Anchetarea, urm ărirea și [611687]

CORUP ȚIA ȘI ANTICORUP ȚIA
ÎN SISTEMUL JURIDIC

Date despre autor:

Cristi Danile ț are 34 ani și este judec ător din anul 1998. Începând cu anul
2003, a activat ca membru în mai multe organiza ții care ap ără independen ța
justiției și promoveaz ă integritatea judec ătorilor: Asociația Magistra ților din
România (membru în Comitetul Director al filialei Cluj, 2003-2004), Societatea
pentru Justi ție (membru fondator din 2005, pre ședinte din 2009), Transparency
International Romania (membru din 2004, ales în Consiliul Director în 2007) și
Uniunea Na țională a Judec ătorilor din România (membru din 2008).
A făcut parte din grupul de lucru alc ătuit în 2006 de c ătre Consiliul Superior
al Magistraturii pentru a redacta „ Profilul magistratului în sistemul juridic din
România ”. Este coautor al lucr ării „Factorii de presiune și conflictele de interese
în justi ție. Ghid pentru judec ători” (Societatea pentru Justi ție,
Konrad-Adenauer-Stiftung, 2007). În perioada 2005-2007 a fost membru al
Comisiei Europene pentru Eficien ța Justiției din cadrul Consiliului Europei și a
tradus recomand ările Comitetului Mini ștrilor din acest domeniu, care sunt
cuprinse în culegerea „ Eficiența și echitatea justi ției – standarde europene ”
(Institutul Român pentru Drepturile Omului, 2008) ș
i care sunt postate pe
site-ul Consiliului Europei www.coe.int/cepej. În martie 2007 a participat din partea României la adunarea exper ților din țările membre ale ONU care au
contribuit la redactarea lucr ării „Comentarii ale Principiilor de la Bangalore
privind conduita judiciar ă”, Principii care constituie cel mai important cod etic al
judecătorilor conceput la nivel mondial.

Aspecte din studiul de fa ță au făcut obiectul prelegerilor ținute de Cristi
Danileț în cadrul mai multor evenimente: prezentare la simpozionul interna țional
„Etica și cultura profesional ă. O abordare multidisciplinar ă” organizat în
Cluj-Napoca, în perioada 5-6 octombrie 2007, de c ătre Facultatea de Istorie și
Filosofie din cadrul Universit ății Babeș-Bolyai; conferin ța extracurricular ă adre-
sată auditorilor din anul I, desf ășurată în 9 octombrie 2007 la Institutul Na țional
al Magistraturii; prelegere la Școala de Toamn ă desfășurată în 19-21 octombrie
2007 în localitatea B ăișoara din jude țul Cluj, în cadrul proiectului „ Rețeaua
Jurnaliștilor pentru Ap ărarea Drepturilor Omului ” organizat de Liga pentru Ap ă-
rarea Drepturilor Omului – filiala Cluj în parteneriat cu Asocia ția Profesioni știlor
din Pres ă Cluj; prelegere în cadrul programului de training pentru jurnali ști
„Media și Justi
ția – în c ăutarea dialogului”, organizat de Freedom House
Romania la Sinaia în 22-24 februarie 2008. O prezentare sumar ă a studiului a
fost inițial publicat ă de Liga Ap ărării Drepturilor Omului – filiala Cluj în Buletinul
informativ din octombrie-decembrie 2007 și a fost apoi a fost detaliat ă în Ion
Copoeru, Nicoleta Szabo (coord.), Etica și cultura profesional ă, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008, pp. 218-255.
În domeniul corup ției și anticorup ției judiciare, autorul a fost premiat de
către Institutul Na țional al Magistraturii pentru eseul „ Corupția văzută din
interior ” în octombrie 2008. De asemenea, a beneficiat de un training organizat
de CEELI Institute pe tema „ Building judicial integrity ” desfășurat în Praga, în
luna noiembrie 2008.
Numeroase analize despre independen ța justiției, reforma sistemului juridic
și corupție sunt cuprinse pe blogul personal http://cristidanilet.wordpress.com.

Cristi Danile ț

CORUP ȚIA ȘI ANTICORUP ȚIA
ÎN SISTEMUL JURIDIC

EDITURA C.H. BECK

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
DANILE Ț, CRISTI
Corup ția și anticorup ția în sistemul juridic / Cristi Danile ț. –
București : Editura C.H. Beck, 2009
Bibliogr. ISBN 978-973-115-639-2
343.352

Konrad-Adenauer-Stiftung e.V.
Tiergartenstraße 35 D-10785 Berlin Germania
Telefon: +49 30 269 96 453
Fax: +49 30 269 96 555 Website: www.kas.de

Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est
Konrad-Adenauer-Stiftung e.V.
Str. Plantelor nr. 50 Sector 2 RO-023975 Bucure ști
Romania
Telefon: +40 21 323 31 26 Fax: +40 21 326 04 07 E-mail: office.rspsoe@kas.ro

Website: www.kas.de/rspsoe
Editat de: Dr. iur. Stefanie Ricarda Roos, Director,
Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est
Corina Rebegea, Coordonator de proiecte,
Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est

Publicația de fa ță se distribuie gratuit.
Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Funda ției Konrad
Adenauer nu î și asum ă responsabilitatea pentru con ținutul
publicației de fa ță, aceasta apar ținând în întregime autorului.

MOTTO: „Cine are putere, este tentat s ă abuzeze de ea”
(Montesquieu)

Adresăm mulțumiri domnului prof. univ. dr. Ion Copoeru,
de la Facultatea de Filosofie a Universit ății Babeș-Bolyai
din Cluj-Napoca, care a avut ideea scrierii acestei c ărți.

VII

Lista abrevierilor

A.N.I. – Agen ția Națională de Integritate
A.N.P. – Administra ția Națională a Penitenciarelor
CCJE – Consiliul Consultativ al Judec ătorilor Europeni
CEDO – Curtea European ă a Drepturilor Omului
CEPEJ – Comisia European ă pentru Eficien ța Justiției
CoE – Consiliul Europei C.pen. – Codul penal
C.proc.pen. – Codul de procedur ă penală
C.proc.civ. – Codul de procedur ă civilă
C.S.M. – Consiliul Superior al Magistraturii
D.G.A. – Direc ția General ă Anticorup ție
D.G.P.A. – Direc ția General ă de Protec ție și Anticorup ție
D.N.A. – Direc ția Națională Anticorup ție
GRECO – Grupul de State împotriva Corup ției
H.G. – Hot ărârea Guvernului României
I.C.C.J. – Înalta Curte de Casa ție și Justiție
M.Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I
M.A.I. – Ministerul Administra ției și Internelor
M.J. – Ministerul Justi ției
O.G. – Ordonan ța Guvernului
ONU – Organiza ția Națiunilor Unite
O.U.G. – Ordonan ță
de urgen ță a Guvernului
SIPA – Serviciul Independent de Protec ție și Anticorup ție
SRI – Serviciul Român de Informa ții
TI – Transparency International TI-Ro – Transparency International Romania UE – Uniunea European ă
UNDP – Programul de Dezvoltare al Na țiunilor Unite
UNODC – Biroul pentru Controlul Drogurilor și Prevenirea
Criminalit ății din cadrul Na țiunilor Unite

IX

Cuprins

Prefață……………………………………………………………………………….. XI

Cuvânt înainte…………………………………………………………………… XIII
PARTEA I. NO ȚIUNI GENERALE DESPRE CORUP ȚIE………………………1

1. Cei trei `i` ………………………………………………………………………….. 1 2. Ce este corup ția? ………………………………………………………………….. 3
2.1. Opinia cet ățenilor…………………………………………………………….. 4
2.2. Defini ția din dic ționare………………………………………………………. 5
2.3. Reglement ări interna ționale………………………………………………… 5
2.4. Reglement ări interne ………………………………………………………… 8
2.5. Ce anume nu este corup ție? ……………………………………………… 10
3. Sistemul juridic și corupția……………………………………………………… 11

PARTEA A II-A. VULNERABILIT ĂȚILE SISTEMULUI JURIDIC………..13
1. Încrederea popula ției în justi ție ……………………………………………….. 14
2. Corup ția din justi ție în sondajele de opinie………………………………….. 15
3. Persoane investigate și sancțiuni aplicate pentru corup ție judiciar ă …… 17
4. Vulnerabilit ăți în sistemul juridic………………………………………………. 20
4.1. Tipurile de decizii din sistemul juridic…………………………………… 21
4.2. Vulnerabilit ăți în sectorul judiciar și în cel administrativ-judiciar ….. 22
4.3. Vulnerabil ăți în sectorul administrativ ………………………………….. 37
5. Diagnoza corup ției din sistemul juridic ………………………………………. 41
5.1. Etiologia corup ției…………………………………………………………… 41
5.2. Forme de corup ție ………………………………………………………….. 48
5.3. Mijloace de corupere……………………………………………………….. 50
5.4. Modalit ăți de corupere …………………………………………………….. 51
5.5. Scopul coruperii …………………………………………………………….. 51 5.6. Efectele corup ției judiciare………………………………………………… 52
5.7. Tipurile de corup ție…………………………………………………………. 54
PARTEA A III-A. STANDARDELE DE INTEGRITATE JUDICIAR Ă……..59

1. Reglement ă
ri și eforturi la nivelul mondial …………………………………. 59
2. Instrumente ale Consiliului Europei ………………………………………….. 74 3. Instrumente ale Uniunii Europene ……………………………………………. 82
4. Alte programe anticorup ție și de integritate public ă………………………. 84

PARTEA A IV-A. POLITICI ANTICORUP ȚIE PENTRU
SISTEMUL JURIDIC ……………………………………………………………….95
1. Componentele politicilor anticorup ție ………………………………………… 96
2. Caracteristicile politicilor anticorup ție………………………………………… 97
3. Cadrul actual anticorup ție………………………………………………………. 97

X 4. Prevenirea corup ției în sistemul juridic …………………………………….. 101
4.1. Prevenirea corup ției judiciare în rândul publicului ………………….. 102
4.2. Prevenirea corup ției în rândul personalului din sistemul juridic….. 107
4.3. Prevenirea corup ției judiciare la nivel institu țional …………………. 110
4.4. Conflictele de interese……………………………………………………. 117
4.5. Codurile de conduit ă din sistemul juridic …………………………….. 126
5. Combaterea corup ției în sistemul juridic…………………………………… 133
5.1. Reglementarea abaterilor ……………………………………………….. 133
5.2. Depistarea abaterilor …………………………………………………….. 144
5.3. Urm ărirea abaterilor ……………………………………………………… 158
5.4. Sanc ționarea corup ției ………………………………………………….. 165
5.5. Sanc ționarea conflictelor de interese………………………………….. 177

Concluzii ……………………………………………………………………………181
Anexe
I. Raport TI asupra corup ției globale pe anul 2007;
probleme-cheie ale corup ției judiciare …………………………………… 183
II. Punct de vedere al Comisarului pentru Drepturile Omului
asupra corup ției din justi ție ……………………………………………….. 191
III. Hotărâri penale definitive de condamnare pentru corup ție
în sistemul juridic românesc……………………………………………….. 195
Bibliograf ie…………………………………………………………………………207

XI
Prefață

Corupția este un concept foarte des utilizat în ultimii ani în România și nu
numai, lupta eficient ă împotriva acestui fenomen fiind considerat ă o precondi ție
a existen ței statului de drept și un indicator al bunei guvern ări. Integritatea în
sistemul public, corup ția și lupta împotriva acesteia sunt termeni care au ajuns
să înglobeze o serie întreag ă de comportamente, s ă își facă loc în vocabularul
comun al politicienilor, reprezentan ților organiza țiilor neguvernamentale sau de
media și al publicului în general, a c ărui sensibilitate fa ță de acest fenomen este
din ce în ce mai crescut ă. Acest fapt se datoreaz ă în parte monitoriz ării instituite
de Uniunea European ă din perspectiva integr ării României pe domenii cheie ale
sistemului de justi ție în sens larg. Prevalen ța acestei teme în monitorizarea
efectuat ă de Comisia European ă reiese foarte clar si din faptul c ă două dintre
cele patru obiective-cadru vizeaz ă lupta împotriva corup ției, atât la nivel înalt,
cât și la nivel local. De cealalt ă parte, corup ția este tot mai des definit ă ca fiind
o problem ă ce afecteaz ă societatea în integralitatea ei, transgresând acele
sectoare considerate vulnerabile și având un impact transfrontalier.
Din perspectiva vulnerabilit ății față de fenomenul corup
ției, dar și a impac-
tului social, sistemul de justi ție rămâne unul dintre cele mai sensibile și vizibile
domenii în acest sens. Nevoia de a concepe și implementa un set de politici
adecvate de combatere a corup ției în sistemul de justi ție a devenit tot mai
imperativ ă și are la origine atât justi țiabilii, pentru care un sistem judiciar
integru reprezint ă un drept fundamental, cât și magistra ții și celelalte categorii
din interiorul sistemului, tot mai expu și criticilor opiniei publice. De și există
numeroase studii și strategii, având ca ini țiatori fie institu ții publice, fie orga-
nisme neguvernamentale, subiectul este înc ă departe de a fi epuizat, în special în
ceea ce prive ște strategiile sau politicile concrete pentru asigurarea integrit ății și
independen ței sistemului. În acest sens, „Corup ția și anticorup ția în sistemul
juridic” a judec ătorului Cristi Danile ț prezint ă o perspectiv ă din interior asupra
fenomenului, asupra instrumentelor existente de lupt ă împotriva corup ției și a
posibilit ăților de prevenire și sancționare a comportamentelor neintegre.
Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est ( RLP SEE ) al Funda ției Konrad
Adenauer a colaborat cu judec ătorul Cristi Danile ț în diferite proiecte privind
integritatea și independen ța în sistemul de justi ție, acestea fiind teme centrale
în activit ățile desf ășurate de RLP SEE atât în România, cât și în țările din
regiune. Colaborarea în cazul publica ției de fa ță nu este prin urmare o întâm-
plare. Ea completeaz ă, pe de o parte, șirul de ac țiuni desf ășurate de RLP SEE
având drept scop con știentizarea de c ătre speciali știi implica ți în reforma
sistemului de justi ție a importan ței combaterii corup ției pentru șansele reformei
justiției și pentru buna func ționare a societ ății în general. Pe de alt ă parte,
publicarea acestui volum constituie o parte important ă din eforturile pe care RLP
SEE împreun ă cu partenerii s ăi din regiune le depun pentru identificarea
persoanelor cu un comportament integru care s ă se implice în reforma siste-
mului de justi ție și a celor mai bune strategii și programe pentru consolidarea
integrității sistemului de justi ție și a statului de drept în general.
Volumul de fa ță reprezint ă prin urmare și o invita ție la dialog adresat ă atât
specialiștilor și deciden ților politici, cât și publicului larg afectat în egal ă măsură
de dezbaterea public ă asupra combaterii corup ției și reformei sistemului de
justiție. Cartea judec ătorului Danile ț descrie cele mai comune practici prin care

XIIse manifest ă corupția in sens larg în sistemul de justi ție, oferind astfel un ghid
celor care doresc s ă identifice și să înțeleagă formele diverse pe care le poate
îmbrăca fenomenul corup ției. Aceasta reprezint ă în acela și timp o încercare de a
sistematiza instrumentele anti-corup ție existente la nivel interna țional, regional
și local cu scopul de a reliefa cele mai bune solu ții pentru problemele de
integritate cu care se confrunt ă sistemul juridic din România. Ne dorim ca
publicația de fa ță să constituie un instrument util nu doar pentru judec ări,
procurori sau personalul instan țelor, ci și pentru alte categorii profesionale din
sistemul public.
Sperăm ca aceast ă publica ție și dezbaterile pe care le va suscita, al ături de
celelalte ini țiative de acest gen, s ă contribuie la crearea unei mase critice ce va
conduce la dezvoltarea unor politici adecvate de combatere a corup ției în justi ție
și astfel la consolidarea unui sistem juridic transparent, eficient, impar țial, ceea
ce reprezint ă unul dintre principalele scopuri ale Programului Statul de Drept
Europa de Sud-Est.

Dr. iur. Stefanie Ricarda Roos, M.A.L.D.
Director
Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est Konrad-Adenauer-Stiftung, Bucharest
stefanie.roos@kas.ro

Octombrie 2009

XIII
Cuvânt înainte

Justiția este coloana vertebral ă a oricărei societ ăți democratice. Existen ța
statului de drept, acceptarea valorilor și principiilor acestuia presupune încre-
dere în justi ție. Iar pentru ca încrederea cet ățeanului s ă existe, profesioni știi
care activeaz ă în sistemul juridic trebuie s ă ofere credibilitate. Aceasta necesit ă
un comportament dincolo de orice repro ș, o conduit ă profesional ă exemplar ă.
Ținând cont de aceast ă cerință, am analizat în studiul de fa ță integritatea
judiciară și afectarea acesteia prin corup ție. Demersul nostru are ca scop o
dimensionare cât mai fidel ă a corup ției din sistemul juridic, pentru a formula o
poziție adecvat ă față de acuzele tot mai dese în acest sens, dar f ără a avea
întotdeauna o baz ă fundamentat ă.
Este adev ărat că în orice stat este prezent ă corupția, la orice nivel al insti-
tuțiilor publice și private. Îns ă prea pu țin este cunoscut ă, atât pentru publicul
larg, cât chiar și pentru unii profesioni ști ai dreptului, semnifica ția acestui
termen; de altfel, acela și lucru este valabil și pentru alte no țiuni des utilizate
precum „profesionalism”, „integritate”, „deontologie”, „serviciu public”, „interes
public”. De exemplu, cuvântul „ corupție” nu apare în legisla ția intern ă privind
organizarea judiciar ă și statutul judec ătorilor și procurorilor sau statutul perso-
nalului auxiliar și conex, și nici în codurile deontologice ale acestor categorii
profesionale. Cuvântul „ integritate” (ne referim, desigur, doar la integritatea
morală, nu și la cea fizic ă sau psihic ă) este men ționat, în acelea și acte norma-
tive, doar de trei ori și aceasta într-o simpla în șiruire de cuvinte. Numai în
Regulamentul de evaluare al magistra ților este prev ăzut că integritatea se
apreciaz ă, fără nicio detaliere, „în func ție de respectarea standardelor de
conduită, sancțiunile disciplinare aplicate și imparțialitatea”.
În general, la admiterea în profesiile juridice și ulterior pe parcursul carierei
se verific ă doar capacitatea de a memora no țiuni juridice, de și cu multe dintre
ele nici nu ne întâlnim în carier ă, iar în cel mai bun caz se verific ă gândirea
logică. Nu sunt dezvoltate suficiente modalit ăți de a verifica t ăria de caracter,
verticalitatea, rezisten ța la presiuni, nu se cultiv ă încă destule c ăi și metode de
recunoa ștere și combatere a abuzurilor. Totodat ă, necunoa șterea no țiunilor
elementare de management și comunicare duc la perpetuarea unei st ări de
indiferen ță sau neimplicare a membrilor colectivului în via ța institu țiilor în care
își desfășoară activitatea. De asemenea, insuficienta informare a popula ției cu
privire la modul de organizare și funcționare a justi ției duce deseori la pierderea
încrederii și amplificarea artificial ă a întinderii fenomenului corup ției.
În acest context, ne-am propus s ă tratăm un subiect sensibil – corupția din
justiție. Este sensibil pentru c ă nu ar trebui s ă existe corup ție în justi ție, din
moment ce acest sistem face pa rte chiar din mecanismul legal și instituțional de
curmare a corup ției; însă condamn ările din ultimii ani ale unor judec ători, pro-
curori, avoca ți, grefieri, lucr ători din poli ția judiciar ă relevă că nu sunt
concepute înc ă suficiente metode de prevenire și combatere a corup ției din
interiorul sistemului. Subiectul tratat este sensibil și pentru c ă personalul
acceptă greu s ă vorbeasc ă despre corup ție, nefiind înc ă conturat ă o puternic ă
cultură anticorup ție în interiorul sistemului chemat s ă o înfăptuiască. Cu toate
acestea, exist ă suficiente studii, rapoarte, statistici și chiar dosare instrumentate
pentru a ne putea face o p ărere întemeiat ă despre corup ția din sistemul juridic –
și spunem „ sistem juridic” pentru c ă cercetarea de fa ță nu prive ște doar magis-
trații, ci și poliția judiciar ă, avoca ții, grefierii, executorii, notarii, lichidatorii,

XIVexperții, inspectorii de integritate etc. Este sensibil, de asemenea, pentru c ă
societatea româneasc ă lanseaz ă cu ușurință acuze de corup ție la adresa func țio-
narilor și magistra ților, în situa ții când în realitate este vorba de disfunc ționa-
lități organizatorice sau incompeten ța agenților publici.
Prezenta lucrare trateaz ă acest subiect în patru p ărți, analizând chestiunile
generale despre corup ție cu relevan ță pentru sistemul juridic, modalit ățile și
mijloace de corupere a celor ce activeaz ă în sistem, instrumentele interna ționale
în domeniu care trateaz ă acest subiect, respectiv principalele metode sau politici
anticorup ție aplicabile în sistemul juridic.
Obiectivul acestui studiu – mai degrab ă sociologic decât juridic – este acela
de a oferi un tip de abordare sistemic ă, o evaluare a integrit ății din sistemul
juridic românesc atât la nivel institu țional, cât și la nivel individual. Evident,
studiul nu este aplicabil doar României, chiar dac ă referirile concrete vor privi
îndeosebi țara noastr ă. Rezultatul cercet ării noastre nu se vrea nicidecum o
generalizare, ci ia în calcul cazuri și situații punctuale preluate din informa țiile
oficiale și constat ările personale.

Autorul

1
PARTEA I
NOȚIUNI GENERALE DESPRE CORUP ȚIE

Prevenirea și combaterea corup ției în sistemul juridic reprezint ă
un obiectiv prioritar în reforma sistemului, în contextul mai larg al luptei la nivel na țional împotriva acestui fenomen. Corup ția în
justiție poate aduce atingere celor mai importante valori sociale,
având în vedere faptul c ă sistemul juridic este conceput tocmai
pentru a asigura respectarea suprema ției legii, ceea ce presupune
inclusiv urm ărirea penal ă și judecarea faptelor de corup ție.

Pentru func ționarea justi ției, esen țială este legitimitatea ei. Aceast ă
caracteristic ă vine din în țelegerea de c ătre cetățeni a modului în care
este organizat sistemul juridic, din încrederea în competen ța magis-
traților, a func ționarilor și a celorlal ți lucrători din sistem, precum și din
cunoașterea regulilor de func ționare a sistemului și acceptarea autorit ății
hotărârilor judec ătorești. Pe lâng ă garanțiile instituite legal pentru ca
persoanele din sistem s ă își desfășoare atribu țiile în mod profesionist,
acestora li se cere o anumit ă
aptitudine moral ă și o anumit ă conduit ă.

1. Cei trei „i”

Orice persoan ă care este implicat ă într-un litigiu a c ărui solu ționare
este supus ă justiției statale se a șteaptă la solu ționarea lui corect ă.
Pentru aceasta, în afar ă de proceduri accesibile, este nevoie ca jude-
cătorul, procurorul, poli țistul etc. s ă fie profesionist, s ă acționeze în
mod obiectiv și să fie neutru. Acestea sunt aspecte care țin de
imparțialitate ca valoare moral ă, o valoare care la rândul ei este cl ădită
pe independen ță și izvorăște din integritate. De aceea, statul de drept
presupune pentru cei care î și desfășoară activitatea în sistemul nostru
– fie că este vorba de magistra ți, fie că e s t e v o r b a d e f u n c ționari –
prezența celor trei `i`: Imparțialitate, Independen ță și Integritate.
Imparțialitatea este valoarea suprem ă, care presupune ca și condiții,
dar și drept garan ții totodat ă, celelalte dou ă noțiuni. Impar țialitatea e o
valoare moral ă, ține de forul interior al persoanei și presupune pentru
agentul public care activeaz ă în justi ție analizarea și conduita echi-
distantă a faptelor în raport cu legea aplicabil ă, fără a avea prejudec ăți
sau predilec ții în privin ța cazului pe care îl instrumenteaz ă și fără să
acționeze în vreun mod care s ă susțină interesele vreuneia din p ărți1.

1 A se vedea Cristi Danile ț, Independen ța și imparțialitatea justi ției – standarde interna țio-
nale, în Hora țius Dumbrav ă, Dana Cigan, Cristi Danile ț, „Factorii de presiune și conflictele

2Imparțialitatea celor care lucreaz ă în justi ție este garantat ă prin regimul
de incompatibilit ăți și interdic ții, respectiv a conflictului de interese.
Pentru magistra ți până și aparen ța este o valoare de sine-st ătătoare: nu
e de ajuns ca acela care ia decizia s ă fie impar țial, ci el trebuie s ă fie și
perceput astfel de justi țiabil.
Independen ța este o caracteristic ă externă și presupune ca agen ții
publici s ă fie capabili a instrumenta cazurile în absen ța presiunilor și
influențelor de orice fel, fie c ă acestea ar veni din partea celorlalte
puteri, fie c ă acestea ar veni din partea șefilor ierarhici, a grupurilor de
interese, economice etc. Pentru magistra ți, independen ța se relev ă prin
statutul lor și raportul cu puterile executiv ă și legislativ ă. Independen ța
este garantat ă prin lege atât pentru judec ători, procurori, avoca ți, cât
și pentru func ționarii publici, indiferent în ce structur ă și-ar desf ășura
aceștia activitatea.
Integritatea este o tr ăsătură lăuntrică care presupune a ac ționa într-o
manieră conform ă unor principii și valori, f ără compromisuri, atât în
exercitarea atribu țiilor de serviciu, cât și în viața privat ă. Ea semnific ă
exercitarea func ției în mod cinstit, corect și conștiincios, cu bun ă-cre-
dință. Practic, integritatea se manifest ă în efectuarea actelor judiciare cu
obiectivitate2, în deplin ă egalitate, respectând termenele prev ăzute de
lege, pentru a se asigura deplina legalitate a actului îndeplinit. În justiție, integritatea e mai mult decât o virtute, este o necesitate.
Integritatea se analizeaz ă din dou ă perspective: din perspectiva
principiului „suprema ției dreptului”, integritatea prive ște profesiona-
lismul agentului public (integritatea intern ă); din perspectiva demo-
crației, integritatea prive ște responsabilitatea fa ță de cet ățean a
sistemului/institu ției juridice și atunci presupune încrederea public ă
(integritatea din perspectiv ă extern ă)
3. Este îns ă clar c ă ambele
perspective se rezum ă în final la acela și aspect: integritatea individual ă
a agentului public. Când aceast ă valoare se degradeaz ă, ea decade în
ceea ce numim corup ție.
Corupția erodeaz ă toate cele trei valori care constituie stâlpii unei
justiții sănătoase. Astfel, plata unei sume de bani pentru a ob ține o
hotărâre judec ătorească favorabil ă duce la subordonarea judec ătorului
unei persoane sau unui grup de interese care pl ătește mita; iar atunci
când judec ătorul este subordonat nu mai putem vorbi de independen ța
acestuia, ceea ce afecteaz ă chiar independen ța justiției ca sistem. Prin
cumpărarea solu ției, partea ob ține o decizie favorabil ă printr-un pro-
cedeu incorect, afectând astfel respectarea cerin ței egalit ății de

de interese în justi ție. Ghid pentru judec ători”, Editat de Societatea pentru Justi ție și
Konrad-Adenauer-Stiftung, 2007, p.22, disponibil la www.sojust.ro, www.kas.de/rspsoe.
2 Unii autori consider ă că însăși imparțialitatea, al ături de deontologie, este un aspect al
integrității. În acord cu aceast ă idee, nu vom trata aici chestiunea impar țialității, care face
obiectul unui studiu distinct (a se vedea Hora țius Dumbrav ă ș.a., op.cit, pp. 22-25).
3 Jonathan Soeharno, Is judicial integrity a norm? An inquiry into the concept of judicial
integrity in England and the Netherlands , in Utrecht Law Review, vol.3, issue 1, iunie
2007, la www.utrechtlawreview.org.

3 tratament în fa ța legii și, deci, impar țialitatea judec ătorului. În fine,
cedarea judec ătorului în fa ța unei astfel de influen țe duce la dec ăderea
sa moral ă, la pierderea verticalit ății sale.
Importan ța integrit ății, precum și metodele de creare și păstrare a
ei în sistemul juridic constituie subiectul central al studiului de fa ță. Cât
privește independen ța și imparțialitatea justi ției, acestea vor fi tratate
numai în m ăsură în care ele pot fi afectate prin fapte de corup ție.

2. Ce este corup ția?

Așadar, termenul de „corup ție” este în direct ă legătură cu acela de
„integritate”. Conceptul de „integritate” a agen ților publici este introdus
și promovat de Conven ția ONU împotriva corup ției din 2003, ratificat ă
inclusiv de România4.

Art. 5 din aceast ă Conven ție dispune : (1) Fiecare stat parte elaboreaz ă și aplică
sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului s ău juridic,
politici de prevenire a corup ției eficiente și coordonate care favorizeaz ă partici-
parea societ ății și care reflect ă principiile de stat de drept, buna gestiune a pro-
blemelor politice și bunurile publice, de integritate, transparen ță și respon-
sabilitate.
Art. 8: (1) Pentru a lupta împotriva corup ției, fiecare stat parte încurajeaz ă
în mod special integritatea, cinstea și răspunderea agen ților publici, conform
principiilor fundamentale ale sistemului s ău juridic. (2) În particular, fiecare
stat parte se str ăduiește să aplice, în cadrul propriilor sisteme institu ționale
și juridice, coduri sau norme de conduit ă pentru exercitarea corect ă, onora-
bilă și corespunz ătoare a func țiilor publice.
Art. 11: (1) Ținând seama de independen ța magistra ților și de rolul lor funda-
mental în lupta împotriva corup ției, fiecare stat parte ia, conform principiilor
fundamentale ale sistemului s ău juridic, m ăsuri pentru a consolida integritatea
lor și pentru a preveni posibilit ățile de a-i corupe, f ără a le prejudicia indepen-
dența. Aceste m ăsuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor. (2)
Măsuri în acela și sens, ca și cele luate în aplicarea paragrafului 1 al prezentului
articol, pot fi instituite și aplicate în cadrul serviciilor de urm ărire penal ă în
statele p ărți în care acestea formeaz ă un corp distinct, dar care se bucur ă de o
independen ță asemănătoare celei a judec ătorilor.

Comportamentul integru se traduce, printre altele, prin compor-
tamentul cinstit, necorupt. În general, folosirea termenului „corup ție”
este în leg ătură cu cel de „mit ă” sau „șpagă”. Dar, în realitate, corup ția
nu se reduce la darea-luarea de mit ă, care constituie doar o parte a
fenomenului corup ției.

4 Conven ția Organiza ției Națiunilor Unite împotriva corup ției (numită și Conven ția de la
Merida ) a fost adoptat ă prin rezolu ția Adun ării Generale nr. 58/4 din 31 octombrie 2003
și a intrat în vigoare în 14 decembrie 2005. Ea a fost semnat ă de România pe
9 decembrie 2003 și a fost ratificat ă de Parlamentul României prin Legea nr. 365 din
15.09.2004, publicat ă în M.Of. nr. 903 din 5 octombrie 2004.

4Vom ar ăta în cele ce urmeaz ă ce înțelege popula ția prin corup ție,
apoi cum este definit ă aceasta în dic ționare și în reglement ările inter-
naționale, dup ă care ne vom opri la defini ția pe care o consider ăm ca
fiind relevant ă pentru studiul de fa ță, studiu ce se axeaz ă pe corup ția
judiciară.
2.1. Opinia cet ățenilor
Corupția este un fel de „seismograf” care m ăsoară și evalueaz ă
starea de legalitate și de moralitate din societate
5. Însă o anumit ă
neclaritate cu privire la sensul corup ției face ca perceperea acesteia ca
un fenomen extins s ă nu fie întotdeauna real ă.
Astfel, un sondaj din 2004 efectuat în rândul popula ției din România
relevă numeroasele sensuri și definiții pe care subiec ții le atribuie
fenomenului de corup ție. 23% identific ă corupția cu activit ățile ilegale
ale indivizilor care încalc ă legea; al ți 26,3% dau acestei no țiuni o
conotație normativ ă, incluzând darea și luarea de mit ă, primirea de
foloase necuvenite, abuzul de putere; 10% definesc corup ția ca o fapt ă
imorală; 4,4 % v ăd în corup ție un mijloc de îmbog ățire prin mijloace
ilicite. Fa ță de persoanele vizate de corup ție, majoritatea consider ă că
în acest fenomen sunt implica ți politicienii, persoanele cu func ții de
conducere și control, justi ția și poliția6.
Un alt sondaj, din 2008, relev ă că majoritatea popula ției (pân ă la
92,3%) consider ă că a t â t o f e r i r e a d e b a n i f u n c ționarilor publici sau
polițiștilor, cât și primirea acestora de c ătre func ționarii publici sau
polițiști constituie fapte de corup ție. Solicitarea de sfaturi competente
unei cuno ștințe funcționar public sau oferirea unui buchet de flori drept
mulțumire pentru felul în care a fost tratat un bolnav nu sunt
considerate fapte de corup ție de către majoritatea responden ților (pân ă
la 87,6%)7. Oricum, cet ățenii tind s ă absolutizeze componenta
bănească a corup ției, neglijând serviciile reciproce, care sunt de fapt o
sursă indirect ă de îmbog ățire. Pe de alt ă parte, nu putem sa nu
remarcăm că adesea indivizii generalizeaz ă și exagereaz ă amploarea
fenomenului pe care ei îl consider ă corupție, uneori chiar pentru a- și
justifica propriul comportament acceptând ca un dat faptul c ă fără
folosirea corup ției nu-și vor putea realiza propriile drepturi și interese
legitime – de exemplu, exist ă concep ția generalizat ă în societatea
româneasc ă că nu poți beneficia de servicii medicale f ără plicul preg ătit
pentru medic, c ă nu poți obține o autoriza ție fără a plăti șpagă, ca să
se ajung ă în final la concluzia c ă nu poți câștiga procesul f ără a corupe
judecătorul.

5 A se vedea Dan Banciu, Sociologie juridic ă, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2007, p. 244.
6 Anchet ă de teren efectuat ă în iulie-august 2004 pe 1189 subiec ți din toate jude țele
țării. Detalii în Dan Banciu, op.cit, p.246.
7 Sondaj de opinie privind percep ția popula ției asupra fenomenului corup ției, efectuat în
luna decembrie 2007 de Direc ția General ă Anticorup ție în colaborare cu Totem
Communication, disponibil pe www.mai-dga.ro.

5 2.2. Defini ția din dic ționare
Cuvântul „corup ție” provine din latinescul corrumpere care
înseamn ă a rupe, a distruge. Evident, printr-un act de corup ție se
distruge/încalc ă legea, îndatoririle, normele morale.
În general, defini țiile disponibile în dic ționare nu insist ă pe aspectul
juridic al corup ției. În DEX, definiția corup ției are o dimensiune
socio-moral ă, căci ea reprezint ă „abatere de la moralitate, de la cinste,
de la datorie; desfrânare, depravare”
8. În acest sens este folosit
termenul pentru a defini „corup ția sexual ă” ca infrac țiunea prin care se
comit acte obscene fa ță de un minor. În schimb, „mita” (din slavonul
mito) înseamn ă bani sau bunuri primite de o persoan ă sau date unei
persoane pentru câ știgarea bun ăvoinței sale, pentru a determina s ă
îndeplineasc ă mai curând o obliga ție de serviciu sau sa comit ă o
ilegalitate, în favoarea celui care a pl ătit suma de bani sau a dat bunul
respectiv9.
Dicționarul Merriam Webster , define ște corup ția drept „înc ălcare a
integrității, virtuții, a unui principiu moral dat; incitare la fapt ă preju-
diciabilă prin utilizarea unor mijloace incorecte sau ilegale (precum
mita)”10. Le Petit Robert reduce defini ția corup ției la mit ă: „Corup ția
este utilizarea de mijloace reprobabile (bac șiș, ungere, șpagă) pentru a
determina pe cineva s ă acționeze împotriva îndatoririlor sale, a
conștiinței”11. Dicționarul Black's Law oferă o defini ție juridic ă mai larg ă
a corup ției și apropiat ă de sensul pe care îl vom adopta noi pentru
aceasta: „fapta comis ă cu inten ție prin care se acord ă orice fel de
avantaj în contradic ție cu atribu țiile oficiale și cu drepturile altora;
utilizarea, de c ătre un angajat sau func ționar, a pozi ției sau func ției în
scopul de a realiza un folos pentru sine sau pentru alt ă persoan ă, în
detrimentul drepturilor altor persoane”12.
2.3. Reglement ări interna ționale
a. Cea mai r ăspândită definiție a corup ției apar ține Băncii Mondiale:
corupția este întrebuin țarea ilegal ă a resurselor publice în scopul unui
câștig personal
13. Într-un mod asem ănător define ște corup ția și

8 Academia Român ă, Dicționarul Explicativ al Limbii Române , Ediția a II-a, Editura
Univers Enciclopedic, Bucure ști, 1996.
9 Academia Român ă, Micul Dic ționar Academic , vol. I, Editura Univers Enciclopedic,
București, 2001.
10 Disponibil online la www.m-w.com.
11 Le Nouveau Petit Robert : dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française
/ texte remanié et amplifié sous la direction de Josette Rey-Debove et Alain Rey. – Nouv. éd. / de Paul Robert. – Paris : Dictionnaires Le Robert, 2003. A se vedea și
definițiile puse la dispozi ție de Centrul Na țional de Resurse Textuale și Lexicale din
Franța la www.cnrtl.fr/lexicographie/corruption.
12 Black's Law Dictionary / ed. Bryan A. Garner. – 7th ed. – St. Paul: West Group, 1999.
13 Helping Countries Combat Corruption: The Role of the World Bank , The International
Bank for Reconstruction and Development/World Bank, sept. 1997, p.19

6asociația Transparency International: corupția este folosirea abuziv ă a
puterii încredin țate, pentru ob ținerea de beneficii personale14. Prin
această definiție nu se are în vedere doar puterea public ă, corup ția
putând ap ărea și în domeniul privat. Nu este vorba doar de beneficiile
de natur ă financiar ă, ci de avantajele de orice natur ă, inclusiv cele
nemateriale cum ar fi realizarea de ambi ții politice sau profesionale, ori
avansări sau premieri.
b. ONU, în „Codul de Conduit ă a Oficialilor ce Aplic ă Legea” (1979)
15
arată că definiția corup ției, dată de legile na ționale, trebuie s ă cuprind ă
comiterea sau omisiunea îndeplinirii unui act ce ține de îndatoririle lor
sau e în leg ătură cu acestea, ca r ăspuns la oferirea de mit ă, promi-
siuni, stimulente materiale cerute sau acceptate, ori îndeplinirea neco-respunz ătoare a acestora (comentariu, art. 7 pct. b).
În „Programului global împotriva corup ției” (1999), ONU declar ă că
„esența fenomenului corup ției const ă în abuzul de putere s ăvârșit în
scopul ob ținerii unui profit personal , direct sau indirect, pentru sine sau
pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat ”, preluându-se
practic defini ția dată de organiza țiile sus-citate. Tot astfel, în strategia
sa „Fighting Corruption to Improve Governance ” (1998), Programul de
Dezvoltare al Na țiunilor Unite define ște corup ția drept: abuzul de
putere public ă, funcție sau autoritate pentru beneficiu privat – prin
mită, șantaj, trafic de influen ță, speed money
16 sau delapidare.
Cel mai important instrument universal în domeniul studiat,
Convenția ONU împotriva corup ției (2003), nu ofer ă o defini ție pentru
„corupție”, considerând c ă acest concept este în continu ă evoluție și
natura sa comport ă multiple abord ări. Conven ția adopt ă o manier ă
descriptiv ă, ce acoper ă forme variate de corup ție care exist ă în
prezent, dar ofer ă cadrul și pentru forme ce pot ap ărea în viitor. Astfel,
Convenția obligă statele membre s ă prevad ă ca infrac țiuni: luarea și
darea de mit ă, traficul de influen ță, abuzul de func ție, îmbog ățirea
ilicită (inclusiv din sectorul privat), sp ălarea produsului infrac țiunii,
tăinuirea, obstruc ționarea bunei func ționări a justi ției. Conven ția mai
obligă la incriminarea faptelor de corup ție comise de persoanele

14 În materie comercial ă, TI define ște corupția în „Principiile de conduit ă în afaceri pentru
împiedicat corup ția” (2002), ca oferirea sau primirea oric ărui cadou, împrumut, taxe,
recompense or a altui avantaj din partea oric ărei persoane sau incitarea la a face ceva
neonest, ilegal sau care constituie un abuz de încredere în conduita de afaceri ale unei întreprinderi. Definiția se refer ă nu doar la tranzac țiile din sectorul privat, ci și la coru-
perea agen ților publici pentru realizarea acestor tranzac ții. A se vedea Transparency
International’s Business Principles for Countering Bribery , disponibil la www.transpa-
rency.org/global_priorities/private_sector/business_principles.
15 Code of Conduct for Law Enforcement Officials , adoptat prin Rezolu ția 36/169 din
17 dec. 1979. Prin „law enforcement officials” se în țelege orice persoan ă cu atribu ții
polițienești, în special cea de arestare și deținere. Este disponibil la www2.ohchr.org/
english/law/codeofconduct.htm.
16 Sume de bani date pentru a gr ăbi anumite proceduri birocratice.

7 juridice, precum și a faptelor de participa ție și pregătire ori tentativ ă a
unor asemenea infrac țiuni.
c. Pentru Fondul Monetar Interna țional corupția este abuzul de
putere public ă sau încredere pentru beneficiu privat
17.
d. Grupul de exper ți pentru corup ție al INTERPOL define ște corup ția
ca fiind „ îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de c ătre indivizi sau
organiza ții publice sau private, prin înc ălcarea legii și încrederii pentru
profit sau beneficiu”
18.

Referindu-se strict la poli ție, în „ Standardele globale de combatere a
corupției în for țele/serviciile de poli ție” INTERPOL define ște corup ția drept:
solicitarea sau acceptarea de c ătre un ofi țer de poli ție sau angajat al for țelor
de poliție, direct sau indirect, de bani, bunuri sau valori, cadouri, favoruri,
promisiuni, recompense sau avantaje pentru el sau alt ă persoan ă, grup sau
entitate, în schimbul unei ac țiuni sau omisiuni deja f ăcute sau pe cale s ă fie
făcută, ori care va fi f ăcută în viitor cu privire la sau în leg ătură cu atribu țiile
polițienești. Constituie corup ție și modalit ățile de mai sus comise sub forma
oferirii sau dona ției. De asemenea, este corup ție orice ac țiune sau omisiune
a îndeplinirii vreunui act de c ătre persoanele de mai sus care poate expune
în mod nedrept o persoan ă unei acuza ții sau condamn ări pentru o infrac țiune
sau care poate duce la necercetarea unei persoane ori achitarea ei în mod
nedrept; precum și orice ac țiune sau omisiune în scopul de a ob ține bani,
bunuri de valoare, favoruri, promisiuni, recompense, avantaje; diseminarea
de informa ții confiden țiale sau restric ționate ale poli ției, indiferent dac ă se
pretinde ceva în schimb. Mai este corup ție participarea ca autor, coautor,
complice, instigator, ini țiator, ajutor înainte de comiterea faptelor, ajutor
după comitere, conspirator sau orice alt ă formă de participare la comiterea
sau tentativa de comitere a actelor ar ătate anterior.

e. În Expunerea de motive cuprins ă în Raportul care a stat la baza
adoptării de către Adunarea Parlamentar ă a Consiliului Europei a Rezo-
luției 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorup ție,
corupția este definit ă ca utilizarea și abuzul de putere public ă în interes
privat19.
Grupul Multidisciplinar privind Corup ția înfiin țat în anul 1994 de
către Comitetul Mini ștrilor al Consiliului Europei a adoptat provizoriu
următoarea defini ție: corupția cuprinde comisioanele oculte și orice alte
comportamente care implic ă persoane învestite cu func ții publice sau
private, care și-au înc ălcat obliga țiile care decurg din calitatea lor de
funcționar public, de angajat privat, de agent independent sau din orice

17 The IMF's Approach to Promoting Good Governance and Combating Corruption – A
Guide, 2005, la www.imf.org/external/np/gov/guide/eng/index.htm.
18 Grupul de Exper ți pentru Corup ție al INTERPOL, la www.interpol.int/Public/Corrup-
tion/IGEC.
19 Doc. nr. 8652 din 18 feb.2000 întocmit de Comitetul asupra problemelor economice și
de dezvoltare, pct. II.I.4, la http://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc00/ FDOC8652.HTM.

8altă relație de acest gen, în vederea ob ținerii de avantaje ilicite de orice
natură, pentru ele însele sau pentru al ții" (pct.27 din Raportul expli-
cativ al Conven ției civile privind corup ția20). Ulterior, în „Conven ția
civilă privind corup ția” se va ar ăta că prin corup ție se înțelege faptul de
a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un
comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afecteaz ă exercițiul normal al unei func țiuni
sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avanta-jului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit (art.2).
Iar în „Conven ția penal ă privind corup ția” se arat ă modalit ățile de
săvârșire: corup ția activă a agen ților publici
21, corupția pasiv ă a agen-
ților publici (inclusiv necesitatea incrimin ării acestor fapte dac ă ele se
referă la o persoan ă care exercit ă funcții judiciare în cadrul unei cur ți
internaționale a c ărei competen ță este acceptat ă de către parte sau la un
funcționar de la grefa unei asemenea cur ți), traficul de influen ță.

f. Uniunea European ă, în Comunicarea final ă (2003) 317 a Comisiei
către Consiliul European, Parlamentul European și Comitetul Economic
și Social cu privire la strategia comprehensiv ă a UE împotriva corup ției,
adoptă definiția corup ției folosit ă de Programul Global al Na țiunilor
Unite împotriva corup ției: „ abuzul de putere pentru câ știg privat ”.
Convenția privind Lupta împotriva corup ției implicând oficiali ai Comu-
nităților Europene sau oficiali ai statelor membre ale UE (1997)22
definește corup ția pasiv ă și corupția activă a oficialilor23.
2.4. Reglement ări interne

a. Strategia Na țională Anticorup ție pentru anii 2005-2007
24 defi-
nește actele de corup ție ca fiind acele demersuri care lezeaz ă distri-
buția universal ă și echitabil ă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor
persoane sau grupuri. Strategia na țională privind prevenirea și comba-
terea corup ției în sectoarele vulnerabile și administra ția public ă locală

20 Raportul este disponibil la http://conventions.coe.int/treaty/EN/Reports/Html/174.htm.
21 Expresia agent public este interpretat ă prin referire la defini ția noțiunilor de func ționar,
funcționar public, ministru, primar sau judec ător în dreptul na țional al statului în care
persoana în cauz ă exercit ă aceast ă funcție, precum și la modul în care aceasta este
aplicată în dreptul s ău penal. Conven ția face referire și la corup ția agen ților publici
străini.
22 Convention on the fight against corruption involving officials of the European
Communities or officials of Member States of the European Union, adoptat ă de
Consiliului Uniunii Europene, a fost publicat ă în Official Journal C 195 din 25.06.1997, la
http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l33027.htm
23 În în țelesul Conven ției UE, „ national official " este o sintagm ă prin care se în țelege
referirea la defini țiile date agentului public, func ționarului public, ofi țerului public în
dreptul na țional al statelor membre potrivit c ărora persoana în cauz ă își îndepline ște
funcția în scopul aplic ării dreptului penal al statelor membre.
24 Numit ă și „SNA II”, aprobat ă prin H.G. nr. 231 din 2005, publicat ă în M.Of. nr. 272 din
1.04.2005.

9 pentru 2008-201025 se limiteaz ă doar la a reaminti defini ția dată de
Transparency International și pe cea din Strategia Na țională Anticorup ție
anterioar ă.
În legile care reglementeaz ă statutul profesiilor juridice am g ăsit o
mențiune în acest sens doar în Legea nr. 360/2002 privind statutul
polițistului, care în art. 2 statueaz ă: „Autoritatea func ției nu poate fi
exercitat ă în interes personal ”.
b. În Codul Penal nu exist ă o defini ție a corup ției, ci sunt incriminate
unele infrac țiuni din aceast ă sferă în cadrul capitolului referitor la
infracțiunile de serviciu sau în leg ătură cu serviciul: conflictul de
interese, luarea de mit ă, darea de mit ă, primirea de foloase necuvenite
și traficul de influen ță (art. 253
1-257). Dup ă noi, pentru a se respecta
standardele interna ționale, în acest capitol ar mai trebui incluse și alte
infracțiuni, precum represiunea nedreapt ă, arestarea nelegal ă și cerce-
tarea abuziv ă, încercarea de a determina m ărturia mincinoas ă, favori-
zarea infractorului.
c. O defini ție cu aplicabilitate imediat ă este cea din Legea nr. 78/2000
privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corup ție
26:
utilizarea func ției, atribu țiilor ori îns ărcinărilor primite pentru dobân-
direa de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. Această lege opereaz ă cu patru categorii de infrac țiuni ce
sunt incidente în cazul celor care activeaz ă în sectorul juridic: infrac-
țiuni de corup ție (în afara infrac țiunilor de la art. 254-257 din Codul
Penal, intr ă în aceast ă categorie cump ărarea de influen ță și mituirea
unui func ționar str ăin sau al unei organiza ții publice interna ționale),
infracțiuni asimilate infrac țiunilor de corup ție, infrac țiuni în leg ătură
directă cu infrac țiunile de corup ție, infrac țiuni împotriva intereselor
financiare ale Comunit ăților Europene.

Referitor la corupția judiciar ă, legea prevede c ă dispozi țiile sale se aplic ă,
printre alte categorii: persoanelor care exercit ă o funcție public ă, indiferent
de modul în care au fost învestite, în cadrul autorit ăților publice sau insti-
tuțiilor publice (art.1 lit. a); celor care exercit ă atribuțiile de control (art.1
lit. c); dac ă persoana are atribu ții de constatare sau de sanc ționare a contra-
vențiilor ori de constatare, urm ărire sau judecare a infrac țiunilor, faptele la
care se refer ă art. 254-257 Cod Penal sunt sanc ționate mai grav (art.7);
faptele sunt sanc ționate și dacă sunt comise de persoane care exercit ă
funcții judiciare în cadrul instan țelor interna ționale a c ăror competen ță este
acceptat ă de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor instan țe
(art.81).

25 Publicat ă în M.Of. nr. 514 din data de 08.07.2008.
26 Legea a fost publicat ă în M.Of. nr. 219 din 18.05.2000 și a fost modificat ă ulterior.
Reglementarea anterioar ă era cuprins ă în Legea nr. 83/1992 privind procedura urgent ă
de urmărire și judecare pentru unele infrac țiuni de corup ție.

102.5. Ce anume nu este corup ție?27
a. Bacșișul. În cazul anumitor profesii liberale, în particular cele prin
care se presteaz ă servicii direct clien ților (taximetri ști, ospătari, frizeri
etc.) s-a încet ățenit o cutum ă: clienții plătesc un surplus pentru
serviciile prestate, în semn de mul țumire fa ță de calitatea serviciului.
Deși practicienii în cauz ă pot abuza de aceast ă cutumă favorabil ă, ea
nu constituie corup ție.
b. Abuzul administrativ. Situația în care un func ționar public, oficial
sau demnitar abuzeaz ă de func ția deținută împotriva intereselor unei
persoane f ără ca fapta sa s ă aibă drept mobil ob ținerea de beneficii
personale nu constituie corup ție, ci abuz contra intereselor persoanei.
Numai abuzurile având ca mobil satisfacerea unor interese personale constituie fapte de corup ție. Sanc țiunea legal ă pentru o fapt ă de corup-
ție este penal ă (închisoarea) și atrage pierderea unor drepturi civile, iar
pentru abuz administrativ sanc țiunea legal ă este administrativ ă
(avertisment, diminuarea salariului, suspendarea din func ț
ie etc.).
c. Neglijen ța. Situația în care un func ționar public, oficial sau dem-
nitar neglijeaz ă sarcinile de serviciu, prejudiciind o persoan ă, fără ca
fapta acestuia s ă aibă drept mobil ob ținerea de beneficii personale nu
constituie corup ție, ci neglijen ță sau incapacitate administrativ ă. Numai
acele acte de neglijen ță care au ca mobil satisfacerea unor interese
private constituie fapte de corup ție. Și în cazul neglijen ței, sanc țiunea
legală este administrativ ă.
d. Eroarea în actul de justi ție. Dacă un act de natur ă jurisdic țională
al unui procuror sau judec ător este gre șit sau ilegal, eroarea judiciar ă
poate fi îndreptat ă prin intermediul c ăilor de atac. Eroare nu poate fi
considerat ă un act de corup ție decât dac ă soluția eronat ă a fost moti-
vată de obținerea de beneficii personale de c ătre magistratul în cauz ă.
Exercitarea func ției cu rea-credin ță, dacă fapta nu constituie infrac-
țiune, constituie în cazul magistra ților abatere disciplinar ă (art.99 lit. h
din Legea nr. 303/2004 privind statutul judec ătorilor și procurorilor).
e. Incompeten ța. Situația în care func ționari publici, oficiali sau
demnitari ocup ă poziții pentru care sunt subcalifica ți și nu își pot aduce
la îndeplinire obliga țiile – adic ă sarcinile conform cerin țelor de compe-
tență și profesionalism – reprezint ă rezultatul incompeten ței și nu
rezultatul unei fapte de corup ție. Eșecul de a îndeplini sarcinile din
cauza incompeten ței nu constituie fapt ă de corup ție (ca rezultat al unui
interes ascuns) sau abuz (ca rezultat al relei voin țe). Sanc țiunea legal ă
pentru o fapt ă de corup ție este penal ă, iar pentru incompeten ță este
administrativ ă.
f. Conflictul de interese. Nu orice conflict de interese este urmarea
unor acte de corup ție: în timp ce corup ția presupune o ac țiune,
conflictul de interese este o situa ți e î n c a r e s e p u n e p r o b l e m a d o a r

27 Extras din materialele campaniei na ționale „ Nu da șpagă” (2004). A se vedea
www.nudaspaga.ro.

11potențială a comiterii unei fapte ilegale. Leg ătura dintre cele dou ă
instituții va fi analizat ă, pe larg, în partea a IV-a a prezentei lucr ări.

3. Sistemul juridic și corup ția

În contextul studiului de fa ță, problema corup ției este tratat ă
interdisciplinar și nu doar penal. A șa cum am v ăzut mai sus, corupția
este abuzul de putere pentru ob ținerea unor beneficii private . Preferăm
această definiție, care este suficient de larg ă și poate fi adaptat ă ușor
la situa țiile de comportament incorect al celor implica ți în actul de
justiție sau în deciziile auxiliare acestuia. Astfel, aceast ă definiție
include avantaje materiale sau de orice alt ă natură obținute prin
corupție. De asemenea, defini ția prive ște atât agen ții publici (precum
magistra ții), cât și cei priva ți (precum avoca ții sau notarii), c ăci ceea ce
este afectat prin corup ție este interesul public al înf ăptuirii în mod
profesionist a actelor, m ăsurilor și deciziilor din câmpul juridic.
Adaptând aceast ă definiție la sistemul juridic, putem spune c ă prin
corupția judiciar ă desemn ăm orice act de influen țare negativ ă a
persoanelor care î și desfășoară activitatea în sistemul juridic, prin care
este afectat ă imparțialitatea procedurilor judiciare în scopul de a ob ține
un beneficiu nelegitim de c ătre ele sau pentru p ărți.
Este de subliniat c ă există două tipuri de asemenea influen țe
negative asupra justi ției:
Primul tip prive ște influen țele nepotrivite prin care se afecteaz ă inde-
pendența justiției ca sistem și/sau independen ța judecătorilor ca indivizi
– ne referim la factorii de presiune asupra justi ției. Includem aici, de
exemplu, implicarea politicului în modalitatea de recrutare și numire a
judecătorilor, afectarea negativ ă a salariului acestora, influen țarea
modului de repartizare a dosare lor ori de desemnare a judec ătorilor în
complete. Combaterea lor se realizeaz ă prin garan ții menite s ă protejeze
independen ța funcțională a sistemului și independen ța individual ă a
judecătorilor (cum ar fi inamovibilitatea, existen ța unui consiliu judiciar
etc.), garan ții a căror analiz ă nu intră în scopul prezentei lucr ări.
Al doilea tip de influen țe nepotrivite asupra corectitudinii proce-
durilor judiciare se refer ă la încălcarea conduitei etice de c ătre agen ții
din sectorul juridic ori a cump ărării bunăvoinței lor – vorbim aici de
lipsa de integritate . Acest aspect va fi analizat în sec țiunile urm ătoare,
în care vom analiza sectoarele unde se poate produce corup ția
judiciară, modul de manifestare a acesteia, cauzele ei, dar și metodele
prin care ea poate fi prevenit ă și combătută.

13
PARTEA A II-A
VULNERABILIT ĂȚILE SISTEMULUI
JURIDIC

În unele comunicate oficiale ale CSM, în declara ții ale pre ședintelui
țării și ale ministrului justi ției se vorbe ște despre corupția judiciar ă ca
despre un fenomen.

„CSM în țelege să-și întărească și pentru viitor rolul de consiliu disciplinar,
fiind con știent de responsabilit ățile care îi revin. CSM reafirm ă voința de a
sancționa manifest ările neconforme profesiei de magistrat și să ia măsuri
potrivit competen țelor sale, pentru eradicarea fenomenului corup ției din
cadrul sistemului judiciar românesc. ”28
“Am auzit de judecători corup ți, am auzit de procurori corup ți, i-am v ăzut cu
ochii mei. I-am v ăzut și în fața instan țelor, i-am v ăzut și în anchete – acolo
nu i-am v ăzut, dar i-am v ăzut public. Și aceste realit ăți mi-au înt ărit convin-
gerea că un judec ător este atât de independent și atât de liber cât vrea el.”29
„Justiția în România va începe s ă funcționeze normal în clipa în care
activitatea Parchetelor se va reflecta și în hot ărârile instan ței (…) E vorba
aici atât de calitatea do sarelor instrumentate, dar și cât de liber este judec ă-
torul în decizia pe care o ia. Din p ăcate îns ă, în justiție încă avem un nivel
ridicat de corup ție.”30 „Îmi men țin afirma ția că nu func ționează justiția și că
există un nivel ridicat de corup ție. Nu vreau s ă jignesc pe nimeni. Sunt
convins c ă sunt foarte mul ți judecători cinsti ți care aplic ă legea, dar încer-
carea de a spune că în țară e corup ție și în justi ție nu, e o eroare.”31
„Trebuie s ă facem o declara ție de război pentru toate rețelele profesionale
care paraziteaz ă sistemul judiciar . Și aici m ă refer la avoca ți, notari,
magistra ți, chiar și informaticieni din instan țe.”32

Aceste declara ții nu au la baz ă decât experien ța secven țială cu
corupția din justi ție sau doar simpla percep ție a autorilor acestor afir-
mații. Pentru a face îns ă o analiz ă corectă cu privire la întinderea corup-
ției și la sectoarele vulnerabile din sistemul juridic, trebuie comparate și
coroborate concluziile studiilor și rezultatele sondajelor despre corup ție
bazate pe percep ția, dar și pe experien ța atât a popula ției, cât și a însuși
personalului din justi ție. De asemenea, trebuie analizate datele oficiale
privind dosarele penale și disciplinare instrumentate cu privire la

28 Comunicatul CSM din 9 decembrie 2008, pe www.csm1909.ro.
29 Discursul Pre ședintelui României, Traian B ăsescu, la întâlnirea cu tinerii magistra ți
absolven ți ai Institutului Na țional al Magistraturii de la Palatul Cotroceni, 29 ianuarie
2009, pe www.presidency.ro.
30 Declara ția Președintelui României, din 20 februarie 2006, la prezentarea bilan țului de
activitate al procurorilor, preluat de agen ția de pres ă HotNews, pe www.hotnews.ro.
31 Comunicat de pres ă al Administra ției preziden țiale din 9 martie 2006 cu privire la
afirmațiile Președintelui de la ședința Plenului CSM, www.presidency.ro.
32 Declara ția ministrului justi ției, Cătălin Predoiu, la ședința Plenului CSM din 8 ianuarie
2009, pe www.realitatea.net.

14personalul ce activeaz ă în sistem. Este chiar ceea ce vom face în cele ce
urmează, obținând în final o evaluare complet ă a corup ției judiciare.

1. Încrederea popula ției în justi ție

Încrederea românilor în institu țiile statului este una sc ăzută, iar corup ția
este privit ă ca un fenomen extins. Referitor la justi ție, arătăm că integritatea
justiției întreține credibilitatea acesteia. La rândul s ău, credibilitatea pe care
o dă sistemul alimenteaz ă încrederea pe care o are popula ția în justi ție. Și
astfel, prin acceptul din partea popula ției, justiția devine și legitimă.
Statistic, în ultimul deceniu, încrederea popula ției în justi ția din
România se situeaz ă între 20% și 28%. Am cuprins în tabelul urm ător
rezultatele celor mai recente statistici cu privire la institu țiile statului și
la personalul din sistemul juridic:

STUDII

CATEGORII BOP
200733 Gallup
200834 Eurobarometru
200735 Eurobarometru
200836
Biserica – 84 77 –
Armata – 65 68 –
Mass-media – 56 61 (TV-radio)
53 (scris ă) –
Poliție – 38 36 –
Justiția 20 20 26 25
Partide politice 22 – 11 14
Parlament 17 – 17 19
Notari – 42 – –
Polițiști – 29 – –
Avocați – 28 – –
Judecători – 28 – –
Procurori – 26 – –
Funcționari
din justi ție – 25 – –
Executori
judecătorești – 23 – –
Tabel nr.1: Încrederea românilor în institu țiile statului (numerele reprezint ă procente)

33 Barometrul de Opinie Public ă 1998-2007 a fost realizat de Funda ția Soros. Cercetarea
sociologic ă a avut rolul de a studia percep ția românilor fa ță de liderii politici care îi reprezint ă
sau de domenii precum justi ția. Studiul a fost publicat la 6 dec. 2007 pe www.soros.ro.
34 Sondaj de opinie finan țat de Programul B ăncii Mondiale privind reforma justi ției,
comandat de CSM și realizat de compania Gallup România, postat online la 25 ian. 2008
pe site-ul agen ției de pres ă HotNews la adresa http://tinyurl.com/csmgallup.
35 Comisia European ă, Eurobarometru – Opinia public ă în Uniunea European ă toamna
2007, lansat în 30 ian. 2008, disponibil la http://ec.europa.eu/public_opinion/archi-
ves/eb/eb68/eb68_ro_nat.pdf.
36 Comisia European ă, Eurobarometru – Opinia public ă în Uniunea European ă toamna
2008, lansat în 20 ian. 2009, disponibil la http://ec.europa.eu/romania/documents/in-
formation/eb70_raport_national.pdf.

15Această încredere în institu țiile statului se construie ște în primul rând
pe baza percepției asupra corectitudinii serviciilor și a integrit ății perso-
nalului, percep ție pe care popula ția și-o formeaz ă în func ție de propria
experien ță cu fenomenul corup ției sau de relat ările din surse externe
despre corup ție. Vom prezenta în cele ce urmeaz ă sondajele relevante cu
privire la corup ția din sistemul juridic, eviden țiind acolo unde este posibil
experien ța, percep ția și reacția cetățenilor în leg ătură cu acest subiect.

