Anestezia la Pisica

CERCETARI CUPRINS

CERCETARI BIBLIOGRAFICE

Date anatomofiziologice…..

Aparatul respirator…….

Aparatul Circulator ……..

Sistemul Nervos Central – Talamusul…….

Durerea….

Substrat anatomofiziologic…….

Manifestari clinice ale durerii…….

Anestezia la pisica……

Preanestezia…..

Neuroleptanalgezia (NLA)……..

Inductia narcozei….

Anticolinergicele…..

Analgezia intraoperatorie…..

Revenirea din anestezie…….

CERCETARI PROPRII

Scopul si obiectivele lucrarii……..

Materiale si metode……..

Materiale……

Metode…….

Protocolul I – Neuroleptanalgezia (NLA)….

Protocolul II – Partial intravenos anestezia (PIVA) cu isofluran….

Protocolul III – Partial Intravenos anestezia (PIVA) cu sevofluran….

Rezultate si interpretari…..

I. CERCETĂRI BIBLIOGRAFICE

1. 1. DATE ANATOMOFIZIOLOGICE

1. 1.1 Aparatul respirator

Deoarece aceasta lucrare pune in avidenta reactile adverse si avantajele unor protocoale de anestezie generala, implicit si cea gazoasa, este necesara descrierea pe scurt al aparatului respirator. Segmentele care ne intereseaza pe noi pentru realizarea anesteziei sunt: cavitatea bucala,faringele, laringele,traheea,bronhiile si pulmonii.

1. 2 Cavitatea bucala

Este primul segment al aparatului respirator, aceasta la pisica fiind scurta si larga. Buza inferioara are marginea libera, usor festonata, iar cea superioara prezinta un sant ce o desparte in doua jumatati egale. Pielea buzelor este bogata in glande sebacee in deosebi la nivelul comisurilor.

In ceea ce priveste scheletul osos, acesta este format din maxilarele superioare unite la nivelul plafonului gurii, de oasele incisive si osul palatin ce formeaza palatal dur, iar in partea inferioara de mandibula. Palatul dur se prelungeste cu valul palatin care este scurt, larg si dispus aproape orizontal, formand un perete despartitor intre cavitatea bucala si faringe. Limba este scurta si lata, prezinta papile filiforme orientate aboral si cornificate ceea ce ii confera acesteia senzatia de “limba aspra”.(Aurel Damian si col. 2003).

1.1. 3 Faringele

La pisica faringele are forma de palnie, este lung si foarte dilatabil realizand impreuna cu valul palatin larg si ce se poate ridica un veritabil orificiu bucofaringian, ceea ce ajuta acest animal la o respiratie mai usoara pe gura. (Aurel Damian si col. 2003). Acest organ mai are rolul de a complete actiunea laringelui in emiterea sunetelor vocale difererite in functie de specie. ( Ioan Popovici si col., 2003 ).

1.1.4 Laringele

Acest organ musculo-cartilaginos are rolul de a face legatura si de a facilita trecerea aerului din faringe in trahee. Laringele la pisica este scurt, de forma patrata si compus dintr-un schelet de cinci cartilaje principale:epiglota, tiroidul,cricoidul,o pereche de aritenoide articulate si unite intre ele de ligamente intercartilaginoase.Epiglota prin actiunea sa are rolul de a impiedica bolul alimentar sa intre in laringe. Datorita sensibilitati mucoasei laringiene, orice corp strain ce ajunge la nivelul acesteia este exulzat inapoi printr-o reactie puternica de tuse, ceea ce da si senzatia de inecare.(Ioan Popovici si col 2003).

1.1.5 Traheea

Este un organ fibro-cartilaginos alcatuit dintr-o succesiune de inele cartilaginoase legate intre ele de o membrana fibroasa ce constituie ligamentul inelar. Aceasta ia nastere in orificiul laringo-traheal si se termina bifurcat in dreptul bazei inimii in cele 2 bronhii principale- dreapta si stanga, destinate fiecarui pulmon.(Aurel Damian si col.2003). La aceasta specie traheea are o lungime aproximativa de 8 cm si 37 43 de inele, iar muschiul tracheal se inserape fetele externe ale inelelor cartilaginoase.(Ioan Popovici si col,2003).

