Andreea Raluca CONSTANTIN [609577]

Andreea Raluca CONSTANTIN
ANTREPRENORIAT

ANTREPRENORIAT  
3

Andreea Raluca CONSTANTIN
ANTREPRENORIAT

Andreea Raluca CONSTANTIN  
 4
 
Copyright © 2014,  Editura Pro Universitaria  
 Toate drepturile asupra prezentei ediții aparțin 
Editurii Pro Universitaria   
 
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul sc ris al 
Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
CONSTANTIN, ANDREEA RALUCA
Antreprenoriat / Andreea Raluca Constantin. –
București : Pro Universitaria, 2014
Bibliogr. ISBN 978-606-26-0032-7
351.712

ANTREPRENORIAT  
7

CAPITOLUL I
ELEMENTE INTRODUCTIVE
PRIVIND ANTREPRENORIATUL
1.1. ANTREPRENORIAT: CONC EPT, FORME, TIPOLOGII,
FACTORI DE INFLUEN ȚĂ
¾ ANTREPRENORIAT – defini ție, proces antreprenorial
Activitatea de antreprenoriat esteo activitate independent ă, desfășurată pe
propriul risc și orientată spreobținerea sistematic ă a profitului caurmare a utiliz ării
bunurilor, vinderii m ărfurilor, execut ării lucrărilor sau prest ării serviciilor de c ătre
persoanele înregistrate oficial în aceast ă calitate în modul stabilit de lege.
Antreprenoriatul este o surs ă de inovare și schimbare, și ca atare stimuleaz ă
creșterea productivit ății și a competitivit ății economice.
Antreprenoriatul este strâns legat de cuno ștințe și flexibilitate, doi factori care
au câștigat o nou ă semnifica ție ca sursă a competitivit ății într-o economie mondial ă
din ce în ce mai globalizat ă.
Antreprenoriatul, constituie in primul rând o activitate pus ă in slujba obiectivelor
organizației, avand ca principal sc op maximizarea profitului.
Antreprenoriatul se raporteaz ă la un anumit tip de organiza ție (de regul ă un
IMM cudimensiuni mici sau mijlocii ca num ăr de angaja ți), care pune în eviden ță
particularit ățilesemnificative legate de procesul de gestionare a resurselor. In acest
context, antreprenoriatul esteconsiderat ca una dintre cele mai importante func ții
dintr-o societate, dac ă nu cea mai important ă pecare se spijin ă acea societate.
Odată cu schimb ările tehnologice și cu intensificarea concuren ței mondiale
aduse de globalizare și de liberalizarea economic ă, ipoteza c ă încurajareaspiritului
antreprenorial reprezint ă încurajarea competitivit ății unei țări, azipare mai valabil
decât oricând. Problema moduluide stimular e a spiritului antreprenorial pare s ă fie
o preocupare primordial ă afactorilor de decizie din țările OCDE.
Ca un element-cheie în asigurarea competitivit ății țărilor dezvoltate, spiritul
antreprenorial este chia r mai important pentru țările în curs de dezvoltare care
încearcă să atingă competitivitatea pe pie țele interna ționale.

Andreea Raluca CONSTANTIN  
 8
Definițiile existente despre antr eprenoriat fac adesea referire la rolul func țional
al antreprenorilor și includ coordona re, inovare, neutralizarea incertitudinii, furnizare
de capital, luare a deciziilor, proprietate și alocare aresurselor.
Una din multiplele defini ții propuse pentru antr eprenoriat este urm ătoarea:
„un proces prin care indivizi și grupuri mobilizeaz ă un ansamblu unic de resurse
pe care le utilizeaz ă pentru a crea valoare și a exploata oportunit ățile existente pe
piață.”
Definiția propusă are mai multe implica ții:
– Antreprenoriatul este un proces, o serie de activit ăți și nu o activitate
extraordinar ă sau supranatural ă destinată doar unor oameni predestina ți. Activitățile
antreprenoriale implic ă o serie de competen țe și abilități care pot fi înv ățate și pot
fi aplicate oric ăror contexte organiza ționale (po ți să fii antreprenor inclusiv ca
angajat). De asemenea, aceste activit ăți trebuie analizate pentru a înv ăța din greșeli și
pot fi îmbun ătățite în permanen ță;
– Antreprenoriatul este o activitate care împlic ă mai mulți actori și nu doar
antreprenorul. Acesta nu ac ționează izolat, ci trebuie s ă identifice colaboratori, s ă-
i motiveze și să-i coordoneze c ătre realizarea propriei vi ziuni asupra afacerii pe
care a inițiat-o;
– Antreprenorul trebuie s ă creeze valoare pentru el și pentru societate,
deoarece în caz contrar î și pierde motiva ția pentru activitatea desf ășurată, își
pierde clien ții și implicit ra țiunea de a ac ționa ca antreprenor;
– Activitatea antreprenorial ă implică inovare în cele mai variate forme: ca
mod de mobilizare și utilizare a resurselor, ca mod de servire a clien ților, de
obținere a produselor, de identificare și satisfacere a nevoilor de pe pia ță;
– Activitatea antreprenorial ă vizează exploatarea dife ritelor oportunit ăți de
către cei care sunt deschi și și pregătiți să le întâmpine, adic ă de către antreprenori.
Pornind de la defini ția propusă, procesul antreprenorial poate fi împ ărțit în
6 etape:
1. Identificarea oportunit ății
Cele 7 surse de oportunit ăți identificate de Peter Drucker sunt:
– evenimentele neasteptate din activitatea noastr ă (succesul nea șteptat al unei
activități sau idei, respectiv e șecul neașteptat al unei activit ăți);
– discrepan țele care exist ă între situa ția curentă și ceea ce se dore ște;
– posibilitatea de a ob ține un bun sau serviciu într-un mod mai rapid, mai
eficient sau la o calitate superioar ă;
– schimbări ale structurii unui sector sau a pie ței în ansamblu sub ac țiunea
unor factori diver și (de ex.legisla ția);

