca-mai-bine-trimiteam-mingea-in-aut.html )

ÁUT. Plural auturi,articulare autul ,s.n. = Situație când mingea iese în afara terenului de joc. Din engleza out

Propozitii: 1.Radoi a executat un aut.

2.Autul acela a fost baza golului inscris in minutul 90.

3.Autul se executa atunci cand mingea iese in afara terenului

AUT auturi, adv., s.n. (Sport) 1. Adv.b În afara terenului de joc. 2. S.n. Situație în care un jucător scoate mingea în afara terenului de joc; penalizare aplicată de arbitru împotriva jucătorului respectiv. – Din engl. out „afară”.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

AUT I. adv. (sport) în afara terenului de joc. II. s. n. ieșirea, scoaterea mingii în afara terenului de joc; penalizarea aplicată în această situație. (< engl. out, afară)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXEMPLUL 2

Canyoning pe Valea Cernei si rafting pe Cerna

Prea mult stres si plictiseala in ultima vreme? Imagineaza-ti cum ar fi sa stai sambata seara alaturi de prieteni noi sau vechi… sau de familie… pe malul apei… mancand un gulas cald la ceaun… dupa ce v-ati petrecut o zi pe munte.

Oare nu ti-ar cadea bine dupa atatea ore la birou sa iesi si tu un pic in natura, sa simti un pic aerul de munte, sa faci un foc de tabara, sa simti si tu ca traiesti pana la urma? Doar pentru amintiri traim, nu pentru munca.

Daca te regasesti in cele de mai sus, ia-ti prietenii sau familia si vino cu noi intr-un weekend in Valea Cernei. Te va face sa te simti ca nou si sa te intorci apoi la activitatile zilnice mai proaspat si mai zambitor. Detaliile despre program le gasesti mai jos.

(http://www.x-tours.ro/canyoning-pe-valea-cernei-si-rafting-pe-cerna)

Canyoningul este un sport relativ nou, foarte iubit in Europa si Statele Unite si practicat din ce in ce mai mult si la noi in tara. Ca activitate turistica canyoningul se incadreaza in turismul activ sau de aventura si nicidecum in sportul extrem cum este de multe ori prezentat de catre unii operatori, din nepricepere sau din dorinta de a insela clientii.

Canyoningul presupune deplasarea prin albiile si apa a raurilor de munte, coborarea cascadelor si traversarea inot a acumularilor de apa, fiind o activitate ludica si sportiva ce se poate realiza pe orice nivel de pregatire sau dificultate.

CANION (‹ fr., sp.) s. n. Vale simetrică adîncă și îngustă, de natură erozivă, cu versanți abrupți și cu fundul îngust, de obicei ocupat în întregime de albia minoră (ex. Marele Canion Colorado, S.U.A.). Se formează în special în podișuri cu structuri orizontale, în roci dure și cu climat arid.

Dicționar enciclopedic, Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Editura Enciclopedică, 1993-2009

Canyoning (sport extrem constând în coborârea pe văile unor torenți din munți), face parte din categoria împrumuturilor necesare, care sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.

EXEMPLUL 3

Unirea Urziceni învinge FC Vaslui cu 2-1

29 Aug 2010, 23:53

Foto: gsp.ro

UnireaUrziceni a învins, duminică seară, FC Vaslui, cu scorul de 2-1, în cadrul unui meci din etapa a VI-a a Ligii I de fotbal. Gazdele au deschis scorul în minutul 24 de Maftei în urma unui corner executat de Frunză. 16 minute mai tărziu, arbitrul acordă penalty pentru Unirea, după un fault al lui Galamaz asupralui Wesley. Valeriu Bordeanu a transformat lovitura de pedeapsă.

În minutul 88 este din nou penalty, de această dată pentru vasluieni, dupa un fault al portarului C. Grigore.

Cu câteva secunde înainte de finalul partidei, vasluienii au o ocazie imensă de egalare, însă Pouga nu reușește să reia din fața porții.

Echipele de start:

FC Vaslui:Kuciak, Annang, Farkas, Papp, Milanov, R. Costin, Genchev, Wesley, Milisavljevici, Pouga, Adailton

UnireaUrziceni: C. Grigore, E. Nicu, Galamaz, Mehmedovici, Bordeanu, Onofraș, Brandan, Todoran, Maftei , S. Frunză, Bilașco

Antena3.ro

(http://www.antena3.ro/sport/fotbal-intern/unirea-urziceni-invinge-fc-vaslui-cu-2-1-106122.html )

PENÁLTI.plural penaltiuri, articulare penaltiul ,s. n.= Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise înapropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. – Din Engleza penalty

Propozitii: 1.Arbitrul nu a acordat penalty pentru “U” Craiova , facandu-se ca nu a observant greseala adversarilor.

2. Penaltiul este o lovitura de pedeapsa de la 11 metri.

3. Jucatorul a dat gol din penalty.

PENÁLTI, penaltiuri, s.n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. – Din fr., engl. penalty.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PENÁLTI ~uri n. Lovitură de pedeapsă executată de la 11 metri la fotbal și de la 7 metri la handbal în poarta echipei adverse. /<fr., engl. penalty

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

PENÁLTI s.n. Lovitură de pedeapsă la fotbal de la 11 m, acordată în urma unei infracțiuni comise în careul propriu de echipa aflată în apărare; penalizare. [Pl. -iuri. / < engl. penalty].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

CORNER[cornăr].plural cornere, articulare cornerul, s. n.=Lovitură din colțul terenului,la fotbal, care se acordă echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spateleliniei propriei porți. – Din englezacorner

Propozitii: 1. Lovitura din coltul terenului de fotbal se numeste corner.

