ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ . [630775]

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
2

INTRODUCERE

Banca se definește ca fiind instituția financiară care mobilizează mijloacele bănești
existente în economie, finanțează, prin împrumuturi, persoanele fizice și juridice, organizează și
efectuează decontările și plățile în cadrul economiei naționale și în relațiile cu celelalte țări, având
ca obiectiv esențial obținerea de profit.1
Activitatea principală desfășurată de o bancă o reprezintă comerțul cu bani, prin care o
banca „cumpără” bani și suportă un cost sub forma dobânzii bonificate, d upă care „vinde” banii
acumulați și percepe dobândă, câștigurile regăsindu -se în diferența între dobânda percepută și
dobânda bonificată.
O societate bancară permite realizarea de investiții, fie participând direct la finanțarea
acestora, fie prin plasamen tul și gestiunea economiilor bănești. O bancă reprezintă actorul
principal pe piața de capital, forța societății bancare, cât și capitalul în complexitatea sa,
conferind conturilor bancare mister și un caracter indescifrabil.
Principalele priorități pe car e le vizează o societate bancară sunt profitabilitatea și
lichiditatea. Astfel, lichiditatea îi asigură unei bănci posibilitatea de a efectua în orice moment
plățile cerute de creditori, băncile fiind permanent preocupate de a avea o lichiditate ridicată cu
costuri minime, u n rol esențial avându -l moneda deținută sub forma rezervelor la Banca Centrală.
Diversificarea portofoliului de plasamente și selectarea activelor reprezintă două căi de prevenire
a lipsei de lichiditate, autoritățile monetare adoptând m ăsurile necesare pe ntru susținerea stării de
lichiditate, respectiv: stabilirea obligației băncilor de a respecta anumiți coeficienți de lichiditate,
finanțarea băncilor de către stat, introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare.2
În calitat ea lor de intermediari financiari, în cadrul sistemului financiar se disting mai
multe categorii de bănci, în funcție de anumite criterii. Astfel, după rolul și funcțiile pe care
băncile le îndeplinesc în cadrul sistemului financiar, se delimitează următoa rele categorii de
societăți bancare: Banca Centrală, băncile comerciale, băncile universale, băncile de afaceri,
băncile de depozit, bănci ipotecare, bănci trusty, bănci specializate, bănci corespondent și bănci
offshore.
Băncile sistemice sunt acele insti tuții de credit de dimensiuni mari în comparație cu
activele sistemului financiar sau cu economia reală. BNR a actualizat lista ce cuprinde băncile de
importanță sistemică națională. În acest sens, din decembrie 2016 sunt 11 bănci de importanță
sistemică în România. ING Bank a fost eliminată din listă, iar OTP Bank și Piraeus Bank sunt
noile instituții intrate.
Cele 11 bănci sistemice pe care BNR le va salva cu orice preț, în caz de criză su nt: BCR
(nivel consolidat), BRD –SocGen (nivel consolidat), UniCred it Bank (nivel consolidat),
Raiffeisen Bank (nivel consolidat), Banca Transilvania (nivel consolidat), OTP Bank (nivel
consolidat), Alpha Bank România (nivel individual), Garanti Bank (nivel individual), CEC Bank
(nivel individual), Bancpost (nivel individ ual), Piraeus Bank (nivel individual).3

1 Bistriceanu G.(2014), Noțiuni bancare fundamentale , București, Editura Economică, pag.45
2 Dedu V.(2001), Gestiune bancară , București, Editura Didactică și Pedagogică, pag.61
3 Date preluate de pe http://www.bankingnews.ro/bnr -banci -de-importanta -sistemica.html

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
3

Identificarea băncilor de importanță sistemică face parte din procesul de convergență a
sistemului bancar românesc către un sistem bancar european integrat. Există un set de acte
normative care facilitează acest demers.4
Ca parte integrantă a sistemului bancar, orice bancă în sens individual și orice sistem
bancar, în sens colectiv, își asumă riscuri atunci când acordă credite și, în mod cert, toate băncile
înregistrează pierderi la nivelul portofoliului de credit e, atunci când unii debitori nu își onorează
obligațiile. Oricare ar fi însă nivelul riscurilor asumate, pierderile portofoliului de credite pot fi
minimizate dacă operațiunile de creditare sunt organizate și gestionate cu profesionalism. În
permanență tre buie să existe un echilibru între riscul nerambursării și profitul aferent
portofoliului de credite (raportul performanță -risc), ceea ce va certifica existența unui
management sănătos prestat de bancă în domeniul creditării clientele sale și o evoluție
corespunzătoare a băncii pe piața bancară națională și internațională.5
Deși a avut loc o diversificare a riscurilor prezente în activitatea unei bănci, la noi în țară,
cum ar fi riscul operațional, juridic, riscul sistemic, preponderent a rămas riscul asoci at
activităților de creditare, acesta fiind un risc primar al băncilor în dezvoltare. Ca urmare,
performarea unei bănci poate fi judecată din prisma identificării, asumării și administrării acestui
tip de risc.
Toate aceste condiții de operare au mărit vulnerabilitatea băncilor la șocuri negative
succesive și au dus la creșterea, pretutindeni în lume, a numărului falimentelor bancare.
Pentru a supraviețui și pentru a prospera, băncile au asimilat noi instrumente și tehnici de
gestiune a riscurilor.6
Prezenta lucrare de disertație își propune un demers științific prin care să surprindă
ambele valențe ale în țelegerii performării sistemului bancar din România, pe de o parte la nivel
macro prin analiza evoluției sistemului bancar în contextul integrării euro pene sub aspectul
evoluției creditării, a legislației, iar pe de altă parte, având alocată mare majoritate a cercetării
practice, performarea instituțiilor bancare iar mai exact îmbunătățirea monitorizării riscului de
default.
Demersul științific dorește să pună accentul pe îmbunătățirea mijloacelor actuale de
monitorizare a probabililității de default la nivelul instituțiilor bancare folosind pe de o parte
informații provenite de la instituțiile bancare iar pe de altă parte informații la nivel agregat
provenite din raportări s tandardizate. De asemenea dorește să surprind ă importanța luării în
analiza micro a elementelor macro -economice, elemente ce au un impact hotărâtor în alegerea
strategiei viitoare de business pentru fiecare bancă.
Înțelegerea performa nței ca un proces complex de lungă durată când se referă la un sistem
bancar (performare) reprezintă de asemenea unul dintre obiectivele cercetării. Accentuând
necesitatea deschiderii opticii în ceea ce privește necesitatea înțelegerii evenimentelor pre zente
dar cu puternice ancorări în trecut vor fi folosite pe parcursul acestei lucrări atât aspecte teoretice
cât și practice, analize cantitative și calitative, singurul scop declarat fiind un plus real minim în

4 În baza Directivei 2013/36/UE a Parlamen tului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la
activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de
modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Direct ivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, preluate prin
Regulamentul BNR nr.5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit
5 Allan, Linda (2005), Credit Risk Modelling of Middle Markets , Editura Wharton, Working papaers,
fic.wharton.upenn.edu/fic/allenpaper.pdf
6 Berger, AN., Mester, L., (1997), Inside the black box: What explains differences in the efficiencies of financial
institutions, Journal of Banking and Finance no. 21, 895 – 947.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
4

vederea îmbunătățirii mijloacelor de perfor mare pentru bănci ca parte integrantă a sistemului
bancar care de mult nu mai este românesc ci, sistem bancar din România.
În urma demersurilor efectuate se va demonstra faptul că există o serie de factori de risc
de nivel macro -econo mic ce pot avea un im pact semnificativ asupra performanței unei instituții
bancare, cu implicații directe asupra calității portofoliului de credite al unei bănci, al
profitabilității și capitalizării acesteia și de ce nu al intregului sistem bancar. De asemenea, se va
arăta faptul că analiza informațiilor agregat provenite din raportări standardizate la nivel
european, grup bancar, poate preveni un risc sistemic. De asemenea analiz ele cantitative și
calitative vor demonstra faptul că, la nivelul sistemului ba ncar, performarea este evidențiată pe
parcursul a mai multor ani, fiind un proces dinamic ancorat în trecut dar marcat de viitoare
cerințe și necesități viitoare.
Capitolul I anaizează conceptul de risc sistemic, cu implicațiile sale, luân în considerare
caracteristicile a cestui risc, modelele sale teoretice și prezentând apoi efectele acestuia asupra
băncilor de importanță sistemică. Acest capitol se remarcă printr -o succintă și actuală prezentare
a abordărilor teoretico – metodologice privind performanța și riscul în cadr ul băncilor
comerciale .7
Conceptul de performanță este utilizat din ce în ce mai mult pentru o scară largă de
activități iar în funcție de acest lucru este asociat cu reușită, creștere, efort ș .a.8 În ceea ce privește
activitatea bancară, performanța este asociată cu crearea unei valori adăugate, un raport optim
între cost și beneficii. Fiind impusă de rentabilizarea investițiilor în tehnologii noi, ea a condus
implicit la creșterea riscurilor și astfel legătura dintre performanță și risc a devenit indisol ubil
legată.
Literatura economică definește riscul ca fiind probabilitatea ca rentabilitatea reală viitoare
să fie mai mică decât rentabilitate așteptată.9 O altă definire a riscului este aceea de diferență
dintre rezultatul așteptat ș i rezultatul realizat.
Teoria financiară modernă aduce însă nuanțări acestei definiții, considerând că nu trebuie
pus semnul de echivalență între probabilitate și risc, „ probabilitatea constituie de fapt unitatea de
măsură a riscului și mijloc de cuantificare pentru ac esta”.10
Definiția care ilustrează cuprinzător riscul aparține lucrării “Băncile – Mică Enciclopedie”
publicată de Editura Expert în 1998, în care autorii (Acad. Costin C. Kirițescu și Dr. Emilian M.
Dobrescu) definesc riscul într -o afacere ca “eveniment vi itor și probabil a cărei producere ar
putea provoca anumite pierderi” (Costin C. Chirițescu & Emilian M. Dobrescu, 1998) .
Încercând definirea și explicarea riscului bancar în general, Dennis G.Uyemura și Donald

7 Potrivit O.U. G. 99/2006 privind i nstitu țiile de credit și adecvarea capitalului și regulamentele aferente coroborată
cu O.U.G. 39/1996 privind înființarea și funcțio narea Fondulu i de Garantare a depozitelor în sistemul bancar, p rin
„sistem bancar” se înțelege totalitatea instituțiilor de credit de pe teritoriul României, organizații cooperatiste de
credit, bănci de economisire și creditare în domeniul locativ, bănci d e credit ipotecar, instituții emitente de monedă
electronică. În prezenta lucrare va fi folosit termenul de „ sistem bancar” în înțelesul categoriei instituțiilor de credit
(bănci comerciale).
8 Jianu Iulia (2006), Performanța – o noțiune care se caută pentru a se regăsi. Ambiguitate și claritate ”, Revista
Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor , nr.5 , București
9 Krainer, J. și J. A. Lopez (2001), Incorporating equity market information into supervisory monitoring models ,
Working paper in applied economic theory, Federal Reserve Bank of San Francisco
10 Trenca, Ioan, Bolocan Mihail -Dragoș (2010), Considerations regarding credit portfolio risk management of the
banking institution, Revista „ Finanțe . Provo cările viitorului”, Anul IX, nr.1/2010 pp.84 -90, Editura Universitar ă
Craiova (ISSN 1583 – 3712), JEL, RePEc (G21).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
5

R.Deventa, în lucrarea lor “ Financial Risk Management in Banking ” publicată în SUA și Anglia
în 1993, pornesc de la ideea că “riscul reprezintă volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash
flows) ale unei unități de afaceri” (Dennis G. Uyemura & Donald R.Deventa, 1993). Prin unitate
de afacer i, în cazul băncilor, putem considera un departament, o sucursală, un produs, întreaga
bancă.
Dacă primul capitol reprezintă o introducere și trecere în revistă a principalelor aspecte
teoretico -metodologice privin performanța și riscul , capitolul doi surprinde măsurarea
importanței sistemice a băncilor, criteriile după care o bancă devine de importanță sistemică,
GSIFIs acre fac obiectul testelor de stress, precum și analiza factorilor care au impact asupra
profitabilității unor bănci d e acest tip.
Orice societate, orice sistem economico -social tinde să se dezvolte și să facă față
provocărilor permanente venite din mediul în care există și care este într -o continuă transformare.
Analiza performanței, a eficienț ei sistemului bancar are o importanță vitală atât din punct
de vedere macroeconomic cât și micr oeconomic .11
Din perspectiva micro, a băncii, aspectul eficienței este crucial dat fiind de competiția
pieței, creșterea performanței fiind oarecum „impusă” de existența băncilor străine î ntr-o țară a
Uniunii Europene, aflată în tranziție, impunând îmbunătățiri în domenii cum ar fi reglementările
și supravegherea prudențială. Din perspectiva macro, eficiența sistemului bancar are influențe
asupra intermedierii financiare și stabilității înt regului sistem financiar, atâta timp cât băncile
constituie „coloana vertebrală” a piețelor financiare din Uniunea Europeană. De aici reiese faptul
că îmbunătățirea performanțelor bancare indică o mai bună alocare a resurselor financiare și de
aceea o creștere a investițiilor favorizează o creștere a performanțelor instituționale.
Elaborarea un or politici de management a riscurilor reprezintă preocuparea permanentă a
managementului unei instituții bancare, aceste politici trebuind să se regăsească la nivelul fiecărei
structuri din cadrul băncii prin aplicarea unor instrumente specifice.12
În contextul actual, m anagementul performanței impune managerilor să cântărească foarte
bine compromisurile ce trebuie să le facă, între creșterea economică, randament , și risc. În ultimii
ani, băncile au început să adopte din ce în ce mai mai multe motode inovatoare de calcul a
performanț ei cum ar fi : ajustarea în funcț ie de randamentul capitalului de risc (RAROC) sau
valoarea economică adăugată (EVA ).
Putem afirma f aptul că, situația actuală din întreaga lume poate și trebuie să fie un mesaj
clar pentru orice țară ce dorește să intre, alături de marile puteri ale Europei, în Uniunea
Europeană cu toate implicațiile sociale, economice și financiare. Pentru pretendente, cum este și
cazul României, avertismentele crizei economico -financiar e actuale sunt eliminatorii pentru
ocuparea unui loc în UE din punct de vedere financiar -bancar . Aceste considerente trebuiesc
înțelese și asumate pentru ca în viitor astfel de situații să poată fi cât de cât evitate.
Concluziile și bibliografia întregesc cuprinsul lucrării de disertație.