ANTREPRENORIAT  
9
– schimbări demografice (îmb ătrânirea popula ției);
– schimbări ale stilului de via ță și ale percep țiilor la nivelul grupului țintă;
– apariția de noi cuno ștințe și tehnologii.
2. Dezvoltarea conceptului de afacere
In economie , afacerea reprezint ăștiința socială de a conduce oamenii, astfel
încât ace știa săorganizeze și să mențină o productivitate colectiv ăîn scopul
îndeplinirii scopurilor particularcreative și productive ce genereaz ă, de obicei,
profit.Etimologia cuvântul ui afacere se refer ă la stadiul de “a fi ocupat” în context
individual, dar șiîn sensul comunit ății sau al societ ății. Practic, a fi ocupat
inseamnă a efectua o munc ăprofitabilăși comercial viabil ă. Termenul “afacere“
are cel pu țin trei utiliz ări, depinzând de scop:
a. În sens restrâns afacerea poate fi o entitate recunoscut ă legal într-o
societate economic ă, unde indivizii se organizeaz ă pe baza unei expertize si a
abilităților de a aduce inovare social ăși tehnologic ă.
b. În economiile predominant capitaliste, afacerile sunt formate numai cu
scopul de a ob țineprofit și să augmenteze bog ăția personal ă a proprietarilor lor.
c. Proprietarii si operatorii unei afaceri au ca obiect iv principal ob ținerea
unuirezultat financiar în schi mbul muncii lor – care este concreti zat în consumul
de timp șienergie – și pentru abilitatea lor de a accep ta riscul – investind efort și
bani fără a se așteptala un succes sigur.
Exceptie de la aceast ă regulă fac acele afaceri care sunt derulate în
cooperative sau institu țiiguvernamentale.
Astăzi, prin afacere se in țelege cel mai adesea efor tul organizat al unor
indivizi de a produce și vinde pentru profit bunurile și serviciile care satisfac cereri
ale societ ății.În tradi ția liberei ini țiative indivizii sunt liberi s ă decidă ce să
producă, cum să producășila ce preț să vândă.
Afacerile sunt de doua feluri:
• B2C (business to consumer), dacă produsele și serviciile oferite se
adresează consumatorilor
• B2B (business to business), dacă produsele și serviciile oferite se
adresează altor afaceri, aces tea incorporându-le în propriile produse și servicii.

O afacere are dou ăscopuri sau obiective fundamentale:
• Supraviețuirea – s ă reziste pe pia ță un timp indefinit, înfruntând
concurența, sindicatele, autorit ățile, luptând cu propriile ineficien țe, evaluând
riscurile și asigurându-se împotriva lor.
• Câștigul sau profitul – s ă maximizeze avantajele pr oprietarilor afacerii
(întreprinz ători, acționari sau patroni).