2. A dat gol din corner.

3. Cornerul executat de catre acel jucator a fost imprecis.

CORNER, cornere, s.n. Lovitură din colțul terenului, la fotbal, care se acordă echipei în atac, dacă un jucător din apărare trimite mingea în spatele liniei propriei porți. – Din engl., fr. corner.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓRNER s.n. Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înțelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri și vânzării lor la prețuri ridicate. – Cuv. engl.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CÓRNER s. n. organizație de speculanți din țările de limbă engleză, care acaparează mărfurile în vederea ridicării prețurilor lor. (< engl. corner)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CÓRNER s. n. lovitură de colț la fotbal care se acordă echipei în atac dacă mingea depășește linia de poartă, atinsă ultima oară de un jucător din apărare. (< engl., fr. corner)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CÓRNER s. (SPORT) lovitură de colț. (A executa un ~.)

Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002

CÓRNER ~e n. 1) (în fotbal) Lovitură de pedeapsă executată din colțul terenului; lovitură de colț. 2) ec. Achiziționare a unor mărfuri cu scopul comercializării acestora la preț de monopol. /<engl. corner

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

CÓRNER s.n. Lovitură de colț la fotbal, care se acordă echipei în atac dacă mingea depășește linia de poartă, fiind atinsă ultima oară de un jucător din apărare. [< engl., fr. corner].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

EXEMPLUL 4

„Pinalty", porecla lui Gheorghe Ștefan, a devenit marcă înregistrată

Postat la: 13.05.2009 16:29Ultima actualizare: 13.05.2009 17:15

„Pinalty", porecla lui Gheorghe Ștefan, a devenit marcă înregistrată

Patronul Ceahlăului a primit certificatul de la OSIM, cadou de ziua lui

“Pinalty” nu poate fi folosit în publicitate, divertisment, educație sau sport fără acordul lui Ștefan

Porecla lui Gheorghe Ștefan, patronul Ceahlăului Piatra Neamț, celebra “Pinalty”, a devenit marcă înregistrată cu acte în regulă la OSIM și nu poate fi folosită în publicitate, divertisment, cultură, educație, sport și afaceri comerciale, financiare, monetare și imobiliare fără acordul primarului orașului Piatra Neamț.Înregistrarea mărcii "Pinalty" la OSIM a fost un cadou pentru Gheorghe Ștefan, lucru confirmat chiar de noul proprietar: "Acest cadou l-am primit chiar de ziua mea, pe 24 aprilie. O persoană din cercul restrâns de prieteni s-a ocupat, în ascuns, de această idee de a inregistra la OSIM numele «Pinalty», așa că nu știu cât a costat. Eu doar am acceptat ideea care mi-a fost propusă".

PENÁLTI, penaltiuri, s.n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. – Din fr., engl. penalty.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PENÁLTI ~uri n. Lovitură de pedeapsă executată de la 11 metri la fotbal și de la 7 metri la handbal în poarta echipei adverse. /<fr., engl. penalty

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

PENÁLTI s.n. Lovitură de pedeapsă la fotbal de la 11 m, acordată în urma unei infracțiuni comise în careul propriu de echipa aflată în apărare; penalizare. [Pl. -iuri. / < engl. penalty].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

Terminologia sportiva de amănunt este formată în cea mai mare parte din neologisme împrumutate. Numeroasele grafii neromânești ale cuvintelor care o compun, precum și unele oscilații grafice din zilele noastre în scrierea unuia și aceluiași cuvant ne arata ca aceasta terminologie este mai putin integrată în sistemul limbii romane.

EXEMPLUL 5

Pinalti: PDL este în acest moment un brand pierzător

24 aug 2011, 15:39 |

REALITATEA.NET

Președintele PDL Neamț, Gheorghe Ștefan (Pinalti), vorbește într-un intreviu pentrud cnews.ro despre Campania electoral pentru Adrian Rădulescu și despre cum au reușit să câștige parțialele de duminică în pofida percepției proaste a publicului față de politicile partidului său.

Pinalti spunecă ar fi pierdut alegerile dacă ar fi mizat pe brandul PDL / FOTO: Grup RC