1.1.6 Bronhiile

Cele principale sunt in numar de doua- dreapta si stanga, acestea de la origine pana la nivelul lobilor pulmonari prezinta o succesiune de ramnificatii ce ii confera aspectul de arbore, de unde si denumirea de “arborele bronsic”. Bronhiile principale se vor divide in bronhii lobare, acestea la radul lor in bronhii segmentare, terminandu-se in bronhiolele lobulare.(Ioan Popovici si col.2003).

1.1.7 Pulmonii

Reprezinta organele principale ale aparatului respirator deoarece la acest nivel are loc schimbul gazos. Schimbul de gaze alveolo-capilar consta in difuziunea oxigenului din aerul alveolar in sangele capilalelor alveolare si dioxidului de carbon din sangele venos in aerul alveolar.Bariera alveolo-capilara are o grosime de sub 1,0µm. 4re Prin difuziune, oxigenul strabate plasma sanguine si membrane eritrocitara, fiind adus in contact cu hemobglobina.(Laurent Ognean, 2004) Pulmonul drept este mai mare decat cel stang, amandoi avand culoarea rosu-maroniu. Pulmonul drept are patru lobi: caudal, mijlociu, cranial si accesoriu, la pisica cei din urma fiind scurti, iar pulmonul stang prezinta 3 lobi: caudal, mijlociu si cranial.(Ioan Popovici si col,2003).

Aparatul circulator

Mica si marea circulatie

Pentru a intelege mai bine actiunea si efectele anesteziei inhalatorii vom dezbate cateva date anatomofiziologice si despre aparatul circulator-mica circulatie si sistemul nervos central-talamusul.

Aceasta porneste de la nivelul orificiului pulmonar din ventriculul drept prin intermediul trunchiului arterial pulmonar, transportand sange neoxigenat-incarcat cu CO2, catre pulmoni. Acesta are un traiect relativ scurt de 3-4 cm dupa care se ramnifica in doua artere pulmonare- dreapta si stanga care se deschid la nivelul hilului patrunzand in pulmoni pe sub bronhile principale. Schimbul de gaze se realizeaza in reteaua capilara perialveolara dupa care sangele incarcat cu oxigen este colecatat de venele perilobulare apoi de cele lobare si cele segmentare care conflueaza in 2,3 vene pulmonare drepte si stangi. Venele pulmonare se deschid in cord la nivelul atriului stang, sangele ajungand prin intermediul valvulei mitrale in ventriculul stang urmand ca de aici sa fie distrbuit prin aorta catre tot organismul.

Sistemul nervos central – Talamusul

Acesta se prezinta sub aspectul a doua mase voluminoase si de forma ovoida in a caror structura se gaseste in principal substanta cenusie. Este situat oral fata de tuberculi quadrigemeni si dorsal fata de portiunea anterioara a pedunculilor cerebrali. Oro-lateral se situeaza fata de formatiunile striate ale bazei emisferelor cerebrale.(Aurel Damian,2011). La nivelul talamusului are loc controlul tuturor excitatiilor de origine extrinseaca si intriseanca. Toate caile aferente trec prin talamus si fac sinapsa cu neuronii talamici inainte de a ajunge in scoarta cerebrala. In thalamus se formeaza primele senzatii de natura psihica cu caracter general, cum ar fi: teama, dezgustul, mania, bucuria, anxietatea, placerea si mai ales durerea.(Laurent Ognean, 2004). Datorita unor studii ce au dovedit ca distrugerea experimentala a scoartei nu duce la anularea senzatiei de durere, putem spune ca talamusul este central de prelucrare a excitatiilor dureroase si de transformare a lor in senzatii.(Liviu Ioan Oana si col, 2012)

DUREREA

Substrat anatomofiziologic

Durerea reprezinta o senzatie de natura nociva, ce poate fi considerat un semnal de alarma sau de autoinformare si de mobilizare a organismului, supus unor factori agresivi. Receptorii algici periferici sunt reprezentati de terminatii libere care se gasesc in toate tesuturile si organele. Prin nervii periferici excitatia dureroasa se transmite in cazul fibrelor subtiri cu 1m/ s, iar in cazul fibrelor groase cu 70m/s. Aceste fibre ajung la maduva de unde excitatiile se transmit mai departe prin fasciculul spino-talamic pana la nivelul talamusului.