Andreea Raluca CONSTANTIN  
 10
O afacere adev ărată reprezint ă transformarea muncii, imagina ției, riscului și
capitaluluiîntreprinz ătorului în profit durabil, cu care societatea sau clientela va
răsplăti satisfacerea nevoilorsau pl ăcerilor ei.
Profitul este surplusul ob ținut de o societate comercial ă atunci când venitul
total pe care aceasta îl ob ține din toate activit ățile sale, dep ășește cheltuielile
necesare realiz ării acestor activit ăți. El poate fi:
– Profitul brut (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societ ăți
comerciale este calculat prin sc ăderea tuturor cheltuielilor (efectuate în limitele
permise) din venitul total ob ținut de societate.
– Profitul net se calculeaz ă prin scăderea din profitul brut a cotelor de
impozit pe profit. Impozitul pe profit este un impozit personal, iar în cadrul
reformei fiscale din România impozitul pe profit ocup ă un rol important atât prin
prisma contribu ției sale la formarea ve niturilor bugetare, cât și prin influen țarea
activităților generatoare de profit.
Conceptul afacerii trebuie s ă răspundă unei nevoi existente și să
îndeplineasc ă următoarele criterii:
– să fie unic (s ă se diferen țieze de celelalte similare);
– să fie cuprinz ător (să vizeze pe lâng ă produs/serviciu și variabile precum
preț, promovare, distribu ție);
– să fie fezabil (s ă poată fi dezvoltat la timp);
– să fie sustenabil (dup ă implementare, conceptul trebuie s ă reziste suficient
timp pe pia ță pentru a genera profitul vizat).
3. Determinarea resurselor necesare
Principalele categorii de resurse sunt:
– antreprenorul (s ănătate, timp, motivare);
– colaboratori;
– canale de distribu ție;
– materii prime;
– resurse financiare;
– locații;
– licențe și brevete;
– utilaje și echipamente;
– capital social (rela ții).
4 Obținerea resurselor necesare
O regulă fundamental ă pentru o afacere aflat ă la început este s ă nu se
investeasc ă în active fixe, pentru a r ămâne cât mai flexibil ă să răspundă riscurilor
care la început sunt la nivel maxim. Antreprenorul trebuie s ă se concentreze
asupra asigur ării finanțării activit ății curente și pe termen lung. Ca regul ă

ANTREPRENORIAT  
11
generală, antreprenorii apeleaz ă mai ales la trei categorii de finan țatori ai noilor
lor idei de afaceri: familie, prieteni și “nebuni”.
5. Implementarea și managementul afacerii
Cu cât antreprenorul va ști să utilizeze mai eficient re sursele de care dispune
pentru a ob ține rezultate care diferen țiază firma sa, cu atât va fi mai protejat de
atacurile concuren ței.
6. Culegerea rezultatelor
Implică utilizarea rezultatelor ob ținute pentru a dezvolta afacerea, a
diversifica și a ataca noi pie țe sau pentru a o vinde la un pre ț bun. Aceast ă etapă
implică utilizarea resurselor utilizate pentru ini țierea unui nou ciclu antreprenorial.

¾ COMPORTAMENTUL ANTREPRENORIAL
Se manifest ă prin:
a. antreprenoriatul incipient;
b. alegerea profesionala.

a. Antreprenoriatul incipient
Antreprenoriatul incipient presupune încercarea de a înfiin ța o corpora ție de
către unantreprenor, ac țiune care este influen țatăde o serie de factori sau condi ții
agregate precum:
– cererea și oferta antreprenorial ă;
– rolul tehnologiei;
– rolul dezvolt ării economice;
– rolul factorilor demografici;
– rolul institu țiilor de sprijin;
– factorul cultural.
Este important de v ăzut cum ace ști factori (for țe macroeconomice) î și exercită
influențaasupra antreprenoriatului incipient prin intermediul alegerii individuale a
ocupației. Cu cât este maimare cererea de antreprenoriat (pentru demararea unei
noi afaceri), cu atât va fi mai mare procentuldin popula ție care va alege ca
ocupație conducerea unei afaceri independente.Latura ofertei se refer ă la numărul
de indivizi care au atât abilit ățile necesare, cât și preferințade a porni o afacere.

b. Alegerea profesional ă.
Această component ă implică un amplu proces al evalu ării și compar ării
riscurilor șibeneficiilor (financiare și nefinanciare) specifice anumitor tipuri de
muncă prestată, având caelemente de compara ție calitatea de proprietar și cea de
salariat. Uneori șomajul și munca casnic ă pot fi considerate ca alegeri profesionale.

Andreea Raluca CONSTANTIN  
 12
Studiile în domeniu au identificat un profil risc – beneficiu al indivizilor,
ținând seama dealternativele de munc ă independent ă (plătită sau neplătită). Acest
profil risc – beneficiu, propriu
fiecărui individ, determin ă alegerile profesionale pe rsonale. Aceste alegeri
profesionalepersonale cuprind atât inten ția potențialilor întreprinz ători de a- și
deschide noi firme, cât și intențiaproprietarilor de firme deja existente de a r ămâne
în afaceri sau de a ie și.