Imaginea 1/1

Întrebat dacă Adrian Rădulescu ar fi câștigat alegerile de la Neamț în condițiile votului pe liste, Gheorghe Ștefan spune că este dificil să se pronunțe."(…) Cred că ar fi fost mult mai greu, dacă era vot pe liste. Brandul PDL, astăzi, când vorbim, este pierzător. Trebuie să facem o mișcare politică în care să ne asociem cu mai multe partide de dreapta și să rebrănduim partidul", afirmă primarul din Piatra Neamț. Acesta admite că a avut emoții mari la aceste alegeri și refuză să comenteze acuzațiile de fraudă aduse de USL. Ștefan. Argumentele sale: e ca-n fotbal," dacă la un meci te defavorizează arbitrul, dar îl câștigi, nu mai zici nimic". "De 11 ani, de când sunt în politică, nu am avut emoții mai mari ca la aceste alegeri. Pentru mine au fostimprevizibile și nu am putut să simt electoratul, pentru că PDL și portocaliul nu mai sunt dorite de oameni. Și noi am scos în evidență aptitudinile și valoarea candidatului", comentează Gh. Ștefan. Întrebat dacă va coordona campania PDL la viitoarele alegeri pe țară, așa cum se spune la bursa zvonurilor, Pinalti nu s-sr da înapoi: "Eu pot să fiu și doar un strategy sau să ofer logistica pe care o am eu, la filiala Neamț, care poate fi preluată dacă cei de la centru consideră că este bună. Omul cât trăiește învață și logistica poate fi îmbunătățită. Dar consider că o experiență de genul ăsta (câștigarea alegerilor de duminică – n.r.) contează pentru noi".

Citeste mai multpe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/pinalti-pdl-este-in-acest-moment-un-brand-pierzator_864453.html#ixzz0hVJo4dy5

PENÁLTI, penaltiuri, s.n. Lovitură de pedeapsă dintr-un punct situat aproape de poartă, acordată la fotbal, handbal etc. în urma unei greșeli comise în apropierea propriei porți de către echipa aflată în apărare. – Din fr., engl. penalty.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

PENÁLTI ~uri n. Lovitură de pedeapsă executată de la 11 metri la fotbal și de la 7 metri la handbal în poarta echipei adverse. /<fr., engl. penalty

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

PENÁLTI s.n. Lovitură de pedeapsă la fotbal de la 11 m, acordată în urma unei infracțiuni comise în careul propriu de echipa aflată în apărare; penalizare. [Pl. -iuri. / < engl. penalty].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

Terminologia sportiva de amănunt este formată în cea mai mare parte din neologisme împrumutate. Numeroasele grafii neromânești ale cuvintelor care o compun, precum și unele oscilații grafice din zilele noastre în scrierea unuia și aceluiași cuvant ne arata ca aceasta terminologie este mai putin integrată în sistemul limbii romane.

EXEMPLUL 6

Cel mai tare dribling! L-a aruncat IN CAP dupa care a ras de el alaturi de toata sala!

| Marti, 07 Februarie 2012

Vezi cel mai tare dribbling din baschet! Si-a trimisadversarul direct in cap! A facut un dribling superb, a pus o frana brusca, iar adversarul sau s-a aruncat direct in cap. "Imi pare bine ca nu m-am accidentat. A pus o frana atat de brusca in regim de viteza si cu mingea in dribling, incat am cazut direct in cap. Toata sala a ras de mine, dar asta este. Se mai intampla in baschet!", a recunoscut "victima". Urmariti mai jos un super video cu cel mai tare dribling! L-a aruncat in cap dupa care a ras de el alaturi de toata sala.

Sport.bzi.ro (http://sport.bzi.ro/cel-mai-tare-dribling-l-a-aruncat-in-cap-dupa-care-a-ras-de-el-alaturi-de-toata-sala-super-video-18479 )

DRÍBLING, driblinguri, s.n. Driblare. ♦ Procedeu sau ansamblu de procedee tehnice folosite de un sportiv spre a-și dribla adversarul. – Din engl. dribbling.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DRIBLING s. n. driblare. (< engl. dribbling)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

DRÍBLING s. (SPORT) driblaj, driblare. (~ la portarul advers.)

Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002

DRÍBLING ~uri n. sport Procedeu tehnic de înaintare cu mingea, constând în driblarea adversarului. /<engl. dribbling

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

DRÍBLING s.n. Driblare. [Pl. -guri. / < engl. dribbling].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

EXEMPLUL 7

Morosanu facut KO dupa 26 de secunde de Zimmerman!

Catalin Morosanu a fost pus la podea dupa o serie mortala a olandezului

Doar 26 de secunde i-au trebuit lui Zimmerman pentru a-l face KO pe roman. Morosanu a fost trimis la podea dupa o combinatie mortala genunchi-croseu de dreapta

Sursa: www.mnw.ro

K.O. s.n. v. knock-out.

CNÓCAUT, cnocauturi, s, n. Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CNOCAUT [NÓC-AUT] abr. k. o. / s. n. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

cnócaut s. n. (sil. mf. cnoc-aut), pl. cnócauturi; abr. k.o.

Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002

CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. [Sil. cno-ca-ut] /<fr., engl. knock-out

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

CNÓCAUT s.n. Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; (p. ext.) competiție în care învinsul este eliminat imediat. ♢ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. [Pron. noc-aut, scris și knock-out, abrev. k.o., pl. -turi. / < engl., fr. knock-out].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. Tranz. A-și învinge adversarul prin cnocaut. [Pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

CNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

CNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

“Adaptarea unor anglicisme se produce treptat in etape succesive, astfel, in ultima perioadă, preponderent pe cale orală, romana a imprumutat și direct cuvinte din engleză cu o pronunțare aproximativă ca in limba de origine, dar cu probleme de adaptare grafică. Integrarea acestor cuvinte in sistemul limbii romane se poate realiza prin romanizarea totală a scrierii după pronunția cuvantului (meci cf. engl. match) sau prin adoptarea cuvantului cu forma sa ortografică și cu pronunțarea din engleză, considerate a avea statut de cuvinte străine. Aceste două direcții le-am intalnit și in cazurile menționate anterior, atunci cand romana le-a imprumutat prin intermediul limbii franceze: boxeur, lider, miting, spicher vs. camping, forcing etc.” Deoarece primele tendințe au dus la “romanizarea” forțată a unor cuvinte, in prezent acestea au fost “reetimologizate”. Tendințele actuale sunt concludente in cazul următoarelor exemple: cnocaut abreviat k.o. și cnocdaun abreviat k.d. au devenit knockout și, respectiv, knockdown.