11 Boitan Iustina Alina, (2011), Crize bancare si sisteme de avertizare timpurie , București, Editura ASE, pag.52
12 BoitanIustina Alina , (2015) Early Warning Tools for Financial System Distress – Current Drawbacks and Future
Challenges , published in Handbook of Research on Financial and Banking Crisis Prediction through Early Warning
Systems (chapter 5), editor: Qaiser Munir (University Malaysia Sabah, Malaysia), pag 97

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
6

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE RISC SISTEMIC

1.1. Generalități

Scopul acestui capitol este de a analiza diferite sinteze ale conceptului de risc sistemic.
În capitol sunt analizate o multitudine de definiții de risc sistemic din literatura de
specialitate. În plus, se identifică factorii care contribuie la formarea riscului sistemic
(vulnerabilități), răspândirea contagiunii și se oferă un plan conceptual care leagă aceste
fenomene.
Informațiile găsite vor ajuta să descompunem și să clasificăm în categorii procesele de
acumulare, materializare și răspândire a riscului sistemic. Acest lucru ar trebui, la rândul său, să
faciliteze identificarea și diminuarea acestuia prin alocarea de măsuri macropr udențiale
preventive adecvate.
Conform unui proverb englezesc care face o analo gie între oameni și padure :“Dacă am
face o asemănare cu mediul în care trăim, am putea să asemănăm riscul cu o pădurea, astfel că
riscul ar fi nu să "vedem doar copacii dintr -o padure ci să vedem pădurea împreună cu copacii".
În mediul nostru natural, amenințarea că acțiunile a milioane de indivizi, care acționează
în interesele proprii, pot provoca o distrugere a ecosistemului mondial constituie o catastrofă
globală care va dău na în cele din urmă tuturor.
În mod similar, în contextul mediului economic, amenințarea că evoluțiile din sistemul
financiar pot provoca confruntări sau defalcări ale acestuia ar provoca daune masive economiei
reale.
Astfel de evoluții pot rezulta din eș ecul instituțiilor mari și interconectate, de la
dezechilibrele endogene care se adaugă în timp, sau de la un eveniment considerabil neașteptat.
În domeniul economiei s -a susținut că riscul sistemic este o particularitate a sistemului
financiar.

1.2 Defi nirea conceptului de risc sistemic

Riscul sistemic s -a dovedit a fi mai mult decât compoziția tipurilor de riscuri individuale
care afectează instituțiile financiare. Deși riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional
etc. pot fi atribuite direct unei instituții date, riscul sistemic poate fi atribuit doar indirect. Înainte
de criza financiară, aceste tipuri de riscuri au fost considerate de obicei separat.
Cu toate acestea, interacțiunea (corelația) dintre acestea conduce la consecințe nedo rite și
neașteptate și când se agregă, la riscuri sistemice.
Riscul sistemic evoluează odată cu dezvoltarea piețelor financiare, a reglementărilor și a
comportamentului colectiv al participanților la piață și poate fi determinat de arbitrajul de
reglementa re.
Pe baza revizuirii literaturii și a studiilor de caz, Dow (2000) indică faptul că în cel mai
comun tip de risc sistemic, riscul moral, joacă un rol -cheie în perturbarea motivelor instituțiilor
financiare.
Riscul sistemic provine din: activitățile exces iv de riscante ale unui singur comerciant sau
ale unui grup de comercianți, un tip agresiv de cultură organizațională (împingerea spre profituri
pe termen scurt), un eșec colectiv al conducerii în bancă (sau în sistemul financiar) la inerție și la

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
7

incap acitatea de a răspunde la circumstanțele economice modificate și la expunerea mare
a băncilor la același tip de risc (șoc simetric) în întregul sistem.
O analiză a literaturii cu privire la riscul sistemic realizată de Galati și Moessner (2010)
concluzi onează că, "în pofida bogăției cercetărilor pe această temă, nu există încă un consens cu
privire la definirea riscului sistemic. Ca și în cazul stabilității financiare, există multe definiții
sistemice ale riscului, dar rămâne dificil să le operăm. Cu toa te acestea, operaționalizarea ar fi cea
mai utilă din perspectiva conducerii supravegherii macroprudențiale, care vizează prevenirea
riscului sistemic.”13
Review -uri de Bisias (2012) de Oosterloo și de Haan (2003) concluzionează că "definițiile
se concentre ază asupra diferitelor aspecte ale fenomenului, adică a dezechilibrelor, colapsului
încrederii, expunerilor corelate ale instituțiilor financiare, impactului negativ asupra realității
economice, asimetrie de informații, efecte de feedback, bule de active, contagiune și externalități
negative.”
Lipsa de consens în literatura de specialitate și natura complexă a riscului sistemic implică
necesitatea unor măsuri și principii diferite pentru măsurarea acestuia.14
O selecție a definițiilor de risc sistemic realiz ată de către Eijffinger (2012) subliniază
faptul că „riscul sistemic, indiferent de forma în care se materializează, cauzează o pierdere a
încrederii și o incertitudine crescută cu privire la funcționarea sistemului financiar și a părților
sale.”15
Conceptu l de risc sistemic constă în efectul de contagiune și impactul negativ asupra
economiei reale.
Pe baza comparației autorului cu definițiile de risc sistemic din literatura de specialitate
care evaluează definițiile în funcție de cele mai populare aspecte u tilizate, se pot trage
următoarele concluzii:
 Se subliniază frecvent că riscul sistemic se referă la o mare parte a sistemului
financiar sau la un număr semnificativ de instituții financiare. Acesta este
considerat că afectează performanța sistemului financiar și a funcțiilor acestuia,
cum ar fi intermedierea financiară. Pe de altă parte, doar o mică parte a
cercetătorilor iau în considerare pierderea încrederii ca o caracteristică a riscului
sistemic și a naturii sale evolutive.
 Un element -cheie al ri scului sistemic este transmiterea de perturbări (șocuri) între
elementele interconectate ale sistemului, care pot avea, în cele din urmă, un impact
negativ asupra economiei reale.
 În literatura de specialitate, definițiile de risc sistemic au început să ap ară la
mijlocul anilor '90 ai secolului XX dar "creația" lor s -a intensificat în mod clar
după izbucnirea Crizei financiare globale.


13 Macroprudential Policy and Systemic Risk: An Overview; Galati și Moessner (2010)
14 Construcția măsurii de risc sistemic poate urma una din cele două abordări: de sus în jos sau de jos în sus. În
abordarea de sus în jos, riscul sistemic poate fi dedus din examinarea comportamentului istoric al datelor din seriile
de timp pentru variabilele pe care intuiția economică sugerează că sunt l egate de riscul sistemic. În abordarea
ascendentă, estimările riscului firmelor individuale sunt asamblate din datele contabile și ale prețurilor de piață și
servesc drept contribuție la determinarea riscului interconectat sau "prea interconectat -faci" în sistem. Ulterior, un
portofoliu este folosit pentru a atribui fiecărei instituții o măsură de risc sistemic (Chan -Lau, 2013).
15 The concept of systemic risk; Eijffinger 2012

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
8

 Înainte de criză, definițiile pun un accent mai mare pe efectul de contagiune și pe
amploarea acestui fenomen. Cu toate acestea, după izbucnirea crizei, pe lângă
dimensiunea semnificativă a fenomenului, o atenție sporită a fost acordată
tulburărilor funcți ilor sistemului financiar. Acest rezultat are implicații negative și
are un impact negativ și asupra economiei reale, care, la rândul său, a fost subliniat
rar înaintea crizei.
Băncile centrale rar propun definiții de risc sistemic (Smaga, 2013).
Sondajul de către Oosterloo și de Haan (2003) subliniază faptul că "băncile centrale se
concentrează adesea asupra elaborării definițiilor de stabilitate financiară și nu asupra definițiilor
crizei financiare și ale riscului sistemic.”
Pentru a putea înțelege ris curile sistemice, trebuie să conștientizăm că efectele lor
afectează întrega economie dacă nu gestionăm cu prudență semnele pe care acestea ni le indică.
Sistemul financiar este format din intermediari, piețe și infrastructura mecanismelor de
plată, de dec ontare și de tranzacționare care le sprijină.
Intermediarii sunt conectați între ei prin tranzacții directe, cum ar fi piețele interbancare și
prin decizii de investiții și finanțare similare cu terțe părți, cum ar fi alți intermediari sau
investitori fin ali.
La rândul lor, piețele financiare, sunt legate între ele prin intermediul activităților de
tranzacționare ale intermediarilor financiari și prin intermediul investitorilor finali care activează
pe mai multe piețe.
O criză sistemică (în sens restrâns ș i în sens larg) poate fi definită ca un eveniment
sistemic care afectează un număr considerabil de instituții financiare sau piețe ducând astfel la o
imposibilitate de funcționare generală a sistemului financiar.
Astfel, riscul sistemic în cadrul sistemulu i financiar se referă la riscul ca aceste inter –
conexiuni și similitudini să facă ca instabilitatea financiară să se răspândească în tot sistemul.
Funcționarea adecvată a sistemului financiar se referă la eficacitatea și eficiența prin care
economiile sun t direcționate către investițiile reale, care promit cele mai mari profituri.
Distincția între conceptul îngust și cel larg al evenimentelor sistemice dar și al crizelor
este important, deoarece măsurile de gestionare a crizelor, care abordează sursa probl emei, pot fi
diferite în cazul unui șoc idiosincratic care riscă să provoace contagiune, în comparație cu cazul
unui șoc sistematic care ar putea avea un efect de destabilizare simultană la scară largă.
Complexitatea conexiunilor financiare este extinsă pr in nevoile de economisire și
finanțare ale tuturor sectoarelor economice, în special al firmelor nefinanciare, al gospodăriilor și
al guvernului. Prin realocarea economiilor de la indivizi și sectoare cu surplus de fonduri către
indivizi și sectoare care a u nevoie de fonduri, sistemul financiar joacă un rol central în economie.
Deci, riscul sistemic, într -un sens mai larg, se referă la riscul ca instabilitățile generalizate din
sistemul financiar să se traducă în efecte negative asupra creșterii și bunăstăr ii economiei în
ansamblu.
Întinderea geografică a riscului sistemic poate fi: regională, națională sau internațională.
Elementul cheie al definiției riscului sistemic este compus din două elemente importante:
șocuri și mecanisme de propagare.
Conform teor iei fin anciare, șocurile pot fi de două feluri:
 idiosincratice (individuale);
 sistemat ice (răspâ ndite);
Șocurile idiosincratice (individuale) sunt cele care, inițial, afectează numai “sănătatea”
unei singure instituții financiare sau numai prețul unui singur activ.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
9

Șocurile sistematice (sau răspândite) afectează întreaga economie, toate instituțiile
financiare în același timp, l -am putea denumi “efect domino”.
Un exemplu de șoc idiosincratic al unui sistem financiar național poate fi reprezentat de
eșecul unei singure bănci regionale, cauza fiind frauda internă.
Un alt exemplu ar putea fi reprezentat de: devalorizarea bruscă a unei monede ne –
internaționalizate din cauza unui deficit bugetar intern nesustenabil. Dar acest exemplu poate fi
privit ca un șoc idiosincratic pentru sistemul financiar Mondial, nu doar na țional.
Șocurile sistematice la sisteme financiare naționale sunt de exemplu: fluctuațiile ciclului
general de afaceri sau o creștere bruscă a ratei inflației.
Un accident de bursă în sine ac ționează ca un șoc sistematic asupra majorității
instituțiilor financiare, chiar dacă datorită unor expuneri diferite acestea nu vor fi afectate în mod
uniform.
Același lucru este valabil și pentru o lipsă de lichiditate pe o piață financiară importanta.
Acest lucru poate fi legat de un accident sau de un alt eveniment care ar pune la îndoială sfera
financiară a contrapărților, care tranzacționează de obicei pe această piață.
Desigur, există un continuum de tipuri de șocuri intermediare (de exemplu, la nive l de
sector sau regional) între extremele teoretice ale șocurilor idiosincratice și cele sistematice.
Șocurile idiosincratice care nu se propagă pe scară largă sunt "asigurabile", în sensul că
un investitor se poate proteja împotriva lor prin diversificare , în timp ce șocurile sistematice largi
sunt adesea "neasigurabile" sau nediversificabile.
Șocurile sistematice negative, cum ar fi o recesiune severă, vor afecta – atunci când ajung
la un anumit nivel – întotdeauna în mod nefavorabil o gamă largă de inst ituții și piețe financiare,
astfel încât consecințele acestora pot fi incluse în conceptul general de risc sistemic.
Al doilea element cheie în evenimentele sistemice, în sens restrâns este mecanismul prin
care șocurile se propagă de la o instituție financ iară la alta sau de la o piață la alta. Acesta il
putem numi chiar nucleul conceptului de risc sistemic.
Șocurile sistematice sunt la fel de importante si pentru sectoarele nefinanciare din
economie.
Cu toate acestea, din punct de vedere conceptual, est e important ca transmiterea șocurilor
să fie o parte firească a ajustărilor autostabilizatoare ale sistemului de piață la un nou echilibru.