2. Corup ția din justi ție în sondajele de opinie

Este adev ărat că, de multe ori, percep ția se fundamenteaz ă chiar pe
experien ța de corup ție a cetățeanului ajuns în rela ție cu agentul public.
Dar noi credem c ă o viziune cât mai apropiat ă de realitate o pot oferi
numai instrumentele de m ăsurare consacrate, cu condi ția unor inter-
pretări profesioniste a constat ărilor de teren.
În tabelul ce urmeaz ă am selectat rezultatele din cele mai relevante
studii realizate în ultimii ani, majoritatea con ținând date privind per-
cepția asupra corup ției judiciare:

Gallup 200840
Corupția în
rândul: BM
200137 TI
200738 TI
200839 Gre-
fieri
ches-
tio-
nați Avo-
cați
ches-
tio-
nați Popu-
lație
ches-
tio-
nată AID
200841 DGA
200842
Judecătorilor
– percep ție
– experien ță
• mită dată
• mită cerută
50

22 16
–

10 11
–

8
–
7
– – –
47
– – –
63
– – –
–
40 13
–
– –
11,4
–
Procurorilor (percep ție)
–
–
–
8
60
60
40
Polițiștilor
– percep ție
– experien ță
• mită dată
• mită cerută
40
– – –
–
–
9
10
–
–
13
–
20
– – –
78
– – –
60
– – –
–
– – –
10
– – –
Avocaților – – – 19 30 60 – –
Notarilor – – – 13 28 35 – –
Funcționarilor
din justi ție
–
–
–
3
51
46
–
–

37 Diagnostic Surveys of Corruption in Romania, analiză efectuat ă de Banca Mondial ă la
cererea Guvernului Român, în 2001, la www1.worldbank.org/publicsector/anti-
corrupt/RomEnglish.pdf.
38 Sondajele de opinie comandate de TI-Ro în 2007 pentru întocmirea Raportului Na țional
asupra Corup ției și pentru orientarea campaniei „ Fără șpagă. Fără îmbogățiți din banii
tăi”. A se vedea www.faraspaga.ro.
39 TI-Ro , Barometrul Global al Corup ției pe anul 2008, la www.transparency.org.ro.
40 Sondajul Gallup din ianuarie 2008 efectuat la solicitarea CSM.
41 Sondaj de opinie efectuat prin INSOMAR de Asociația pentru Implementarea Demo-
crației în nov. 2008.
42 Sondaj de opinie privind percep ția popula ției asupra fenomenului corup ției, realizat de
Direcția General ă Anticorup ție în colaborare cu Totem Communication, în luna decem-
brie 2007, la www.mai-dga.ro.

16Executorilor
judecătorești
–
–
–
15
35
43
–
–
Corupție
judiciar ă
nesemnalat ă
30-40
80
77
–
–
–
89
–
Sunt probleme
majore:
corupția
lungime procese incompeten ța
supraînc ărcarea

– – – –

– – – –

– – – –

12
– – –

34
–
19 12

39 10
5
–

– – – –

44
– – –

Tabel nr. 2: Corup ția din sistemul juridic (numerele reprezint ă procente)

Sintetizând concluziile studiilor men ționate, s-au f ăcut urm ătoarele
constatări: exist ă o diferen ță majoră între percep ția despre întinderea
corupției din sistemul juridic și experien ța în leg ătură cu aceasta. Uneori
s-a oferit prin intermediul avoca ților bani pentru magistra ți, nefiind sigur
că aceștia au ajuns la ei. Scopul mitei a fost, cel mai adesea, gr ăbirea
procedurilor și alocarea dosarelor unor anumi ți magistra ți. Cei mai mul ți
dintre cei care au avut cuno ștință de fapte de corup ție ale persoanelor din
sistemul juridic nu le-au denun țat, din cauza procesului prea complicat sau
pentru c ă erau convin și că nu se va întâmpla nimic, fiind evident ă
neîncrederea în organele de urm ărire penal ă. În afara corup ției, nemul-
țumirea cet ățenilor s-a manifestat fa ță de modul și timpul de solu ționare a
dosarelor, incompatibilit ăți ale magistra ților, abuzuri procesuale. Tipologia
sesizărilor ne-a format convingerea c ă publicul larg deseori confund ă
greșelile procedurale și neglijen ța cu actele de corup ție.
Magistra ții înșiși sunt con știenți că există corupție în sistem, dar
recunosc totodat ă faptul c ă au fost ineficien ți în înlăturarea ei. Un sfert
dintre procurori și unul din cinci judec ători apreciaz ă că sistemul de
repartizare aleatorie a dosarelor este aplicat necorespunz ător, iar
jumătate dintre magistra ții intervieva ți consider ă că sistemul de
repartizare aleatorie a cauzelor poate fi influen țat sau viciat43. Magis-
trații înșiși nu au încredere în sistemul judiciar. Astfel, mai pu țin de
40% dintre cei chestiona ți apreciaz ă că indicele de casare sau desfiin-
țare a cauzelor ar fi un indicator relevant sau foarte relevant pentru
evaluarea obiectiv ă a sistemului judiciar din România. Cauza conside-
rării ca irelevant a indicelui de casare sau desfiin țare trebuie c ăutată în
lipsa de încredere în solu țiile instan țelor de control judiciar. Aceast ă
lipsă de încredere are la rândul ei mai multe cauze, între care practica
judiciară neunitar ă joacă un rol important, îns ă nu exclusiv. Dincolo
însă de posibilele cauze și explica ții, lipsa de încredere manifestat ă
chiar în interiorul sistemului este prin ea îns ăși un indicator relevant în
privința calității actului de justi ție și încrederii pe care sistemul o poate
aștepta din partea justi țiabililor44.

43 De altfel, ministrul justi ției Cătălin Predoiu declara la ședința Plenului CSM din 8 ian.
2009: “Exist ă cazuri când sistemul ECRIS (n.r. sistemul informatic integrat al parche-
telor și instan țelor) a fost manipulat cu ajutorul informaticienilor pentru a se eluda
repartizarea aleatorie a dosarelor” (www.realitatea.net, 8 ian. 2009).
44 Conf. dr. Florin Streteanu, citat în Barometrul sistemului judiciar , realizat de Institutul pentru Poli-
tici Publice si Institutul National al Magistraturii în 2008, disponibil pe site-ul www.ipp.ro, p. 60.

17Pentru îmbun ătățirea stării justiției române, atât magistra ții, cât și
grefierii, avoca ții și popula ția consider ă ca fiind priorit ăți: reducerea
corupției din sistemul juridic, simplificarea procedurilor judiciare și
rezolvarea problemei duratei prea mari a proceselor.

3. Persoane investigate și sancțiuni aplicate
pentru corup ție judiciar ă

Datele publice existente ofer ă posibilitatea de a ști categoriile de
persoane care au fost cercetate pentru fapte de corup ție. Aceast ă
imagine este întregit ă de num ărul de infrac țiuni și sancțiuni disciplinare
aplicate agen ților publici incorec ți. Menționăm însă ca nu exist ă vreo cifr ă
etalon care s ă indice un nivel satisf ăcător al num ărului investiga țiilor sau
condamn ărilor necesare pentru a m ăsura eficien ța luptei anticorup ție.
3.1. Un prim punct de referin ță pentru analiza ariei de r ăspândire a
corupției judiciare îl constituie dosarele penale instrumentate. Astfel,
potrivit comunicatelor de pres ă ale Direc ției Naționale Anticorup ție cu
privire la trimiterile în judecat ă și potrivit rapoartelor de activitate din
anii 2004-2008 referitoare la condamn ările definitive45, constat ăm că
s-au efectuat anchete penale pentru urm ătoarele categorii de personal
din sistemul juridic și de infrac țiuni reținute în sarcina lor:
– polițiști din poli ția rutier ă și poliția judiciar ă pentru infrac țiuni
precum luare de mit ă, fals intelectual, trafic de influen ță, favorizarea
infractorului, fals material în înscrisuri oficiale. Se constat ă cu ușurință
că mita este cu atât mai ridicat ă cu cât este mai grav ă natura infrac-
țiunii pentru care este cercetat cel care d ă mita;
– judecători, judec ător sindic, magistrat asistent pentru luare de
mită, trafic de influen ță, fals în înscrisuri, fals în declara ții;
– procurori pentru dare de mit ă, luare de mit ă, trafic de influen ță,
fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului;
– avocați pentru trafic de influen ță, favorizarea infractorului;
– notari pentru trafic de influen ță;
– lichidatori judiciari pentru luare de mit ă, trafic de influen ță;
– medic legist pentru luare de mit ă;
– specialist criminalist pentru primire de foloase necuvenite.
Pentru a vedea de la ce nivel începe corup ția din sistemul juridic și la
ce adâncime p ătrunde, poate nu este tocmai lipsit de relevan ță să amintim
că s-au întocmit dosare penale inclusiv pentru cazuri de luare de mit ă și
trafic de influen ță cu privire la cadre didactice în vederea facilit ării obținerii
diplomei de licen ță la facultatea de drept, cu privire la unii polițiști cu
funcție de conducere pentru modul de recrutare a personalului, a unor ofițeri
SRI cu func ții de conducere pentru modul de promovare a personalului.
3.2. Menționăm că în ultimii cinci ani au fost trimi și în judecat ă
pentru s ăvârșirea unor infrac țiuni de corup ție 26 de magistra ți: 3 jude-
cători în anul 2005, 4 judec ători și un procuror în anul 2006, 8 procurori

45 Și comunicatele de pres ă, și rapoartele de activitate ale DNA sunt disponibile la www.pna.ro.

18și un judec ător în anul 2007, 7 procurori și 2 judec ători în anul 2008 și
nicio persoan ă în 2009. Magistra ții trimiși în judecat ă s un t d e l a toa te
nivelurile de instan țe și parchete. Infrac țiunile re ținute sunt luare de
mită, trafic de influen ță, primire de foloase necuvenite, comise în
legătură cu dosarele aflate spre solu ționare la ei sau la colegii lor.
Sumele care au constituit obiectul infrac țiunii sunt cuprinse între 20 euro
și 10.000 euro. În unele cazuri, activitatea infrac țională se întinde pe 2-3
ani și privește mai multe dosare instrumentate de magistratul în cauz ă.
În dosarele solu ționate definitiv în ultimii ani, amintim selectiv doar
condamnarea pentru fapte de corup ție în anul 2005 a doi procurori și
un magistrat asistent; în anul 2007 a trei judec ători; în anul 2008 a
unui judec ător, doi procurori și un grefier; în anul 2009 a unui
procuror46. Cu excep ția CSM care a furnizat aceste date numai pentru
ultimii trei ani, nici Ministerul Justi ției, nici Ministerul Public nu de țin
statistici cu privire la categoriile de persoane din sistemul juridic
condamnate pentru corup ție, fiind evident c ă nu au avut vreo inten ție
de preocupare pentru o strategie anticorup ție în acest sistem.
În cauzele de competen ța DNA, în ultimii 5 ani au fost trimi și în
judecată pentru comiterea unor acte de corup ție 155 de cadre ale
poliției, din care 90 de ofi țeri și restul agen ți.
3.3. De asemenea, prezint ă relevan ță și măsurile interne adoptate
de organismele disciplinare sau unit ățile anticorup ție interne.
3.3.1. Astfel, în perioada ianuarie 2005 – iunie 2009, au fost
sancționați disciplinar de c ătre Secțiile CSM un num ăr de 36 judec ători,
17 procurori și un magistrat asistent. Dintre ace știa, 15 judec ători,
5 procurori și un magistrat asistent au fost sanc ționați pentru s ăvâr-
șirea abaterii disciplinare a exercit ării funcției cu rea-credin ță sau grav ă
neglijen ță prevăzută de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judec ătorilor și procurorilor.
Tot astfel, în perioada ianuarie 2005 – ianuarie 2009, CSM a încu-
viințat arestarea preventiv ă față de 2 judec ători și 7 procurori. În
aceeași perioad ă, CSM a dispus suspendarea din func ție a unui num ăr
de 9 judec ători și 16 procurori, în urma punerii în mi șcare a ac țiunii
penale. Un judec ător și 4 procurori au fost exclu și din profesie, ca
urmare a condamn ării definitive pentru s ăvârșirea unor infrac țiuni47.
3.3.2. Direcția General ă Anticorup ție (DGA) din cadrul Ministerului
Administra ției și Internelor a devenit opera țională la finele anului 2005.
În anul 2006, DGA a f ăcut cercet ări privind comiterea unor fapte de
corupție asupra a 1281 angaja ți ai M.A.I, din care 219 au fost învinui ți
sau inculpa ți pe parcursul cercet ărilor. De asemenea, s-au mai efectuat
cercetări și asupra a 678 de persoane din afara M.A.I, fiind învinuite
sau inculpate un num ăr de 281 dintre acestea.

46 Datele au fost ob ținute în urma unei cereri de informa ții publice adresate CSM. Ca și
compara ție, arătăm că în Japonia, în ultimii 60 ani, doar trei judec ăt o r i a u f o s t d em i și
pentru fapte de corup ție. Practic, judec ătorii japonezi constituie cel mai profesionist,
independent și integru corp judiciar din lume. Și, aceasta în condi țiile în care ei sunt
considera ți funcționari publici și nu au obliga ția de declarare a bunurilor. Cu toate acestea,
nu între țin legături cu publicul, se bucur ă de o salarizare înalt ă și de securitate adecvat ă.
47 Date furnizate prin adresa nr. 3114/1154/BIPRM din 11.02.2009 expediat ă de CSM.

19În 2007, pentru fapte de corup ție au fost învinuite 169 cadre ale
ministerului (55% din cadrul Poli ției Române), din care 76 pentru luare
de mită și 20 pentru primire de foloase necuvenite. De asemenea,
pentru fapte de corup ție au fost inculpate 70 de cadre ale ministerului
(din care 58% din cadrul Poli ției Române). Este de remarcat c ă s-au
consemnat 84 de situa ții în care func ționarii ministerului au sesizat
lucrătorii DGA atunci când li s-au oferit diverse sume în schimbul unor
servicii, persoanele respective fiind cercetate pentru s ăvârșirea
infracțiunii de dare de mit ă. De asemenea, au fost înregistrate alte 82 de
cazuri când chiar lucr ătorii ministerului au denun țat situații în care colegii
lor au fost implica ți în comiterea unor fapte de corup ție, situa ție care nu
se mai întâlne ște și la celelalte categorii de personal din sistemul juridic.
În 2008, pentru fapte de corup ți e a u f o s t î n v i n u i t e 2 8 5 c a d r e a l e
MAI (din care 143 din Poli ția Român ă); au fost inculpate pentru
infracțiuni de corup ție 96 cadre ale ministerului (din care 56 din Poli ția
Română). S-au consemnat 62 de situa ții în care angaja ții ministerului
au sesizat lucr ătorii D.G.A. atunci când li s-au oferit diverse sume în
schimbul unor servicii, persoanele respective fiind cercetate pentru săvârșirea infrac țiunii de dare de mit ă; și alte 104 cazuri când lucr ătorii
ministerului au denun țat situa ții în care colegii lor au fost implica ți în
comiterea unor fapte de corup ție48.
Numărul hotărârilor de condamnare pentru corup ție ale angaja ților
MAI este de 17 (definitive) pentru anul 2006, 88 (din care 70 definitive) pentru anul 2007 și 75 (din care 47 definitive) pentru anul 2008
49.
3.4. Luând în considerare sistemul judiciar în sens larg, adic ă având
în vedere instan țele de judecat ă, procurorii, poli ția judiciar ă și celelalte
organe care particip ă la înfăptuirea actului de justi ție, la men ținerea
ordinii publice și la contracararea unor comportamente antisociale, se
poate afirma c ă actele de corup ție sunt prezente la nivelul fiec ărui
organ implicat în activitatea de aplicare a legilor în vigoare
50.
Dar, având în vedere diferen ța dintre percep ția de corup ție (de multe
ori existând confuzii între corup ție, pe de o parte și incompeten ță sau
birocrație excesiv ă, pe de alt ă parte) și experien ța corup ției, respectiv
dintre acestea și cazurile investigate, putem afirma f ără dubii c ă în
România nu se poate vorbi de corup ție ca o practic ă sistematic ă în justiție.
Oricum, indiferent cât de extins ă ar fi corup ția în sistemul juridic, ea
este inacceptabil ă. Făcând parte din sistemul conceput tocmai pentru a
combate corup ția din societate, magistra ții, polițiștii si to ți ceilalți
trebuie s ă dea dovad ă de o integritate ne știrbită. De aceea, și un

48 Extras din Raportul privind activit ățile desf ășurate și rezultatele ob ținute de DGA în
2008, la www.mai-dga.ro.
49 Date furnizate prin adresa nr. 1212606/BIRP din 04.02.2009 expediat ă de DGA din
cadrul MAI.
50 Vasile Dobrinoiu, Mihai-Adrian Hotca, Norel Neagu, Marius Murea, Costel C ășuneanu,
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corup ție,
Editura Wolters Kluwer, Bucure ști, 2008, p. 32.

20singur caz de corup ție dacă există într-o institu ție judiciar ă, aceasta
constituie un lucru grav. În plus, dac ă avem în vedere c ă întotdeauna
numărul infrac țiunilor raportate difer ă de cel al infrac țiunilor comise51 și
dacă ținem cont de statisticile cu privire la cei care afirm ă că li s-a
cerut și au oferit mit ă la contactul cu justi ția (11%, respectiv 10% în
anul 2007) și cu poli ția (9%, respectiv 11% în anul 2007) comparativ
cu num ărul de dosare întocmite în ultimii ani, realiz ăm că numărul
infracțiunilor comise în realitate ar putea fi mai mare.
Această concluzie trebuie s ă stârneasc ă, fără îndoial ă, îngrijorarea
autorităților responsabile și a asocia țiilor profesionale. Dincolo de
acceptarea sau neacceptarea corup ției ca fiind o problem ă a sistemului
juridic, activitatea de prevenire trebuie s ă joace un rol esen țial în activi-
tatea oric ărei institu ții sau organiza ții. Ca urmare, trebuie identificate
care structuri din sistem sunt vulnerabile, unde anume se poate influen ța
funcționarea legal ă a sistemului și ce fel de decizii pot fi influen țate.

4. Vulnerabilit ăți în sistemul juridic

Impresia publicului larg este c ă sintagma „corup ția din justi ție” s-ar
referi doar la mita pe care ar lua-o judec ătorii și, eventual, procurorii.
Față de sc opul c ercet ării noastre – și anume identificarea sectoarelor
vulnerabile care afecteaz ă organizarea și funcționarea acestui sistem
conceput tocmai pentru ocrotirea drepturilor cet ățenilor, respectiv
formularea propunerilor pentru o politic ă anticorup ție judiciar ă adec-
vată – se impune o analiz ă complet ă a corup ției din acest sistem. De
aceea, pe de o parte, nu se pot ocoli și celelalte categorii de personal
ce își desfășoară activitatea în sistem, pe de alt ă parte trebuie amintit
și de actele de mituire pe care le provoac ă cetățenii (căci simpla oferire
de bani este deja un act de corup ție, indiferent c ă agentul public
acceptă sau nu oferta). În fine, analiza nu se poate limita doar la
influențarea deciziilor prin care se solu ționează cauzele, ci trebuie
analizat ă corupția și la nivelul deciziilor care se iau în sistem și care nu
au o leg ătură directă cu solu ționarea unei cauze judiciare.
De aceea, analiza corup ției din justi ție va viza, de fapt, sistemul
juridic și justițiabilii care apeleaz ă la el. Or, sintagma sistem juridic se
referă nu doar la magistra ți52, ci la toate institu țiile și toți profesioni știi

51 Aceast ă apreciere ține de domeniul criminologiei, care opereaz ă cu termeni specifici, cum
sunt: criminalitatea real ă – totalitatea faptelor penale s ăvârșite pe un anumit teritoriu,
într-o perioad ă determinat ă; criminalitatea aparent ă – totalitatea faptelor penale sesizate
justiției și cercetării criminologice; criminalitatea legal ă – totalitatea faptelor penale pentru
care s-au pronun țat hotărâri definitive de condamnare; cifra neagr ă a criminalit ății –
faptele infrac ționale comise și rămase necunoscute din diferite motive, și care reprezint ă
diferența dintre criminalitatea real ă și criminalitatea aparent ă.
52 Judec ătorii și procurorii fac parte din „ corpul judiciar ”, iar al ături de grefieri alc ătuiesc
„sistemul judiciar” sau, în sens larg , „sistemul de justi ție`. Statutul magistra ților este
reglementat în Legea nr. 303/2004, iar organizarea judiciar ă în Legea nr. 304/2004.

21implicați în solu ționarea unui litigiu, a unui diferend: organele de
constatare a infrac țiunii/contraven ției (de la poli ția rutier ă până la
Garda Financiar ă), poliția judiciar ă, procurorii și judecătorii, personalul
auxiliar de specialitate al instan țelor și parchetelor (grefieri de ședință,
grefieri-arhivari, grefieri-registratori etc.), avoca ții, mediatorii, exper ții,
practicienii în insolven ță, executorii judec ătorești, consilierii de proba-
țiune, notarii publici, inspectorii Agen ției Naționale de Integritate.

Figura 1: Structura sistemului de justi ție (conform TI-Ro)

4.1. Tipurile de decizii din sistemul juridic Robert Klitgaard, expert re cunoscut în domeniul corup ției, a alc ătuit
următoarea ecua ție care eviden țiază cauzele corup ției: C (Corup ția) =
M (Monopol) + Pd (Putere discre ționară) – R (Responsabilitate)
53.
Aceasta semnific ă că acolo unde un agent public sau chiar privat are
autoritatea de a lua anumite decizii în exclusivitate, când aceste decizii nu sunt motivate în fapt sau în drept sau nu sunt supuse unor anumite
condiții și cerințe, și când întregul proces de luare a deciziei nu este
vizibil pentru alte autorit ăți sau pentru public, se produc condi ții optime
pentru acte de corup ție.
În mod asem ănător, în Cartea de baz ă a UNPD privind Responsabili-
tatea, Transparen ța și Integritatea se iau în considerare și alte dimen-
siuni care sunt importante pentru a balansa Monopolul și Discre ția.
Astfel, formula propus ă este: Corupția = (Monopol + Putere discre-

53 Robert Klitgaard, Ronald Maclean-Abaroa, H. Lindsey Parris, „ Corrupt Cities – a
practical guide to cure and prevention ”, World Bank, 2000, tradus ă în limba român ă și
publicat ă la Editura Humanitas, 2006, p. 42.

22ționară) – (Responsabilitate + Integritate + Transparen ță)54.
Această „rețetă” a corup ției o vom adopta și noi în analiza privind
corupția din sistemul juridic, drept pentru care o vom folosi pentru
identificarea în concret a vulnerabilit ăților de sistem.
Pentru a vedea unde și cum se produce corup ția în cadrul sistemului
juridic, trebuie analizate atât caren țele sistemului, cât și slăbiciunile
morale ale agentului în leg ătură cu deciziile luate în diverse sectoare
judiciare, indiferent dac ă acestea î și au izvorul în reglementarea legal ă,
în managementul institu țional sau strict în conduita individului. Astfel,
în institu țiile judiciare se iau în primul rând decizii judiciare , adică deci-
zii prin care se solu ționează litigiile prin intermediul organelor statului:
procurorul poate decide scoaterea de sub urm ărire penal ă a unei
persoane, judec ătorul poate decide condamnarea unui inculpat etc.
Organele statului chemate s ă ia aceste decizii se bazeaz ă uneori într-un
mod covâr șitor pe declara țiile martorilor, pe rapoartele exper ților sau
pe susținerile avoca ților ori a membrilor celorlalte profesii liberale.
Indiferent de natura penal ă sau civil ă a cauzei, fiecare din cei enume-
rați poate fi la un moment dat subiec t activ sau pasiv al actelor de
corupție. Acestea se pot comite oricând, începând cu primele stadii ale
judecății unei cauze și terminând cu executarea hot ărârii judec ătorești.
Dincolo de finalitatea func țională a sistemului, adic ă efectuarea
actului de justi ție, institu țiile pe care le analiz ăm furnizeaz ă publicului
mai multe servicii publice: înregistrarea cererilor, eliberarea copiilor după actele dosarului, accesul la arhiv ă, certificarea copiilor, apostilare
etc. Vom numi acestea acte de administrare judiciar ă, care fie sunt
menite s ă creeze premizele lu ării deciziilor judiciare (cum ar fi împ ăr-
țirea cauzelor c ătre judec ători), fie intervin ulterior acestora (cum ar fi
comunicarea hot ărârilor judec ătorești). Îndeplinirea actelor de admi-
nistrare judiciar ă revine, de regul ă, personalului auxiliar de specialitate
de la registratur ă, arhivă și grefă.
În afară de acestea, în institu țiile analizate se iau și decizii pur admi-
nistrative . Astfel, din punct de vedere organizatoric, sec ția de poli ție,
unitatea de parchet, instan ța judecătorească, unitatea de penitenciar sau
Consiliul Superior al Magistraturii func ționează ca orice alt ă instituție
publică, în care se iau decizii începând de la cariera personalului pân ă la
achiziț
ii publice. Tot în aceast ă categorie se includ și deciziile privind
politicile publice pe justi ție care se iau la nivelul Ministerului Justi ției.

4.2. Vulnerabilit ăți în sectorul judiciar și în cel
administrativ-judiciar
Deocamdat ă într-un mod foarte sintetic, ar ătăm că soluționarea
litigiilor civile revine judec ătorilor, iar executarea silit ă a acestora este
atribuția executorilor judec ătorești. Când se comite o infrac țiune,

54 UNDP, Anticorruption practice note, 2004, la www.undp.org/governance/docs/
AC_PN_English.pdf, p. 2.

23dosarul penal ajunge la judec ător numai dac ă un procuror decide
astfel, pe baza cercet ărilor întreprinse de poli ția judiciar ă; ulterior,
hotărârea definitiv ă se execut ă prin func ționarii Administra ției Națio-
nale a Penitenciarelor sau prin serviciul de proba țiune. În fa ța fiecăruia
dintre ace ști agen ți publici pot ap ărea și agenții privați, cum ar fi
avocații sau exper ții tehnici.
În opera țiunea pe care ne-am propus-o, de identificare a vulne-
rabilităților de sistem, vom analiza fiecare dintre categoriile de personal
arătate, în ordinea cronologic ă a implic ării lor pe parcursul derul ării
unei cauze penale/non-penale. În felul acesta stabilim relevan ța și tipul
de corup ție în func ție de nivelul institu țional.

a. Lucrătorul de poli ție judiciar ă este organul judiciar care efec-
tuează cercetarea penal ă cu privire la faptele și persoanele b ănuite de
comiterea unor infrac țiuni. De regul ă, plângerile și denun țurile penale
se adreseaz ă poliției, iar cercetarea penal ă în cele mai multe cazuri
revine acestui organ.
Cel cercetat are interesul de a nu se demara ancheta cu privire la el și,
astfel, de a nu ajunge în fa ța procurorului. Ca urmare, poate recurge la
acte de corup ție în scopul de a fi l ăsat să comită în continuare infrac țiuni
( cu m a r f i tr af i c de droguri, prostitu ție, jocuri de noroc) sau pentru a fi
anunțat când se preg ătește o ac țiune contra sa (cum ar fi în științarea
despre efectuarea unei perchezi ții pentru a putea șterge la timp urmele
infracțiunii) ori pentru a convinge poli țistul să nu înregistreze plângerea
victimei ca sesizare penal ă. Sau poate influen ța polițistul pentru ca acesta
să îl cerceteze numai asupra anumitor fapte din totalul cele reclamate sau
pentru a întocmi la finalul cercet ărilor un referat c ătre procuror prin care
să se propun ă adoptarea de c ătre acesta a unei solu ții favorabile.
Prin urmare, atingerea adus ă integrit ății prin coruperea lucr ătorului
de poliție judiciar ă poate avea ca efect falsa raportare a faptelor, sus-
tragerea de sesiz ări, maniera de investigare, aprecierea asupra exis-
tenței faptei, modul de solu ționare a sesiz ării, furnizarea de informa ții
esențiale. Numai dac ă procurorul care supravegheaz ă organul de cer-
cetare penal ă va verifica în mod temeinic actele întocmite de poli țist,
riscul denatur ării adevărului va putea fi minimalizat.
Monopolul de ținut de poli țist cu privire la atribu ția sa de a demara
cercetări penale poate determina chiar comiterea din partea lui însu și a
unor infrac țiuni de tipul șantajului: în schimbul anumitor beneficii, el va
putea asigura protec ția activit ății infracționale (cum ar fi proxenetismul
sau furtul produselor petroliere). De asemenea, atribu țiile polițistului în
legătură cu punerea în executare a mandatelor de urm ărire general ă,
de arestare sau de executare a pe depselor, îl pot face pe acesta
vulnerabil la acte de corup ție comise în scopul sustragerii celor vinova ți
de comiterea unor infrac țiuni, de la urm ărirea lor penal ă sau de la
punerea lor sub arest ori în deten ție.
Apropierea poli țiștilor de mediul infrac țional și contactul acestora cu
mediul interlop poate avea drept efect faptul ca unii dintre ei s ă devină
parte a sistemului de crim ă organizat ă.

24În raport cu pozi ția polițistului în sistemul juridic, doctrina a ar ătat
că există nouă tipuri de corup ție în poli ție55:
– corupția autorit ății, care permite primirea de foloase necuvenite prin
uzitarea de statutul de poli țist (patronul unui restaurant dintr-o zon ă rău
famată acordă masă gratuită polițiștilor pentru a asigura paza zonei);
– favorizarea, care implic ă primirea de foloase pentru a facilita
dezvoltarea rela țiilor de afaceri ale corup ătorilor (poli țistul asigur ă paza
la sustragerea combustibilulu i din conductele de petrol);
– furtul oportunist, prin care se însu șesc bunuri de la aresta ți, victime
sau de la locul comiterii infrac țiunilor sau de pe propriet ăți neprotejate
(polițistul sustrage droguri confiscate pentru vânzare sau consum);
– șantajul, prin care poli țistul prime ște foloase de la suspec ții care
comit infrac țiuni pentru ascunderea ilegalit ății (polițistul prime ște mită
pentru a nu deschide ancheta penal ă);
– protec ția activit ăților ilegale, prin care se cump ără lipsa de reac ție
a polițistului, având astfel asigurat ă desfășurarea unor activit ăți ilegale
(polițistul este cump ărat de proxene ții dintr-un local oferindu-i favoruri
sexuale prin intermediul prostituatelor);
– mita, prin care corup ătorii încearc ă să evite luarea unor m ăsuri
procedurale (s ă nu fie re ținuți, perchezi ționați ori să nu li se confi ște
bunurile) sau s ă obțină sustragerea unor probe incriminatorii de la
dosar ori schimbarea încadr ării juridice în infrac țiuni mai u șoare;
– activit ăți infracționale directe, care nu presupun existen ța unui
corupător, ci sunt activit ăți desfășurate de poli țist contra persoanelor
(cum este cazul celor care decid s ă facă singuri dreptate prin utilizarea
armamentului din dotare);
– aranjamente interne, care implic ă darea și luarea de mit ă în cadrul
unităților de poli ție pentru a ob ține salarii de merit, stimulente, avan-
sări înainte de termen, pozi ții administrative importante etc.;
– plasarea de obiecte interzise, care presupune plasarea de droguri sau
de alte obiecte a c ăror deținere, folosire și comercializare sunt pedepsite
de lege, între bunurile unei persoane pentru a o acuza pe nedrept.
b. Procurorul este organul judiciar care conduce activitatea de
urmărire penal ă. El deține monopolul deciziei cu privire la trimiterea în
judecată a persoanei b ănuite de comiterea unui act ilicit, pentru a fi
trasă la răspundere penal ă pentru s ăvârșirea unei infrac țiuni; dac ă
suspectul este nevinovat, procurorul este singurul abilitat s ă dispun ă
neînceperea urm ăririi penale, scoaterea de sub urm ărire penal ă sau
încetarea urm ăririi penale. Când persoana este trimis ă în judecat ă,
procurorul este cel care sus ține acuzarea în fa ța judecătorului.
Sunt cazuri când cercetarea penal ă nu este efectuat ă de lucr ătorul
de poliție judiciar ă, ci de însu și procurorul. În aceste situa ții și pentru el
sunt valabile modalit ățile de corupere descrise mai sus în cazul
polițistului. În practic ă, s-au reclamat chiar cazuri când s-a încercat

55 A se vedea Pavel Abraham, Corupția, Editura Detectiv, Bucure ști, 2005, pp. 276-279.

25coruperea procurorului pentru a se deschide dosare de urm ărire penal ă
altor persoane56.
Cum cel cercetat de procuror are tot interesul de a nu fi trimis în
judecată, el poate recurge la acte de co rupere a procurorului pentru a i
se da chiar de c ătre acesta o solu ție favorabil ă. Dacă a fost trimis în
judecată, poate mitui un procuror s ă susțină acuzarea într-un mod
incorect sau s ă nu formuleze c ăi de atac împotriva hot ărârii instan ței
de judecat ă care a fost favorabil ă mituitorului.
Ca metod ă de împiedicare a actelor ilegale sau netemeinice
întocmite de procuror, men ționăm verificarea lor de procurorul ierarhic
superior (din oficiu sau la plângere) și de către judec ător (numai la
plângere și după adresarea ei procurorului ierarhic superior). În acest
sens, auditul realizat de Freedom House în 2005 asupra impactului
Strategiei Na ționale Anticorup ție 2001-2004 aten ționează asupra
vulnerabilit ății poziției procurorului în raport cu procurorul ierarhic
superior, identificând premisele unor probleme sistemice57. Planul de
acțiune aferent Strategiei pentru anii 2005-2007 include m ăsuri clare
pentru aplicarea principiului continuit ății în faza de urm ărire penal ă:
stabilirea unor criterii obiective de repartizare ini țială a cauzelor,
restricționarea posibilit ăților de redistribuire a dosarelor și de interven ție
a procurorului ierarhic superior în desf ășurarea urm ăririi penale la cazuri
expres și limitativ prev ăzute de lege, introducerea controlului instan ței
cu privire la actele de infirmare ale procurorului ierarhic superior, la
cererea procurorului care efectueaz ă urmărirea penal ă în cauz ă58.
Cu toate acestea, actualul Cod de procedur ă penală permite procu-
rorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare preluarea, în vederea
efectuării urmăririi penale, a unor cauze din competen ța parchetelor
ierarhic inferioare. Semnal ăm vulnerabilitatea în aprecierea situa ției
când se impune aceast ă preluare, c ăci prin puterea de apreciere a
conducătorului parchetului ierarhic superior, care nu presupune vreo
motivare obligatorie a deciziei și nici acordul procurorului de caz, se
poate ajunge la imixtiune în activitatea procurorului ini țial și la detur-
narea mersului corect al anchetei.

c. Judecătorul este magistratul care tran șează cu putere de lege
un litigiu.
Când un cet ățean este în fa ța instan ței de judecat ă, scopul s ău este
obținerea unei hot ărâri favorabile, indiferent ce calitate procesual ă are
(reclamant sau pârât în procesele civile, parte v ătămată/civilă sau

56 S-a formulat plângere contra unui procuror care ar fi luat mit ă pentru a pune sub acuzare
un om de afaceri www.hotnews.ro/Arhiva_noiembrie_2007/articol_1152023/-.htm.
57 Freedom House Washington, Politicile Anticorup ție ale Guvernului României – Raport de
evaluare , martie 2005, disponibil la www.just.ro.
58 Și totuși, prin decizia Cur ții Constitu ționale nr. 345/2006, publicat ă în M.Of. nr.415 din
15.05.2006, s-a decis c ă dispozi ția cuprins ă în fraza a doua a art. 64 alin. 3 din Legea
nr. 304/2004 (dispozi ție introdus ă prin pachetul de reform ă a justiției din 2005), prin care
se prevede c ă „Măsura infirm ării este supus ă controlului instan ței competente s ă judece
cauza în fond, la cererea procurorului care a adoptat solu ția" este neconstitu țională.

26inculpat în procesele penale). În urma unor acte de corup ție, jude-
cătorul va putea s ă admită sau să resping ă anumite probe pentru a- și
justifica solu ția ilegal ă, poate dispune consemnarea gre șită a declara-
țiilor orale f ăcute de p ărți sau martori, poate urgenta sau întârzia solu-
ționarea cazului ori poate pronun ța intenționat o hot ărâre neconform ă
cu probele administrate sau cu legea. Coruperea unui judec ător poate
influența mersul dosarului începând cu desemnarea judec ătorului și
alocarea cazurilor, pân ă la tratamentul aplicat de acesta p ărților, timpul
acordat fiec ărui dosar, modul de conducere a dezbaterilor, aplicarea
dispozițiilor ce impun impar țialitatea și la luarea deciziei.
Începând cu luna martie 2005, repartizarea dosarelor c ătre jude-
cătorii din România se face în mod aleatoriu, de regul ă computerizat.
Dar este posibil ca o cauz ă să fie atribuit ă unui anumit judec ător prin
intermedierea grefierului/judec ătorului ce are aceast ă atribuție care,
prin activitatea îndelungat ă cu soft-ul, poate anticipa completul de
judecată căruia îi va reveni o anumit ă cauză: fie opera țiunea nu se
efectueaz ă în ordinea intr ării dosarelor, fie se introduc variabile de timp
pentru o perioad ă în care este doar o singur ă posibilitate de atribuire
(un singur complet)59, fie se introduc criterii de complexitate eronate
pentru a ghida dosarul c ătre un anumit complet60.
Este de remarcat c ă soft-ul nu va genera repartizarea cauzei unui
judecător nominal, ci unui complet de judecat ă ce poart ă un anumit
indicativ pentru a se identifica în raport cu altele. Potrivit reglemen-
tărilor interne, componen ța acestor complete ar trebui s ă fie stabilit ă la
fiecare început de an , însă președintele de sec ție ar putea-o modifica
pe parcurs în alte condi ții decât cele obiective. Aceasta e favorizat ă de
faptul c ă în majoritatea instan țelor componen ța completelor de jude-
cată nu este public ă. De asemenea, cum componen ța completului se
stabilește la fiecare început de an chiar și pentru cauzele aflate în curs,
este posibil ca un anumit dosar nesolu ționat de un complet la sfâr șitul
anului s ă fie preluat la începutul anului urm ător de al ți judecători care
sunt desemna ți anume în componen ța acelui complet61.
O altă modalitate de evitare a rezultatului împ ărțirii aleatorii este
schimbarea componen ței completului de judecat ă în timpul anului .
Regula este c ă judecătorii care au fost desemna ți să soluționeze o

59 De exemplu, o ac țiune de chemare în judecat ă introdus ă la registratur ă azi prime ște un
termen de judecat ă peste un num ăr de zile; dac ă e introdus ă peste trei zile și
variabilele sunt identice, termenul de judecat ă „fixat” de computer va fi cu trei zile mai
târziu. Cunoscându-se componen ța completului dinainte, se poate „alege” ziua în care
să fie introdus ă acțiunea. A se vedea și „Dedicație. O grefier ă îl ajută pe C. s ă câștige
Parcul B ”, în cotidianul „Gardianul” din 01.02. 2008 la http://tinyurl.com/grefiera.
60 Acest lucru a fost posibil mai ales c ă, din martie 2005 și până în mai 2008, nu au fost
stabilite criterii de complexitate unitare. De abia prin Hot ărârea nr. 561 din 15 mai
2008 CSM a stabilit gradele de complexitate unice na ționale.
61 Aceast ă vulnerabilitate poate afecta și jurispruden ța unei instan țe: să presupunem c ă
într-o instan ță de recurs sunt 3 complete alc ătuite din trei judec ători, din care dou ă
complete au o anumit ă practică, iar celălalt complet o alt ă practică în aceea și materie. Se
poate lua decizia redistribuirii judec ătorilor, astfel ca fiecare judec ător din cel de-al treilea
complet s ă devină membru al câte unui complet de judecat ă î n c a r e v a t r e b u i s ă se
supună practicii dictate de majoritate, care poate s ă nu fie întotdeauna și cea corect ă.

27cauză nu pot fi înlocui ți decât pentru motive obiective. Or, de aceste
motive se poate abuza prin formularea unor cereri de învoire, concediu medical, concediu de odihn ă, ceea ce va determina ca în componen ța
completului s ă intre judec ătorul de pe lista de permanen ță. Dacă și
acesta se îmboln ăvește „subit”, în cele din urm ă dosarul poate ajunge
la un anumit judec ător vizat. Tot astfel, o metod ă de a interveni în
componen ța completelor în timpul anului este de a înfiin ța sau desfiin ța
complete de judecat ă, dosarele atribuindu-se noului complet, respectiv
fiind preluate de la vechiul complet.
Întrucât în România computerul desemneaz ă atât judec ătorul cât și
primul termen de judecat ă, se poate da mit ă pentru ca judec ătorul să
preschimbe termenul, gr ăbind în mod ilegal desf ășurarea procedurii
62.
De asemenea, se poate da mit ă pentru ca judec ătorul să acorde în alte
condiții decât cele legale scutiri sau reduceri ale taxelor de timbru
datorate pentru promovarea ac țiunilor civile.
Este de notat c ă în situa ția dosarelor repartizate spre solu ționare
Completului de 9 judec ători de la ÎCCJ , regulile împ ărțirii aleatorii nu se
aplică. Or, acest aspect este cu atât mai serios cu cât aceast ă
formațiune are în competen ță soluționarea recursurilor la cauzele
soluționate în prima instan ță de Sec ția penal ă a ÎCCJ care privesc:
senatorii și deputa ții, membrii guvernului, judec ătorii și procurorii de la
nivelul cur ților de apel și ai ÎCCJ, membrii CSM (art. 24 din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciar ă, art. 29 din C.proc.pen.). Mai
mult, de și art. 32 din Legea nr. 304/2004 prevede constituirea
Completului de 9 judec ători „de regul ă, din judec ători specializa ți, în
funcție de natura cauzei”, în practic ă s-au semnalat situa ții în care în
componen ța acestui complet au intrat, chiar în num ăr majoritar,
judecători de la alte sec ții decât cea penal ă a ÎCCJ, lucru inadmisibil în
raport de imperativul specializ ării judec ărilor. Oricum, regulile de
alcătuire a acestui complet, compus din judec ătorii desemna ți de
președintele ÎCCJ, nu sunt publice.
Se poate abuza și de modul în care circul ă dosarul în cadrul sec ției ca
urmare a transpunerii lui la o alt ă secție sau a declin ării lui la o alt ă instanță
de unde este retrimis: dac ă nu exist ă preocup ări pentru urm ărirea
continuit ății completului ini țial în aceste situa ții, dosarul poate fi trimis „din
greșeală” unui alt complet. Au fost și cazuri în care dosarul a fost pur și
simplu trecut la un alt complet de judecat ă de către președintele sec ției63.

62 De remarcat contradic țiile de procedur ă din legisla ție: potrivit art. 99 alin. 8 din
Regulamentul de ordine interioar ă al instan țelor judec ătorești „cererile de preschimbare
a primului termen de judecat ă vor fi solu ționate de completul de judecat ă care a primit
dosarul prin repartizare aleatorie”, pe când potrivit art. 153 alin 3 C.proc.civ. „soluționarea cererii de preschimbare a primului termen de judecat ă este de
competen ța președintelui instan ței, a vicepre ședintelui instan ței, a pre ședintelui de
secție ori a judec ătorului care îl înlocuie ște. În cursul judec ării procesului cererea de
preschimbare a termenului se solu ționează de către completul de judecat ă.” Aceast ă
incoeren ță legislativ ă poate facilita imixtiunea pre ședintelui de instan ță în administrarea
dosarului de c ătre judec ătorul cauzei.
63 „Casa Monic ăi, povestea complet ă”, în ziarul Cotidianul din 12.12.2005, la www.coti-
dianul.ro/casa_monicai_povestea_completa-5998.html: casa revendicat ă de proprietar

28Cu privire la p ărți, menționăm că acestea nu cunosc întotdeauna
identitatea membrilor din completul care le solu ționează cauza, ceea ce
face imposibil ă aplicarea dispozi țiilor legale care ocrotesc impar țiali-
tatea: de exemplu, dac ă numele judec ătorului nu este afi șat pe u șa
instanței sau dac ă partea decide s ă se judece cauza în lipsa sa și cum
pe site-ul instan ței nu apare afi șată componen ța completului, judec ă-
torul care este rud ă cu partea advers ă sau cu avocatul acesteia nu ar
putea fi recuzat necunoscându-se identitatea lui. Nu acela și lucru se
poate spune și cu privire la procurori: acestora li se comunic ă în mod
regulat lista de permanen ță cu judec ătorii programa ți pentru a solu-
ționa cererile de arestare astfel c ă, teoretic, procurorii pot alege ziua
când să înregistreze propunerea de ar estare a unei anumite persoane,
pentru a evita respingerea solicit ării atunci când cunosc, de exemplu,
că practica judiciar ă a judec ătorilor nu este unitar ă sub acest aspect.
Chiar și părțile pot ocoli sistemul de distribuire aleatorie a dosarelor:
astfel, deja este extins ă practica justi țiabililor/avoca ților de a formula
mai multe ac țiuni cu acela și conținut care se înregistreaz ă pe rând la
instanță. După distribuirea lor unor complete diferite, partea renun ță la
acțiunile ce au ajuns în fa ța completelor „nedorite”. Se profit ă astfel de
faptul c ă nu exist ă reguli interne de a se ve rifica, la înregistrarea ac țiu-
nilor, existen ța pe rol a unor dosare cu acela și obiect și părți64, dar nici
nu exist ă reglement ări legale care s ă permită sancționare p ărților/avo-
caților care abuzeaz ă astfel de dreptur ile lor procesuale.
Un alt sector vulnerabil îl constituie solu ționarea cererilor de str ă-
mutare, în care se manifest ă pe deplin puterea discre ționară și opaci-
tatea organelor judiciare. Astfel, cel care dore ște să mute un proces
într-o alt ă localitate, trebuie s ă formuleze o cerere de str ămutare la
Înalta Curte de Casa ție și Justiție, unde procedura se desf ășoară în
secret (doar în procedura civil ă), iar hot ărârea nu se motiveaz ă (așa se
prevede în legea de procedur ă civilă; aceasta se întâlne ște însă și în
procedura penal ă, deoarece în realitate motivarea solicitat ă de cod este
limitată la indicarea textelor de lege) și nu este supus ă căilor de atac.
Indiferent de motivele invocate, care sunt reglementate doar generic în
lege65, cât timp acestea r ămân la aprecierea judec ătorului, partea ar

nu a fost restituit ă acestuia, respingându-se recursul formulat de reclamant prin decizia
ICCJ; ulterior, s-a descoperit c ă în acel imobil locuiau p ărinții unui medic care l-a tratat
pe soțul unei judec ătoare din complet în timpul procesului și că dosarul a ajuns la
această judecătoare prin implicarea pre ședintelui de sec ție, deși în urma împ ărțirii
aleatorie revenise unui alt complet.
64 Doar în procedura insolven ței, potrivit dispozi ților art. 31 din Legea nr. 85/2006, jude-
cătorul sindic are obliga ția de a verifica din oficiu dac ă pe rolul instan ței mai exist ă vreo
cerere formulat ă contra debitoarei ori chiar de c ătre debitoare.
65 Ne referim la motivele din art. 37 alin 2 C.proc.civ: „Str ămutarea pricinii se mai poate
cere pentru motive de bănuială legitim ă sau de siguranță publică. Bănuiala se socote ște
legitimă ori de câte ori se poate presupune c ă nepărtinirea judec ătorilor ar putea fi știrbită
datorită împrejur ării pricinii, calit ății părților ori vr ăjmășiilor locale. Constituie motive de
siguranță publică acele împrejur ări care creeaz ă presupunerea c ă judecata procesului la
instanța competent ă ar putea produce tulburarea ordinii publice”. Și din art. 55 alin. 1
C.proc.pen: „Înalta Curte de Casa ție și Justiție strămută judecarea unei cauze de la

29putea interveni pentru a influen ța soluționarea legal ă, iar completul de
judecată nici măcar nu este ținut să arate de ce a dispus str ămutarea
unui dosar. Mai mult, pân ă în prezent nu exist ă nicio reglementare
legală cu privire la modalitatea prin care se desemneaz ă o altă instanță
la care se str ămută dosarul, ceea ce creeaz ă puternice suspiciuni cu
privire la corectitudinea dezînvestirii unei instan țe și, mai ales, a înves-
tirii unei alte instan țe. În fine, în materie civil ă, președintele instan ței
judecătorești competente poate dispune în mod discre ționar suspenda-
ea judec ării cauzei pân ă la solu ționarea cererii de str ămutare de c ătre
completul de judecat ă desemnat, nefiind ținut să își motiveze decizia
(art. 40 alin. 2 C.proc.civ.), ceea ce are semnifica ția unei imixtiuni
clare a unui organ administrativ în activitatea organului jurisdic țional.
Se poate da mit ă de către cel trimis în judecat ă pentru a beneficia
de o sanc țiune mai u șoară. Nemotivarea de c ătre judec ător a solu țiilor
în acest sens sau motivarea deficitar ă fac ca modul discre ționar de
dozare a unei pedepse sau de stabilire a modului de executare a ei s ă
favorizeze acte de corup ție sau cel pu țin existen ța și amplificarea
suspiciunilor cu privire la aceasta.
Întrucât eventualele gre șeli de judecat ă (intenționate sau nu) se
corecteaz ă numai prin exercitarea c ăilor de atac, ordinare sau extraor-
dinare, sectorul vulnerabil este reprezentat în special de judec ătorii
care de țin monopolul de a solu ționa cauza în ultim ă instanță: cât timp
după ce aceștia pronun ță hotărârea judec ătorească nu mai exist ă nicio
altă instanță care să le verifice hot ărârea, judec ătorii din recurs vor fi
„ținte” preferate ale mituitorilor în compara ție cu judec ătorii de la
instanțele inferioare. Cu toate acestea, și judecătorii de la Judec ătorii
sunt vulnerabili – este vorba în special de cei din ora șele situate la
distanță de cele în care se afl ă Tribunale. Cet ățeanul va prefera s ă
încerce „a rezolva” local cazul s ău, fără să mai fie nevoit s ă formuleze
cale de atac care ar impune deplasarea într-o alt ă localitate.
Comiterea unei erori judiciare inten ționate ca urmare a corup ției
poate atrage condamnarea penal ă a magistratului sau sanc ționarea sa
disciplinar ă. În aceast ă situație, hotărârea va putea fi îndreptat ă pe
calea de atac a revizuirii (art. 322 pct. 4 C.proc.civ., respectiv art. 394
alin. 1 lit. d C.proc.pen.).
Se poate corupe un judec ător nu numai pentru a solu ționa într-un
anumit fel o cauz ă. Au fost situa ții în care s-a pretins mit ă pentru gr ă-
birea redact ării unor solu ții. Dar mita se poate da și pentru a întârzia o
procedur ă. Amânarea nejustificat ă a soluționării unei cauze poate duce
la împlinirea termenului de prescrip ție a răspunderii penale, de
exemplu. De asemenea, se poate corupe judec ătorul delegat cu
punerea în executare a pedepselor, pentru ca dup ă rămânerea defi-
nitivă a unei hot ărâri judec ătorești de condamnare la pedeapsa
închisorii în penitenciar s ă dea dispozi ție grefierului abilitat de a nu
emite mandatul de executare a pedepsei.

instanță competent ă la o alt ă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea jude-
cătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejur ărilor cauzei, du șmăniilor locale sau calit ății
părților, când exist ă pericolul de tulburare a ordinii publice ( …)”.

30Trebuie s ă menționăm și efectele indirecte ale coruperii unui poli țist
sau magistrat pentru a solu ționa într-o anumit ă modalitate un caz dat,
căci de acea solu ție depind și alte st ări de fapt care pot influen ța
mersul societ ății. Astfel, neverificarea informa țiilor cu privire la o
licitație trucat ă poate favoriza terminarea unei cl ădiri fără respectarea
normelor de siguran ță, ceea ce pune în pericol via ța persoanelor.
Mituirea poli țiștilor sau chiar a agen ților SRI permite ac țiuni nestin-
gherite ale re țelelor de crim ă organizat ă, ceea ce are consecin țe nega-
tive asupra unui num ăr limitat de persoane (trafic de persoane) sau
nelimitat (trafic de arme), pe term en lung (trafic de droguri) etc.
Nesancționarea de c ătre judec ător a unui func ționar care a comis o
ilegalitate poate permite o privatizare frauduloas ă. Mituirea unui jude-
cător însărcinat cu solu ționarea unor contesta ții în litigii de dreptul
muncii poate determina men ținerea unor concedieri ilegale și punerea în
primejdie a familiilor angaja ților. Scutirea nelegal ă de impozite și taxe
ale unei societ ăți comerciale cu mari datorii la stat nu va permite înca-
sarea acestora și, astfel, se accentueaz ă deficitul bugetar. Infractori peri-
culoși pot rămâne în libertate ca urmare a scurgerilor de informa ții de la
polițiști sau procurori sau pot fi pu și în libertate ca urmare a mituirii
unor judec ători, punând astfel în pericol siguran ța oricărui cetățean.
d. Personalul auxiliar de specialitate al instan țelor și parche-
telor este implicat în special în înregistrarea datelor și manevrarea
dosarelor. Acestui personal îi revine, în special, atribu ția efectu ării
actelor de administrare judiciar ă.
În cele mai multe instan țe din țară, operațiunea de repartizare com-
puterizat ă către judec ători a dosarelor revine unui grefier anume dese-
mnat. Or, dac ă după înregistrarea ac țiunii aceasta ar reveni aleatoriu
unui anumit complet de judecat ă, în cazul existen ței unei leg ături
neetice între grefierul îns ărcinat cu aceasta și avocatul care depune
cererea de chemare în judecat ă grefierul poate fi determinat s ă amâne
introducerea datelor dup ă înregistrarea altor cere ri, ulterioare, pentru
ca dosarul s ă ajungă la un anumit judec ă
tor.
Grefierul de ședință poate fi determinat prin corupere s ă nu emit ă
citațiile, pentru a îngreuna astfel derularea procedurilor sau s ă sustrag ă
probe din dosar pentru a denatura adev ărul. Agentul procedural sau
poștașul poate fi corupt de c ătre părți pentru a altera sau chiar
distruge cita țiile ori actele ce se comunic ă. În felul acesta p ărțile ar
putea evita sau amâna prezen ța lor în fa ța organelor judiciare ori pot fi
repuse în termene pe care le-au pierdut.
De asemenea, se poate oferi mit ă pentru a fi ascuns un dosar ori,
din contr ă, pentru a fi g ăsit și pus mai repede la dispozi ție părților în
arhivă. Părțile sau chiar ter ții, inclusiv jurnali știi, pot da mit ă pentru a
obține copii dup ă înscrisurile de la dosar, f ără încuviin țarea judec ă-
torului sau grefierului- șef, chiar și după documentele nepublice cum ar
fi transcrierile unor intercept ări audio.
În aceea și idee, se pot sustrage din dosare dovezile de comunicare
ale actelor procedurale prin coruperea grefierilor-arhivari, ori se poate

31grăbi procedura de eliberare a certificatului doveditor cu privire la des-
fășurarea unui proces. În schimbul unei „aten ții”, partea sau avocatul
ei poate fi servit în mod preferen țial la arhiv ă sau chiar în afara orelor
de program, ori li se poate permite scoaterea dosarului din arhiv ă sau
chiar din instan ță, deși regulamentul intern interzice aceasta.
În fine, avoca ții sau părțile pot apela la grefierii-dactilografi pentru a le
dactilografia ac țiunile pe care ulterior le vor introduce la aceea și instanță.
e. Expertul este persoana care posed ă cunoștințe de specialitate
într-un anumit domeniu, ce exced preg ătirii organului judiciar și care îl
ajută astfel pe acesta la elucidarea unui caz. De exemplu, în cauzele
privind restituirea taxei pe valoarea ad ăugate, judec ătorul de contencios
fiscal va apela la un expert contabil pentru a se calcula cu exactitate suma de restituit de c ătre organele financiare (expertize contabile
66);
într-o cauz ă de fond funciar, se va apela la un expert topografic pentru
identificarea parcelelor în litigiu (expertize tehnico-judiciare67); într-o
cauză privind un accident rutier, se va apela la un expert tehnic pentru
stabilirea dinamicii de producere a accidentului; dac ă se contest ă o sem-
nătură pe un înscris, se apeleaz ă la un expert criminalist în domeniul
grafoscopiei (expertize criminalistice68); dac ă trebuie analizat ă
alcoolemia unei persoane surprins ă conducând un autoturism pe
drumul public, se efectueaz ă o expertiz ă de calcul retroactiv al
alcoolemiei (expertize medico-legale69) etc.
Raportul de expertiz ă are o valoare probant ă de sine-st ătătoare, ceea
ce înseamn ă că el singur poate duce la formarea opiniei și luarea unei
decizii de c ătre magistrat, f ără a mai fi nevoie de existen ța altor probe.
Prin coruperea exper ților se urm ărește obținerea unor concluzii favorabile
în rapoartele de expertiz ă întocmite de ace știa, ceea ce implic ă comiterea
unor infrac țiuni de c ătre exper ți: de fals când întocmesc raportul în scris
sau de m ărturie mincinoas ă în cazul în care dau l ămuriri orale în fa ța
organului judiciar. Fi ind afectate constat ările și concluziile expertului,
automat va fi deturnat ă și temeinicia solu ției pe care o va pronun ța
procurorul sau judec ătorul cauzei. Când sunt dubii asupra modalit ății de
efectuare a expertizelor sau asupra concluziilor exper ților, magistratul

66 O.G. nr. 65/24.08.1994 privind dobândirea calit ății de expert contabil și de contabil
autorizat, publicat ă în M.Of. nr. 243 din 30 august 1994.
67 O.G. nr. 2/21.01.2000 privind organizarea activit ății de expertiz ă tehnică judiciar ă și
extrajudiciar ă, publicat ă în M.Of. nr. 26 din 25 ianuarie 2000.
68 H.G. nr. 368/03.07.1998 privind organizarea și funcționarea Institutului Na țional de
Expertize Criminalistice, publicat ă în M.Of. nr. 248 din 03 iulie 1998; art. 26 alin.
pct. 15 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poli ției Române,
publicat ă în M.Of. nr. 305 din 09 mai 2002; art. 1 lit. (a) din H.G. nr. 1411/02.09.2004,
publicat ă în M.Of. nr. 833 din 09 septembrie 2004 privind aprobarea înfiin țării, pe lâng ă
Serviciul Român de Informa ții, a unor activit ăți finanțate integral din venituri proprii;
O.G. nr. 75/2000 privind autorizarea exper ților criminali ști, publicat ă în M.Of. nr. 407
din 29 august 2000.
69 O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activit ății și funcționarea institu țiilor de medicin ă
legală, republicat ă în M. Of. nr. 996 din 10 noiembrie 2005.

32poate ordona o noua expertiz ă, întocmit ă de un alt expert sau de o
comisie de exper ți. Menționăm însă că magistratul nu este obligat s ă
acorde credit concluziilor primei sau celei de a doua expertize.
O situație alarmant ă în ceea ce prive ște expertizele este faptul c ă de
ani de zile organele judiciare nu au la dispozi ție fonduri b ănești pentru
ordonarea din oficiu a acestei probe. Astfel c ă trebuie s ă conving ă una
dintre p ărți să solicite proba cu expertiza și să plătească avansul și apoi
diferența de onorariu al expertului. Or, în situa ția în care expertul este
plătit numai de c ătre una dintre p ărți și asta chiar mai înainte ca
judecătorul să dea o solu ție în acel litigiu, este firesc s ă se nasc ă suspiciuni
cu privire la obiectivitatea concluziilor raportului de expertiz ă.
Un aspect îngrijor ător semnal ăm în cazul expertizei oficiale : deși legea
permite participarea unui expert autorizat propus de parte, acesta nu are posibilitatea legal ă de a interveni fizic în desf
ășurarea expertizei, ci doar
prin observa ții la obiectul expertizei și la raport, care trebuie adresate
organului judiciar. Ceea ce înseamn ă că pentru expertiza oficial ă este
consacrat un monopol de stat – ne referim la Institutul de Medicin ă Legală
„Mina Minovici” și la Institutul Na țional de Expertize Criminalistice.
De asemenea, în expertiza criminalistic ă sunt domenii în care exist ă
un num ăr restrâns de exper ți70, ceea ce înseamn ă că, în caz de
contesta ție nu ar avea cine s ă efectueze o nouă expertiz ă. Prin urmare,
expertizele fiind neverificabile, aceste sectoare sunt vulnerabile la corupție. Chiar și în celelalte domenii în care se poate efectua atât o
expertiz ă (de către un expert), cât și o nou ă expertiz ă (de către o
comisie de exper ți), cât timp nu se poate supune analizei unor exper ți
din afara sistemului oficial , înseamn ă că o eventual ă contestare a celor
reținute de exper ții oficiali nu va avea cine s ă o efectueze. De exemplu,
dacă o parte dintr-un dosar reclam ă un expert criminalist pentru fals în
legătură cu concluziile acestuia dintr-un raport de expertiz ă, organele
judiciare ar trebui s ă verifice alega țiile cerând p ărerea unui alt expert,
care este îns ă coleg cu cel reclamat, în aceea și instituție. Datorit ă acestui
mod de concepere a sistemului, exper ții oficiali pot da orice solu ții doresc
sau li se cer, f ără ca nimeni s ă îi poat ă trage la r ăspundere pentru
concluziile lor
71. Evident, solu ția care se impune este renun țarea de
îndată a monopolului de stat și liberalizarea acestei profesii72.
O situație de asemenea mai special ă este în cazul analizelor toxico-
logice . Astfel, când la volanul unui autoturism se afl ă un conduc ător
auto care a consumat b ăuturi alcoolice, poli țistul îi m ăsoară cantitatea
de alcool în aerul expirat, folosind alcooltestul. Dac ă acesta indic ă
peste 0,4 mg/l alcool pur în aerul expirat, șoferul va fi condus

70 Astfel de expertize sunt efectuate în cadrul Institutului Na țional de Expertize Crimi-
nalistice din subordinea Ministerului Justi ției; num ărul exper ților oficiali ai INEC este de
aproximativ 30 la nivel na țional.
71 A se vedea ziarul Gardianul din 10.09.2007, „Monopol de stat în mafia expertizelor”, la
www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=100767.
72 În acest sens este și poziția asocia ției Societatea pentru Justi ție. A se vedea
comunicatul de pres ă din 17.11.2008 la www.sojust.ro.