EXEMPLUL 8

Oradea e în play-off la baschet!

Am fost de față azi la cea mai mare performanță a baschetuluiorădean.CSM Oradea s-a calificat azi în play-off-ul primei ligi a baschetului românesc.Și nu a făcut-o oricum, ci de pelocul 6, unul onorabil, în condițiile în care suntem peste orașe precum Sibiu, Timișoara sau Pitești, cu o tradiție în baschet mult peste Oradea.

(http://www.calincorpas.ro/2011/04/oradea-e-in-play-off-la-baschet/ )

Playoff = un turneu care are loc după programul de un sezon a fost finalizată; utilizate pentru a determina un campion.

http://ro.termwiki.com/RO:playoff

EXEMPLUL 9

Michael Schumacher

Cand spui Michael Schumacher spui Formula 1. Prin cele sapte titluri mondiale pe care le-a castigat, 91 victorii, 68 pole position-uri si 76 cele mai rapide tururi de pista, Michael este considerat ca fiind cel mai bun pilot de Formula 1 care a existat vreodata. In 2006, in urma sondajului facut de FIA, Michael a fost declarat ca fiind cel mai popular pilot care a evoluat vreodata. Talentul sau ramane de neegalat prin cele 5 titluri mondiale castigate consecutiv

(http://www.astrocafe.ro/articole/celebritati-5/articol-michael_schumacher-13)

POLE-POSÍTION s. f. Poziția cea mai favorabilă (la începutul unui concurs de viteză auto). [Pr.: polpozișn] – Cuv. engl.

Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

POLE POSITION [poul pəzíʃn] (loc. engl.) expr. engl. (În cursele de automobilism) Poziție de plecare a pilotului, din prima linie, în partea interioară a pistei, avantajoasă în debutul cursei. Se realizează prin obținerea celui mai bun timp, pe o tură a circuitului.

Dicționar enciclopedic, Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Editura Enciclopedică, 1993-2009

pole position expr. (pub.) 1. (în sport) prima poziție de pe grila de start a unui concurs de automobilism sau motociclism, ocupată de sportivul care a obținut cel mai bun timp la antrenamente. 2. postură de favorit a unui politician intrat în cursa electorală.

Dicționar de argou al limbii române, George Volceanov, Editura Niculescu, 2007

Pole-position (poziție de favorit într-o competiție sportivă) face parte din categoria anglicismelor de „lux”, care sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvintele românești, fără a aduce informații suplimentare.

EXEMPLUL 10

Cele mai tari locuri de rafting din Romania

Raurile practicabile sunt pe o scala de WW I. (usor) – WW VI. (limita navigabilitati) iar explorarea acestora depinde de cele mai multe ori de colaborarea dintre coechipieri. de obicei turele sunt de gradul WW II.(putin dificil) si gradul WW III.(moderat dificil), la nivel mai dificil este nevoie de multa experienta si o conditie fizica buna.

In Romania sunt putine rauri corespunzatoare practicarii acestor sporturi si cotele apelor sunt foarte instabile, astfel deocamdata putina lume le practica. Raurile posibile ar fi Crisul-Repede, al carei apa curge din doua baraje hidroenergetice; Jiul este renumit de viiturile uriase dupa ploi; in chei fascinante curge Nera si Cerna; Muresul si Bistrita sunt usor de incalecat si de novici.

(http://barciinbagaje.wordpress.com/2010/05/22/cele-mai-tari-locuri-de-rafting-din-romania/ )

RÁFTING s. n. sportul coborârii cu pluta pe ape repezi de munte. (< engl. rafting)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXEMPLUL 11

Skateboarding 101 – ghid pentru incepatori

28.10.2009

Cat timp e vreme buna afara, ne mai putem da si cu biciclete, skateboarduri, role sau orice alt mijloc de deplasare pe trotuar/strada. Azi vorbim despre skateboarding si despre cum sa te apuci de sportul asta. Nu intru in discutia despre motivatia de a te da cu skateboardul, dar spun un singur lucru – daca vrei sa te apuci de el, trebuie sa investesti niste timp si bani, pentru ca nu poti inchiria skateboarduri asa cum faci cu schiurile sau cu snowboardurile.

(http://www.freejump.ro/2009/10/skateboarding-101-ghid-pentru-incepatori/)

SKATE-BOARD [SCHÉIT-BORD] s. n. sport care constă din alunecarea pe o placă pe patru rotile, folosind terenurile asfaltate, aleile din parcuri etc. (< engl. skate-board)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

skateboard (angl.) [pron. schéĭtbord] (-board) s.n., pl. skateboarduri

Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2005

Skateboard (sportul practicat cu ajutorul planșei pe role) face parte din categoria împrumuturilor necesare, care sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenței și nu în ultimul rând al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.