1.3 Caracteristici ale riscului sistemic

Riscul sistemic variază substanțial și cuprinde o gamă largă de caracteristici. Acest lucru
înseamnă că un instrument financiar, o instituție, o piață, o infrastructură a pieței sau un segment
al sistemului financiar ar putea fi sursa riscului sistemic, transmițătorul acestuia, și ar putea fi
afectat de acesta. Nu este ușor să se stabilească dacă scara unui eveniment este (va deveni)
sistemică, deoarece în perioade turbulente, evaluarea măsurii în care afectează alte părți ale
sistemului poate fi supusă unor modificări dinamice, iar evaluarea poate fi predispusă la o
subestimare.
„Riscul sistemic poate avea sursă în interiorul sau în afara sistemului financiar sau poate
rezulta din interconectarea anumitor instituții financiare și piețe financiare și expunerea lor la
economia reală” (Szpunar, 2012).Cu toate acestea, clas ificarea fenomenului dat ca risc sistemic
nu poate depinde de faptul dacă este endogenă pentru sistemul financiar sau dacă are un impact
asupra economiei reale. Acest impact este probabil întotdeauna prezent prin perturbarea funcțiilor

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
10

sistemului financ iar. Astfel, este important să se cuantifice impactul riscului sistemic ca
grad de deteriorare a funcțiilor sistemului financiar.
Riscul sistemic poate fi atât endogen, adică rezultat din comportamentul colectiv al
instituțiilor financiare, fie exogen atunci când sursa sa este în afara sistemului financiar, de
exemplu: dezechilibre în economia reală. Potrivit lui Zigrand (2014), „riscul sistemic cuprinde
riscul pentru buna funcționare a acestuia (sistemului), precum și riscul creat de sistem. Desigur,
aceste două riscuri se pot suprapune, iar un șoc în cadrul acestuia care este amplificat de diversi
factori poate duce la distrugerea automată a componentelor mari ale sistemului și chiar a
întregului sistem. Iar în ceea ce privește economia reală care înco rporează sistemul de la care se
emană șocul, poate fi distrusa integral.
Datorită numeroaselor legături macrofinanciare dintre economia reală și sistemul
financiar, este dificil să se distingă clar sursele de risc sistemic.
Tipurile de risc sistemic pot f i clasificate în diferite grupuri. Allen și Carletti (2011)
identifica șase tipuri de risc sistemic, și anume:
 expunerea comună la bule de prețuri ale activelor, în special bule imobiliare;
 furnizarea de lichidități și calcularea eronată a activelor;
 echil ibru și panici multiple;
 contagiunea;
 neplata datoriilor;
 neconcordanțele monetare în sistemul bancar.
Deși aceste evenimente pot crea într -adevăr un risc sistemic, acestea sunt de obicei
identificate ex -post și potențialele surse de risc sistemic nu ar trebui tratate ca un catalog de
resurse închis.
Pe baza enumerării menționate mai sus, riscul sistemic poate avea o dimenisune
macroeconomică sau dimensiune microeconomică. Nier (2009) indică faptul că riscul macro –
sistemic apare atunci când sistemul fin anciar devine expus riscului agregat, care rezultă de la, de
exemplu, creșterea expunerilor corelate.
Riscul micro -sistemic apare atunci când eșecul unei instituții individuale are un impact
negativ asupra sistemului financiar în ansamblul său. Dimensiuni le macro și micro sunt strâns
legate.
Concretizarea riscurilor sistemice cauzate de dezechilibrele acumulate nu numai că
sporește micro -riscul (probabilitatea de default a instituției financiare), ci și amploarea impactului
său asupra sistemului financiar. În cazul în care o parte importantă a sistemului este instabilă, în
special în sistemele bancare extrem de concentrate, neîndeplinirea obligațiilor de către o altă
instituție poate împiedica accesul la serviciile financiare. Deci, pare mai probabil (sau c el puțin
comun) ca macro -riscul să crească micro -riscul, decât invers.
Se pot identifica cinci caracteristici principale ale riscului sistemic, printre care se
regăsesc următoarele:
 O definiție mai largă a riscului sistemic: Instrumente actuale pentru măsurarea riscului
financiar se bazează pe definiții relativ înguste ale unui eveniment sistemic. Pe baza
conceptului de către De Bandt și Hartmann (2000), se poate concluziona că „riscul
sistemic poate fi alocat într -o matrice care arată relația dintre puterea șocului (amploarea
impactului negativ asupra sistemului financiar în ansamblu) și amploarea impactului
(înțeleasă ca o combinație între importanța sistemică a instituției și numărul instituțiilor
care reprezintă sursa șocului sistemului). Pe de o parte, sursa riscului sistemic poate
constitui o singură instituție de mare importanță sistemică, a cărei implicatie (sau chiar o
perioadă de timp mai lungă de nelichiditate) creează un șoc p uternic pentru sistemul

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
11

financiar. Pe de altă parte, riscul poate rezulta, de asemenea, dintr -un număr
de instituții care au o importanță mai mică sistemică, pe cont propriu, dar interconectate și
cu expuneri similare și supuse unor șocuri simetrice.”16

 Accentul internațional sau inter -regional: mai multe studii au subliniat importanța de
perspectivă internațională. Focalizarea exclusivă asupra condițiilor interne este
ineficientă, în cel mai bun caz și cel mai probabil, este înșelător. În consecință,
instrumentul de diagnostic pentru riscul sistemic ar trebui să includă informații din
diferite regiuni și industrii pentru o viziune mai amplă și mai detaliată.17

 Condiții macroeconomice / financiare
Principala sursă de risc în sectorul bancar este gruparea implicită. Modificările care au loc
în condițiile macroeconomice și financiare afectează solvabilitatea tuturor firmelor financiare și
nefinanciare din economie. Factorii de risc macrofinanciari observați sunt, prin urmare,
sistematici și o sursă de depen dență transversală între rezultate. Rezultatele au un impact direct
asupra profitabilității și solvabilității intermediarilor și, prin urmare, asupra stabilității financiare.
In concluzie, actiunile pentru constrângerile privind condițiile macrofinanciare și de risc de credit
ar trebui să se afle în centrul unui exercițiu de evaluare a riscului sistemic.

 Frecvențele de așteptare implicate
Instituțiile financiare rareori sunt implicite. Acest lucru este specific in Europa, unde
numărăm 12 decontări financiare în perioada din T -1994 pana in 2010 -Q2. Lipsa de date prezintă
probleme evidente pentru modelarea “stresului “ financiar comun și a de pendenței financiare
implicite. În consecință, modelele bazate pe experiența reală implicită pot oferi doar o imagine
parțială a stresului actual. Astfel de informații pot fi obținute de pe piețele de active (acțiuni,
obligațiuni, swapuri pe riscul de cred it) și, eventual, pot fi majorate cu date contabile. Unul dintre
candidații care integrează informații din datele contabile (prin niveluri ale datoriilor) și pe piețele
de acțiuni orientate spre viitor (prin prețuri și volatilități) sunt frecvențele implic ite așteptate
(EDF) care se bazează pe modele structurale de risc de credit. Alte informații pot fi adăugate sub
formă de spread -uri swap pe riscul de credit (CDS).
 Factori neobservați
Dificultatea financiară, riscul sistemic și probabilitatea variabilă d e timp a unui eveniment
sistemic sunt procese inerente inopinate. Principalele lor caracteristici sunt, de asemenea
neobservate: riscul de contagiune la nivelul sectorului financiar, modificările condițiilor
macrofinanciare partajate și dezechilibrele fina nciare, cum ar fi schimbările majore nepercepute
în oferta de credit. Multe dintre aceste condiții neobservate, totuși, pot fi deduse (inversate) din
diferite seturi de date observabile. Instrumentele econometrice adecvate pentru extragerea
factorilor neob servați din datele observarvabile sunt colectiv cunoscute ca metode de spațiu de
stat.

16 De Bandt și Hartmann (2000)
17 Brunnermeier și colab “ (2009) de “Larosiere” (2 009) și “Volcker” (2009).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
12

1.4 Efectele riscului sistemic

Pericolul unor efecte de feedback financiar la nivelul economiei, prin care șocurile
economice nefavorabile obligă participanții de pe piață să vândă active pentru a crește
lichiditatea, iar vânzările, la rândul lor, împing prețurile activelor și le obligă să vândă și mai mult
din activele lor sunt doar câteva din efectele riscului sistemic. Pe partea de producție economică,
aceastea se reflectă în scăderea producției.
Indiferent de cauzele care provoacă crizele bancare, efectele sale sunt foarte dăunătoare și
afectează toate categoriile de persoane implicate în sectorul bancar. Pornind de la deponenți,
clienți, debitori, creditori, către manageri, acționari și chiar autoritatea de supraveghere. Efectele
insolvenței bancare afectează întreaga economie.
În literatura de specialitate există destul de multe studii legate de crizele bancare dar sunt
puține studii realizate in vederea stopării sau combaterii acestor situații de riscuri.
Hoggart, Reis si Saporta (2001) au încercat să dezvolte o metodologie care să ajute la
înțelegerea efectelor negative pe care le are riscul sistemic în sectorul bancar.
Aceste efecte au fost clasificate astfel:
 Dezintermediere bancară
Operațiunile bancare reprezintă o trăsătură comună a crizelor extreme care au jucat un rol
proeminent în istoria monetară.
În momentul în care populatia cunoaște problemele cu care se poate confrunta, chiar și o
singură unitate banca ră determină scăderea încrederii în întregul sistem bancar ducând astfel la
efectul de “bank run”. Prin acest termen ne referim la faptul că deponenții se grăbesc să -și retragă
depozitele, deoarece se așteaptă ca banca să aiba probleme in viitorul apropiat .
Aceste retrageri bruște pot forța banca să lichideze multe din activele sale. În timpul unei
panici cu multe falimente bancare, există o perturbare a sistemului monetar și o reducere a
producției.
 Alocarea ineficientă a resurselor
Alocarea împrumuturilor către debitorii mari care se confruntă cu probleme nu este doar o
cauza cât și un efect.
Banca va refinanța și va reînnoi împrumuturile pentru a nu agrava situația lor prin oprirea
finanțării, fenomen numit "crowding out".
 Creș terea ratelor de dobândă
Instabilitatea în sistemul bancar va conduce la rate mai mari ale dobânzii care ar putea
afecta negativ economia reală prin scăderea investițiilor și creșterea prețurilor.
 Distorsiuni fiscale ș i monetare
Naționalizarea sau finanțarea băncilor aflate în dificu ltate va determina creșterea costului
fiscal și se va reflecta in deficitul bugetar.
 Ineficacitatea politicilor macroeconomice
Deciziile de politică monetară adoptate de banca centrală ar deveni ineficiente în cazul
insolvabilității bancare.
Conform consid erațiilor anterioare, efectele pe care le produc crizele bancare se clasifică
în două categorii: prețul fiscal plătit pentru a rezolva criza și pierderile asociate PIB -ului.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
13

Studiile efectuate de Hoggarth au demonstrat că, “atunci când crizele bancare nu sunt
însoțite de crize valutare, pierderile din PIB au o medie de 4.6%. În momentul când este criză
valutară si criză bancară, pierderile PIB cresc la 22%.”18

1.5 Modele teoretice ale riscului sistemic
Formele pe care le poate lua riscul sistemic facând distincție între sectorul bancar, piețele
financiare și sistemele de plăți sunt:
 Riscul sistemic pe piețele bancare
 Riscul sistemic și piețele financiare
 Riscul sistemic în sistemele de plăți și de decontare
Accentul se pune pe riscul sistemic "orizontal", și anume în sistemul financiar.
a) Riscul sistemic pe piețele bancare
Așa cum s -a observat de mai multe ori în trecut, băncile pot în absența unei sistem de
siguranță, să fie predispuse la retrageri masive de capital. În unele situații, rutele individuale se
pot transforma în alte părți ale sectorului bancar, ceea ce ar putea conduce la o panică la scară
largă. În timp ce teoria traseelor individuale este bine dezvoltată, același lucru nu s -a aplicat –
până de curând – la contagiunea bancară, care aduce componenta sistemică.
Se pot distinge două canale principale prin care contagiunea se desfășoară pe piețele
bancare: canalul "real" sau de expunere și canalul informațional19.
Primul se referă la potențialul "efe ctelor domino" prin expunerile reale pe piețele
interbancare și / sau în sistemele de plăți.
Canalul de informații se referă la retrageri contagioase atunci când deponenții sunt
informați eronat despre tipul de șocuri care lovesc băncile (idiosincratice sa u sistematice) și
despre expunerile lor fizice unele față de altele (informații asimetrice).
În principiu, aceste două canale fundamentale pot funcționa atât împreună, cât și
independent. Mai multe teorii mai elaborate despre contagiunea bancară, care mode lează în mod
explicit aceste canale, începând cu Flannery (1996) sau Rochet și Tirole (1996), au început doar
să se dezvolte.
În mod tradițional, mult timp panica bancară sistemică a fost asociată cu recesiuni și șocuri
macroeconomice (riscul sistemic în sensul "larg"), dar teoriile formale dincolo de modelele
bancare individuale au fost puține.
b) Riscul sistemic și piețele financiare
Rolul piețelor financiare este un element dificil în ceea ce privește analiza riscului
sistemic.
În primul rand, creșterea l or extraordinară în deceniile anterioare le -a făcut mult mai
importante, chiar și în sistemele financiare bancare ale Europei continentale.
Aceasta contrastează cu existența unor teorii privind riscul sistemic pe piețele bancare și
cu unele studii practice privind riscul sistemic în sistemele de plăți și de decontare.
În special, modelele teoretice care se axează în mod explicit pe contagiunea pieței
valorilor mobiliare, sunt extrem de limitate.
De fapt, piețele sunt diferite de cele ale companiilor financ iare. Acestea nu cad în
faliment, deoarece instituțiile unice pot, dar tind să se redreseze după un timp20.