33obligatoriu la o unitate medical ă pentru recoltarea de probe biologice,
iar dacă se constat ă că respectivul conduc ător auto are o îmbiba ție
alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta constituie
infracțiune și el este pasibil de pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani73.
Concentra ția de alcool în litrul de sânge trebuie s ă fie de peste
0,8 g/l, deci dublul valorii ob ținută de poli țist pentru aerul expirat. Prin
urmare, cel care inten ționează să se sustrag ă răspunderii penale, va
încerca s ă corupă fie poli țistul pentru a nu-l conduce la clinic ă ori
pentru a întârzia deplasarea în vederea recolt ării probelor ca între timp
alcoolemia s ă scadă, fie să corupă organele medicale pentru modifi-
carea rezultatelor reale. Dac ă totuși s-a format dosar penal, suspectul
poate solicita o expertiz ă de calcul retroactiv al alcoolemiei, care se
efectueaz ă în rețeaua Institutului de Medicin ă Legală „Mina Minovici”.
Suspectul va recunoa ște că a consumat alcool, dar va sus ține că într-o
cantitate mai mic ă decât cea real ă și va ad ăuga în mod fals c ă, cu
puțin timp înainte de a fi depistat de poli ție la volanul autoturismului, a
consumat și alimente într-o cantitate apreciabil ă, astfel c ă medicul
legist dac ă reține ca fiind reale cele relatate și va apela și la factori
precum greutatea și vârsta șoferului, va atesta valori ale alcoolemiei
sub cele reale74. Însă aceast ă nouă valoare nu trebuie s ă fie decât
orientativ ă pentru magistrat, cele sus ținute de cel anchetat în fa ța
medicului-legist cu privire la timp, alimente, cantitate etc. trebuind a fi confirmate cu mijloace de prob ă în fața magistratului.
Tot în materie penal ă, este de men ționat importan ța unor rapoarte
de expertiz ă favorabile întocmite de medicii legi ști pentru boala grav ă
de care sufer ă condamnatul și care impune amânarea sau întreruperea
executării pedepsei, respectiv de medicii legi ști psihiatri pentru a deter-
mina existen ța discernământului suspectului în momentul comiterii
faptei. Faptul c ă există modalit ăți prin care se poate ocoli executarea
pedepsei cu închisoarea (în primul caz)
75, sau chiar de orice form ă de

73 A se vedea art. 88 și art. 89 din O.U.G. nr. 195/12.12.2002 privind circula ția pe
drumurile publice, republicat ă în M.Of. nr. 670 din 03 august 2006, cu modific ările
ulterioare.
74 După ingestie, alcoolul este absorbit în organism în func ție de concentra ția băuturii,
rapiditatea inger ării, absen ța sau prezen ța alimentelor în stomac. Dac ă stomacul e gol,
alcoolul va trece în sânge în propor ție de 90-95% în 30 minute, iar când stomacul e plin
absorbția se poate prelungi pân ă la 90 min. Alcoolemia maxim ă este în perioada de
30-90 min de la ingerare, în func ție de cantitatea consumat ă; rata de eliminare a
alcoolului este de 0,10-0,30 g ‰ pe or ă, în func ție de cât de obi șnuit este organismul
cu alcoolul. Ca urmare, de și în aerul expirat poli țistul depisteaz ă, de exemplu, 0,75 mg
alcool pur în litrul de aer expirat ceea ce ar corespunde cu un nivel de 1,5 g alcool pur în litrul de sânge (cu mult peste limita de 0,8), dac ă sunt considerate ca fiind valabile
susținerile suspectului cum c ă tocmai se ridicase de la mas ă unde consumase 500 gr.
coniac, 1 l vin și mâncase o por ție mare de carne, orez și salată, medicul legist poate
ajunge la concluzia c ă la ora depist ării sale în trafic era la începutul curbei de cre ștere a
alcoolemiei și că suspectul avea o alcoolemie de 0,75 g ‰ la acel moment (deci sub
limita de 0,8, ceea ce va atrage doar o r ăspundere contraven țională).
75 Potrivit unor informa ții de pres ă, claustrofobia, devia ția de sept și atrofierea testiculelor
ar fi fost considerate în anumite situa ți i d r e p t m o t i v e m e d i c a l e p e n t r u c a u n o r
condamna ți la pedeapsa închisorii s ă le fie întrerupt ă executarea acesteia. A se vedea

34răspundere penal ă (în al doilea caz)76, fac ca aceste domenii s ă fie ținta
unor acte de corup ție.
În fine, gravitatea unor leziuni se m ăsoară prin numărul de zile de
îngrijiri medicale . În func ție de cuantumul acestuia, încadrarea juridic ă
a faptei și gravitatea sanc țiunii difer ă. Prin urmare, medicul-legist
poate fi „cump ărat” de f ăptuitor pentru a constata c ă vătămarea a
cauzat leziuni ce necesit ă un num ăr inferior de zile de îngrijiri medicale
decât cel real, suficient pentru a atrage o încadrare juridic ă mai ușoară.
Interpretul este un tip special de expert care asigur ă traducerea
documentelor scrise și interpretarea în cazul dezbaterilor orale desf ă-
șurate în fa ța organelor judiciare. El poate fi corupt de cineva interesat
pentru a releva în fa ța organului judiciar aspecte diferite decât cele reale
și pe care acesta din urm ă nu are cum s ă le sesizeze datorit ă faptului c ă
nu cunoa ște limba sau semnele pe care le fac participan ții la proces.

f. Lucrătorul din penitenciar poate fi mituit în scopul de a asigura
deținutului un regim de executare în alte condi ții decât cele legale77.
Astfel, de ținutul sau rudele ori avocatul lui pot da mit ă pentru a-i
facilita condamnatului un loc de munc ă mai u șor, ori contactul cu
rudele în alte condi ții decât cele legale, vizite ori pachete în plus. De
asemenea, se pot corupe gardienii pentru a permite ca de ținutul s ă
foloseasc ă ilicit anumite bunuri (ex. telefoane, droguri, alcool).
Prin înțelegeri între de ținuții scoși la munc ă și supraveghetori, sau
între de ținuții aflați în procedur ă de transfer ori cu afaceri judiciare la
instanță și personalul din escort ă ce ar trebui s ă îi păzească, se poate
înlesni evadarea. Ofi țerul de eviden ță a deținuților poate primi mit ă
pentru a modifica unele date din dosarul de ținuților, asigurând astfel o
scurtare a duratei execut ării pedepsei. Șeful unui punct de lucru poate
primi mit ă pentru a dispune folosirea de ținuților la prestarea unor acti-
vități în beneficiul unor particulari. Ofi țerul responsabil cu disciplina
poate fi mituit pentru a nu-l sanc ționa pe de ținutul vinovat de comi-
terea unei abateri disciplinare, care altfel ar înl ătura acestuia anumite
beneficii legale, sau pentru a-i ac orda în mod ilegal recompense.
Directorul unui penitenciar poate fi mituit pentru a facilita învoiri, iar
directorul Administra ției Naționale a Penitenciarelor pentru a dispune
transferarea de ținutului într-un alt penitenciar, cu regim mai favorabil.
Medicul de penitenciar poate pretinde și lua mit ă pentru a asigura
accesul de ținuților la substan țe nepermise.

„Prison break cu scutire medical ă – de la atrofierea testiculelor la glaucom ” în ziarul
Gândul din 02.02.2009 la http://tinyurl.com/scutiremed .
76 Diagnosticul nereal dat de un medic în cazul unui arestat preventiv pentru terorism, a
dus la punerea sa în libertate urmat ă de fuga sa din țară. A se vedea „ Procurorul N. –
demis, medicul T. de la Rahova – acuzat de fals intelectual ” în ziarul Curentul din
25 iulie 2006 la http://tinyurl.com/hayssam.
77 Legea nr. 275/04.07.2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal , publicat ă în M. Of. nr. 627 din 20 iulie
2006; H.G. nr. 1897/21.12.2006 pentru aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii
nr. 275/2006, publicat ă în M.Of. nr. 24 din 16 ianuarie 2007.

35Se pot corupe membrii din comisia care are monopolul asupra
individualiz ării regimului de executare a pedepsei pentru a stabili
deținutului un regim semi-deschis în loc de cel închis, sau unul deschis
în loc de cel semi-deschis, dar și judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor pentru a decide schimba rea acestui regim. De asemenea,
se pot corupe ace ști membri când sunt constitui ți în comisia de elibe-
rare condi ționată pentru a propune instan ței liberarea de ținutului mai
înainte de executarea integral ă a pedepsei cu închisoarea, de și nu sunt
îndeplinite condi țiile legale pentru aceasta.
g. Un tip special de expert este și practicianul în insolven ță. Este
acea persoan ă implicat ă de judec ătorul sindic în procedurile de faliment
ale societ ăților comerciale
78. În lipsa unor criterii de desemnare a lichi-
datorilor, toat ă puterea discre ționară aparținând judec ătorului sindic,
este posibil ă crearea unor leg ături între cei implica ți: pentru c ă onora-
riile lichidatorilor sunt substan țiale, ei au tot interesul de a fi implica ți
în cât mai multe dosare și mai ales în cazul unor societ ăți mari, astfel
că ar putea fi dispu și să împart ă onorariul cu judec ătorul, în vederea
desemn ării lor.
h. Din ecua ția procesului nu trebuie omis martorul . Este drept c ă
sunt situa ții când martorul nu relateaz ă fidel organelor judiciare o stare
de fapt din cauza percep ției denaturate a realit ății sau imposibilit ății de
redare a acesteia datorate vârstei, unor dizabilit ăți, condi ții de vreme
etc. Sunt îns ă situații când martorul depune m ărturie mincinoas ă fie
pentru c ă a fost „cump ărat” de partea care l-a propus, fie chiar de
către partea advers ă
79.
i. Se pot întâlni situa ții când avoca ții sunt cump ărați de către
partea advers ă, pentru a nu reprezenta întocmai interesele clientului
care i-a angajat. De cele mai multe ori îns ă, prin intermediul avoca ților,
justițiabilii sper ă să corupă organele judiciare, ceea ce face ca acei
avocați să fie pasibili de sanc ționare pentru comiterea infrac țiunii de
trafic de influen ță. Cei mai expu și sunt avoca ții care au fost magistra ți,
polițiști ori grefieri, partea sperând c ă și-au păstrat leg ăturile cu cei
care le-au fost colegi. De altfel, în practic ă, aceste categorii de
persoane au acces mai facil la informa țiile din sistem și în birourile
foștilor colegi.
Sunt situa ții în care avoca ții pretind o sum ă de bani pentru a o da
procurorului sau judec ătorului, spunând p ărții că aceasta va asigura

78 O.U.G. nr. 86/08.11.2006 privind organizarea activit ății practicienilor în insolven ță,
publicat ă în M.Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006.
79 Au fost întâlnite cazuri când la dosar s-au depus declara ții ale unor martori fictivi, în
special martori asisten ți, declara ții întocmite chiar de c ătre polițiști sau procurori pentru
a da aparen ță de temeinicie a învinuirilor aduse unor persoane cercetate de ei. A se
vedea Societatea pentru Justi ția, Sistemul juridic din România – raport independent ,
2007, pe www.sojust.ro.

36succesul ob ținerii unei decizii favorabile, f ără ca ulterior s ă-l contacteze
însă în realitate pe magistrat. Dat ă fiind percep ția de corup ție extins ă
și miza procesului, partea este tentat ă să achite aceast ă sumă. În
realitate, în func ție de natura cauzei, anumite solu ții pot fi anticipate de
cei care pretind sumele de bani: de exemplu, când practica judiciar ă pe
un anumit tip de spe țe este constant ă (cum ar fi acordarea suspend ării
condiționate a pedepsei atunci când infractorul este primar și infrac-
țiunea comis ă este ușoară), sau când se invoc ă excepții de procedur ă
care evident vor fi admise. Pronun țarea solu ției în sensul anticipat, f ără
o cunoa ștere a realit ății, formeaz ă impresia p ărții că suma dat ă a ajuns
la magistrat, astfel c ă la un sondaj de opinie cu privire la corup ția
magistra ților, justi țiabilul va r ăspunde în mod eronat cum c ă știe din
experien ța sa proprie cazuri de corup ție implicând magistra ții.
De asemenea, sunt situa ții când unii avoca ți, pentru a ascunde
slaba preg ătire a ap ărării, induc în eroare partea pe care o reprezint ă
susținând c ă pierderea ac țiunii s-ar datora coruperii judec ătorului de
către partea advers ă, fapt care din nou duce la o percep ție eronat ă a
justițiabilului cu privire la corup ția din rândul magistra ților.
Traficul de influen ță și înșelăciunea pot fi comise îns ă, în egal ă
măsură, și de poli țiști, și de procurori, și de judec ători, care promit c ă
vor interveni pe lâng ă colegi pentru a ob ține solu ții convenabile celui
care dă folosul.
j. Se pot imagina situa ții de corupere și a altor profesioni ști implica
ți
în actul de justi ție. De exemplu, se poate da mit ă unui executor de
către debitor, pentru ca acesta s ă nu porneasc ă urmărirea silit ă contra
sa, sau pentru a exclude anumite bunuri de la urm ărirea silit ă. Ori se
poate corupe un consilier de proba țiune pentru ca persoana aflat ă în
curs de cercetare s ă obțină un referat de evaluare favorabil în func ție de
care judec ătorul să decidă că sancțiunea închisorii poate fi executat ă în
modalitatea suspend ării condi ționate sub supraveghere. Ori se poate
corupe asistentul social de la Autoritatea Tutelar ă pentru a propune
încredin țarea copilului unui anumit p ărinte dintre cei doi afla ți în divor ț.
k. Corupția ar putea fi întâlnit ă și în cazul inspectorilor de inte-
gritate din cadrul ANI. Ace știa sunt competen ți să verifice modul în
care demnitarii, magistra ții, funcționarii publici î și îndeplinesc obliga țiile
legale cu privire la depunerea declara ț
iilor de avere, justificarea averii,
la respectarea dispozi țiilor cu privire la evitarea conflictelor de interese
și a incompatibilit ăților. Prin influen țarea lor, atât din interiorul institu-
ției (de exemplu, de organul care are atribu ția evalu ării profesionale a
fiecărui inspector), cât și din afara ei (de exemplu, prin intermediul
membrilor Consiliului Na țional de Integritate80), corectitudinea investi-
gațiilor poate fi z ădărnicită.

80 De altfel, în Raportul intermediar al Comisiei c ătre Parlamentul European și Consiliu
privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și

374.3. Vulnerabilit ăți în sectorul administrativ
Așa cum am ar ătat, din punct de vedere organizatoric, institu țiile
judiciare func ționează ca orice alt ă institu ție public ă, iar sectoarele
vulnerabile în aceast ă situație sunt cele în care se iau decizii pur admi-
nistrative . Acestea sus țin, în cele din urm ă, funcționalitatea institu țiilor
juridice. Astfel:
a. Sectorul de resurse umane este unul vulnerabil.
Organele judiciare, asocia țiile nonguvernamentale sau presa au
relatat deseori despre cump ărarea subiectelor de examen pentru ocu-
parea unor posturi de conducere la parchete
81, despre examinarea
concuren ților de c ătre persoane cu care se aflau în rela ții adminis-
trative directe la instan țe82, despre nepotisme în rândul cadrelor din
A.N.P.83, despre „pile” la recrutarea în Poli ție și Jandarmerie84, despre
examinarea concuren ților de c ătre colegii de birou pentru admiterea la
Ministerul Justi ției85 sau în notariat86, despre ob ținerea de unii exper ți a
dreptului de a efectua expertize în domenii în care nu de țin specia-
litate87; mai amintim folosirea ma șinilor penitenciarului în scop per-

verificare din 12.02.2009, se re ține: „Agen ția a reu șit să resping ă încercarea unui
membru al Consiliului Na țional de Integritate, organismul s ău de supraveghere, de a
influența procesul de luare a deciziei într-un anumit caz”.
81 Comunicat DNA, 6 mai 2008, la www.pna.ro: patru procurori, un judec ător și un notar
au fost trimi și în judecat ă pentru fraudarea prin acces ilegal la subiectele de concurs
pentru promovare în func ții de conducere a procurorilor în octombrie 2007.
82 Comunicat UNJR, 30 noiembrie 2007, la www.unjr.ro: se reclam ă examinarea unor
judecători, dintre care unii cu func ții de conducere, de c ătre alți judecători având func ții
de conducere la instan țe din raza aceleia și curți de apel, la concursul pentru ocuparea
posturilor de conducere la instan țe.
83 Gândul, 29 mai 2007, Șeful Penitenciarelor, acuzat și el că și-a angajat neamurile la
pușcăriile din Dolj, la http://tinyurl.com/penitfamilie. Informarea nr. 252122 din
22.01.2007 adresat ă ministrului justi ției: circa jum ătate din cei 12.000 de angaja ți se
află în rela ții de rudenie, în interiorul penitenciarelor formându-se adev ărate triburi;
directorul general al ANP intervine pe lâng ă comisia de examinare pentru angajarea în
sistem a dou ă rude ale sale și a gazdei acestora.
84 Cotidianul, 6 noiembrie 2007, Angajații internelor se plâng de pile: Potrivit unui sondaj
făcut de Direc ția General ă Anticorup ție, percep ția angaja ților este c ă în M.A.I.
angajările se fac pe pile.
85 Cotidianul, 22 octombrie 2007, Clanul C. acapareaz ă justiția, la www.cotidianul.ro/cla-
nul_chiuariu_acapareaza_justitia-34398.html: la concursul de admitere la Ministerul Justiției în posturi de personal de specialitate juridic ă asimilat magistra ților au participat
și consilieri ai ministrului, în timp ce din comisia de examinare și de solu ționare a
contesta țiilor au f ăcut parte consilieri ai ministrului, colegi de birou cu candida ții.
86 Cotidianul, 23 octombrie 2007, Pupila lui C. a ajuns și notar, la www.cotidia-
nul.ro/pupila_lui_chiuariu_a_ajuns_si_notar-34467.html: un consilier al ministrului con-curează pentru un post de notar, iar din comisa de examinare face parte un alt consilier
al ministrului, coleg de birou cu primul.
87 Ziua de Cluj, 9 mai 2005, Driblarea Justi ției, articol preluat de Hotnews- știri din presa
regional ă, la http://tinyurl.com/driblare. Dup ă pensionare ca expert oficial din Institutul
Național de Expertize Criminalistice, o persoan ă de profesie chimist ar fi ob ținut prin
intermediul directorului Direc ției de Resurse Umane din Ministerul Justi ției o legitima ție
care atest ă dreptul acestuia de a profesa ca expert autorizat și în domeniul vocii și
vorbirii; legitima ția ar fi folosit-o în fa ța instan ței și ar fi ob ținut dreptul de a participa la

38sonal sau construirea de imobile proprietate privat ă de către coman-
dantul penitenciarului folosind de ținuții88; la fiecare concurs pentru
intrarea în Barou se vehiculeaz ă sume pe care candida ții le-ar achita
avocaților cu vechime pentru a fi primi ți ca stagiari89, aspect recu-
noscut chiar de unii avoca ți, dar niciodat ă reclamat organelor în drept.
Cea mai vulnerabil ă probă s-a dovedit a fi, la fiecare concurs,
examinarea oral ă unde, datorit ă puterii discre ționare de ținută de
membrii comisiei de concurs și a faptului c ă, de regul ă, nu exist ă
posibilitatea contest ării acestei probe, pe de o parte se creeaz ă concu-
renților dubii asupra obiectivit ății desfășurării probelor, pe de alt ă parte
creează publicului larg impresia întemeiat ă pe fapte rezonabile a per-
petuării unor interese de grup ce sunt la limita penalului prin prezen ța
evidentă a unor conflicte de interese. De asemenea, etapa de rezolvare
a contesta țiilor este una vulnerabil ă, concuren ții care au pierdut fiind
dispuși a da mit ă pentru ca la recorectare s ă obțină media necesar ă
promov ării concursului.
Astfel, din cauza legisla ției deficitare dar și a practicii discre ționare,
decizii care scap ă obiectivit ății în ceea ce prive ște cariera magistra ților
sunt cele de numire în func ții de pre ședinte de sec ție sau procuror- șef
de secție; de promovare în func ția de judec ător la Înalta Curte de
Casație și Justiție90 și de numire în func țiile de conducere din cadrul
Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte
de Casa ție și Justiție și Direcției Naționale Anticorup ție; cele de
admitere în magistratur ă pe baza interviurilor la CSM pentru avoca ții cu
10 ani vechime sau fo știi magistra ți91; cele de numire sau de revocare
a magistra ților în func ția de inspector92; de deta șare sau de încetare a

efectuarea expertizelor în domeniul pentru care nu avea niciun fel de preg ătire și nu a
susținut nicio verificare.
88 Gazeta de Nord-Vest, 28 ianuarie 2005, Hoție și corupție la pu șcărie. Ziua, 12 aug.
1998, Șeful Penitenciarului G ăești îi forțeaza pe de ținuti să-i munceasc ă pământurile , la
www.ziua.net/display.php?data=1998-08-12&id=11964.
89 Taxă de cast ă, Clujeanul, 9 august 2007 (10.000 de euro dac ă ești norocos. 50.000 de
euro dac ă n-ai nicio recomandare) http://old.clujeanul.ro/articol/ziar/cluj/taxa-de-casta/
16670/14 și Nu se poate f ără șpagă?, Clujeanul, 15.08.2007 http://old.clujea-
nul.ro/articol/ziar/cluj/nu-se-poate-fara-spagac/16761/307/; 10.000 euro sunt men țio-
nați și în Scandal la admiterea în Barou , Viața liberă, Galați, 10 ianuarie 2008, preluat
la http://bota.ro/wp-content/uploads/2008/01/spagagalati.doc.
90 Astfel, nedispunând de criterii pentru departajarea candida ților în vederea promov ării la
ÎCCJ a judec ătorilor care îndeplinesc toate condi țiile legale, CSM a procedat, de exemplu,
la concursul din august 2005 la respingerea a 28 de persoane f ără a li se indica punctele
din cariera lor care nu corespund cerin țelor. Acest aspect a condus la situa ția ca unii
candida ți respin și în octombrie s ă poată fi admi și la o urm ătoare sesiune, în noiembrie
2005. Situa ția s-a repetat în urm ătorii ani. A se vedea www.csm1909.ro.
91 În perioada septembrie 2005 – august 2008, au fost numi ți în urma interviului sus ținut
la CSM, în procedura stabilit ă de art. 33. alin. (5) – (10) din Legea nr. 303/2004, azi
abrogat ă, 111 candida ți în func ția de judec ător și un num ăr de 145 de candida ți în
funcția de procuror.
92 Astfel, potrivit comunicatului de pres ă din 26.02.2008, CSM a dispus încetarea deta șării
tuturor inspectorilor din cadrul Inspec ției Judiciare. F ără o motiva ție bazat ă pe criterii
obiective și având în vedere c ă Inspec ția Judiciar ă, alcătuită în prezent în totalitate din
magistra ți detașați, își desfășoară activitatea sub coordonarea Plenului CSM, s-ar putea

39detașării unui magistrat; cele de transfer al judec ătorilor în func ția de
procuror și invers; sau chiar de aprobare a particip ării unor magistra ți
la seminarii în țară sau str ăinătate. Toate aceste decizii țin de mono-
polul exclusiv al CSM, care nu î și motiveaz ă soluțiile adoptate (simpla
indicare a unor texte de lege nu este echivalent ă cu motivarea), și
unde lipsesc criteriile obiective și transparente care ar trebui s ă stea la
baza acestora. Prin astfel de numiri arbitrare, chiar și la nivel de apa-
rență, se creeaz ă cel puțin impresia unor adev ărate rețele de loialitate
(clientelism, în prezen ța căruia este afectat ă însăși independen ța agen-
tului), ceea ce duce la perpetuarea abuzurilor și actelor de corup ție.
De asemenea, concursul pentru ocuparea func țiilor de conducere la
instanțe și parchete include o prob ă orală de prezentare a unui proiect
întocmit potrivit atribu țiilor func ției pentru care candideaz ă, unde
examinarea se face f ără ca întreb ările să fie comune tuturor candi-
daților, fără a se da note potrivit unui punctaj întocmit anterior și fără
motivarea acestora. Mai mult, numirea de c ătre CSM a membrilor în
comisiile pentru promovare în func ție de execu ție ori pentru numire în
funcție de conducere, respectiv de c ătre președinții curților de apel/pro-
curorilor generali a membrilor din comisiile de admitere sau promovare a personalului auxiliar și conex se face f ără nicio metodologie, f ără a fi
constituit ă o bază de date cu to ți cei care ar corespunde profilului, f ără
o desemnare aleatorie a membrilor și fără a se cunoa ște veniturile
obținute de membrii comisiilor ca urmare a acestor activit ăți, ceea ce
întărește suspiciunile c ă preferin țele personale ale celor care
procedeaz ă la desemnare ar fi factorul determinant.
Aceasta face ca, de exemplu, toate concursurile pentru ocuparea
funcțiilor de conducere la instan țe și parchete organizate de CSM prin
INM în perioada 2005-2007 s ă fie viciate prin numirea unor membri
care fie nu întruneau condi țiile legale, fie se aflau în conflicte de
interese cu cei care candidau
93. Ceea ce demonstreaz ă responsabi-
litatea sc ăzută a unor magistra ți față de activit ățile extrajudiciare, dar
și necunoa șterea sau chiar înc ălcarea cu bun ă știință a reglement ărilor
naționale de drept administrativ și a normelor interna ționale în materie
de integritate și conflicte de interese94.
Ca în orice alt ă instituție, se pot întâlni acte de corup ție pentru
angajarea anumitor persoane sau a so ților, rudelor, prietenilor.

ușor specula c ă acești inspectori nu au avut o “viziune” comun ă cu a membrilor CSM,
mai ales c ă intră în atribu țiile inspectorilor verificarea și cercetarea abaterilor
disciplinare și deontologice inclusiv ale membrilor CSM. Mai mult, ca dovad ă a lipsei de
criterii în revocarea și angajarea inspectorilor CSM, prin comunicatul CSM din
09.04.2009 se comunic ă numele noilor inspectori, din care o parte provin chiar din
rândul celor tocmai revoca ți.
93 Societatea pentru Justi ție, Comunicat de pres ă din 07.01.2008 , la www.sojust.ro.
94 S-ar putea argumenta c ă, la acea dat ă, legisla ția noastr ă nu interzicea ca din comisia
de examinare s ă facă parte un coleg de instan ță cu unul dintre candida ți. Însă sunt
incidente dispozi țiile cu privire la neutralitate, impar țialitate, obiectivitate și aparen ță
reglementate în Modelul de Cod de Conduit ă a Agen ților Publici adoptat prin
Recomandarea nr. (2000) 10 a Comitetului Mini ștrilor al Consiliului Europei.

40Relevante în acest context sunt rezultatele din sondajului Gallup din
ianuarie 2008: 27% dintre grefieri afirm ă că atunci când se fac
angajări în institu ția unde lucreaz ă sunt importante leg ăturile informale
cu persoane din institu ție, 20% afirm ă că importante la angajare sunt
legăturile de familie, iar 3% pomenesc de cadouri sau bani oferi ți celor
din institu ție.
De asemenea, în acelea și modalit ăți pot fi influen țate deciziile de
evaluare sau de promovare a personalului. Astfel, în acela și sondaj,
43% dintre grefieri sus țin necesitatea ca promov ările să se bazeze pe
meritul individual, ceea ce atest ă suspiciunile crescute asupra corecti-
tudinii în acest sector.
b. Sectorul de salarizare este și el unul dintre punctele vulnerabile.
Grefierilor li se acord ă premii, stimulente, de c ătre conduc ătorul
instituției dup ă criterii imprevizibile, lipsite de transparen ță și, în
general, lipsite de obiectivitate. Prin urmare, șeful institu ției poate s ă
își atragă în jurul s ău un personal obedient, dac ă îl stimuleaz ă cu
anumite sume de bani, cu bilete la pre țuri reduse în sta țiuni, cu facilita-
rea particip ării la seminarii de preg ătire
ș.a.m.d. De exemplu, pre șe-
dintele Tribunalului poate decide acordarea salariului de merit unei per-soane pe care apoi o implic ă în comisia de licita ție constituit ă la nivelul
Tribunalului cu „misiunea” de a dirija licita țiile pentru achizi ționarea de
bunuri și servicii pentru instan ță în direc ția dorită de președinte.
Organiza țiile neguvernamentale și presa au relevat modul arbitrar
de acordare a premiilor și stimulentelor în institu ții precum Ministerul
Justiției, Administra ția Națională a Penitenciarelor sau Consiliul Supe-
rior al Magistraturii
95. În astfel de cazuri, acordarea discre ționară a
unor sume de bani poate atrage b ănuieli cu privire la integritatea per-
sonalului și corectitudinea exercit ării funcției lor.
c. Și achizițiile publice reprezint ă un sector vulnerabil la corup ție.
Ca orice administra ție, instan țele judec ătorești, parchetele, sec țiile de
poliție, penitenciarele au nevoie s ă achiziționeze diverse bunuri sau
servicii în vederea func ționării lor. Prin urmare, este aplicabil ă legislația
cu privire la achizi țiile publice: prin atribuire direct ă, licitație etc. Pentru
a dirija o achizi ție public ă către un anumit beneficiar, exist ă posibili-
tatea anun țării reprezentan ților doar a anumitor firme pentru a par-
ticipa la procedur ă sau să se procedeze la o evaluare arbitrar ă etc. Mai
ales când din astfel de comisii fac parte și magistra ții, exist ă puține
șanse ca neregulile existente s ă fie descoperite sau ca membrii comisiei
să fie sanc ționaț
i, din moment ce contesta țiile împotriva acestor
proceduri se solu ționează chiar la acea instan ță. Evident, în domeniul
achizițiilor publice pot fi supuse actelor de corup ție toate persoanele

95 A se vedea comunicatul Indecen ța, ipocrizia și dispre țul puterii executive , din
26.09.2008, emis de Uniunea Na țională a Judec ătorilor din România, disponibil la
www.unjr.ro.

41implicate: achizitorul responsabil de procedur ă, finanțistul care funda-
menteaz ă nevoia, decidentul care aprob ă nevoia și procedura, evalua-
torii care decid asupra ofertelor, juristul care r ăspunde de încheierea
contractului, managerul de achizi ție care r ăspunde de supravegherea
contractantului și eliberarea tran șelor de bani.
În acela și context, este de men ționat posibilitatea delapid ării fondu-
rilor institu ției. În aceast ă categorie, ar intra inclusiv modul abuziv de
utilizare a serviciului intern de transport de persoane sau corespon-dență, a telefoanelor institu ției, a produselor de birotic ă, a modului de
decontare a chiriei ori a tichetelor de transport. Acestea îns ă nu trebuie
confundate cu faptele de corup ție căci, referindu-ne la defini ția acestei
noțiuni așa cum am acceptat-o mai sus, ele nu sunt comise în leg ătură
cu „puterea încredin țată”, constituind prin urmare abateri disciplinare
sau infrac țiunea de abuz în serviciu.

5. Diagnoza corup ției din sistemul juridic

Influențând negativ impar țialitatea decidentului, corup ția afecteaz ă
astfel corectitudinea deciziilor luate. Am v ăzut mai sus ce este corup ția și
unde anume se poate manifesta ea în cadrul sistemului juridic. Vom vedea acum ce anume cauzeaz ă corupția judiciar ă și care sunt formele ei de
manifestare. De asemenea, vom analiza mijloacele folosite pentru coru-
pere și vom ar ăta cum are loc contactul între cel corupt și corupător. În
final, vom stabili tipurile de corup ție și efectele pe care aceasta le produce
direct asupra personalului și sistemului și, indirect, asupra societ ății.
5.1. Etiologia corup ției
Corupția este un fenomen social complex. Cauzele corup ției și
factorii care favorizeaz ă apariția corup ției sunt multiple: de natur ă
juridică (instabilitatea legislativ ă, reglement ări incomplete, necorel ări
între norme, hot ărâri judec ătorești nepredictibile, practic ă judiciar ă
neunitar ă), de natur ă politică (Parlamentul dezincrimineaz ă infracțiuni
de corup ție sau le sanc
ționează mai ușor ori chiar inten ționează des-
ființarea institu țiilor anticorup ție, Președintele țării grațiază persoane
condamnate pentru corup ție, parlamentarii blocheaz ă cercetarea de
către procurori în dosarele de corup ție privind mini ștrii), administrativ ă
(comportamentul func ționarilor, birocra ție, lipsa autorit ății), social ă
(inegalitate social ă), economic ă (aspira ția la bun ăstare și confort).
Raportat la sistemul juridic, cauzele și factorii care contribuie la
răspândirea corup ției sau la conturarea percep ției despre corup ție sunt:
a. Deficitul de informa ție
– Conduita personalului : dacă organul judiciar las ă impresia c ă nu
cunoaște cauza ori nu are interes s ă soluționeze cu celeritate un dosar

42sau dac ă acordă amânări nejustificate, respectiv dac ă nu cunoa ște pro-
cesul de circula ție intern ă a documentelor și a dosarelor, ori locul în care
se găsește o informa ție, toate acestea vor crea cet ățeanului impresia fie
că interesul personalului fa ță de situa ția sa particular ă trebuie „stimulat”,
fie că acestea sunt semnale ale unei cereri de mituire;
– Lipsa informa țiilor despre func ționarea sistemului : de multe ori
cetățeanul nu î și cunoaște drepturile, dar nici nu are acces la informa ții
despre modul de func ționare a sistemului legal din România pentru a-i
fi protejate drepturile, ceea ce îl face credul fa ță de cei care pretind
foloase pentru a gr ăbi sau a asigura rezolvarea problemei sale;
– Accesul deficitar la legisla ție al popula ției: legisla ția din România
este disponibil ă gratuit doar în anumite condi ții96. Actele normative nu
sunt accesibile pentru justi țiabilii cet ățeni străini sau minorit ățile
naționale, nefiind înc ă traduse în limbile de circula ție interna țională sau
a acestor minorit ăți. Ghidurile existente pe site-ul unor institu ții sau în
unele instan țe sunt mai degrab ă reproduceri ale textelor de lege decât
broșuri în care s ă se explice pe în țelesul cet ățeanului de rând drepturile
sale și căile procedurale pe care le are la îndemân ă pentru ap ărarea
acestora;
– Slabul acces la jurispruden ță: aplica ții electronice gratuite pentru
jurispruden ță există doar pentru uzul intern al unor instan țe și
parchete. Publicul nu are la dispozi ție o baz ă d e d a te , n i c i m ăcar cu
privire la dosarele în care este implicat. La 31 ianuarie 2006 a intrat în vigoare obliga ția ca toate instan țele să publice jurispruden ța pe
internet
97, însă sunt și în prezent instan țe care nu au introdus datele
necesare. Deocamdat ă se dezvolt ă programul Jurindex, care cuprinde
până în prezent numai deciziile cur ților de apel din 2008;
– Colaborarea neadecvat ă cu presa: deseori, în presă apar informa ții
confiden țiale din cursul procedurilor judiciare, ca urmare de cele mai
multe ori a unor în țelegeri dintre anumi ți jurnali ști și angaja ți. De
exemplu, în schimbul informa țiilor primite în mod regulat de la
conducătorul unei institu ții judiciare, acesta va beneficia de protec ția
trustului respectiv de pres ă împotriva criticilor publice cu privire la
activitatea sa ori a institu ției, sau mass-media va fi folosit ă chiar
pentru r ăzbunări personale ori presiuni.
b. Lipsa controlului și a responsabilit ății
– Lipsa democra ției judiciare: din nefericire, mai sunt reguli
nescrise, ce caracterizeaz ă sistemul și care sunt perpetuate din cauza
lipsei unei culturi deontologice, cum ar fi acelea c ă șefii nu pot fi
criticați, cazurile de incompeten ță trebuie acoperite, actele de corup ție
nu se dezv ăluie public, trebuie câ știgată favoarea presei, asocia ț
ia sau

96 Guvernul a pus la dispozi ție un site http://legislatie.just.ro. Îns ă pentru a accesa un
anumit act normativ cel interesat ar trebui deja s ă cunoasc ă o serie de date primare:
numărul actului și data apari ției acestuia.
97 Portalul instan țelor judec ătorești la http://portal.just.ro.

43sindicatul institu ției trebuie sl ăbite sau discreditate, liderilor acestora li
se neag ă reprezentativitatea etc.;
– Neimplicarea societ ății civile în monitorizarea sistemului: nu exist ă
deschidere din partea instan țelor și parchetelor pentru a colabora cu
organiza ții neguvernamentale pentru a identifica punctual disfunc țio-
nalitățile organizatorice; acolo unde exist ă rapoarte de evaluare
externe, acestea sunt ignorate, iar concluziile și recomand ările nu sunt
implementate;
– Pregătire profesional ă deficitar ă: și independen ța, și integritatea
au la baz ă o temeinic ă pregătire profesional ă. Dacă însă aceasta este
una deficitar ă, iar personalului i se ofer ă ocazia s ă obțină
extra-câ știguri, șansele de corupere cresc;
– Birocra ția excesiv ă și dezorganizarea: circuitul greoi al dosarelor și
al datelor primare, procedurile formale și îndelungate în lucrul cu
publicul, func ționarii nepolitico și, plimbarea cet ățeanului pe la mai
multe ghi șee, îl vor determina pe acesta s ă apeleze la cuno ștințe ce
lucrează în sistem sau la mijloace de corupere. Acestea sunt permise
de insuficienta monitorizare a procedurilor administrative din interiorul instituției, neaplicarea la timp sau adecvat ă a sanc țiunilor disciplinare
ori trecerea sub t ăcere a actelor neetice;
– Frica de represalii: orice angajat care are cuno ștință de acte
ilegale sau neetice ale colegilor, șefilor, subordona ților este obligat,
respectiv dator s ă le sesizeze organelor în drept. Din cauza riscului
expunerii, în realitate prea pu ține fapte sunt reclamate, de și nesesi-
zarea organelor judiciare în situa ția luării la cuno ștință a comiterii unei
infracțiuni la locul de munc ă este ea îns ăși infrac țiune
98. Doar în
codurile deontologice ale poli țiștilor și personalului din sistemul de
penitenciare se prevede în mod expres interzicerea toleran ței actelor
de corup ție și informarea superiorilor și a organelor competente cu
privire la cazurile de corup ție despre care a luat cuno ștință99, iar
încălcarea acestor atribu ții poate atrage r ăspunderea disciplinar ă, civilă
sau penal ă. De altfel, în cadrul sondajului Gallup din ianuarie 2008,
29% dintre grefieri afirm ă că în institu ția lor nu sunt încuraja ți, fără
teama de repercusiuni, s ă semnaleze cazuri de comportament necores-
punzător, iar 42% nu sunt încuraja ți să critice anumite decizii ale
superiorilor. Pentru asigurarea unei protec ții împotriva repercusiunilor
asupra celui care ar sesiza fapte ilicite sau neetice, au fost adoptate
două legi: a protecției martorilor100 și a protecției avertizorilor de

98 Legea prevede obliga ția ca cel care ia cuno ștință de săvârșirea unei infrac țiuni de
serviciu sau în leg ătură cu serviciul să anunțe de îndat ă procurorul; aceea și obliga ție
există pentru persoana care ocup ă o funcție de conducere, cu privire la orice infrac țiune
care se comite în institu ția sa (art. 214 și 227 C.proc.pen, respectiv art. 263 C.pen.),
sau pentru cel cu atribu ții de control și care are date și informa ții despre infrac țiuni de
competen ța D.N.A. (art. 14 alin.1 din O.U.G. nr. 43/04.04.2002);
99 Art. 19 din Codul de etic ă și deontologie al poli țistului, art. 6 lit. k din Codul deontologic
al personalului din sistemul administra ției penitenciare.
100 Legea nr. 682/19.12.2002 privind protec ția martorilor , publicat ă în M.Of. nr. 964 din
28 decembrie 2002.

44integritate101. În acest context, amintim și rolul presei și al asocia țiilor
profesionale, care este esen țial pentru expunerea abuzurilor, presiunea
publică dovedindu-se de multe ori de mare efect;
– Mecanisme de r ăspundere deficitare: corupția înflore ște unde
riscul de expunere și de sanc ționare este redus. În momentul de fa ță,
prin desfiin țarea recursului în anulare, judec ătorii din recurs pot
pronunța orice hot ărâre, neexistând o alt ă c a l e d e a f i r ăsturnată102.
Pericolul arbitrariului este astfel foarte mare. De și în cursul timpului au
fost semnalate erori judiciare foarte grave, nu au existat niciun fel de sancțiuni pentru cei care le-au comis. Impunitatea fa ță de erorile
comise cu inten ție sau grav ă neglijen ță, cu toate c ă există dispozi ții
vizând r ăspunderea disciplinar ă sau cea penal ă, atrag costuri mari
pentru justi țiabili și societate, precum și cultivarea sentimentului c ă
magistra ții sunt deasupra legii. În acela și timp, tolerarea unor astfel de
cazuri care sunt doar punctuale în prezent, face ca blamul public s ă se
extindă și asupra marii majorit ăți a magistra ților și celorlal ți agenți
publici care sunt corec ți. La toate acestea se adaug ă riscurile sc ăzute
de sanc ționare a agentului public incorect. Lipsa de integritate este
accentuat ă de nesanc ționarea descurajant ă a corup ților: dup ă cum
vom ar ăta mai jos, în practic ă cuantumul sanc țiunilor aplicate de
instanțe celor judeca ți pentru infrac țiuni de corup ție este mic; or, dac ă
aceștia nu sunt sanc ționați cu pedepse dure, dac ă nu își pierd locurile
de munc ă, dacă procesele dureaz ă mult, se dezvolt ă o cultur ă a
impunit ății care genereaz ă mai mult ă corupție103;
– Reglement ări ce permit decizii discre ționare : corupția poate ap ă-
rea în leg ătură cu modul în care poli țiștii și procurorii decid începerea
urmăririi penale, sau cu situa țiile de preluare a cauzelor de la organul
de cercetare penal ă la procuror ori de la procurorul de caz la procurorul
de la parchetul ierarhic superior, sau cu modul de exercitare a atribu-țiilor procurorilor de a decide netrimiterea în judecat ă, sau cu criteriile
de aplicare a unei sanc țiuni administrative în loc de una penal ă celui
cercetat, sau cu stabilirea cuantumului pedepselor aplicate de judec ă-
tori. Aceasta pentru c ă la luarea deciziilor enumerate stau doar criterii
generale prev ăzute de lege, în rest puterea de apreciere pe care o are

101 Avertizorii de integritate ( whistleblowers ) sunt persoane din interiorul unei institu ții, ori
foști angaja ți sau membri ai unor organiza ții care raporteaz ă încălcări ale legii și regu-
lamentelor, fraude, acte de corup ție, la care au fost martori sau pe care le-au desco-
perit, către cei care au competen ța sau voin ța de a lua m ăsurile corective necesare, fie
din sistem (superiori, colegi), fie din afara sa (media, organiza ții de tip watch-dog ,
juriști). Asemenea avertizori au dezv ăluit mari nereguli din firme private, cum sunt cele
de tutun, sau chiar din interiorul F.B.I. ori al Comisiei Europene.
102 Erorile judiciare sunt înc ă un tabu în România. Presa a relevat posibile mari gre șeli în
cauzele Țundrea și Vișan. În alte țări, dezbaterile pe acest subiect sunt intense – a se
vedea cazurile Dreyfus, Villemin, Toulouse sau d`Outreau în Fran ța, ori The Innocence
Project în SUA.
103 UNDP, Anticorruption practice note, 2004, suscit.

45organul judiciar fiind decisiv ă104. Pe aceast ă putere de apreciere se
explică modul diferit de aplicare a legii de judec ători diferi ți la cazuri
similare: de exemplu, diferen țele mari de pedepse aplicate în dosare
distinct dar pentru acela și tip infrac țiuni comise în acelea și condiții, sau
arestarea unor inculpa ți și nearestarea altora de și sunt b ănuiți de
comiterea unor fapte identice, ori întreruperea execut ării pedepsei
pentru unii condamna ți și respingerea cererilo r similare pentru al ții.
Chiar legea utilizeaz ă termenul „apreciaz ă” când se refer ă la
atributul judec ătorului de a decide sesizarea altor organe ce ar putea
sancționa administrativ pe cel cercetat penal (art. 12 C.proc.pen.), de
a dispune refacerea sau completarea raportului de expertiz ă (art. 115
alin. 2 C.proc.pen.), de a decide revocarea arest ării preventive
(art. 1403 alin. 7 C.proc.pen.), de a admite asisten ța juridic ă din oficiu
celui care nu î și poate face singur ap ărarea (art. 171 alin. 2 și art. 172
alin. 3 C.proc.pen.), de a disp une amânarea sau întreruperea
executării pedepsei (art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen.), de a scurta
termenul de citare în pricinile urgente (art. 89 alin. 1 C.proc.civ.) sau când se refer ă la capacitatea procurorului de a propune arestarea
preventiv ă (art.138 alin. 3 C.proc.pen.) ori înlocuirea sau revocarea
acesteia (art.139 alin. 3
1 C.proc.pen.), sau la capacitatea acestuia de a
pune concluzii în cauzele civile (art. 45 C.proc.civ.). De asemenea, termenul „apreciere” este întâlnit deseori în cuprinsul motiv ărilor
deciziilor judiciare, ceea ce creeaz ă senzația întemeierii hot ărârii pe
elemente subiective. Or, noi sus ținem în mod ferm c ă judecătorul nu
poate „aprecia” starea de fapt, ci s ă o „rețină”; nu poate „aprecia”
starea de drept, ci s ă o „constate”, nu poate „aprecia” c ă se impune
condamnarea inculpatului, ci s ă „decid ă” în acest sens. Singura
„apreciere” care este permis ă legal este în leg ătură cu mijloacele de
probă, dar aici acest termen este utilizat în sens de „evaluare” a
acestora, ca opera țiune logic ă.
c. Oportunit ăți
– Salarii mici: veniturile lunare ale magistra ților sunt mul țumi-
toare
105, însă cele ale personalului auxiliar și conex, în special ale arhi-
varilor și agenților procedurali sunt foarte sc ăzute, ceea ce poate favo-
riza corup ția administrativ ă. Dar cre șterea veniturilor nu este singura
garanție a reducerii corup ției (de altfel, între 2005 și 2008 salariile
magistra ților s-au dublat, îns ă și numărul de dosare de corup ție

104 Reamintim defini ția UNPD a corup ției: Corupția = (Monopol + Putere discre ționară) –
(Responsabilitate + Integritate + Transparen ță); respectiv cea a lui Klitgaard:
Corupția=Monopol + Putere discre ționară – Responsabilitate . Prin „responsabilitate” se
înțelege, în primul rând, „transparen ța”.
105 La judec ătorii, tribunale și curți de apel activeaz ă un num ăr de cca. 4100 de judec ători.
Indemniza țiile lor nete lunare se situeaz ă, în prezent, între 1.900 si 6.670 lei, f ără a fi
luat în calcul sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic ă, un drept aflat în
prezent în litigiu. A se vedea comunicatul din 13 ianuarie 2009 a Uniunii Na ționale a
Judecătorilor din România pe site-ul www.unjr.ro.

46implicând judec ători și procurori a crescut), ci trebuie înso țită de schim-
bare de atitudini, stabilirea unui sistem meritocratic de exercitare a funcției, respectiv instituirea și aplicarea unor reglement ări anticorup ție;
– Restricțiile impuse de natura func ției: legea stabile ște interdic ția
personalului din sistemul juridic de a mai desf ășura alte activit ăți, cu
excepția funcțiilor didactice din înv ățământul superior juridic. Aceast ă
interdicție afecteaz ă, fără nicio ra țiune, inclusiv personalul auxiliar din
instanțe și parchete, care este împiedicat în a ob ține venituri suplimentare
legale, de și acesta nu este implicat direct în luarea deciziilor judiciare;
– Contactul direct cu publicul: puterea discre ționară, combinat ă cu
contactul direct cu publicul, genereaz ă vulnerabilit ăți . T o t u n a s t f e l d e
efect îl are și activitatea îndelungat ă în acela și post: dac ă o persoan ă
exercită atribuții în acela și post o perioad ă îndelungat ă, se creeaz ă rela
ții
înăuntrul și în afara institu ției care pot încuraja ascunderea corup ției și
favoritismul – este vorba în special de cei care lucreaz ă direct cu publicul,
dar și cei de la compartimentele auxiliare, cum ar fi resursele umane;
– Cauze cu miz ă important ă: dorința de îmbog ățire rapid ă este
stimulat ă de solu ționarea unor cauze având ca obiect bunuri cu valori
mari, sau implicând politicieni ori oameni de afaceri cerceta ți penal,
care își pot permite s ă ofere importante sume de bani sau alte foloase
pentru ob ținerea unor solu ții favorabile.
d. Condiții sociale
– Frecventarea acelora și medii, școli, asocia ții, respectiv relații apro-
piate de familie: relațiile astfel create faciliteaz ă contactul direct cu
persoane care exercit ă funcții judiciare, ceea ce poate favoriza darea
de mită și traficul de influen ță. Pericolul crescut a unor astfel de rela ții
dintre magistra ți, grefieri, poli țiști cu fo știi lor colegi deveni ți avocați,
respectiv puterea de influen țare din partea politicienilor care sunt
și
avocați au determinat legiuitorul s ă introduc ă anumite interdic ții de
practicare a avocaturii.
ART. 82
1 din Legea nr. 161/2003:
(1) Deputatul sau senatorul care, pe durata exercit ării mandatului
de parlamentar, dore ște să exercite și profesia de avocat nu poate
să pledeze în cauzele ce se judec ă de către judec ătorii sau tribunale
și nici nu poate acorda asisten ță juridică la parchetele de pe lâng ă
aceste instan țe.
(2) Deputatul sau senatorul aflat în situa ția prevăzută la alin. (1) nu
poate acorda asisten ță juridică învinuiților sau inculpa ților și nici nu
îi poate asista în instan țe în cauzele penale privind:
a) infrac țiunile de corup ție, infrac țiunile asimilate infrac țiunilor de
corupție, infrac țiunile în leg ătură directă cu infrac țiunile de corup ție,
precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comuni-
tăților Europene, prev ăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corup ție, cu modific ările și
complet ările ulterioare;

47b) infrac țiunile prev ăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea
traficului și consumului ilicit de droguri, cu modific ările și
complet ările ulterioare;
c) infrac țiunile privind traficul de persoane și infracțiunile în leg ătură
cu traficul de persoane, prev ăzute în Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modific ările și
complet ările ulterioare;
d) infrac țiunea de sp ălare a banilor, prev ăzută în Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea și sancționarea sp ălării banilor, cu modific ările
ulterioare; e) infrac țiunile contra siguran ței statului, prev ăzute în art. 155 –
173 din Codul penal; f) infrac țiunile care împiedic ă înfăptuirea justi ției, prev ăzute în art.
259 – 272 din Codul penal; g) infrac țiunile contra p ăcii și omenirii, prev ăzute în art. 356 – 361
din Codul penal.
(3) Deputatul sau senatorul aflat în situa ția prevăzută la alin. (1) nu
poate s ă pledeze în cauzele civile sau comerciale împotriva statului,
a autorit ăților sau institu ț
iilor publice, a companiilor na ționale ori a
societăților naționale în care acestea sunt p ărți. De asemenea, nu
poate s ă pledeze în procese intentate statului român, în fa ța
instanțelor interna ționale.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) nu se aplic ă în cauzele în care avo-
catul este parte în proces sau acord ă asisten ță ori reprezentare
soțului sau rudelor pân ă la gradul IV inclusiv.

Relațiile civile ori de rudenie dintre cei implica ți în solu ționarea unui
dosar au determinat, de altfel, reglementarea legal ă a unor cauze de
incompatibilitate sau a unor interdic ții.

De exemplu, conform art. 46 din C.proc.pen.: „ Judecătorii care sunt
soți, rude sau afini între ei, pân ă la gradul al patrulea inclusiv, nu
pot face parte din acela și complet de judecat ă”. Iar potrivit art. 48
alin. 2: „ Judecătorul este incompatibil de a participa la judecarea
unei cauze în c ăile de atac, atunci când so țul, ruda ori afinul sau
până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judec ător sau
procuror, la judecarea aceleia și cauze ”.
Conform art. 20 din Legea nr. 51/1995: (1) Profesia de avocat nu
poate fi exercitat ă la instan ța de judecat ă sau la parchetul unde
soțul avocatului sau ruda ori afinul s ău până la gradul al treilea
inclusiv îndepline ște funcția de magistrat. (2) Dispozi țiile alin. (1) se
aplică în mod corespunz ător și avocatului al c ărui soț, rudă ori afin
până la gradul al treilea inclusiv îndepline ște funcția de judec ător la
Curtea Constitu țională ori func ția de judec ător financiar, consilier de
conturi sau procuror financiar la instan țele Cur ții de Conturi.
(3) Dispozi țiile alin. (1) se aplic ă în mod corespunz ător și la Par-
chetul de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție, precum și la

48Departamentul Na țional Anticorup ție. (4) Dispozi țiile alin. (1 )-(3) se
aplică și avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator
sau salarizat în cadrul profesiei, care se folose ște de forma de
organizare profesional ă ori de raporturile de conlucrare profesional ă
stabilite în condi țiile legii în scopul elud ării acestor interdic ții, sub
sancțiunea săvârșirii unei abateri disciplinare grave .
Dar mai sunt îns ă și situații nereglementate în legisla ție, care
implică legătura dintre dou ă persoane care ar trebui s ă le împiedice s ă
soluționeze dosarul: de exemplu, rela ția de concubinaj dintre doi
judecători care sunt membri în acela și complet, sau rela ția consensual ă
dintre judec ător și avocat, ori calitatea de so ț a judec ătorului din c ăile
de atac cu cel care a pronun țat hotărârea atacat ă în materie civil ă.
– Toleran ța din partea societ ății: în multe domenii, popula ția con-
sideră „normal ă
” plata unor sume de bani suplimentare pentru ob ți-
nerea de servicii. A șa cum, de regul ă, cel care apeleaz ă la medic con-
sideră normal ă plata unei sume suplimentare de bani, tot astfel atunci
când este angrenat în procedurile judiciare cel implicat se gânde ște mai
degrabă la cum ar putea câ știga favorul organului judiciar decât la
susținerea în mod corect a cazului. În acest sens, Barometrul de opinie
publică 2007 al Funda ției Soros relev ă că cei care au contact cu justi ția
(tribunal, notariat, cabinet de avocatur ă) au cuno ștințe pe care se pot
baza în propor ție de 11% în 2007106, iar cei care au contact cu poli ția
în propor ție de 12,5%107. Aceast ă neîncredere e sporit ă de men-
talitatea între ținută prin intermediul mass-media cum c ă magistra ții
răspund la influen țele politicului;
– Necultivarea onoarei, integrit ății: morala din sistemul judiciar reflect ă
morala din societatea româneasc ă, care este una sc ăzută. Aceasta pentru
că sub aspectul eticii nu exist ă verificări ale candida ților la recrutare, iar
pe parcursul carierei evalu ările sunt mai degrab ă formale și eventual
chiar un mijloc de presiune din partea deciden ților. Seminarii
specializate în probleme de etic ă și imparțialitate sunt prea pu ține, iar
în chestiuni de anticorup ție interne sunt inexistente. Cultura interesului
public o întâlnim mai degrab ă promovat ă în rândul poli țiștilor decât
printre cei care activeaz ă în sistemul instan țelor și parchetelor;
– Obișnuința sau instinctul: cât timp angajatul a fost implicat în acte
de corup ție și nu a fost sanc ționat, ori dac ă și cei din jurul s ău
procedeaz ă la fel, el va fi încurajat moral s ă adopte sau s ă continue
aceeași conduit ă incorect ă.
5.2. Forme de corup ție
Așa cum am ar ătat mai sus, formele legale de corup ție penal ă sunt
cele reglementate în Codul penal și Legea nr. 78/2000. Referitor la

106 Valorile sunt de 26% în 1998, 19% în 2002, 8% în 2005.
107 Valorile sunt de 29% în 1998, 18% în 2002, 9% în 2005.

49definiția mai mult de natur ă etică decât legal ă pe care am adoptat-o în
prezentul studiu, exist ă mai multe forme de corup ție ce se pot întâlni în
orice domeniu, inclusiv în procesul de luare a deciziilor judiciare, a celor administrativ-judiciare și a celor pur administrative. Coroborând
datele ob ținute din investiga țiile oficiale efectuate și sancțiunile aplicate
până în prezent cu situa țiile ipotetice deduse din vulnerabilit ățile de
sistem dezv ăluite mai sus, formele de corup ție prezente în sistemul de
administrare a justi ției sunt urm ătoarele:
– darea-luarea de mit ă: implic ă două persoane, cea care promite
sau dă un bun sau alt folos și cea care îl solicit ă sau prime ște pentru
îndeplinirea licit ă sau ilicit ă a unui act care intr ă în atribu țiile de ser-
viciu, neavând importan ță cui apar ține inițiativa actului de corupere
108;
– traficul de influen ță: privește un folos procurat celui care face
promisiunea c ă va interveni pe lâng ă un agent public pentru a îndeplini
sau nu un act ce intr ă în competen ța sa;
– primirea de cadouri : implic ă primirea unor foloase în timpul
exercitării atribu țiilor, fără un scop neap ărat de deturnare a modului de
soluționare a dosarului, dar care poate favoriza crearea unor leg ături
neetice;
– ungere : este vorba de foloase date agen ților oficiali pentru a
grăbi desfășurarea legal ă a unei proceduri sau pentru ca nu cumva
partea advers ă să intervin ă ea mai înainte;
– frauda : se refer ă la falsificarea de date sub forma falsului intelec-
tual, falsului în înscrisuri, favorizarea infractorului;
– șantajul : presupune ob ținerea de foloase prin presiuni sau for ță –
de exemplu, se poate amenin ța cetățeanul incorect cu uzul armei,
aplicarea unor sanc țiuni administrative sau demararea unui dosar penal
dacă nu adopt ă o anumit ă conduit ă;
– favoritismul : desemneaz ă ajutorul dat celor apropia ți (prieteni,
asociați) pentru numirea în anumite posturi pe criterii ce țin de rela ții
de amici ție și nu de competen ță. Din acest punct de vedere, cele mai
vulnerabile decizii sunt cele de numire în posturi ce se ocup ă fără
examen sau unde probele orale sunt decisive: transferul judec ătorilor
la alte instan țe, numirea procurorilor la DNA sau DIICOT, promovarea
judecătorilor la Înalta Curte, numirea inspectorilor judiciari la CSM,
numirea primului-grefier la instan țe;
– nepotismul : formă de favoritism constând în facilitarea angaj ării
în sistem a so țului sau rudelor, în condi ții ilegale;
– delapidare : privește deturnarea fondurilor publice;
– folosirea informa țiilor confiden țiale: se refer ă la utilizarea pentru
sine sau prieteni a informa țiilor cunoscute în exercitarea atribu țiilor de
serviciu (de exemplu, un executor judec ătoresc cump ără printr-un

108 Mita face parte din categoriile de motivație a angajatului. Din punctul de vedere al
efectelor sale, mita este o form ă de recompens ă. A se vedea Eugen Burdu ș, Gheorghi ță
Căprărescu, Motivația, în „Fundamentele managementului organiza ției”, Editura
Economic ă, Bucure ști, 1999, p. 486.

50intermediar imobilul scos la licita ție pe care îl atribuie acestuia la un
preț mic);
– comision reciproc (kickbacks ): o persoan ă face un favor ilegal
unei alte persoane, iar aceasta din urm ă procedeaz ă și ea la fel, ilegal,
în favoarea primei persoane; de exemplu, o persoan ă este promovat ă
de conduc ătorul institu ției pe un anumit post ca s ă faciliteze acestuia
sustragerea anumitor bunuri prin intermediul s ău sau administratorul
instituției cump ără consumabile f ără licitație de la un produc ător care îl
recompenseaz ă cu un comision din suma încasat ă de la institu ție.
În Anexa III am prezentat câteva exemple de cazuri cu persoane
care activeaz ă în sistemul juridic și care au fost condamnate definitiv
pentru comiterea unor infrac țiuni de corup ție în perioada 2004-2008.
Exemplele oferite relev ă faptul c ă cel mai des, în practic ă, este întâlnit ă
corupția sub forma d ării-luării de mit ă și a traficului de influen ță,
comise în scopul de a influen ța decizia procurorului sau a judec ătorului.

5.3. Mijloace de corupere Cazurile instrumentate de organele judiciare în perioada 2004-2008
ne permit s ă
formul ăm anumite constat ări cu privire la bunurile sau
serviciile ce constituie obiect al infrac țiunilor de corup ție și cu privire la
situațiile în care acestea se ofer ă sau se primesc.
Astfel, foloasele ce au constituit mijloace de corupere au fost:
– bani (lei, euro sau dolari americani, cash ori pe card, plat ă facturi,
cota parte din afacerile „protejate”, împrumut de bani);
– bunuri date sub form ă de cadou109 sau vândute cu pre ț diminuat
(bijuterii, produse alimentare, prod use electronice, produse electro-
casnice, mobil ă, autoturisme, set anvelope, combustibil, îmbr ăcăminte,
cosmetice, materiale de construc ție, animale, arme de vân ătoare,
icoane) ori date în folosin ță (autoturisme);
– servicii (sejururi la mare, excursii în str ăinătate, facilitarea procu-
rării unei locuin țe, a unui loc de munc ă, asigurare menaj în locuin ță);
– favoruri (nedepunerea unei plângeri administrative sau penale
împotriva celui mituit, favoruri sexuale, transfer).
Din cauzele instrumentate de organele judiciare pân ă acum, se
observă că valorile cele mai mari ale acestor foloase sunt în dosarele cu
miză mare – cele comerciale, unde sumele de bani din proces sunt foarte
mari și cele penale, unde în joc este libertatea persoanei. Valoarea

109 În Albania, oferirea de cadouri unui judec ător, inclusiv de c ătre cei implica ți în proce-
durile judiciare, nu este considerat ă un act ilicit, chiar dac ă aceasta vine din partea
celor care au beneficiat de o hot ărâre pronun țată de judec ătorul respectiv. În unele
localități din România, exist ă asemenea practici din partea marilor firme de avocatur ă
sau de insolven ță, cu prilejul unor s ărbători, ori practica oferirii unui buchet de flori sau
a unui pachet de cafea magistratului. În m ăsura în care valoarea darului este simbolic și
asemenea comportamente sunt tolerate, se poate purta mai degrab ă o discu ție dacă un
asemenea comportament este etic sau nu, mai degrab ă decât a se discuta dac ă este
vorba despre un act de corup ție.

51diferă și în func ție de pozi ția celui care efectueaz ă cercetarea penal ă
(grad superior, func ție de conducere) și de posibilit ățile celui cercetat
(cetățean str ăin, om de afaceri). Suma pretins ă este aproape întot-
deauna mai mare decât suma primit ă.
Foloasele care constituie mijlocul de corupere pot proveni din
domeniul privat (banii pl ătiți de justi țiabili) sau din fondurile publice
(deturnare de fonduri).
Momentul în care se poate interveni pentru afectarea corectitudinii
procedurii este fie la începutul, fie la sfâr șitul acesteia. De regul ă, se
intervine la organele care de țin monopolul demar ării procedurilor
(organe de constatare precum Garda Financiar ă sau poli ța din serviciul
circulație; organe judiciare cum sunt poli ția judiciar ă și procurorii) și la
cele care iau hot ărârea decisiv ă, finală (instan țele de recurs).
De asemenea, folosul se poate da și după îndeplinirea, în condi ții
legale, a actului de c ătre organul judiciar (primire de foloase necuve-
nite). Un astfel de folos dat în mod repetat, creeaz ă un obicei și devine
de fapt o promisiune de mituire.
5.4. Modalit ăți de corupere
Atunci când corup ția implic ă cel pu ț
in două persoane, contactul
dintre ele se poate produce în dou ă modalit ăți:
– direct: ceea ce fie necesit ă o mare încredere între cei implica ți, de
regulă bazată pe rela ții de prietenie sau contacte precedente, ori pe
recomandarea din partea unei alte persoane în care agentul public are încredere; fie presupune un mijloc de presiune, rezultat din rela ții de
autoritate sau chiar în urma șantajului;
– indirect: în aceast ă modalitate se apeleaz ă la intermediari. Ace știa
pot fi actuali sau fo ști colegi, membrii familiei
110 sau persoane cu care
oficialul intr ă des în contact, cum ar fi personalul auxiliar sau avoca ții în
cazul magistra ților, ori chiar vecinii acestuia.
Contactul poate fi pentru un singur act de corupere, sau poate fi
repetat (infrac țiune continuat ă).
5.5. Scopul coruperii a. Se poate cere-oferi mit ă pentru a distorsion a procedura judiciar ă
sau a exercita atribu ții administrative în vederea ob ținerii unui act ilegal .
Astfel, intră în prim ă categorie neaplicarea unei sanc țiuni deși legea a
fost înc ălcată, eliberarea unui arestat de și s-ar fi impus men ținerea
privării lui de libertate, schimbarea unei încadr ări juridice în afara teme-
iurilor legale, consemnarea unei alte st ări de fapt în procesul-verbal

110 Judecătorul Aleksandr Karpov, vicepre ședintele Cur ții Supreme din Rusia, a demisionat
pe 17 februarie 2009, ca urmare a arest ării fiului s ău într-un dosar de corup ție. Fiul
magistratului este suspectat c ă a acceptat 30.000 USD pentru a influen ța judec ătorii
Curții într-un dosar ( Juridice.ro , 18.02.2009).