EXEMPLUL 12

Takkyu in japoneza inseamna “Ping-Pong”,e un joc foarte frumos,din perspectiva mea .
Ai nevoie doar de reflexe bune .Alte sporturi pe care le practic : fotbal si baschet ,tenisul de masa pe langa faptul ca iti mareste capacitatea de reactie,iti da posibilitatea de a vorbi cu “adversarul” tau despre orice facand ,intr-un fel,relaxant acest sport.
E nasol ca in Buzau sunt din cate am vazut ca sunt 4 mese si inca atat cu plata la strand in Parcul tineretului, sunt la scoala 15 printre blocuri ,la fel si pe langa Judecatorie si mai e una moderna (e bine ca e macar una ) in Tineret (daca mai sunt si altele si eu nu le-am precizat va rog sa imi aduceti la cunostinta). Oricum, Takkyu imi place mult, dar la un moment dat ma voi plictisi de el . E bine la un aer liber, la un suc dar tot mai bine e la un tenis de masa care iti da o experienta misto .

Sursa: http://dragomir-mircea.blog.com/2009/06/27/takkyu/

FOTBAL

FÓTBAL s.n. Joc sportiv cu mingea între două echipe de câte 11 jucători, fiecare dintre jucători căutând să introducă mingea în poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare altă parte a corpului, în afară de mâini. – Din engl., fr. football.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

FÓTBAL s. n. joc sportiv între două echipe de câte 11 jucători, care caută să introducă mingea, jucată doar cu piciorul și capul, în poarta adversă. (< engl., fr. football)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

FÓTBAL s. sportul cu balonul rotund, sportul rege.

Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002

fotbal s. n.

Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002

FÓTBAL n. Joc sportiv cu mingea, între două echipe, pe un teren special amenajat, care constă în introducerea mingii în poarta adversarului, lovind-o cu piciorul (sau altă parte a corpului în afară de mână). /<engl., fr. football

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

FÓTBAL s.n. Joc cu mingea practicat pe un teren de anumite dimensiuni între două echipe de câte unsprezece jucători, care pot lovi mingea numai cu piciorul sau cu capul pentru a o băga în poarta adversarului. [Var. futbol s.n. / < engl., fr. football < engl. foot – picior, ball – minge].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

BASCHET

BÁSCHET, (1) s.n., (2) bascheți, s.m. 1. S. n. Baschetbal. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Ghete de baschetbal. – Din fr. basket.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

BÁSCHET s. (SPORT) baschetbal.

Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002

báschet (joc) s. n.

Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002

BÁSCHET1 n. v. BASCHETBAL. /<fr. basket

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

BÁSCHE//T2 ~ți m. mai ales la pl. Ghete pentru baschetbal. /<fr. basket

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

BÁSCHET s.n. Joc de echipă cu mingea în care fiecare echipă urmărește să arunce mingea într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse. // s.m. pl. Încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă, folosită în practicarea jocului de baschet. [Var. baschetbal, baschetbol s.n. / < engl., fr. basket(-ball)].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

BÁSCHET I. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal. II. s. m. pl. încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă. (< engl., fr. basket)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

báschet1 (joc) s. n.

Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 2005

TENIS

TÉNIS (1) s.n., (2) teniși, s.m. 1. S.n. (Și în sintagma tenis de câmp) Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărțit în două printr-o plasă joasă; sportul alb. ♢ Tenis de masă = joc sportiv practicat cu mingi mici de celuloid și cu palete, pe o masă specială de formă dreptunghiulară, despărțită în două părți egale de un fileu, care se desfășoară între doi jucători sau între două perechi; ping-pong. 2. S.m. (Mai ales la pl.) încălțăminte pentru tenis. Pereche de teniși. – Din engl., fr. tennis.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

TÉNIS s. (SPORT) 1. sportul alb. 2. tenis de masă = ping-pong.

Dicționar de sinonime, Mircea și Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002

ténis (joc) s. n.

Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002

TÉNIS n. Joc sportiv între doi jucători sau între două perechi de jucători pe un teren special amenajat, constând în aruncarea mingii peste o plasă, lovind-o cu racheta. ♢ ~ de masă tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masă specială, despărțită în două jumătăți printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

TÉNIS s.n. Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu racheta, de către un număr par de jucători, pe un teren despărțit în două printr-o plasă. ♦ Tenis de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă mare, cu mingi mai mici; ping-pong. [< engl., fr. tennis].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

TÉNIS I. s. n. joc sportiv ce se dispută între doi sau patru jucători, care își trimit mingea peste fileu cu ajutorul rachetelor. ♢ ~ de masă = joc asemănător tenisului, care se joacă pe o masă împărțită printr-un fileu, cu mingi lovite cu paletele; ping-pong. II. s. m. pl. încălțăminte de sport, din pânză, cu tălpi de cauciuc. (< fr., engl. tennis)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

EXEMPLUL 13

9AM » Sport » Federer, cel mai bogat tenisman din istorie

Federer, cel mai bogat tenisman din istorie

17 Octombrie 2008, 13:15:59

Elvetianul Roger Federer l-a depasit pe Pete Sampras in ierarhia financiara dupa ce l-a invins, miercuri seara, pe cehul Radek Stephanek, scor 6-3, 7-6, in turul 2 al turneului Masters de la Madrid, informeaza site-ul oficial al ATP.