Manifestari clinice ale durerii

Clinic durerea are unele particularitati de specie, rasa, individ , astfel putem spune ca calul si pisica sunt cele mai sensibile animale la durere fiind urmate de caine, capra, oaie, porcul, taurinele si pasarile. Cand vorbim de rasa putem spune ca sunt mai sensibile cele ameliorate cu consistent fina si temperament vioi. La noi nascuti sensibilitatea dureroasa este foarte scazuta datorita nematurizarii sistemului nervos.( Liviu Ioan Oana si col, 2012) Durerea poate fi clasificata in 4 categorii: cutanata sau superficiala, muscular sau profunda, viscerala sau interna si vasculara.

Durerea cutanata sau superficiala

Se manifesta printr-o durere imediata de o intensitate redusa, bine delimitata. Dupa circa o secunda durerea imediata se transforma intr-una difuza, mai intensa si mai indelungata reprezentata de durerea intarziata.

Durerea profunda sau musculara

Se localizeaza greu, este perceputa difuz si este rezultatul excitarii terminatiilor nervoase situate in tesuturile aparatului locomotor fiind reprezentate de muschi, oase, articulatii si tendoane.

Durerea viscrala sau interna

Ficatul, splina sau rinichiul numite si viscere sau organe interne pline nu pot determina durerea daca factorul patogen afecteaza strict parenchimul, in schimb membranele ce acopera aceste organe sunt inervate de nervi rahidieni, ce le confera o sensibilitate crescuta.

Durerea vasculara

Aceasta poate fi de origine exogena –medicamentoasa care este provocata de introducerea unor substante iritante intravascular provocand o reactie dureroasa atat local cat si o portiune a vasului afectactat. Cea de origine endogena poate fi datorata unei obliterari de vas sanguin ceea ce duce la o distensie brusca a acestuia provocand o compresiune mecanica pe terminatile nervoase din adventice . O dure vasculara endogena mai poate fi provocata de fenomenele inflamatorii ale vaselor cum ar fi: arteritele- inflamatia arterelor, flebite- inflamatia venelor si limfangita- inflamatia vaselor limfatice. (Ioan Marcus, 2011)

ANESTEZIA LA PISICA

O anestezie reusita implica automat o contentie si o premedicatie foarte buna, o inductie linistita, o monitorizare precisa a oxigenarii, a circulatiei sanguine si a ventilatiei.

Preanestezia

Include in primul rand pregatirea acesteia care consta in golirea stomacului printr-o dieta neagra de 12 ore si privarea de apa cu maxim 2 ore inainte de anestezie. Trebuie acordata o deosebita atentie unui examen clinic ce intereseaza indeosebi ascultatia cordului si a pulmonilor unde se pot perce sunete anormale ce pot indica afectiuni cardio-pulmonare. La fel de importante pot fi aprecierea temperaturii si a gradului de deshidratare, precum si analize paraclinice ce ofera informatii pretioase despre hematocrit, proteinele totale, uremie si glicemie. O alta etapa importanta din pregatirea preanesteziei o reprezinta cateterizarea i.v prin abordarea venei safene cel mai frecvent dar si a venelor jugulare, safene si auriculara atunci cand safena este inabordabila, de exemplu intr-o deshidratare profunda. Cele mai utilizate preanestezice sunt:

Acepromazina in doze de 0,02-0,1 mg/kg i.v., i.m., s.c.,confera o sedare usoara, de lunga durata, necesitand circa 20 de minute pentru a se instala efectul in cazul administrarii i.v. si 30-45 de minute in cazul celei i.m. sau s.c.. Este interzisa administrarea Acepromazinei pisiscilor cu probleme cardiace desi aceasta are un efect minim asupra sistemului cardio-vascuar iar la cele tinere si sanatoase doza optima este de 0,05 mg/kg.

Diazepamul si Midazolamul sunt indicate pentru a reprezenta premedicatia in cazul pisiscilor cu probleme cardio-respiratorii. Dozele recomandate sunt 0,1-0,5 mg/kg pentru Diazepam administrat i.v. si s.c. si nu i.m. datorita efectului irritant asupra tesuturilor si 0,1-0,3 mg/kg in cazul Midazolamului administrat i.v. , i.m., s.c..

Xilazina se foloseste cel mai frecvent ca premedicatie pentru inductia cu ketamina, aceasta produce o sedare redusa, pana la una profunda in functie de doza, avand ca si contraindicatii voma, depresia cardiaca, hiperglicemia, si diureza. Doza in functie de intensitatea dorita a sedarii este intre 0,5-1 mg/kg.