52încheiat, sustragerea sau distrugere a unor probe de la dosar, neemi-
terea unei cita ții, nedepunerea sau sustragerea din dosar a dovezii de
îndeplinire a procedurii de citare sau a comunic ării hotărârii, tergiver-
sarea solu ționării unui dosar, scurgerea de informa ții, men ținerea
inculpatului privat de libertate în arestul poli ției deși trebuia transferat
în penitenciar, stabilirea unui diagnostic favorabil unui de ținut pentru a
obține întreruperea execut ării pedepsei, diminuarea frauduloas ă a
patrimoniului unei societ ăți comerciale aflate în lichidare.
Intră în cealalt ă categorie, privind deciziile administrative: decla-
rarea drept câ știgător al unei licita ții a unui concurent ce avea o ofert ă
inferioar ă celorlal ți, eliberarea unei adeverin țe cum c ă autoturismul
prezentat la înmatriculare nu este procurat ilicit de și realitatea e
contrară, asigurarea protec ției unui grup criminal de c ătre autorit ăți,
folosirea de ținuților la construc ția casei func ționarilor A.N.P. sau a
magistra ților, pontajul personalului în zile lips ă.

b. Dar folosul se ofer ă nu de pu ține ori și pentru a fi îndeplinite acte
legale . Astfel, în Raportul Global asupra Corup ției din 2007 al asocia ției
Transparency International, men ționat mai sus, 10% din responden ții
din 21 țări cuprinse în sondaj au declarat c ă au plătit mită pentru a
obține o solu ție dreapt ă. De exemplu, se poate da mit ă pentru ca
inculpatul, vinovat de comiterea unei infrac țiuni ușoare, să se asigure
că judecătorul va decide executarea pedepsei cu închisoarea nu în
penitenciar, ci în libertate în condi ții de suspendare condi ționată sau
sub supravegherea unui consilier de proba țiune; sau pentru ca
judecătorul să îi aplice sanc țiunea închisorii în limite legale, dar spre
limita minim ă sau chiar mai jos de aceasta, prin re ținerea circumstan-
țelor atenuante care sunt facultative; sau pentru ca organul judiciar s ă
dea curs unei plângeri și să demareze cercet ările contra autorilor unei
fapte ilicite, ori ca judec ătorul să acorde termene mai scurte sau s ă
grăbească redactarea solu ției. Sau, se poate da mit ă fără a cere
organului judiciar s ă facă ceva ilegal, doar ca nu cumva partea advers ă
să intervin ă la acesta s ă-l corup ă pentru a comite un act ilegal.
5.6. Efectele corup ției judiciare
Corupția constituie o amenin țare pentru democra ție, pentru preemi-
nența dreptului și drepturile omului, submineaz ă principiile de bun ă
administrare, echitate și justiție social ă, denatureaz ă concuren ța,
împiedic ă dezvoltarea economic ă și pune în pericol stabilitatea institu-
țiilor democratice și bazele morale ale societ ății. Costurile sociale ale
corupției sunt sumele de bani pierdute pentru comiterea faptei, cheltuie-
lile de investigare ale actului infrac țional, în șelarea încrederii popula ției și
corupția generat ă de corup ție (formarea lan țurilor de corup ți).
Prin înc ălcarea regulilor, îndatoririlor și moralit ății, corup ția dezin-
tegreaz ă societatea, comunit ățile, căci afecteaz ă responsabilitatea,
transparen ța social ă, erodeaz ă încrederea social ă
. În acela și timp,

53încălcarea duce la pierderea integrit ății indivizilor, care vor tr ăi în
minciun ă și standarde contradictorii.
Corupția judiciar ă afecteaz ă integritatea profesionistului din justi ție,
dar și a sistemului ca atare. Ea atinge impar țialitatea ce ar trebui s ă
caracterizeze exercitarea atribu țiilor de serviciu și, în general, afec-
tează responsabilitatea pe toate planurile. Efectele și costurile ridicate
pe care le implic ă corupția judiciar ă, atât direct, cât și indirect, se pot
grupa astfel:
5.6.1. Pentru public și societate în general are loc un declin
moral al valorilor – no țiunile de bine și rău se relativizeaz ă, se furni-
zează un model negativ tinerei genera ții, protec ția drepturilor devine
iluzorie, democra ția se erodeaz ă:
– percep ție negativ ă de ansamblu: existen ța chiar și a unui num ăr
redus de cazuri de corup ție în sistemul juridic va avea un impact
negativ asupra popula ției, pentru c ă acest sistem este tocmai cel
chemat s ă sancționeze corup ția din celelalte domenii. Aceasta duce la
sc
ăderea încrederii în justi ție, crește incertitudinea asupra rostului
justiției și finalității unui proces când nu exist ă predictibilitate și trans-
parență, când sistemul nu func ționează, când procurorii î și cumpără
posturile de șefi iar judec ătorii iau mit ă, când marii corup ți sau marii
infractori sunt sanc ționați mult prea u șor sau scap ă sancționării.
Crescând suspiciunile, justi ția își pierde legitimitatea și astfel scade
eficiența aplicării legilor;
– sărăcirea celor s ăraci: în cazul corup ției de zi cu zi, costurile
afecteaz ă mai ales popula ția săracă, ce nu are posibilit ăți de plat ă
suplimentar ă111. În acest sens este și opinia Comisarului European
pentru Drepturile Omului, exprimat ă în Punctul de vedere din data de
24.06.2008 asupra corup ției judiciare, ce este cuprins în Anexa II a
prezentului studiu;
– perpetuarea practicilor neintegre: nesanc ționarea de c ătre justi ție în
mod exemplar și la timp a actelor de corup ție face ca acestea s ă se
extindă atât la persoane individuale (prieteni, rude, colegi), cât și în
domenii importante, precum politic ă, educa ție, sănătate, protec ția
mediului. Ca urmare, scade încrederea general ă în celelalte institu ții și
autorități. Presupusele leg ături cu justi ția vor determina popula ția să nu
aibă încredere în calitatea și autoritatea institu țiilor statului și vor crea
impresia c ă numai prin acte de corup ție se poate ob ține un serviciu de
calitate, vor îndemna popula ția să corupă la rândul s ău; orice post, orice
serviciu, orice resurs ă (politic ă, economie, pres ă) se va cump ăra,
erodându-se astfel îns ăși democra ția. În paralel, are loc o inhibare a
dezvoltării economice: investi țiile vor fi mai pu ține sau pe bani negri,
ajutoarele externe se vor reduce, fondurile publice vor fi pu ține pentru
domenii importante, corup ția devine sistemic ă și instituționalizat ă;

111 Corup ția îi afecteaz ă în special pe s ăraci, întrucât pentru ei este un efort deosebit g ăsi-
rea resurselor în vederea mituirii agen ților publici, spre deosebire de persoanele avute.

54- scăderea protec ției drepturilor: reclamând justi ției acte de nedrep-
tate cauzate de anumite persoane care ajung în final s ă se sustrag ă
răspunderii datorit ă unor acte de corup ție, persoanele v ătămate nu mai
pot să își apere prin justi ție drepturile sau interesele; firmele care nu
plătesc mit ă nu își pot asigura realizarea și protejarea intereselor eco-
nomice. Practic, legea nu se mai aplic ă, iar părțile sunt tratate în mod
discriminatoriu, prin favoritisme. Suprema ția legii, care ar trebui asigu-
rată de institu ții, este compromis ă. Criminalitatea este încurajat ă: corup-
ția nesanc ționată va genera nu numai comiterea altor acte de corup ție,
ci va permite și încuraja comiterea și a unor fapte ilicite grave cu care
corupția este în leg ătură, precum traficul de droguri și de persoane, sp ă-
larea de bani, crima organizat ă, șantajul, neplata taxelor c ătre stat etc.
5.6.2. Pentru sistemul juridic, corupția afecteaz ă însăși indepen-
dența acestuia:
– afectarea capacit ății funcționale: justi ția devine una privat ă (prefe-
rențială), sau una ineficient ă (ceea ce echivaleaz ă tot cu injusti ția);
sistemul devine imprevizibil și nesigur;
– găsirea unor metode de autoprotec ție de către politic: în marile
cazuri de corup ție, se va încerca mituirea magistra ților, imixtiunea în
activitatea acestora sau chiar în cariera lor;
– scăderea calit ății serviciilor: din moment ce personalul g ăsește o
cale suplimentar ă de câștig pentru anumite servicii, preferen țiale, nu
are interes s ă asigure o calitate sporit ă a serviciilor;
– creșterea num ărului de cauze de corup ție pe rol: în m ăsura în care
există organisme profesioniste de combatere a corup ției, investiga țiile
vor fi mai numeroase.
5.6.3. Pentru personalul din justi ție, corupția afecteaz ă integri-
tatea, profesionalismul și responsabilitatea acestuia:
– scăderea preg ătirii, a calit ății muncii: personalul nu va mai fi inte-
resat să își sporeasc ă pregătirea cât timp serviciul deja prestat îi aduce
venituri suplimentare;
– extinderea corup ției la al ți colegi: comportamentul ilicit, dar adu-
cător de venituri suplimentare va fi copiat în lipsa unor politici de
stopare de c ătre alți colegi; justi ția devine servil ă;
– perpetuarea în timp a practicilor neintegre: actele de corup ție
nesancționate, vor determina salariatul s ă le repete în timp;
– scăderea curajului: nesanc ționarea corup ției și perpetuarea acestor
acte slăbesc încrederea propriului personal în reformarea sistemului, duc
la pierderea curajului de a denun ța aceste acte și la resemnare.
5.7. Tipurile de corup ție
În ceea ce prive ște tipurile de corup ție, sunt posibile mai multe
clasificări, care nu sunt în afara criticii tocmai datorit ă naturii complexe
a fenomenului de corup ție:

555.7.1. Marea și mica corup ție
Există trei criterii pentru a diferen ția marea corup ție de mica corup ție:
a. Poziția ierarhic ă pe care o ocup ă făptuitorul
Mare corup ție este a șa-numita corupție politic ă sau de nivel înalt ,
care se întâlne ște la nivelul organelor de conducere ale statului
112,
adică c e l e c e a l c ătuiesc politicile, strategiile, legile. Corup ția politic ă
acoperă o palet ă largă de practici, de la finan țarea ilegal ă a partidelor
politice și a campaniilor electorale, la cump ărare de voturi sau
traficarea influen ței de politicieni sau cei ale și în func ții publice. Aceste
persoane î și pot utiliza pozi ția oficial ă pentru a- și îmbun ătăți propria
bunăstare (de exemplu, se emite un act normativ pentru scutirea de
taxe pe termen de 24 ore a importurilor unor anumite bunuri de c ătre
anumite societ ăți cu care politicienii sunt în rela ții sau se manipuleaz ă
procesele de privatizare; se falsific ă acte normative prin îndep ărtarea
sau adăugarea ilegal ă a unor texte), ori pentru a- și îmbun ătăți statutul
sau propria putere (cump ărarea locului la alegeri, cump ărare voturi).
În legătură cu justi ția, corup ția politic ă se poate manifesta prin
manipularea modului de numire, promovare, transferare, revocare a magistra ților, în influen țarea salariz ării acestora și în modul de repar-
tizare a cauzelor c
ătre aceștia.113 Mijlocul de garantare a protec ției față
de influen ța politicului în scopul asigur ării independen ței institu ționale a
justiției este separarea puterilor în stat și autoguvernarea justi ției, de
regulă prin consilii judiciare care s ă asigure gestionarea carierei magis-
traților114 și prin autonomia instan țelor care s ă asigure gestionarea
propriilor probleme administrative.115
Mica corup ție este corupția birocratic ă sau administrativ ă, care se
întâlnește la nivelul administra ției publice, datoare s ă aplice politicile
publice și legile create de politicieni. Se întâlne ște zi de zi, acolo unde
cetățeanul are contact direct cu oficialii, inclusiv cu cei din justi ție.
Acest tip de corup ție se produce cel mai des prin darea-luarea de mit ă.
Sumele variaz ă, dar de regul ă acestea sunt de o valoare redus ă. E
specifică țărilor aflate în tranzi ție.
Legiuitorul român a considerat c ă o anumit ă calitate a persoanelor
din sistemul juridic atrage competen ța efectu ării urmăririi penale de

112 Este vorba de pre ședintele unei țări, parlamentari, mini ștri, înal ți funcționari (inclusiv
din serviciile de siguran ță și militare), judec ători. În unele opinii ar trebui incluse aici și
autoritățile locale: prefect, primar, membrii în consiliile jude țene și locale.
113 În Algeria, judec ătorii prea independen ți sunt penaliza ți și transfera ți în alte localit ăți.
În Peru și Sri Lanka, dosare au fost transferate la judec ători mai pliabili. Pân ă în 2006,
șeful justi ției britanice era și membru al guvernului. În SUA, campaniile de alegere ale
judecătorilor sunt finan țate din surse private. A se vedea Raportul Global asupra
Corupției din 2007 al TI.
114 A se vedea Opinia nr. 10 din 2007 privind Cons iliul judiciar în serviciul societ ății,
adoptat ă de Consiliul Consultativ al Judec ătorilor Europeni, la www.coe.int/ccje.
115 A se vedea Rezoluția privind starea financiar ă și situația administrativ ă a instan țelor
judecătorești și parchetelor , supus ă de CSM adopt ării în cadrul adun ărilor generale ale
judecătorilor și procurorilor în luna aprilie 2009, pe www.csm1909.ro.

56către Direc ția Națională Anticorup ție. Potrivit acestui criteriu, sunt
cazuri de mare corup ție, indiferent de valoarea sumei sau a bunului
care formeaz ă obiectul infrac țiunii de corup ție, dacă aceasta implic ă:
judecătorii ICCJ și ai Cur ții Constitu ționale; ceilal ți judec ători și
procurori; membrii CSM; ofi țeri de poli ție; conduc ătorii autorit ăților și
instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu func ții de control
din cadrul acestora, cu excep ția conduc ătorilor autorit ăților și institu-
țiilor publice de la nivelul ora șelor și comunelor și a persoanelor cu
funcții de control din cadrul acestora; avoca ții; comisarii G ărzii Finan-
ciare; personalul vamal; persoanele care exercit ă funcții judiciare în
cadrul instan țelor interna ționale a c ăror competen ță este acceptat ă de
România, precum și funcționarii de la grefele acestor instan țe; lichidatorii
judiciari; executorii Autorit ății pentru Valorificarea Activelor Statului.116
Restul personalului va fi cercetat de unit ățile obișnuite de parchet.

b. Valoarea obiectului faptei de corup ție117
Marea corup ție poate interveni, de exemplu, în domeniul achizi țiilor
publice, spre deosebire de mica corup ție întâlnit ă la vam ă, plata
taxelor, ob ținerea de autoriza ții, permise.
Prin voin ța legiuitorului nostru, dac ă valoarea sumei sau a bunului
care formeaz ă obiectul infrac țiunii de corup ție este mai mare decât
echivalentul în lei a 10.000 de euro , competen ța urmăririi penale
aparține Direc ției Naționale Anticorup ție (art. 13 alin. 1 pct. a O.U.G.
nr. 43/2002).
c. Gradul de impact al faptei de corup ție
118: extins, cum ar fi
contractarea ilicit ă a unei firme de iluminat poate prejudicia to ți
contribuabilii dintr-un ora ș; sau individual, cum ar fi șpaga de la ghi șeu
care nu afecteaz ă decât pe mituitor și pe cei care solicit ă eliberarea
unei licen țe asemănătoare.
Din acest punct de vedere, infrac țiunile împotriva intereselor finan-
ciare ale Comunit ăților Europene sunt de competen ța Direc ției
Naționale Anticorup ție (art. 13 alin. 11 O.U.G. nr. 43/2002).
5.7.2. Corup ția sistemic ă și cea sporadic ă
119
Corupția sistemic ă (endemic ă) este corup ția care este parte
integrant ă și esențială a sistemului economic, social și politic. Practic,
majoritatea institu țiilor și a activit ăților sunt folosite și dominate de
indivizi și grupuri de indivizi corup ți neexistând alt ă alternativ ă pentru
cetățeni decât a accepta și a se implica în aceste acte de corup ție.
Raportat la o singur ă instituție, corup ția sistemic ă apare atunci când

116 Art. 13 alin 1 pct. b din O.U.G. nr. 43/04.04.2002 privind DNA publicat ă în M. Of.
nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modific ările aduse prin O.U.G. nr. 134/2005.
117 După criteriul Centrului de Resurse Anticorup ție al asocia ției interna ționale U4, la
www.u4.no.
118 Clasificare a TI, www.nudaspaga.ro.
119 Clasificare a organiza ției U4, www.u4.no/document/glossary.cfm.

57întreaga organiza ție, cultura sau leadership-ul s ău îngăduie practici
corupte, închid ochii în fa ța acestor acte și chiar încurajeaz ă asemenea
comportamente inadecvate.120
Corupția sporadic ă (ocazional ă) se petrece în mod neregulat,
ocazional, și influen țează nu mecanismul, ci individul, afectând doar
morala celor implica ți. În aceste cazuri, nu se poate vorbi de o re țea,
nici măcar la nivel teritorial.
5.7.3. Corup ția func țională și cea disfunc țională
Corupția funcțională are ca scop facilitarea îndeplinirii legale a unor
acte, e comis ă pentru a „unge” mecanismul birocra ției, așa cum am
arătat mai sus. Sumele vehiculate sunt mici. Este mai degrab ă o ches-
tiune legat ă de cultur ă, societatea îns ăși legitimând uneori astfel de
conduite (Rusia, Coreea de Sud, Turcia)
121.
Corupția disfunc țională este corup ția ce are ca efect îngreunarea
activităților. Foloasele oferite/primite în acest caz au o valoare ridicat ă.
5.7.4. Corup ția în sectorul public și cea în sectorul privat
Corupția în sectorul public este cea care cuprinde:
-corupția administrativ ă: privește activitatea administra ției publice
locale și centrale, autorit ățile vamale, s ănătatea și asisten ța social ă,
cultura și învățământul, institu țiile din domeniul ap ărării, ordinii publice
și siguran ței naționale;
– corupția în justi ție: prive ște autorit ățile judec ătorești, parchete și
instanțe;
– corup ția economic ă: se întâlne ște în special în domeniul finan-
ciar-bancar, în agricultur ă, silvicultur ă și în unele ramuri ale industriei,
metalurgie-siderurgie, precum și în prelucrarea ș
i comercializarea
petrolului;
– corupția politic ă: este legat ă în special de activitatea parlamentar ă
și a partidelor politice: efectele negative ale imunit ății parlamentare122,
influențarea ini țiativelor legislative, finan țare partidelor politice și a
campaniilor electorale.
Corupția în sectorul privat implică activitățile comerciale desf ășurate
de societ ățile naționale sau companiile multina ționale. Ea afecteaz ă

120 Gerald Caiden, The Burden on Our Backs; Corruption in Latin America , lucrare
prezentat ă la cel de-al VIII-lea „Congreso Internacional del CLAD sobre la Reforma del
Estado y de la Administracion Pública, Panamá, 2003”.
121 „Comportamente care au fost acceptabile și legitime în baza unor norme tradi ționale
devin inacceptabile și corupte când sunt v ăzute prin prisma normelor moderne“ (Robert
King Merton, Social Theory and Social Structure, 1968, New York: The Free Press).
122 De altfel, în cauza de Jorio vs. Italia , hotărârea din 03.03.2004, CEDO a stabilit c ă scopul
imunității parlamentare este acela de a permite libera exprimare a reprezentan ților
poporului și de a împiedica atingeri aduse func ției parlamentare prin urm ăriri partizane.
Declarațiile în litigiu au fost îns ă făcute într-un interviu dat unui ziarist, deci în afara
camerei legislative, și nu sunt legate de exercitarea func țiilor parlamentare stricto sensu .
În acela și sens, a se vedea cauzele Cordova vs. Italia hotărârea din 30.04.2003, C.G.I.L.
și Cofferati vs. Italia hotărârea din 24.02.2009, la www.echr.coe.int.

58competi ția corect ă și regulile economiei de pia ță, scade calitatea pro-
duselor și serviciilor, scade investi țiile economice. În actele de corup ție
sunt deseori implica ți oficiali ( mita privat-public ), mitui ți pentru a
acorda facilit ăți fiscale sau anumite contracte unor firme, de la achizi ții
mărunte la contracte de producere de armament și la concesion ări
pentru exploatarea resurselor naturale. Dar la fel de periculoas ă este și
corupția în interiorul societ ății sau între firme ( mita privat-privat ).123
5.7.5. Corup ția activ ă și cea pasiv ă
Corupția activ ă constă în propunerea sau oferirea de foloase deci-
dentului (darea de mit ă, cumpărarea de influen ță).
Corupția pasiv ă constă în acceptarea acestor foloase (luarea de
mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influen ță).
5.7.6. Corup ția neagr ă, cenușie și albă
124
Corupția neagr ă se refer ă la comportamentele repudiate atât de
opinia public ă, cât și de elite.
Corupția cenu șie privește condamnarea corup ției dorit ă doar de
elitele societ ății.
Corupția albă privește fapte sau comportamente antisociale a c ăror
sancționare nu este dorit ă de nicio categorie social ă, corup ția fiind
găsită tolerabil ă. Intră aici activitatea de lobby, dar și mici „aten ții” (de
exemplu, flori) date prof esoarei, doctorului etc.

123 Corupția în sectorul privat face obiectul Deciziei-cadru a Consiliului UE nr. 2003/568/JHA
cu privire la combaterea corup ției în sectorul privat și al Conven ției ONU împotriva
Corupției.
124 Alexandru Boroi, Sorin Corl ățeanu, Mirela Gorunescu, Ioan Molnar, Costic ă Voicu, Drept
penal al afacerilor , ediția a 4-a, Editura All Beck, Bucure ști, 2006, p. 6.

59
PARTEA A III-A
STANDARDELE DE INTEGRITATE
JUDICIAR Ă

Statul de drept este întemeiat pe suprema ția legii: conform art. 16
din Constitu ția României nimeni nu este mai presus de lege , ceea ce
înseamn ă că atât cet ățenii, cât și autorit ățile publice trebuie s ă
respecte legea. Iar aceast ă cerință nu este suficient s ă fie îndeplinit ă, ci
trebuie s ă se și vadă că este îndeplinit ă125 – numai astfel putând fi
fundamentat ă încrederea justi țiabilului în sistemul juridic, încredere în
care aparențele și percepția joacă un rol esen țial.
Există o prezum ție, mai mult sau mai pu țin reală, și anume c ă „cine
are putere este tentat s ă abuzeze de ea”126; s-a mai spus c ă „puterea
tinde să corupă; puterea absolut ă corupe în mod absolut”127. De aceea,
este necesar ca mai întâi s ă fie prevenite comportamentele abuzive,
neintegre, prin crearea unor standarde și prin instituirea unor bune
practici. În al doilea rând, este necesar s ă fie instituite mecanismele de
reprimare a comportamentelor deviante de la standardele de mai sus.
Conceperea la nivel na țional a unei politici care s ă regleze conduita
adoptat ă de agentul ce î și desfășoară activitatea în sectorul juridic tre-
buie să aibă în vedere cerin țele interna ționale, care în era globaliz ării
dobândesc o tot mai mare relevan ță. Deși sunt multe reglement ări în
legătură cu integritatea, care ating mai ales aspectul de independen ță
personal ă și de impar țialitate (de exemplu, Principiile de baz ă ale
Independen ței Justi ției adoptate de ONU în 1985, Carta European ă
privind Statutul Judec ătorilor adoptat ă de Consiliul Europei în 1998),
am înțeles să dezvolt ăm în prezentul studiu strict reglement ările
privind conduita etic ă și anticorup ția.

1. Reglement ări și eforturi la nivelul mondial

Vom analiza în cele ce urmeaz ă principalele instrumente interna țio-
nale care reglementeaz ă corupția, insistând îns ă pe reglement ările
privind sistemul juridic. Multe din acestea ofer ă bune practici și soluții
pentru prevenirea și combaterea corup ției, inclusiv în sectorul de

125 „Justice must not only be done; it must also be seen to be done” – opinia judec ătorului
Lord Hewart CJ în cazul Rex v. Sussex Justices, Ex parte McCarthy [1924].
126 Montesquieu, Despre spiritul legilor , partea XI, cap. 4, Editura Științifică, Bucure ști,
1964.
127 Lord Acton, istoric britanic, profesor la Universitatea din Cambridge, 1887, în The
Biographical Encyclopedia , Cambridge, University Press, 1988, p. 6.

60justiție, motiv pentru care și propunerile noastre din capitolul urm ător
al lucrării se vor întemeia pe acestea.
1.1. ONU

Organiza ția Națiunilor Unite a fost înfiin țată în 1945 și numără în
prezent 192 de țări membre
128. Conform Cartei, ONU are patru obiec-
tive majore: s ă mențină pacea și securitatea interna țională; să dez-
volte rela ții de prietenie între na țiuni; să coopereze în rezolvarea pro-
blemelor interna ționale și în promovarea respectului pentru drepturile
omului; și să fie un centru pentru armonizarea ac țiunilor tuturor sta-
telor. Problema corup ției și a integrit ății la nivel ONU a fost abordat ă în
cadrul urm ătoarelor instrumente:
a. Codul de Conduit ă a Oficialilor ce Aplic ă Legea (1979)
129.

Codul se aplic ă persoanelor cu atribu ții polițienești, în special cele
de arestare și deținere; fa ță de aceast ă definiție, rezult ă că el se aplic ă
polițiștilor, procurorilor, judec ătorilor și funcționarilor din Administra ția
Penitenciarelor din țara noastr ă. Fiecare articol este înso țit de comentarii
oficiale. Cele opt articole prev ăd că atribuțiile se exercit ă în serviciul
comunit ății și pentru protejarea persoanelor împotriva actelor ilegale,
agenții trebuie s ă respecte drepturile omului, s ă foloseasc ă forța doar
când este necesar, s ă păstreze confiden țialitatea informa țiilor obținute,
să nu provoace și să nu tolereze acte de tortur ă sau cruzime, s ă
asigure s ănătatea persoanelor de ținute, s ă nu comit ă niciun act de
corupție și să se opun ă și să combat ă asemenea acte, s ă respecte
legea și prezentul cod, s ă prevină și să combat ă încălcarea acestora.
Aplicarea codului este încurajat ă de „ Ghidul pentru implemen-
tarea efectiv ă a Codului de Conduit ă a Oficialilor ce Aplic ă
Legea ” (1989)130. Se recomand ă acordarea unei maxime importan țe
selectării, educ ării și formării oficialilor; remunerarea s ă fie adecvat ă,
iar condi țiile de munc ă potrivite; stabilirea unui mecanism disciplinar
intern și a unei monitoriz ări externe; aducerea la cuno ștința publicului
a unui mecanism de reclama ții contra oficialilor. Pentru implementare
la nivel na țional, se sugereaz ă traducerea ghidului, preluarea lui în
legislație, aducerea la cuno ștința funcționarilor și a publicului atât a

128 Cererea de admitere a României în ONU a fost aprobat ă de Adunarea General ă la 14
decembrie 1955, prin Rezolu ția 995 (X). Centrul de Informare al ONU și-a deschis
biroul în România în 1970. ONU este reprezentat ă în România de 11 fonduri, programe
și agenții specializate. Detalii la www.onuinfo.ro.
129 Code of Conduct for Law Enforcement Officials , adoptat prin Rezolu ția 36/169 din
17 decembrie 1979. Prin „law enforcement officials” se în țelege orice persoan ă cu
atribuții polițienești, în special cea de arestare și deținere. Este disponibil la
www2.ohchr.org/english/law/codeofconduct.htm.
130 Guidelines for the effective implementation of the Code of Conduct for Law Enforcement
Officials adoptat de Consiliul Economic și Social prin rezolu ția 1989/61, disponibil la
http://tinyurl.com/ghidcondoficiali.

61acestui cod cât și a dispozi țiilor înrudite, organizarea de simpozioane
asupra rolului și atribu țiilor oficialilor ce aplic ă legea cu privire la
protecția drepturilor omului și prevenirea comiterii de infrac țiuni.

b. Codul Interna țional de Conduit ă a Agen ților Publici (1996)131
Prin acest Cod, ONU declar ă corupția drept o problem ă ce afecteaz ă
stabilitatea și securitatea cet ățenilor, care d ăunează democra ției și
moralității, și care împiedic ă dezvoltarea economic ă, socială și politică.
Fenomenul devine unul cu implica ții interna ționale și are leg ătură cu
infracțiunile de crim ă organizat ă și cele economice. Se recomand ă
utilizarea Codului ca un instrument în lupta statelor contra corup ției.
Ghidul stabile ște mai întâi principii generale : agenții publici trebuie
să acționeze doar în interes public; s ă își îndeplineasc ă atribuțiile
efectiv, eficient și cu integritate; s ă administreze eficient resursele
publice; s ă fie aten ți, drepți și imparțiali în lucrul cu publicul. Apoi, sunt
reglementate conflictul de interese
și incompatibilit ățile: agenții publici
nu pot s ă se foloseasc ă de func ția lor pentru a ob ține avantaje inadec-
vate în interesul personal sau financiar al lor sau al familiilor lor, nici măcar dup ă părăsirea func ției; nu se pot implica în rela ții comerciale,
financiare sau de alt ă natură incompatibile cu func ția lor; ei trebuie s ă
declare astfel de interese sau rela ții și să ia măsuri de eliminare sau
reducere a unor asemenea conflicte de interese; ei nu pot folosi banul public, bunuri publice sau informa ții obținute în exercitarea func ției, în
activități care nu au leg ătură cu aceasta. În ultima parte sunt
reglementate obligațiile și interdic țiile pentru agen ții publici: obliga ția
de a-și declara averea și datoriile; interdic ția de a solicita sau primi,
direct sau indirect, daruri sau alte foloase care le pot influen ța
exercitarea func ției, performan ța sau capacitatea de decizie; obliga ția
de a p ăstra confiden țialitatea informa țiilor, inclusiv dup ă pă
răsirea
funcției; aten ționarea c ă exercitarea activit ăților politice sau a altor
activități publice nu trebuie s ă slăbească încrederea publicului în exer-
citarea impar țială a funcției.
c. Programul Global împotriva Corup ției (1999)
132
Programul a fost întocmit de Centrul pentru Prevenirea Criminalit ății
Internaționale din cadrul UNODC
133 cu scopul de a asista statele
membre în efortul lor de a curma corup ția.

131 International Code of Conduct for Public Officials a fost adoptat prin Rezolu ția 51/59 a
Adunării generale ONU din 12 decembrie 1996, disponibil ă la www.un.org/docu-
ments/ga/res/51/a51r059.htm. Prin „agen ți publici”, Codul se refer ă la persoane care
exercită o funcție public ă.
132 Disponibil la www.unodc.org/pdf/crime/corruption_programme.pdf.
133 Pagina web a The United Nations Office on Drugs and Crime specializat ă pe probleme
de corup ție este www.unodc.org/unodc/en/corruption/index.html.

62Programul este compus din dou ă părți: o component ă de cercetare
și o component ă de cooperare tehnic ă. Componenta de cercetare pre-
supune efectuarea unui studiu global și comparativ al corup ției și al
tipurilor de m ăsuri anti-corup ție. Studiul se va axa pe trei tipuri de
corupție: corup ția în administra ția public ă și de zi cu zi, corup ția în
mediul de afaceri și corupția de nivel înalt de la nivelul centrelor de
putere politic ă, administrativ ă și financiar ă. Pe baza acestui studiu se va
întocmi un set de indicatori a trend-ului corup ției și al eficien ței măsurilor
anticorup ție. Se va alc ătui o baz ă de date interna țională, accesibil ă și
electronic, la dispozi ția statelor membre și al comunit ății interna ționale,
cu privire la rezultatele studiului, bunele practici anticorup ție, instru-
mente interna ționale anticorup ție. Componenta de cooperare tehnic ă are
ca obiectiv asistarea statelor membre în construirea sau înt ărirea capa-
cității institu ționale de a preveni, detecta și lupta împotriva corup ției.
Măsurile sunt la nivel na țional, regional și interna țional.
În cadrul Programului Global, au fost realizate pân ă în prezent
următoarele:
– s-a organizat Grupul Interna țional pentru Coordonarea Antico-
rupției (IGAC)134 menit a facilita coordonarea și cooperarea interna țio-
nală pentru a evita duplic ările și a asigura folosirea eficient ă și efectiv ă
a resurselor deja existente la nivel na țional și regional. IGAC ofer ă o
platform ă de schimb de viziuni, informa ții, experien țe și bune practici
asupra activit ăților de anticorup ție;
– a fost întocmit Manualul de m ăsuri practice al ONU pentru investi-
gatori și procurori (2004)135, care con ține descrierea problemelor
specifice și opțiunilor cu care se confrunt ă profesioni știi din justi ția
penală în cazurile de corup ție națională și transna țională;
– s-a elaborat un Instrumentar (Toolkit) Anticorup ție al ONU
(2004)136, care con ține un set de elemente specifice ce pot fi folosite
atât de cei ce elaboreaz ă elemente ale unei strategii na ționale antico-
rupție care s ă fie integrat ă într-un cadru strategic general, dar și de
către cei care ulterior trebuie s ă dezvolte și să implementeze fiecare
element specific. Instrumentarul con ține și studii de caz prin care se
dau exemple de folosire în practic ă a soluțiilor propuse;

134 International Group for Anti-Corruption Coordination a fost organizat de UNODC
împreun ă cu rețeaua GPAC. Printre membrii IGAC se num ără: Consiliul Europei, Biroul
European Anti-Fraud ă (OLAF), Interpol, Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare
Economica (OECD), Organiza ția pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),
Transparency International, Banca European ă pentru Reconstruc ție și Dezvoltare,
Banca Mondial ă, UNODC. A se vedea www.igac.net.
135 Denumirea original ă este „ The United Nations Handbook on Practical Anti-Corruption
Measures for Prosecutors and Investigators”, disponibil la www.unodc.org/pdf/crime/
corruption/Handbook.pdf.
136 Denumirea original ă este: „ The United Nations Anti-Corruption Toolkit” , disponibil la
www.unodc.org/pdf/crime/corruption/toolkit/corruption_un_anti_corruption_toolkit_sep04.pdf.

63- s-a alc ătuit un Compendium de Instrumente Legale Interna ționale
privind Corup ția137 (2003, reeditat în 2005), în care sunt cuprinse toate
tratatele, conven țiile, acordurile, rezolu țiile și alte instrumente impor-
tante, globale și regionale în acest domeniu. Sunt incluse atât docu-
mentele care implic ă obligații pentru state, cât și cele care cuprind
standarde neobligatorii;
– s-a întocmit un Manual al ONU privind politicile anticorup ție
(2001)138, care con ține aspecte generale despre natura și scopul proble-
melor ridicate de corup ție și o descriere a principalelor politici anticorup ție,
pentru uzul politicienilor și al celor care alc ătuiesc politicile publice.
Este de men ționat și realizarea unui Compendium al Standardelor și
Reglement ărilor în Prevenirea Criminalit ății și Justiția Penal ă (1992,
reeditat în 2006)139, elaborat de Comisia pentru Prevenirea Crimina-
lității și Justiție Penal ă din cadrul ECOSOC. Partea a patra a acestei
lucrări conține instrumentele interna ționale ale ONU privind Buna
guvernare, Independen ța justiției și Integritatea personalului din
justiția penal ă140.
În fine, semnal ăm și culegerea Drepturile Omului: Compila ție de
Instrumente Interna ționale publicat ă de Înaltul Comisariat al ONU
pentru Drepturile Omului, care în volumul 1 cuprinde cap. J intitulat: „Drepturile Omului în Administrarea Justi ției: protec ția persoanelor
supuse arest ării preventive sau deten ției”
141.

137 Denumirea original ă este: „ Compendium of International legal instruments on Corrup-
tion”, disponibil la www.unodc.org/pdf/corruption/publications_compendium_e.pdf.
138 „The United Nations Manual on Anti-Corruption Policies”, la: www.unodc.org/pdf/cri-
me/gpacpublications/manual.pdf.
139 Compendiumul con ține 55 de instrumente ONU grupate în patru p ărți: I. De ținuți,
sancțiuni neprivative de libertate, Justi ție juvenil ă și Justiție restaurativ ă; II. Înțelegeri
legale, institu ționale și practice pentru cooperarea interna țională; III: Prevenirea
infracțiunilor și Problemele victimelor; IV. Buna guvernare, Independen ța justiției și
Integritatea personalului din justi ția penal ă. Este disponibil în întregime la
www.unodc.org/unodc/en/justice-and-prison-reform/compendium.html.
140 www.unodc.org/pdf/compendium/compendium_2006_part_04_01.pdf. În concret este
vorba de: Codul de conduit ă al oficialilor ce aplic ă legea (1979), Linii directoare pentru
implementarea efectiv ă a acestui cod (1989), Principiile de baz ă privind folosirea for ței
și a armelor de foc de c ătre persoanele responsabile de aplicarea legii (1990), Principiile
de bază ale Independen ței Justi ției (1985), Procedurile de implementare efectiv ă a
acestor principii (1989), Principiile de baz ă privind Rolul Avoca ților (1990), Linii
Directoare privind Rolul Procurorilor (1990), Codul Interna țional de Conduit ă a Agen ților
Publici (1996), Declara ția ONU împotriva Corup ției și Mitei în Tranzac țiile Comerciale
Internaționale (1996).
141 Disponibil la www.ohchr.org/Documents/Publications/Compilation1.1en.pdf. Acesta
conține 22 de instrumente interna ționale (pp.273-433): Ansamblul de reguli minime
pentru tratamentul de ținuților (1955), Principiile fundamentale referitoare la trata-
mentul de ținuților (1990), Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor
supuse oric ărei forme de arestare sau de ținere (1988), Regulile ONU pentru protejarea
minorilor priva ți de libertate (1990), Declara ție cu privire la protec ția tuturor persoa-
nelor contra torturii și altor pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante
(1975), Conven ția contra torturii și altor pedepse și tratamente crude, inumane sau
degradante (1984), Protocolul facultativ la aceast ă conven ție (2002), Principiile de etic ă
medical ă aplicabile personalului sanitar în protec ția prizonierilor și deținuților contra
torturii și altor pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante (1982),

64d. Declara ția de la Viena privind Criminalitatea și Justiția
(2000)142
ONU solicit ă statelor s ă creeze și să mențină un sistem de justi ție
penală echitabil, etic și eficient. Declara ția afirm ă voința statelor de a
întări acțiunea interna țională contra corup ției, construind conven ții
regionale și forumuri globale și regionale pornind de la Declara ția ONU
Împotriva Corup ției și Mitei în Tranzac țiile Comerciale Interna ționale și
Codul Interna țional de Conduit ă a Agen ților Publici; se propune dezvol-
tarea unui instrument legal interna țional împotriva corup ției, indepen-
dent de Conven ția ONU împotriva Crimei Organizate Transna ționale.
e. Conven ția Națiunilor Unite împotriva Corup ției (2003)
143
Acest document juridic interna țional este primul tratat cu voca ție
universal ă în domeniul combaterii corup ției. Elaborarea unui act
universal cu for ță juridică la nivel interna țional reprezint ă recunoa ș-
terea faptului c ă acest fenomen are o r ăspândire larg ă, fiind întâlnit și
în țările dezvoltate. Este, totodat ă, o dovad ă a conștientizării necesit ății
de a promova practici integre atât în administra ția public ă, cât și în
cadrul tranzac țiilor private. Conven ția atinge patru domenii: preven ția,
incriminarea, cooperarea interna țională și recuperarea bunurilor.
Prevenția. Problema corup ției are la baz ă o conduit ă infracțională,
motiv pentru care sunt prev ăzute o serie de m ăsuri, atât în sectorul
public, cât și în cel privat, pentru ac țiuni de prevenire la nivel na țional
și de înt ărire a cooper ării între țări în domeniul preven ț
iei. Printre

Principiile privind mijloacele de anchetare efectiv ă în caz de tortur ă și alte pedepse și
tratamente crude, inumane sau degradante (2000), Garan ții pentru protejarea dreptu-
rilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea (1984), Codul de conduit ă pentru
persoanele responsabile de aplicarea legilor (1979), Principiile de baz ă privind folosirea
forței și a armelor de foc de c ătre persoanele responsabile de aplicarea legii (1990),
Regulile minime ale ONU privind m ăsurile non-privative de libertate ( Regulile de la
Tokio, 1990), Ansamblul de reguli minime ale ONU privind administrarea justi ției pentru
minori ( Regulile de la Beijing , 1985), Linii directoare referitoare la copii în sistemul de
justiție penal ă (1997), Principiile directoare ale ONU pentru prevenirea delincven ței
juvenile ( Principiile de la Riyad , 1990), Declara ția principiilor fundamentale ale justi ției
asupra victimelor criminalit ății și victimelor abuzului de putere (1985), Principiile de
Bază ale Independen ței Justi ției (1985), Principiile de baz ă privind Rolul Avoca ților
(1990), Linii Directoare privind Rolul Procurorilor (1990), Principii relative la o efectiv ă
prevenire și investigare a execu țiilor extrajudiciare, arbitrarii și sumare (1989), Decla-
rație asupra protec ției tuturor persoanelor de dispari ții forțate (1992).
142 Vienna Declaration on Crime and Justice: Meeting the Challenges of the Twenty-first
Century a fost adoptat ă de Adunarea General ă a ONU prin Rezolu ția 55/59 din 4 dec.
2000 și este disponibil ă c u p l a n u l d e a c țiune aferent la www.unodc.org/pdf/com-
pendium/compendium_2006_part_02_02.pdf.
143 Conven ția Organiza ției Națiunilor Unite împotriva corup ției (numită și Conven ția de la
Merida ) a fost adoptat ă New York de Adunarea General ă prin Rezolu ția nr. 58/4 din
31octombrie 2003. A intrat în vigoare în 14 decembrie 2005. Pân ă în prezent a fost
semnată de peste 140 state. Ea a fost semnat ă de România chiar la Merida, Mexic, pe 9
decembrie 2003 și a fost ratificat ă de Parlamentul României prin Legea nr. 365/15.09.2004,
publicat ă în M. Of. nr. 903 din 5 octombrie 2004.

65acestea sunt politici-model de prevenire, cum ar fi înfiin țarea unor
organisme anticorup ție și întărirea transparen ței în finan țarea campa-
niilor electorale și partidelor politice. Statele trebuie s ă își propun ă să
se asigure c ă serviciile lor publice sunt supuse unor garan ții cu privire
la eficien ță, transparen ță și recrutare pe baz ă de merit. Trebuie s ă fie
promovate de asemenea transparen ța și responsabilitatea în domeniul
finanțelor publice și al justi ției. Prevenirea corup ției publice implic ă un
efort al întregii societ ăți, motiv pentru care Conven ția solicit ă statelor
să implice organiza țiile nonguvernamentale și alte componente ale
societății civile și să creasc ă sensibilizarea publicului cu privire la
corupție și soluțiile pentru aceasta.
Incriminarea. Convenția cere statelor stabilirea unor infrac țiuni și a
altor tipuri de abateri care s ă acopere actele de corup ție, în sectorul
public și în cel privat; în unele situa ții, statele au chiar obliga ția legală
de a prevedea infrac țiuni, în alte cazuri au numai posibilitatea de a o
face. Conven ția se refer ă nu doar la incriminarea formelor de baz ă ale
corupției cum ar fi mita și însușirea fondurilor publice, ci și la traficul de
influență, dar și tăinuirea și „spălarea” actelor de corup ție. Sunt referiri
și la infrac țiuni care sus țin corup ția, cum ar fi sp ălarea de bani și
obstrucționarea justi ției.
Cooperarea interna țională. Țările trebuie s ă coopereze în orice
aspect legat de lupta împotriva corup ției, inclusiv prevenirea, anche-
tarea și urmărirea penal ă a infractorilor. Li se cere s ă găsească forme
specifice de asisten ță judiciar ă reciproc ă în adunarea și transferul
probelor între instan țe, precum și extrădarea infractorilor. Trebuie s ă ia
măsuri pentru urm ărirea, blocarea, sechestrarea bunurilor provenite
din acte de corup ție.
Recuperarea bunurilor. Acesta este declarat un principiu funda-
mental al Conven ției, important mai ales în țările aflate în tranzi ție
unde nivelul corup ției înalte este unul na țional și unde resursele sunt
necesare pentru reconstruc ția și reabilitarea societ ăților. Pentru prima
dată se reglementeaz ă returnarea bunurilor dobândite ilicit sau
depozitate peste ocean în țările lor de origine, iar acest subiect intr ă
chiar în strategia UNODC pentru anii 2008-2011144.
Aplicarea Conven ției este întregit ă de un Ghid Legislativ pentru
Implementarea Conven ției ONU împotriva corup ției (2006)145,
menit s ă ofere asisten ță legislativului și celor care întocmesc politicile
publice din țările ce doresc ratificarea și implementarea în propria legisla ție
a dispozi țiilor Conven ției. Semnarea Conven ției este sus ținută de
Asociația Interna țională a Autorit ăților Anticorup ție (IAACA)146, ini-
țiată la Merida în 2003 și constituit ă efectiv în 2006 de c ătre reprezen-
tanți ai autorit ăților naționale cu atribu ții contra corup ției și organiza ții

144 Este vorba de programul StAR (the Stolen Asset Recovery). Strategia UNODC este
disponibil ă la www.unodc.org/documents/about-unodc/strategy-brochure.pdf.
145 Ghidul este disponibil la www.igac.net/pdf/publications_unodc_legislative_guide_e.pdf.
146 The International Association Of Anti-Corruption Authorities, la www.iaaca.org.

66internaționale de profil. România este stat fondator al IAACA și Procu-
rorul General o reprezint ă. Asocia ția a organizat dou ă conferin țe unde
au fost adoptate declara ții. Prima declara ție din 2006 de la Beijing
recunoa ște, printre altele, lipsa metodelor științifice de m ăsurare a
corupției și a datelor obiective despre modul cum are loc și impactul
său, și îndeamn ă statele membre s ă preia practici de succes de la
celelalte. A doua declara ție, de la Bali din 2007, subliniaz ă nevoia de
prevenire a corup ției, de independen ță, fonduri suficiente, personal
specializat și competent al autorit ăților anticorup ție, de promovare a
independen ței și integrit ății justiției, de evitare a conflictului de
interese, de reglementare a modului de acces la informa ții și nevoia de
responsabilitate în exercitarea func ției publice, de evaluare regulat ă a
performan ței autorit ăților anticorup ție și de actualizare a legisla ției în
funcție de instrumentele interna ționale și practicile altor state.

f. Ziua Interna țională a Anticorup ției147
Convenția ONU împotriva Corup ției a fost deschis ă spre semnare
tuturor statelor, de la 9 la 11 decembrie 2003, la Merida (Mexic) și,
ulterior, la sediul Organiza ției Națiunilor Unite de la New York, pân ă la
9 decembrie 2005. Prin Rezolu ția nr. 58/4 din 31 octombrie 2003,
Adunarea General ă a ONU a stabilit și ziua de 9 decembrie drept Ziua
Internațională a Anticorup ției. Aceast ă decizie a fost luat ă în ideea de a
crește conștientizarea problemei corup ției și rolul Conven ției ONU
împotriva corup ției în combaterea și prevenirea ei.

g. Întărirea Integrit ății Judiciare
148: Principiile de la Bangalore
(2001, 2007)
ONU consider ă că un impediment serios al oric ărei strategii antico-
rupție este corup ția din justi ție și, din nefericire, se înregistreaz ă o
extindere a acesteia în instan țele din multe p ărți ale lumii. ONU a
examinat în detaliu aceast ă problem ă și a întocmit Programul de înt ă-
rire a integrit ății judiciare, care are trei obiective:
• Să formuleze conceptul de integritate judiciar ă și să conceap ă
metodologia de introducere a sa, f ără a compromite principiul indepen-
denței justiției;
• Să faciliteze un mediu de înv ățare sigur și productiv pentru a
reforma mentalit ățile șefilor de instan țe din lume;
• Să crească sensibilizarea cu privire la integritatea judiciar ă și să
dezvolte, ghideze și monitorizeze proiecte de asisten ță tehnic ă cu
privire la înt ărirea integrit ății și capacit ății judiciare.

147 Detalii, afi șe, spoturi audio și video la www.unodc.org/unodc/en/about-unodc/9-De-
cember.html.
148 www.unodc.org/unodc/en/corruption/judiciary.html.

67Bangalore este o localitate în India, unde în 2001, la invita ția ONU și
a organiza ției Transparency International, s-a adunat un grup de înal ți
magistra ți, președinți de instan ță din sistemul anglo-saxon (iar apoi au
fost consulta ți și magistra ți din sistemul continental de drept), care a
format Grupul Judiciar de înt ărire a integrit ății judecătorilor ce a alc ătuit
Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciar ă149. Practic, este
vorba despre un Cod de conduit ă aplicabil judec ătorului. Principiile
respective au fost îmbun ătățite în 2002 la o întâlnire la Haga, Olanda. La
elaborarea codului s-au avut în vedere principalele documente interna-ționale în domeniu, elaborate de institu ții sau organiza ții din diverse țări.
Codul reglementeaz ă 6 valori: Independen ța, Impar țialitatea, Integri-
tatea, Corectitudinea, Egalitatea, Competen ța și diligen ța. Prin Rezolu ția
2003/43 din 29 aprilie 2003, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a adoptat aceste Principii cu îndrumarea de a fi luate în considerare de statele membre, organismele interguvernamentale și organiza țiile
nonguvernamentale. Totu și, pentru c ă ONU a realizat faptul c ă Principiile
nu sunt cunoscute, în 2007 a adunat mai mul ți experți din toate statele,
la Viena, unde au fost redactate Comentariile Principiilor de la
Bangalore
150. În aceste comentarii se descrie în am ănunt compor-
tamentul dezirabil al unui judec ător – de la întâlnirile în privat cu p ărțile,
sau cu avoca ții, până la atitudinea și gesturile pe care trebuie s ă le
adopte în sala de judecat ă sau în afara acesteia ori chiar a instan ței.

h. Campanii anticorup ție
În 2006-2007, la nivel UNODC s-a conceput și derulat campania
mondial ă anticorup ție „Tu poți opri corup ția” pentru a face public ă
intrarea în vigoare a Conven ției ONU în decembrie 2005. Campania are
un mesaj distinct pentru sectorul juridic: „ Justice is not for sale”
(Justiția nu e de vânzare). Campania UNODC din 2007-2008, intitulat ă
„NU-ul t ău conteaz ă” a fost destinat ă sprijinirii ac țiunilor pozitive și
proactive de lupt ă împotriva corup ției. Accentul a fost pus pe nevoia
unei mi șcări de for ță globale și de promovare a Conven ției ONU ca un
instrument cheie în lupta contra corup ției
151.

i. Programul de Dezvoltare al Na țiunilor Unite (UNDP)152

UNDP este o re țea (135 centre na ționale) care ajut ă țările în crearea
unui mediu propice pentru a sus ține dezvoltarea uman ă. Prin Rezolu ția

149 Principiile sunt disponibile în lb.rom. pe site-ul www.inm-lex.ro.
150 Disponibil ă la www.unodc.org/documents/corruption/publications_unodc_commentary-e.pdf.
151 Campania cuprinde postere, afi șe, broșuri și include un spot TV în care un ofi țer de
poliție, un membru într-o comisie electoral ă și un ofițer de frontier ă refuză mita care li
se oferă, la www.unodc.org/yournocounts.
152 The United Nations Development Programme, la www.undp.org. Programul implic ă 166
de țări. UNDP are birou în România din 1971. În momentul de fa ță se implementeaz ă
Programul de țară 2005-2009 care se concentreaz ă pe: guvernare democratic ă și
dezvoltare descentralizat ă; dezvoltare economic ă și social ă; crearea unui mediu
sănătos pentru a sus ține dezvoltarea durabil ă.

68A/RES/51/59 adoptat ă de Adunarea General ă a ONU la 28 ian. 1997,
UNDP a fost mandatat s ă asiste țările în curs de dezvoltare în lupta
împotriva corup ției. Astfel a luat na ștere PACT – Programul pentru
Responsabilitate și Transparen ță. În 1998 a fost aprobat ă politica UNDP
„Îmbunătățirea administra ției prin lupta contra corup ției” (Fighting
Corruption to Improve Guvernance). În 2001 Na țiunile Unite au
dezvoltat CONTACT153, un ghid pentru asigurarea integrit ății unui
sistem prin autoevaluare a managementului financiar și al sistemelor
anticorup ție în aceast ă direcție. UNDP a elaborat în 2004 o „ Notă
practic ă anticorup ție”154 prin care se studiaz ă cauzele corup ției,
efectele acesteia asupra dezvolt ării societ ății, puncte pentru o strategie
de luptă împotriva corup ției, și o descriere a programelor UNDP. Iar în
2005 a elaborat un studiu al institu țiilor anticorup ție impuse de politi-
cile interna ționale, care poate folosi drept model al modului în care tre-
buie concepute organismele anticorup ție naționale – Agen ția/Comisia
Națională Anticorup ție, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Agen ția
Funcționarilor Publici, procurorii, instan țele; partea a doua analizeaz ă
astfel de institu ții din 14 state155.
Ca urmare a intr ării în vigoare la 14 decembrie 2005 a Conven ției ONU
împotriva corup ției, Nota din 2004 este înlocuit ă de un nou document,
apărut în decembrie 2008 și intitulat: „ Mainstreaming Anti-Corruption
in Development. Anti-corruption practice note ”156. UNDP vede
corupția ca o lips ă a bunei guvern ări. Noua Not ă cuprinde patru p ărți:
prima parte prezint ă definiția, cauzele și consecin țele corup ției; a doua
parte prezint ă instituțiile, comitetele și reglement ările interna ționale în
materie; a treia parte discut ă implicarea UNDP la nivel local, regional și
global; a patra parte cuprinde anexe referitoare la politici pentru pre-
venirea, restrângerea sau combaterea corup ției (asigurarea integrit ății în
procesul de adoptarea a legilor, înt ărirea laturii penale, calitatea ser-
viciilor publice, transparen ță și acces la informa ții etc.), la actorii cheie
implicați (parlamentari, Guvern, autorit ăți publice locale, sistemul de
educație, justi ția, agen ție anticorup ție, media, ONG-uri), la promovarea
ATI157, la prezentarea instrumentelor interna ționale și regionale de lupt ă
împotriva corup ției (la nivel ONU, Africa, America, Asia, CoE, UE, OECD),
la alte resurse și legături la alte, respectiv la alte programe partenere.
În acela și an, 2008, apare „ A User`s Guide to Measuring
Corruption ” care se vrea un ghid de bune practici pentru guverne,

153 CONTACT este un acronim pentru Country Assessment in Accountability and
Transparency. Este disponibil în lb. engl și lb.fr. la www.undp.org/governance/docs/
AC_guides_contact.htm.
154 Anti-corruption practice note, suscit.
155 UNDP, „Institutional Arrangements to Combat Corruption – A Comparative Study”:
http://tinyurl.com/comparativestudy2005.
156 La www.undp.org/governance/docs/Mainstreaming_Anti-Corruption_in_Development.pdf .
157 ATI înseamn ă: accountability (responsabilitate, tratat ă sub toate formele: financiar ă,
administrativ ă, politică și socială), transparency (transparen ța, adică facilitarea accesului
cetățenilor la informa ții și la înțelegerea de c ătre ei a mecanismului de luare a deciziilor) și
integrity (integritatea, care este definit ă ca incoruptibilitate, sinonim ă cu onestitate).

69societate civil ă și dezvoltatori cu privire la recunoa șterea și măsurarea
corupției158.
Scopurile Na țiunilor Unite în domeniul comer țului sunt sus ținute de
o rețea interna țională voluntar ă numită The UN Global Compact159.
Aceasta este o re țea din mediul de afaceri, reunind actori guverna-
mentali, societatea civil ă, departamente din Na țiunile Unite, companii,
lucrători, al c ărei scop este alinierea opera țiunilor și strategiilor mem-
brilor la 10 principii în domeniul drepturilor omului, muncii, mediului înconjur ător și anticorup ției. Ultimul principiu, cel privind anticorup ția,
a fost adoptat în 2004: „ În domeniul afacerilor, trebuie ac ționat contra
corupției în toate formele sale, inclusiv șantajul și mita” .
j. Banca Mondial ă
160 este organiza ția care consider ă corupția
drept cel mai mare obstacol pentru dezvoltarea social ă și economic ă,
ce erodeaz ă suprema ția legii și slăbește institu țiile statului, afectând
populația săracă și serviciile publice. Potrivit politicii B ăncii, o strategie
anticorup ție trebuie s ă aibă la bază cinci elemente : creșterea respon-
sabilității politice, înt ărirea particip ării societ ății civile, crearea unui
sector privat competitiv, restrângerea institu țională a puterii, îmbun ă-
tățirea managementului din sectorul public.
În privin ța restrângerii puterii , organiza ția arată că structura orga-
nismelor statului este un mecanism important în domeniul corup ției. De
aceea se impune separarea puterilor și verificarea institu țiilor de c ătre
alte institu ții, ceea ce poate limita și sancționa abuzul de putere.
Concret, aceasta se poate realiza prin: justi ție independent ă și efec-
tivă, legisla ție anticorup ție, urmărire penal ă independent ă, institu ții de
audit, un legislativ interesat de acestea.
Banca Mondial ă are preocup ări în domeniul reformei justi ției, atât cu
privire la instan țe și puterea judec ătorească161, cât și cu privire la
celelalte institu ții din justi ție162. Ea a dezvoltat o strategie de reform ă a
justiției în domeniul corup ției163 cu trei subiecte: (1) principalele regle-
mentări în lupta împotriva corup ției: legi anticorup ție, accesul la infor-
mații, controlul puterii discre ționare a autorit ăților administrative;
(2) rolul instan țelor în lupta împotriva corup ției; (3) lupta împotriva
corupției judiciare. Cu privire la acest din urm ă punct, Banca Mondial ă
reține că încrederea cet ățenilor în sistemul judiciar presupune ca jude-
cătorii, avoca ții, personalul instan țelor să mențină înalte standarde
etice. Aceasta necesit ă o varietate de m ăsuri, de la reguli clare de

158 La www.undp.org/oslocentre/flagship/users_guide_measuring_corruption.html.
159 Detalii la www.unglobalcompact.org. Re țeaua reune ște companii din 100 de țări. Nu are
reprezentan ți în România.
160 Site-ul The World Bank este www.worlbank.org. Banca Mondial ă are birou în România
din 1992. Țara noastr ă s-a al ăturat B ăncii Mondiale în 1972. Sec țiunea rezervat ă
anticorup ției este la www.worldbank.org/corruption.
161 Materialele sunt disponibile la adresa http://go.worldbank.org/3023X91SE0.
162 Materialele sunt disponibile la adresa http://go.worldbank.org/HC5BA9D380.
163 Materialele sunt disponibile la adresa http://go.worldbank.org/3X2A5GMIH0.

70conduită, programe de preg ătire etic ă, până la proceduri de rezolvare a
plângerilor cu privire la comportamentul necorespunz ător.

1.2. Organiza ția pentru Cooperare Economic ă și Dezvoltare164
OECD este cel mai important organism mondial de cercetare
economic ă și socială; utilizeaz ă informa ții și statistici pentru a ajuta
statele în lupta contra s ărăciei prin dezvoltare economic ă și stabilitate
financiar ă; susține buna guvernare în serviciile publice. Lupta împotriva
corupției este abordat ă multidisciplinar. Unul dintre documentele de
bază este Convenția privind combaterea mitei asupra agen ților publici
străini în tranzac țiile comerciale interna ționale (1997); Conven ția este
întregită de Comentarii ( 1997) și de o Recomandare (1997) în acest
domeniu. Instrumentele de prevenire a solicit ării mitei sunt:

a. Principiile de gestionare a eticii în serviciul public (1998)165:

Standardele etice trebuie s ă fie clare și să se reflecte în legisla ție; angaja ții
trebuie s ă aibă acces la ghiduri și mecanisme interne de consultare etic ă; ei
trebuie s ă își cunoasc ă drepturile și obliga țiile cu privire la conduit ă; poli-
ticienii trebuie s ă creeze cadrul legal pentru reglement ări etice și sancțio-
narea comportamentului inadecvat; e necesar ă transparen ța decizional ă; e
nevoie de reguli clare pentru interac țiunea dintre sectorul public și cel privat;
managerii trebuie s ă demonstreze și să promoveze conduita etic ă; la fel și
politicile manageriale sau managementul resurselor umane; trebuie creat un
mecanism adecvat de responsabilizare fa ță de superiori și față de public;
trebuie instituite proceduri și sancțiuni pentru abateri.

b. Ghidul pentru gestionarea conflictelor de interese în serviciul public
(2003)166:

Scopul principal al Ghidului este acel a de a ajuta statele membre, la nivel
guvernamental central, s ă evalueze politica și practica actual ă privind
conflictul de interese în rela ție cu oficialit ățile publice – inclusiv func ționarii
publici, salaria ții și cei care de țin diverse func ții în sectorul public – care
lucrează în administra ția public ă națională. Indica țiile Ghidului pot fi utilizate
și de alte ramuri ale guvern ării, la nivelul inferior celui na țional, precum și de
firmele cu capital de stat. Cele patru principii care trebuie respectate de
angajați pentru evitarea conflictelor de interese și menținerea încrederii

164 The Organisation for Economic Cooperation and Development a fost înfiin țată în 1960,
reunește 30 de state membre și are rela ții cu alte 100 de state și organiza ții. România
nu este membru OECD. Detalii la www.oecd.org; sectorul pentru anticorup ție este la
adresa www.oecd.org/corruption. Prin H.G. nr.1607/2004 s-a aprobat înfiin țarea și
funcționarea Centrului Român de Informare și Documentare, cu sediul în cadrul
Institutului de Economie Na țională al Academiei Române și a Punctului de Informare și
documentare OECD în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Site-ul s ău este
www.ince.ro/oecd.htm.
165 Principles for managing ethics in the public service au fost aprobate de Consiliul OECD prin
Recomandarea din 23 aprilie 1998 și sunt destinate a fi folosite de conduc ătorii de institu ții la
nivel național. Sunt disponibile la www.oecd.org/dataoecd/60/13/1899138.pdf.
166 Ghidul este disponibil și în lb.rom. la www.oecd.org/dataoecd/13/19/2957377.pdf.

71publicului sunt: slujirea interesului public, sus ținerea transparen ței și
controlului exercitat de c ătre public, promovarea responsabilit ății individuale
și a exemplului personal, promovarea unei culturi organiza ționale intolerante
față de conflictul de interese.
Ghidul define ște „conflictul de interese” ca fiind situa ția ce implic ă un conflict
între datoria fa ță de public și interesele personale ale unui func ționar public;
în aceast ă situație, func ționarul public are interese, în calitatea sa de per-
soană privată, care ar putea influen ța necorespunz ător îndeplinirea obliga-
țiilor și responsabilit ăților oficiale. Definit în acest fel, „conflictul de interese”
are acela și înțeles cu „conflictul real de interese”. O situa ție de conflict de
interese poate fi astfel actual ă sau poate s ă fi existat cândva în trecut. Prin
contrast, se poate spune c ă există un conflict de interese aparent atunci
când se pare c ă interesele unui func ționar public ar putea influen ța în mod
necorespunz ător îndeplinirea sarcinilor, dar în realitate situa ția nu este a șa.
Un conflict potențial apare atunci când un func ționar public are interese per-
sonale care sunt de o asemenea natur ă încât s-ar produce un conflict de
interese dac ă funcționarul ar avea atribu ții oficiale în acea privin ță (conflic-
tuale) în viitor. În cazul în care un interes personal a compromis în fapt
îndeplinirea corect ă a sarcinilor unui func ționar public, situa ția specific ă
respectiv ă trebuie privit ă mai degrab ă ca un caz de comportament necores-
punzător sau „abuz în serviciu” sau chiar ca un caz de corup ție și nu ca un
„conflict de interese”. În aceast ă definiție, „interesele personale” nu se
limiteaz ă la interesele financiare sau pecuniare sau la acele interese care
genereaz ă un beneficiu personal direct pentru func ționarul public. Un conflict
de interese se poate referi la o activitate care altfel poate fi legitim ă în
calitate de persoan ă privată, la afilia ții și asocieri personale și la interese de
familie dac ă aceste interese pot fi considerate în mod plauzibil ca putând
influența necorespunz ător modul în care func ționarul î și îndepline ște sarci-
nile. Un caz special îl constituie problema alegerii unui alt loc de munc ă de
către un func ționar public: negocierea viitorului loc de munc ă de către un
funcționar public înainte de a renun ța la func ția public ă este în mare m ăsură
considerat ă drept o situa ție de conflict de interese.

OECD a stabilit în 1998 Rețeaua anticorup ție pentru Europa de
Est și Asia Central ă167, din care fac parte 20 de state inclusiv
România, ca un forum regional pe ntru schimb de practici, informa ții și
experien țe anticorup ție.

1.3. Forumul Global de Lupt ă Împotriva Corup ției și Apărarea
Integrit ății
În 1997, recunoscând cre șterea infrac țiunilor transfrontaliere,
președintele SUA a cerut Departamentelor de Justi ție, Stat și Finanțe
conceperea unei strategii de lupt ă împotriva infrac țiunilor interna ționale
și reducerea impactului lor asupra americanilor. În 1998 a fost apro-
bată prima Strategie a Guvernului SUA de control a criminalit ății inter-
naționale . Unul dintre obiective era înt ărirea suprema ției legii, ceea ce
impunea în primul rând combaterea corup ției în rândul organelor de

167 The Anti-Corruption Network for Eastern Europe and Central Asia, la www.oecd.org/corrup-
tion/acn.

72ordine, securitate și justiție. În acest sens s-a decis organizarea unei
conferin țe interna ționale.
Prima conferin ță s-a numit „ Forumul Global de lupt ă împotriva
corupției: apărarea integrit ății în rândul personalului din justi ție și
securitate ” și a avut loc între 24-26 februarie 1999 la Washington168.
Invitați din 90 de țări au încercat s ă examineze cauzele corup ției și
practicile de prevenire și de lupt ă împotriva ei. Cu acest prilej au fost
elaborate Principiile directoare de lupt ă împotriva corup ției și de
apărare a integrit ății personalului din justi ție și securitate169.