TÉNISMAN, -Ă, tenismeni, -e, s.m. și f. Jucător de tenis. [Var.: ténismen, -ă, s.m. și f.] – Din fr. tenisman.

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

tenismán s. m., pl. tenisméni

Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002

TENISM//ÁN ~éni m. Jucător de tenis. /<fr. tennisman

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

TENISMÁN, -Ă s.m. și f. Sportiv care practică tenisul. [Pron. -men, pl. -meni, -mene. / < fr. tennisman].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

TENISMÁN, -Ă s. m. f. sportiv care practică tenisul. (< fr. tennisman)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Incă din deceniul al șaselea al secolului trecut au fost imprumutate de limba romană din franceză și au circulat cuvintele formate cu -man, unele inexistente in limba engleză: tenisman, cf. fr. tennisman, pl. tennismans sau tennismen și recordman cf. fr. recordman, pl. recordmans sau recordmen, limba romană dezvoltand și corespondentele lor feminine menționate de unele dicționare: tenismană și recordmană.

In conformitate cu norma din DOOM1 și preluate și de celelalte dicționare, apar următoarele forme: tenisman și tenismeni; recordman și recordmeni, recordmană, recordmenei, recordmene. Observăm că la singular ele reproduc grafia din limba de origine (franceza) cu -man, iar la plural apare o formă hibridă, pluralul (englezesc) – men la care s-a adăugat și desinența romanească – i. Nu credem că cei care pronunțau un tenisman sau un recordman, foloseau pentru plural doi tenismeni sau doi recordmeni. Specialiștii in domeniu consideră că grafia cu -man s-a menținut, fie din inerție, fie pentru că termenii in discuție au fost considerați cuvinte englezești cărora li s-au creat forme grafice apropiate de presupusul etimon (cu singularul in-man, dar pluralul in -men). In MDA aceste cuvinte apar numai ca variante și forme

adaptate grafic după pronunțare, cu -men (la singular și plural, la masculin și feminin):

tenismen,-ă,-i,-e și recordmen,-ă,-i.-e. Un exemplu asemătător il poate constitui și termenul iahtman (rom.), format de la englezescul yachtsman prin cuvantul fancez yachtman.

DOOM2, cea mai recentă lucrare de acest gen in domeniu, a modificat unele inconsecvențe și recomandă drept corecte formele grafice adaptate după pronunțare la cuvintele adaptate și morfologic, precum: tenismen, tenismeni,tenismenă, tenismenei; recordmen, recodrmeni, recordmenă, recordmenei, recordmene.

Deoarece anglicismele compuse cu -man sunt “in curs de adaptare”, formele lor corecte vor fi preluate din DOOM1, iar pronunțarea cu [e] se va unifica. In aceeași situație se găsește și adidași; cuvantul are la origine numele mărcii unui produs de incălțăminte pentru sport.

Așadar, conform normativelor in vigoare există trei modalități de pronunțare și scriere in romană a falselor anglicisme sau a anglicismelor intrate prin filieră franceză compuse cu –man: sg.~man/pl. ~man; sg. ~men/pl.~meni; sg. ~man/pl.~meni.

Cuvintele adaptate din prima și a doua categorie au sau pot avea și corespondente feminine. Toate anglicismele din franceză compuse cu -man sunt tratate in dicționarul menționat drept cuvinte adaptate și neadaptate: in prima variantă sunt cele cu singularul in -man și pluralul in -man+-s; iar a doua variantă reproduce ca pronunție și scriere cuvantul englezesc care circulă in franceză drept cuvant străin, cu singularul in -man și pluralul in -men. Aceeași regulă se aplică și la adaptarea falselor anglicisme create pe terenul limbii franceze: (un) recordman – (des) recordmans sau (des) recordmen. In limba romană cuvintele adaptate din a treia categorie pot fi folosite și cu formele lor de pronunțare și scriere din engleză, fiind considerate cuvinte străine.

Norma de scriere a anglicismelor compuse cu -men/-meni și imprumutate pe cale orală din engleza britanică sau americană va fi cf. Sportmen -i, ca și la falsele anglicisme imprumutate din franceză și adaptate după pronunțarea lor “anglicizată” in romană, cf. tenismen, recordmen.

Datorită faptului că o limbă se vorbește mai mult decat se scrie, cat și datorită influenței pronunțării (se poate vedea cum englezescul sportman a devenit in romană sportmen) și al presiunii celorlalte cuvinte din domeniu (tenismen cf. fr. tennisman), este posibil ca elementul de compunere -man din anglicismele in curs de adaptare să se scrie “romanizat” – men, la singular și la plural.

EXEMPLUL 14

VIDEO: Japonezii au inventat cel mai cretin sport! 150 de oameni se bat fara reguli si fara ..motiv! Vezi scenele incredibile

Botaoshi este un sport cel putin ciudat

Inventat in perioada 1954-1955, Botaoshi consta in 2 echipe a cate 75 de membri si un stalp de lemn. Echipa care ataca trebuie sa il dea jos pe cel care se afla in varful stalpului prin orice metoda!

Echipa care ataca are numai 2 minute si jumatate sa dea adversarul jos altfel "fundasii" castiga.