18 Systemic risk: a survey by Olliver de Bandt and Phillip Hoggarth, 2010.
19 Cartea lui Saunders (1987, pp. 205f.)
20 În timp ce acțiunile sau obligațiunile unei societăți aflate în situație de neplată vor dispărea de pe piețe, este
greu de imaginat o situație în țările industriale în care dispare o piață de stoc, de obligațiuni sau de schimb valutar

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
14

Deși se pot întâmpla deficiențe de prețuri / lipsuri de lichiditate și de propagare a acestora
de pe o piață la alta, preocuparea principală va fi cu șocurile pe care piața financiară se prăbușește
și crizele temporare de lichiditate – indiferent dacă acestea sunt contagioase sau nu – se impun și
sectorului financiar și economiei reale.
Acest lucru a determinat -o pe Anna Schwartz să ajungă la concluzia că numai piața
financiară se prăbușește singură, sunt doar "crize financiare pseudo -financiare" și nu "reale", cu
excepția cazului în care acestea afectează stabilitatea sistemului bancar și acolo pun în pericol
disponibilitatea, un mijloc de plată21. Cu toate acestea, din cauza gradului ridicat de interferență a
instrumentelor tranzacționate pe piețele secundare și a posibilității de a lua o poziție cu efect de
levier, prețurile lor pot fi ex trem de sensibile la informații și pot afecta puternic.
Întrucât instituțiile financiare și agenții care acționează în economia reală ar trebui să se
poată adapta și să se protejeze față de amplitudinea normală a variațiilor prețurilor de pe piețele
financ iare ("volatilitatea regulată"), acest lucru nu poate fi luat în considerare pentru anumite
fluctuații cu adevărat extreme și răspândite, ele sunt contagioase. Aceste evenimente extreme pot
fi, printre altele, consecința izbucnirii o "bubble" (de exemplu, în urma unui episod de eradicare
răspândită), eventual întărită de anumite tehnici de tranzacționare, cum ar fi tranzacționarea
programului și strategiile de feedback pozitiv.
c) Riscul sistemic în sistemele de plăți și de decontare
Prin asig urarea infrastructurii tehnice prin care sunt decontate tranzacțiile bancare și de
pe piața valorilor mobiliare, sistemele de plăți și decontare determină într -o măsură importantă
expunerile fizice ale instituțiilor financiare. Într -un fel, analizarea sist emelor de plată și de
decontare este ca și cum am privi la rețeaua de expuneri interbancare cu o lupă. Prin urmare, în
funcție de organizarea lor internă, ele determină și modul în care șocurile se pot propaga prin
sistemul financiar, în special cât de con tagioasă poate fi sau de gravă.
Literatura analitică privind riscul sistemic a ignorat foarte recent importanța lor. Riscurile
fundamentale care stau la baza acestor sisteme sunt similare cu cele întâlnite de instituțiile
financiare în general: riscul operațional (cum ar fi eșecul calculatorului, în ceea ce privește Banca
New York din 1985), riscul de lichiditate (primirea de fonduri finale sau " dar într -un moment
nespecificat în viitor), riscul de credit (eșecul unui participant insolvabil cu p ierderea ulterioară a
principalului).

existent, cu atât m ai puțin dispariția mai multor piețe prin contagiune. O excepție ar putea fi unele segmente ale
piețelor cu risc ridicat, care ar putea să dispară după o criză și să nu vină din nou. Segmentele întregii piețe
financiare ar putea, de asemenea, să dispară ca o consecință a hiperinflației.
21 Schwartz, 1986; Bordo, Mizrach și Schwartz, 1995

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
15

CAPITOLUL 2. IMPORTANȚA SISTEMICĂ A ENTITĂȚILOR
BANCARE

2.1. Metodologia de identificare a institu țiilor de credit care au caracter sistemic
Metodologia de identificare a institu țiilor de credit având caracter sistemic, utilizată de
BNR, este armonizată cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene privind criteriile de
stabilire a condițiilor de aplicare a articolului 131 alineatul (3) din Directiva 2013/36/EU (CRD)
în ceea ce privește evaluarea altor instituții de importanță sistemică (O -SII) și include două etape
de evaluare, respectiv:
 în prima etapă se calculează un scor pe baza indicatorilor obligatorii prevăzuți de Ghidul
ABE, la cel mai înalt nivel de consolidare, pentru entitățile care in tră sub jurisdicția BNR,
inclusiv filiale din alte state membre și din țări terțe. Scorul calculat reflectă importanța
sistemică a fiecărei entități;
 în a doua etapă sunt utilizați indicatorii opționali prevăzuți de Ghidul ABE, care surprind
mai în detaliu legăturile dintre instituțiile de credit și ceilalți intermediari de pe piața
financiară, precum și cu economia reală. Indicatorii opționali reflectă particularitățile
sectorului bancar național.
În cadrul etapei I, sunt utilizate criterii și indicatori a leși pentru a reflecta aspectele
comune referitoare la caracterul sistemic al instituțiilor de credit din toate statele membre, în
conformitate cu viziunea generală privind sursele de risc sistemic, conform tabelului de mai jos,
astfel:
Tabel 1 – Criteriile și indicatorii obligatorii prevăzuți în Ghidul ABE pentru evaluarea altor instituții de
importanță sistemică
CRITERIUL INDICATORII PONDEREA
Dimensiunea Activele totale 25 %
Importan ța (inclusiv
posibilitatea de substituire și
infrastructura sistemului
financiar) Valoarea tranzacțiilor de plată
efectuate la nivel național
Depozite atrase de la sectorul
privat de la deponenții UE
Credite acordate sectorului
privat către debitori din UE
8,33%

8,33%

8,33%
Complexitatea/ activitatea
transfrontalieră Valoarea instrumentelor
financiare derivate
extrabursiere (noțională)
Obligații de plată
interjurisdicționale
Creanțe interjurisdicționale
8,33%

8,33%

8,33%
Interconectarea Datoriile față de alți operatori
din sistemul financiar
Activele având drept
contrapartidă alți operatori
Titluri de datorie în circulație 8,33%

8,33%

8,33%

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
16

Pentru calcularea indicatorilor obligatorii se folosesc defini țiile armonizate recomandate de
Ghidul ABE, prin utilizarea raportărilor financiar –contabile elaborate în conformitate cu
standardele tehnice de implementare a cadrului comun de raportare la nivelul UE în scopuri de
supraveghere, la cel m ai înalt nivel de consolidare. În vederea desemnării instituțiilor de credit
având un caracter sistemic care fac parte din sectorul bancar românesc, BNR utilizează pragul de
275 puncte de bază, care asigură omogenitatea acestui grup de bănci.
Având în vede re diferențele existente între statele membre în ceea ce privește mărimea și
caracteristicile sistemelor financiare, autoritățile de supraveghere pot utiliza indicatori opț ionali22
în scopul surprinderii particularităților sectoarelor bancare naționale, în plus față de cadrul
obligatoriu. Evaluarea autorităților de supraveghere naționale ia forma unei analize a factorilor
cantitativi și calitativi care sunt specifici pentru diferitele state membre și care nu au fost surprinși
în mod corespunzător de relația cauză –efect de finită prin cadrul obligatoriu. Criteriile și
indicatorii opționali utilizați de BNR, precum și pragul de la care sunt desemnate ca fiind
sistemice instituțiile de credit în cadrul etapei II, sunt prezentate în Tabelul nr. 2.

În tabelul de mai jos se vor observa indicatorii conform cărora o unitate bancară va fi
desemnată ca fiind sistemică, astfel:

CRITERIUL INDICATORI UTILIZAȚI
PENTRU EVALUAREA
CRITERIULUI PRAGUL DE
DESEMNARE CA FIIND
SISTEMIC
Aportul institu ției de credit
la finanțarea economiei
reale, calculat prin volumul
creditelor acordate
companiilor nefinanciare și
gradul de substituție al
activității de creditare a
companiilor nefinanciare
Media ponderilor creditelor
acordate companiilor
nefinanciare de c ătre instituția
de credit în total credit acordat
companiilor nefinanciare de
sectorul bancar aferentă: (i)
cotei de piață a instituției de
credit în ceea ce privește
finanțarea companiilor
nefinanciare, pe total și pe
grupe princ ipale de sectoare de
activitate23; (ii) rolului în

2,75 %

22 Indicatori opționali din Ghidul Autorității Bancare Europene privind criteriile de stabilire a condițiilor de aplicare a
articolului 131 alineatul (3) din Directiva 2013/3 6/EU (CRD) în ceea ce privește evaluarea altor instituții de
importanță sistemică (O-SII).
23 Gruparea pe sectoarele economice menționate se realizează utilizând clasificarea statistică națională
reprezentată de CAEN Rev. 2: a. Agricultură, silvicultură și pescuit (cod CAEN A); b. Industria extractivă și industria
prelucrătoare (coduri CAEN B și C); c. Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer
condiționat; Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare; Transport și
depozitare; Hoteluri și restaurante; Informații și comunicații; Activități profesionale, științifice și tehnice; Activități
de servicii administrative și activități de servicii suport ; Administrație publică și apărare; asig urări sociale din
sistemul public; Învățământ; Sănătate și asistență socială; Activități de spectacole, culturale și recreative; Alte
activități de servicii; Activități ale gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic; Activități ale
gospodăriilor private de producere de bunuri și servicii destinate consumului propriu; Activități ale organizațiilor și
activităților extrateritoriale (coduri CAEN D, E, H, I, J, M, N, O, P, Q, R, S,T și U); d. Tranzacții imobiliare; Construcții

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
17
economie al companiilor
creditate ilustrat prin: tipuri de
credite acordate (medie
aritmetică simplă între
creditele de trezorerie și de
echipamente), valoarea
adăugată brută, număr de
salariați, exporturi nete,
importuri nete.

Aportul institu ției de credit
la intermedierea financiară,
calculat prin volumul
depozitelor atrase de la
populație și de la companii
nefinanciare
Media aritmetic ă a ponderilor
depozitelor companiilor
nefinanciare și populației
deținute de instituția de credit
în total d epozite ale
companiilor nefinanciare și
populației din sectorul bancar.

2,75%
Prezen ța instituției de credit
pe piața interbancară și
cuantificarea efectului de
contagiune
Cotele de pia ță în active ale
instituțiilor de credit ale căror
rate ale fondurilor proprii
totale ar coborî sub 8%, în
urma simulării modului de
propagare a șocului ținând
cont de expunerile directe prin
intermediul pieței
interbancare.

2,75%
Determinarea institu țiilor de
importanță sistemică din
cadrul sistemului de plăți
ReGIS
Volumul și ponderea
tranzacțiilor efectuate de
fiecare instituție de credit în
sistemul de plăți ReGIS în
total tranzacții.

2,75%
Vulnerabilitatea la
contagiune în rela ția mamă –
fiică prin prisma
împrumutătorului comun
(țara de origine a
capitalului)
Evaluarea este efectuat ă pe
baza următorilor trei
indicatori: (i) importanța
băncii în transmiterea unui șoc
în cadrul grupului de bănci
după țara de origine a
capitalului; (ii) vulnerabilitatea
celor lalte bănci aparținând
aceluiași grup la șocul
transmis de banca aflată în
dificultate (transmițătoare a

2,75%

(coduri CAE N L și F); e. Comerț cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor (cod CAEN
G).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
18
șocului); (iii) importanța
împrumutătorului comun (țara
de origine a capitalului) din
care face parte și banca aflată
în dificultate.

Tabel 2 – Criteriile/ indicatorii opționali utilizați de BNR în etapa a doua de evaluare a instituțiilor de importanță
sistemică și pragul minim de la care instituțiile sunt desemnate ca fiind sistemice.
2.2. Metodologia Autorității Bancare Europene privind evaluarea O -SII24

Autoritatea competentă25 trebuie să evalueze instituțiile -mamă din UE, societățile financiare
holding -mamă din UE, societățile holding mixte -mamă din UE sau instituțiile autorizate din jurisdicția lor
(fiecare dintre acest ea fiind o „entitate relevantă”) în fiecare an.
Evaluarea trebuie să se desfășoare anual și trebuie să cuprindă două etape. În prima etapă,
autoritățile competente ar trebui să calculeze un scor pentru fiecare entitate relevantă, cel puțin la
cel mai înal t nivel de consolidare pentru partea din grup care intră în jurisdicția sa (adică la
nivelul care nu reprezintă filiala unei alte entități autorizate sau care are sediul în același stat
membru), inclusiv filialele din alte state membre și țări terțe, sub r ezerva excluderii opționa le,
după caz.
Fără a se limita la propoziția anterioară, autoritățile competente pot aplica suplimentar
metodologia specificată în prezentul ghid la alte niveluri adecvate cu condiția motivării deciziei
lor referitoare la cum ar t rebui să fie calibrat amortizorul O -SII și la ce nivel de consolidare ar
trebui să se aplice. Scorurile ar trebui să reflecte importanța sistemică a entității relevante și se
calculează după cum este specificat mai jos. A doua etapă ar trebui să fie evalua rea din partea
autorităților de supraveghere menționată la titlul III.
Setul principal de criterii pentru acordarea scorului de importanță sistemică ar trebui să
constea în:
 dimensiune;
 importanța pentru economia statului membru respectiv sau pentru Uniune, evidențiind
posibilitatea de substituire/infrastructura instituției financiare;
 complexitate — inclusiv elemente suplimentare de complexitate rezultate din activitățile
transfrontalie re;
 interconectarea instituției sau (sub)grupului cu sistemul financiar.
Fiecare dintre cele patru criterii constă în unul sau mai mulți indicatori obligatorii . Toate
criteriile trebuie ponderate în mod egal la o valoare ponderată de 25%. Indicatorii di n fiecare
criteriu ar trebui ponderați în mod egal în raport cu ceilalți indicatori în cadrul criteriului
respectiv. Autoritățile competente ar trebui să încerce să utilizeze definițiile armonizate ale
acestor indicatori obligatorii în statele membre, util izând standardul tehnic de punere în aplicare

24 În temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24
noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de
modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (denumit „Regulamentul
ABE”).
25 în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Directiva 20 13/36/UE