Principiile oferă o listă de practici în combaterea corup ției, a actelor neoneste
și neetice, bazate pe documentele interna ționale elaborate de alte organisme
și experien ța participan ților la Forum:
(1) la nivelul sistemului de justi ție și securitate trebuie promovat ă deschi-
derea, echitatea și eficien ța, iar la nivelul indivizilor trebuie promovat cel mai
înalt nivel de competen ță și integritate;
(2) trebuie adoptate m ăsuri publice manageriale care s ă promoveze și să
susțină integritatea agen ților;
(3) trebuie concepute coduri de conduit ă etice și administrative care s ă regle-
menteze conflictele de interese, s ă asigure folosirea adecvat ă a resurselor
publice, s ă promoveze cel mai înalt nivel de profesionalism și integritate;
(4) stabilirea de legi penale și sancțiuni efective care s ă interzic ă mita,
abuzul de bunurile publice și alte exercit ări improprii ale func ției pentru
câștig privat;
(5) adoptarea de legi, practici de management și proceduri de audit care s ă
identifice corup ția și astfel s ă permit ă identificarea și raportarea actelor de
corupție;
(6) să ofere investigatorilor și procurorilor puteri suficiente și adecvate, pre-
cum și resurse pentru descoperirea și urmărirea infrac țiunilor de corup ție;
(7) să se asigure c ă investigatorii, procurorii și personalul judiciar sunt
suficient de impar țiali pentru punerea în aplicare în mod echitabil și efectiv a
legilor împotriva corup ției;
(8) să se asigure c ă legislația penal ă și civilă prevăd sancțiuni și remedii care
sunt suficiente pentru a descuraja într-un mod efectiv și adecvat actele de
corupție;
(9) să se asigure c ă publicul general și media are libertatea de a primi și a
comunica informa ții în domeniul corup ției, care s ă fie limitat ă sau restric-
ționată doar dac ă este necesar într-o societate democratic ă;
(10) să dezvolte cea mai larg ă cooperare interna țională posibil ă în toate
ariile de lupt ă împotriva corup ției;
(11) să promoveze, s ă încurajeze și să susțină cercetările științifice și dezba-
terile publice cu privire la toate aspectele privind sprijinirea integrit ății și
prevenirea corup ției în rândul personalului din justi ție și securitate și a altor
agenți publici cu atribu ții în privin ța suprema ției legii;

168 Documentele Forumului la www.state.gov/www/global/narcotics_law/global_forum/
appendix2.html. Din România au participat membrii din Ministerul Justi ției, Ministerul
Administra ției și Internelor, S.R.I. și Parchetul General.
169 Prin „ personalul din justi ție și securitate” se înțeleg toți cei care au un rol esen țial în
menținerea suprema ției legii, cum ar fi poli țiști, polițiști de frontier ă, personalul militar,
procurori, judec ători.

73(12) să încurajeze eforturile anticorup ție ale organiza țiilor regionale și multi-
laterale.
În anul 2000, s-a organizat în România o Conferin ță regional ă a Forumului,
la care au participat 20 de state și 14 organiza ții.

Al doilea Forum Global a avut loc la Haga în perioada 28-31 mai
2001 cu tema „ Înfrângerea corup ției prin integritate, transparen ță și
responsabilitate ”170. Au participat 142 de state și organiza ții. Scopul
acestei conferin țe a fost, conform Declara ției finale, prevenirea și
combaterea corup ției prin promovarea integrit ății, transparen ței și
responsabilit ății. Implicarea societ ății civile, a sectorului privat și a
mass-media în lupta anticorup ție a fost considerat ă o necesitate.
Al treilea Forum Global de lupt ă împotriva corup ției a fost ținut la
Seul, între 28-31 mai 2003: „ Provocări crescute, responsabilit ăți
împărțite” 171. Declara ția finală a inclus o prezentare a problemelor
curente, cât și un plan de ac țiune cuprinzând principii generale și
măsuri la nivel na țional și interna țional: abordarea fenomenului corup-
ției trebuie s ă fie una holistic ă, implicând toate sectoarele societ ății. La
nivel na țional, se propune înt ărirea independen ței și integrit ății judi-
ciare, a integrit ății și efectivit ății acțiunilor poli ției, promovarea bunei
guvernări, transparen ței, responsabilit ății, integrit ății și eticii în toate
sectoarele societ ății, sprijinirea mass-media și a societ ății civile în
detectarea corup ției.
Al patrulea Forum Global a avut lo c în perioada 7-10 iunie 2005, în
Brazilia, la Brasília: „ De la cuvinte la fapte ”172. Concluziile conferin ței sunt:
importan ța semnării și implement ării Conven ției ONU împotriva corup ției,
necesitatea permanentei îmbun ătățiri și intensific ări a unor mecanisme
suplimentare privitoare la conven țiile interna ționale în vigoare privind
corupția, încurajarea guvernelor participante s ă promoveze cooperarea
privind extr ădarea, asisten ța legală reciproc ă și recuperarea și retur-
narea bunurilor provenite din s ăvârșirea de infrac țiuni, precum și să
implementeze concluziile Forumurilor desf ășurate pân ă atunci.
Al cincilea Forum Global a avut loc în perioada 2-5 aprilie 2007, la
Johannesburg, Africa de Sud: „ Îndeplinirea angajamentelor: ac țiune
efectivă împotriva corup ției”173. Temele discutate în cadrul acestei con-
ferințe au fost urm ătoarele: consolidarea ac țiunilor în vederea imple-
mentării măsurilor anticorup ție; aplicarea legii: m ăsuri opera ționale,
practice și efective și legisla ție în vederea combaterii corup ției, a crimi-
nalității organizate, în special sp ălarea banilor; m ăsuri preventive: un
sistem na țional integrat.

170 Documentele forumului la www.worldbank.org/wbi/governance/events/gf2hague.html.
171 Documentele forumului la www.worldbank.org/wbi/governance/pdf/gf3_finaldec.pdf.
172 Documentele forumului la www.cgu.gov.br/ivforumglobal.
173 Documentele forumului la www.globalforum5.gov.za.

74 1.4. INTERPOL , cea mai mare organiza ție interna țională a poli-
ției174, se preocup ă de șase arii infrac ționale: droguri și organiza ții
criminale, securitatea public ă și terorism, infrac țiuni financiare și infor-
matice, traficul de fiin țe umane, fugarii, corupția.

Prin Declara ția de la Seul (1999)175, INTERPOL atrage aten ția că un agent
împuternicit cu aplicarea legii care este corupt sl ăbește încrederea publicului
în stat în general, și în serviciul public și de aplicare a legii în particular.
Declară ca o prioritate de vârf a statelor membre s ă se asigure c ă activitatea
de aplicare a legilor este liber ă de corup ție și că un program na țional de
integritate cuprinde urm ătorii factori: combaterea corup ției prin educa ție și
prevenție, investigare, rela ții publice; necesitatea unui cod de conduit ă și a
unui cod etic al poli țiștilor; procesul de recrutare s ă cuprind ă teste de
integritate; formarea continu ă să priveasc ă toți angaja ții și să includă etica și
integritatea; managementul s ă fie implicat în ini țiative anticorup ție; remu-
nerația să asigure un trai decent.
În 1998 a fost înfiin țat Grupul de Exper ți asupra Corup ției al INTERPOL
(IGEC)176, iar în toamna lui 2009 se va înfiin ța Biroul Interpol pentru Anti-
corupție (IACO) și Academia Anticorup ție a INTERPOL (IACA). Aceste com-
ponente sus țin activit ățile de stabilire a politicilor și standardelor, precum și
îndrumarea și asistarea prin educa ție, cercetare, formare, investigare și ope-
rațiuni de recuperare de bunuri. IGEC a adoptat trei instrumente cu impor-
tanță pentru domeniul cercetat de noi:
– Codul de conduit ă al ofițerilor îns ărcinați cu aplicarea legii (1999) :
conține 10 principii – Onestitate și integritate; Echitate și toleran ță; Folosirea
forței și abuzul de autoritate; Îndeplinirea obliga țiilor; Ordine ilegale; Confi-
dențialitate; Vicii; Aparen ța; Conduita general ă; Cooperare și parteneriate;
– Codul de etic ă al ofițerilor îns ărcinați cu aplicarea legii (1999)177:
este un jur ământ cu privire la folosirea puterii numai spre binele publicului;
– Standardele globale pentru combaterea corup ției în poli ție (2002)178:
constau în principii și măsuri menite s ă întărească rezisten ța la corup ție și să
eficientizeze combaterea ei. Se insist ă pe onestitatea, etica și competen ța
profesional ă a polițiștilor.

2. Instrumente ale Consiliului Europei

Consiliul Europei (CoE) este cea mai veche organiza ție politic ă din
Europa. Fondat la data de 5 mai 1949, Consiliul reune ște în prezent 47
de state europene, printre care și România179. Obiectivul principal al

174 INTERPOL a fost creat ă în 1923 pentru a facilita cooperarea interna țională a poliției.
Reunește 186 de state, printre care și România. Detalii la www.interpol.int.
175 Este vorba de Rezolu ția Adun ării Generale a INTERPOL nr. 4 de la a 68-a sesiune din
8-12 noiembrie 1999, la www.interpol.int/Public/ICPO/GeneralAssembly/AGN68/Resolu-tions/AGN68RES4.asp.
176 Site-ul IGEC este www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC.
177 Codurile sunt disponibile la www.interpol.int/Public/Corruption/IGEC/Codes/Default.
asp.conduct.
178 Standardele sunt disponibile la www.interpol.int/Public/Corruption/Standard/Default.asp.
179 România a ratificat Statutul Consiliului Europei prin Legea nr. 64/4.10.1993, publicat ă
în M. Of. nr. 238 din 04 octombrie 1993. Biroul de Informare al CoE la Bucure ști a fost
înființat în 2002. Detalii la www.coe.ro.

75CoE este realizarea unei unit ăți mai strânse între statele membre
pentru protejarea drepturilor omului, a libert ăților fundamentale și a
statului de drept, principii care constituie fundamentul tuturor demo-crațiilor autentice și care influen țează viața tuturor europenilor. Orga-
nele decizionale sunt Adunarea Parlamentar ă și Consiliul Mini ștrilor.
În viziunea CoE, lupta împotriva corup ției se bazeaz ă pe trei ele-
mente: alc ătuirea de reguli și standarde europene, monitorizarea respec-
tării acestora, programe de cooperare tehnic ă oferite statelor membre.
Principalele instrumente în lupta anticorup ție sunt:
2.1. La nivelul Adunării Parlamentare:
a) Rezolu ția 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în
lupta contra corup ției
180: parlamentarii trebuie s ă fie un exemplu de
incoruptibilitate, s ă asigure transparen ța institu țiilor, s ă declare
interesele lor financiare și ale familiei lor, s ă protejeze independen ța
justiției și a media, s ă adopte legisla ția pentru protejarea avertizorilor
(whistleblowers ), să implice societatea în lupta împotriva corup ției. De
altfel, în acest sens, parlamentarii au și constituit GOPAC – Organiza ția
Mondial ă a Parlamentarilor Împotriva Corup ției181.
b) Rezolu ția 1492 (2006) privind S ărăcia și lupta împotriva
corupției în statele membre ale CoE
182: se recomand ă simplificarea
procedurilor birocratice, instituirea de reguli pentru declararea averii
funcționarilor, publicarea de c ătre autorit ăți a informa țiilor despre
fonduri, salariu adecvat, descentralizarea și acordarea autonomiei
financiare organismelor locale sau regionale, introducerea unor sisteme
de analizare a sesiz ărilor de corup ție, asigurarea de formare specia-
lizată pentru magistra ți și polițiști, creșterea independen ței și transpa-
renței sistemului de justi ție, luarea m ăsurilor disciplinare împotriva
corupților din sistemul public și privat.
2.2. La nivelul Consiliului Mini ștrilor
183:
a. Programul de ac țiune împotriva corup ției (1996), întocmit de
Grupul Multidisciplinar împotriva Corup ției, a fost adoptat de Comitetul
Miniștrilor al Consiliului Europei ca urmare a recomand ărilor celei de-a

180 Role of parliaments in fighting corruption la http://tinyurl.com/parlcorupt.
181 The Global Organization of Parliamentarians Against Corruption (GOPAC), la
http://gopacnetwork.org.
182 Poverty and the fight against corruption in the Council of Europe member states la
http://tinyurl.com/coecorupt.
183 Concluziile Comitetului Mini ștrilor pot fi formulate, dac ă este cazul, ca recomand ări
adresate guvernelor. Comitetul poate invita guvernele membrilor s ă-i facă cunoscute
măsurile luate cu privire la o atare recomandare (art. 15 lit. b.2 din Statutul Consiliul
Europei, semnat la Londra în 5 mai 1949 și intrat în vigoare la 3 august 1949).

7619-a Conferin țe a mini ștrilor europeni ai justi ției desf ășurată în La
Valetta în 1994.
b. Cele 20 de Principii Directoare pentru Lupta împotriva
Corupției (1997) adoptate prin Rezolu ția (97) 24
184 invită statele
membre s ă includă în legisla ția națională și practica lor aceste principii
și dispune ca Grupul Multidisciplinar împotriva Corup ției să alcătuiască
un instrument de monitorizare a implement ării acestor principii și a
instrumentelor interna ționale adoptate.

Cele 20 de principii sunt:
(1) luarea de m ăsuri eficace de prevenire a corup ției – sensibilizarea opiniei
publice și promovarea comportamentelor etice;
(2) incriminarea corup ției naționale și interna ționale;
(3) persoanele care au sarcina de a preveni corup ția, de a ancheta, urm ări
penal și sancționa infrac țiunile de corup ție să beneficieze de independen ța și
autonomia necesare în exercitarea atribu țiilor lor, ca ele s ă fie libere de orice
influență incompatibil ă cu statutul lor și să dispun ă de mijloace corespun-
zătoare pentru ob ținerea probelor; asigurarea protec ției persoanelor care ajut ă
autoritățile în lupta contra corup ției și protejarea secretului investiga țiilor;
(4) luarea m ăsurilor corespunz ătoare pentru sechestrarea și confiscarea
bunurilor provenite din corup ție;
(5) luarea m ăsurilor pentru a evita cazurile de folosire a persoanelor juridice
drept paravan pentru mascarea infrac țiunilor de corup ție;
(6) limitarea imunit ăților față de anchete, urm ărire penal ă și sancțiuni legate
de infrac țiunile de corup ție la gradul necesar într-o societate democratic ă;
(7) sprijinirea specializ ării persoanelor și organismelor care au misiunea de a
combate corup ția și acordarea mijloacelor și pregătirii necesare în exerci-
tarea func țiilor;
(8) a se asigura c ă legislația fiscal ă și autorit ățile care au sarcina de a o
aplica contribuie la combaterea corup ției într-un mod eficient și coordonat,
printre altele de a nu acorda prin lege sau practic ă deducerea fiscal ă a
comisioanelor nelegale sau a altor cheltuieli legate de acte de infrac țiuni de
corupție;
(9) a se asigura c ă în organizarea, func ționarea și procesele decizionale ale
administra țiilor publice se ține cont de necesitatea combaterii corup ției, în
special prin asigurarea unui înalt grad de transparen ță compatibil cu
eficiența activit ății lor;
(10) a se asigura c ă regulile privind drepturile și obligațiile agen ților publici
țin cont de exigen țele combaterii corup ției și prevăd măsuri disciplinare
corespunz ătoare și eficiente; favorizarea, în acest sens, a elabor ării unor
instrumente potrivite, cum ar fi codurile de conduit ă, pentru a preciza com-
portamentul a șteptat de la agen ții publici;
(11) a se asigura c ă activitățile administra țiilor publice și din sectorul public
sunt supuse unei proceduri corespunz ătoare de control al conturilor;
(12) a sublinia rolul procedurii de verificare a conturilor în prevenirea și
depistarea corup ției în afara administra ției publice;
(13) a se asigura c ă sistemul de responsabilitate și răspundere public ă ia în
considera ție consecin țele actelor de corup ție comise de agen ții publici;

184 Disponibil ă la www.coe.int/greco.

77(14) adoptarea de proceduri transparente privind pia ța public ă în scopul
favorizării concuren ței loiale și a descuraj ării corup ătorilor;
(15) încurajarea adopt ării de către reprezenta ții aleși a codurilor de conduit ă
și favorizarea adopt ării unor reguli de finan țare a partidelor politice și
campaniilor electorale, menite a descuraja corup ția;
(16) garantarea libert ății mass-media de a primi și transmite informa ții
privind dosarele de corup ție, sub rezerva unor limite necesare într-o socie-
tate democratic ă;
(17) a se asigura c ă dreptul civil ține cont de necesitatea de a combate
corupția și de a prevedea, printre altele, remedii eficiente pentru cei ale
căror drepturi și interese sunt afectate de aceasta;
(18) încurajarea cercet ărilor științifice în domeniul corup ției;
(19) a se asigura c ă, în toate aspectele de combatere a corup ției, se iau în
considera ție legăturile posibile ale acesteia cu criminalitatea organizat ă și
spălarea banilor;
(20) dezvoltarea unei cât mai largi cooper ări interna ționale în toate dome-
niile de combatere a corup ției.

c. Conven ția penal ă privind corup ția185 și Conven ția civilă pri-
vind corup ția186 elaborate în cadrul Programului de ac țiune împotriva
corupției, de c ătre Grupul Multidisciplinar împotriva Corup ției.

Convenția penal ă privind corup ția (1999) reglementeaz ă obligativitatea
adoptării de m ăsuri legislative adecvate de c ătre statele semnatare pentru
incriminarea urm ătoarelor forme de corup ție: (1) faptele de corup ție activă,
respectiv pasiv ă, săvârșite de agen ții publici na ționali și străini; de parla-
mentarii na ționali, str ăini și membri în adun ările parlamentare interna țio-
nale; de func ționarii interna ționali; de judec ătorii naționali, str ăini, interna-
ționali și agenți ai curților interna ționale; cea din sectorul privat; (2) traficul
de influen ță; (3) sp ălarea de bani rezulta ți din infrac țiunile de corup ție;
(4) infrac țiuni în leg ătură cu corup ția. Conven ția stabile ște necesitatea
adoptării unor sanc țiuni și măsuri efective, propor ționale și descurajatoare,
inclusiv privarea de libertate care s ă atragă extrădarea. Se prevede
necesitatea r ăspunderii penale a persoanei juridice, care s ă fie supus ă unor
sancțiuni penale sau de alt ă natură.
Convenția civilă privind corup ția (1999) stabilește pentru prima dat ă pe plan
internațional reguli civile în privin ța corup ției: statele trebuie s ă adopte
remedii efective pentru persoanele care au suferit pagube de pe urma infrac-
țiunilor de corup ție care s ă le permit ă să își apere drepturile și interesele,
inclusiv posibilitatea de a ob ține compens ări pentru câ știgul nerealizat.
Convenția prevede, de asemenea, obliga ția statelor p ărți de a prevedea în
dreptul lor intern responsabilitatea statului pentru actele de corup ție săvâr-
șite de func ționarii s ăi, precum și măsuri de protec ție a salaria ților care
denunță a c t e l e d e c o r u p ție. Conven ția conține și prevederi referitoare la
cooperarea interna țională a statelor p ărți în procedurile civile în cauzele de

185 Conven ția penal ă asupra corup ției, adoptat ă la Strasbourg în 27 ianuarie 1999, a fost
ratificat ă de România prin Legea nr. 27/16.01.2002, publicat ă în M. Of. nr. 65 din
30 ianuarie 2002.
186 Conven ția civilă asupra corup ției, adoptat ă la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, a fost
ratificat ă de România prin Legea nr. 147/01.04.2002, publicat ă în M. Of. nr. 260 din
18 aprilie 2002.

78corupție, mai ales în ce prive ște notificarea actelor, ob ținerea de probe în
străinătate, recunoa șterea și executarea hot ărârilor judec ătorești emise
în străinătate.

d. Rezolu ția (99) 5 privind GRECO : Grupul de state împotriva
corupției (GRECO) monitorizeaz ă implementarea standardelor CoE în
domeniul anticorup ției și asigur ă punerea în aplicare a dispozi țiilor
convențiilor asupra corup ției187. GRECO are structura unui comitet
format din reprezentan ți ai statelor membre, fiind deschis particip ării și
altor state care au contribuit la lucr ările Grupului Multidisciplinar
Împotriva Corup ției (SUA, Canada, Japonia, Mexic, Belarus, Georgia și
Bosnia-Her țegovina). Grupul efectueaz ă evaluări anuale, în urma
cărora elaboreaz ă rapoarte confiden țiale pe baza c ărora GRECO poate
face recomand ări statelor membre în scopul amelior ării legisla ției și
practicii na ționale de combatere a corup ției.
Printre concluziile misiunii de exper ți GRECO din octombrie 2001 în
România, se num ără îngrijorarea c ă instituțiile cele mai implicate în
combaterea corup ției, inclusiv poliția și magistratura , sunt de
asemenea afectate de fenomenul corup ției, fiind necesar ă respectarea
cu stricte țe a recomand ărilor specifice f ăcute țării noastre.
În cadrul rundei a doua de evalu ări, din decembrie 2007, GRECO a
analizat conformarea României la cele 15 cerin țe anterioare. Raportul
concluzioneaz ă că România a f ăcut eforturi evidente în ceea ce prive ște
confiscarea produselor corup ției într-un num ăr extins de situa ții,
introducerea r ăspunderii penale pentru persoanele juridice, îmbun ă-
tățirea accesului publicului la documentele oficiale și consolidarea
schimbului de informa ții între institu ții în leg ătură cu persoanele
juridice. Îns ă, se reține că s-au înregistrat doar progrese restrânse în
ceea ce prive ște majoritatea recomand ărilor, progresele fiind de altfel
absente în ceea ce prive ște recomand ările legate de introducerea unor
reguli adecvate pentru angajarea și cariera func ționarilor publici în
general, armonizarea regulilor și principiilor legate de refuzul de a primi
cadouri, preg ătirea inspectorilor fiscali în domeniul descoperirii even-
tualelor acte de corup ție. GRECO îndeamn ă România s ă se angajeze cu
hotărâre în politici anticorup ție destinate în mod clar implement ării
integrale a recomand ărilor188.
e. Modelul de Cod de Conduit ă a Agen ților Publici: Codul a fost
adoptat prin Recomandarea nr. (2000)10 și este înso țit de un memoriu
explicativ
189. S t a t e l o r m e m b r e l i s e r e c o m a n d ă să îl foloseasc ă ca

187 În decembrie 2007, GRECO avea 46 de state membre (printre care și SUA) și 6 orga-
nisme interna ți o n al e c a o b s erv a to r i . Ro m â ni a es t e m em b r u fo n d at o r a l G R E CO . A s e
vedea www.coe.int/greco. Mai men ționăm și existen ța MONEYVAL – Comitetul exper-
ților pentru evaluarea m ăsurilor împotriva sp ălării banilor și finanțarea terorismului,
înființat în 1997 la nivelul Consiliului Europei, www.coe.int/moneyval.
188 Raportul a fost aprobat la 07.12.2007 și este disponibil în lb.rom. la www.just.ro
189 Codul și explica țiile sale sunt disponibile la www.coe.int/greco.

79model atunci când concep codurile de conduit ă pentru proprii agen ți
publici, în țelegându-se prin aceasta persoanele angajate în cadrul unei
autorități publice, îns ă nu și reprezentan ții publici ale și, membrii guver-
nului și personalul care exercit ă funcții judiciare. Rezult ă că acesta este
aplicabil magistra ților când nu exercit ă funcții judiciare în cadrul
instanței (de exemplu, când sunt membri în comisii de licita ție, comisii
de concurs, comisii de evaluare), precum și personalului auxiliar de
specialitate din instan țe și parchete.

Finalitatea codului const ă în precizarea regulilor în materie de integritate și
conduită a agen ților publici, de a acorda ajutor acestora în respectarea lor și
de a informa publicul cu privire la conduita pe care au dreptul s ă o pretind ă
de la agen ții publici.
Codul define ște conflictul de interese ca fiind situa ția în care agentul public
are un interes privat care ar influen ța sau ar p ărea că influen țează exerci-
tarea cu impar țialitate și obiectivitate îndatoririle legale. Acest interes privat
include orice avantaj pentru agentul oficial sau al familiei, al rudelor apro-
piate, prieteni sau persoane ori organiza ții cu care are sau a avut rela ții de
afaceri sau politice, fie c ă este financiar sau vreo alt ă obligație civilă.
Codul impune respectarea legilor, polite țe, loialitate, competen ță, imparția-
litate; solicit ă să se evite conflictele de interese reale, poten țiale sau apa-
rente; s ă se păstreze confiden țialitatea; s ă fie semnalate ordinele sau
conduitele ilegale, neetice sau penale; agentul public s ă declare interesele,
să nu desf ășoare activit ăți incompatibile cu func ția sa, iar activit ățile sale
publice sau politice s ă nu slăbească încrederea în serviciul public; agentul
public s ă nu accepte cadouri sau invita ții care îi pot afecta impar țialitatea, s ă
refuze și să semnaleze foloasele care nu i se cuvin; s ă nu returneze favoruri;
să nu abuzeze de pozi ți a s a p e n t r u a o b ține avantaje; s ă se asigure c ă
bunurile proprietate public ă sunt folosite în mod util, eficace și economic; la
recrutare, numire și promovare s ă se verifice integritatea; superiorii r ăspund
pentru faptele angaja ților dacă nu au luat m ăsurile necesare și trebuie s ă ia
măsuri anticorup ție cum ar fi atragerea aten ției asupra respect ării legilor și
regulamentelor, preg ătire adecvat ă anticorup ție, să fie aten ți la dificult ățile
financiare sau de alt ă natură a personalului, s ă fie ei în șiși exemplu de
integritate; agentul nu se poate angaja ulterior într-o func ție unde poate
folosi informa țiile obținute anterior sau dac ă anterior a intervenit ca agent
public într-un caz și acum ar procura un avantaj entit ății care l-a angajat; s ă
nu acorde tratament preferen țial sau privilegiat fo știlor agen ți publici.

f. Concluziile celei de-a cincia Conferin țe Europene a servi-
ciilor specializate în combaterea corup ției desfășurată în 15 – 17
nov. 2000 la Istambul, Turcia, cu tema: „ Anchetarea, urm ărirea și
sancționarea în cazurile de corup ție”.

Concluziile Conferin ței sunt urm ătoarele:
– este nevoie de o strategie global ă și cooperare între diversele organisme
competente; de transparen ță în serviciile publice, iar publicul este cel abilitat
să controleze procedurile și substan ța deciziilor administrative;
– media trebuie folosit ă în campaniile anticorup ție; publicul s ă fie vigilent și
să coopereze cu autorit ățile; studiile de percep ție a publicului și al celor care
utilizeaz ă serviciile publice pot servi la în țelegerea fenomenului;

80- justiția penal ă trebuie s ă ofere sanc țiuni efective, propor ționale și descurajante
în caz de infrac țiuni de corup ție, care s ă fie întregite de m ăsuri administrative
precum demiterea din func ție; cercetarea unor infrac țiuni de corup ție duce
deseori la descoperirea altor infrac țiuni precum cele de fals sau sp ălare de bani;
– procurorul trebuie s ă fie independent, iar poli ția judiciar ă trebuie s ă
acționeze independent;
– imunitatea politicienilor trebuie s ă fie doar pentru actele legate de exerci-
tarea func țiilor lor; obliga ția procurorilor de a informa autorit ățile adminis-
trative înainte de a cerceta sau urm ări un oficial public este un obstacol la
funcționarea adecvat ă a sistemului judiciar;
– secretul bancar nu poate fi opus procurorilor; natura secret ă și
complexitatea infrac țiunilor presupune tehnici speciale de investigare, care
să fie descrise în lege și desfășurate de poli țiști cu înalt grad de preg ătire și
sub controlul unei autorit ăți judiciare;
– trebuie s ă se apeleze la servicii specializate și să se coopereze în schimbul
de informa ții cu alte organisme;
– agenții sub acoperire nu trebuie s ă provoace comiterea de infrac țiuni; se
recunoa ște importan ța informatorilor; angaja ții care iau cuno ștință de
comiterea unor acte de corup ție trebuie s ă le raporteze, trebuie proteja ți
martorii și colaboratorii justi ției;
– este controversat ă acordarea impunit ății totale celui care denun ță un act
de corup ție pe care l-a comis, mai ales dac ă denunțul a fost f ăcut dup ă mult
timp sau în caz de începere iminent ă a cercet ărilor.

g. Programul OCTOPUS190 este Programul împotriva corup ției și
crimei organizate în Europa. El a debutat în 1996.

Participan ții la Conferin ța din 2003 intitulat ă „Serviciile specializate în
anticorup ție: bune practici europene” au ajuns la urm ătoarele concluzii:
– serviciile specializate în anticorup ție ar trebui s ă fie responsabile de condu-
cerea și coordonarea implement ării strategiei na ționale anticorup ție;
– o astfel de strategie trebuie s ă cuprind ă trei elemente – aplicare, prevenire
și educare; ea trebuie s ă se aplice în sectorul public, dar și privat;
– în lupta împotriva corup ției trebuie implicat ă întreaga comunitate;
– serviciile specializate trebuie s ă fie competente în cercetarea infrac țiunilor de
corupție, dar și cu privire la infrac țiuni conexe sau asimilate corup ției; orice
sesizare cu privire la comiterea unei infrac țiuni de corup ție trebuie cercetat ă;
serviciile administrative anticorup ție trebuie s ă trimită sesizarea la organele
competente cu investigarea infrac țiunilor și să fie informate cu privire la rezultat;
– suportul și încrederea publicului sunt date de independen ța și autonomia
operațională a serviciilor specializate, respectiv r ăspunderea pentru ac țiunile
lor, care trebuie prev ăzute în lege; activit ățile desf ășurate trebuie s ă res-
pecte drepturile omului; trebuie asigurate fondurile adecvate; orice activitate
trebuie s ă fie transparent ă, doar dac ă nu se impune nevoia de confiden-
țialitate a unei anchete;
– selecția personalului acestor servicii trebuie s ă se bazeze doar pe merit și
să includă verificarea integrit ății; personalul trebuie s ă se supun ă codului de
conduită; trebuie organizat ă formarea continu ă special ă a personalului;
performan ța serviciului trebuie m ăsurată regulat prin indicatori calitativi și

190 Programul este cofinan țat de Consiliul Europei și Comisia European ă. Detalii disponibile
la www.coe.int/cybercrime.

81cantitativi, precum și prin cercetarea percep ției și atitudinii publicului, iar
evaluările GRECO pot fi o baz ă de plecare.

Conferin ța din 2006 intitulat ă „Corupția și Democra ția” a avut pe agend ă
patru chestiuni: finan țarea partidelor politice, activitatea de lobby, conflictele
de interese, respectiv corupția, justiția și democra ția.
Cu privire la conflictele de interese, concluziile conferin ței sunt pentru luarea în
considerare a Ghidului OECD cu privire la gestionarea conflictelor de interese
în serviciul public și recomand ările GRECO din runda a doua de evaluare.
În privin ța influen țelor nepotrivite asupra justi ției, se insist ă asupra sepa-
rației dintre cele trei puteri; cele șase principii de conduit ă din Principiile de
la Bangalore sunt declarate esen țiale în ghidarea comportamentului judec ă-
torilor; trebuie înt ărită independen ța celor care ancheteaz ă, urmăresc și
judecă infracțiunile de corup ție; aceștia trebuie s ă fie responsabili fa ță de
populație; s-a remarcat existen ța unor influen țe nepotrivite, abuzuri și
practici corupte în recrutarea și promovarea judec ătorilor, durata manda-
tului, salariile, activit ăți extrajudiciare, schimbarea locului de munc ă, stan-
dardele de conduit ă și mecanismul disciplinar; problemele de etic ă și
practicile corupte apar mai ales în justi ția penal ă; regulile de conduit ă sunt
un instrument de înt ărire a integrit ății judiciare; declara țiile financiare sunt
un instrument pentru monitorizarea conflictelor de interese; publicul trebuie
implicat în alc ătuirea politicilor din justi ție, trebuie crescut ă transparen ța cu
privire la activitatea magistra ților.

h. Codul bunei administr ări, anexă la Recomandarea nr. 7 (2007)
privind buna administrare191.
Recomandarea consider ă buna administrare ca un aspect al bunei
guvernări. Buna administrare depinde de calitatea organiz ării și a
managementului, trebuie s ă răspundă la nevoile societ ății, să mențină
și să apere proprietatea public ă și alte interese publice, s ă exclud ă
orice forme de corup ție. Se recomand ă promovarea de c ătre statele
membre a principiului bunei administr ări, promovarea bunei adminis-
trări printr-o organizare și funcționare a administra țiilor publice care s ă
fie eficiente, eficace și economice (indicatori de performan ță, controale
periodice, calitatea serviciilor), promovarea dreptului la bun ă adminis-
trare în interesul tuturor, adoptând normele din Codul anexat.
Codul dezvoltă principiul legalit ății, al egalit ății, al impar țialității, al
proporționalității, al securit ății juridice, al termenului rezonabil, al parti-
cipațiunii, al respect ării vieții private și al transparen ței; prezint ă
regimul actelor administrative, de la modul lor de elaborare pân ă la
punerea în executare, precum și căile de atac și posibilit ățile de desp ă-
gubire în cazul pagubelor produs e ca urmare a emiterii acestora.

2.3. Consiliul Consultativ al Judec ătorilor Europeni192. Acesta
este un organism consultativ din cadrul Consiliului Europei specializat
în materie de independen ță, imparțialitate și competen ța judecătorilor.

191 Adoptat ă de Comitetul Mini ștrilor al Consiliului Europei la 20.06.2007, http://tinyurl.
com/Rec-2007-7.
192 Site-ul CCJE este www.coe.int/ccje. Opinia nr. 3 este disponibil ă și în lb.rom.

82Este alc ătuit dintr-un judec ător din fiecare stat membru și emite opinii
(avize). Opinia nr. 3, intitulat ă „Principiile și regulile ce guverneaz ă
conduita profesional ă a judec ătorilor, în special etica, compor-
tamentul neadecvat și impar țialitatea judec ătorilor” răspunde la
trei întreb ări: 1. „ Ce standarde de conduit ă ar trebui s ă se aplice
judecătorilor?”; 2. „Cum ar trebui formulate standardele de conduit ă?”;
3. „Ce se întâmpl ă dacă judecătorilor li se aplic ă răspunderea penal ă,
civilă și disciplinar ă?”. Potrivit acestei opinii, puterile încredin țate jude-
cătorilor sunt strict legate de valorile de justi ție, adev ăr și libertate;
standardele de conduit ă care se aplic ă judecătorilor sunt corolare
acestor valori și o condi ție a încrederii în administrarea justi ției. Prin
urmare, judec ătorii ar trebui s ă își îndeplineasc ă îndatoririle f ără favo-
ritisme și fără a da dovad ă de prejudec ăți sau idei preconcepute și
trebuie s ă se comporte în a șa fel încât s ă evite conflictele de interese și
abuzul de putere. Judec ătorii care în exerci țiul funcțiunii comit fapte ce
ar fi considerate infrac țiuni în orice circumstan țe (de exemplu, accept ă
mită) nu pot beneficia de imunitate fa ță de procesul penal ordinar.

2.4. Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni193. Acesta
este de asemenea, un corp consultativ al Comitetului Mini ștrilor al Con-
siliului Europei. A fost înfiin țat în 2005 pentru a institu ționaliza adu-
nările ce se desf ășurau pân ă atunci drept Conferin țe ale Procurorilor
Generali din Europa. O astfel de conferin ță, care a avut loc la
Budapesta, a adoptat la 31 mai 2005 un „Ghid European asupra
eticii și conduitei procurorilor”194. Ghidul recomand ă procurorilor s ă
nu favorizeze p ărțile, să nu se lase influen țați de interesele proprii, ale
familiei sau ale altor persoane, s ă nu foloseasc ă informa țiile astfel
obținute pentru a servi nejustificat în interesul lor sau al ter ților, să nu
accepte cadouri, avantaje sau ospitalitate din partea unor ter ți care
le-ar putea compromite integritatea, echitatea și imparțialitatea.

3. Instrumente la nivelul Uniunii Europene

Obiectivul UE în politicile anticorup ție195 este de a stabili o abordare
comună la nivel european. Propriile instrumente ale UE sunt:

a. Conven ția privind protec ția intereselor financiare ale Comu-
nităților Europene (1995)196 .

Convenția este înso țită de un raport explicativ (1996) și completat ă de dou ă
Protocoale (1996, 1997), fiecare înso țite la rândul lor de rapoarte expli-

193 A se vedea www.coe.int/ccpe.
194 Cunoscut și sub numele „Ghidul de la Budapesta”, este disponibil la www.coe.int/t/dghl/
cooperation/ccpe/conferences/
195 Sunt descrise la http://europa.eu/scadplus/leg/fr/s30004.html.
196 Convention on the protection of the Union's financial interests a fost publicat ă în Jurnalul
Oficial C 316 din 27.11.1995 și a intrat în vigoare în 17.10.2002. Este disponibil ă la
http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l33019.html.

83cative, toate adoptate de Consiliul Uniunii Europene. Primul protocol pune
accent pe defini ția conceptelor de „agent”, „corup ție activă și pasivă”, ca și
pe armonizarea și sancționarea infrac țiunilor de corup ție.

b. Conven ția privind Lupta împotriva corup ției implicând
oficiali ai Comunit ăților Europene sau oficiali ai statelor membre
ale UE , adoptat ă de Consiliul Uniunii Europene (1997)197.

Convenția este înso țită de un memoriu explicativ (1998). Ea prevede obliga-
ția pentru statele membre de a incrimina actele care constituie corup ția
activă și pasivă, în special când sunt comise de/sau cu privire la parla-
mentari, mini ștri, judecători, auditori în exercitarea func ției lor, ca și de/sau
cu privire la membri în Comisia European ă, Parlamentul European, Curtea de
Justiție European ă sau Curtea de Conturi a Comunit ății Europene. Statele
trebuie s ă ia măsuri ca actele de corup ție, precum și instigarea sau parti-
ciparea la ele s ă fie sanc ționate efectiv, propor țional și descurajator, inclusiv
cu privarea de libertate care s ă ducă la extrădare.

c. Comunicarea final ă (2003) 317 a Comisiei Europene c ătre
Consiliul European, Parlamentul European și Comitetul Econo-
mic și Social asupra politicii UE împotriva corup ției198.

Principiile acesteia sunt: asumarea politic ă la nivel înalt a luptei anticorup ție,
implementarea de fiecare stat membru a instrumentelor interna ționale anti-
corupție, dezvoltarea instrumentelor de investigare și alocarea personalului
specializat în lupta împotriva corup ției, introducerea standardelor de integri-
tate, dar și sprijinirea statelor candidate în introducerea unei legisla ții adec-
vate, transparen ța fondurilor publice și îmbun ătățirea mediului socio-econo-
mic. Scopul este reducerea corup ției în toate formele sale și la toate nivelele,
în țările și instituțiile din UE, dar și în afara sa.

d. Decizia-cadru 2003/568/JHA din 22.07.2003 a Consiliului
Uniunii Europene privind combaterea corup ției în sectorul privat199.

Potrivit Deciziei, corup ția activ ă și pasivă comisă de organiza țiile cu profit
sau non-profit din sectorul privat trebuie incriminat ă; inclusiv persoanele
juridice trebuie s ă răspundă pentru asemenea acte. Limita superioar ă a
sancțiunii trebuie s ă fie de cel pu țin 1-3 ani închisoare, precum și oprirea
temporar ă sau definitiv ă a dreptului de a face comer ț.

197 Convention on the fight against corruption involving officials of the European Commu-
nities or officials of Member States of the European Union a fost publicat ă în Jurnalul
Oficial 195 din 25.06.1997; la http://europa.eu/scadplus /leg/en/lvb/l33027.html.
198 Communication from the Commission to the Council, the European Parliament and the
European Economic and Social Committee – On a comprehensive EU policy against corruption Com (2003) 317 final nu este publicat ă în Jurnalul Oficial; e disponibil ă la
http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l33301.html.
199 Council Framework Decision 2003/568/JHA of 22 July 2003 on combating corruption in
the private sector , în Jurnalul Oficial L 192 din 31.07.2003, pp.54-56, la http://europa.eu/
scadplus/leg/en/lvb/l33308.html.

84e. Oficiul European Anti-Fraud ă (1999)200 a fost înfiin țat pentru
a efectua anchetele administrative în caz de comitere a fraudelor, corupției sau altor ilegalit ăți ce afecteaz ă interesele financiare ale
Uniunii Europene, inclusiv abaterile în cadrul institu țiilor europene.

f. Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie
2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a
bunurilor având leg ătură cu infrac țiunea
201.

Potrivit acesteia, fiecare stat membru ia m ăsurile necesare pentru a-i
permite acestuia a confisca, în totalitate sau în parte, instrumentele și
produsele care sunt rezultatul unei infrac țiuni ce se sanc ționează cu o
pedeaps ă privativ ă de libertate cu o durat ă mai mare de un an, sau bunurile
de o valoare corespunz ătoare acestor produse. Ca urmare, trebuie imple-
mentate atribu ții de confiscare sporite : fiecare stat membru ia cel pu țin
măsurile necesare care s ă-i permit ă a confisca în totalitate sau în parte
bunurile de ținute de o persoan ă condamnat ă în urm ătoarele cazuri: (1) în
cazul în care o instan ță națională este convins ă pe deplin, pe baza unor
fapte specifice, c ă bunurile respective sunt rezultatul unor activit ăți
infracționale desf ășurate de persoana condamnat ă î n c u r s u l u n e i p e r i o a d e
anterioare condamn ării care este considerat ă rezonabil ă de către instan ță,
având în vedere împrejur ările cauzei; (2) în cazul în care o instan ță
națională este convins ă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, c ă bunurile
respective sunt rezultatul unor activit ăți infracționale similare desf ășurate de
persoana condamnat ă în cursul unei perioade anterioare condamn ării care
este considerat ă rezonabil ă de către instan ță, având în vedere împrejur ările
cauzei; (3) în cazul în care se stabile ște că valoarea bunurilor este dispro-
porționată în raport cu veniturile legale ale persoanei condamnate și o
instanță națională este convins ă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, c ă
bunurile respective sunt rezultatul unor activit ăți infracționale desf ășurate de
persoana condamnat ă.

4. Alte programe anticorup ție și de integritate
publică

4.1. Organiza ția pentru Securitate și Cooperare în Europa202
OSCE este cea mai mare organiza ție regional ă din lume care
reunește 56 de membri. Înfiin țată prin The Helsinki Final Act (1975),
OSCE asist ă statele participante la îmbun ătățirea bunei guvern ări și
lupta împotriva corup ției prin: promovarea ratific ării și implement ării
Convenției ONU împotriva corup ției; organizarea atelierelor de lucru la
nivel na țional și regional cu privire la instrumente legale interna ționale și
bune practici; asisten ța la cerere în construc ție institu țională, în special

200 Site-ul OLAF este http://ec.europa.eu/olaf.
201 Publicat ă în Jurnalul Oficial L 68 din 15 martie 2005, pp. 49-51.
202 Site-ul OSCE este www.osce.org.

85cu privire la formarea func ționarilor publici; distribuirea Manualului
OSCE de Bune Practici în Combaterea Corup ției (2004)203.

Acest manual se adreseaz ă legislativului, agen ților publici, mediei,
ONG-urilor, oamenilor de afaceri, societ ății civile în sens larg. Manualul
descrie studii de caz. Capitolele se refer ă la transparen ța politicului, finan-
țarea partidelor politice și campaniilor electorale, conflictele de interese și
declarațiile de avere, activitatea de lobby, imunitatea politic ă și judiciar ă,
etica în administra ția public ă, achiziții publice, licen țe și concesiuni, dreptul
penal și implementarea legisla ției penale (acest capitol trateaz ă poliția și
procurorii ), privatiz ări și proceduri anticorup ție, strategii na ționale antico-
rupție, comisii anticorup ție, media și societatea civil ă, sistemul judiciar
(acest capitol prive ște judecătorii și avocații). În concluzii se reaminte ște că
sunt necesare strategii anticorup ție clare și campanii publice efective, coduri
de conduit ă și carte ale cet ățenilor, modernizarea procedurilor birocratice,
încurajarea și protejarea avertizorilor, teste regulate de integritate, trebuie
implicat ă societatea civil ă, accesul la informa ții publice este esen țial și
trebuie folosit internetul, m ărirea salariilor este o solu ție dar numai pentru
cei cu func ții mici, noile legi anticorup ție trebuie puse în aplicare, regle-
mentările cu privire la probe trebuie adaptate la specificul infrac țiunilor de
corupție (legile nu trebuie s ă fie un obstacol al urm ăririi penale), o lege a
ilicitului poate fi un vârf de lance al unei campanii anticorup ție, sunt nece-
sare sisteme de monitorizare a percep ției publicului, a impactului corup ției în
afaceri, m ăsurarea nivelului corup ției în diverse sectoare. De asemenea,
trebuie s ă se predea metode de management, politici anticorup ție și etică în
instituțiile de educa ție.
Strict cu privire la instanțe, manualul subliniaz ă necesitatea existen ței
independen ței institu ționale, a promov ării codurilor de conduit ă, a unor
conducători cu mari calit ăți, a inspec țiilor asupra instan țelor și consisten ței
hotărârilor judec ătorești, a unui mecanism de plângere din partea publicului,
a meritocra ției în numiri și promov ări, a unor comitete a justi țiabililor care se
întâlnesc și discută cu judec ătorii despre remedii ale func ționării instan țelor,
a supravegherii personalului auxiliar care manipuleaz ă dosare și lucreaz ă la
repartizarea acestora, a public ării datelor despre dosare pe web.
4.2. Ini țiativa Regional ă Anticorup ție (RAI) este noua denu-
mire, începând cu octombrie 2007, a Pactului de Stabilitate pentru
Sud-Estul Europei, adoptat în 1999. Const ă în înțelegeri la nivel politic
înalt de a asista Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croa ția,
Macedonia, Moldova, Muntenegru, România și Serbia în implementarea
instrumentelor interna ționale și regionale anticorup ție, promovarea
bunei guvern ări și a unei administra ții publice de încredere, promo-
varea suprema ției legii, transparen ței și integrit ății, promovarea unei
societăți civile active.
4.3. Partenerii Europeni Împotriva Corup ției204. EPAC este o
rețea a autorit ăților însărcinate cu monitorizarea și anchetarea poli ției

203 Manualul este disponibil în șapte limbi, la www.osce.org/eea/item_11_13568.html.
204 European Partners Against Corruption, la www.epac.at.

86naționale și a organismelor anticorup ție. Din România, sunt membri ai
EPAC: Direc ția General ă de Informa ții și Protec ție Intern ă205 și Direcția
General ă Anticorup ție206 din cadrul Ministerului Administra ției și
Internelor, respectiv Direc ția Națională Anticorup ție207.

Rețeaua are întâlniri anuale. Prin Declara ția de la Helsinki din 2007,
subliniaz ă necesitatea independen ței organismelor na ționale care suprave-
ghează poliția și a autorit ăților naționale anticorup ție, independen ță ce
trebuie înt ărită în special în raport cu structurile ierarhice din care fac parte.
Aceasta mai arat ă că trebuie s ă existe o legisla ție specific ă, resurse bugetare
adecvate și accesibilitate din partea publicului; trebuie alc ătuite standarde
minime și bune practici pentru a reliefa independen ța și responsabilitatea; s ă
întărească respectarea drepturilor omului în activitatea de poli ție, să asigure
transparen ța, impar țialitatea și integritatea în activitatea lor; trebuie s ă fie
întărite leg ăturile între institu țiile responsabile cu educarea, prevenirea și
combaterea corup ției.
Prin Declara ția de la Lisabona din 2005 se încurajeaz ă includerea valorilor
drepturilor omului și a cuno ștințelor etice în selectarea și instruirea
personalului de poli ție; diseminarea practicilor privind drepturile omului și în
special cele legate de folosirea for ței și a armelor de foc; înt ărirea încrederii
între popula ție, ONG-uri și forțele de poli ție. În fine, prin Declara ția de la
Viena din 2004 se subliniaz ă importan ța libertății presei ca un mijloc major
și indispensabil de lupt ă împotriva corup ției într-o societate democratic ă.

4.4. Instrumente ale Tran sparency International (TI) 208
TI este unul dintre cei mai importan ți actori în domeniul corup ției pe
plan mondial. Fondat ă în 1993, este cea mai mare organiza ție interna-
țională non-guvernamental ă dedicat ă combaterii corup ției, punând la
aceeași masă societatea civil ă, oameni de afaceri și institu ții în cea mai

205 DGIPI ac ționează pentru culegerea, procesarea, stocarea și valorificarea informa țiilor
privind: monitorizarea grup ărilor criminale implicate în s ăvârșirea de infrac țiuni grave,
cu moduri de operare deosebite, ce se manifest ă ca fenomene și necesit ă investiga ții
complexe, de lung ă durată (trafic de droguri, asasinate la comand ă, fapte de corup ție,
contraband ă, migra ție ilegal ă, trafic de persoane, moned ă falsă, trafic de capitaluri,
criminalitate financiar ă, criminalitate informatic ă); monitorizarea opera țiunilor cu produse
și tehnologii strategice, cu dubl ă utilizare, supuse controlului destina ției finale; imple-
mentarea și controlul modului în care se aplic ă normele legale în materia informa țiilor
clasificate, inclusiv cele NATO, precum și protecția patrimoniului, misiunilor și personalului
Ministerului Internelor și Reformei Administrative; coordonarea tehnic ă și aplicarea
Strategiei Departamentale a Ministerului Internelor și Reformei Administrative în domeniul
prevenirii și combaterii terorismului și a acțiunilor conexe acestuia, precum și cooperarea
cu institu țiile naționale strategice, abilitate în domeniu; cooperarea intern ă și interna-
țională în materie, cu agen țiile de aplicare a legii. A se vedea www.dgipi.ro.
206 DGA a fost înfiin țată în baza Legii nr.161/30.05.2005 și este structura specializat ă a
Ministerului Administra ției și Internelor pentru prevenirea și combaterea corup ției în
rândul personalului ministerului. A se vedea www.mai-dga.ro.
207 DNA a fost înfiin țată prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 43/2002 sub denu-
mirea ini țială de Parchetul Na țional Anticorup ție, ca un parchet specializat în comba-
terea infrac țiunilor de corup ție. În prezent este structur ă cu personalitate juridic ă din
cadrul Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție, specializat ă în lupta
împotriva corup ției la nivel înalt și mediu. Site-ul este www.pna.ro.
208 Site-ul organiza ției este www.transparency.org.

87puternic ă coaliție global ă, generând practic o mișcare anticorup ție. Prin
secretariatul s ău (cu sediul la Berlin) și peste 90 de filiale independente
în întreaga lume, activeaz ă la nivel na țional și interna țional pentru a
frâna cererea și oferta în domeniul corup ției: la nivel interna țional, TI
desfășoară campanii cu privire la efectele d ăunătoare ale corup ției,
susține politicile de reform ă, activeaz ă pentru implementarea conven-
țiilor multilaterale de c ătre guverne, corpora ții și bănci; la nivel na țio-
nal, filialele desf ășoară activități pentru cre șterea nivelului de respon-
sabilitate și transparen ță, monitorizând performan ța principalelor
instituții, făcând presiuni pentru reformele necesare într-o manier ă
non-politic ă (lobby ) și adunând laolalt ă persoanele îngrijorate de
corupția din țara lor.
TI a fost implicat ă în redactarea celor mai importante instrumente
internaționale anticorup ție, cum ar fi Conven ția ONU împotriva
Corupției, Conven ția African ă împotriva Corup ției, Conven ția OECD
pentru combaterea mitei. TI a dat o nou ă conota ției mitei, incluzând în
corupție acceptarea de cadouri și conflictele de interese.
Pentru lupta împotriva corup ției, TI folose ște expertiza oferit ă de
filialele na ționale și Secretariatul Interna țional; dezvolt ă coaliții cu
factorii de decizie din toate sectoarele societ ății – institu ții, organiza ții
tip think-tank , societatea civil ă; analizeaz ă și diagnosticheaz ă corupția
măsurând scopul, frecven ța, manifest ările sale prin studii, sondaje,
indici, dar nu investigheaz ă cazuri individuale de corup ție; desf ășoară
campanii adresate popula ției pentru a aten ționa asupra efectului
imediat și de lung ă durată al corup ției, pentru a realiza rolul fiec ăruia în
stoparea corup ției, pentru a oferi solu ții la nivel interna țional, na țional
și local, și pentru a presa publicul în a solicita reforme.
În cele ce urmeaz ă vom expune instrumentele specifice ale TI în
domeniul anticorup ție:
a. Studiile asupra Sistemului Na țional de Integritate
Promovarea integrit ății și prevenirea corup ției implic ă un model
holistic al institu țiilor implicate din sectoarele public, privat și al socie-
tății civile. Sunt considera ți a fi principalii piloni ai Sistemului Na țional
de Integritate urm ătorii: Executivul, Legislativul, Partidele politice,
Birourile electorale, Institu ția suprem ă de control a conturilor, Sistemul
judiciar, Sectorul Public, Poli ția și Parchetele, Achizi țiile publice, Avo-
catul Poporului, Agen țiile de lupt ă împotriva corup ției, Media, Socie-
tatea civil ă, Sectorul privat, Administra ția județeană și locală, Institu-
țiile interna ționale. Cadrul este oferit în lucrarea „ National Integrity
Source Book ” aparținând lui Jeremy Pope (2002)
209.
Pe baza acesteia, TI a întocmit Manualul Anticorup ție210 (2004),
un instrument pentru asisten ța în procesul de concepere și aplicare a

209 Disponibil ă în peste 20 limbi la www.transparency.org/publications/sourcebook.
210 Disponibil la www.transparency.org/index.php/policy_research/ach.

88măsurilor anticorup ție. Poate fi folosit de practicieni din orice țară și
cuprinde elemente cheie care sunt actualizate în mod regulat.
b. Indicele de Percep ție a Corup ției (CPI)
211, lansat pentru
prima dat ă în 1995, este cel mai cunoscut instrument din lume de
măsurare al percep ției corup ției răspândire în rândul agen ților publici la
nivelul fiec ărei țări. Pentru m ăsurarea corup ției dintr-un stat se
preferă, astfel, experien ța și percep ția celor care se confrunt ă direct cu
realitatea corup ției din acea țară, căci este dificil ă evaluarea nivelului
de corup ție pe baza unor date empirice concrete, cum ar fi cuantumul
mitei pl ătite sau num ărul de condamn ări. În acest din urm ă caz, datele
nu reflect ă nivelul real de corup ție, ci arat ă mai degrab ă capacitatea
procurorilor, judec ătorilor și a mediei de a descope ri cazuri de corup ție.
Măsurile recomandate la nivel mondial cu ocazia lans ării CPI în 2007
subliniaz ă nevoia îmbun ătățirii independen ței, integrit ății și răspunderii
publice a sistemului judiciar , în vederea cre șterii credibilit ății acestuia;
pentru func ționarea optim ă a justi ției, procedurile judiciare trebuie s ă
fie protejate de influen ța politicului, iar judec ătorii trebuie s ă se supun ă
unei reglement ări disciplinare și unui cod de conduit ă, beneficiind
totodată de imunitate limitat ă. În 2008 se recomand ă o consolidare a
mecanismelor de control și răspundere: fie c ă este vorba despre o țară
săracă sau nu, provocarea de a controla corup ția necesit ă institu ții
guvernamentale și sociale func ționale; în țările sărace, corup ția este
vădită în justi ție, iar controlul institu țional ineficient; pentru a putea
reduce corup ția este nevoie de institu ții puternice, de domnia legii, de
o presă independent ă și de o societate civil ă activă.
În 2007, România a ocupat locul 69 din 179 de țări, cu un punctaj
de 3,7 din 10 posibile (1-cel mai corupt; 10-cel mai pu țin corupt), fiind
perceput drept statul cel mai corupt din UE , unde media era de 6,51.
În 2008, indicele României a urcat la 3,8 puncte, fiind dep ășit de
Bulgaria în topul celor mai corupte state din UE; pe plan mondial, România ocup ă acum locul 70 din 180 de țări
212. TI-Ro recomand ă
aplicarea unui standard unitar în ceea ce prive ște cercetarea si sanc-
ționarea tuturor cazurilor de corup ție și înlăturarea oric ăror filtre supli-
mentare, care pot impieta asupra înf ăptuirii justi ției, respectiv înt ărirea

211 Disponibil la www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/index.html. CPI este
un indice compozit, care se bazeaz ă pe datele privind corup ția din sondajele
specializate efectuate de mai multe institu ții independente de renume. El reflect ă opinia
oamenilor de afaceri și a anali știlor din întreaga lume, inclusiv a exper ților din țările
evaluate. Sondajele folosite pentru elaborarea CPI pun întreb ări legate de folosirea
incorect ă a funcției publice în beneficiu particular, cu accent, de exemplu, pe luarea de
mită de către oficiali pentru achizi ții publice, delapidarea fondurilor publice sau întreb ări
care verific ă puterea politicilor anticorup ție, în acest fel înglobând atât corup ția politic ă,
cât și cea administrativ ă.
212 În 2008, cele mai pu țin corupte 10 țări sunt Danemarca, Noua Zeeland ă, Suedia,
Singapore, Finlanda, Elve ția, Islanda, Olanda, Australia, Canada. Cele mai corupte sunt
Congo, Guinea Ecuatorial ă, Ciad, Guinea, Sudan, Afganistan, Haiti, Irak, Myanmar,
Somalia.

89jurisdicțiilor administrativ-disciplinare în toate componentele sectorului
public: magistra ți, funcționari publici, personal contractual.

Tabel nr. 3: Indicele de Percep ție a Corup ției (TI)

c. Indicele Pl ătitorilor de Mit ă (BPI)213 este un clasament a celor
mai mari țări exportatoare, în func ție de dispozi ția firmelor lor de a da
mită în afara grani țelor naționale. Pân ă în prezent au fost realizate
patru edi ții ale acestui indice, în 1999, 2002, 2006 și 2008. România
nu a fost inclus ă în acest Indice, neîndeplinind condi ția de a fi lider în
exportul regional sau mondial.
d. Barometru Global al Corup ției (GCB) este un sondaj lansat în
2003, ce m ăsoară atât percepția publicului larg asupra corup ției, cât și
experien ța oamenilor legate de acest fenomen. Barometrul colecteaz ă
opiniile publicului asupra celor mai corupte elemente ale sectorului public, asupra acelor aspecte ale vie ții (viața de familie, mediul de
afaceri sau cel politic) cel mai afectate de corup ție, precum și asupra
acțiunilor întreprinse de guverne pentru a lupta împotriva corup ției
214.
În 2007 s-a constatat c ă, la nivel mondial, publicul larg continu ă să
perceap ă parlamentele și partidele politice ca cele mai corupte
instituții, în timp ce experien ța direct ă arată că în poliție și în sistemul

213 Disponibil la www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipm/index.html.
214 GCB reflect ă viziunea publicului asupra corup ției, în timp ce CPI se bazeaz ă pe opiniile
experților. Primul reflect ă experien țe individuale asupra corup ției (corup ția mică),
celălalt reflect ă percep țiile unor observatori informa ți asupra corup ției în sectorul public
și în politic ă. Deși diferite, rezultatele celor dou ă instrumente sunt corelate (în 2007,
indicele de corelare este 0.66).

90judiciar nivelul mitei este cel mai înalt. Consecin ța este c ă instituții
cheie din societate, în special institu ții cu un rol esen țial în asigurarea
integrității și răspunderii publice a guvernelor, sunt compromise. Faptul
că sistemul judiciar este al doilea în topul celor mai corupte institu ții,
după poliție, ridic ă mari îndoieli asupra garan țiilor de care beneficiaz ă
cetățenii pentru acces egal la justi ție; sarcina unor institu ții precum
sistemul judiciar și poliția este sanc ționarea faptelor de corup ție – dac ă
ele sunt compromise de mit ă, așa cum arat ă Barometrul din 2007,
atunci mecanismele de punere în aplicare a legii, esen țiale pentru
eficacitatea eforturilor anticorup ție, sunt obstruc ționate, iar încrederea
publicului subminat ă.
Ediția din 2007 a Barometrului arat ă că responden ții cu venituri mici
și medii sunt cel mai grav afecta ți de corup ția mică, deoarece
probabilitatea ca ei s ă plătească mită pentru a ob ține servicii publice
este mai mare decât responden ții cu venituri mari. Acest rezultat este
valabil în egal ă măsură pentru țările bogate și sărace: peste tot în lume
cei care câ știgă mai pu țin trebuie s ă dea mit ă mai des.
În 2008, percep ția asupra multor institu ții publice r ămâne negativ ă.
Publicul continu ă să identifice partidele politice ca fiind institu ția cea
mai corupt ă, în timp ce experien țele directe ale responden ților arat ă că
poliția, urmat ă de cadastru și sistemul judiciar , au cea mai mare
înclinație spre a pretinde mit ă. Rezultatul este c ă institu ții cheie în
societate, în mod particular institu ții fundamentale pentru integritatea
și responsabilitatea guvernului și pentru garantarea drepturilor omului,
sunt compromise. Este neîndoielnic c ă legitimitatea guvern ării este
subminat ă de corup ție.

În 2007, 33% dintre cei intervieva ți recunosc c ă au dat mit ă, iar institu țiile
cele mai corupte r ămân partidele politice și Parlamentul cu 3.9 puncte,
justiția cu 3.8 puncte, poliția și sistemul de s ănătate cu 3.7 puncte. Sondajul
relevă că în ultimele 12 luni, responden ții sau cineva apropiat lor au intrat în
contact cu justiția în procent de 10%, din care unui procent de 11% li s-a
cerut mit ă, iar 10% declar ă că au dat mit ă; valoarea mitei a fost în medie de
114,6 euro. Cei care au intrat în contact cu poli ția sunt 16%, din care unui
procent de 9% li s-a cerut mit ă, iar 11% au dat mit ă polițiștilor; valoarea
mitei a fost de 114,8 euro215.
În 2008, recunoa ște că plătește mită 14% din popula ție (față de media de
5% în Europa sau chiar 5% în Bulgaria), iar institu țiile cele mai corupte sunt
partidele politice și Parlamentul cu 4,3 puncte, urmate de justiție cu 4,2,
mediul de afaceri cu 3,8 și, pentru prima dat ă într-o pozi ție frunta șă, media
cu 3,4 puncte. Sondajul relev ă că în ultimele 12 luni, responden ții sau cineva
apropiat lor au intrat în contact cu justiția în procent de 6%, din care 8%
declară că au dat mit ă. Cei care au intrat în contact cu poli ția sunt 10%, din
care 13% au dat mit ă polițiștilor216.

215 Datele sunt disponibile la www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2007/ta-
bele.pdf.
216 Datele sunt disponibile la www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/ 2009/index.html.

91Scara de notare este de la 1 (deloc corupt) la 5 (cel mai corupt). De altfel,
perceperea intensit ății corup ției de c ătre public este direct propor țională cu
nivelul ierarhic al principalelor institu ții publice sau ale puterii.

Plătitori de mit ă
Partide politice
Parlament
Sistem legislativ/
justiție
Mediul de afaceri
sector privat
Media
Servicii medicale
Poliție
Sistem de educa ție
Birouri de înregistr ări/
eliberări permise
Venituri la stat
ONG-urile
Utilități
Armata
Organiza ții religioase
2008 14% 4,3 4,3 4,2 3,8 3,4
2007 33% 3,9 3,9 3,8 3,6 2,8 3,7 3,7 3 2,9 2,6 2,6 2,4 2,4 2,2
2006 20% 4,1 4 3,9 4 2,9 3,8 3,6 3,2 2,8 2,2 2,9 2,3 2,5 2,3
2005 22% 3,8 3,6 3,7 3,4 2,7 3,6 3,6 2,9 2,9 2,4 2,5 2,5 2,4 2,1
2004 25% 4,2 4 4,1 3,7 2,6 3,9 3,8 3,3 3,4 2,9 2,7 2,5 2,4 2,2

Tabel nr. 4: GCB-Institu țiile cele mai afectate de corup ție în România în 2004-2008.