Medetomidina se poate administra sub forma de spray sublingual la pisicile agresive in doza de 15-30 µg/kg, sedarea avand efect timp de aproximativ o ora. I.v. nu se administraza deoarece poate produce aritmii cardiace grave, iar i.m. si s.c. in doze de 0,05-0,12 mg/kg.

Neuroleptanalgezia (NLA)

Este o forma de anestezie generala ce rezulta in urma interactiunii dintre un neuroleptic si un analgesic central. Aceasta indeplineste cele doua component esentiale – analgesia si deconectarea neurovegetativa. Cu alte cuvinte prin neuroleptanalgezie se realizeaza o eficienta stabilizare psiho-motorie, neurovegetativa si functional, exprimata clinic printr-o indiferenta fata de mediu, cu pastrarea reflexelor ocular, cutanate si muscular. Avantajele NLA sunt: posibilitatea aplicarii in conditii de teren, realizeaza cele doua component esentiale anestezie – analgesia si neuroplegia, previne stresul si socul operator si asigura o buna stabilitate cardio-respiratorie. Se recomanda ca analgezicul sa se administreze dupa neuroleptic la aproximativ 5 minute.(Liviu Ioana Oana si col.,2011)

Inductia narcozei

Se poate realiza cu un singur anestezic sau o asociere de mai multe. Cele mai utilizate si de care ma voi folosi si eu sunt: Ketamina si Propofolul ca si anestezici administrati injectabil, iar ca si agenti inhalatorii o sa folosim Isofluran.

Ketamina administrata in doze de 10-20 mg/kg determina adoptarea starii de decubit in 3-5 minute. Aceasta poate provoca cresterea ritmului cardiac, a presiuni sanguine, rigiditate muscular crescuta si hipersalivatie. Pentru diminuarea efectelor secundare se recomanda reducerea dozelor si asocierea cu unele sedative. De exemplu administrarea Acepromazinei in doze de 0,02-0,1 mg/kg si Ketamina 10-20 mg/kg i.m. reduc rigiditatea musculara sau Medetomidina 10-50µg/kg si Ketamina 5 mg/kg i.m .,i.v confera o sedare profunda. Cea mai utilizata asociere dintr-un sedativ si un anestezic este Xilazina 0,5 mg/kg cu Ketamina 10-20 mg/kg datorita timpului de injumatatire mai mic al Xilazinei cea ce duce automat la o anestezie mai scurta. La pisica aproape 50% din Ketamina se elimina nemodificata prin rinichi de aceea aceasta specie se trezeste mai repede sin anestezie.

Propofolul la pisica este contraindicate deoarece produsele fenolice sunt putin sau chiar deloc metaboliztae de aceasta specie. Administrarea repetata de propofol poate duce la formare de corpusculi Heinz cu efecte secundare in ceea ce priveste revenirea din anestezie. Totusi, o singura administrare strict i.v. pentru inductie nu prezinta riscuri majore atata timp cat nu este repetata. Doza este de 6 mg/kg administrata incet pana isi face efectul. (Liviu Ioan Oana si col.,2011)

Isofluranul este un narcotic volatil ce are efect analgesic. Ca si avantaje putem enumera cresterea mica a presiunii intracraniene fiind foarte potrivit pentru neurochirurgie, nu sensibilizeaza miocardul, un miorelaxant excellent si in ceea ce priveste stabilitatea hemodinamica este remarcabil. Inductia se realizeaza intr-un amestec de 2,5-4,5%, iar intretinerea de 1-3%.(Liviu Oana si col.,2012)

Sevofluranul este nu anestezic volatile ce se foloseste pentru o inductie rapida si o trezire fara problem. Creste usor frecventa cardiac, depresor respirator, are un miros placut, fara a fii intepator.(Liviu Ioan Oana si col.,2012)

Modalitati de inducere a narcozei

Cele mai utilizate metode de inducere a narcozei sunt cea injectabila si inhalatorie.