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
19

privind un cadru comun la nivelul UE de raportare în s copuri de supraveghere . În cazul în care
valorile indicatorilo r nu sunt disponibile din cauza faptului că entitățile relevante, care intră în
domeniul de aplicare al articolului 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, dar care nu
raportează în IFRS și cărora nu li se aplică cerințele FINREP, au o pondere a activel or totale care
este egală sau mai mare de 20,0%, autoritățile competente ar trebui să utilizeze substituenți
adecvați. În acest caz, autoritățile competente trebuie să se asigure că acești substituenți sunt
explicați în mod corespunzător și se corelează.
Autoritățile competente ar trebui să calculeze scorul prin :
 împărțirea valorii indicatorului fiecărei entități individuale relevante la suma agregată a
valorilor respectivilor indicatori, adunate pentru toate instituțiile din statul membru
(„numitorii”);
 înmulțirea procentelor rezultate cu 10 000 pentru a exprima scorurile indicatorilor în
puncte de bază;
 calcularea scorului c ategoriei pentru fiecare entitate relevantă prin considerarea unei
medii simple a scorurilor indicatorilor din acea categorie;
 calcularea scorului general pentru fiecare entitate relevantă prin considerarea unei medii
simple a scorurilor celor patru categorii.
Autoritățile competente ar trebui să desemneze entități relevante cu un scor total egal sau
mai mare de 350 de puncte de baz ă ca fiind O -SII. Autoritățile competente pot să ridice acest
prag până la cel mult 425 de puncte de bază sau să -l coboare până la minimum 275 de puncte de
bază, pentru a ține seama de particularitățile sectorului bancar din statul membru și de distribuția
statistică rezultată a scorurilor, asigurând astfel omogenitatea grupului O -SII desemnat în acest
fel pe baza importanței sistemice a O -SII.
În cazul în care sistemul bancar al statului membru conține un număr mare de instituții
mici, autoritățile compet ente pot opta pentru a exclude o entitate relevantă din procesul de
identificare, în cazul în care dimensiunea relativă a acestei entități relevante, măsurată prin totalul
activelor sale, nu depășește 0,02%. La adoptarea acestei decizii , autoritățile ar tr ebui să ia în
considerare sarcina de raportare asociată cu aceste entități relevante, în cazul în care apreciază că
este puțin probabil ca entitățile să prezinte amenințări sistemice la adresa economiei naționale. În
cazul în care aceste entități sunt excl use din procesul de identificare, autoritățile competente ar
trebui să evite denaturarea scorului prin estimarea valorilor i ndicatorilor pentru aceste entități
relevante și includerea în eșantion a unei entități virtuale căreia să îi fie alocată o valoare egală cu
suma valorilor indicatorilor acestor entități relevante, atunci când se calculează scorurile
entităților relevante rămase. Lista entităților relevante ar trebui revizuită de fiecare dată când se
desfășoară procesul de identificare.
Autoritățile c ompetente ar trebui să includă valorile indicatorilor sucursalelor instituțiilor
autorizate din statele membre sau țările terțe în numitori, pentru scopul procesului de calculare a
scorului, asigurându -se în același timp că scorurile reflectă în mod adecva t sectorul bancar al
statului membru. Alternativ, la calcularea scorurilor, autoritățile competente ar trebui să ia în
considerare includerea în eșantion a unei entități virtuale căreia să îi fie alocată o valoare egală cu
suma estimată a val orilor indicat orilor acestor sucursale străine. În plus, autoritățile competente
ar trebui să ia în considerare stabilirea scorurilor pentru sucursalele din țări terțe, în conformitate
cu metodologia prevăzută în prezentul ghid , având în vedere (i) relevanț a generală a acestor
sucursale din țări terțe în sistemul bancar autohton și (ii) disponibilitatea datelor , comparabilitatea
și oportunitatea desemnării lor ca O -SII în funcție de activitatea acestora, în cazurile relevante
pentru aplicarea cerințelor prudențiale.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
20

Autoritățile competente pot excepta firmele de investiții de la aplicarea metodologiei de
mai sus sau pot folosi un eșantion diferit de instituții sau un set de indicatori modificat, în măsura
în care consideră că indicatorii din anexa 1 sau calcularea numi torilor pe baza tuturor instituțiilor
sunt nepotriviți pentru firmele de investiții. În cazul în care autoritățile competente includ în
evaluare firmele de investiții, ele pot să le identifice ca O -SII dacă scorul lor , așa cum este des cris
la punctele prec edente , depășește 4,5 puncte de bază.
Autoritățile competente ar trebui să evalueze dacă alte entități relevante ar trebui
desemnate ca O -SII pe baza scorurilor indicatorilor din oricare dintre categorii și/sau pe baza
indicatorilor suplimentari calitativ i și/sau cantitativi care reflectă importanț a sistemică.
Autoritățile competente ar trebui să selecteze indicatorii pe care îi consideră potriviți a evidenți a
în mod adecvat riscurile sistemice din sectorul lor național sau din economia Uniunii. Autorități le
competente nu ar trebui să desemneze o entitate relevantă ca O -SII dacă scorul său nu depășește
4,5 puncte de bază. Autoritățile competente pot evalua entitățile relevante sau subgrupurile pe
bază consolidată, subconsolidată sau individuală, după caz.
În timpul evaluării, autoritățile competente ar trebui să aplice numai indicatorii enumeraț i,
selectând domeniul de aplicare adecva t pentru indicator, după caz.
Autoritățile competente trebuie să publice un sumar al metodologiei pentru evaluarea în
scopur i de supraveghere utilizată în timpul procesului de identificare, inclusiv al indicatorilor
opționali, după caz, precum și pentru stabilirea cerinței de amortizor. În cazul în care fac uz de
opțiunea de a ridica sau de a coborî pragul, menționată la punctu l 9, autoritățile competente ar
trebui să precizeze motivele acestei modificări și să definească particularitățile sectorului bancar
din statul membru și distribuția statistică rezultată a scorurilor pe care se bazează această decizie.
Autoritățile compe tente trebuie să publice scorurile entităților relevante desemnate ca O -SII până
la data de 1 decembrie a fiecărui an. Acestea indică băncile care au scorul deasupra pragului și
care, prin urmare, sunt desemnate automat ca O -SII. După caz, autoritățile com petente trebuie să
publice, de asemenea, cerințele de amortizor care se aplică diferitelor O -SII.
Atunci când o entitate relevantă cu un scor mai mic decât pragul ales în conformitate cu
punctul 9 este desemnată ca O -SII, autoritățile competente trebuie să publice, pentru fiecare
bancă, o scurtă declarație conținând următoarea motivație:
 care indicator(i) opțional(i) este (sunt) utilizat (utilizați) pentru a informa cu privire la
desemnarea ca O -SII;
 de ce este relevant acest indicator pentru statul membru;
 de ce este banca de importanță sistemică prin prisma indicatorului (indicatorilor)
specific(i).
Autoritățile competente trebuie să comunice ABE numele și scorurile tuturor entităților
relevante, c are nu sunt excluse în temeiul punctului 10, precum și valorile indicatorilor pentru
instituțiile care fac obiectul evaluării în scopuri de supraveghere.
În ceea ce privește definirea indicatorilor și domeniul lor de aplicare, Tabelul 3, redat mai jos
îi prezintă corespunzător astfel:

INDICATORUL DOMENIUL DE
APLICARE DEFINIȚIA
Activele totale Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Valoarea tranzacțiilor de plată
efectuate la nivel național Global Plățile efectuate în anul de
raportare (cu excepția plăților
intragrup): Acest indicator este
calculat ca valoarea plăților

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
21
unei bănci trimise prin toate
sistemele de plăți principale
din care face parte. Raportați
valoarea totală brută a tuturor
plăților în numerar trimise de
entitatea relevantă prin
intermediul sistemelor de plată
de mare valoare, împreună cu
valoarea brută a tuturor
plăților în numerar trimise prin
intermediul unei bănci
corespondente (de exemplu,
folosind un cont corespondent
sau cont n ostro), pe parcursul
anului de raportare, în fiecare
monedă indicată. Toate plățile
trimi se printr -o bancă
corespondentă trebuie
raportate, indiferent de modul
în care banca corespondentă
decontează, de fapt, tranzacția.
Nu includeți tranzacții
intragrup ( adică tranzacții
procesate în cadrul sau între
entitățile din cadrul grupului
de entitatea în cauză). Dacă nu
sunt disponibile totalurile
precise, pot fi raportate
supraestimările cunoscute.
Plățile trebuie raportate
indiferent de scop, localizare
sau metoda de decontare.
Aceasta include – dar nu se
limitează la – plățile în
numerar asociate cu
instrumentele financiare
derivate, tranzacțiile de
finanțare prin instrumente
financiare și tranzacț iile în
valută. Nu includeți valoarea
niciunui element care nu este
în numerar, decontat în
legătură cu aceste tranzacții.
Includeți plățile în numerar
efectuate în numele entității
raportoare, precum și cele
realizate în numele clienților
(inclusiv al ins tituțiilor

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
22
financiare și al altor clienți
comerciali). Nu includeți
plățile efectuate prin
intermediul sis temelor de plăți
cu amănuntul. Includeți
numai plățile efectuate (adică
excludeți plățile primite).
Includeți valoarea plăților
efectuate prin CLS. Î n afara
plăților CLS, nu compensați
plățile de mare valoare
efectuate, chiar dacă tranzacția
a fost decontată pe bază netă
(adică toate plățile efectuate
prin sistem de plată de mare
valoare sau printr -un agent
trebuie să fie raportate la
valoarea brută). Plățile cu
amănuntul trimise prin sisteme
de plată de mare valoare sau
printr -un agent pot fi raportate
pe o bază netă.

Depozite atrase de la sectorul
privat de la deponenții UE Numai UE FINREP (IFRS sau GAAP)
Credite acordate sectorului
privat către d ebitorii din UE Numai UE FINREP (IFRS sau GAAP)
Valoarea instrumentelor
financiare derivate
extrabursiere Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Obligații de plată
interjurisdicționale Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Creanțe jurisdicționale Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Datorii față de alți operatori
din sistemul financiar Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Activele având drept
contrapartidă alți operatori din
sistemul financiar Global FINREP (IFRS sau GAAP)
Titluri de datorie în circulație Global FINREP (IFRS s au GAAP)

Există totodată o serie de alți indicatori opționali, cum sunt:
Total EAD
Total RWA
Elemente extrabilanțiere
Capitalizarea pieței
Total EAD/PIB -ul statului membru
Active totale/PIB -ul statului membru

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
23

Cred ite acordate sectorului privat*26
Credite ipotecare*
Credite pentru afaceri*
Credite retail*
Depozite retail*
Depozite garantate prin sistemul de garantare a depozitelor*
Depozite corporate*
Orice depozite*
Numărul de clienți retail*
Ponderea în sistemul de compensare și decontare*
Serviciile de plată oferite participanților pe piață sau altor persoane*
Active în custodie*
Subscriere la emiterea de obligațiuni *
Subscriere emiterea de titluri de capital*
Dețineri de obligațiu ni emise pe teritoriul național
Numărul de conturi de depozit – firme*
Numărul de conturi de depozit – retail*
Defalcarea geografică a activității băncii
Tipul clienților*
Active de nivel 3
Instrumente financiare derivate (elemente de active și/sau pasive)
Numărul de filiale
Numărul de filiale aparținând băncilor străine
Numărul de jurisdicții active
Gradul de rezoluție în conformitate cu evaluarea posibilităților de rezoluție a insti tuției
Venituri nete provenind din activitatea desfășurată în afara teritoriului național/venituri totale
Alte venituri decât cele din dobânzi/venituri totale*
Valoarea contractelor repo
Valoarea contractelor reverse repo
Contagiunea potențială prin intermediul entităților din cadrul conglomeratului
Contagiunea potențială prin intermediul acționarilor
Contagiunea potențială pe canalul reputațional
Creanțele și/sau datorii interbancare*
Operațiuni de dare de titluri cu împrumut
Volumul sau valorile tranzacțiilor de piață*
Importanța pentru un IPS la care entitatea este membră
Emiterea semnificativă de obligațiuni garantate
Titluri de datorie garantate
Servicii de plată furnizate*
Conectivitate la și de la sistemul bancar străin
Conectivitate la și de la instituții nebancare străine
Active deținute pentru tranzacționare

26Pentru indicatorii marcați cu steluță, autoritățile competente pot alege domeniul de aplicarte adecvat (stat
membru, Uniunea, o anumită regiune, nivelul global).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
24

2.3. Autoritatea Bancară European ă (EBA)27
2.3.1. Generalități

Autoritatea bancar ă europeană (ABE) este o autoritate independentă a UE care are ca
obiectiv asigurarea unui nivel eficient și consecvent de reglementare și supraveghere prudențială
în întregul sector bancar din UE. Obiectivele sale generale sunt menținerea stabilității fin anciare
în UE și asigurarea integrității, eficienței și bunei funcționări a sectorului bancar.
ABE face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF), format din
trei autorități de supraveghere: Autoritatea europeană pentru valori mobi liare și piețe (ESMA),
Autoritatea bancară europeană (ABE) și Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale
(EIOPA). Sistemul cuprinde, de asemenea, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS),
precum și Comitetul comun al autorităților nați onale și europene de supraveghere.
ABE este o autoritate independentă, însă răspunde în fața Parlamentului European, a
Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene.
Deși autoritățile naționale de supraveghere (și, în viitorul apropiat, Banca Centrală
Europeană pentru acele țări care participă la noul mecanism de supraveghere unic, un pilon -cheie
al așa -numitei „uniuni bancare") rămân responsabile pentru supravegherea instituțiilor financiare
individuale, rolul ABE este de a îmbunătăți funcțion area pieței interne prin asigurarea
supravegherii și reglementării europene adecvate, eficiente și armonizate.
Principala sarcină a ABE este să contribuie, prin adoptarea ghidurilor și standardelor
tehnice obligatorii, la crearea cadrului de reglementare u nic european în sectorul bancar. Cadrul
de reglementare unic are ca obiectiv furnizarea unui set unic de norme prudențiale armonizate
pentru instituțiile financiare de pe întreg teritoriul UE, contribuind la crearea unor condiții de
concurență echitabile ș i oferind un nivel ridicat de protecție deponenților, investitorilor și
consumatorilor.
Autoritatea are, de asemenea, un rol important în promovarea convergenței practicilor de
supraveghere pentru a asigura aplicarea armonizată a normelor prudențiale. ABE are, de
asemenea, mandatul de a evalua riscul și vulnerabilitățile sectorului bancar al UE, în special prin
rapoarte periodice privind evaluarea riscurilor și simulări de criză la nivel paneuropean.
Alte sarcini prevăzute în mandatul ABE includ investigare a aplicării insuficiente a
legislației UE de către autoritățile naționale, luarea deciziilor în situații de urgență, medierea
dezacordurilor între autoritățile competente în situații transfrontaliere și funcționarea ca organism
consultativ independent pent ru Parlamentul European, Consiliu sau Comisia Europeană.
ABE este reprezentată la nivel extern de președintele său al cărui rol include și pregătirea
activităților și coordonarea discuțiilor în cadrul reuniunilor consiliului supraveghetorilor. Un
director executiv pregătește reuniunile consiliului de administrație și asigură activitatea
operațională zilnică a autorității.
Cele două organe de conducere ale ABE sunt:
 consiliul supraveghetorilor, care este principalul organ de decizie al autorității. Acesta ia
toate deciziile ABE în materie de politici, precum adoptarea proiectelor de standarde
tehnice, ghiduri, avize și rapoarte.
 consiliul de administrație, al cărui rol este să asigure că autoritatea își duce la îndeplinire
misiunea și efectuează sarcinile car e îi sunt atribuite. În acest sens, autoritatea este

27 Date disponibile pe https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
25
învestită cu competența de a propune, printre altele, programul anual de lucru, bugetul
anual, planul politicii de personal și raportul anual.
ABE colaborează îndeaproape cu celelalte autorități europene de supraveghere în cadrul
Comitetului comun, pe teme cu relevanță transsectorială. În sfârșit, pentru a proteja eficient
drepturile părților afectate de deciziile adoptate de ABE, a fost instituită o comisie de apel.
Ca parte a asigurării faptului că ABE își îndeplinește sarcinile și mandatele într -o manieră
eficientă și transparentă, toate proiectele de documente elaborate de autoritate sunt discutate în
cadrul grupurilor de lucru și comitetelor permanente, unde autoritățile naționale pot furniza
informaț ii. ABE colaborează, de asemenea, în mod periodic, cu alte organisme și instituții, în
executarea mandatului său.
Se desfășoară consultații publice deschise, dacă este cazul, cu privire la documentele de
reglementare (standarde tehnice, ghiduri etc.) pentr u a se asigura că toți actorii și toate părțile
interesate pot furniza informații despre viitoarele ghiduri și standarde din sectorul bancar.
Autoritatea solicită, de asemenea, observații și recomandări din partea Grupului părților
interesate din domeniul bancar, un organism instituit prin regulamentul ABE, în vederea
facilitării consultărilor cu părțile interesate. În cele din urmă, după caz, ABE efectuează o analiză
a costurilor și beneficiilor cu privire la toate propunerile. Produsele finale sunt adopta te, în urma
votului, de consiliul supraveghetorilor.