Sistemul de
educație
Justiție
Servicii medicale
Poliție
Eliberare
documente
Utilități
Venituri la stat
Servicii imobiliare
Contact în
ultimele 12 luni
(respondentul
sau cineva
apropiat) 33% 6% 49% 10% 15% 58% 53% 12%
Au dat mit ă 7% 8% 22% 13% 6% 2% 3% 4%

Tabel nr. 5: GCB-Contactul cu institu țiile publice și plătitorii de mit ă

e. Raportul Global asupra Corup ției (GCR) este întocmit în
fiecare an pe o anumit ă temă, ca o publica ție, ce reprezint ă o analiz ă
complex ă a situa ției corup ției la nivelul întregii lumi. Raportul centra-
lizează știri și analize ale exper ților și susținătorilor mi șcării anti-
corupție, care eviden țiază evoluțiile recente privind corup ția. Fiecare
Raport acoper ă o perioad ă de 12 luni, din luna Iulie pân ă în luna Iunie
a anului urm ător, și analizeaz ă impactul corup ție într-un sector specific,
incluzând studii detaliate din diferite țări217.

217 Raportul din 2007 a tratat corup ția din sistemul judiciar. În 2009, GCR analizeaz ă
corupția în sectorul privat, în 2008 GCR a analizat corup ția din sectorul apei, în 2006
corupția din sectorul de s ănătate public ă, în 2005 corup ția în lucr ările de construc ții și
în zonele de reconstruc ție post-conflict, iar în 2004 corup ția politic ă.

92Raportul lansat în 24 mai 2007 trateaz ă Corupția din sistemul
judiciar218, scopul publica ției fiind acela de a fi un ghid pentru analiza-
rea corup ției judiciare la nivel na țional și o surs ă de inspira ție pentru
reforme în sistem. Manualul subliniaz ă enorma provocare pentru
mișcarea anticorup ție a asigur ării respect ării legilor anticorup ție și a
asigurării funcționării sistemului judiciar; o justi ție curat ă este central ă
în lupta anticorup ție, iar folosirea func ției judiciare pentru câ știg privat
poate semnifica totodat ă o toleran ță mare la corup ția din societate.
Concluzia critic ă a Raportului este subminarea justi ției prin corup ție în
multe țări și refuzarea dreptului fundamental la un proces echitabil și
imparțial al p ărților219. În Anexa I a prezentului studiu am ata șat
traducerea rezumatului acestui raport.
În fiecare an, GCR este înso țit de un Raport Na țional asupra
Corupției (RNC)220, publicație a Transparency International România,
ce își propune s ă facă o sintez ă selectiv ă a celor mai importante evo-
luții în plan legislativ, institu țional și politic, pe perioada anului anterior
publicării sale.

Potrivit GCR din 2007, corup ția sistemului judiciar se întâlne ște în întreaga
lume și împiedic ă accesul cet ățeanului la un proces echitabil, independent și
imparțial; aceasta erodeaz ă creșterea economic ă, prin neîncrederea pe care
o au investitorii. Popula ția săracă suferă cel mai mult, fiind nevoit ă să
plătească o mită pe care nu și-o permite.
Corupția judiciar ă include folosirea improprie a banilor și a puterii, spre
exemplu situa ția în care un judec ător angajeaz ă membrii ai familiei sale în
cadrul instan ței pe care o conduce sau manipuleaz ă contractele de
construc ții sau achizi ționare de echipament. Corup ția judiciar ă se poate
manifesta, de asemenea, prin influen țarea aloc ării cauzelor c ătre judec ători
sau în cadrul altor proceduri premerg ătoare procesului, spre exemplu atunci
când func ționarii sunt mitui ți pentru a “pierde” documente sau probe. Acest
fenomen poate influen ța orice proces sau împ ăcare a p ărților, precum și
punerea în aplicare a deciziilor instan ței și a pedepselor.
Mita, cealalt ă manifestare negativ ă a corup ției judiciare, poate ap ărea
oriunde pe parcursul procedurilor judiciare. A șa cum demonstreaz ă cele 32
de rapoarte na ționale cuprinse în GCR, judecătorii pot accepta mit ă pentru
întârzierea sau accelerarea unui proces, pentru acordarea sau respingerea apelurilor, pentru a influen ța alți judecători sau pur și simplu pentru a da o
anumită soluție într-un caz. Oficialii din sistemul judiciar pot cere mit ă în
schimbul unor servicii care ar trebui s ă fie gratuite; avoca ții pot s ă ceară
„onorarii” adi ționale pentru gr ăbirea sau întârzierea unor cazuri, sau pentru
a direcționa clien ții către judec ători care sunt cunoscu ți pentru faptul c ă
acceptă mită. Factorii care influen țează susceptibilitatea judec ătorilor de a
primi mit ă sunt salariile sc ăzute, dar nu numai. Condi țiile de lucru nesigure,
inclusiv promov ări și transferuri inechitabile, precum și lipsa preg ătirii

218 GCR este disponibil în întregime la www.transparency.org/publications/gcr/down-
load_gcr. Cele mai importante aspecte ale GCR sunt surprinse de o prezentare disponibil ă pe site-ul TI-Ro, la adresa www.transparency.org.ro/politici_si_studii/stu-
dii/global_coruptie/2007/index.html.
219 TI, GCR 2007, p. xix-xxi.
220 Disponibil la www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/index.html.

93profesionale continue, vulnerabilizeaz ă judecătorii și personalul auxiliar al
instanțelor.
Cu privire la România, RNC din 2007 re ține impactul redus al reformelor asupra
relației cetățenilor cu sistemul judiciar; slaba capacitate administrativ ă a insti-
tuțiilor din sistemului judiciar și a voinței conduc ătorilor de instan țe și parchete
pentru implementarea reformelor; lipsa de integritate în instan țe, arhive, grefe;
corupția și lipsa transparen ței în administrarea justi ției, în special dintre justi-
țiabili și personalul auxiliar, r ămân probleme de anvergur ă sistemic ă; magistra ții
înșiși invocă presiuni din partea media, politicienilor, grupurilor de interese
economice, șefilor; deciziile magistra ților sunt impredictibile, conflictele de inte-
rese sunt des întâlnite; reclama țiile justițiabililor se rezolv ă cu greutate; cet ățenii
nu își cunosc propriile drepturi; capacitate diminuat ă a CSM de a împiedica
folosirea abuziv ă a puterii de c ătre magistra ți221.

GCR din 2007 este întregit de un Advocacy Toolkit222, un instru-
ment de lucru ce ofer ă sfaturi membrilor societ ății civile pentru comba-
terea corup ției din țara lor. Manualul con ține strategii de advocacy și
exemple de planuri din unele țări, oferă explica ții cu privire la corup ția
judiciară, recomand ări de combatere și instrumente de analizare a
corupției judiciare.

Toolkit-ul dezvolt ă mai mul ți indici de evaluare a garan țiilor împotriva
corupției judiciare, grupa ți în dou ă categorii: 1. Cerin țele de sistem pentru o
justiție curat ă: garanții pentru protec ția independen ței justiției; condi ții bune
de munc ă pentru judec ători; numirea judec ătorilor; r ăspundere (responsabi-
litate legal ă; proceduri administrative clare; justificarea folosirii resurselor
publice; cod de conduit ă; consecin țele abaterilor); transparen ță și resurse
(proceduri transparente; educa ție; materiale și resurse); 2. Responsabi-
litatea actorilor implica ți în sistemul de justi ție: responsabilitatea judec ă-
torilor și a puterii judec ătorești; responsabilitatea legislativului și executi-
vului; rolul asocia țiilor de judec ători; rolul procurorilor; rolul avoca ților; rolul
indivizilor și firmelor; rolul mediei și al jurnali știlor; societatea civil ă; progra-
mele de reform ă judiciar ă ale donorilor.

221 A se vedea http://tinyurl.com/coruptiejustitierom.
222 TI, Combating Corruption in Judicial Systems – Advocacy Toolkit , la http://tinyurl.com/advtoolkit.

95
PARTEA A IV-A
POLITICI ANTICORUP ȚIE PENTRU
SISTEMUL JURIDIC

Corupția este o disfunc ție de sistem care î și are provenien ța și afec-
tează cadrul normativ, sistemul institu țional și relațiile interumane
specifice institu țiilor sociale. Fiind un fenomen complex, e nevoie de
măsuri specifice de lupt ă contra acesteia. Ac țiunile anticorup ție
trebuie s ă aibă în vedere toate aspectele descrise în diagnoza
corupției. Măsurile sunt atât de natur ă legală, cât și administrativ ă,
implicând oficialii, dar și întreaga popula ție.

Am arătat în deschiderea lucr ării cât de important ă este consacrarea
și respectarea celor trei „i” – Independen ța, Imparțialitatea și Inte-
gritatea. Dac ă independen ța trebuie mai degrab ă asigurat ă la nivel
instituțional, impar țialitatea și integritatea trebuie ocrotite altfel, c ăci
ele sunt virtu ți morale.
Trebuie s ă arătăm însă că studii și cercet ări oficiale cu privire la
corupția din sistem sunt derulate destul de rar223. Lipsesc sondajele de
opinie regulate, atât în rândul angaja ților, cât și al publicului cu privire
la integritatea agen ților publici, lipsesc instrumentele de m ăsurare a
calității judiciare224. Practic, nu exist ă preocup ări pentru ob ținerea unui
feedback din partea celor care apeleaz ă la serviciile juridice. În felul
acesta, eficien ța sistemului se reduce doar la compararea unor date sta-
tistice, nicidecum la analiza calit ății acestora. Tocmai de aceea, nu sunt
identificate oficial vulnerabilit ățile din sistem: personalul nu are niciun
interes pentru aceasta, iar publicului nu i se ofer ă ocazia de a o face.
Așa cum am anun țat în debutul acestui studiu, dup ă ce am explicat
ce e corup ția în partea întâi și am ar ătat în partea a doua care sunt
sectoarele vulnerabile din chiar însu și sistemul juridic, luând ca model
soluțiile oferite la nivel interna țional enumerate în partea a treia, în
această ultimă parte vom ar ăta care sunt cele mai adecvate politici

223 Ministerul Justi ției a efectuat o cercetare asupra integrit ății și rezisten ței la corup ție a
sistemului judiciar, publicând în 2003 rezultatele cu privire la judec ători, dar ținând
secrete datele cu privire la procurori. TI-Ro a întocmit în anii 2005, 2006 și 2007 un
studiu privind percep ția magistra ților asupra independen ței sistemului judiciar. DGA a
chestionat popula ția asupra percep ției corup ției din cadrul M.A.I. în 2006 și 2008, iar
propriul personal din minister în leg ătură cu acela și subiect în 2007.
224 Singurele sondaje care s-au f ăcut în ultimii ani nu vizeaz ă o anume instan ță, ci sistemul
juridic în ansamblu. Doar în jude țul Timișoara, începând cu 2006, se desf ășoară anual
un program de chestionare a utilizatorilor serviciilor judiciare, iar un studiu asem ănător
a fost efectuat în 2007 la instan țele din jude țul Alba; în 2009 a început un program pilot
în județul Cluj, vizând calitatea serviciilor judiciare.

96anticorup ție ce trebuie implementate pentru prevenirea, controlul și
sancționarea corup ției din mediul juridic. Aceste politici vin s ă concre-
tizeze m ăsurile generale, valabile pentru orice sistem institu țional
public și chiar privat, și sunt menite s ă întărească integritatea siste-
mului juridic, atât la nivel institu țional, cât și la nivel individual.
După unele no țiuni teoretice, vom ar ăta cadrul legal existent în
prezent ce contureaz ă principalele direc ții și măsuri anticorup ție,
dezvoltând apoi direc țiile și măsurile concrete pentru prevenirea și
combaterea corup ției din sistemul juridic.

1. Componentele politicilor anticorup ție

Scopul unei politici anticorup ție este sc ăderea nivelului corup ției și
creșterea încrederii în institu ții. Aceasta este îns ă asociat ă cu o bun ă
guvernare. Începând mai ales cu anul 2000, în România se concep strategii de lupt ă împotriva corup ției, se modific ă legi, se creeaz ă insti-
tuții. Lipse ște însă educația anticorup ție, instituirea bunelor practici,
managementul eficient și modalit ăți concrete de reprimare și comba-
tere a comportamentelor deviante de la standarde.
O strategie anticorup ție pentru sistemul judiciar trebuie s ă cuprind ă
două arii de ac țiune: prevenirea și combaterea.
225
Prevenirea corup ției are în vedere eliminarea vulnerabilit ăților
descrise în partea a doua a lucr ării. Acțiunile împotriva corup ției trebuie
să vizeze limitarea monopolului, înl ăturarea puterilor discre ționare226 și
eliminarea opacit ății. Acestea trebuie întregite de campanii de
informare cu privire la modul de administrare și funcționare a insti-
tuțiilor vizate, dar și cu privire la instrumentele anticorup ție existente,
responsabilizarea personalului în special prin implementarea codurilor de conduit ă, a incompatibilit ăților și a conflictelor de interese.
Combaterea corup ției privește atât activitatea de control (cel admi-
nistrativ general, dar și auditul financiar), cât și pe cea de sanc ționare
(atunci când se descoper ă concret o ilegalitate). Avem în vedere
existența unor mecanisme interne de control al respect ării deontologiei
profesionale, limitarea interven ției factorilor administrativi în înde-
plinirea atribu țiilor judiciare, delimitarea atribu țiilor judiciare de cele
nejurisdic ționale, concomitent cu sprijinirea activit ății organelor judi-
ciare și administrative anticorup ție.
Este clar c ă ceea ce se va ob ține în final prin adoptarea unor
metode anticorup ție va fi nu doar integritatea personalului, ci chiar

225 Uneori se vorbe ște de o abordare a trei piloni: educa ția (sensibilizarea grupurilor de risc
și a publicului în general), preven ția (furnizarea c ătre legislativ și executiv de practici
anticorup ție) și reprimarea (efectivitate prin specializare și training); alteori palierele
sunt: preven ția, controlul și sancționarea.
226 A se vedea și Recomandarea nr. R (80) 2 privind exercitarea atribu țiilor discre ționare
de către autorit ățile administrative , adoptat ă de Comitetul Mini ștrilor al Consiliului
Europei la data de 11.03.1980, la www.coe.int/admin.

97reformarea sistemului juridic sau, dac ă vrem, consolidarea reformei
prin asigurarea independen ței și eficien ței sistemului.

2. Caracteristicile politicilor anticorup ție

a. În raport de destinatari, o astfel de politic ă trebuie s ă se adre-
seze în primul rând personalului din institu țiile vizate al c ărui compor-
tament integru trebuie pretins și încurajat: pe de o parte angaja ții
trebuie determina ți să fie impar țiali și responsabili, iar pe de alt ă parte
ei trebuie avertiza ți cu privire la consecin țele comiterii unor fapte ilicite
sau contrare standardelor de conduit ă.
De asemenea, trebuie s ă se adreseze persoanelor din exteriorul insti-
tuțiilor, adic ă celor care apeleaz ă sau pot apela la serviciile acestora, ce
trebuie instrui ți cu privire la comportamentul pe care sunt îndritui ți să îl
solicite personalului la care apeleaz ă, dar în acela și timp trebuie și să fie
avertiza ți asupra consecin țelor încerc ării de corupere a acestuia.
b. Din punctul de vedere al întinderii sale, poate fi conceput ă o
strategie generală, valabil ă pentru toate institu țiile, și una sectorial ă,
pentru un anumit domeniu sau institu ție. Dată fiind importan ța justiției,
consider ăm că este necesar ă adoptarea unei strategii sectoriale anti-
corupție specific ă acestui sistem.
Având în vedere c ă judecătorii sunt declara ți prin Constitu ție ca fiind
independen ți, crearea unor politici anticorup ție care reprezint ă în primul
rând control nu înseamn ă că se încalc ă în vreun fel independen ța justiției.
Ceea ce trebuie controlat sunt acele aspecte care afecteaz ă negativ
justiția, prin urmare o politic ă anticorup ție va urm ări tocmai protejarea ei.

3. Cadrul actual anticorup ție

Dezvoltarea unei strategii efective anticorup ție presupune mai întâi
stabilirea unor reglement ări care s ă prevad ă principalele direc ții de
acțiune, m ăsuri, responsabili și resurse. Dintre instrumentele interna-
ționale men ționate în capitolul anterior care descriu politici cadru de
prevenire și combatere a corup ției, cele mai importante sunt Rezolu ția
24 din 1994 a Consiliului Europei privind Cele dou ăzeci de principii
directoare în combaterea corup ției, Convenția penal ă și Conven ția civilă
împotriva corup ției din 1999 ale Consiliului Europei și Convenția ONU
privind combaterea corup ției din 2003. Pentru a nu r ămâne simple
aspirații, ele trebuie și implementate.
În România, mijloacele de prevenire și combatere a corup ției, axate
deja în mare parte pe aceste instrumente interna ționale, sunt prev ă-
zute în mod strategic în urm ătoarele reglement ări asumate de Guvern:
a) Programul na țional de prevenire a corup ției și Planul na țional de
acțiune împotriva corup ției din 2001227; b) Strategia Na țională

227 Aprobate prin H.G. nr. 1.065/25.10.2001, publicat ă în M. Of. nr. 728 din 15.11.2001.

98Anticorup ție din 2004 (SNA I)228, modificat ă prin Strategia Na țională
Anticorup ție din 2005 (SNA II) și Planul de ac țiune pentru
implementarea ei229; c) Strategia de reform ă a sistemului judiciar
2003-2007 și Planul de ac țiune pentru implementarea ei230, modificate
prin Strategia de reform ă a sistemului judiciar pentru perioada
2005-2007231, unde capitolul 11 este consacrat direc ției de ac țiune
care prive ște expres Prevenirea și combaterea corup ției în sistemul
judiciar232. Menționăm că Strategia na țională privind prevenirea și
combaterea corup ției în sectoarele vulnerabile și administra ția public ă
locală 2008-2010 prive ște domeniile sanitar, financiar-fiscal, ordine și
siguranță publică, educa ție, administra ție public ă locală, însă nu și
sectorul de justi ție. d) Planul de ac țiune 2007-2010 solicitat în cadrul
Mecanismului de cooperare și de verificare a progresului realizat de
România, stabilit de Comisia European ă.233
În aplicarea acestor programe, au fost elaborate mai multe acte
normative de c ătre Guvern și de către Parlament.

Codul penal incrimineaz ă în capitolul privitor la infrac țiunile de serviciu sau în
legătură cu serviciul, un num ăr de cinci infrac țiuni de corup ție: conflictul de
interese, darea de mit ă, luarea de mit ă, primirea de foloase necuvenite și
traficul de influen ță (art. 2531 – 257).
Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corup ție reglementeaz ă infracțiuni de corup ție, infrac țiuni asimilate
infracțiunilor de corup ție, infrac țiuni aflate în leg ătură directă cu infrac țiuni
de corup ție sau infrac țiuni asimilate acestora, infrac țiuni îndreptate împotriva
intereselor financiare ale Comunit ăților Europene.
Legea nr. 544/2001 privește liberul acces la informa țiile de interes public.

228 H.G. nr. 1.944/10.11.2004 pentru aprobarea Strategiei na ționale anticorup ție pe
perioada 2005-2007 , publicat ă în M.Of. nr. 1.199 din 15 decembrie 2004.
229 Adoptat ă prin H.G. nr. 231/30.03.2005, publicat ă în M. Of. nr. 272 din 01 aprilie 2005.
230 H.G. nr. 1052/2003 privind aprobarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar ,
publicat ă în M. Of. nr. 649 din 12 septembrie 2003.
231 Adoptat ă prin H.G. nr. 232/30.03.2005, publicat ă în M.Of. nr. 273 din 01 aprilie 2005.
A se vedea și H.G. nr. 233/30.03.2005 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea
Consiliului pentru coordonarea implement ării Strategiei na ționale anticorup ție pe
perioada 2005-2007 , publicat ă în M. Of. nr. 273 din 01 aprilie 2005.
232 Acest capitol cuprinde trei obiective , cu măsurile corespunz ătoare: (1) asigurarea trans-
parenței în exercitarea func ției de magistrat și prevenirea corup ției, prin monitorizarea
depunerii declara țiilor de avere și de interese de c ătre magistra ți, crearea unui
organism de verificare a acestora și a stărilor de incompatibilitate, distribuirea aleatorie
a cauzelor, asigurarea independen ței procurorilor, implementarea codului deontologic al
magistra ților; (2) transpunerea standardelor anticorup ție ale UE, ONU, CoE și OECD
privind regimul imunit ăților, prin modificarea legilor pentru eliminarea imunit ății nota-
rilor publici și executorilor judec ătorești; (3) cre șterea integrit ății și rezisten ței la
corupție conform standardelor europene, prin reformarea Direc ției Generale de Pro-
tecție și Anticorup ție din cadrul Ministerului Justi ției.
233 Planul de ac țiune pentru îndeplinirea condi ționalităților din cadrul mecanismului de
cooperare și verificare a progresului realizat de România în domeniul sistemului judiciar
și al luptei împotriva corup ției, adoptat prin H.G. nr. 1346/31.10.2007, publicat ă în
M.Of. nr. 765 din 12 noiembrie 2007. Mecanismul a fost stabilit prin Decizia Comisiei nr.
2006/928/CE din 13 decembrie 2006, publicat ă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. 354 din 14 decembrie 2006.

99Prin Legea nr. 263/2002 s-a ratificat Conven ția european ă privind sp ălarea,
descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infrac țiunii, încheiat ă la
Strasbourg la 8 noiembrie 1990. OUG nr. 43/2002 reglementeaz ă activi-
tatea Direc ției Naționale Anticorup ție.
Legea nr. 161/2003 privind unele m ăsuri pentru asigurarea transparen ței în
exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corup ției („Pachetul anticorup ție”) a creat cadrul
juridic eficient pentru prevenirea marii corup ții și asigurarea unei bune guver-
nări. HG nr. 504/2003 a aprobat programul de aplicarea a Legii nr. 161/2003.
Pentru a se evita utilizarea fondurilor ilicite a fost adoptat ă Legea nr. 43/2003
privind finan țarea activit ății partidelor politice și a campaniilor electorale.
Legea nr. 52/2003 a stabilit principiile transparen ței decizionale în adminis-
trația public ă: informarea prealabil ă, consultarea și participarea activ ă a
cetățenilor la deciziile administrative și elaborarea proiectelor de acte
administrative.
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduit ă al func ționarilor publici regle-
menteaz ă normele de conduit ă profesional ă a funcționarilor publici, având ca
obiectiv cre șterea calit ății serviciului public, o bun ă administrare în realizarea
interesului public și eliminarea birocra ției.
Legea nr. 251/2004 privește unele m ăsuri referitoare la bunurile primite cu
titlu gratuit cu prilejul unor ac țiuni de protocol în exercitarea mandatului sau
a funcției.
OUG nr. 24/2004 privește creșterea transparen ței în exercitarea demnit ăților
publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea m ăsurilor de prevenire
și combatere a corup ției.
Legea nr. 144/2007 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Agen ției
Naționale de Integritate a creat institu ția pentru controlul averilor dobândite
în timpul exercit ării unei func ții publice, a incompatibilit ăților și a conflictelor
de interese.

În sistemul juridic, numai M.A.I. beneficiaz ă în prezent de o politic ă
sectorial ă anticorup ție, ordinea și siguran ța public ă fiind considerat ă un
sector vulnerabil chiar prin Strategia Na țională Anticorup ție 2008-2010.
Cât prive ște Ministerul Justi ției, doar în cursul anului 2001 a fost adop-
tat prin ordin al ministrului justi ției Planul sectorial de ac țiune antico-
rupție, identificându-se urm ătoarele sectoare vulnerabile și factori de
risc din activit ăți specifice: în cadrul Ministerului Justi ției – I. Biroul
pentru acordarea cet ățeniei; II. Serviciul pentru rela ția cu publicul; III.
Direcția judiciar ă; IV. Direc ția General ă a Penitenciarelor; în cadrul
instanțelor și Ministerului Public – I. Rela țiile cu publicul; II. Activitatea
judiciară; III. Activitatea de gref ă; IV. Repartizarea cauzelor.234
Noi suntem convin și că, prin coroborarea standardelor interna țio-
nale235 cu reglement ările interne, se poate concepe o strategie

234 A se vedea Guvernul României, Combaterea corup ției în România. M ăsuri pentru acce-
lerarea aplic ării strategiei na ționale , Bucure ști, 2002, la http://x.gov.ro/obiective/pgan-
ticoruptie/anticoruptie-2002-2.pdf.
235 Conven ția ONU, în art. 11, recunoa ște integritatea sistemului de justi ție ca o
component ă central ă a oric ărei strategii de m ăsurat corup ția, în particular printre
judecători și procurori. Cu un corp judiciar constituit dintr-un grup relativ de indivizi în
multe țări, promovarea integrit ății judiciare constituie o ac țiune țintită clar cu un înalt

100anticorup ție în sistemul juridic bazat ă pe anumite principii. Desigur,
pentru a se ajunge la m ăsurile concrete propuse în prezentul studiu, o
strategie anticorup ție în sistemul juridic trebuie s ă fie asumat ă de toți
factorii deciden ți implica ți și însoțită de un plan prin care s ă se stabi-
lească direcții de acțiune, m ăsuri concrete, termene limit ă, responsabili
și resursele necesare implement ării; să se conceap ă un mecanism de
monitorizare permanent ă a stadiilor de îndeplinire a obiectivelor; s ă se
monitorizeze efectul m ăsurilor și să se ajusteze continuu planul ini țial.
Această strategie trebuie aplicat ă și monitorizat ă de un organism
independent (a șa cum impune art. 6 din Conven ția ONU împotriva
corupției) – în acest fel se explic ă, de altfel, statutul Agen ției Naționale
de Integritate236 și al Direc ției Naționale Anticorup ție237. Avantajul unei
asemenea strategii de integritate public ă în sistemul juridic este c ă ea
ar răspunde direct provoc ării de a construi un sistem care s ă satisfac ă
așteptările cetățenilor, în condi țiile înfrunt ării unei mo șteniri grele a
regimului comunist, aceea a lipsei unui sim ț clar al responsabilit ăților
publice și a unei culturi publice prin care oficialit ățile integre s ă poată fi
recunoscute clar.238
Este absolut necesar ca politica anticorup ție să aibă ca obiectiv și
stabilirea unor indicatori ai corup ției în sistemul juridic. Ace știa ar urma
să funcționeze ca semnalizatori ai unor posibile deficien țe ce au leg ă-
tură cu corup ția.239 Ar putea constitui astfel de indicatori unele aspecte
legate de conduita general ă a profesioni știlor, cum ar fi: cre șterea
semnificativ ă a averii func ționarului, standardul de via ță ridicat, con-
tactele cu lumea de afaceri sau interlop ă, obținerea de facilit ăți la

potențial. Integritatea judiciar ă și proiectele de înt ărire a capacit ăți i a u f o s t d e j a
implementate în Nigeria și sunt în desf ășurare în Indonezia, Iran, Mozambic și Africa de
Sud, prin UNODC.
236 Potrivit Legii nr. 144/2007 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Agen ției
Naționale de Integritate, acest organism a fost creat în vederea asigur ării exercit ării
funcțiilor și demnit ăților publice în condi ții de impar țialitate, integritate, transparen ță,
prin organizarea în mod unitar și institu ționalizat a activit ății de control al averii
dobândite în perioada exercit ării mandatelor sau a îndeplinirii func țiilor respective și a
verificării conflictelor de interese, precum și de sesizare a incompatibilit ăților (pream-
bulul legii ). Agen ția este autoritate administrativ ă autonom ă, cu personalitate juridic ă,
ce funcționează la nivel na țional, ca structur ă unică (art. 12 alin. 1 ). Potrivit principiului
independen ței opera ționale, pre ședintele, vicepre ședintele și inspectorii de integritate
nu vor solicita sau primi dispozi ții privind derularea verific ărilor de la nicio autoritate
publică, institu ție sau persoan ă (art. 14 alin. 3 ).
237 Potrivit O.U.G. nr. 43/2002 privind Direc ția Națională Anticorup ție, aceast ă instituție
este o structur ă cu personalitate juridic ă, în cadrul Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte
de Casa ție și Justiție (art. 1 alin. 1) și este independent ă în raport cu instan țele
judecătorești și cu parchetele de pe lâng ă acestea, precum și în rela țiile cu celelalte
autorități publice, exercitându- și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea
respectării acesteia (art. 2).
238 Institutul pentru o Societate Deschis ă, Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea
European ă: Corup ția și politicile de combatere a corup ției, Editura Exclus SRL,
București, 2002, p. 37.
239 A se vedea UNODC și OSCE, Access to Justice – The Independence, Impartiality and
Integrity of the Judiciary. Criminal Justice Assessement Toolkit , Editura Na țiunilor Unite,
New York, 2006, p. 14.

101 achiziții de bunuri sau servicii. De asemenea, sunt de analizat indi-
catorii profesionali : încălcarea regulamentelor in terne, efectuarea de
atribuții sau sarcini neimpuse, timpul de solu ționare a lucr ărilor (prea
lent sau, din contr ă, mult prea rapid), dispari ția unor probe de la dosar,
permiterea accesului persoanelor str ăine în birou, contacte private
prelungite cu p ărțile, calitatea motiv ării dispozi țiilor date/luate, practica
neunitar ă, creșterea num ărului de reclama ții contra agentului, interven ții
la colegi pentru a dirija într-un anumit fel anchetele, t ăinuirea unor
ilegalități, număr crescut de achit ări, ocuparea unui anumit post ulterior
demisiei. Aceasta presupune crearea unui sistem de evaluare de tip integrat: este nevoie de evaluarea individual ă a agentului public
240, de
evaluare a institu ției241 și de evaluare a sistemului juridic242.

4. Prevenirea corup ției în sistemul juridic

Cum am ar ătat pe parcursul lucr ării, vulnerabilit ățile la corup ție
apar acolo unde atribu țiile sunt monopolul anumitor autorit ăți sau
organe, când deciziile se iau în mod discreționar și în condi ții de
opacitate, iar sistemul și indivizii sunt lipsi ți de responsabilitate și
integritate . Controlul corup ției presupune politici care s ă vizeze tocmai
aceste aspecte. A șadar, e nevoie de concuren ță, legalitate, transpa-
rență, responsabilizare. În justi ție nu pot fi aplicate simultan aceste
cerințe în toate sectoarele. De exemplu, dac ă e posibil ă liberalizarea în

240 Prima evaluarea a magistra ților, care potrivit noilor legi se efectueaz ă o dată la trei ani,
a început în martie 2008 și trebuia finalizat ă în martie 2009. Lipsa unor reglement ări
secundare, emise de CSM cu întârziere, a f ăcut ca aceast ă evaluare s ă nu priveasc ă în
întregime activitatea desf ășurată în 2005-2007, ci doar anul 2007. Pân ă la data
finalizării prezentei lucr ări, nu fuseser ă date publicit ății niciun fel de rezultate ale
evaluării. Mai mult, în vederea evalu ării din pentru anii 2008-2010 ar fi trebuit f ăcută o
evaluare intermediar ă pentru anul 2008, care îns ă nu s-a desf ășurat în nicio instan ță
sau unitate de parchet. Pentru reglement ările incidente a se vedea Hot ărârea Plenului
CSM nr. 676/2007 (Regulamentul privind evaluarea activit ății profesionale a jude-
cătorilor și procurorilor) și nr. 10/2008 (Ghidul de evaluare a activit ății profesionale a
magistra ților).
241 În prezent se întocme ște un raport anual al activit ății fiecărei instan țe și parchet.
Acesta este în mare parte statistic. Nu exist ă încă un sistem de evaluare a perfor-
manțelor unei instan țe prin raportare la impactul asupra colectivit ății sau la p ărerea
justițiabililor. A se vedea anexa la Hot ărârea CSM nr. 895/2007 ce cuprinde Structura
recomandat ă a Raportului de Bilan ț.
242 În prezent, fiecare autoritate din sistemul juridic î și susține propriul raport, îns ă nu
există o evaluare pentru întreg sistemul. Credem c ă aceasta ar trebui efectuat ă cel
puțin o dat ă la doi ani și să cuprind ă o analiz ă cantitativ ă și calitativ ă cu privire la:
bugetul alocat justi ției; modul de facilitare a accesului popula ției la justi ție; num ărul de
judecători, procurori etc. și salariile acestora; num ărul de ac țiuni pentru antrenarea
răspunderii lor penale, disciplinare și materiale; modalit ăți alternative de solu ționare a
dosarelor; modul de executare al hot ărârilor; date despre avoca ți și notari; reformele
implementate la nivel local și național. O referin ță în acest sens o poate constitui
Raportul European Judicial Systems , din anii 2004, 2006 și 2008 întocmit de CEPEJ cu
privire la statele membre ale Consiliului Europei – a se vedea www.coe.int/cepej. Alte
sugestii, de exemplu cu privire la statistica judiciar ă, sunt făcute de Banca Mondial ă, la
http://go.worldbank.org/1K40UZ6YL1.

102domeniul avocaturii, notariatului și executorilor, nu e posibil ă în dome-
niul ce ține de activitatea judec ătorilor, care prin lege au monopolul
înfăptuirii justi ției. Dar un judec ător care este integru se va men ține în
limitele monopolului f ără a abuza de puterea sa. Astfel se explic ă
eliminarea puterii discre ționare a judec ătorilor prin obligarea acestora
de a motiva orice m ăsuri, acte și hotărâri în condi ții de publicitate și
care pot fi contestate în fa ța instan țelor superioare. Tot astfel se
explică responsabilizarea judec ătorilor prin modalit ăți interne – este
vorba de con știentizarea integrit ății, ceea ce explic ă necesitatea unui
cod etic, dar și prin intermediul unei institu ții externe de interven ție, de
o recrutare adecvat ă și un mecanism disciplinar, care în prezent este
monopolul CSM. La rândul s ău, în cadrul CSM este nevoie de inte-
gritatea membrilor în exercitarea atribu țiilor lor, asigurat prin mijloace
asemănătoare cu cele de mai sus.
Prin urmare, m ăsurile de prevenire a corup ției trebuie luate pe
multiple planuri, de la modul de reglementare a unei institu ții, până la
managementul acesteia, finan țarea sa și calitatea resurselor umane.
Așadar, practicile de prevenire a corup ției trebuie s ă vizeze în egal ă
măsură instrumentele juridice, cât și practicile administrative. Nu este
necesar ă inventarea de formule noi, ci e suficient ă traducerea și dise-
minarea documentelor interna ționale, cunoa șterea normelor interne și
preluarea celor mai bune practici atât din str ăinătate, cât și din alte
instituții interne.
4.1. Prevenirea corup ției judiciare în rândul publicului

Pentru prevenirea corup ției în rândul publicului, metodele cele mai
utile sunt cele ce țin de educarea și informarea acestuia
243, și anume:
4.1.1. Informarea și educarea popula ției
– Existen ța unei legisla ții stufoase și a diverselor institu ții cu compe-
tență în materie, fac ca cet ățeanul să nu cunoasc ă mijloacele adminis-
trative, civile și penale adecvate pentru prevenirea și combaterea
corupției și nici modalit ățile de protec ție a sa în caz de denun țare a
corupției. Din contr ă, de multe ori gre șelile de judecat ă sunt interpre-
tate de cet ățeni ca fiind urmare a unor acte de corup ție și atunci sesi-
zează diverse autorit ăți, necompetente îns ă. Integritatea presupune ca
și condiție necesar ă conștientizarea de c ătre destinatarii actului de
justiție a condi țiilor comportamentului corect. Pentru aceasta, una
dintre metode este educarea tinerilor în materie de anticorup ție, ceea
ce ar impune introducerea în programele școlare a unor cursuri sau

243 Pentru metode detaliate și explica ții, a se vedea Opinia nr. 7 (2005) privind “justi ția și
societatea” adoptat ă de Consiliul Consultativ al Judec ătorilor Europeni din cadrul
Consiliului Europei, disponibil ă la www.coe.int/ccje.

103 module de educa ție etică244, care s ă porneasc ă de la definirea și
popularizarea termenilor specifici precum „corup ția”, „integritatea
morală”, „conduita corect ă”, „conflicte de interese”, „incompatibilitate”,
„serviciu public”, „interes public”. Aceste cursuri pot fi sus ținute mai
ales de reprezentan ți ai ONG-urile cu preocup ări în domeniu;
– Reeducarea adul ților cu privire la cauzele și consecin țele corup ției
și încurajarea reac ției de respingere a corup ției: aceasta se poate
realiza în special prin campaniile anticorup ție pe sectorul justi ției, care
să se desf ășoare atât la nivel na țional (prin intermediul televiziunilor și
presei scrise), cât și la nivelul fiec ărei institu ții (prin afi șe și birouri de
informare, prin emisiuni TV sau radio cu participarea magistra ților245).
Desigur, aten ționarea popula ției asupra consecin țelor negative ale
actelor de corupere are un efect inhibitor;
– Furnizarea de minime cuno ștințe juridice în cadrul unor module de
predare a unor no țiuni de drept și organizare judiciar ă. La școli și mai
ales la licee, aceste cursuri pot fi predate chiar de personalul din
justiție, fie oficial prin persoane desemnate de conducerea institu ției,
fie prin asocia țiile profesionale ale magistra ților (Asocia ția Magistra ților
din România, Uniunea Judec ătorilor din România etc.). Desigur,
organizarea unor vizite ale elevilor și studen ților la sediul parchetelor,
instanțelor, dar și la penitenciare, poate avea un efect marcant. Nu
trebuie omise cursurile de cuno ștințe juridice (cu privire la institu țiile și
procedurile judiciare) și de anticorup ție de la Facult ățile de Jurnalistic ă;
– Publicarea și popularizarea solu țiilor în cazurile de corup ție.246 În
primul rând, prin aducerea la cuno ștința publicului larg se ob ține
efectul descurajant pentru cet ățeni în a comite fapte de corup ție, în
special fa ță de organele legii. În al doilea rând, va cre ște încrederea
cetățenilor în justi ția care are asemenea rezultate pozitive, încu-
rajându-i s ă raporteze astfel de înc ălcări ale legii. De și există deja

244 Astfel, în Școlile din Milano, elevilor italieni li se predau no țiuni despre investiga țiile
judiciare din anii `90, „Mani pulite” – Mâini curate .
245 Un punct de plecare îl poate constitui Protocolul încheiat la 23.10.2008 între Consiliul
Superior al Magistraturii și Societatea Român ă de Radiodifuziune . Principalul obiectiv al
protocolului este informarea opiniei publice cu privire la activitatea CSM și a modului de
funcționare a sistemului judiciar din România. Mijloacele pe care cele dou ă părți le vor
utiliza pentru îndeplinirea scopului propus sunt: realizarea de emisiuni care s ă aibă
drept scop educa ția juridic ă a publicului; transmiterea c ătre public a materialelor și
documentelor realizate de c ătre CSM relevante pentru activitatea sa; colaborarea mate-
rializată în schimburi de experien ță între magistra ți și jurnali ști în scopul îmbun ătățirii
regulilor de comunicare și dezvoltarea de bune practici între p ărți. Până în prezent nu
există niciun raport cu privire la stadiul de implementare a acestui Protocol, nici la nivel
central, nici la nivelul instan țelor sau parchetelor.
246 Pe site-ul DNA sunt publicate unele hot ărâri definitive în cazuri instrumentate de
această instituție, hotărâri pronun țate de instan țe începând cu ianuarie 2007, la adresa
www.pna.ro/hotarari.jsp. Din p ăcate, nu este popularizat acest lucru. Paradoxal,
mass-media și opinia public ă sunt mai interesate de demararea cercet ărilor penale
pentru corup ție împotriva unei persoane cu o anumit ă poziție în societate, decât de
modul în care este finalizat procesul de c ătre judec ător.

104cadrul legal – prin H.G. nr. 1346/2007247 și art. 30 din Legea nr.
78/2000248 – aceast ă măsură nu este suficient aplicat ă și mediatizat ă;
– Creșterea accesului cet ățenilor la legisla ție: accesul la justi ție
implică nu doar accesul fizic la instan țe, ci și accesul intelectual la
justiție, adic ă la sursele de informare cu privire la legile incidente
(acces gratuit), c ăci numai astfel drepturile pot fi valorificate efectiv și
predictibil. În prezent, Ministerul Justi ției pune la dispozi ție un portal al
legislației la adresa http://legislatie.just.ro, care îns ă este inutilizabil
dacă cel interesat nu de ține num ărului și data apari ției actului normativ
căutat. O alternativ ă va fi www.e-monitorul.ro, care nu este înc ă
funcțional. Accesul la legisla ția Uniunii Europene se face prin
intermediul site-ului http://eur-lex.europa.eu;
– Accesul la hot ărâri judec ătorești: toate deciziile cu privire la solu-
ționarea unor litigii trebuie motivate și comunicate p ărților implicate,
inclusiv cele din c ăile de atac. Mai mult, hot ărârile judec ătorești trebuie
publicate pentru ca publicul larg s ă poată cunoa ște jurispruden ța
instanțelor și evalua corect șansele de a câ știga un proces în cazul
declanșării lui. Ministerul Justi ției a pus la dispozi ția instan țelor un
portal http://portal.just.ro unde sunt îns ă publicate doar anumite
hotărâri, în prealabil selec ționate dup ă criterii necunoscute. În paralel,
se dezvolt ă un program de anvergur ă la nivel na țional pentru
publicarea tuturor hot ărârilor judec ătorești – este vorba de Jurindex ,
un program ini țiat prin resurse proprii și dezvoltat la nivel na țional de
Tribunalul Vrancea, disponibil începând cu 4 mai 2009 la www.jurispru-denta.org. În fine, jurispruden ța CEDO este disponibil ă la www.echr.
coe.int, iar a instan țelor comunitare la http://curia.europa.eu;
– Informarea cet ățenilor cu privire la drepturile și obliga țiile lor, la
atribuțiile exacte și obligațiile către ei a angaja ților și institu țiilor: prin
conceperea și distribuirea continu ă a unor ghiduri și postări la afișierul
instituț
iilor, beneficiarii serviciilor publice vor ști exact de care institu ție
depinde rezolvarea problemei lor juridice și cărui departament din
cadrul fiec ărei institu ții să se adreseze, evitând astfel s ă apeleze sau s ă
fie înșelați de anumi ți funcționari;

247 În strategie se prevede: „ De asemenea, pentru informarea opiniei publice asupra
întregului proces penal în cazuri de mare corup ție, se prev ăd măsuri de publicare
trimestrial ă a hotărârilor definitive pronun țate în dosarele de competen ța DNA, cu
respectarea regulilor privind protec ția datelor personale ” . Î n ac es t s co p , î n Pl a n ul d e
acțiune se men ționează: „Transmiterea de c ătre instan țele de judecat ă în format
electronic a hot ărârilor de judecat ă definitive pronun țate în dosarele de competen ța
DNA și publicarea acestora pe site-ul DNA, cu respectarea regulilor privind protec ția
datelor personale, trimestrial, începând cu martie 2008 ”.
248 „Hotărârea judec ătorească definitiv ă de condamnare sau de achitare se poate publica în
ziarele centrale sau, dup ă caz, locale, men ționate în hot ărâre”. Până în prezent nu
avem cuno ștință de nicio hot ărâre judec ătorească prin care s ă se fi dispus aceasta.

105 – Sensibilizarea opiniei publice prin mass-media, internet, afi șe249,
mese rotunde, conferin țe de pres ă cu privire la mijloacele legale și
civice de lupt ă împotriva corup ției: este necesar ă o permanent ă media-
tizare a fenomenului corup ției, explicând publicului larg ce e corup ția,
care sunt cauzele și efectele ei, cum se sanc ționează, care sunt
modalit ățile de a ob ține informa ții publice și de a m ări transparen ța
instituțiilor.250
4.1.2. Implicarea popula ției:
– Implicarea societ ății civile în lupta anticorup ție: prevenirea corup-
ției nu este doar atributul autorit ăților publice, ci e nevoie de coagularea
organiza țiilor neguvernamentale și a oricăror alte elemente ale societ ății
civile. Pentru a se crea o cultur ă adversă corupției, promovarea trebuie s ă
aibă loc continuu, iar evaluarea rezultatelor trebuie s ă se facă în mod
regulat. Participarea activ ă a persoanelor și a organiza țiilor neguverna-
mentale la prevenirea corup ției judiciare poate avea loc în leg ătură cu
monitorizarea activit ății judec ătorilor
251, inclusiv calitatea hot ărârilor
judecătorești și poate fi favorizat ă prin sporirea transparen ței proceselor
de decizie și promovarea particip ării publicului la aceste procese252 (de
exemplu, participarea și comentarea public ă a candidaturilor pentru
ocuparea func țiilor din sistem, fie ca e vorba de recrutarea magistra ților,
fie de promovarea la instan ța suprem ă253) și prin respectarea, promo-
varea și protejarea libert ății de cercetare, primire, publicare și difuzare
a informa țiilor privind corup ția254; oferirea de consiliere legal ă gratuit ă
în cazurile când se cere mit ă în cursul unui proces;
– Realizarea de alian țe: pentru coeren ța, eficien ța și pentru a asi-
gura impactul eforturilor anticorup ție, sunt de preferat parteneriatele și

249 Prin decizia primului ministru nr. 194/2007 pentru stabilirea unor m ăsuri de îmbu-
nătățire a activit ății serviciilor publice, publicat ă în M.Of. 465 din 11 iulie 2007 se
prevede obligativitatea unor anun țuri anticorup ție în toate serviciile publice, publicate
pe panouri de m ărimea a dou ă formate A4 .
250 În acest sens, TI-Ro a elaborat un „Ghid privind mijloacele legale de combatere a
faptelor de corup ție în justi ție”, în cadrul campaniei „F ără șpagă” derulat ă în
2007-2008.
251 O form ă de participare la aceast ă activitate este prezen ța membrilor societ ății civile în
CSM, insuficient exploatat ă în România pân ă în prezent. Credem c ă din CSM ar trebui
să facă parte și reprezentan ți ai barourilor și ai universit ăților.
252 Un exemplu îl ofer ă site-ul www.alianzaprojusticia.org.pa creat de Alian ța Cetățenilor
pentru Justi ție din Panama, menit s ă faciliteze participarea cet ățenilor la g ăsirea
soluțiilor privind administrarea justi ției, să educe cet ățenii, să promoveze mijloacele
alternative de solu ționare a diferendelor, s ă promoveze reforma judiciar ă, să
monitorizeze modul de înf ăptuire a justi ției în anumite cauze.
253 Un exemplu este proiectul Justicia Viva dezvoltat de Legal Defence Institute din Peru pe
www.justiciaviva.org.pe unde se public ă inclusiv CV-urile candida ților pentru curtea
suprem ă și se monitorizeaz ă modul de solu ționare a principalelor cauze de corup ție.
254 Aceast ă libertate poate fi supus ă la anumite restric ții, care trebuie totu și să fie
prevăzute de lege și necesare: respectul drepturilor sau reputa ției altuia, a protec ției
securității naționale sau a ordinii publice ori a s ănătății sau moralei publice.

106platformele comune fie numai ale organiza țiilor nonguvernamentale255,
fie ale autorit ăților publice împreun ă cu societatea civil ă și
reprezentan ții sectorului privat (baza legal ă de cooperare poate fi
Legea voluntariatului256);

Astfel, în anul 2006 a fost înfiin țat Comitetul Strategic pentru sprijinirea
activității Direcției Generale Anticorup ție, ca organism consultativ condus de
Ministrul Administra ției și Internelor, din care mai fac parte secretarii de
stat, secretarul general, un consilier al Ministrul Administra ției și Internelor,
șefii direc țiilor centrale din M.A.I., inspectorii generali ai inspectoratelor
generale din M.A.I., rectorul Academiei de Poli ție "Alexandru Ioan Cuza",
președintele Corpului Na țional al Poli țiștilor, pre ședintele Sindicatului
Național al Poli țiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și câte un repre-
zentant de la opt ONG-uri.
În contextul unei slabe încrederi a cet ățenilor în institu țiile anticorup ție din
România, a necesit ății întăririi eforturilor institu țiilor publice și societății civile
de reducere a corup ției pe termen mediu și lung, Asocia ția pentru Imple-
mentarea Democra ției și Ministerul Administra ției și Internelor, împreun ă cu
Ambasada Britanic ă la Bucure ști și Ambasada Olandei la Bucure ști, în
calitate de parteneri principali, precum și cu alți parteneri au înfiin țat și
sprijinit Centrul Na țional pentru Integritate . Centrul Na țional pentru
Integritate a fost înfiin țat prin Protocolul de Parteneriat 406508/02.10.2006
încheiat între Asocia ția pentru Implementarea Democra ției și Direc ția
General ă Anticorup ție. Ulterior, AID și MIRA au încheiat un nou protocol de
colaborare la nivelul conducerii Ministerului Internelor și Reformei Admi-
nistrative pentru asigurarea continuit ății CNI și asigurării unui cadru propice,
independent și decisiv în scopul realiz ării fără dificult ăți a obiectivelor
comune ale proiectului prin Protocolul de Parteneriat 17841/28.09.2007.

– Încurajarea comentariilor cu privire la comportamentul și rezul-
tatul activit ății agenților publici. Astfel, ar trebui permis ă și încurajat ă
criticarea procedurilor judiciare, a hot ărârilor și a judec ătorilor:
știindu-se în vizorul opiniei publice, cu tot riscul unor atacuri neme-
ritate sau dirijate, judec ătorii vor fi mai aten ți pentru prevenirea unor
greșeli în desf ășurarea activit ății cu publicul și în redactarea argu-

255 Un bun exemplu îl constituie Alianța Anticorup ție din Republica Moldova
(www.alianta.md), care este o uniune voluntar ă de organiza ții neguvernamentale ce
activeaz ă în diverse domenii, cu prec ădere din sfera politicilor publice, drept, institu ții
democratice. Actualmente, alian ța num ără circa 30 membri, al ăturându-se
reprezentan ți ai mass-media, organiza ții de tineret, din sfera educa ției și științei etc.
256 Legea voluntariatului nr. 195/20.04.2001, republicat ă în M.Of. nr. 276 din 25 aprilie
2007. Voluntariatul este o activitate în interes public desf ășurată din proprie ini țiativă
(desfășurată în domenii cum sunt: asisten ța și serviciile sociale, protecția drepturilor
omului , domeniile medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de înv ățământ, științific,
umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protec ție a mediului, social și comunitar și
altele asemenea) de orice persoan ă fizică; are la baz ă un contract cu titlu gratuit,
încheiat între o persoan ă fizică, denumit ă voluntar, și o persoan ă juridică, denumit ă
organiza ție gazd ă (persoan ă juridică de drept public sau persoana juridic ă de drept
privat, f ără scop patrimonial), în temeiul c ăreia prima persoan ă se oblig ă față de a doua
să presteze o activitate de interes public f ără a obține o contrapresta ție material ă.

107 mentată a hotărârilor. De aceea, este necesar ă eliminarea barierelor
legislative precum sanc ționarea sfid ării curții257 etc.;
– Sondarea regulat ă a opiniei publice: consultarea, urmat ă de remedie-
rea deficien țelor semnalate poate duce la cre șterea încrederii în justi ție și,
astfel, la diminuarea tentativelor de corupere din partea popula ției.
4.2. Prevenirea corup ției în rândul personalului din sistemul
juridic
La nivel global, sistemul trebuie organizat astfel încât s ă se funda-
menteze pe independen ța structural ă a justiției, din nevoia de a proteja
judecătorii, procurorii, dar și poliția judiciar ă de presiuni și imixtiuni ale
politicienilor asupra judec ătorilor, de instruc țiuni date procurorilor de
executiv, de influen țarea selec ției, numirii, promov ării sau revocarea
magistra ților, de imunit ăți create pentru politicienii acuza ți de acte de
corupție etc.
258
La nivel individual, atât magistra ții, cât și restul personalului din
justiție trebuie educat cu privire la principiile anticorup ției. Mai înainte
de a fi represiv ă, strategia anticorup ție trebuie s ă aibă un rol educativ.
Pentru a refuza o ofert ă tentant ă din punct de vedere financiar, dar
care nu se potrive ște cu principiile individului, este necesar ă autocu-
noașterea259 și autocontrolul. Din p ăcate, în interiorul sistemului nu se
vorbește de aceste aspecte, și nici școala, dar nici facultatea de drept
nu educ ă/dezvolt ă voința și rezisten ța la tenta ții. Sistemul juridic pune
accent mai degrab ă pe reprimare, pe amenin țarea individului cu
pierderea unor avantaje (sanc ționare disciplinar ă sau chiar penal ă) în
caz de abatere de la principii, în loc de a cultiva aceste principii și de a
accentua latura preventiv ă.
Pentru prevenirea corup ției în rândul fiec ărui angajat din sistemul
juridic, în scopul de a reduce oportunit ățile de corupere, sunt posibile
următoarele solu ții:
4.2.1. Criterii obiective și pregătire profesional ă
– Evaluarea trebuie s ă se facă periodic și în scopul g ăsirii solu țiilor
necesare actualiz ării și creșterii continue a preg ătirii profesionale a
personalului, atât a celei institu ționalizate, cât și a celei individuale;

257 “Este de subliniat și rolul libert ății de exprimare: jurnali știi trebuie s ă aibă libertatea de
a oferi informa ții cu privire la procedurile judiciare, precum și libertatea de a aduce la
cunoștința publicului cazurile de corup ție sau de lips ă de impar țialitate. Legile care
incrimineaz ă aceste fapte sau cele care dau judec ătorilor puterea discre ționară de a
acorda desp ăgubiri exorbitante pentru faptele cauzatoare de prejudicii din acest
domeniu, împiedic ă jurnali știi să-și exercite func ția de informare. Asemenea legi ar
trebui schimbate. ” (TI, Global Corruption Report, 2007, la www.transparency.org)
258 Octopus Interface – Corruption and Democracy , Strasbourg, 20-21 November 2006,
Workshop on democracy, corruption and justice.
259 Daniel Goleman, Richard Bozatyis, Annie McKee, Inteligen ța emoțională în leadership ,
Editura Curtea Veche, Bucure ști, 2005, p. 69.

108- Sistemul de desemnare a exper ților și practicienilor în insolven ță:
desemnarea lor de c ătre organele judiciare trebuie s ă se fac ă după
criterii care s ă asigure concuren ța reală și promovarea competen ței;
– Pregătirea organelor judiciare trebuie s ă cuprind ă și cunoștințe
minime tehnice, pentru a putea observa erorile (inten ționate sau nu)
ale auxiliarilor justi ției, precum exper ții. De aceea se impune speciali-
zarea în aceast ă direcție și chiar editarea de manuale de bune practici;
– Dezvoltarea teoriei aparen ței: trebuie însu șită teoria care insist ă
pe importan ța aparen ței de impar țialitate și a conflictelor de interese,
inclusiv cele eventuale. În general, agen ții publici invoc ă un formalism
exagerat: nu se ab țin în a lua decizia dac ă sunt într-o situa ție neregle-
mentată de conflict de interese pe motiv c ă aceasta nu ar fi prev ăzută
expres de lege, f ără a ține seama astfel de principiile generale și, mai
ales, de teoria aparen ței, care interzic luarea deciziei;
– Sistemul de recrutare, selectare, promovare și evaluare periodic ă
a personalului: acesta trebuie s ă fie bazat exclusiv pe recunoa șterea
obiectiv ă a meritelor, aptitudinilor și performan țelor profesionale; crite-
riile trebuie s ă fie cunoscute dinainte, s ă fie obiective și transparente,
și să poată fi contestate în justi ție.
4.2.2. Cultivarea culturii integrit ății
260
– Pregătire deontologic ă a tuturor lucr ătorilor din sistemul juridic: în
primul rând aceasta se poate realiza prin introducerea obligatorie a codului de conduit ă în bibliografia pentru ocuparea posturilor vacante
în func ția public ă. Apoi, trebuie concepute programe de preg ătire
profesional ă menite s ă se asigure c ă instanțele sunt v ăzute, sub toate
aspectele comportamentului lor, ca tratând toate p ărțile în acela și mod,
adică cu impar țialitate și fără nicio discriminare bazat ă pe ras ă, sex,
religie, origine etnic ă sau statut social. Judec ătorii și personalul auxiliar
trebuie instrui ți să recunoasc ă situațiile în care unele persoane pot
simți că există sau pare a exista p ărtinire și să rezolve acest gen de
situații într-un mod care spore ște încrederea și respectul fa ță de
instanțe. Avoca ții nu trebuie ocoli ți, ci ei trebuie s ă primeasc ă pregă
tire
deontologic ă special ă pentru a nu contribui, inten ționat sau nu, la
neîncrederea popula ției în magistra ți;
– Verificarea integrit ății încă d e l a r e c r u t a r e și, ulterior, în mod
periodic, inclusiv prin intermediul agentului provocator, m ăsură care
trebuie adus ă la cuno ștința personalului. Este nevoie de proceduri
corespunz ătoare pentru a selec ționa și pentru a forma persoanele
numite s ă ocupe posturi publice considerate ca fiind, în mod special,

260 În H.G. nr. 1346/2007 se prevede ca obliga ție asumat ă de România: „ elaborarea în
iulie 2008 a unui ghid anticorup ție în vederea cre șterii gradului de integritate în rândul
personalului propriu și diseminarea la nivel larg ca exemplu de bune practici și pentru
alți furnizori de servicii publice ”.

109 expuse la corup ție. Evident, toate aceste proceduri trebuie s ă implice
examinatori one ști;
– Reducerea contactului direct cu publicul, pentru eliminarea sur-
selor directe de influen țare negativ ă: acest contact vizeaz ă în special
departamentele de lucru ale personalului auxiliar, care poate fi redus
prin utilizarea tehnologiei moderne, cum ar fi trimiterea coresponden ței
prin e-mail, furnizarea de r ăspunsuri prin telefon, plata taxelor pe cale
electronic ă, afișarea datelor relevante despre dosare pe internet sau cu
ajutorul infodesk-urilor; publicarea program ării completelor, a compo-
nenței acestora, a listelor de permanen ță (pentru a verifica modul de
alcătuire al completelor de judecat ă), arhivarea electronic ă a dosarelor
(pentru a reduce timpul necesar sau chiar a elimina consultarea dosarelor în arhiv ă). Dar și cei cu func ție de decizie pot fi proteja ți:
arhitectura locului de munc ă trebuie s ă nu permit ă circulația publicului
pe lâng ă birourile lor, putând merge pân ă la rota ția periodic ă a perso-
nalului care activeaz ă în sectoare vulnerabile (cum sunt serviciile de
lucru cu publicul sau biroul de repartizare aleatorie a dosarelor)
261 ori
chiar mutarea geografic ă;
– Cunoa șterea exact ă a obliga țiilor de serviciu, atât a celor proprii,
cât și a restului personalului;
– Acumularea cuno ștințelor ce implic ă relații cu publicul (psihologie,
sociologie, gramatic ă, retoric ă);
– Însușirea practicii în materie disciplinar ă: aceasta presupune ca
organul disciplinar s ă aducă la cuno ștința angaja ților, periodic, sanc țiu-
nile aplicate în perioada anterioar ă și motivele care au stat la baza
acestora262; un accent deosebit trebuie pus pe cunoa șterea și unifica-
rea practicii judiciare în materie de ab ținere și recuzare, pentru care nu
există până în prezent date publice. De altfel, problema lipsei unei
practici judiciare unitare este major ă în România: în cauza Beian
(2008), CEDO a ar ătat că lipsa unei jurispruden țe devine ea îns ăși
sursa insecurit ății juridice și reduce încrederea publicului în sistemul
judiciar; or, la ad ăpostul inexisten ței unei jurispruden țe unitare la
nivelul diferitelor instan țe și a unei discipline jurispruden țiale la nivelul
completelor în aceea și instanță, arbitrariul poate înflori u șor;
– Urmarea de cursuri în domeniul eticii: dat ă fiind importan ța unui
cod de conduit ă ca principal instrument de prevenire a corup ției, vom
dezvolta mai jos, distinct, acest subiect;

261 „Mobilitatea func ționarilor publici din cadrul unei autorit ăți sau institu ții publice se va
realiza, în principal, prin asigurarea protecției func ționarilor publici din sectoarele
vulnerabile la corup ție, prin exercitarea periodic ă a unor atribu ții diferite ori prin
utilizarea mut ării temporare în cadrul unui alt compartiment al autorit ății sau institu ției
publice ”, se arat ă în Strategia na țională privind prevenirea și combaterea corup ției în
sectoarele vulnerabile și administra ția public ă locală pentru 2008-2010.
262 Ca un exemplu negativ, amintim c ă CSM emite numai comunicate de pres ă cu privire la
sancționarea unui magistrat, precizând numele și dispozi ția legal ă care prevede aba-
terea disciplinar ă, fără detalii cu privire la fapta comis ă. Alte institu ții juridice nici m ăcar
nu amintesc statistic de sanc țiunile aplicate. În felul acesta, personalul nu are cum s ă
știe care comportamente sunt indezirabile și pot atrage aplicarea unor sanc țiuni.

110- Organizarea de dezbateri regulate între profesioni știi dreptului
despre rolul justi ției și responsabilit ățile fiecărei profesii în cadrul
sistemului. Reprezentan ți ai tuturor profesiilor juridice trebuie s ă se
întâlneasc ă în mod regulat și să găsească formele de colaborare
adecvate, realizând c ă de comportamentul fiec ăruia în parte depinde
crearea percep ției popula ției cu privire la integritatea sistemului.
Totodat ă, metodele și obliga țiile de disociere fa ță de colegii cu
comportament deviant trebuie s ă ocupe un loc aparte.
4.2.3. Preg ătirea specializat ă în anticorup ție
– Organizarea de dezb ateri pe tema corup ției din justi ție;
– Cunoa șterea reglement ărilor interna ționale atât cu privire la atribu țiile
funcționale, cât și cu privire la corup ție: personalul trebuie s ă realizeze c ă
integritatea nu poate fi impus ă, ci ea trebuie asumat ă individual, iar
pentru aceasta trebuie explicate și prezentate eforturile care s-au f ăcut de
ani buni în alte țări sau sub tutela organismelor interna ționale;
– Includerea în preg
ătirea profesional ă specializat ă a unor compo-
nente de integritate și anticorup ție pentru sectorul public: se pot
organiza seminarii regulate de etic ă (menționăm posibilitatea de utili-
zare în acest scop a formatorilor Institutului Na țional al Magistraturii în
domeniul etic ă și deontologie) sau alte metode de cultivare a unei
culturi a integrit ății;
– Diagnoz ă participativ ă: se pot organiza grupuri de lucru numai cu
persoanele care î și desfășoară activitatea în institu ția vizat ă care s ă
sensibilizeze personalul cu privire la riscurile corup ției inerente exerci-
țiului func țiilor lor și care s ă ducă la identificarea chiar de c ătre acesta
a sectoarelor vulnerabile în institu ție și la găsirea mijloacelor optime de
stopare a corup ției. Analiza de ansamblu privind riscurile de corup ție
trebuie reluat ă după 2-3 ani și între timp monitorizate atent sectoarele
cu probleme. Regulamentele interne trebuie îmbun ătățite periodic.
Trebuie publicate informa țiile, inclusiv eventualele rapoarte periodice,
despre riscurile de corup ție în cadrul sistemului juridic.263
4.3. Prevenirea corup ției judiciare la nivel institu țional
4.3.1. La nivel general, este necesar ă aplicarea principiilor de
management . Practic, la un moment dat, lupta anticorup ție se supra-
pune cu eliminarea birocra ției excesive, cu eficientizarea activit ății și
creșterea profesionalismului agen ților publici. De aceea, este necesar ă
ocuparea posturilor de conducere de c ătre persoane cu bune cuno ștințe

263 Cu privire la aceast ă obligație pentru administra ția public ă, a se vedea în art. 10 din
Conven ția ONU.

111 de management și numai în baza unui plan de management a c ărui
îndeplinire trebuie monitorizat ă.264
Una dintre principalele probleme ale sistemului judiciar este
încărcătura excesiv ă cu dosare. De și până în iunie 2008, potrivit H.G.
nr. 1346/2007, CSM trebuia s ă stabileasc ă volumul optim de activitate
a magistra ților, aceast ă obligație nu a fost îndeplinit ă. Or, deseori
populația confund ă carențele în preg ătirea sau deciziile magistra ților cu
lipsa lor de integritate, acuzându-i de corup ție. Adev ărul este c ă, în
condițiile în care jum ătate dintre judec ători au de solu ționat 100-150
dosare pe lun ă, iar procurorii între 51-100 dosare265, greșelile sunt
inerente.
Tot astfel, trebuie înt ărit și crescut rolul grefierilor, care în România
au atribu ții mai degrab ă de secretariat: cu timpul, ei trebuie s ă devină
asistenți ai magistratului, cu care s ă facă echipă pentru administrarea
dosarului, iar cauzele mai simple s ă le revin ă chiar lor spre solu ționare
(somații de plat ă, ordonan țe președințiale, tranzac ții, pensii de
întreținere, renun țări la judecat ă etc.)266; în aceea și idee, trebuie m ărit
nu neap ărat num ărul judec ătorilor, cât cel al grefierilor. În orice caz,
înființarea de noi instan țe nu este o solu ție ci, din contr ă, trebuie
desființate instan țele mici (ra ționalizarea instan țelor) care nu pot
asigura nici necesarul de personal, nici specializarea acestuia și care
consum ă neproductiv resurse financiare.
Credem c ă este cu atât mai necesar ă introducerea unor alternative
la judecat ă (cum ar fi medierea, reglementat ă de Legea nr. 192/2006,
în vigoare de peste un an, dar înc ă neaplicat ă267), proceduri de mana-
gement al dosarului la nivelul fiec ărui judec ător, dar și îmbun ătățirea
managementului de instan ță. În acest sens un sfert dintre judec ători
sunt de p ărere că instanțele și parchetele ar trebui conduse de c ătre un
manager de carier ă, din afara sistemului juridic, solu ție care poate m ări
eficiența activit ății din cadrul instan țelor și parchetelor prin utilizarea
metodelor managementului științific.