Narcoza Injectabila este preferabila deoarece poate fi realizabila in conditii de teren, nu necesita aparatura speciala, este simpla si economica. Dezavantajele sunt si ele nenumarate precum: o data administrata , efectul acestuia este necotrolabil, trezirea este lenta si dependenta de rata metabolizarii, eliminari, respectiv de starea functionala hepato-renala. Pentru administrare cel mai frecvent se recurge la calea intravenoasa (i.v) si cea intramusculara (i.m). In cazul celei i.v efectul narcotic se instaleaza rapid chiar si la doze minime dar trebuie efectuata cu prudenta si sub controlul permanent al respiratiei si circulatiei, deoarece pot survenii accidente grave precum stopul cardio-respirator.

Narcoza inhalatorie reprezinta patrunderea anestezicului volatil in alveolele pulmonare si de aici trecerea lui in sange. Avantajele acestei metode sunt: realizarea unei narcoze de durata si profunzime asitata manual sau mecanic, se pot prevenii si combate complicatiile cardio-respiratorii si trezirea este una rapida fara stari de excitatie. Dezavantajele sunt destul de considerabile din cauza economica, aplicarii conditionate de aparatura adecvata, nevoia calificarii si experientei si imposibilitatea efectuarii de interventii chirurgicale pe cavitatea bucala si laringe.(Liviu Ioan Oana si col.,2012)

Intubarea endotraheala

Se poate realize numai sub anestezie, se aseaza anumalul in decubit dorsal, se deschide cavitatea bucala si se exteriorizeaza limba. La pisica se poate vizualiza deschiderea laringiana direct daca nu, cu ajutorul unui laringoscop asezat la baza limbii se introduce sonda(diametru 4,5-5,5mm) prin laringe circa 5cm in trahee, se umple mansonul de etanseizare si se racordeaza la circuitul anestezic. (Liviu Ioan Oana si col., 2012) Pentru inlaturarea spasmului laringian se poate folosi un spray cu Lidocaina sau Xilina. La pisica spasmul laringian poate aparea si dupa extubare, de aceea sonda traheala trebuie inlaturata inainte de revenirea din anestezie.(liviu Ioan Oana si col.,2011)

Anticolinergicele

Sunt substante cu efect vagolitic, ceea ce duce la reducerea salivatiei, bronhodilatatiei, reducerea motilitatii intestinale si tahicardie. Atropina se administreaza i.m., i.v., sau s.c. in doza de 0,022 mg/kg la pisica si are rolul de blocant al acetilcolinei la nivelul terminatiilor postganglionare ale fibrelor colinergice sin SNC. Induce initial bradicardie din cauza stimularii vagale ,mai tarziu instalanduse tahicardia. Determina relaxarea sfincterului irian, ceea ce induce dilatarea pupilei. Anticolinergicele sunt strict interzise la pacientii cu tahicardie preexistenta.(Liviu Ioan Oana si col.,2011)

Analgezia intraoperatorie

Analgezicele folosite in perfuzie continua la pisisca sunt: Ketamina 2-10 µg/kg/h folosita cu alte analgezice perioperativ, Fentanyl 1-5 µg/kg/h se poate folosi si singur sau asocierea Morfinei 0,24 µg/kg/h cu Lidocaina 0,3 µg/kg/h si Ketamina 0,06 µg/kg/h.

Revenirea din anestezie

Animalul trebuie supravegheat permanent pana la trezirea din anestezie deoarece exista pericolul obstructiei cailor respiratorii sau sa intre din nou in starea de sedare. Hipotermia indusa de anestezie prelungeste perioada de sedare, pentru a evita acest lucru este nevoie de paturi si perne elecrice sau sticle cu apa calada asezate langa corpul animalului.

Cercetari proprii

SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII

Pisica este un animal ce se contenționeaza foarte greu și din aceastã cauzã anestezia reprezintã un rol foarte important pentru orice manoperã ce implicã manipularea acestei specii.

Scopul acestei lucrãri a fost de a efectua un studiu comparativ a unor protocoale de anestezie generalã la pisicã pentru a urmarii avantajele si dezavantajele acestora si de a monitoriza principalele functii vitale in vederea stabilirii celui mai bun protocol dintre cele alese de noi.