2.3.2. Testele de stress la nivelul UE

Una dintre responsabilit ățile Autorității bancare europene (ABE) este de a asigura
funcționarea și integritatea ordonată a piețelor financiare și stabilitatea sistemului financiar în UE.
În acest scop, ABE este mandatată să monitorizeze și să evalueze evoluțiile pieței, precum și să
identifice tendințele, potențialele riscuri și vulnerabilitățile care decurg din nivelul
microprudențial.
Unul dintre instrumentele principale de supraveghere pentru efectuarea unei astfel de
analize este exercițiul de stres la nivelul UE. Regulamentul privind ABE acordă Autorității
competențe de a in iția și de a coordona testele de rezistență la nivelul UE, în cooperare cu
Comitetul european pentru risc sistemic (CERS). Scopul acestor teste este de a evalua rezistența
instituțiilor financiare la evoluțiile negative ale pieței, precum și de a contribui la evaluarea
globală a riscului sistemic în sistemul financiar al UE.
Testele de stres la nivelul întregii UE ale ABE se desfășoară într -o manieră de jos în sus,
utilizând metodologii, scenarii și ipoteze -cheie coerente, elaborate în cooperare cu CERS, Ba nca
Centrală Europeană (CE) și Comisia Europeană (CE).

2.4. Evoluția riscului sistemic

Pentru a înțelege mai bine evoluția riscului sistemic și modul în care acesta au fluctuat pe
întreaga perioadă în care aplicăm analiza Bayesian VAR în fereastră.
Lungimea ferestrei este de 340 de zile, iar pasul este de 150 de zile. Figura 3 prezintă
evoluția importanței sistemice a băncii în perioada examinată, care indică o puternică mișcare și
interconexiuni între bănci. Există perioade în care grupul de linii de importanță sistemică se
reduce în răspândire. Acestea sunt perioadele în care riscul si stemic devine mai omogen în toate
băncile.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
26
Figura 1 : Evoluția importanței sistemice a băncii

Introducem o nouă valoare, pe care o numim interval de risc sistemic, definită ca diferența
dintre scorul de importanță sistemică cea mai mare și cea mai s căzută (figura 2 ). O gamă
inferioară semnifică scoruri sistemice mai omogene în sistemul bancar global. Este interesant de
menționat că această valoare atinge cea mai mică valoare în perioada imediată după prăbușirea
Lehman Brothers28.
Figura 2:Intervalul de risc sistemic

28 https://www. investopedia.com/articles/economics/09/lehman -brothers -collapse.asp

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
27

Intervalul de risc sistemic este definit ca diferența dintre scorul de importanță sistemică
cel mai mare și cel mai scăzut din sistem. Lungimea ferestrei este de 340 de zile, iar pasul este de
150 de zile.

2.5. Sistemul bancar global

Mergem la analiza efectelor agresive ale contagiunii. Totalul riscului sistemic (TSR) este
definită ca suma totală a intrărilor off -diagonale în matricea de conectare, sau ca suma dintre
coloana "de la" sau "la" măsura totală a conexiunii.

Un mod ușor d iferit, dar mai interpretabil și mai cuprinzător de prezentare totală a riscul
sistemic este indicele total de risc sistemic (TSRI) care este definit ca media de răspuns pe bancă
în matricea de conectare și se calculează ca suma tuturor celulelor nediago nale împărțite la
numărul total de entități:

Deoarece IR -urile cumulative se află în intervalul [0,1], indicele va fi cuprins între 0 și
100. Un indice de contagiune mai ridicat implică o înăsprire a legăturii dintre bă nci (Figura 3 ).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
28

TSRI este definită ca răspunsul mediu pe bancă în matricea de conectare. Lungimea
ferestrei este de 340 de zile, iar pasul este de 150 de zile.
Conexiunea totală a ajuns la vârf după prăbușirea Lehman Brothers.
O altă perioadă importantă a fost asociată cu evoluțiile bancare din Europa și pieța
datoriilor suverane care au șocat unele țări membre ale UE până la la jumătatea anului 2012.

Criza greacă și apoi, la începutul anului 2011, includerea Italiei și a Spaniei în țările cu
sisteme bancare “slabe” a determinat o conexiune sistemică totală.
După începutul anului 2012, acțiunile întreprinse de BCE au constat în contagiunea la
nivel de sistem.
Cu toate acestea, după jumătatea anului 2015, preocupările pieței privind perspectivele
de profitabilitate pe termen lung ale băncilor din zona euro, precum și incertitudinea politică
ridicată în ceea ce privește aderarea Regatului Unit la UE și alegerile din SUA au contribuit la
creșterea bruscă a indicelui. O altă preocupare majoră pentru piețele globale a fost criza din
Deutsche Bank, deoarece banca avea conexiuni profunde cu instituțiile financiare globale. Totuși,
de la începutul anului 2017, conexiunea sistemică totală a scăzut substanțial.
2.6. Studiu de caz: BRD – Groupe Société Générale S.A.

BRD -Groupe Société Générale (“Banca” sau “BRD” ) este o societate pe acțiuni
înregistrată în Româ nia.
Banca și -a început activitatea ca societate banca ră cu capital de stat la sfârș itul anului
1990, prin preluarea patrimoniului fostei Bă nci de Investi ții. Banca are sediul central și sediul
social în Bucureș ti, Blvd IonMihalache nr. 1 -7.
BRD împreună cu subsidiarele sale (“Grupul” ) oferă o gamă largă de s ervicii bancare ș i
financiare destinate persoanelor fizice și juridice, conform legislației î n vigo are. Banca acceptă
depozite și acordă credite și leasing, efectuează plăți prin transfer în România și străinătate,

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
29
prestează servicii de schimb valutar ș i alte s ervicii financiare pentru clienți persoane fizice ș i
juridice.
Societatea mamă este Société Générale S.A. la 31 decembrie 2017 (“ Societatea mamă ”
sau “SG”).
Banca are la 31 decembrie 2017 , 760 unități în țară (810 la 31 Decembrie 2016).
Numărul mediu de angajați activi ai Grupului î n cursul anului 2017 a fost de 7,564 (7,708
la 2016), iar numă rul to tal de angajați activi ai Grupului la sfârș itul perioadei a fost de 7,568
(7,605 la 31 decembrie 2016).
Numărul mediu de angajați activi ai Băncii î n cursu l anului 2017 a fost de 6,982 (7,149 la
2016), iar numărul total de angajați activi ai Băncii la sfâ rșitul perioadei a fost de 6,970 (7,043 la
31 Decembrie 2016).
Angajații activi sunt angajații cu normă întreagă (excluzându -i pe cei în concediu de
materni tate și cei î n concediu medical de lungă durată ).
BRD -Groupe Société Géné rale este cotată la Bursa de Valori Bucureș ti („BVB” )
începâ nd cu 15 ianuarie 2001.
În conformitate cu Regulamentele Europene 1606/2002 din 19 iulie 2002 , privind
aplicarea Standardel or Internaționale de Contabilitate și Ordinul 27/2010 al Băncii Naționale a
României cu modifică rile ulterioare, BRD a întocmit situațiile financiare consolidate și
individuale ale Băncii ș i filialelor sale pentru anul î ncheiat la 31 decembrie 2015 , confor m cu
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (“IFRS” ), adoptate de Uniunea Europeană
(„UE”).
Situațiile financiare consolidate conțin situația consolidata a poziției finaciare, situația
consolidată a profitului sau pierderii, situația consolidat ă a rezultatului global, situația consolidată
a modifică rilor capitalurilor proprii, situaț ia consolid ată a fluxurilor de trezorerie ș i note la nivel
consolidat.
Situațiile financiare individuale conțin situația individuală a poziției financiare, situația
individuală a profitului sau pierderii, situaț ia individuala ă a rezultatului global, situaț ia
individua lă a modifică rilor capitalurilor proprii, situația individuală a fluxurilor de trezorerie ș i
note la nivel individual.
Situațiile financiare consolidate și individuale sunt prezentate în lei românești (“RON”),
care reprezintă pentru Grup ș i filialele sale moneda funcțională ș i de prez entare, rotunjite la 1.000
unități, cu excepț ia situațiilor în care este indicat în mod specific altfel. Situațiile financi are
consolidate ș i individuale sunt întocmite î n baza costului istoric, cu excepția investiț iilor
dispon ibile pentru vâ nzare, instrumentelor financiare derivate, alte a ctive sau datorii financiare
deținute pentru tranzacț ionare, care sunt toate evaluate la valoare justă .
Conducerea Grupului și a Băncii a făcut o evaluare a capacității Grupului și a Băncii î n
ceea ce priveș te principiul continuității activității și este convinsă că banca are resurse pentru a -și
continua activitatea î n viitorul previzibil. Î n plus, managementul nu are cunoștință de incertitudini
semnificative care pot cauza îndoieli semnificati ve asupra capacității Grupului și a Băncii de a -și
continua activitatea. De aceea, situaț iile financiare la nivel consolidat și individual continuă să fie
elaborate pe baza principiului continuității activităț ii.
Situaț iile financiar e consolidate cuprind situaț iile financiare a le BRD Groupe Société
Générale ș i ale filialelor s ale la 31 decembrie 2017. Situaț iile financiare ale filialelor sunt
întocmite pe ntru aceeaș i perioadă de raportare ca a societății -mamă , folosindu -se politici
contabile consecvente.
O filială este o intreprindere asupra căreia Banca exercită controlul. Un investitor
controlează atunci câ nd este expus, sau are drepturi la câș tiguri variabile din implicarea sa ș i are
capacitatea de a afecta aceste câștiguri prin puterea sa asupra entităț ii in care a investit. Situaț iile

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
30
financiare consolidate includ situaț iile financiare ale BRD Groupe Société Générale SA și ale
urmă toarelo r filiale: BRD Sogelease IFN S.A (deț inere de 99.98%, 2016: 99.98%), BRD Fina nce
IFN S.A (deț inere de 49%, 2016: 49%), BRD Corporate Finance SRL (deținere 0%, 2016: 100%)
și BRD Asset Management SAI SA (deț inere 99.98%, 2016: 99.98%). Conform definiției IFRS
12 9(b), Grupul deț ine controlul BRD Finance IFN S.A. chiar dacă deț ine ma i puțin de jumă tate
din drepturile de vot, prin autoritatea de a conduce politicile financiare și de exploatare ale
entităț ii prin con tract sau statut. Toate tranzacțiile ș i soldurile dintre BRD -Groupe Société
Générale ș i filialele consolidate, precum ș i câștigurile ș i pierderile nerealizate din tranzacț ii intre
banca si filiale, au fost eliminate la consolidare.
Începand de la 1 octombrie 2014 , activitatea BR D Corporate Finance SRL a fost
întreruptă temporar pentru o perioadă de trei ani. Î n decembrie 2017 , BRD Corporate Finance a
fost radiată . Filialele sun t consolidate de la data achiziț iei, acea sta fiind data la care Banca obține
controlul și continuă să fie consolidate până la data când a cest control încetează .
Capitalurile proprii ș i profitul net atribuibil intereselor care nu controlează sunt prezentate
separat î n situația poziției financiare, situaț ia profitului sau pierderii, situația rezul tatului global și
situația mișcă rilor în capit aluri proprii.
Banca contabilizează investițiile în filiale și asociați, în situaț iile financiare individuale la
cost minus deprecierea potențială .
Politicile contabile adoptate sunt consistente cu cele utilizate î n exercitiul precedent.
Urmă toarele standarde, amendamente la standardele d eja existente și interpretă ri emise de
Consiliul (de elaborare) al Standardelor Internaț ionale de Contabilitate (“IASB”) și adoptate de
Uniunea Europeană sunt î n vigoare pentru perioada curentă și au fost de asemenea
adoptate în situaț iile financiare consolidate.
Impactul aplicării acestor standarde noi și revizuite a fost reflectat în situațiile financiare
și estimat ca fiind nematerial , cu excepția prezentărilor fă cute. Administrarea riscurilor în cadrul
Grupului și al Băncii este bazată pe un concept integ rat care ia î n considerare normele statutare și
reglementare așa cum sunt definite de Banca Națională a Româ niei, de standardele de
administrare a riscurilor din c adrul Société Générale, precum ș i de bunele practic i bancare
general acceptate.
Nivelul apeti tului la risc reflectă strategi a de administrare a riscurilor î n cadrul Grupului și
Băncii, si are scopul de a sustine o crestere sustenabila a activitatii de creditare in timp ce
consolideaza pozitia pe piata a G rupului si Bancii.
Guvernanta riscului se b azează pe modelul celor trei linii de apărare, care consolidează
separarea responsabilităților între diversele funcț ii de control.
Prima linie de apărare este reprezentată de unitățile operaționale, acestea fiind în primul
rând responsabile pentru administ rarea continuă a riscurilor gen erate de activitatea lor zilnică,
având î n vedere apetitul la risc al Băncii și î n conformit ate cu politicile, procedurile ș i controalele
existente.
A doua linie de apărare este repr ezentată de funcț iile independente care sup raveghează
riscurile, acestea fiind r esponsabile de identificarea, măsurarea, monitorizarea și raportarea
ulterioară a riscurilor, asigurând atât conformitatea cu cerințele interne și externe cât ș i rolul de
supor t pentru liniile de afaceri/ operaționale în exercitarea responsabilităț ilor acestora.
A treia linie de apărare este reprezentată de funcț ia de audit intern, care evaluează în mod
independent ș i obiectiv calitatea ș i eficacitatea si stemului de control inter n al Băncii, cât și ale
primelor două linii de apărare și ale cadrului de guvernantă a riscurilor.
Guvernanta administră rii riscului la nivelul Grupului și Băncii se conturează pe baza
urmă toarelor axe:

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
31
 proces continuu de identificare, eva luare, monitorizare, raportare și control, luând î n
considerare limite de risc, competenț e de apr obare, segregarea responsabilităților ș i alte
tehnici de diminuare a riscului;
 asumarea riscurilor î n limitele stabilite pri n apetitul la risc aprobat de că tre Consil iul de
Administraț ie;
 implicare activă a organ ului de conducere al Băncii î n sistemu l de administrare a
riscurilor și î n prom ovarea unei culturi a riscului în întreaga organizaț ie, de la nivelul
Consiliului de Administrație până la nivelul echipelor operaț ionale;
 reguli ș i proceduri interne clar definite;
 comunicarea informaț iilor cu privi re la administrarea riscurilor în întreaga organizație, î n
timp util, într -o manieră precisă, inteligibilă și relevantă ;
 supervizarea continuă de către o entitate independ entă care să monitorizeze riscurile ș i
punerea î n aplicare a normelor ș i procedurilor.
Administrarea riscurilor la nivelul Grupului și Băncii este organizată în jurul a două
principii cheie:
 departamentele de evaluare a riscurilor trebuie să fie independen te de diviziile de afaceri;
 abordare a administrării riscului ș i monitorizarea riscului trebuie să fie consistente î n
cadrul Grupului și Bă ncii.
Grupul ș i Banca sunt expus e la riscurile inerente activităților principale pe care le
desfășoară .
Principalele active ș i pasive financiare sunt cred itele și avansurile, creanțele din leasing,
sume plasate la BNR, depozite la termen și la vedere și î mprumuturi.
Aceste instrumente sunt expuse la o serie de riscuri cum ar fi riscul de credit , riscul
valutar, riscul de rată a dobâ nzii, riscul de lichidita te și riscul de piață care sunt analizate mai jos.
Riscurile de piață reprezintă riscurile de a î nregis tra pierderi cauzate de modifică ri
nefavorabile ale parametrilor de piață utilizați î n evaluarea instrumentelor financiare (cursuri d e
schimb, rate de dobândă , prețuri ale acțiunilor, mărfurilor etc) și vizează atât tranzacțiile din
portofoliul de tranzacț ionare, precum și unele poziț ii din afara portofoliului de tranzacț ionare
(portofoliul structural).
Gestionarea riscurilor de piață î n BRD este un proces continuu, avâ nd drept scop primar
identificarea ș i măsurarea riscurilor de piață generate de activitățile desfășurate de că tre entitate.
Mode lul de business aferent activităț ii de tranzacționare este determinat î n mare parte de
nevoile clienț ilor, oferindu -le acces la titluri emise de statul român (atât tranzacții ferme, cât ș i
reversibile), tranzacții forward ș i swap p e cursul de schimb sau rata dobânzii, împreună cu
opțiuni pe diverse active (pe c ursul de schimb, pe rata de dobândă ș i pe indici bursieri).
Cu toate că activitatea de tranzacționare generează o mică parte din întreaga expunere a
Băncii la riscul de piață, mai exact la riscul de rată a dobânzii ș i la riscul de curs de schimb,
portofoliul de tranzacț ionare este monitorizat separat de portofoliul structural. Riscuril e
identificate sunt raportate că tre conducerea băncii și că tre Grupul So ciete Generale (Grupul),
asigurând furnizarea informaț iilor necesare procesului decizional î ntr-un interval rezonabil de
timp.
Toți actorii ce își desfășoară activitatea în perimetrul piețelor financiare sunt conștienț i de
riscurile activității de tranzacț ionare, mai multe seturi de controa le, unele dintre ele cu frecvența
zilnică fiind întreprinse în cadrul fiecărei unităț i. Beneficiind de o independență funcțională față
de linia de business, departamentul de risc de piață monitorizează individual riscurile asumate
prin tranzacț iile efectuate, garantând astfel o imagine justă, imparțială a expunerii băncii la
riscurile de p iață aferente portofoliului de tranzacț ionare.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
32
Principiile fundamentale care stau la baza unui cadru eficient de a dministrare a riscurilor
de piață sunt urmă toarele:
 actualizarea frecventă a managementului ris cului pentru a corespunde cerinț elor
reglementa re, adaptându -l în permanență la evoluția pieței și a schimbă rilor interne;
 îmbunătățirea continuă a tehn icilor din zona riscului de piață , aliniate cu cele mai bune
practici din domeniu;
 validarea metodelor de evaluare folosite în calcularea indicatorilor de risc ș i a rezultatelor;
 definirea modelelor de mă surare a riscurilo r și a provizi oanelor pentru riscurile de piață
asumate (rezerve);
 autorizarea m ai multor limite de risc de piață , core late cu apetitul la risc de piață
specificat;
 aprobarea in strumentelor permise la tranzacționare (produse noi sau modifică ri
semnificative);
 implicarea în crearea funcționalităț ilor siste mului IT, a fluxurilor de date ș i a procedurilor
operaț ionale;
 monitorizarea și analiza expunerilor și respectă rii limitelor, d iseminarea periodică a
datelor esențiale ce ilustrează expunerea Bă ncii la riscul de piață către managementul
Băncii.
Anual, apetitul la risc de piață este apr obat de Consiliul de Administraț ie, fiind aliniat cu
strategia de afaceri. Abordarea verticală transpune acest indicator, aprobat la cel mai î nalt nivel
de autoritate, în mai multe limite accesibile managementului de nivel mediu și funcțiilor de
execuție, acestea fiind calibrate î n funcție de diferite metode de mă surare a riscuril or (valori
nominale, senzitivităț i, rezultate ale stres -testului, nivel VaR ș i SVaR). Pentru a asigura buna
desfășurare a activităț ilor bancare, un raport zilnic, care prezintă toți indicatorii de risc de piață ,
este transmis personalu lui din cadrul perimetrului Pieț elor Finan ciare, manageme ntului
Departamentului de Risc ș i Grupului SG.
Procesul de monitorizare a respectării limitelor combină raportarea zilnică a indicatorilor
de risc cu analizele lunare ale activității de tranzacționare ș i sintezele trimestriale prezentate
managementului Băncii.
Procesul de evaluare a riscurilor de piață aferente po rtofoliului de tranzacționare se
bazează pe metodologia Grupului SG, combinând trei mari metode de mă surare a riscurilor:
 Trading VAR, împreună cu SVaR;
 Scenarii în condiții de stres, utilizând ș ocuri derivate din scenarii istorice ș i ipotetice;
 Indicatori complementari (senzitivitate, nominal, etc) care descompun indicatorii globali
într-unii specifici, permițâ nd identificarea zonelor predispuse la risc, concentrarea pe
anumite produse, maturităț i ce pot conduce la riscuri importante , nesemnalate de c ătre
indicatorii globali.
Scopul VaR este d e a determina pierderea maximală ce poate fi înregistrată de Bancă din
activitatea de tranzacționare, pe o perioadă de timp fixată, cu un a numit nivel de încredere. În
concordanță cu prevederile Regulamentului UE 575/201 3 – Art. 365 (1), BRD calculează zilnic
nivelul VaR pentru o zi, cu un nivel de î ncredere de 99%, folosind modelul istoric pe o serie de
date dinamice.
Relevanța modelului VaR este evaluată folosind back -testingul, prin compararea
rezultatului zilnic obținut din activitatea de tranzacționare cu pierderea estimată de model, și este
efectuată cu o frecvență zilnică, avertizând din timp că este necesară recalibrarea modelu lui de
calcul sau reconsiderareă perioadei de observare a p arametrilor de piață. Acuratețea modelului
este testată prin compararea numă rului de zile în care au fost î nregistrate rezultate negative pest e
valorile VaR estimate, cu numărul de depășiri aș teptate (indu se de ipotezele modelului).

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
33
În cazul î n care are lo c o depăș ire a n ivelului VaR estimat, va fi inițiată o analiză pentru a
identifica cauzele incidentului , evenimentul fiind escaladat că tre management -ul perimetrului
piețelor financiare.
Rezultatele obținu te pe parcursul anului 2017 ș i 2016 s -au situat sub nivelul VaR.
Modelul VaR dezvoltat de BRD este folosi t doar pentru managementul pozițiilor, nefiind
transpus î n cerinț a de capital. Evaluarea în condiț ii de stress test
Evaluarea în condiții i de stres est e unul din pilonii centrali ai cadrului de administrare a
riscului de piață , fiind complementară VaR și compensând limitările modelului VaR istoric. În
timp ce modelul VaR ia î n considerare mișcări î nregistrate de fac torii de risc care au avut loc î n
trecu t, scenariile de stress -testing modelează ipoteze teore tice sau scenarii specifice pieței ce
descriu modifică ri semnificative ale factorilor de risc asupra valorilor înregistrate de o poziție ș i
de un portofoliu. O serie de modele ipotetice prezentâ nd socuri majore sunt combinate zilnic cu
rezultatele scenar ilor istorice, aplicate pentru î ntreg portofoliul de tranzacționare al Băncii, fiind
reținut rezultatul cel mai nefavorabil și comparat cu o limită aprobată, calculată din apetitul la
risc de piață .
Diferitele scenarii de stress -testing fac obi ectul revizuirii și îmbunătățirii, acurateț ea
ipotezelor folosite fiind permanent monitorizată. Validarea ipotezelor își propune să certifice
faptul că ș ocurile aplicate sunt în continuare suficient de dure și m odelează un eveniment
improbabil, î n caz cont rar detectând î n timp util necesitatea recalibră rii lor.
În concluzie, v enitul net bancar al Grupului BRD a atins 724 milioane R ON î n trimest rul I
2018, mai mare cu +11,4% în comparație cu trimestrul I 2017, sus ținut de creșterea veniturilor
nete din dobâ nzi, vo lume mai mari, cheltuieli operaționale stabile ș i costul riscului pozitiv.
Veniturile nete din dobânzi au î nregistrat o ra tă de creștere de două cifre, mai mari cu
14,2% în dinamica anuală, influenț ate pozitiv de efectele de volum și de tendința ascendentă a
ratelor de dobândă (creșterea ratelor de dobândă la lei începâ nd cu sept embrie 2017, ROBOR 3M
la 2,03% î n trimestrul I 2 018, +1,2 puncte procentuale față de trimestrul I 2017). Veniturile nete
din comi sioane au crescut cu +5,2% b eneficiind de volume de tranzacții în creștere și de
contribuția pozitivă a serviciilor de custodie ș i depozitare.
Categoria “alte venituri” a cre scut cu 10,8%, datorită rezultatului din tranzacționare în
creștere.
Cheltuielil e operaț ionale au atins 3 85 milioane RON, cvasi -stabile în comparaț ie cu
trimestrul I 2017, urmare contribuț iei mult mai reduse la Fondul de G arantare a Depozitelor
Bancare ș i la Fondul de Rezoluț ie (-50,5%).
Cheltuielile cu personalul au fost mai mari cu +11,3% urmare înregistrării provizionului
în legătură cu al 13 -lea salariu și ajustării pachetelor de compensații, în linie cu condițiile de
piață, având î n vedere presiunile de pe piaț a muncii.
Alte cheltuieli operaț ionale au crescut cu +12,0% (excluzâ nd cheltuiala cu Fon dul de
Garantare a Depozitelor și Fondul de Rezoluție), reflectând, în principal, investiții mai mari î n
proiectele pentru respectarea cerinț elor reglementare și în proiectele de t ransformare a bancii.
Performanța operațională a fost foarte robustă, profitul operațional brut fiind în creș tere cu 27,5%
în dinamica anuală . Indicatorul cost/venit l a nivel de Grup a atins 53,2%, în scă dere cu -5,9
puncte procentual e față de trimestrul I 2017.
Grupul BRD a înregistrat o îmbunătățire consi derabilă a calităț ii activelor: rat a creditelor
neperformante a scă zut la 6,2% l a finalul lunii martie 2018 (față de 10,3% la finalul lunii martie
2017). Î n paralel, gradul de acope rire a rămas solid la 75,4%, în comparaț ie cu 77,4% l a finalul
lunii martie 2017 (toț i indicatorii conform metodologiei ABE). Costul net al riscului a înregistrat
o eliberare netă de 153 milioane RON (față de o eliberare netă de provizion de 124 milioane

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
34
RON în trimestrul I 2017), +23,4% în dinamica anuală, datorită unor recuperă ri pe portofoliul de
clienți non retail și recunoașterii unor despăgubiri din asigură ri de aproximativ 65 milioane RON.
În acest context, profitul net la nivelul Grupului BRD a fos t de 414 milioane RON î n
trimestrul I 2018 , în comparație cu 330 milioane RON în trimestrul I 2017, rezultând o
rentabilitate anualizată a cap italurilor proprii de 22,0% (față de 19,3% în trimestrul I 2017) ș i o
rentabili tate a activelor de 3,0% (2,6% î n trimestrul I 2017).
Profitul net la nivelul Băncii a atins 392 milioane RO N în trimestrul I 2018 față de 307
milioane RON î n trimestrul I 2017.
Nici veniturile Bă ncii, nici cele ale Grupului nu depind de un singur client sau de un grup
de clienți legaț i, neexistâ nd astfel ri scul ca pierderea unui client să afecteze î n mod semni ficativ
nivelul veniturilor.
Nu au fost identif icate evenimente importante după data raportării. La nivelul Bă ncii, rata
fondurilor proprii totale a atins 19,3% la 31 martie 2018, la u n nivel confortabil peste cerința
reglementară .
În conformitate cu Reg ulamentul (UE) 2395/2017 , care modifică Regulamentul (UE)
575/2013, în ceea ce privește mă surile tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor
proprii al introducerii IFRS 9, Banca a decis să nu aplice măsurile tranzitorii prevă zute de Art
473a din Regulamentul (UE) 575/2013. Ca urmare, fondurile proprii la finalul lunii martie 2018
includ impactul total urmare adoptării IFRS 9 începâ nd cu 1 ianuarie 2018. Primul trimestru al
anului 2018 a fost foarte dinamic după cum arată creșterea continuă a creditelor, a depozitelor și a
volumului de tranzacții, care, împreună cu ratele de dobândă favorabile din piață, s -a tradus într -o
creștere de două cifre a venitului net bancar.
Pe vi itor, BRD va continua să îmbunătățească experiența și satisfacția cli enților, investind
în continuare în digitalizare și dezvoltarea continuă a modelului să u de afaceri.
Raportul finan ciar interimar pentru perioada încheiată la 31 martie 2018 nu a fost auditat.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
35
CONCLUZII