SPORT ~uri n. Totalitate de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic și sistematic în vederea întăririi organismului, dezvoltării voinței și a obținerii unor performanțe. ~ de iarnă. Sală de ~. /<engl., fr. sport

Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002

SPORT s.n. Practică metodică a exercițiilor fizice, făcută pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. [< fr., engl. sport].

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

SPORT s. n. ansamblu de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. ♢ fiecare dintre exercițiile sau jocurile din acest ansamblu. (< fr. sport)

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Concluzii

Anglicismele sunt o realitate, o dovadă vie a evoluției limbii. Atitudinea vorbitorilor și a

specialiștilor față de avalanșa de anglicisme din limbajul audiovizual românesc trebuie să fie una

rațională, întrucât e necesară măsurarea atât a avantajelor, cât și a dezavantajelor. Dintre acestea mentionam: nesiguranta de adaptare, crearea de forme inculte (vezi ciunga, plovar) sau forme hipercorecte (clovn pronuntat ca în limba engleza, desi el s-a adaptat total), riscul pleonasmelor.

Anglicismele nu au determinat o ,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au

contribuit la permanenta ei înnoire și reconstrucție, la nuanțarea ei semantică și stilistică, la

modernizarea lexicului. Influența limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefiind cu nimic mai periculos decât alte influențe străine care s-au manifestat de-a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesitati de expresie atât culturale, cât si sociale (aparitia unor realitati extralingvistice noi, determinata de fapte ce tin de progresul umanitatii), cât si functionale (necesitatea existentei în limba a unor termeni care sa desemneze aceste realitati noi din viata oamenilor).

Esenta limbii este aceea de a se reînnoi în permanenta. Împrumutul din alte limbi reprezinta un aspect al creativitatii lingvistice prin care limba se schimba, îmbogățindu-se neîncetat pentru a corespunde unor realități în permanență noi.

Nu trebuie să uităm că înnoirea vocabularului unei limbi este un proces normal și inevitabil, în condițiile care au loc în cadrul societății umane. În contextul anglicizării, trebuie în mod neapărat menționată influența foarte mare pe care o au vorbitorii nativi de limba engleză,în special, cei din Marea Britanie și S.U.A. asupra industriei filmului, radioului, muzicii, științei,Internetului, etc. Aceste domenii, specialmente, fac din limba engleză cea mai răspândită limbă din lume. În prezent, limba engleză conține aproape un milion de cuvinte (inclusiv jargonul, expresiile tehnico- științifice). Engleza este, așadar, cea mai bogată limbă din lume, cu o capacitate extraordinară de a crește, a se răspândi și a se transforma, inclusiv prin infiltrarea în alte limbi. Limba engleză este a treia cea mai vorbită limbă de pe mapamond, cu circa 400 de milioane de vorbitori nativi și încă atâția care o folosesc în calitate de limbă secundară. În comparație cu limba chineză și hindusă, vorbite preponderent în China și, respectiv, India, limba engleză care este vorbită pe scară largă în mai mult de 100 de țări, conform cercetătorilor, poate fi considerată ca având acelașă rol ca și latina sau greaca în perioada Imperiului Roman.

Astfel, consider demn de menționat că vorbim despre un fenomen internațional ( nu numai european, ci și mondial), fără nici un fel de frontiere – un proces continuu de sublimare

lingvistică. Astăzi un fapt lingvistiv de actualitate, împrumutul masiv de termeni anglo-americani s-a manifestat preponderent după cel de-al doilea război mondial în majoritatea limbilor europene și nu numai. Mă refer la un fenomen anglicisist, mai ales datorită progresului anumitor domenii ale tehnicii, științei. Dar trebuie subliniat faptul că aceste împrumuturi și influențe sunt

necesare, chiar pozitive, atâta timp cât nu devin exagerate. Împrumutul de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen desfășurat în limba noastră mai ales în ultimele decenii. E o pătrundere masivă, care continuă să crească într-un ritm accelerat, dar care îți găsește motivația în necesitatea de a desemna anumite realitîți lingvistice și extralingvistice. Aceste realități au uneori nevoie de termeni neechivoci ( mai ales termeni tehnici care necesită precizie) pentru a fi desemnate.

Capitolul IV. Anglicisme folosite în sport.

În ceea ce privește anglicismele folosite in domeniul sportiv numerosi cercetatori si lingvisti consemnează informatii valoroase in ceea ce priveste uzura acestor termeni, dupa cum urmează :

Mircea Seche (1959) face precizări asupra stilului și termenilor din domeniul sportului, în articolul Despre stilul sportiv, în care clasifică termenii sportivi conform criteriului frecvenței. Autorul observă capacitatea limbii române de a asimila și de a adapta destul de repede împrumuturile din limba engleză; afirmația este susținută de indicarea anumitor corelații dintre

aspectele fonetice și ortografice; concluziile sunt obținute în urma analizei stadiilor adaptărilor ortografice. Mircea Seche constată că, în majoritatea cazurilor, împrumuturile din domeniul publicistic și cel al sportului înregistrează o singură variantă de ortografiere pentru fiecare termen în parte, de obicei varianta fonetică.