In ceea ce priveste anestezia generalã, aceasta trebuie sa fie una sigura atât pentru animal cât si pentru operator. O anestezie ușoara și fãrã probleme se obține in urma efectuarii unui examen paraclinic ce constã in analize hematologice si biochimice pentru a observa buna funcționalitate a ficatului si rinichilor. Acesta este urmat de un examen clinic amãnuntit prin avaluare constantelor in vederea bunei funcționari a sistemului cardio-respirator. Este indicatã o dieta neagrã de 12 ore si privarea de apã a animalului cu maxim 2 ore inaintea anesteziei. Orice anestezie are un grad mai crescut sau mai scazut al riscului, in funcție de protocolul folosit, dozele administrate, monitorizarea animalului si starea clinica a acestuia. Principala modificare apãruta sub efectul anestezicelor la pisica este hipotermia. Acest risc il putem indepãrta cu ajutorul unor perne electrice sau utilizarea simplã a unor sticle pline cu apã caldã așezate lâgã animal.

Obiectivele acestei lucrari sunt de a urmari modificarile principalilor parametrii vitali precum tensiunea arterialã neinvazivã, MAP(Middle Arterial Presure),EKG, puls, frecventa respiratorie, temperatura, Spo2 si Et CO2.

Acest studiu a fost efectuat pe un numãr de 12 pisici. Toate au fost anesteziate prin cele trei protocoalele alese de noi pentru acesta lucrare. Am ales pisici care urmau a fi supuse manoperei de ovariohisterectomie, manoperã ce are un risc și un nivel al durerii scãzute. Am folosit cate patru pisici pentru fiecare protocol.

MATERIALE SI METODE

Materialele folosite pentru cele trei protocoale de anestezie generalã la pisicã

Materialele folosite în acest studiu sunt:

Apã caldã și sãpun;

Masinã de tuns;

Seringi sterile de 1 si 2 ml;

Vacutainere simple și cu EDTA;

Ace recoltat sânge;

Garou;

Tampoane sterile;

Dezinfectant;

Alcool sanitar;

Laringoscop cu lamã pediatricã;

Sonde endotraheale(4,5-5 mm);

Stetoscop;

Pãturi electrice;

Instrumentar steril pentru manopera de ovariohisterectomie;

Xilazinã 2% (Xilazine Bio®-Bioveta);

Ketaminã 10% (Vetased®-Institutul Pasteur);

Propofol 1% (Propofol 1%®- Fresenius Pharmaline);

Midazolam (Dormicum®- Roche);

Atropinã (Sulfat de atropinã Nycomed 1mg/ml ®– Nycomed);

Izofluran (Aerrane 100%® – Baxter);

Sevofluran (Sevorane® – Abbvie);

Multiparametru funcții vitale (Drager vista 120®);

Aparat de anestezie inhalatorie (Drager Fabius XL®);

Vaporizator pentru isofluran;

Vaporizator sevofluran;

Material biologic – 12 pisici.

Metodele folosite pentru cele trei protocoale de anestezie generalã la pisicã

Toate pisicile au fost examinate clinic si paraclinic inaintea anesteziei si de asemenea au fost supuse unei diete negre de 12 ore. Pisicile au fost intubate cu ajutorul laringoscopului cu talpa pediatrica si a sondelor endotraheale, în cazul pisicilor adulte acestea incadrandu-se intre 4,5 si 5 mm. S-au luat în calcul doar pisicile clinic sãnãtoase și care se încadrau în riscul anestezic 1. Se administreazã inițial sedativul, dupã agentul intubator reprezentativ fiecarui protocol, urmand analgezicul. S-au recoltat probe de sânge pentru analize hematologice și biochimice în vederea depistãrii unor probleme hepatice sau/si renale.

Pentru cele trei protocolae de anestezie s-au folosit o metoda de NLA – Neuroleptanalgezie si doua de PIVA – Partial Intravenos Anestezia. În cadrul fiecarei metode au luat parte 4 pisici clinic sanatoase.

Monitorizarea a fost una foarte riguroasã urmarindu-se principalii parametri vitali – Frecvența respiratorie,EKG, temperaturã, puls, tensiune arterialã neinvazivã,MAP(Middle Arterial Presure), Spo2 și Et Co2, aceștia fiind consemnați la un intervalde 15 minute pe toata durata anesteziei.

Studiul v-a fi prezentat pe protocoale in cadrul cãrora vom avea 4 cazuri.

Protocolul I – Neuroleptanalgezia (NLA)

In acest protocol s-a folosit un anticolinergic, în acest caz atropinã – 0,022 mg/kg , xilazinã – 2 mg/kg pentru preanestezie și ketaminã – 5mg/kg penru inducție si menținerea anesteziei.