¾ CEREREA ȘI OFERTA ANTREPRENORIAL Ă
Cerereaantreprenorial ă reflectă oportunit ățile de a porni o afacere viabil ă,
bazându-se peanumite oportunit ăți create de influen ța unor factori
macroeconomici ap ăruti pe pia ță (exemplu: tehnologii inovatoare, un grad ridicat
de diversificare a ce rerii consumatorilor).
În cadrul ofertei antreprenoriale trebuie avute in ve dere aptitudinile
indivizilor și aptitudinileacestora fa ță de antreprenoriat, acestea fiind considerate
ca elemente cheie.Astfel, alegerea unei persoane de a profita de o anumit ă
oportunitate sau nu depinde deposibilit ățile persoanei respective privind:
– nivelul resurselor de ca re dispune sau le poate ob ține;
– ansamblul de abilit ăți și de trăsături ale caracterului dobândite;
– anumite preferin țe.
Aproape toate for țele macroeconomice influen țează în mod special aptitudinile
și preferin țele personale, aceste for țe având un puternic impact asupra ofertei și
asupra cererii.

¾ Rolul tehnologiei
Noile tehnologii specifice seco lului XXI din domeniul comunic ării și
informației au unpoten țial mai ridicat în a genera noi bunuri și servicii, creând
oportunități pentru lansarea noilor firme în afaceri. Au permis totodata reducerea
costurilor tranzac țiilor, coborând pragurile minimede eficien țăîn multe domenii de
activitate.
Dar și amplificarea oportunit ăților antreprenoriale determin ă un ansamblu
deschimb ări în domeniul tehnologiilor.

¾ Rolul dezvolt ării economice
Cele trei categorii de factori care pun în eviden ță dezvoltarea economic ă a
unei societ ățiinfluențează oferta antreprenorial ă prin intermediul gradului de
disponibilitate a resurselor pentrunoile firme. Astfel:

ANTREPRENORIAT  
13
a. Dezvoltarea economic ă, prin nivelul ei, constituie factorul cel mai
importantcare influen țează oportunit ățile din mediul de afaceri. Totodat ă, trecerea
unor firme de la produc ție la servicii creeaz ă noi oportunit ăți deoarece, în sfera
serviciilor barierele existente pe pia ță sunt maimici (cu un impact mai mic) decât
în sfera produc ției.
b. Venitul pe cap de locuitor reprezint ă un factor important care- și pune
amprenta și influențează modificările din structura activit ăților, amplificând într-un
anumit mod oportunit ățileantreprenoriale. Astfel, cre șterea veniturilor determin ă
creșterea cererii de servicii, determinând înacest sens diversificarea cererii
consumatorilor.
c. Diversificarea puternic ă a cererii . O astfel de diversificare va permite
firmelor noi s ăținăpiept companiilor puternice, tradi ționale care domin ă piața.
Noile firme urm ăresc să cucereasc ă noi segmente pe o pia ță concuren țialăîn
anumite domenii de activitate, astfel c ă furnizorii de produse noi sispecializate
sunt favoriza ți prin aceast ă diversificare.

¾ ROLUL FACTORILOR DEMOGRAFICI (maturitate, durata de via ță)
La nivel macroeconomic studiile arat ă că numărul noilor afaceri este
influențat decreșterea popula ției (natalitate), de gradul de aglomerare și urbanizare a
zonei analizate și de existen ța numărului de întreprinderi mici în cadrul
organizațional.
Totodată, educația, nivelul acesteia și gradul de specializare poate constitui
un factor pozitivpent ru acei intreprinz ători care se lanseaz ăîn noi afaceri, având o
pregărire mai bun ăîn domeniu.

¾ ROLUL INSTITU ȚIILOR DE SPRIJIN
În categoria acestor institu ții sunt incluse: familia, sistemul educa țional,
sistemul economic,sistemul politic și sistemul juridic. Analizând latura cererii se
constată o serie de institu ții financiaresau de alt ă natură, precum și anumite
politici guvernamentale care vizeaz ă abolirea reglement ărilorprivitoare la intrarea
pe piață a noilor firme și la privatizarea companiilor prestatoare de servicii.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene se urm ărește facilitarea elementelor care
favorizeaz ă lărgirea sectorului privat, elaborându-se în acest sens reglement ări
fiscale și de protec ție socială maifavorabile noilor întreprinz ători (antreprenori).
Analizând oferta se constat ă că instituțiile de sprijin, men ționate anterior,
stimuleaz ă posibilitățile și preferințele întreprinz ătorilor.