264 Începând cu anul 2005, func țiile de conducere din cadrul instan țelor și parchetelor se
ocupă prin concurs. Deseori îns ă, planul de management întocmit de candida ți nu este
nici public, nici adus la cuno ștința personalului din cadrul acelor instan țe și parchete.
Tot astfel, nu exist ă vreo modalitate de monitorizare ulterioar ă a stadiului îndeplinirii
angajamentelor asumate, nici cu prilejul evalu ării performan țelor conduc ătorului
instituției, nici cu ocazia controalelor administrative.
265 Barometrul sistemului judiciar, realizat de Institutul pentru Politici Publice și Institutul
Național al Magistraturii în 2008, disponibil pe site-ul www.ipp.ro.
266 Desigur, trebuie modificat ă în mod corespunz ător legisla ția principal ă și chiar
Constitu ția. Pentru un model de rol al grefierului în statele europene, a se vedea Model
de statut al Grefierului European adoptat de European Union of Rechtspfleger în 2005 și
Cartea Verde pentru un Grefier European adoptat ă de aceea și organiza ție în 2008,
disponibil ă și în limba român ă, pe www.rechtspfleger.org.
267 Pentru o colec ție de instrumente interna ționale și naționale în privin ța medierii, a se
vedea Cristi Danile ț, Claudiu Ignat, Zeno Sustac, Medierea – standarde și proceduri,
Editura Universitar ă, Bucure ști, 2008.

1124.3.2. Dacă ne referim strict la anticorup ția în sistemul judiciar, a șa
cum am ar ătat mai sus, nu trebuie inventate noi metode anticorup ție,
ci este suficient ă însușirea bunelor practicilor consacrate deja în alte
state268 sau alte institu ții naționale. M ăsurile care trebuie luate la nivel
instituțional sunt:
– Diminuarea puterii discre ționare: trebuie modificat ă legisla ția
pentru a diminua puterea discre ționară conferit ă chiar prin dispozi ții
legale. Ne referim aici, de exemplu, la „pericolul concret pentru ordinea publică” analizat în cazul unei propuneri de arestare, la termenul „apre-
ciere” sau stabilirea în concret a îndeplinirii caracterului de „situa ție
excepțională” folosit în codurile de procedur ă cu prilejul lu ării anumitor
măsuri și care las ă loc de interpretare subiectiv ă, ce poate duce u șor la
încălcarea de însu și agentul public a atribu țiilor legale, f ără însă ca
acestuia s ă i se poat ă ulterior imputa solu ția adoptat ă
269. În aceea și
idee, este necesar ă creșterea consisten ței motiv ărilor deciziilor luate de
organele judiciare270 și a explica țiilor date de acestea p ărților angrenate
în proceduri. Astfel, în cadrul sondajului Gallup din ianuarie 2008, 66% dintre persoanele care au avut contact cu justi ția în ultimii 2 ani
declară că nu au în țeles nimic din ce se discuta în ședința de judecat ă.
Deciziile agen ților publici trebuie motivate, pentru a le expune criticii
celor interesa ți și a permite verificarea legalit ății și temeiniciei lor în
cadrul c ăilor de atac. Avem în vedere inclusiv motivarea solu țiilor care
duc la transferul unei cauze de la un agent public la un altul: luarea dosarelor de la un poli țist de c ătre procuror, luarea cauzei de la un
procuror de c ătre procurorul ierarhic superior, str ămutarea cauzelor. În
perspectiva modific ării legisla ției pentru a se da curs principiului
oportunit ății urmăririi penale, trebuie create repere obiective pentru
luarea deciziilor discre ționare de c ătre procurori
271;
– Mărirea transparen ței: rapoartele de activitate ale instan țelor,
CV-urile profesionale ale magistra ților, datele statistice, componen ța
completelor nu sunt publice; multe instan țe judecătorești nu au datele
actualizate pe pagina web. De ac eea, în primul rând trebuie pus
accentul pe informatizare, c ăci prin intermediul acesteia se reduc opor-
tunitățile de corup ție. Informatizarea este util ă pentru p ărți începând

268 Cele mai indicate sunt Comisia Independent ă împotriva Corup ției din Hong Kong
(www.icac.org.hk) și Comisia Central ă pentru Vigilen ță din India (http://cvc.nic.in).
269 În Republica Moldova exist ă chiar un Ghid teoretico-practic pentru efectuarea expertizei
anticorup ție a proiectelor de acte legislative și alte acte normative , întocmit de Centrul
de Combatere a Crimelor Economice și Corup ției în 2007 și disponibil la
www.justice.gov.md/upload/Ghid%20CAPC.doc.
270 A se vedea Opinia CCJE nr. 11 din 2008 privind calitatea hot ărârilor judec ătorești, la
www.coe.int/ccje.
271 Acesta este și motivul pentru care Recomandarea (2000) 19 privind rolul procurorului în
sistemul justi ției penale a Comitetului de Mini ștri al Consiliului Europei propune
existența unor garan ții suficiente de transparen ță și echitate în instrumentarea cauzelor
în țările care au adoptat sistemul oportunit ății urmăririi, dup ă ce în Recomandarea nr.
(87)18 privind simplificarea justi ției penale se propunea recurgerea la acest principiu,
fără nicio alt ă precizare.

113 cu înregistrarea cererilor și găsirea informa țiilor oficiale despre jude-
cătorul cauzei, pân ă la verificarea prin intermediul internetului a sta-
diului dosarului și consultarea practicii judiciare; pentru mass-media,
este util ă în a găsi informa ții despre activitatea general ă a instan ței,
evoluția criminalit ății în teritoriu etc.; pentru personal, ea folose ște la
repartizare aleatorie a cauzelor (în special în instan țele judec ătorești272
și în cadrul Agen ției Naționale de Integritate) și la gestiunea electronic ă
a dosarelor, în orice moment putând fi identificat locul și stadiul în care
se află un dosar și numărul dosarelor atribuite unui judec ător/inspec-
tor. Trebuie comunicate c ătre public nu doar informa țiile legate de
dosare, ci și cele legate de activit ățile administrative și financiare (de
exemplu, existen ța unui sistem de distribuire aleatorie a dosarelor,
modul de func ționare, verific ările interne efectuate, sanc țiunile
aplicate, componen ța conducerii, modalitatea de reclamare sau formu-
lare a unor propuneri de îmbun ătățire a activit ății, bugetul alocat
instituției și modul de cheltuire a acestuia, resurse umane etc.).273
Pentru c ă rolul judec ătorilor le limiteaz ă acestora comunicarea
publică274, trebuie m ărit rolul purt ătorului de cuvânt, care s ă asigure
contactul permanent dintre institu ție și mass-media;
– Mărirea responsabilit ății: e necesar ă reglementarea cât mai exact ă
a drepturilor și obliga țiilor profesionale. Codul deontologic trebuie
popularizat la nivelul întregului personal din institu ția juridic ă, iar
implementarea acestuia trebuie verificat ă. Conducerea institu ției
trebuie s ă atenționeze personalul cu privire la îndeplinirea corect ă și la
timp a obliga ției de depunere a declara țiilor de avere, de interese, de
rudenie, iar aceast ă măsură trebuie întregit ă prin urm ărirea modului de
îndeplinire a obliga ției legale și sancționarea cazurilor de nerespec-
tare.275 În func ție de situa țiile concrete cu care se confrunt ă personalul,

272 Prin distribuirea aleatorie a dosarelor a fost eliminat ă posibilitatea repartiz ării dirijate a
cauzelor, aceasta reprezentând totodat ă și un factor de prevenire a corup ției din sistem
(Strategia de reform ă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, Direc ția de ac țiune
nr. 1.II). Începând cu anul 2005, toate instan țele din țară beneficiaz ă de un sistem
informatic și software specializat pentru efectuarea distribu ției aleatorii a dosarelor
către completele de judecat ă. În prezent distribu ția aleatorie se aplica la toate instan țele
din țară. Pentru incidentele procedurale care nu s-au putut rezolva în sistem informatizat
(de exemplu incompatibilit ățile), pentru a se asigura distribu ția aleatorie se aplic ă
Hotărârea CSM nr. 71 din 9 martie 2005. Aceast ă hotărâre include și prevederi care
asigură continuitatea completelor de judecat ă și a judec ătorilor în cadrul completelor.
273 Site-ul Puterii Judiciare din Costa Rica este un bun exemplu: acesta ofer ă informa ții
complete despre legisla ție, regulamente, jurispruden ță, accesul la dosare, rapoarte de
activitate, reclama ții online etc., www.poder-judicial.go.cr.
274 Cu toate acestea, în Peru exist ă un spa țiu virtual de comunicare între magistra ți,
profesori și studen ți la drept, alte persoane interesate de drepturile omului, inclusiv de
anticorup ție (chiar și judiciar ă) și reforma sistemului judiciar, la www.cajpe.org.pe/rij.
275 De exemplu, prin comunicatul de pres ă din 25.08.2008, CSM a anun țat existen ța a
câteva sute de magistra ți care nu au depus declara ții de avere și de interese pentru
anul 2007 sau le-au depus tardiv. De și neîndeplinirea acestei obliga ții atrage
răspunderea contraven țională, ANI nu a aplicat nicio amend ă magistra ților; de
asemenea, de și încălcarea acestor obliga ții atrage r ăspunderea disciplinar ă, CSM nu a
aplicat nicio sanc țiune disciplinar ă.

114conducătorul institu ției/departamentului trebuie s ă dea instruc țiuni
scrise (pentru legitimarea astfel a bunelor practici)276, trebuie fixate
limite de timp și financiare pentru rezolvarea cazurilor, trebuie
concepute reguli clare pentru accesul în birourile personalului, precum
și un sistem de aten ționare electronic ă pentru expirarea termenelor
limită de îndeplinire a anumitor sarcini. Trebuie numite persoane cu
pregătire pentru a participa în comisiile de recrutare a personalului sau
de achizi ții publice. În regulamentele interne sau codurile deontologice
trebuie s ă se prevad ă obligația de a folosi bunurile institu ției numai în
interes public;
– Exercitarea efectiv ă a conducerii și controlului : trebuie asigurat
training regulat cu personalul institu ției, inclusiv cu cel auxiliar și
administrativ. Sunt indicate organizarea de inspec ții surpriz ă. Ar fi
utilă, de asemenea, instalarea camerelor video în sectoarele unde are
loc interac țiunea public-personal cu anun țarea public ă a acestei m ăsuri,
precum și înregistrarea ședințelor de judecat ă pentru a se verifica
corectitudinea consemn ărilor în scris a celor dezb ătute oral și pentru a
se evalua conduita magistra ților. Trebuie verificate motivele pentru
care se amân ă soluționarea dosarelor, cele care au dus la înlocuirea
persoanelor desemnate ini țial pentru rezolvarea dosarelor (modificarea
componen ței completelor de judecat ă în alte situa ții decât admiterea
abținerii sau recuz ării), precum și situațiile de incompatibilitate sau
modul în care se valorific ă bunurilor confiscate. De asemenea, o
metodă indispensabil ă este efectuarea testelor de integritate, prin care
subiectul este pus s ă facă față unei situa ții similare cu una real ă, în
vederea stabilirii reac ției și conduitei de adoptat. Evalu ările rezultatului
acestor teste pot duce la identificarea sectoarelor vulnerabile, a
factorilor de risc, la îmbun ătățirea bunelor practici în institu ție, sau la
analizarea oportunit ății modific ărilor sarcinilor ori a postului de munc ă
al salariatului. Totodat ă, este indicat ă folosirea agen ților provocatori
care fac ofert ă de mit ă personalului din sistemul juridic și, în caz de
accept, pot fi luate de asemenea m ăsuri administrative (nu și penale,
căci art. 68 C.proc.pen. interzic e determinarea unei persoane s ă
săvârșească sau să continue s ăvârșirea unei fapte penale în scopul
obținerii de probe). În fine, trebuie extins ă în tot sistemul public juridic
interdicția raporturilor ierarhice directe în cazul agen ților publici care
sunt so ți sau rude de gradul I, interdic ție care azi se aplic ă doar
funcționarilor publici (art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003);
– Implementarea unor sisteme de siguran ță și securitate : este vorba
de protec ția fizică a personalului (de exemplu, paza la accesul în
clădire, în sala de judecat ă, dar și pe culoarele care duc c ătre birourile
judecătorilor), electronic ă (împiedicarea unor acces ări neautorizate la

276 O astfel de situa ție o reprezint ă și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, norm ă
insuficient aplicat ă în unele instan țe. Pentru situa ții de conflict de interese care apar în
mod repetat într-o instan ță, colegiul de conducere ar putea da o dispozi ție care s ă fie
valabilă și pe viitor pentru oricine aflat într-o situa ție similar ă.

115 sistemul intern de date, de înregistrat acces ările sistemului intern
informatic277) etc. Personalul trebuie s ă respecte proceduri de secu-
ritate (de interzis transportul informa ției electronice/fizice în afara
instituției), de confiden țialitate a informa țiilor și de administrare a
informa țiilor clasificate (de exemplu, to ți judecătorii și grefierii din
România au propriul computer la instan ța judec ătorească unde î și
desfășoară activitatea, f ără însă a li se fi efectuat un instructaj cu
privire la înstr ăinarea parolei de acces, monitorizarea site-urilor acce-
sate, modalit ăți de raportare a neregulilor). Asemenea obliga ții trebuie
asumate și să revină inclusiv studen ților care efectueaz ă practica în
cadrul institu țiilor judiciare și care au acces la acest tip de informa ții.
Totodat ă, trebuie identificate canalele de scurgere a informa țiilor și
întărită distribuirea lor autorizat ă prin profesionalizarea institu ției
purtătorului de cuvânt;
– Sporirea și difuzarea informa țiilor privind prevenirea corup ției:
dincolo de existen ța sau nu a unor campanii na ționale, centralizate278,
asemenea activit ăți pot fi desf ășurate la nivelul fiec ărei institu ții prin
afișarea unor reguli stricte privind obliga țiile personalului și ale
publicului care apeleaz ă la el, insistând asupra consecin țelor de sistem
și a efectelor asupra r ăspunderii personale pentru comiterea actelor de
corupție. Un efect preventiv poate avea și popularizarea oficial ă a
cazurilor interesante de corup ție soluționate de justi ție (în prezent,
doar DNA și DGA au o asemenea politic ă, când sunt anun țate pe calea
comunicatelor de pres ă măsurile de demarare a procedurilor penale cu
privire la suspec ții de corup ție, atât din afara sistemului juridic, cât și
din interior, dar este necesar ă furnizarea informa țiilor oficiale și de
către instan țele judec ătorești care solu ționează în special cazuri privind
corupția judiciar ă, pentru a înt ări încrederea popula ției într-un sistem ai

277 În luna februarie 2009, bazele de date ale poli ției, Administra ției Naționale a
Penitenciarelor și ale mai multor instan țe din Bucure ști și din țară au fost atacate de
hackeri prin intermediul viermelui informatic Downadup (Conficker), considerat unul
dintre cei mai periculo și viruși ca răspândire și grad de pericol din toate timpurile, cu
peste 15 milioane de calculatoare infectate în ultima jum ătate de an. Viermele, odat ă
instalat, dezactiveaz ă și anihileaz ă sistemele de securitate ale calculatoarelor. Apoi se
conecteaz ă la un server și așteaptă instruc țiuni adiționale, care îl vor face fie s ă adune
informa ții, fie să downloadeze și să instaleze malware suplimentar.
278 Amintim principalele campanii anticorup ție desfășurate în România: „ Nu da șpagă” a
fost prima campanie anticorup ție națională, derulat ă în 2004 de Funda ția Concept,
TI-Ro, Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel, Asocia ția de Comunica ții prin Cablu, Oops
Media, Asocia ția Editorilor de Pres ă Online, www.nudaspaga.ro; „ Campania de respon-
sabilizare anticorup ție”, desfășurată de M.A.I. prin DGA în 2005, www.mai-dga.ro; „ Eu
nu dau și nu iau șpagă” inițiată de Ministerul Integr ării Europene în 2006 ,
www.demascaspaga.ro; „Justiția, stâlp al societ ății”, declan șată în 2006 de Ministerul
Justiției, a fost prima campanie anticorup ție în instan țe și parchete; „ Condamn ă
corupția!”, campanile ini țiată de M.A.I. prin DGA în 2007; campania din 2007 „ Fără
șpagă” a fost creat ă la inițiativa Ministerului de Justi ție de un grup de ONG-uri și
companii specializate în comunicare, www.faraspaga.ro; „ Prima șpagă” derulat ă în 2007
de Funda ția Concept și Transparency International Romania, www.primaspaga.ro; cam-
pania „ Ai încredere în magistra ți” desfășurată în 2008 de Asocia ția Alternative Sociale
din Iași, www.alternativesociale.ro.

116cărui membri în țeleg să contracareze rapid și eficient aceste situa ții279).
De asemenea, periodic pot fi organizate mese rotunde sau conferin țe
de pres ă pentru a comunica modul de remediere a unor deficien țe,
inclusiv în sectoarele vulnerabile280;
– Cooperarea între institu ții, atât între cele din sistemul juridic, cât
și cu cele din afar ă: de exemplu, cu cele din sistemul na țional de
securitate (de altfel, cooperarea dintre organul de urm ărire penal ă și
serviciile de informa ții este inevitabil ă în domeniul corup ției) sau cu
instituțiile din domeniul educa ției (poli ția desfășoară deja activit ăți la
orele de dirigen ție ale elevilor, practic ă care poate fi însu șită și de
magistra ți). Dar este necesar ă și stabilirea unor canale de dialog între
justiție și factorii politici, prin mese rotunde, dezbateri publice, coali ții
de organiza ții cu societatea civil ă;
– Evaluarea transparen ței, costurilor, eficien ței sistemului: deși
există obligația legal ă a public ării rapoartelor anuale cu privire la
aplicarea legii de acces la informa țiile publice sau ale bugetului de
venituri și cheltuieli, nu toate organele judiciare și le fac cunoscute.
Raportul anual privind starea justi ției întocmit de CSM este lipsit de o
dezbatere public ă cu magistra ții și cu Parlamentul. Mai mult, rapoartele
pe anii 2006, 2007 și 2008 nici nu au mai fost analizate de Parlament,
deși există această obligație legală; în niciun an, Ministrul Justi ției nu a
prezentat Parlamentului raportul s ău cu privire la Ministerul Public și
Direcția Națională Anticorup ție, așa cum oblig ă legea. La fiecare
început de an, instan țele și parchetele întocmesc un raport de activi-
tate pe anul precedent, care nu este dezb ătut însă cu întreg colectivul
(la dezbateri particip ă doar magistra ții, nu și restul personalului) și care
în cele mai multe cazuri nu este public, de și toate institu țiile au pagin ă
web proprie. Raportul este, oricum, unul mai degrab ă analitic și bazat
pe statistici, departe de realit ățile de zi cu zi cu care se confrunt ă
magistra ții și personalul auxiliar și conex.281 Mai mult, în nicio institu ție
juridică fie nu exist ă, fie nu s-a comunicat personalului strategia mana-
gerială după care organele de conducere ar trebui s ă își programeze
activitatea și care ar trebui, de fapt, s ă fie rodul contribu ției întregului
colectiv.

279 Pentru limitele comunic ării justiție-presă în cursul proceselor, a se vedea Recomandarea
nr. (2003) 13 a Comitetului Mini ștrilor al Consiliului Europei asupra furniz ării de
informa ții prin mass-media în leg ătură cu procesele penale și Declara ția cu privire la
furnizarea prin intermediul media a informa țiilor în leg ătură cu procesele penale ,
adoptat ă de Comitetul Mini ștrilor la 10 iulie 2003.
280 A se vedea Hot ărârea Plenului CSM nr. 277 din 13 aprilie 2006 pentru aprobarea
Ghidului de bune practici pentru cooperarea între instan țe, parchetele de pe lâng ă
acestea și mass-media .
281 Modelul de raport de activitate al instan țelor este stabilit prin Hot ărârea Plenului CSM
nr. 895/2007. Din p ăcate, acesta nu con ține date cu privire la durata de solu ționare a
dosarelor, a num ărului proceselor (nu a dosarelor, c ăci acela și proces poate constitui,
datorită numărului de rejudec ări, obiectul mai multor dosare), date despre personalul
auxiliar, gradul de satisfac ție al personalului sau al publicului, monitorizarea presei cu
privire la articolele despre justi ție.

117 4.4. Conflictele de interese
În ultimii ani, o form ă foarte eficient ă de prevenire a corup ției este
politica conflictelor de interese. Aceast ă institu ție are menirea de a
prezerva impar țialitatea agentului public pentru ca el s ă își îndeplineasc ă
în mod obiectiv îndatoririle sale, prin înt ărirea integrit ății individuale.
Astfel, reglementarea conflictelor de interese nu impune doar obliga ții
agenților publici, ci efectiv îi ajut ă să reziste abord ărilor incorecte și, în
general, s ă contribuie la dezvoltarea unei culturi a serviciului public.
4.4.1. Defini ție:
a. Pentru funcționari (polițiști, grefieri etc.) este incident ă definiția
legală a conflictului de interese reglementat ă de art. 70 din Legea
nr. 161/2003: conflictul de interese const ă în situa ția în care persoana
are un interes personal de natur ă patrimonial ă, care ar putea influen ța
îndeplinirea cu obiectivitate a atribu țiilor care îi revin potrivit Consti-
tuției și altor acte normative. Legea arat ă în mod expres c ă funcțio-
narul public este în conflict de interese dac ă se află într-una dintre
urm
ătoarele situa ții: a) este chemat s ă rezolve cereri, s ă ia decizii sau
să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu
care are rela ții cu caracter patrimonial; b) particip ă în cadrul aceleia și
comisii, constituite conform legii, cu func ționari publici care au calitatea
de soț sau rud ă de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale so țului
sau rudelor sale de gradul I pot influen ța deciziile pe care trebuie s ă le
ia în exercitarea func ției publice.
S-a apreciat c ă ar putea s ă apară un conflict de interese și în form ă
„personal ă", în sensul c ă un func ționar poate avea competen ța legală
de a realiza un anumit act, dar din cauza unei situa ții sau circumstan țe
personale nu poate fi obiectiv. În aceast ă situație, el trebuie s ă invoce
conflictul de interese și să se abțină/retragă de la realizarea respec-
tivului act. De altfel, în doctrina str ăină se arat ă că interesul nu este
limitat numai la aspectul patrimonial: prin conflict de interese se înțelege situa ția în care agentul public are sau ar putea avea un interes
personal de natur ă patrimonial ă
sau de alt ă natură c a r e a r p u t e a
influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribu țiilor care îi revin potrivit
Constitu ției și altor acte normative, precum și interesul public.282
Așadar, conflictul de interese pune în opozi ție două tipuri de interes:
pe de o parte interesul personal, care desemneaz ă orice avantaj mate-
rial sau de alt ă natură, urmărit sau ob ținut, în mod direct sau indirect,
pentru sine ori pentru altul, de c ătre agentul public prin folosirea
reputației, influen ței, facilit ăților, rela țiilor și informa țiilor la care au
acces, în temeiul exercit ării demnit ății/funcției publice; pe de alt ă parte
interesul public, care este interesul ce implic ă garantarea și respec-

282 A se vedea Quentin Reed, Sitting On The Fence: Conflicts of interest and how to
regulate them , 2008, la www.u4.no/themes/political-corruption.

118tarea întocmai, de c ătre autorit ățile și institu țiile publice, a drepturilor,
libertăților și intereselor legitime ale cet ățenilor și ale societ ății, recu-
noscute de Constitu ție, legisla ția intern ă și tratatele interna ționale la
care România este parte.

b. Pentru categoria magistra ților nu exist ă în lege vreo defini ție a
conflictului de interese, ci doar prevederi generale cu privire la evitarea acestei situa ții prin obliga ția magistratului de a se ab ține, în caz contrar
acesta putând fi recuzat.

Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 prevede : „Judecătorii și procurorii sunt
obligați să se abțină de la orice activitate legat ă de actul de justi ție în cazuri
care presupun existen ța unui conflict între interesele lor și interesul public de
înfăptuire a justi ției sau de ap ărare a intereselor generale ale societ ății, cu
excepția cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cuno ștință, în
scris, colegiului de conducere al instan ței sau conduc ătorului parchetului și
s-a considerat c ă existen ța conflictului de interese nu afecteaz ă îndeplinirea
imparțială a atribu țiilor de serviciu”. De asemenea, art. 23 din Codul
deontologic al judec ătorilor și procurorilor prevede: „Judec ătorii și procurorii
sunt datori s ă se abțină, potrivit legii, de la orice activitate legat ă de actul de
justiție în cazurile care presupun existen ța unui conflict între interesele lor și
interesul public de înf ăptuire a justi ției sau de ap ărare a intereselor generale
ale societ ății”. În fine, art. 27 pct. 1 din C.proc.civ. reglementeaz ă ca și caz
de recuzare: „Judecătorul poate fi recuzat când el, so țul sau ascenden ții ori
descenden ții lor, au vreun interes în judecarea pricinii”; iar art. 48 alin. 1 lit. d
C.proc.pen. reglementeaz ă ca și caz de incompatibilitate: „Judec ătorul este
incompatibil de a judeca, dac ă în cauza respectiv ă există împrejur ări din care
rezultă că este interesat sub orice form ă, el, soțul sau vreo rud ă apropiat ă”.

Ținând seama de instrumentele interna ționale care reglementeaz ă
această institu ție, definim conflictul de interese drept situa ția sau
împrejurarea ce prive ște un magistrat în care interesul s ău personal,
direct ori indirect, contravine interesului public, astfel încât este afectată sau ar putea fi afectat ă independen ța și impar țialitatea în
luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor
care îi revin în exercitarea func ției.
Referindu-ne strict la activitatea judiciar ă, judecătorul aflat într-o
situație de conflict de interese are de ales între interesul public, acela
de a face dreptate, și interesul privat, acela de a- și procura un bene-
ficiu. Aceast ă observa ție ne face s ă afirmăm că regula evit ării conflictu-
lui de interese este o aplica ție a principiului nemo in rem suam auctor
esse potest , adică nimeni nu poate fi judec ător în propria sa cauz ă.
4.4.2. Prevenirea conflictului de interese Politica în domeniul conflictului de interese impune reglementarea
acestei institu ții sub aspectul definirii sale, a formul ării unor reguli ex
ante care s ă împiedice situa țiile de conflict de interese, respectiv
sancțiuni ex post pentru înc ălcarea regulilor.

119 Prevenirea conflictelor de interese se realizeaz ă prin trei modalit ăți:
a) instituirea de incompatibilit ăți și interdic ții: este vorba de prohi-
biția de a ocupa anumite pozi ții (de exemplu, so țul nu poate fi șef
ierarhic celuilalt so țului) sau func ții (de exemplu, magistratul nu poate
ocupa și o altă funcție public ă sau privat ă), ori de a exercita anumite
activități care au leg ătură cu func ția public ă în discu ție (de exemplu, un
judecător nu poate face parte din acela și complet de judecat ă cu o
rudă a sa);
b) stabilirea obliga ției de declarare a intereselor: se includ aici
declarațiile generale, care se fac de regul ă anual, dar și cele punctuale,
care se fac anterior lu ării deciziei într-un caz concret (aici devine
incident ă procedura din art. 5 alin.2 din Legea 303/2004). Intr ă în
această categorie și declara ția cu privire la rudele din sistemul juridic,
impusă magistra ților și personalului auxiliar de specialitate din instan țe
și parchete;
c) proceduri de excludere de la luarea deciziei: este vorba de proce-
dura de ab ținere, recuzare, respectiv de înlocuire a agentului public.
Conflictul de interese nu se confund ă cu corupția: în timp ce
corupția presupune o ac țiune, conflictul de interese este o situa ție în
care se pune problema d oar poten țială a comiterii unei fapte ilegale.
Astfel, dac ă un procuror implicat în luarea unei decizii în care are
interese personale ac ționează totuși corect și conform legii, nu este
vorba despre corup ție. Tot astfel, un judec ător ar putea lua mit ă, și
atunci este corup ție, pentru a da o decizie pe care oricum ar fi luat-o,
fără ca aceast ă situație să fi presupus anterior existen ța unui conflict
de interese. Cu toate acestea, este tot la fel de adev ărat că, în
majoritatea cazurilor, corup ția apare acolo unde un interes personal
anterior a influen țat negativ comportamentul func ționarului public.
Acesta este motivul pentru care se recomand ă ca prevenirea conflic-
tului de interese s ă fie considerat ă un element din cadrul politicii ample
de combatere și prevenire a corup ției. Plasate în acest context,
politicile privind conflictele de interese sunt un instrument important pentru a construi integritatea sectorului public, dar și pentru a ap ăra și
promova democra ția.
De asemenea, conflictul de interese nu trebuie confundat cu incom-
patibilitățile
și interdic țiile. Întrucât legiuitorul român nu este consec-
vent în folosirea acestor no țiuni, sunt necesare urm ătoarele explica ții:
Cum am ar ătat, conflictul de interese este situa ția pe care o per-
soană trebuie s ă o evite în scopul de a lua o decizie în mod impar țial.
Modul de implementare a acestei politici se asigur ă prin diverse
mecanisme de prevenire (declara țiile de interese, de avere și de
rudenie, reglementarea situa țiilor de incompatibilitate, prevederea
interdicțiilor), de control (internalizarea normelor de etic ă profesional ă
de fiecare agent public și efectuarea verific ărilor de c ătre organismele
disciplinare, respectiv de c ătre Agen ția Națională de Integritate) și de
sancționare (asumat ă individual prin ab ținere sau recuzare, respectiv
aplicată instituțional prin luarea de m ăsuri deontologice, disciplinare,

120administrative sau penale, în func ție de gravitatea faptei și de institu ția
competent ă).
În acest context, incompatibilit ățile sunt garan ții ale impar țialității
agentului public, în vederea evit ării unei situa ții de conflict de interese
în rezolvarea unui caz dat, actual. Legiuitorul a anticipat astfel anumite
situații când ar putea exista un conflict de interese, cel pu țin la nivel
aparent: de exemplu, este interzis magistratului sau func ționarului s ă
rezolve o cauz ă/cerere privind so țul sau o rud ă apropiat ă. Prin urmare,
incompatibilitatea prive ște aptitudinea func țională a agentului public în
soluționarea unui anumit caz concret.

Potrivit art. 24 din Codul de procedur ă civilă, “(1) Judec ătorul care a
pronunțat o hot ărâre într-o pricin ă nu poate lua parte la judecata aceleia și
pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare dup ă casare. (2) De
asemenea nu poate lua parte la judecat ă cel care a fost martor, expert sau
arbitru în aceea și pricină”. Potrivit art. 27 „Judec ătorul poate fi recuzat:
1. când el, so țul său, ascenden ții ori descenden ții lor au vreun interes în
judecarea pricinii sau când este so ț, rudă sau afin, pân ă la al patrulea grad
inclusiv, cu vreuna din p ărți; 2. când el este so ț, rudă sau afin în linie direct ă
ori în linie colateral ă, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei p ărți sau dac ă este căsătorit cu fratele ori sora so țului uneia
din aceste persoane; 3. când so țul în via ță și nedesp ărțit este rud ă sau afin
a uneia din p ărți până la al patrulea grad inclusiv, sau dac ă, fiind încetat din
viață ori desp ărțit, au rămas copii; 4. dac ă el, soțul sau rudele lor pân ă la al
patrulea grad inclusiv au o pricin ă asemănătoare cu aceea care se judec ă
sau dac ă au o judecat ă la instan ța unde una din p ărți este judec ător; 5. dac ă
între acelea și persoane și una din p ărți a fost o judecat ă penală în timp de 5
ani înaintea recuz ării; 6. dac ă este tutore sau curator al uneia dintre p ărți;
7. dacă și-a spus p ărerea cu privire la pricina ce se judec ă; 8. dac ă a primit
de la una din p ărți daruri sau f ăgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vr ăjmășie între el, so țul sau una din rudele sale pân ă la al
patrulea grad inclusiv și una din p ărți, soții sau rudele acestora pân ă la gradul
al treilea inclusiv”. Iar conform art. 36, aceste dispozi ții (cu excep ția celei de la
art. 27 pct. 7) se aplic ă și procurorilor, magistra ților asisten ți și grefierilor.
Tot astfel, sunt prev ăzute incompatibilit ăți pentru judec ător în Codul de
procedur ă penală: „Judec ătorii care sunt so ți, rude sau afini între ei, pân ă la
gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acela și complet de
judecată” (art. 46). „Judec ătorul care a luat parte la solu ționarea unei cauze
nu mai poate participa la judecarea aceleia și cauze într-o instan ță
superioar ă, sau la judecarea cauzei dup ă desființarea hot ărârii cu trimitere în
apel sau dup ă casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate
participa la judecarea cauzei judec ătorul care și-a exprimat anterior p ărerea
cu privire la solu ția care ar putea fi dat ă în acea cauz ă (art. 47). „Judec ă-
torul este de asemenea incompatibil de a judeca, dac ă în cauza respectiv ă:
a) a pus în mi șcare acțiunea penal ă sau a dispus trimiterea în judecat ă ori a
pus concluzii în calitate de procuror la instan ța de judecat ă, a solu ționat
propunerea de arestare preventiv ă ori de prelungire a arest ării preventive în
cursul urm ăririi penale; b) a fost reprezentant sau ap ărător al vreuneia din
părți; c) a fost expert sau martor; d) exist ă împrejur ări din care rezult ă că
este interesat sub orice form ă, el, soțul sau vreo rud ă apropiat ă; e) soțul,
ruda sau afinul s ău, până la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de

121 urmărire penal ă, a supravegheat urm ărirea penal ă, a solu ționat propunerea
de arestare preventiv ă ori de prelungire a arest ării preventive, în cursul
urmăririi penale; f) este so ț, rudă sau afin, pân ă la gradul al patrulea
inclusiv, cu una dintre p ărți sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; g)
există dușmănie între el, so țul sau una dintre rudele sale pân ă la gradul al
patrulea inclusiv și una dintre p ărți, soțul sau rudele acesteia pân ă la gradul
al treilea inclusiv; h) este tuto re sau curator al uneia dintre p ărți; i) a primit
liberalități de la una dintre p ărți, avocatul sau mandatarul acesteia” (art. 48
alin. 1). „Judec ătorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze
în căile de atac, atunci când so țul, ruda ori afinul s ău până la gradul al
patrulea inclusiv a participat, ca judec ător sau procuror, la judecarea
aceleiași cauze” (art. 48 alin. 2).
Potrivit art. 49 din acela și cod „Dispozi țiile art. 46 se aplic ă procurorului și
magistratului-asistent sau, dup ă caz, grefierului de ședință, când cauza de
incompatibilitate exist ă între ei sau între vreunul dintre ei și unul dintre
membrii completului de judecat ă. (2) Dispozi țiile privind cazurile de incom-
patibilitate prev ăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) și alin. 2 se aplic ă procuro-
rului, persoanei care efectueaz ă cercetarea penal ă, magistratului-asistent și
grefierului de ședință. (3) Procurorul care a participat ca judec ător la
soluționarea cauzei în prima instan ță nu poate pune concluzii la judecarea ei
în căile de atac. (4) Persoana care a efectuat urm ărirea penal ă este incom-
patibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispus ă
de instan ță”.
Iar, potrivit art. 54, „dispozi țiile art. 48 se aplic ă în mod corespunz ător
expertului și interpretului. Calitatea de expert este incompatibil ă cu aceea de
martor în aceea și cauză; calitatea de martor are întâietate”.

Interdic țiile sunt și ele menite s ă garanteze evitarea unui conflict de
interese, dar ele privesc de data aceasta activitatea agentului public în
general, adic ă vizează conduita agentului anterioar ă sau chiar indepen-
dentă de solu ționarea vreunui caz.

Astfel, potrivit art. 40 alin. 3 din Constitu ția României , „nu pot face parte din
partide politice judec ătorii Cur ții Constitu ționale, avoca ții poporului,
magistra ții, membrii activi ai armatei, poli țiștii și alte categorii de func ționari
publici stabilite prin lege organic ă”. Potrivit art. 125 alin 3 din Constitu ție
„Funcția de judec ător este incompatibil ă cu orice alt ă funcție public ă sau
privată, cu excep ția funcțiilor didactice din înv ățământul superior”.
De asemenea, art. 94 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 prevede: „Calitatea de
funcționar public este incompatibil ă cu orice alt ă funcție public ă decât cea în
care a fost numit, precum și cu func țiile de demnitate public ă”. Conform
art. 47 alin. 1 din Legea 188/1999 privind statutul func ționarilor publici:
„Funcționarilor publici le este interzis s ă solicite sau s ă accepte, direct sau
indirect, pentru ei sau pentru al ții, în considerarea func ției lor publice, daruri
sau alte avantaje”, iar potrivit art. 48 alin. 2 „Func ționarilor publici le este
interzis s ă primeasc ă direct cereri a c ăror rezolvare intr ă în competen ța lor sau
să discute direct cu peten ții, cu excep ția celor c ărora le sunt stabilite ase-
menea atribu ții, precum și să intervin ă pentru solu ționarea acestor cereri”.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 360/2002 , „Polițistului îi este interzis, în orice
împrejurare: a) s ă primeasc ă, să solicite, s ă accepte, direct sau indirect, ori
să facă să i se promit ă, pentru sine sau pentru al ții, în considerarea calit ății
sale oficiale, daruri sau alte avantaje; e) s ă colecteze sume de bani de la

122persoane fizice sau juridice; f) s ă redacteze, s ă imprime sau sa difuzeze
materiale ori publica ții cu caracter politic, imoral sau care instig ă la
indisciplin ă; g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supus ă
controlului unit ății de poli ție din care face parte, interese de natur ă să
compromit ă imparțialitatea și independen ța acestuia”; iar potrivit art. 45
alin. 1 „Poli țistului îi este interzis: g) s ă efectueze, direct sau prin persoane
interpuse, activit ăți de comer ț ori să participe la administrarea sau condu-
cerea unor societ ăți comerciale, cu excep ția calității de ac ționar; h) s ă
exercite activit ăți cu scop lucrativ de natur ă să lezeze onoarea și demnitatea
polițistului sau a institu ției din care face parte; i) s ă dețină orice alt ă funcție
publică sau privat ă pentru care este retribuit, cu excep ția funcțiilor didactice
din cadrul institu țiilor de înv ățământ, a activit ăților de cercetare științifică și
creație literar-artistic ă”.
Conform art. 14 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de
avocat, „Exercitarea profesiei de avocat este incompatibil ă cu: a) activitatea
salarizat ă în cadrul altor profesii decât cea de avocat; b) ocupa țiile care
lezează demnitatea și independen ța profesiei de avocat sau bunele mora-
vuri; c) exercitarea nemijlocit ă de fapte materiale de comer ț”.
Potrivit art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr.86/2006 , „Practicianul în insolven ță care
anterior a îndeplinit func ția de judec ător-sindic nu poate fi numit în calitate
de administrator sau lichidator în raza instan ței în care a func ționat, decât
după trecerea unei perioade de minimum 2 ani de la încetarea func ției
respective”.

4.4.3. Tipuri de interes

Interesul poate fi unul material , cum s-a re ținut în cauza D. vs.
Irlanda (Comisia European ă a Drepturilor Omului, 1986) unde judec ă-
torul de ținea acțiuni la societatea pârât ă din dosarul pe care îl judeca.
Dar interesul poate fi și unul moral : de exemplu, în cauza Remli vs.
Franța (CEDO, 1996), s-a analizat faptul c ă în timpul solu ționării cauzei
unul dintre jura ți se declarase rasist; în cauza Pescador Valiero vs.
Spania (CEDO, 2003) , s-a dezb ătut impar țialitatea cu privire la conce-
dierea reclamantului de c ătre universitatea cu care magistratul ce a
soluționat cauza avea strânse rela ții profesionale. Interesul privat al
judecătorului în solu ționarea unui anumit fel al cauzei poate rezulta și din
relațiile sale civile, de rudenie, prietenie, religioase sau de uniune con-
sensuală cu vreuna dintre p ărți, apropia ți ai acesteia sau avocatului lor.
Beneficiarul deciziei luat ă într-o situa ție de conflict de interese poate
fi: decidentul (interes direct ); familia, prietenii, apropia ții săi (interes
indirect) ; persoane sau organiza ții cu care a avut, are (interes actual )
sau va avea rela ții de afaceri, politice etc. (interes viitor).

O formă specială de conflict de interese se produce prin pantouflage (fr.) sau
amakudari (jap.). Aceasta se refer ă la părăsirea de c ătre agen ții publici a
sectorului public pentru a fi angaja ți în domeniul privat. Sunt atinse intere-
sele statului, de exemplu, când agen ții publici urmeaz ă cursuri de preg ătire
în diverse specializ ări din bani publici, dup ă care p ărăsesc domeniul public
pentru a se angaja în domeniul privat unde sunt mai bine pl ătiți. Aceasta
devine un conflict de interese viitor când agen ții publici sunt angaja ți la

123 companii private pentru a fi astfel r ăsplătiți pentru anumite decizii luate în
beneficiul acestora în timpul mandatului lor public. De exemplu, un judec ător
contribuie la respingerea unei contesta ții privind acordarea prin licita ție a
unui contract unei companii, dup ă care demisioneaz ă și este angajat ca
director la acea companie; un poli țist acord ă autoriza ție unei societ ăți de
pază și protec ție sau agen ții de detectivi, dup ă care se angajeaz ă la acea
unitate privat ă; un expert oficial beneficiaz ă de cursuri de preg ătire în
străinătate, dup ă care demisioneaz ă și este autorizat ca expert privat.
Această formă de conflict de interese poate fi comb ătută prin interzicerea
ocupării unei func ții similare în domeniul privat dup ă părăsirea celui public,
interzicerea exercit ării unei func ții într-o companie privat ă care a fost sub
controlul institu ției publice de unde provine angajatul, rambursarea sumelor
de bani cheltuite de stat cu formarea în timpul mandatului public etc. Pentru
judecători, procurori, poli țiști din cadrul organelor de urm ărire penal ă există,
de altfel, interdic ția de a profesa ca avocat la aceste instan țe, respectiv
organe, timp de 2 ani de la încetarea func ției respective (art. 39 și 40 din
Statutul profesiei de avocat din 2004). De asemenea, este infrac țiune fapta
persoanei care, în virtutea func ției, a atribu ției ori a îns ărcinării primite, are
sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic
privat, de a îndeplini pentru acesta vreo îns ărcinare, de a intermedia sau de
a înlesni efectuarea unor opera țiuni comerciale sau financiare de c ătre
agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent
economic, dac ă fapta este de natur ă a-i aduce direct sau indirect foloase
necuvenite; fapta se sanc ționează și dacă a fost s ăvârșită într-un interval de
5 ani de la încetarea func ției, atribu ției ori îns ărcinării (art. 11 din Legea
nr. 78/2000).

Desigur, interesul poate fi unul real, când se întemeiaz ă pe fapte
probante, sau aparent , atunci când creeaz ă doar suspiciuni cu privire la
corectitudinea oficialului. În leg ătură cu acest aspect, s-a decis c ă
împrejurarea în care un membru al completului cunoa ște personal pe
unul dintre martorii audia ți nu e suficient ă pentru a concluziona c ă are
o prejudecat ă favorabil ă cu privire la m ărturia acelei persoane, ci
trebuie analizat ă natura și intensitatea leg ăturii.283 La fel s-a decis în
caz de apartenen ță a uneia dintre p ărți și a judec ătorului cauzei la
aceeași organiza ție – în spe ță, francmason ă.284
Dacă reclamantul a avut o polemic ă în pres ă cu pre ședintele
instanței care l-a judecat, referitoare la activitatea acelei instan țe, iar
președintele a exprimat în public aprecieri negative cu privire la cauza
reclamantului înainte de judecarea ei , Curtea de la Strasbourg a decis
că temerile reclamantului cu privire la impar țialitatea tribunalului sunt
justificate obiectiv.285 Tot astfel, într-o alt ă speță, s-a decis c ă parti-
ciparea la ansamblul procedurilor chiar a persoanelor al c ăror com-
portament era criticat de articolul litigios este suficient ă pentru a face
ca impar țialitatea organului de decizie s ă fie subiect de neîncredere,
căci instan țele nu sunt institu ții impersonale, ci func ționează prin

283 CEDO, Pullar vs. UK, hotărârea din 20.06.1996, par. 38
284 CEDO, Küskinen vs. Finlanda , hotărârea din 01.06.1999.
285 CEDO, Buscemi vs. Italia , hotărârea din 16.09.1999, par. 68.

124judecătorii care le compun și, pentru a fi impar țiali, ei trebuie s ă fie
suficient de deta șați. Or, în cauz ă, conteaz ă sentimentele personale ale
judecătorilor pentru a stabili dac ă a existat sau nu ofens ă adusă
autorității judiciare, când infrac țiunea s-a comis chiar fa ță de ei.286 Cu
atât mai mult, dac ă judecătorii care l-au condamnat pe reclamant sunt
aceiași cu cei în fa ța cărora s-a comis infrac țiunea, este suficient
pentru a fi ridicate dubii legitime, ca re sunt astfel justificate obiectiv,
asupra impar țialității instan ței (nemo judex in causa sua). Dacă într-un
tribunal se afl ă o persoan ă care este subordonat ă ca func ție și sarcini
față de una dintre p ărți, justițiabilii pot de asemenea s ă se îndoiasc ă în
mod legitim de independen ța acestei persoane.287
4.4.4. Exemple Sintagma „conflicte de interese” este pu țin întâlnit ă în teoria și
practica judiciar ă. Am reu șit însă identificarea unor cazuri care se
încadreaz ă în aceast ă categorie, plecând de la situa ții practice cu care
se pot confrunta profesioni știi din justi ție sau de la situa ții care î și
găsesc deja o reglementare în legisla ție. Astfel, constituie un conflict de
interese situația când:
• Persoana care, în calitate de membru în comisia de disciplin ă a
CSM, a efectuat ancheta disciplinar ă cu privire la un magistrat, apoi
votează asupra aplic ării sanc țiunii în calitate de membru al sec ției
disciplinare a CSM (situa ție permis ă în legisla ția noastr ă în perioada
2005-2008);
• Un membru al CSM cu activitate nepermanent ă și care ocup ă o
funcție de conducere la nivelul unei instan țe judecătorești formuleaz ă o
cerere cu privire la instan ța sa care este de competen ța CSM, apoi în
calitate de membru CSM particip ă la deliberarea și votul asupra acesteia;
• Un membru al colegiului de conducere al ÎCCJ voteaz
ă cu privire
la raportul prev ăzut de lege în cazul unui magistrat ce dore ște promo-
varea la ÎCCJ, dup ă care în calitate de membru CSM voteaz ă asupra
numirii acelei persoane;
• Un membru CSM care este membru al unei asocia ții profesionale
a magistra ților decide cu privire la anumite cereri ale asocia ției
adresate CSM;
• Un membru CSM voteaz ă promovarea unui judec ător într-o
funcție de conducere a acestuia sau deplasarea la un seminar în
străinătate, în timp ce acel judec ător solu ționează în instan ță o cauz ă
personal ă a membrului CSM;
• Un membru al CSM sau al conducerii Institutului Na țional al
Magistraturii particip ă la numirea ca expert într-un program cu
finanțare extern ă a unei rude sau a unui prieten apropiat pentru a
împărți apoi, neoficial, onorariul expertului;

286 CEDO, Kyprianou vs. Cipru , 27.01.2004.
287 CEDO, Sramek vs. Austria , hotărârea din 22.10.1984.

125 • Un membru CSM sau purt ător de cuvânt din instan ță/parchet
întreține rela ții apropiate de amici ție sau de concubinaj cu un jurnalist
căruia îi asigur ă accesul la informa ții despre cariera magistra ților sau
funcționarea instan țelor/parchetelor;
• Ministrul justi ției propune numirea unei persoane ca Procuror
General al Parchetului de pe lâng ă ÎCCJ dup ă care, în calitate de membru
de drept în CSM, voteaz ă în secția de procurori a CS M acea propunere;
• Un avocat ap ără în acela și dosar p ărți care au interese contrare
sau avocatul renun ță la partea care l-a angajat ini țial, dup ă care este
angajat de partea advers ă, folosind informa țiile la care a avut ini țial
acces (în aceste cazuri, nu este un interes public opus unuia privat, ci două interese private contradictorii);
• Un practician în insolven ță este numit lichidator al debitorului,
dar în acela și timp și al creditorului acestuia;
• Fostul avocat al unei p ărți decide în calitate de judec ător în acel
caz;
• Consilierul juridic al institu ției oferă consulta
ții angaja ților care
au litigiu cu aceasta;
• Dacă, în cadrul unei licita ții, tutorii î și adjudec ă direct sau prin
interpuși averea celor pu și sub tutel ă, ori mandatarii, averea ce li s-a
încredin țat să o vând ă; sau func ționarii publici, averea statului ce li s-a
încredin țat spre vânzare (art. 1308 Cod civil);
• Judecătorul care este cesionar de drepturi litigioase de compe-
tența tribunalului în circumscrip ția căruia își desfășoară activitatea
(art. 1309 Cod civil);
• Judecătorul care este membru în comisia de licita ție pentru
achiziții publice în folosul instan ței unde î și desfășoară activitatea are
soțul sau rudele apropiate ac ționari la firma care particip ă la licita ție;
• Judecătorul care, în timp ce solu ționează o cauz ă în care
avocatul p ărții este membru în Consiliul Baroului, formuleaz ă cerere de
intrare f ără examen în baroul de avoca ți;
• Judecătorul ce solu ționează o cauz ă în care rechizitoriul a fost
întocmit de so țul/ concubinul/ruda apropiat ă a sa în calitate de procu-
ror, sau în care cercetarea penal ă a fost întocmit ă de soțul/concu-
binul/ruda sa în calitate de lucr ător în cadrul poli ției judiciare;
• Judecătorul solu ționează o cauz ă care î și are izvorul într-o
situație juridic ă care îl prive ște chiar pe acesta: de exemplu, partea
solicită restituirea unui imobil na ționalizat, iar judec ătorul însu și
locuiește într-un astfel de imobil; sau un coleg judec ător introduce o
cerere de chemare în judecat ă împotriva Ministerului Justi ției pentru
drepturi salariale restante, în condi țiile în care la acelea și drepturi este
îndreptățit și judecătorul cauzei;
• Un magistrat solu ționează o cauz ă a unui coleg apropiat din
instanță, a polițistului sau a grefierului cu care lucreaz ă în mod curent;
• Un evaluator pentru acordarea unui proiect este și cel care aplic ă
sau lucreaz ă în aceea și institu ție cu acesta din urm ă, ori este în rela ție
de rudenie sau administrativ ă ori în disput ă cu aplicantul;

126• Conducătorul institu ției folose ște mașina acesteia în interesul
propriu, f ără ca acest drept s ă îi fie conferit printr-o reglementare sau
contract;
• Conducătorul institu ției acord ă un premiu sau distinc ție angaja-
tului care îi este so ț/rudă;
• Magistratul particip ă în comisia de recrutare sau de promovare a
magistra ților sau a personalului auxiliar, în condi țiile în care unul dintre
concuren ți este so țul sau ruda sa apropiat ă;
• Un președinte de instan ță particip ă în comisia de examinare
orală a unui judec ător din instan ța sa cu privire la un proiect de
management ce analizeaz ă inclusiv performan țele pre ședintelui, în
cadrul unui concurs pentru numire în func ții de conducere;288
• Un președinte de instan ță respinge cererea unui judec ător de
acordare a concediului, dup ă care ia parte la dezbaterea contesta ției
adresat ă colegiului de conducere și voteaz ă din nou, ca membru al
colegiului.289
4.5. Codurile de conduit ă din sistemul juridic
Toate instrumentele interna ționale acord ă o importan ță deosebit ă
codurilor de conduit ă (regulilor etice). Aceasta pentru c ă lupta împotriva
corupției presupune, ca resort intern, cinstea și răspunderea agen ților
publici. Codurile de conduit ă întăresc spiritul corpului profesional în
sensul pozitiv al integrit ății, ca opus corporatismului și autoprotec ției.
Conduita etic ă privește atât comportamentul din timpul exercit ării
atribuțiilor de serviciu, cât și cel din afara acestora. Cu privire la
deciziile adoptate de oficialii publici din justi ție, cum ar fi hot ărârile
judecătorești, nemul țumirile fa ță de acestea trebuie distinse de nemul-
țumirile fa ță de conduita lor: de exemplu, pentru un comportament
nedemn în sala de judecat ă față de martor, judec ătorul poate fi urm ărit
disciplinar, dar solu ția sa gre șită poate fi îndreptat ă numai prin
exercitarea c ăilor de atac legale de atac, care va genera reconsiderarea
soluției de către o alt ă instanță.
Codurile sau normele de conduit ă
a r t r e b u i s ă conțină măsuri și
sisteme de natur ă să înlesneasc ă semnalarea de c ătre agen ții publici a
actelor de corup ție despre care au luat cuno ștință în exerci țiul funcțiilor
lor. De asemenea, ele trebuie s ă-i oblige s ă declare autorit ăților com-
petente toate activit ățile exterioare, orice ocupa ție, orice plasamente,

288 Alexandrina R ădulescu, Opinie divergent ă privind validarea rezultatelor concursului
pentru numirea în func ții de conducere a judec ătorilor, desf ășurat în perioada 28
octombrie – 25 noiembrie 2007, disponibil ă la www.alexandrina-radulescu-csm.ro/
docs/opinie-plen-13-dec-2007.pdf.
289 Art. 158 din Regulamentul de ordine interioar ă al instan țelor judec ătorești, aprobat prin
Hotărârea CSM nr. 387/2005, cu modific ările și complet ările ulterioare: „(1) Cererile
sau reclama țiile individuale ale personalului se adreseaz ă președintelui instan ței/secției,
care este obligat s ă răspundă î n t i m p u t i l și în scris. (2) Persoana nemul țumită de
conținutul răspunsului îl poate contesta la colegiul de conducere al instan ței”.

127 orice bunuri și orice dar sau avantaj substan țial din care ar putea
rezulta un conflict de interese cu func țiile lor de agent public. Un rol
important revine asocia țiilor profesionale care trebuie s ă susțină
judecătorii în ceea ce prive ște chestiunile de etic ă și să fie totodat ă
repere în domeniul deontologic.
Având în vedere instrumentele interna ționale și cele na ționale,
conduita dezirabil ă a profesioni știlor din sistemul juridic este cuprins ă
în următoarele ghiduri:
a. Codul de Conduit ă a Oficialilor ce Aplic ă Legea (ONU, 1979) are la
bază ideea c ă o func ționare adecvat ă a serviciilor de aplicare a legii
este esen țială nu numai pentru efectivitatea justi ției penale, ci și
pentru protec ția drepturilor fundamentale ale individului. Codul subli-
niază că cei îns ărcinați cu aplicarea legilor trebuie s ă respecte și să
protejeze demnitatea uman ă și să aplice drepturile omului tuturor per-
soanelor. În particular, Codul interzice tortura și orice act de corup ție,
dispune s ă nu se recurg ă la forță decât în caz de strict ă necesitate, s ă
se respecte confiden țialitatea informa țiilor personale și solicit ă
protejarea s ănătății deținuților;
b. Codul Interna țional de Conduit ă a Agen ților Publici (ONU, 1996).
Codul include principiile generale pentru conduita agen ților publici, ca și
principiile de prevenire a conflictelor de interese, declara ții de avere,
acceptare de cadouri, gestionarea informa țiilor confiden țiale și
implicarea în activit ăți politice;
c. Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciar ă (ONU, 2001).
Principiile dezvoltate în Cod sunt în num ăr de șase: Independen ța,
Imparțialitatea, Integritatea, Corectitudinea, Egalitatea, Competen ța și
Diligența. În ceea ce prive ște Integritatea și Corectitudinea , ele sunt
declarate ca fiind principii indispensabile exercit ării funcției judec ătorești:
– este ridicat ă la rang de principiu aparența: judecătorul va face în
așa fel încât conduita sa s ă apară în ochii unui observator neutru ca
ireproșabilă; atitudinea și conduita unui judec ător trebuie s ă mențină
trează încrederea oamenilor în corectitudinea puterii judec ătorești; în
tot ceea ce face, inclusiv în via ța particular ă, judecătorul va evita orice
atitudine necorespunz ătoare sau impresia unei atitudini necorespun-
zătoare;
– este reglementat conflictul de interese : judec ătorul, în rela țiile
sale personale cu al ți juriști care au o prezen ță constant ă în instan ța în
care el lucreaz ă, va evita situa țiile care ar putea da na ștere, pe bun ă
dreptate, suspiciunilor sau ar putea favoriza p ărtinirea; judec ătorul se
va abține de la a participa la solu ționarea unei cauze în care un
membru al familiei sale este parte la proces sau are leg ătură cu acesta;
judecătorul nu va permite niciunui membru al profesiei juridice s ă
utilizeze locuin ța sa pentru a primi clien ți sau alți membrii ai profesiilor
juridice; judec ătorul va trebui s ă se documenteze asupra intereselor
personale și financiare ale sale și va face eforturile corespunz ătoare
pentru a se informa cu privire la interesele financiare ale membrilor familiei sale;

128- sunt prev ăzute libertățile: judecătorul, ca orice alt cet ățean, are
dreptul la libertatea de exprimare, libertatea convingerilor, libertatea de asociere, de a forma grupuri, dar î și va exercita aceste drepturi în
așa fel încât s ă nu prejudicieze demnitatea func ției judec ătorești sau
imparțialitatea și independen ța puterii judec ătorești; judec ătorul poate
înființa sau se poate afilia la asocia ții ale judec ătorilor sau alte
organiza ții care reprezint ă interesele judec ătorilor;
– sunt prev ăzute interdic ții: judecătorul nu va avea voie s ă uzeze de
prestigiul func ției judec ătorești pentru a rezolva interesele sale perso-
nale sau interesele personale ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane, și nici nu va trebui s ă lase impresia sau s ă dea voie altora s ă
lase impresia c ă ar exista persoane într-o pozi ție privilegiat ă, capabile
să îl influen țeze într-un mod necorespunz ător în îndeplinirea atribu țiilor
sale judec ătorești; judec ă
torul nu va avea voie s ă se foloseasc ă sau să
dezvăluie informa țiile confiden țiale obținute de el în aceast ă calitate în
scopuri care nu au leg ătură cu obliga țiile sale profesionale;
– sunt prev ăzute ca drepturi ale judec ătorului: să scrie, s ă țină
conferin țe, să predea și să ia parte la activit ăți legate de lege, organi-
zarea sistemului juridic, înf ăptuirea actului de justi ție, sau altele
conexe; s ă apară la o audiere public ă în fața unei autorit ăți care are
competen țe în materia dreptului, a organiz ării sistemului juridic, a
înfăptuirii actului de justi ție, sau a altora conexe; s ă funcționeze ca
membru al unui organ oficial sau al unei comisii de stat, al unui comitet sau organ consultativ, cu condi ția ca, func ționând în aceast ă calitate,
aceasta s ă nu contravin ă principiilor de impar țialitate și neutralitate ale
unui judec ător; să
desfășoare orice alte activit ăți care nu impieteaz ă
asupra demnit ății sale de organ judec ătoresc și nici nu îl împiedic ă să
își îndeplineasc ă obligațiile sale de magistrat;
– ca incompatibilitate , se prevede c ă judecătorul nu va avea voie s ă
practice dreptul ca avocat atâta timp cât de ține func ția jurisdic țională;
– cu privire la corupție, se arat ă că judecătorul, ca și membrii
familiei sale, nu vor avea voie s ă pretind ă sau să accepte cadouri,
donații, împrumuturi sau favoruri în leg ătură cu acțiunile sau inac țiunile
sale legate de activitatea sa judec ătorească; judecătorul nu va permite,
cu bună știință, membrilor instan ței sale de judecat ă sau altor per-
soane aflate sub influen ța, autoritatea sau la dispozi ția sa, să pretind ă
sau să accepte cadouri, dona ții, împrumuturi sau favoruri în leg ătură cu
acțiuni sau inac țiuni legate de activitatea sau atribu țiile sale; în m ăsura
permisă de lege și de reglement ările privind transparen ța, judec ătorul
poate primi un dar simbolic, un premiu sau o recunoa ștere, în func ție
de împrejur ările în care i se ofer ă acestea, cu condi ția ca darul, premiul
sau recunoa șterea să nu fie percepute ca urmând s ă îl influen țeze pe
judecător în desf ășurarea obliga țiilor sale judec ătorești sau s ă dea
naștere unor suspiciuni de par țialitate290; judec ătorul nu va permite

290 Cu privire la aceasta, men ționăm Legea nr. 251/16.06.2004 privind unele m ăsuri
referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor ac țiuni de protocol în

129 membrilor familiei sale, persoanelor din anturajul s ău sau altor
persoane s ă influențeze negativ conduita și dreapta sa judecat ă.
Comentariile la Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciar ă
(UNODC, 2007) detaliaz ă fiecare principiu și cuprind cazuri concrete ale
conduitei ce trebuie adoptat ă de judec ători în diverse situa ții, cum ar fi
discuțiile despre solu ții cu colegii, angajarea rudelor ca și grefieri,
prieteniile cu poli țiști sau avoca ți, frecventarea cluburilor și asocia țiilor
secrete, rela ții sociale cu justi țiabili, rela ții extra-conjugale, leg ăturile
familiei judec ătorului cu firme de avocatur ă sau institu ții guverna-
mentale, implicarea judec ătorului în via ța public ă sau politic ă, declara-
țiile judec ătorilor în privin ța defecțiunilor sistemului, scrierea scrisorilor
de recomandare, depunerea m ărturiilor, participarea la conferin țe și
interviuri publice, participarea la activit ăți guvernamentale, bunurile ce
pot fi primite de judec ător și sub ce titlu.
Pentru procurori, amintim „ Standardele de responsabilitate profesio-
nală și declara ția cu privire la îndatoririle esen țiale și drepturile procu-
rorilor ”, care este un cod adoptat în 1999 de Asocia ția Interna țională a
Procurorilor291 bazat pe Ghidul cu privire la Rolul Procurorilor adoptat
de Națiunile Unite în 1990. Standardele se refer ă la conduita
profesional ă, independen ța, impar țialitatea, rolul în procedurile penale,
cooperarea și protec ția. Cât prive ște conduita, se prevede c ă procurorii
trebuie s ă își exercite profesia cu onoare și demnitate, respectând
legea și etica, s ă acționeze și să pară că acționează consistent, inde-
pendent și impar țial, să îndeplineasc ă tot timpul cele mai înalte
exigențe de integritate, s ă se informeze cu privire la evolu țiile legis-
lative, s ă respecte dreptul acuzatului la un proces echitabil și să
serveasc ă interesului public.
d. Modelul de Cod de Conduit ă a Agen ților Publici (CoE, 2000):
Codul d ă sugestii despre gestionarea unor situa ții reale cu care se con-
fruntă oficialii publici, cum ar fi primirea de cadouri, folosirea de infor-
mații oficiale sau de resurse publice, rela țiile cu fo știi angaja ți. Codul
subliniaz ă importan ța întăririi și integrit ății agenților publici și răspun-
derea organelor superioare ierarhice prin trei obiective: stabilirea stan-dardelor de integritate și de conduit ă ce se a șteaptă de la agen ții publici;
ajutarea lor în a în țelege și adopta aceste standarde; informarea
publicului asupra conduitei pe care o pot pretinde de la oficiali.
e. Opinia nr. 3 asupra Principiilor și regulilor privind deontologia, com-
portamentele incompatibile și imparțialitatea (CCJE, 2002) consider ă că

exercitarea mandatului sau a func ției, publicat ă în M. Of. nr. 561 din 24 iunie 2004.
Aceasta instituie obliga ția magistra ților, persoanelor cu func ții de conducere și control,
funcționarilor publici etc, de a declara și prezenta la conduc ătorul institu ției, în termen
de 30 zile, bunurile primite cu titlu gratuit în cadrul unor activit ăți de protocol, cu
excepția medaliilor, decora țiilor, insignelor și a obiectelor de birotic ă cu o valoare de
până la 50 euro. Acest sistem de control are ca menire împiedicarea disimul ării mitei.
291 The International Association of Prosecutors a luat fiin ță în 1995, are sediul la Haga
www.iap.nl.com. Standardele sunt disponibile la www.justice.gc.ca/eng/dept-min/ pub/fps-sfp/fpd/standards.html.