Cazul 1

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Neagrã;

Vârsta – 2 ani;

Greutate – 2,2 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic- Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1;

Neuroleptanalgezia s-a efectuat cu Sulfat de atropinã Nycomed 1 mg/ml® , în dozã de 0,048 mg s.c, la interval de 2 minute s-a administrat Xilazin Bio 2%® i.v. în dozã de 4,4mg si Vetased 10%® i.v. 11mg.

Cazul 2

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Tigrat;

Vârstã – 2 ani si 6 luni;

Greutate – 3,1 kg;

Stare de îtreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

În cazul de fațã neuroleptanalgezia s-a efectuat cu aceleași substanțe dar in doze mai mari datoritã greutații animalului. Sulafat de atropinã Nycomed 1 mg/ml® în dozã de 0,068 mg s.c, la interval de 2 minute Xilazine Bio 2%® i.v. în dozã de 6,2 mg și Vetased 10% i.v 15,5 mg.

Cazul 3

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Maro cu alb;

Vârstã – 3 ani;

Greutate – 2,8 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

Sulfatul de atropinã Nycomed 1mg/ml® s-a administrat în doza de 0,061 mg s.c, dupa aproximativ 2 minute a fost administrat Xilazin Bio 2%® i.v în dozã de 5,6 mg și Vetased 10%® pe cale i.v. in doza de 14 mg.

Cazul 4

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare –Gri;

Vârstã – 5 ani;

Greutate – 3,4 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen Clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

S-a administrat 0,074 mg de Sulfat de atropinã Nycomed 1 mg/ml® ,la 2 minute Xilazin Bio 2%® i.v. în dozã de 6,8 mg și Vetased 10% tot i.v. în dozã de 17 mg.

Protocol II – Anestezia parțial intravenoasã ( PIVA) cu Isofluran

In protocolul numarul 2 s-a folosit pentru premedicație Midazolam i.v în dozã de 0,2 mg/kg, pentru inducție propofol i.v. pana la efect, isofluran prin metodã inhalatorie pentru menținerea anesteziei și ketamina i.v 5 mg/kg cu scopul de analgezic general.

Cazul 1

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Alb cu negru;

Vârsta – 2 Ani;

Greutate – 1,8 kg;

Stare de intretinere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

S-a administrat Dormicum® i.v 0,55 mg dupa 2 minute Propofol 1%® pânã la effect, menținerea anesteziei s-a executat prin reglarea vaporizatorului la 2% cu Aerrane 100%®, si analgezic general-Vetased 10%® i.v în dozã de 9mg.

Cazul 2

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Maro cu alb

Vârstã – 3,5 Ani;

Greutate – 2 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

Preanestezia a fost efectuatã cu Dormicum® i.v. în doza de 0,6 mg, inducția dupa 2 minute cu Propofol 1%® pânã la efect, vaporizatorul meținut la 2% cu Aerrane 100%® si ca analgezic general s-a utilizat Vetased 10%® i.v. în dozã de 10 mg.

Cazul 3

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Negru cu labuțe albe;

Vârstã – 4 Ani;

Greutate – 3,6 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen Clinic – Fãrã modificari;

Risc anesteziologic – 1.

Dormicum® a fost administrat i.v., în doza de 1,1 mg, Propofol 1%® i.v. pânã la efect dupã 2 minute de la administratrea preanestezicului, mentinerea anesteziei s-a realizat cu 2% Aerrane 100%® inhalator si analgesic general Vetased 10% i.v. 18 mg.

Cazul 4

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Alb;

Vârstã – 11 Luni

Greutate – 2,7 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

S-a administrat Dormicum® i.v., în dozã de 0,81 mg, dupã 2 minute inducția s-a realizat cu Propofol 1%® i.v., pânã la effect, menținerea vaporizatorului la 2% pentru Aerrane 100%® si analgezia generalã cu Vetased 10% i.v., în dozã de 13,5 mg.

Protocol III – Partial Intravenos Anestezia (PIVA) / Narcoza cu Sevofluran

In acest protocol s-a utilizat pentru premedicație Midazolam i.v în dozã de 0,2 mg/kg, pentru inducție propofol i.v. pana la efect, sevofluran prin metodã inhalatorie pentru menținerea anesteziei și ketamina i.v 5 mg/kg cu scopul de analgezic general.