Încă odată, situa ția economic ă prin care trec marea majoritate a țărilor lumii a scos în
eviden ță faptul c ă este nevoie de instrumente de avertizare în ceea ce prive ște dezechilibrele
macro -economice, atât la nivelul unei țări cât și la nivel regional, riscul de contagiune fiind
mare.29
Privitor la sistemele de avertizare, aceasta este una dintre componentele de baz ă ale
cadrului de guvernan ță economic ă ce urmeaz ă a se implementa la nivelul Uniunii Economice și
Monetare în cursul anului 2011. Propunerile legislative ale Comis iei Europene în aceast ă privin ță
vizeaz ă introducerea unei proceduri de identificare a dezechilibrelor macroeconomice cu scopul
de preven ție și corec ție a acestora.
În cadrul componentei preventive va exista cel mai probabil un mecanism de alert ă, care
va presupune monitorizarea unui set de indicatori în raport cu praguri de semnal stabilite exante.
În virtutea dezvolt ării unui cadru macro -pruden țial și a promov ării stabilit ății financiare se
urmărește implementarea propunerilor Basel III privind cerin țele de capital (capital tampon), care
ar completa cadrul actual de monitorizare a îndator ării. Aceste instrumente de politic ă macro –
pruden țială urmeaz ă a fi stabilite în raport cu devia ția raportului Credit/PIB de la evolu ția pe
termen lung („ credit gap14” ). Adițional indicatorului Credit/PIB este necesar ă și o analiz ă mai
detaliat ă a nivelului credit ării. Prin aceast ă măsură este urm ărită asigurarea rezilien ței sistemului
financiar și protejarea economiei reale de riscurile sistemice asociate cu perioadele de creștere
excesiv ă a creditului.
În contextul crizei financiare interna ționale și ca urmare a cercet ării efectuate, sistemul
bancar românesc poate fi caracterizat printr -un nivel confortabil de solvabilitate și lichiditate, în
condi țiile observ ării unei de terior ări a calit ății activelor și ale înregistr ării unui profit modest, ca
urmare a stagn ării activit ății de creditare.30 Cu toate acestea o seriede m ăsuri pentru
îmbun ătățirea identific ării și monit ărizării riscurilor au fost impuse de banca central ă:
 îmbun ătățirea cadrului de administrare a riscurilor și stabilirea de praguri de la care
riscurile sunt considerate semnificative;
 revizuirea politicilor privind administrarea riscului de lichiditate, î mbun ătățirea
strategiilor privind gestiunea crizelor de lichiditate; reanalizarea indicatorilor de
lichiditate defini ți în profilul de risc al b ăncii; încheierea de noi acorduri de finan țare
alternative pentru asigurarea necesarului de lichiditate în condi ții de criz ă;
 revizuirea politicii de creditare, stabilirea de limite de concentrare pe tipuri de facilit ăți de
credite, sistarea acord ării de credite de consum negarantate, îmbun ătățirea procesului de
urmărire și realizare a reevalu ării garan țiilor, elaborarea sau îmbun ătățirea normelor
privind vânzarea de crean țe, evalu ări ale riscului de credit în baza unor scenarii alternative
pentru condi ții de criz ă, respectarea limitelor maxime admise pentru ’ expunerile mari;
 îmbunătățirea instrumentelor de evaluare a expunerii la riscul opera țional, completarea
sistemului de indicatori de risc opera țional;

29 Căpraru, Bogdan (2010), Activitatea bancară – sisteme, opera țiuni și practice , Editura C.H. Beck, Iași.
30 Isărescu , Mugur (2002) , Reforma bancară din România 1990 – 2002, Primul deceniu al reformei bancare din
România , vol. I, Simpoz ionul de istorie și civilizație bancară “Cristian Popișteanu”, București , pAG.23 .

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
36
 elaborarea, completarea și revizuirea normelor, politicilor și procedurilor interne privind
auditul intern, cunoa șterea clientelei, a fraudelor interne și externe;
 modificarea sistemelor informatice prin dezvoltarea și implementarea unor aplica ții
automate.
De asemenea pentru îmbun ătățirea „s ănătății”, a stabilit ății sistemului bancar este nevoie
în continuare de reforme structurale atât la nivelul micro cât și la ni vel macro. Astfel banca
central ă a propus o serie de reforme în acest sens:
 supra vegherea macropruden țială prin înfiin țarea Comitetului European pentru Riscuri
Sistemice ( European Systemic Risk Board – ESRB);
 supravegherea micropruden țială prin înfiin țarea a trei autorit ăți europene pentru
supravegherea institu țiilor financiare individuale ( European Supervisory Authorities –
ESA) și formarea Sistemului European al Supraveghetorilor Financiari ( European System
of Financial Supervisors – ESFS).
În ceea ce prive ște supravegherea macroprudențială , Comitetul European pentru Riscuri
Sistemice va avea drept obiectiv monitorizarea și evaluarea riscurilor care pot amenin ța sistemul
financiar în ansamblul s ău. De asemenea, în caz de nevoie, acesta va emite c ătre statele membre
și autorit ățile europene de supraveghere avertismente cu privire la riscurile sistemice susceptibile
de a se acumula, precum și recomand ări pentru gestionarea acestora. Din cadrul acestui comitet
vor face parte pre ședintele și vicepre ședinte le Băncii Centrale Europene, guvernatorii b ăncilor
centrale na ționale, conduc ătorii autorit ăților europene de supraveghere, un reprezentant al CE,
precum și reprezentan ți ai autorit ăților na ționale de supraveghere.
După cum am analizat în cuprinsul lucr ării acest mod de lucru privind avertiz ările în cazul
unui risc sistemic se pot realiza ca urmare a g ăsirii unui sistem de raportare financiar ă unitar.
Folosind datele din raport ările FINREP și COREP s -a reușit propunerea unui model de scoring
pentru întreg sistemul bancar folosind sistemul de raport ări comun la nivel European.
Cele nou ă clase de risc au fost identificate conform cerin țelor acordului astfel încât în
momentul raport ărilor la nivel consolidate informa țiile să fie unitare. Aceast mod de clasif icare
vine în întâmpinarea necesit ății maturiz ării sistemului bancar din România ca urmare a integr ării
Europene dar și a realit ăților economico – financiare din țara nostr ă. Îmbun ătățirea acestui
demers este evident ă, acest lucru putându -se dezvolta prin introducerea unor factor perturbatori
de nivel macro astfel încât s ă se poat ă urmării migrarea expunerilor dintr -o anumit ă clasă de risc
către alta, acțiunile atutorit ății centrale putând fi astfele pro -active.
În ceea ce prive ște supravegherea micropruden țială la nivelul UE, aceasta va fi efectuat ă
de cele trei noi autorit ăți europene de supraveghere sectorial ă, respectiv o autoritate bancar ă
european ă (European Banking Authority – EBA), o autoritate european ă în domeniul asigur ărilor
și pensiilor ocupa ționale ( European Insurance and Occupational Pensions Authority – EIOPA) și
o autoritate european ă în domeniul valorilor mobiliare (European Securities and Markets
Authority – ESMA). Noile autorit ăți europene de supraveghere vor înlocui și prelua toate
sarcinile actualelor comitete de nivel 3 (Committee of European Banking Supervisors – CEBS,
Committee of European Insurance and Occupational Pension Supervisors – CEIOPS și
Committee of European Securities Regulators – CESR), dar vor avea și responsabilit ăți
suplimentare, prerogative bine definite și o autoritate mai mare. Cele trei autorit ăți europene de
supraveghere – EBA, EIOPA. și ESMA – vor forma împreun ă Sistemul European al
Supraveghetorilor Financiari și vor contribui la armonizarea standardelor și reglement ărilor la
nivelul UE, obiectivul final fiind o „Carte de reguli comune” pentru autorit ățile de supraveghere
din UE.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
37
Principalele sarcini ale acestor autorit ăți sunt: formarea unei culturi comune de
supraveghere, asigurarea unor practici de supra veghere coerente, instituirea unor proceduri de
supraveghere uniforme și consistente la nivelul colegiilor de supraveghere, elaborarea unui
manual unic de proceduri și asigurarea unei interpret ări unitare a acestora, emiterea de ghiduri
privind aspecte practice ale supravegherii.
Deoarece creditarea reprezint ă o pondere semnificativ ă în activitaea de creditare a unei
bănci preocuparea pentru gestionarea acestei activit ăți trebuie s ă fie sus ținută. Prin analiza
portofoliului de credite al unei institu ții bancare am scos în eviden ță faptul c ă evolu ția calit ății
unui portofoliu de credite reprezint ă un risc major în ceea ce prive ște performan ța financiar ă a
unei b ănci și implicit a unui sistem bancar. De aceea am ar ătat că este necesar ă o analiz ă
personaliz ată a fiec ărui portofoliu de credite dup ă ce mai întâi au fost identificate particularit ățile
acestuia. În final a reie șit faptul c ă apartenen ța la un sector de activitate, pe lâng ă rezultatele
financiare, reprezint ă la un moment dat o necesitate de provizionare suplimentar ă cu impact
direct asupra profitului b ăncii.
Ca o concluzie a celor de mai sus putem spune c ă este suficient de clar c ă definirea
stabilit ății financiare nu se poate face cu ajutorul unui indicator sau un instrument
matematic/econom etric, ci aceasta presupune un analiza unui set de indicatori pe un orizont de
timp rezonabil, ținând totdeauna cont de contextul economic în care entit ățile își desf ășoara
activitatea.
Astfel putem spune c ă stabilitatea financiar ă trebuie definit ă nu ca atingerea unor praguri
de siguran ță ci mai degrab ă ca dep ășirea unor praguri critice, generatoare de riscuri sistemice.Ca
linii viitoare de dezvoltare sepropun:
 folosirea rezultatelor cercet ării la elaborarea modelului de scoring aplicat firmelor new
entry în sensul cre șterii aversit ății în ceea ce prive ște creditarea acestora, ca urmare a
expunerii pe acest segment de activitate;
 referitor la modelul macropruden țial propus, urm ărirea în timp a distribu ției indicatorului
composit poate oferi o imagine mai detaliat ă asupra stabilit ății sistemului bancar;
 introducerea mai multor variabile macro care exprim ă starea agregat ă a economiei la
diferite momente de timp și care evident au influen ță asupra probabilit ății de default
idiosincratice;
 dezvoltarea cadr ului macro -pruden țial și a promov ării stabilit ății financiare urm ărind
implementarea propunerilor Basel III privind cerin țele de capital (capital tampon);
 instrumente de politic ă macro -pruden țială să urmăreasc ă a fi stabilite în raport cu devia ția
raportului Credit/PIB de la evolu ția pe termen lung („ credit gap15” );
 analiza oportunit ății folosirii unei „provizion ări dinamice”.

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
38

BIBLIOGRAFIE

Lucrări și autori:

1. Allan, Linda (2005), Credit Risk Modelling of Middle Markets , Editura Wharton,
Working papaers, fic.wharton.upenn.edu/fic/allenpaper.pdf
2. Boitan Iustina Alina, (2011), Crize bancare si sisteme de avertizare timpurie , București,
Editura ASE
3. BoitanIustina Alina, (2015) Early Warning Tools for Financial System Distress – Current
Drawbacks and Future Challenges , published in Handbook of Research on Financial and
Banking Crisis Prediction through Early Warning Systems (chapter 5), editor: Qaiser
Munir (University Malaysia Sabah, Malaysia),
4. Berger, AN., Mester, L., (1997), Inside the black box: What explains differences in the
efficiencies of financial institutions, Journal of Banking and Finance no. 21, 895 – 947
5. Bistriceanu G.(2014), Noțiuni bancare fundamentale , București, Editura Economică
6. Căpraru, Bogdan (2010), Activitatea bancară – sisteme, operațiuni și practice , Editura
C.H. Beck, Iași.
7. Dedu V.(2001), Gestiune bancară , București, Editura Didactică și Pedagogică, pag.61
8. Isărescu, Mugur (2002), Reforma bancară din România 1990 – 2002, Primul deceniu al
reformei bancare din România , vol. I, Simpozionul de istorie și civilizație bancară
“Cristian Popișteanu”, București.
9. Jianu Iulia (2006), Performanța – o noțiune care se caută pentru a se regăsi. Ambiguitate
și claritate ”, Revista Contabilitatea, expertiza și audit ul afacerilor , nr.5 , București
10. Krainer, J. și J. A. Lopez (2001), Incorporating equity market information into
supervisory monitoring models , Working paper in applied economic theory, Federal
Reserve Bank of San Francisco
11. Trenca, Ioan, Bolocan Mihail -Dragoș (2010), Considerations regarding credit portfolio
risk management of the banking institution, Revista „ Finanțe . Provo cările viitorului”,
Anul IX, nr.1/2010 pp.84 -90, Editura Universitar ă Craiova (ISSN 1583 – 3712), JEL,
RePEc (G21).

Acte normative :

1. Directiva2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu
privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a
instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2 002/87/CE și
de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, preluate prin Regulamentul BNR
nr.5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit
2. O.U. G. 99/2006 privind institu țiile de credit și adecvarea capitalului și regulamentele
aferente
3. O.U.G. 39/1996 privind înființarea și funcțio narea Fondului de Garantare a depozitelor în
sistemul bancar
4. Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24
noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de sup raveghere (Autoritatea Bancară

ANGHEL MIRELA BĂNCILE DE IMPORTANȚ Ă SISTEMICĂ .
CRITERII DE INDENTIFICARE, ABORDĂRI COMPARATIVE
39
Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei
2009/78/CE a Comisiei (denumit „Regulamentul ABE”).

Resurse internet:

https: //www.bankingnews.ro/bnr -banci -de-importanta -sistemica.html
https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro
https://www.investopedia.com/articles/economics/09/lehman -brothers -collapse.asp