Ion Gheție (1957) aduce informații suplimentare asupra termenilor sportivi împrumutați din limba engleză, în articolul Observații asupra limbii folosite în „Sportul popular”. Autorul identifică următoarele faze în procesul de adaptare: inițial cuvântul împrumutat apare în forma sa fonetică originară, apoi doar un număr redus de vorbitori utilizează pronunțarea originară, în timp ce majoritatea vorbitorilor renunță la pronunțarea specifică limbii engleze.

Mihai Bujeniță (1966), analizând terminologia nautică împrumutată din limba engleză, relevă importanța stabilirii etimologiilor, identifică vechimea cuvintelor, dă definiții, menționează cuvinte care nu sunt consemnate în dicționare, fiind preocupat și de aspectul fonetic al împrumuturilor; autorul constată prezența unei influențe directe recente a limbii engleze, existența unor termeni marinărești recenți care aparțin slangului.

Aurel Trofin (1967) publică un prim studiu dedicat în principal procesului de adaptare a terminologiei sportive de origine engleză în limba română. Susținând existența exercitării unei influențe directe asupra vocabularului limbii române din domeniul sportului, autorul încearcă să

evidențieze tendințele împrumuturilor în cadrul procesului de adaptare, având în vedere dependența dintre ortografie și pronunție. Conform opiniei lui Trofin, doar o categorie restrânsă de vorbitori, cunoscători ai limbii engleze, folosesc, în cazul împrumuturilor, o pronunție apropiată celei din limba engleză în cazul împrumuturilor.

Al. Graur (1967), într-un articol dedicat termenilor din domeniul sportului, înclină spre o pronunție adaptată celei românești, diferită de cea care reproduce scrierea în limba engleză a cuvântului. Autorul identifică două tendințe clare în adaptarea cuvintelor împrumutate din limba engleză: una vizează modificarea scrierii cuvintelor englezești, cealaltă modificarea pronunției.

Ilinca Constantinescu (1972-73) face o analiză riguroasă a anglicismelor pătrunse în vocabularul sportiv românesc. Autoarea pornește de la un material amplu, a cărui analiză duce la concluzii generale. Termenii sunt clasificați în trei grupe, în funcție de criteriul uzului: termeni de uz frecvent, termeni specializați cu uz restrâns și anglicisme cu uz foarte restrâns (întrebuințate numai de jurnaliști).

BIBLIOGRAFIE

Athu, Cristina, Neologismele din engleză in perspectiva luctărilor normative DOOM 1 și

DOOM2, in LR, nr. 1-2/2006

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, București,Editura Academiei Române, 1997

Bantaș, Andrei, A Bird’s Eye View of English Influence upon the Romanian Lexis, Studia Anglica Posnaniensia, Poznan, nr. 9/1977, pp. 119-133

Bujeniță, Mihai, Din terminologia nautică românească. II, Termeni marinărești de origine engleză, LR, , nr. 1/1966, pp. 83-91

Chițoran, Dumitru, Augerot, James și Pârlog, Hortensia, (eds.) The Sounds of English and Romanian, București, 1984, University Press

Chițoran, Dumitru, The English Element in Romanian: A Case Study in linguistic Borrowing în Wolfgang Viereck, Wolf-Dietrich Bald (eds.) English in Contact with Other Languages. Studies in honour of Broder Carstensen on the occasion of his 60th birthday, Budapest, 1986, pp. 287-307

Ciobanu, Georgeta, Anglicisme în limba română, Editura Amphora, Timisoara, 1996

Constantinescu, Ilinca, Influența limbii engleze în vocabularul sportiv românesc, în (1) LR, XXI, 1972, 6, pp. 527-537; (2) LR, XXII, 1973, 1, pp. 25-35; (3) LR, XXII, 2, pp. 109-119

Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986

Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, 2005

Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998

DOOM1, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii romane. București, 1982

DOOM2, Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii romane. București, 2005

Firică, Jean TERMENI SPORTIVI IMPRUMUTAȚI PRIN INTERMEDIUL LIMBII FRANCEZE, Craiova, Ed. SITECH, 2006

Gheție, Ion, Observații asupra limbii folosite în „Sportul popular”, LR, 1957, nr. 4, pp. 19-25

Graur, Al., Limbajul sportiv, în PN, 1967, nr. 12, pp. 30-31

Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000

Stoichițoiu Ichim, Adriana, A Functional Approach to the Study of Recent English Borrowings in Romanian, în AUB-LLR, XXXV, pp. 84-92

Stoichițoiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, București, Editura ALL Educational, 2001 (ediția a II-a 2005)

Trofin, Aurel, Observații cu privire la adaptarea terminologiei sportive de origine engleză în limba română, în „Studia Universitatis Babes Bolyai”, XII, 1967, 2, pp. 125-130

Stoichitoiu Ichim, Adriana, Aspecte ale influentei engleze in romana actuala, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2006;

Stoichitoiu Ichim, Adriana – ,,Vocabularul limbii romane actuale, Editura All, Bucuresti, 2001;

Constantinescu, Ilinca, Influenta limbii engleze in vocabularul sportiv romanesc (în revista ,,Limba romana, XXI,6 – pag. 527-537;XXII,1 – pag. 25-35; XXII,2 – pag. 109-119),1972,1973;

Trofin, Aurel. Observatii cu privire la adaptarea terminologiei sportive de origine engleză în limba română, în ,,Studia Universitatis Babes-Bolyai. Series Philologia, 2, pag. 125-130, 1967.