Cazul 1

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Alb cu maro;

Vârstã – 4,11 Ani;

Greutate – 2,6 kg;

Stare de intreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

În acest caz a fost administrat Dormicum® pe cale i.v., în dozã de 0,78 mg, am asteptat 2 minute pentru a realiza inducția cu Propofol 1%® i.v., pânã la efect, menținerea anesteziei realizandu-se cu Sulfat de Atropinã Nycomed 1 mg/ml®, vaporizatorul fiin ținut pe 3%, iar analgezia generalã realizatã cu Vetased 10%®, administrat pe cale i.v în dozã de 13 mg.

Cazul 2

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Tigrat;

Vârstã – 3 Ani;

Greutate – 3kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clini – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

In cazul numarul 2, Dormicum® a fost administrat i.v., în dozã de 0,9 mg, Propofol 1%® tot i.v., pânã la effect, agentul de menținere al anesteziei – Sulfat de Atropinã Nycomed 1 mg/ml® fiind administrat prin intermediul vaporizatorului setat la 3% și Vetased 10%® cu rol in analgezia generalã pe cale i.v., în dozã de 15 mg.

Cazul 3

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Tigrat;

Vârstã – 1,4 Ani;

Greutate – 2,3 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

A fost administrat Dormicum® i.v., în doza de 0,70 mg, inducția s-a realizat dupã 2 minute cu Propofol 1%® i.v. pânã la efect, Sulfat de Atropinã Nycomed 1 mg/ml® s-a administrat pe cale inhalatorie cu ajutorul vaporizatorului setat la 3% și analgezia realizandu-se cu Vetased 10%® i.v. în dozã de 11,5 mg.

Cazul 4

Specia – Felinã;

Rasa – Europeanã;

Sex – Femel;

Culoare – Maro cu negru

Vârstã – 2 Ani;

Greutate – 2,6 kg;

Stare de întreținere – Bunã;

Examen clinic – Fãrã modificãri;

Risc anesteziologic – 1.

În ultimul caz al acestui protocol s-a folosit Dormicum® i.v., în dozã de 0,78 mg, dupã 2 minute Propofol 1%® tot i.v., pânã la efect, vaporizatorul a fost setat la 3% pentru menținerea anesteziei cu Sulfat de Atropinã Nycomed 1mg/ml® administrat pe cale inhalatorie, iar pentru analgezia generala s-a folosit Vetased 10%®, administrat pe cale i.v., în dozã de 13 mg.

REZULTATE ȘI INTERPRETÃRI

În acest caz, primele semne ale anesteziei, constând în dilatarea pupilelor și pierderea echilibrului, au apărut la 5 minute după administrare, iar instalarea ei s-a făcut la 8 minute după administrarea cocktailului ce conține 0.2 ml acepromazină și 0.3 ml ketamină. Semnele acesteia au fost reprezentate de adoptarea stării decubitale, pierderea conștienței și dispariția completă a reflexului pupilar. Reflexul palpebral s-a menținut însă la un nivel redus al intensității.

Liniștea intraoperatorie asigurată este bună în condițiile unei intervenții chirurgicale minore, deoarece ketamina a provocat și în acest caz halucinații iar miorelaxarea este satisfăcătoare, întâlnindu-se uneori contracturi musculare de intensitate medie și durată scurtă. La sfârșitul intervenției anialul prezenta un status cataleptic generalizat (fig 12).

În concordanță cu afirmațiile făcute în lucrarea „Veterinary Anesthesia and Analgesia” de către Lumb și Jones, acepromazina în combinație cu ketamina nu are un efect cardiodepresor însemnat și nici nu provoacă alterări ale ritmului respirator, producând însă o hipotermie destul de semnificativă la pisică.

Avantajele acestui protocol de anestezie sunt prețul scăzut de cost și instalarea destul de rapidă a anesteziei, cu alterări minime ale principalelor constante fiziologice

Dezavantajele protocolului constă în: hipotermia pregnantă provocată, care în cazul pisicilor prezintă un risc deosebit datorită dimensiunilor mici asociate cu o suprafață corporală mare; anestezia nu este suficient de profundă pentru o intervenție majoră și nici nu se poate întreține corespunzător o perioadă mai îndelungată; halucinațiile datorate ketaminei; apariția contracturilor musculare; trezirea greoaie din anestezie.