130judecătorii trebuie s ă se ghideze în activitatea lor dup ă principii de
conduită profesional ă, care s ă le ofere solu ții pentru a dep ăși
dificultățile pe care le înfrunt ă în acest domeniu; principiile trebuie s ă
fie redactate de în șiși judecători și să fie complet separate de sistemul
disciplinar al judec ătorilor; este de dorit s ă se înfiin țeze în fiecare țară
unul sau mai multe organisme sau persoane în cadrul sistemului juridic care să sfătuiască judecătorii ce se confrunt ă cu probleme legate de
etica profesional ă sau de compatibilitatea unor activit ăți non-juridice cu
statutul lor.
În ceea ce prive ște regulile de conduită individual ă a judec ătorilor ,
CCJE este de p ărere că fiecare judec ător în parte trebuie s ă facă totul
pentru a sus ține independen ța juridic ă, atât la nivel institu țional, cât și
individual. Judec ătorii trebuie s ă
se comporte cu integritate în exerci țiul
funcțiunii și în viața particular ă, să adopte tot timpul o abordare care
să fie și să pară imparțială și să își îndeplineasc ă îndatoririle f ără
favoritisme și fără prejudec ăți sau idei preconcepute existente sau
aparente. Ei trebuie s ă ia deciziile având în considerare toate lucrurile
relevante pentru aplicarea prevederilor legale și să le exclud ă pe cele
irelevante, s ă arate respectul cuvenit tuturor persoanelor care iau parte
la procedurile judiciare sau sunt afectate de aceste proceduri și să își
îndeplineasc ă îndatoririle cu respectul cuvenit pentru tratamentul egal
al părților, evitând orice idee preconceput ă și discrimin ările, păstrând
echilibrul între p ărți și asigurând o audiere corect ă pentru fiecare.
Judecătorii trebuie s ă dea dovad ă de circumspec ție în rela țiile cu
mass-media, s ă își păstreze independen ța și impar țialitatea ab ți-
nându-se de la folosirea în scop personal a rela țiilor cu mass-media și
de la comentarii nejustificate privind cauzele de care se ocup ă. Ei sunt
datori s ă se asigure c ă păstrează un grad înalt de competen ță pro-
fesional ă, trebuie s ă aibă un înalt grad de con știință profesional ă și să
munceasc ă sârguincios pentru a respecta obliga ția de a emite hot ărârile
într-o perioad ă rezonabil ă de timp. Trebuie s ă dedice majoritatea tim-
pului de lucru func țiilor lor juridice, inclusiv activit ăților conexe și să se
abțină de la desf ășurarea activit ăților politice care le-ar putea compro-
mite independen ța și le-ar putea afecta imaginea de impar țialitate.
f . Î n R o m â n i a , e x i s t ă Codul Deontologic al Judec ătorilor și Procu-
rorilor292, elaborat de CSM. Codul este criticabil în primul rând pentru
că este un cod comun pentru judec ători și procurori, ceea ce spore ște
confuzia dintre cele dou ă categorii de magistra ți. Cum ei îndeplinesc
două funcții judiciare total distincte, nu poate exista un cod de conduit ă
comun pentru ace știa. În al doilea rând, nu este un cod de conduit ă
propriu-zis: normele sale sunt generale, nu se rezum ă la a indica
aspectele comportamentale admisibile și cele nepermise ale judec ă-
torilor și procurorilor, ci majoritatea dispozi țiilor sunt de fapt prelu ări
fără nicio dezvoltare ale normelor din Legea de organizare judiciar ă,

292 Adoptat prin Hot ărârea Plenului CSM nr. 328/2005, publicat ă în M. Of. nr. 815 din
08 septembrie 2005.

131 respectiv a statutului judec ătorilor și procurorilor. De asemenea, codul
nu stabile ște organul de consiliere deontologic ă și nici sanc țiunile în caz
de încălcare a normelor sale.
Mai mult, pân ă în 2005 abaterea de la Codul deontologic antrena
răspunderea disciplinar ă a magistra ților, o alt ă gravă confuzie pentru
că încălcarea unor norme de conduit ă nu poate s ă atragă o răspundere
disciplinar ă.293 Or, răspunderea disciplinar ă poate fi antrenat ă doar
pentru abaterea de la lege, nu și de la normele etice. Inclusiv în Princi-
piile de la Bangalore, a șa cum am ar ătat, se precizeaz ă că pentru
încălcări ale conduitei trebuie s ă existe un organism distinct de cel
menit s ă aplice sanc țiuni disciplinare. Acesta poate fi un senat al unei
asociații profesionale (de exemplu, Senatul Uniunii Na ționale a
Judecătorilor din România sau Consiliul Na țional de Etic ă Profesional ă al
Asociației Magistra ților din România) sau un alt organism de regle-
mentare intern ă a profesiei, iar înc ălcarea s ă atragă doar sanc țiuni la
nivelul profesiei, cum ar fi oprobriul asocia ției sau excluderea din
asociație. Din acest punct de vedere, stabilirea de c ătre secțiile CSM
(organ esen țialmente disciplinar) a unor înc ălcări ale conduitei etice și
notarea lor în dosarul profesional al magistratului pentru a se ține
seama la evaluare, apare nu doar lipsit ă de temei legal, ci chiar ca o
încălcare grav ă a independen ței magistratului.294
g. În 2006 a fost finalizat un Cod de Etic ă al Judec ătorilor din
România . Este primul cod pentru judec ători în mod exclusiv și a fost
elaborat de organiza ția PRO Etica în colaborare cu CSM.295 Acest cod
așteaptă să fie însu șit de judec ători, probabil prin organiza țiile lor
profesionale. Valorile promovate de cod se bazeaz ă pe ideea asum ării
eticii de c ătre judec ător, aceasta neputând fi impus ă statal.
h. Un alt cod etic a fost propus de Asocia ția Magistra ților din
România în noiembrie 2007.296 Cu un num ăr de șapte articole înso țite
de un Ghid de aplicare dup ă modelul Comentariilor la Principiile de la
Bangalore, Codul deontologic al magistra ților se dore ște a fi adoptat
pentru întreg corpul judec ătorilor și procurorilor, nu doar pentru

293 Aceast ă confuzie, între disciplinar, deontologic și etic, este des întâlnit ă în codurile de
conduită a diverselor profesii: executori judec ătorești, funcționari publici etc.
294 Aceste atribu ții au fost preluate de CSM, contrar voin ței legiuitorului din 2005, prin
modificarea propriului regulament de organizare și funcționare prin Hot ărârea
nr. 564/2008, publicat ă în M.Of. 515 din 09 iulie 2007. Aceast ă hotărâre a fost anulat ă
de către Curtea de Apel Bucure ști, sectia a VII-a contencios administrativ și fiscal, în
data de 1.04.2009 (Dosar nr/ 8920/2/2008).
295 Codul este rezultatul proiectului „ Coordonate ale profilului etic al magistratului. Noile
exigențe ale evalu ării morale a judec ătorului”, inițiat de Seminarul „ProEtica – Etica în
profesii” al Departamentului de Filosofie al Universit ății Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, la
care s-a asociat în faza finala Centrul de Etici Aplicate al Facult ății de Filosofie a
Universit ății din Bucure ști. Proiectul a fost aprobat de CSM în ședința Plenului din data
de 14 decembrie 2006, iar con ținutul Raportului intermediar a fost însu șit de Plenul
CSM în ședința din 13 iulie 2006. Nu exist ă încă o finalizare a proiectului.
296 Asocia ția Magistra ților din România, Codul deontologic al magistra ților – Ghid de
aplicare , Editura Hamangiu, Bucure ști, 2007.

132membrii asocia ției. Pân ă în prezent nu au fost dezbateri în rândul
magistra ților în acest sens.
i. În fine, alte coduri aplicabile agen ților publici care activeaz ă în
sistemul judiciar sunt disponibile pentru:
– personalul auxiliar de specialitate din instan țe și parchete 297,
– funcționarii publici, inclusiv inspectorii ANI298,
– personalul contractual299,
– auditorii interni300,
– polițiști și jandarmi301,
– notari302,
– executori judec ătorești303,
– avocați304,
– mediatori305,
– consilieri juridici306,

297 Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instan țelor judec ătorești și al
parchetelor de pe lâng ă acestea, adoptat prin Hot ărârea CSM nr. 145 din 2005,
publicat ă în M. Of. nr. 382 din 06 mai 2005. Avem rezerve fa ță de legalitatea adopt ării
acestui cod de c ătre CSM, organism care nu poate avea competen țe decât în privin ța
carierei judec ătorilor și procurorilor.
298 Legea nr. 7/23.02.2004 privind Codul de conduit ă a funcționarilor publici , republicat ă în
M. Of. nr. 525 din 02 august 2007.
299 Legea nr. 477/08.11.2004 privind Codul de conduit ă a personalului contractual din
autoritățile și institu țiile publice , publicat ă în M. Of. nr. 1105 din 26 noiembrie 2004.
300 Codul privind conduita etic ă a auditorului intern , aprobat prin Ordinul nr. 252 din 2004
emis de Ministerul Finan țelor Publice, publicat în M. Of. nr. 128 din 12 februarie 2004.
301 Codul de etic ă și deontologie al poli țistului , aprobat prin H.G. nr. 991/25.08.2005,
publicat ă în M. Of. nr. 813 din 07 septembrie 2005. Conform art. 25 din Cod, acesta se
aplică și personalului Jandarmeriei Române . De asemenea, a fost adoptat un ghid
practic pentru aplicarea prevederilor Codului (ghidul cuprinde reguli privind conduita polițiștilor și îndrum ări privind modul în care ace știa trebuie s ă acționeze când se
confrunt ă cu fenomenul corup ției), disponibil la www.mai.gov.ro/Documente/Cariera/
GHIDUL_etica_deontologie.pdf. Prin Ordinul nr. 6582/2005 a fost aprobat Codul de
conduită al func ționarului public din cadrul autorit ății vamale ; acesta cuprinde principii
referitoare la cadouri și la sesizarea cazurilor de corup ție. La nivel european, Consiliul
Miniștrilor al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr. (2001) 10 privind Codul
Eticii în Poli ție.
302 Cod deontologic al notarilor publici din România , adoptat la cel de al III-lea Congres al
Uniunii Na ționale a Notarilor Publici din România, 2001. Consiliul Notariatelor din
Uniunea European ă a adoptat în 1995 Codul European de Etic ă a Profesiei de Notar.
303 Codul deontologic al executorilor judec ătorești constituie anexa nr. 2 la Statutul Uniunii
Naționale a Executorilor Judec ătorești și al profesiei de executor judec ătoresc și a fost
introdus ă prin Hot ărârea Uniunii Na ționale a Executorilor Judec ătorești nr. 21/2007
publicat ă în M.Of. nr. 430 din 28 iunie 2007.
304 Codul Deontologic al avoca ților din Uniunea European ă a fost adoptat în Sesiunea
Plenară a CCBE din 28 octombrie 1998, fiind modificat în Sesiunile Plenare din
28 noiembrie 1998 și din 6 decembrie 2002. Acest cod se aplic ă direct și în România de
la 1 ianuarie 2007, ca urmare a deciziei UNBR nr. 1486/2007.
305 Codul de etic ă și deontologie profesional ă a mediatorilor , adoptat la de Consiliul de
Mediere. La nivelul Uniunii Europene, exist ă Codul de conduit ă european pentru
mediatori , lansat sub egida Comisiei Europene în cadrul unei conferin țe organizate la
Bruxelles, pe 2 iulie 2004.
306 Există mai multe asocia ții ale consilierilor juridici. Amintim Codul deontologic al
consilierului juridic adoptat de Congresul Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din
România în data de 27.07.2004 și Codul deontologic al consilierilor juridici adoptat de
Asociația e-F.Cons la 01.10.2004.

133 – personalul din penitenciare307,
– practicieni în insolven ță308.
Pentru medici legi ști și experții contabili, nomele etice sunt cele
general aplicabile profesiilor lor.

5. Combaterea corup ției în sistemul juridic

Răspunderea intervine acolo unde înceteaz ă responsabilitatea.
Succesul prevenirii corup ției ar trebui s ă se concretizeze în cât mai
puține sanc țiuni. Practica ne arat ă însă că, de la an la an, num ărul per-
soanelor care î și desfășoară activitatea în sistemul juridic și care sunt
sancționate pentru acte de corup ție e în cre ștere.
Politicile de combatere a corup ției presupun trei direc ții: reglemen-
tarea abaterilor, investigarea lor și reprimarea acestora. Politicile de
combatere a corup ției în sistemul juridic sunt comune cu cele generale,
căci justiția devine propriul s ău subiect.
5.1. Reglementarea abaterilor

Este evident c ă toate mijloacele penale și extra-penale concepute
pentru combaterea corup ției trebuie s ă aibă la bază o puternic ă voință
politică: membrii puterii legislative și executive trebuie s ă accepte și să
promoveze cadrul legislativ care s ă ajute la reprimarea corup ției în
general. Cel pu țin la nivel declarativ, aceasta s-a manifestat în cursul
ultimilor ani, mai ales în perioada preader ării României la Uniunea
European ă, prin „ toleranță zero fa ță de corup ție”309.

a. Incriminarea infrac țiunilor de corup ție
În prezent, faptele de corup ție sunt incriminate în Codul penal
(unde sunt incluse în categoria infrac țiunilor de serviciu sau în leg ătură
cu serviciul) și în Legea nr. 78/2000.

307 Ordinul ministrului justi ției nr. 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului
deontologic al personalului din sistemul administra ției penitenciare , publicat în M. Of
nr. 1098 din 25 noiembrie 2004.
308 Codul de etic ă profesional ă și disciplin ă al Uniunii Na ționale a Practicienilor în Insolven ță
din România, aprobat de Congresul Uniunii prin Hot ărârea nr. 3/2007 , publicat ă în M.
Of nr. 839 bis din 07 decembrie 2007.
309 „Comisarul european pentru extindere, Günther Verheugen a declarat: UE salut ă eforturile
legislative și încurajeaz ă Bucure știul să demonstreze vizibil o politic ă de toleran ță zero fa ță
de corup ție, la orice nivel ar fi aceasta” ( Recomand ări făcute României de Günther
Verheugen, în timpul vizitei f ăcute în România, Deutsche Welle, 23 iunie 2004 ). „Guvernul
României declar ă toleran ță zero la fenomenul corup ției” (Cap. 4 pct. III din Programul de
Guvernare 2005-2008). „Trebuie asigurat ă dezvoltarea resurselor umane, mobilitatea
instituțională a funcționarilor și un sistem de m ăsurare a performan ței funcționarilor publici.
Este nevoie, de asemenea, de revederea sistemului de salarizare pentru a asigura un mai mare grad de uniformitate între institu ții, procese care trebuie dublate și de toleran ță zero
față de corup ția funcționarilor publici” ( discursul pre ședintelui României, Traian B ăsescu,
susținut în fa ța Camerelor Reunite ale Parlamentului, pe tema integr ării României în Uniunea
European ă, Palatul Parlamentului, 19 iunie 2006 ).

134Legislația noastr ă a r t r e b u i s ă incrimineze îns ă și infracțiunea de
îmbogățire ilicită, așa cum solicit ă art. 20 din Conven ția ONU împotriva
corupției: „Sub rezerva Constitu ției sale și a principiilor fundamentale
ale sistemului s ău juridic, fiecare stat parte are în vedere s ă adopte
măsurile legislative și alte m ăsuri care se dovedesc a fi necesare
pentru a atribui caracterul de infrac țiune, în cazul în care actele au fost
săvârșite cu inten ție, îmbog ățirii ilicite, adic ă o mărire substan țială a
patrimoniului unui agent public pe care acesta n-o poate justifica rezo-nabil în raport cu veniturile sale legitime ”. La prima vedere, structura
infracțiunii pare s ă fie dificil de conciliat cu interpret ările tradi ționale ale
prezum ției de nevinov ăție și cu dreptul persoanei de a nu se auto-
incrimina. Discutând la modul general, condi ția justific ării provenien ței
averii nejustificate este uneori privit ă fie ca un transfer al sarcinii probei
către pârât, fie ca o obliga ție a acestuia de a se autoincrimina ori
ambele. Referitor la prezum ția privind „dobândirea licit ă
a averii,” instan-
țele române ști au fost foarte explicite, subliniind faptul c ă aceast ă
prezumție “înceteaz ă să opereze” odat ă ce exist ă „dovezi clare ” („dovezi
suficiente ” în limbajul CEDO) c ă bunurile au fost dobândite în mod ilicit.
Înalta Curte de Casa ție și Justiție a afirmat în mod explicit c ă dovezile
suficiente constituie condi ția „invers ării sarcinii probei”310.
De asemenea, legisla ția trebuie s ă prevad ă sancțiuni și măsuri
efective, propor ționale și descurajatoare, pentru comiterea actelor de
corupție: atunci când sunt comise de persoane fizice, sanc țiunile
trebuie s ă fie privative de libertate.311 Este de remarcat îns ă următorul
aspect: corup ția poate fi redus ă prin cre șterea sanc țiunilor împotriva
celor dovedi ți ca fiind implica ți în astfel de acte, astfel c ă înăsprirea
sancțiunilor poate reduce num ărul actelor de corup ție, dar poate avea
și un alt efect, acela al cre șterii solicit ărilor (sumelor de bani, valorii
serviciilor) în actele de corup ție care totu și se desf ășoară. Practic, se
produce un paradox: pentru a înfrânge mita, se în ăspresc sanc țiunile,
ceea ce va genera cre șterea mitei solicitate c ăci crește și riscul de a fi
prins. Acesta este motivul pentru care corup ția nu trebuie sanc ționată
doar cu pedepse principale, ci e nevoie și de confiscarea bunurilor și
interzicerea unor drepturi.
Sancțiunile principale trebuie înso țite de sanc țiuni complementare
specifice infrac țiunilor de corup ție: astfel, trebuie prev ăzută interzi-
cerea exercit ării dreptului de a ocupa o func ție public ă sau de a
exercita profesia sau acti vitatea în executarea c ăreia a săvârșit fapta.
Nu doar persoana fizic ă trebuie s ă răspundă, ci și persoana juridic ă.
Convenția ONU împotriva corup ției prevede în art. 18 stabilirea r ăspun-
derii persoanei juridice pentru comiterea infrac țiunilor de corup ție
activă, trafic de influen ță și de spălare a capitalurilor dac ă acestea sunt

310 Pentru o argumenta ție complet ă, a se vedea Guillermo Jorge, Cadrul legislativ din
România privind îmbog ățirea ilicit ă, ABA/CEELI, 2007, material disponibil pe site-ul CSM
la www.csm1909.ro/csm/linkuri/28_01_2008__13799_ro.pdf.
311 Art. 19 din Conven ția penal ă a CoE împotriva corup ției.

135 comise în contul lor de c ătre o persoan ă fizică ce acționează fie
individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice în cadrul c ăreia exercit ă atribuții de conducere referitoare la: puterea
de reprezentare a persoanei juridice; autoritatea pentru a lua decizii în
numele persoanei juridice; autoritatea pentru a exercita un control în
cadrul persoanei juridice, precum și pentru participarea unei asemenea
persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracțiunilor sus-men ționate. De asemenea, trebuie luate m ăsurile
necesare pentru a se asigura c ă o persoan ă juridică poate fi ținută
responsabil ă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei
persoane fizice men ționate mai sus a f ăcut posibil ă comiterea infrac țiu-
nilor men ționate ar ătate acolo, în contul respectivei persoane juridice
de către o persoan ă fizică supusă autorității sale.
b. Reglementarea conflictului de interese
În prezent, normele care reglementeaz ă conflictele de interese și
incompatibilit ățile sunt cuprinse în Legea nr. 161/2003, respectiv în
legile care reglementeaz ă statutul profesioni știlor din sistemul juridic.
Dacă situația de conflict de interese nu este evitat ă de agentul
public și el îndepline ște totuși actul în virtutea func
ției sale care i-ar
aduce astfel un folos, fapta sa poate constitui infrac țiunea reglemen-
tată de art. 2531 din Codul penal: infracțiunea de conflict de interese
constă în fapta func ționarului public care, în exerci țiul atribu țiilor de
serviciu, îndepline ște un act ori particip ă la luarea unei decizii prin care
s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, so țul său,
o rudă ori un afin pân ă la gradul II inclusiv, sau pentru o alt ă persoan ă
cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de munc ă în ultimii 5 ani
sau din partea c ăreia a beneficiat ori beneficiaz ă de servicii sau foloase
de orice natur ă. Dacă nu sunt întrunite toate elementele constitutive
ale aceste infrac țiuni (de exemplu, s-a realizat un folos nepatrimonial
ori s-a realizat un folos patrimonial pentru o rud ă sau afin de gradul III
sau mai mare), fapta poate fi calificat ă penal ca abuz în serviciu sau
poate fi doar o abatere disciplinar ă.
La trecerea în sectorul privat, de asemenea ar trebui s ă existe reguli
care să prevină conflictele de interese. Astfel, trebuie impuse pentru o
perioad ă rezonabil ă restricții în exercitarea activit ăților profesionale de
către foștii agen ți publici sau la angajarea de c ătre sectorul privat a
agenților publici dup ă demisia sau pensionarea acestora, atunci când
respectivele activit ăți și respectiva angajare sunt direct legate de
funcțiile pe care ace ști foști agenți publici le exercitau sau le supervizau
când erau în func ție.312 De exemplu, legisla ția noastr ă prevede pentru
judecătorul, procurorul sau poli țistul care devine avocat interdic ția de a
exercita aceast ă profesie liberal ă la instan ța, respectiv organul de

312 Art. 12 lit. e din Conven ția ONU împotriva corup ției. Un început de reglementare în
legislația noastr ă se întâlne ște în art. 11 din Legea nr. 78/2000, mai sus citat.

136urmărire penal ă unde a activat.313 Dar nu se prevede aceea și inter-
dicție și pentru grefierii care devin avoca ți, deși rațiunile ar fi acelea și:
cel care î și schimb ă locul de munc ă, păstrează cel pu țin o perioad ă
relații strânse cu fo știi colegi, ceea ce poate afecta obiectivitatea
acestora din urm ă. De asemenea, pentru expertul criminalist oficial
care renun ță la aceast ă calitate în favoarea celei de expert autorizat,
legea nu prevede nicio interdic ție de exercitare a profesiei. Mai mult,
legislația actual ă nu prevede nici m ăcar incompatibilitatea dintre
calitatea de expert oficial și cea de expert autorizat, astfel c ă este
posibil chiar ca un expert care este încadrat la Institutul Na țional de
Expertiz ă Criminalistic ă din cadrul Ministerului Justi ției să fie propus de
una dintre p ărți, iar organul judiciar s ă accepte acest specialist, în
calitate de expert-parte în dosarul în care colegul s ău de Institut este
expert oficial. Aceea și observa ție este valabil ă și pentru exper ții
medico-legali.
Pentru profesiile liberale, cu privire la conflictul de interese exist ă
reglement ări distincte în actele normative care reglementeaz ă statutul
acestora și unde se prevede c ă nerespectarea acestora atrage r ăspun-
derea disciplinar ă.
c. Reglementarea r ăspunderii civile pentru corup ție
Răspunderea pentru fapte de corup ție trebuie stabilit ă și în plan
civil: e necesar s ă fie prev ăzute proceduri corespunz ătoare care s ă
permită persoanelor ce au suferit un prejudiciu rezultând dintr-un act
de corup ție comis de unul dintre func ționarii s ăi publici în exerci țiul
funcțiilor sale s ă ceară să fie desp ăgubiți de către stat sau, în cazul
în care partea nu este statul, de c ătre autorit ățile competente ale
acestei p ărți.
314
În cazul magistra ților, aceast ă cerință concord ă cu actuala form ă a
răspunderii materiale pentru erori judici are: potrivit art. 52 din Consti-
tuția României, „statul r ăspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare. R ăspunderea statului este stabilit ă în condi țiile
legii și nu înlătură răspunderea magistra ților care și-au exercitat func ția
cu rea-credin ță sau grav ă neglijen ță”. Actele normative inferioare
Constitu ției reglementeaz ă și răspunderea celorlal ți membri ai siste-
mului juridic.

313 Art. 106 din Legea nr. 161/2003: „1) Judec ătorul care devine avocat nu poate pune
concluzii la instan ța unde a func ționat, timp de 2 ani de la încetarea calit ății de
judecător. (2) Procurorul care devine avocat nu poate acorda asisten ță juridic ă la
organele de urm ărire penal ă din localitatea unde a func ționat, timp de 2 ani de la
încetarea calit ății de procuror.” Art. 19 alin. 4 din Legea nr. 51/1995: „Avoca ții – foști
judecători nu pot pune concluzii la instan țele unde au func ționat, iar fo știi procurori și
cadrele de poli ție nu pot acorda asisten ță juridică la unitatea de urm ărire penal ă la care
și-au desf ășurat activitatea, timp de 2 ani de la încetarea func ției respective .”
314 Art. 5 din Conven ția civilă a CoE împotriva corup ției.

137 Pentru erorile judiciare comise, art. 96 din Legea nr. 303/2004 și
art. 504-507 C.proc.pen. prev ăd următorul sistem de r ăspundere:
1) în materie penal ă, sunt dou ă situații:
– cel care a fost condamnat definitiv pe nedrept are dreptul la desp ăgubiri
dacă în urma unei hot ărâri pronun țate cu ocazia rejudec ării cauzei sale (în
urma revizuirii) a fost achitat definitiv;
– cel care a fost arestat/de ținut sau i s-a interzis s ă părăsească țara/loca-
litatea are dreptul la desp ăgubiri numai dac ă ilegalitatea m ăsurii s-a stabilit
de un procuror sau de un judec ător.
Persoana în cauz ă/moștenitorii s ăi au dreptul de a ac ționa statul în judecat ă
prin Ministerul Finan țelor în termen de 18 luni, care va pl ăti o sum ă de bani
sau o rent ă viageră, după care ac țiunea în regres a statului e obligatorie:
banii trebuie recupera ți de la magistrat sau orice alt ă persoan ă care a
produs situa ția generatoare de daune, cum ar fi poli țistul care a ob ținut pe
căi nelegale declara ția unui martor principal, grefierul care a sustras din
dosar o prob ă important ă ce ar fi dus la o alt ă soluție, daca acesta a ac ționat
cu rea-credin ță sau grav ă neglijen ță.
2) în materie civil ă: dacă s-a pronun țat o hot ărâre care a r ămas definitiv ă
dar care de fapt constituie o eroare judiciar ă, mai întâi trebuie s ă se obțină o
hotărâre de condamnare a magistratului pentru comiterea unei infrac țiuni
sau o hot ărâre de sanc ționare disciplinar ă a lui de c ătre CSM, pentru o fapt ă
care a generat acea eroare (de exemplu, sustragerea unor acte din dosar,
neanalizarea unor probe definitorii precum cea ADN); de abia apoi partea prejudiciat ă de hot ărârea ce constituie eroare judiciar ă are dreptul de a
formula ac țiune contra statului român, reprezentat de Ministerul Finan țelor.
În cazul în care acesta pierde și despăgubirea e pl ătită, statul se poate
îndrepta cu o ac țiune în desp ăgubiri împotriva judec ătorului sau procurorului
care, cu rea-credin ță sau grav ă neglijen ță, a săvârșit eroarea judiciar ă
cau-
zatoare de prejudicii. Reaua-credin ță sau grava neglijen ță se vor demonstra
în cursul procesului respectiv. Toate aceste ac țiuni trebuie introduse îns ă în
termenul de un an.
Evident, în cazul în care agentul public în cauz ă a fost implicat într-un act de
corupție, se va re ține întotdeauna reaua sa credin ță.

d. Reglementarea r ăspunderii disciplinare
Faptele care constituie abateri disciplinare sunt cuprinse în reglemen-
tările care consacr ă statutul fiec ărei categorii de personal din sistemul
juridic. Printre faptele sanc ționate disciplinar sunt și acelea care au
legătură cu abuzul în func ție sau cu corup ția: imixtiunea ilegal ă în activi-
tatea unui coleg, interven ția pentru influen țarea solu ționării unor cereri
privind satisfacerea intereselor oric ărei persoane, primir ea de cadouri,
nerespectarea regulilor privind incompatibilit ățile sau secretul profe-
sional, nedepunerea declara țiilor de avere sau de interese etc. Credem
că ar trebui încadrat ă în rândul acestor abateri și nedenun țarea faptelor
de acest gen care au fost comise de colegi, mai ales atunci când au ajuns la cuno ștința persoanelor cu atribu ții de conducere și control.
Sub acest aspect, în Legea nr. 293/2004 privind Statutul func țio-
narilor publici cu statut special din ANP este considerat ă abatere
disciplinar ă „atitudinea tolerant ă a conduc ătorilor ierarhici fa ță de
comiterea unor abateri disciplinare de c ătre subordona ți”.

138În ceea ce prive ște strict corup ția, doar în Legea privind statutul
polițistului se prevede îndatorirea acestuia de a informa șeful ierarhic și
celelalte autorit ăți abilitate cu privire la faptele de corup ție săvârșite de
alți polițiști, de care a luat cuno ștință (art. 41 lit. g), în caz contrar fiind
pasibil de sanc ționare disciplinar ă (art. 57 lit. k). Or, pentru a se
asuma în mod efectiv lupta anticorup ție chiar de c ătre personalul vizat,
se impune reglementarea unei abateri asem ănătoare și pentru celelalte
profesii.
Pentru ca sistemul de r ăspundere disciplinar ă să fie func țional, este
necesar ca întreaga procedur ă să fie accesibil ă destinatarilor s ăi. Din
acest punct de vedere, semnal ăm că s-au înregistrat mai multe cazuri
de sanc țiuni aplicate poli țiștilor în baza unui ordin nepublicat: este
vorba de Ordinul nr. 400 din 2004 privind regimul disciplinar al perso-nalului M.A.I.
315
Apoi, e necesar ca legea s ă prevad ă în mod expres și într-o moda-
litate neechivoc ă care comportamente sunt calificate drept abateri
disciplinare. Exprim ările generale fac ca legea s ă fie imprevizibil ă și să
dea loc la abuzuri din partea organi smelor disciplinare. În acest sens,
menționăm reglementarea privind avoca ții din art. 252 alin. 2 al
Statutului profesiei de avocat316: „Fapta s ăvârșită de avocat, prin care
se încalc ă dispozi țiile legii, ale statutului profesiei, hot ărârile obligatorii
ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care î și are sediul secundar și care este de natur ă să
prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avoca ți,
constituie abatere disciplinar ă”; sau cea privind grefierii din art. 84 lit. g
al Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate
al instan țelor judec ătorești și al parchetelor de pe lâng ă acestea, potrivit
căreia constituie abateri disciplinare „ manifest ările care aduc atingere
demnității sau probit ății profesionale” ; ori cea din art. 65 lit. d al
Statutului UNNP
317: „comportament care aduce atingere onoarei sau
probității profesionale” ; ori cea din art. 44 lit. c din Legea nr. 188/2000
privind executorii judec ătorești: „săvârșirea unor fapte care aduc atin-
gere onoarei, probit ății profesionale ori bunelor moravuri ”.

315 La data de 29.10.2004, ministrul Administra ției și Internelor a emis Ordinul
nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. El nu a fost publicat
în Monitorul Oficial, a șa cum impun prevederile art.10 și art.11 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnic ă legislativ ă, în vederea intr ării sale în vigoare. În primii trei
ani de la aplicare, cca. 5000 din cei 75000 de poli țiști din România au fost sanc ționați
disciplinar. Spre deosebire de acest ordin, pentru personalul de proba țiune, ministrul
justiției a aprobat prin Ordinul nr. 2017/2007 Regulamentul privind desf ășurarea
activității comisiei de disciplin ă pentru cercetarea abaterilor disciplinare ale personalului
de proba țiune, care a fost publicat în M.Of. nr. 570 din 20 august 2007.
316 Adoptat în ședința Consiliului UNBR din 25.09.2004 și publicat în M.Of. nr. 45 din
13 ianuarie 2005.
317 Statutul Uniunii Na ționale a Notarilor Publici din România, publicat în M.Of. nr. 59 din
11 februarie 1999.

139 În cadrul procedurii disciplinare trebuie respectat principiul echit ății
procesului318, ceea ce presupune efectuarea unor verific ări ale ap ără-
rilor persoanei c ăreia i se imput ă abaterea. De regul ă, în procedura
disciplinar ă pentru personalul analizat se prevede obliga ția ascult ării
persoanei și a administr ării probelor propuse de aceasta în ap ărare.
În fine, sanc țiunile reglementate trebuie s ă fie graduale, mergând
de la mustrare sau avertisment pân ă la excluderea din profesie,
permițând însă o asociere între gravitatea abaterii și natura sanc țiunii.
Sub acest aspect, în cazul unor profesii, legea prevede o multitudine de criterii dup ă care se face individualizarea sanc țiunii
319, pe când pentru
altele, reglementarea face referire doar la gravitatea abaterilor320.
Această din urm ă reglementare, lapidar ă, permite organului de sanc țio-
nare să aplice sanc țiuni abuzive, neîntemeiate și chiar aplicarea unor
sancțiuni diferite pentru aceea și faptă comisă de doi angaja ți, ceea ce
este inadmisibil. De aceea, se impune prevederea pe cale legislativ ă a
criteriilor obiective dup ă care trebuie individualizat ă sancțiunea, pentru
a exclude orice putere discre ționară a organului disciplinar.
e. Reglementarea conduitei Conduita personalului din sistemul juridic trebuie reglementat ă
printr-un cod de conduit ă etică. Referindu-ne la judec ători, arătăm că
noțiunile de „judec ător”, „independen ță”, „impar țialitate” trebuie expli-
cate și chiar creat ă o cultur ă a importan ței acestor valori. Or, indepen-
dența, impar țialitatea, integritatea sunt în primul rând obliga ții,
derivând din sarcinile de serviciu – serviciu destinat îndeplinirii cu înalt profesionalism a func ției de jurisdic ție. Așadar, un cod de acest fel
trebuie s ă dezvolte importan ța integrit ății și manifest ă
rile acesteia, de
la obliga ția de a preveni și a colabora în combaterea corup ției, pân ă la

318 Regulile privind procesul echitabil se aplic ă și în materie disciplinar ă, după cum a
statuat CEDO în cauzele Olujic vs. Croa ția, hotărârea din 05.02.2009 (privind membrii
consiliului judiciar ce fac afirma ții publice despre caz în timpul procedurii disciplinare pe
care o solu ționau cu privire la un judec ător) și Engel vs. Țările de Jos, hotărâre de
principiu din 08.06.1976.
319 Art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poli țistului: „La stabilirea
sancțiunii se ține seama de activitatea desf ășurată anterior, de împrejur ările în care
abaterea disciplinar ă a fost s ăvârșită, de cauzele, gravitatea și consecin țele acesteia, de
gradul de vinov ăție a poli țistului, precum și de preocuparea pentru înl ăturarea urm ărilor
faptei comise”. Art. 74 alin. 3 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de proba țiune: „La individualizarea sanc țiunii disciplinare se va ține seama de
cauzele și gravitatea abaterii disciplinare s ăvârșite, avându-se în vedere împrejur ările în
care aceasta a fost s ăvârșită, gradul de vinov ăție a persoanei și consecin țele abaterii,
comportarea general ă în serviciu, precum și eventuale sanc țiuni disciplinare suferite
anterior”. Art. 63 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 privind statutul func ționarilor publici cu
statut special din ANP: „La individualizarea sanc țiunii disciplinare ce urmeaz ă a fi aplicat ă,
se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejur ările în care
aceasta a fost s ăvârșită, gradul de vinov ăție ș
i consecin țele abaterii, comportarea gene-
rală în serviciu a autorului abaterii, precum și de existen ța altor sanc țiuni disciplinare”.
320 Art. 85 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind grefierii, art. 100 alin.1 din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judec ătorilor și procurorilor, art. 46 din Legea
nr. 188/2000 a executorilor judec ătorești prevăd doar c ă sancțiunile disciplinare se
aplică în raport/propor țional cu gravitatea abaterilor.

140evitarea situa țiilor de nepotism și conflict de interese, explicând ce
comportament trebuie s ă adopte magistratul în exercitarea func ției sale
și care sunt restric țiile în afara institu ției. Codul trebuie s ă dezvolte de
asemenea, ideea de autoritate, în primul rând moral ă a judec ătorilor,
ceea ce i-ar face mai credibili, pe aceasta cl ădindu-se de altfel încre-
derea în justi ție. În fine, codul trebuie s ă susțină ideea de indepen-
dență a justi ției, care este garan ția extern ă a impar țialității judec ă-
torului (ce poate fi v ăzută ca o form ă a integrit ății) și care trebuie
promovat ă în primul rând de judec ători prin exercitarea321 și întărirea
libertății de exprimare a judec ătorilor322 și de asociere a acestora.
Necesitatea unui asemenea document este explicat ă prin nevoia de
a ghida conduita judiciar ă: cum se colaboreaz ă cu presa și cu politi-
cienii, care sunt limitele prieteniilor dintre judec ători și procurori sau
avocați, care este responsabilitatea fa ță de personalul auxiliar din
instanță, cât este de important ă punctualitatea, r ăbdarea și transpa-
rența, cum se face o audiere, care este importan ța autopreg ătirii, ce
este prejudecata, cum se men ține balan ța drepturilor p ărților, cum
anume trebuie tratate acestea cu demnitate și prin evitarea discri-
minărilor, despre libertatea de asociere și de exprimare, inclusiv apa-
riți i î n m e d i a , d e s p r e p r i m i r e a d e c a d o u r i , f r e c v e n t a r e a d e c l u b u r i ,
baruri, jocuri de noroc sau societ ăți secrete, ori desf ășurarea de alte
activități judiciare sau administrative. Codul nu trebuie s ă se adreseze
doar profesioni știlor, ci el trebuie gândit și ca un instrument de asis-
tență pentru politicieni (în a în țelege semnifica ția și importan ța inde-
pendenței justiției pe care și ei trebuie s ă o protejeze), avoca ți (pentru
a înțelege necesitatea men ținerii unor rela ții corecte și oneste în
interiorul sistemului) și publicul larg (pentru a ști cum trebuie s ă fie un
judecător pentru a nu se îndoi de onestitatea și abilitățile sale, în ce
condiții pot fi critica ți judecătorii și hotărârile judec ătorești etc.). Codul
etic sau de conduit ă trebuie s ă contribuie mai ales la formarea unui

321 Judecătorul nu are numai libertatea, ci chiar și obligația de a reac ționa la nedrept ățile
din sistem, la actele neprofesioniste ale colegilor, la deficien țele manageriale care
afecteaz ă actul de justi ție. Importan ța particip ării magistra ților la dezbaterile publice
privind organizarea și funcționarea justi ției a fost, de altfel, subliniat ă de CEDO în cauza
Koudechkina vs. Rusia (2009) în care statul rus a fost condamnat pentru revocarea din
funcție a unui judec ător ce dezv ăluise public nereguli în leg ătură cu modul de
soluționare a unor importante dosare penale la nivelul cur ții supreme. Pentru libertatea
de exprimare a unui judec ător în domeniul ideologic, a se vedea hot ărârea Albayrak
Aktaș vs. Turcia (2008).
322 În Egipt, magistra ții membri ai asocia ției profesionale na ționale au refuzat s ă valideze
alegerile incorecte. De și puterea a reac ționat cu violen ță, nu a reu șit decât s ă provoace
o campanie în favoarea independen ței justiției, care avut punctul culminant între aprilie
și iunie 2006, când au protestat atât societatea civil ă cât și partidele de opozi ție,
jurnaliștii și organiza țiile interna ționale pentru protec ția drepturilor și libert ăților
fundamentale. De și guvernul egiptean i-a arestat ini țial pe protestatari, ulterior a dat
înapoi, dup ă ce acuza țiile aduse împotriva a doi judec ători au fost respinse, de un
consiliu de disciplin ă, ca nefondate și a fost organizat un protest în t ăcere a 300 de
judecători în fa ța Curții Supreme din Cairo (Eric Alt, Eficiența dreptului în combaterea și
prevenirea corup ției, în Revista CSM “Justi ția în actualitate” nr. 3/2008, p.46).

141 sentiment și a unei practici a responsabilit ății cu privire la modul de
exercitare a func ției.
Subliniem c ă rareori se face distinc ție între codul etic și cel deon-
tologic. Aceasta apare doar în reglement ările privind poli țiștii, respectiv
mediatorii.323 În rest, exist ă o confuzie total ă.324
Codul deontologic (de conduit ă deontologic ă) este edictat de auto-
rități pentru a reglementa principiile și regulile generale care caracte-
rizează o profesie, a șadar standardele minime necesare și obligatorii
pentru exercitarea ei. Regulile deontologiei profesionale se rezum ă la
îndeplinirea obliga țiilor legale pentru exercitarea atribu țiilor, prev ăzute
în legea de organizare a institu ției juridice și în legea ce reglementeaz ă
statutul profesional. În acest fel, separa ția dintre drept și morală este
vizibil atenuat ă. Încălcarea regulilor deontologice poate și trebuie s ă fie
sancționată disciplinar, de regul ă chiar de aceste autorit ăți – acesta
este motivul pentru care, în virtutea respect ării principiului constitu-
țional al separa ției puterilor în stat, un cod deontologic al magistra ților
nu ar putea fi impus de celelalte dou ă puteri. A șadar, un cod de
conduită deontologic ă este un mijloc de corec ție impus de „sus în jos”
și care „proscrie” comportamentele inacceptabile, iar sanc țiunile sunt
negative, disciplinare.
Codul etic (de conduit ă etică) furnizeaz ă destinatarilor reguli cu
privire la conduita în anumite situa ții concrete, care s ă-i ajute la înde-
plinirea func țiilor în institu ție, dar și în afara exercit ării funcției, pentru
a contribui astfel la men ținerea încrederii popula ției în sistem. Aceste
reguli suplimenteaz ă obligațiile legale ale profesioni știlor și sunt menite
să mărească responsabilitatea lor în exercitarea func ției. Regulile eticii
profesionistului urm ăresc stabilirea de obliga ții morale ca standarde
profesionale, în afara sferei de aplicare direct ă a dispozi țiilor legale; ele
sunt un mijloc de autoreflexie, adic ă de con știentizare și interiorizare a
anumitor principii și cerințe morale în scopul îmbun ătățirii performan-
țelor individuale și a imaginii sistemului. Este recomandabil ca aceste
coduri s ă fie redactate de însu și corpul de persoane (de regul ă prin
asociațiile profesionale) care vor fi și destinatarii lor, c ăci astfel de
reguli se asum ă, nu se impun.325 Așadar, un cod de conduit ă etică este

323 Codul de etic ă și deontologie a polițistului aprobat prin H.G. nr. 991/25.08.2005; Codul
de etică și deontologie profesional ă a mediatorilor aprobat la 17.02.2007de Consiliul
Național al Mediatorilor.
324 De exemplu, prin Hot ărârea Plenului CSM nr. 145/2005, a fost aprobat Codul deonto-
logic al personalului auxiliar de specialitate al instan țelor judec ătorești și al parchetelor
de pe lâng ă acestea . Potrivit art. 1, î și propune s ă reglementeze „conduita etică a
personalului auxiliar”. Paradoxal, în Motto -ul acestui cod se arat ă „orice cod deontologic se
adreseaz ă în primul rând omului și conștiinței lui, iar acceptarea lui trebuie s ă fie liber
consimțită.” Spunem „paradoxal” pentru c ă acest cod e adoptat de un organism care nu
are atribu ții în leg ătură cu grefierii, care l-a impus acestora și a cărui încălcare e consi-
derată abatere disciplinar ă, exact contrar celor afirmate în frazele de început ale codului.
325 Sub acest aspect, este criticabil faptul c ă pentru personalul auxiliar de specialitate al
instanțelor și parchetelor a fost adoptat un cod deontologic nu de c ătre acest personal,
ci de către CSM; că pentru func ționarii publici Parlamentul este cel care a votat o lege
privind codul de conduit ă; că pentru poli țiști a fost adoptat un cod de etic ă și

142acceptat de profesioni ști care convin s ă își regleze propriul compor-
tament dup ă standarde mai lejere sau mai aspre, î și asumă aceste
reguli de „jos în sus”. Codul de etic ă prescrie comportamentele
dezirabile.
Întrucât un cod etic are rolul de a stimula comportamentul dorit
chiar de corpul profesional, fiind astfel gândit ca un mecanism de auto-reglare în ăuntrul profesiei, ar trebui ca „sanc țiunile” s ă fie pozitive
(motivări cum ar fi premii, recompense, decora ții, avans ări) pentru
atingerea sau dep ășirea obiectivelor. Singura sanc țiune real ă trebuie s ă
fie blamul, deteriorarea reputa ției în sânul corpului profesional,
eventual excluderea din asocia ția profesional ă. Cu toate acestea, în
funcție de gravitatea faptei, repetarea abaterilor și efectul lor asupra
instituției sau sistemului, înc ălcarea acestor reguli poate atrage o
sancțiune disciplinar ă.
326 Așadar, cele mai grave înc ălcări ale codului
etic pot fi considerate de însu și legiuitorul ca fiind abateri disciplinare și
să le sanc ționeze ca atare.327

De exemplu, art. 11 alin. 3 din Codul deontologic al judec ătorilor și
procurorilor prevede: „Judec ătorilor și procurorilor le este interzis s ă
intervin ă pentru solu ționarea unor cereri, s ă pretind ă ori să accepte rezol-
varea intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal. Imixtiunea în activitatea altor judec ători
și procurori este interzis ă”. Iar art. 99 lit. b din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judec ătorilor și procurorilor prevede ca abatere disciplinar ă „inter-
vențiile pentru solu ționarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezol-
vării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane,
altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru to ți cetățenii, precum
și imixtiunea în activitatea altui judec ător sau procuror”.
Art. 13 din Cod prevede: „Judec ătorii și procurorii sunt datori s ă depună
diligența necesar ă în vederea îndeplinirii lucr ărilor repartizate, cu respec-
tarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, în ăuntrul unor
termene rezonabile”. Iar art. 99 lit. e sanc ționează disciplinar „nerespectarea
în mod repetat și din motive imputabile a dispozi țiilor legale privitoare la
soluționarea cu celeritate a cauzelor”.
Art. 14 din Cod prevede c ă „Judecătorii și procurorii trebuie s ă impun ă
ordine și solemnitate în timpul solu
ționării cauzelor și să adopte o atitudine
demnă și civilizat ă față de părți, avoca ți, martori, exper ți, interpre ți ori alte
persoane și să le solicite acestora un comportament adecvat”. Iar art. 99
lit.k din lege prevede ca și abatere disciplinar ă „atitudinea nedemn ă în
timpul exercit ării atribu țiilor de serviciu fa ță de colegi, avoca ți, exper ți,
martori sau justi țiabili”.

deontologie de c ătre Guvern ; că pentru personalul din sistemul administra ției peniten-
ciarelor a fost adoptat un cod deontologic de Ministrul Justi ției. Doar profesiile liberale
juridice și-au adoptat ele însele propriile coduri.
326 În acela și sens, a se vedea pct. 18-20 din Comentarii ale Principiilor de la Bangalore
privind conduita judiciar ă la www.unodc.org/documents/corruption/publications_unodc_
commentary-e.pdf.
327 Art. 8 pct. 6 din Conven ția ONU împotriva corup ției: „(…) m ăsuri disciplinare sau alte
măsuri care se dovedesc a fi necesare împotriva agen ților publici care încalc ă codurile
ori normele de conduit ă”.

143 Sub acest aspect, înveder ăm faptul c ă există chiar reglement ări ce
sancționează disciplinar înc ălcarea întregului cod deontologic (care, în
fapt, se vrea un cod de conduit ă etic), ceea ce este inadmisibil. Astfel,
potrivit art. 84 lit. l a Legii nr. 567/2004, constituie abatere disciplinar ă
„nerespectarea prevederil or cuprinse în Codul deontologic al persona-
lului auxiliar de specialitate al instan țelor judec ătorești și al parchetelor
de pe lâng ă acestea”. Îns ă în cod sunt prev ăzute și obligații mai pu țin
importante, cum ar fi cea de a avea o ținută decent ă, și obliga ții
deosebit de importante, cum ar fi aceea de p ăstrare a confiden țialității
informa țiilor obținute în virtutea func ției. Or, prima obliga ție vizeaz ă
ținuta în afara s ălii de judecat ă, ceea ce ar trebui s ă fie indiferent în
cazul grefierului care nu are program de lucru cu publicul și a cărei
încălcare nu ar trebui în niciun caz s ă atragă o sanc țiune disciplinar ă,
indiferent cât de u șoară ar fi. La fel, conform art. 68 lit. e din O.U.G.
nr. 86/2006, este sanc țiune disciplinar ă „încălcarea de c ătre practi-
cianul în insolven ță a principiilor fundamentale de etic ă profesional ă,
definite de Codul de etic ă profesional ă”. Și tot astfel, potrivit art. 23
alin. 1 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduit ă a funcționarilor
publici „înc ălcarea dispozi țiilor prezentului cod de conduit ă atrage
răspunderea disciplinar ă a funcționarilor publici, în condi țiile legii”. De
aceea, credem înc ă o dată că se face o confuzie nepermis ă între deon-
tologia profesional ă și conduita etic ă.
Implementarea unui astfel de cod etic trebuie asigurat ă de comisii
de consultan ță etică, căreia persoana s ă i se adreseze pentru a primi
sfatul cu privire la conduita ce ar trebui s ă o adopte într-o situa ția
neclară sau nereglementat ă. Crearea unui astfel de organism intern de
consultare și autoreglare este prev ăzută, de altfel, în cazul func țio-
narilor publici: este vorba de consilierii de etic ă, institu ție creat ă în
scopul aplic ării eficiente a dispozi țiilor codului de conduit ă.

Consilierii de etic ă sunt func ționari publici, de regul ă din cadrul compar-
timentului de resurse umane, desemna ți de conduc ătorul institu ției pentru
consiliere etic ă și monitorizarea respect ării normelor de conduit ă. Ei exercit ă
următoarele atribu ții: a) acordarea de consultan ță și asisten ță funcționarilor
publici din cadrul autorit ății sau institu ției publice cu privire la respectarea
normelor de conduit ă; b) monitorizarea aplic ării prevederilor prezentului cod
de conduit ă î n c a d r u l a u t o r i t ății sau institu ției publice; c) întocmirea de
rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduit ă de către
funcționarii publici din cadrul autorit ății sau institu ției publice328.
Pentru instan țe și parchete, un mecanism asem ănător îl constituie cel descris
de art. 5 din Legea nr. 303/2004, care consacr ă competen ța în acest
domeniu al colegiului de conducere al instan ței/parchetului. Dar colegiul nu
are atribu ții decât în leg ătură cu consilierea în privin ța conflictelor de inte-
rese ale magistra ților ivite în timpul solu ționării cauzelor, f ără a acoperi alte

328 Institu ția consilierilor de etic ă a fost introdus ă prin Legea nr. 50 din 2007 care a
modificat și completat Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduit ă a func ționarilor
publici.

144activități ale acestora și nici conduita celorlalte categorii de personal care î și
desfășoară activitatea în institu ție.
Recent, în Clasificarea ocupa țiilor din România la pozi ția 241942 a fost intro-
dusă o nouă ocupație, cea de expert prevenire și combatere a corup ției329.
Potrivit Standardului ocupa țional, corup ția, conflictul de interese, incom-
patibilitățile, abuzul, frauda în detrimentul intereselor financiare na ționale
și/sau comunitare precum și corupția în domeniul achizi țiilor publice, repre-
zintă principalele fapte care determin ă activitățile ce trebuie desf ășurate de
acest expert. Activitatea sa vizeaz ă creșterea gradului de în țelegere a meca-
nismelor fraudei și corupției și stimularea unei atitudini corecte, conforme cu
legislația aplicabil ă în domeniu. O component ă fundamental ă a activit ății
expertului const ă în informarea personalului din societ ățile comerciale cu
privire la obliga țiile legale ale institu țiilor, cât și cu privire la modalit ățile de
luptă împotriva fenomenului corup ției, prin mijloacele legale și civice de care
dispune fiecare cet ățean. „Expertul prevenire și combatere a corup ției” sprijin ă
și consiliaz ă personalul tehnic/economic de execu ție și administrativ în luarea
deciziilor privind aplicarea corect ă a legisla ției în vigoare referitoare la faptele
de corup ție existente sau poten țiale, din cadrul institu ției respective. Expertul
trebuie s ă dețină deprinderile necesare pentru identificarea surselor poten țiale
generatoare de corup ție, supravegherea conduitei personalului notificat și
informarea conducerii societ ății cu privire la eventualele înc ălcări ale
normelor privind conflictele de interese sau incompatibilit ățile.

Prin urmare, dac ă factorii responsabili din institu țiile juridice inten-
ționează să întărească disciplina în rândul profesioni știlor, trebuie mai
întâi create pârghii de prevenire a unor comportamente inadecvate și
de conturare a comportamentului a șteptat din partea acestora. Sub
acest aspect este inexplicabil cum nici CSM sau Ministerul Justi ției, nici
asociațiile profesionale nu sunt interesate în a prelua și adapta
Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciar ă și mai ales
Comentariile acestor principii, de și acestea au fost adoptate la nivelul
ONU, organism din care face parte și România. Modelul oferit de aceste
reglement ări atât sub aspectul normelor etice impuse cât și a pro-
cedurii de consiliere etic ă ar fi modelul ideal pentru înt ărirea principiilor
de integritate și pentru cre șterea încrederii cet ățenilor în justi ție.
Desigur, pentru evitarea corporatismului, la un astfel de demers este nevoie și de o perspectiv ă extern ă (și ar trebui s ă atragă implicarea
societății civile) și de una neutr ă (de aceea se impun a fi coopta ți
cercetători în domeniul eticii). Totodat ă, codul de etic ă trebuie s ă
conțină, cum ar ătam, și proceduri etice.

5.2. Depistarea abaterilor Pentru a fi sanc ționate conduitele ilicite ale profesioni știlor, abaterile
acestora trebuie s ă fie aduse la cuno ștința organelor competente: dac ă

329 Ordin nr. 170 din 10.03.2008 al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și nr. 179
din 13.03.2008 al pre ședintelui Institutului Na țional de Statistic ă privind completarea
Clasificării ocupa țiilor din România, publicat în M.Of. nr. 219 din 21.03.2008.

145 sunt abateri disciplinare, trebuie sesizat organul intern al profesiei; iar
dacă sunt comise infrac țiuni, trebuie sesizate organele judiciare.
a. Mecanism de sesizare
a.1. Cei care trebuie s ă aibă posibilitatea de a formula plângeri
împotriva personalului din sistemul juridic sunt în primul rând beneficiarii serviciilor. Dac ă pentru faptele care constituie infrac țiuni
este de notorietate necesitatea sesiz ării organelor judiciare penale,
pentru faptele care constituie abateri disciplinare mecanismul regle-mentat de lege este mai pu țin cunoscut. De exemplu, plângerea împo-
triva unui magistrat se poate face numai la Consiliul Superior al Magistraturii (la comisia de disciplin ă a secției de judec ători, respectiv de
procurori), nu la șeful ierarhic administrativ și nici la Ministerul Justi ției
ori la alte autorit ăți (Parlamentul României, primul-ministru, pre ședintele
României sau chiar organisme europene), cum se procedeaz ă în
practică. Mai pu țin cunoscut este îns ă organul competent pentru
abaterile disciplinare comise de avoca ți (comisia de disciplin ă orga-
nizată la nivelul fiec ărui barou), de poli țiști (consiliul de disciplin ă) sau
de grefieri (avertismentul se aplic ă de conduc ătorul instan ței/parche-
tului, restul sanc țiunilor disciplinare sunt de competen ța președintelui
curții de apel, respectiv a procurorului general al parchetului de pe
lângă aceasta, în a c ărui circumscrip ție teritorial ă își desf
ășoară
activitatea cel sanc ționat).
Pentru beneficiarii serviciilor juri dice sau alte persoane care afl ă de
comiterea unor asemenea fapte, trebuie s ă fie reglementat în afar ă de
sistemul actual de sesizare (plângere sau denun ț, depus în scris sau
oral la organul competent) și modalit ăți mai rapide sau care s ă prevină
identificarea lor în caz c ă aceștia doresc s ă își păstreze anonimatul.330
Or, sub legisla ția actual ă, sesizarea penal ă sau disciplinar ă anonim ă
este clasat ă. De aceea, mai ales pentru infrac țiunile de corup ție comise
de însu și personalul judiciar, este recomandabil s ă existe mecanisme
de sesizare prin cutie de reclama ții, telefon (de genul TelVerde)331,
e-mail332 sau online333.
Populația trebuie încurajat ă să acționeze împotriva corup ției. Pentru
aceasta, publicul trebuie informat cu privire la institu țiile implicate în
combaterea corup ției, care sunt posibilit ățile de a reclama și de a

330 Orice fapt susceptibil de a fi considerat o infrac țiune, stabilit ă conform prezentei
convenții, să le poat ă fi semnalat, inclusiv sub acoperirea anonimatului (art. 13 din
Conven ția ONU împotriva corup ției).
331 Faptele de corup ție comise de personalul din cadrul M.A.I. pot fi sesizate la D.G.I.P.I. tel
021.311.13.53 sau la D.G.A. tel. 0800.806.806 (telefon gratuit); acesta din urm ă poate fi
folosit inclusiv de angaja ții M.A.I. care denun ță actele de corup ție comise cu privire la ei
de către cetățeni. Sesizarea D.N.A.se poate face la nr. tel 021.3127399 (linie regulat ă).
332 D.G.A. se poate informa la adresa anticoruptie_petitii@mira.gov.ro.
333 Asemenea modalit ăți de sesizare exist ă la D.N.A – este vorba de Formular on-line
pentru comunicare date despre acte de corup ție la www.pna.ro/sesizari.jsp; și la D.G.A.
– este vorba de e-petitie la www.mai-dga.ro/index.php?l=ro&t=139. Amândou ă
formularele impun totu și indicarea datelor de identificare a celui care sesizeaz ă.

146sesiza abuzuri la nivelul fiec ărei institu ție și fiecărui sector. Informarea
se poate face atât la nivel na țional, dar mai ales la nivelul fiec ărei
instituții în parte (prin ghiduri, bro șuri, afișe).
În acela și sens, și presa trebuie încurajat ă să sesizeze organele
judiciare. Astfel, rolul jurnali știlor de investiga ție este unul deosebit în
descoperirea și relevarea public ă a ilegalit ăților comise în institu țiile
publice. Cu toate acestea, publicarea în pres ă a unor informa ții despre
comiterea unor infrac țiuni poate îngreuna sau chiar bloca urm ărirea
penală. De aceea, pentru anumite situa ții, se pot încuraja mediile
redacționale în a sesiza organele abilitate înainte ca știrile despre fapte
de corup ție să fie publicate sau difuzate, pentru ca pân ă la data
publicării să poată fi efectuate primele verific ări oficiale.
a.2. În cadrul institu ției, rolul de a descoperi ilegalit ăți revine
corpului de inspec ție sau șefului de departament. În scopul cultiv ării
unei culturi a integrit ății, se impune obliga ția de denun țare a faptelor
de corup
ție din justi ție chiar de c ătre agen ții publici.334

Pentru poli țiști, art. 41 lit. g din Legea privind Statutul poli țistului regle-
menteaz ă ca îndatorire „s ă informeze șeful ierarhic și celelalte autorit ăți
abilitate cu privire la faptele de corup ție săvârșite de al ți polițiști, de care a
luat cuno ștință”. Iar art. 57 lit. k din lege prevede c ă este abatere
disciplinar ă „încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri”.
Pentru magistra ți nu exist ă o asemenea obliga ție expres ă. Ea poate fi
dedusă totuși din reglementarea art. 107 din Legea nr.161/2003: „Magis-
trații au obliga ția de a aduce de îndat ă la cuno ștința președintelui instan ței
sau, dup ă caz, a procurorului general în subordinea c ăruia func ționează,
orice ingerin ță în actul de justi ție, de natura politic ă sau economic ă, din
partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de persoane”. Or, prin
„ingerin ță de natur ă economic ă” trebuie în țelese inclusiv ac țiunile specifice
actelor de corup ție. Încălcarea acestei obliga ții constituie abatere disciplinar ă
potrivit art. 108 din lege și se sanc ționează, în raport cu gravitatea
abaterilor, cu suspendarea din func ție pe timp de maximum 6 luni sau chiar
cu îndep ărtarea din magistratur ă. Judecătorul sau procurorul sanc ționat cu
îndepărtarea din magistratur ă nu poate ocupa nicio func ție de specialitate
juridică timp de 3 ani.

În realitate, anticultura integrit ății a impus extinderea demagogiei:
e considerat vinovat cel care vorbe ște de nereguli, și nu cel care
săvârșește neregulile. Astfel se explic ă, de exemplu, lipsa denun țurilor
din partea magistra ților cu privire la actele de corup ție comise în
magistratur ă (numărul extrem de mic de denun țuri prive ște numai
actele de dare de mit ă către magistrat, nu și de luare de mit ă); în mod

334 În Republica Moldova, la www.justice.go v.md/index.php?cid=215 &lid=55, Ministerul
Justiției promoveaz ă următoarele mesaje cheie cu privire la corup ție: „Corupția ne
privește pe to ți”; „Nimeni nu este mai presus de lege”; „Transparen ța previne
corupția”; „Ești responsabil dac ă ai știut, dar nu ai f ăcut nimic pentru a preveni
implicarea colegului în acte de corup ție”.

147 remarcabil, exist ă asemenea denun țuri, cu privire la colegii lor, din
partea poli țiștilor.335
Convenția ONU împotriva corup ției oblig ă statele s ă adopte m ăsuri
și sisteme de natur ă să înlesneasc ă semnalarea, prin agen ții publici, a
autorităților competente a actelor de corup ție despre care au luat
cunoștință în exerci țiul func țiilor lor (art. 8 pct. 4). În acest sens,
legislația noastr ă prevede obliga ția funcționarului public care ia
cunoștință de săvârșirea unei infrac țiuni de serviciu sau în leg ătură cu
serviciul s ă anunțe de îndat ă procurorul sub sanc țiunea comiterii
infracțiunii de omisiunea sesiz ării organelor judiciare penale (art. 227
alin. 2 C.proc.pen., art. 263 alin. 1 C.pen.). Inexplicabil, de și aceeași
obligație revine și altor func ționari336 (art. 227 alin 2 C.proc.pen.),
neîndeplinirea ei nu este sanc ționată așa cum este prev ăzut pentru
funcționarul public, de și aceast ă răspundere ar trebui s ă existe mai
ales în leg ătură c u a c t e d e c o r u p ție. Aceea și obliga ție exist ă pentru
persoana care ocup ă o func ție de conducere sau de control, dar de
această dată cu privire la orice infracțiune care se comite în institu ția
sa, sub sanc țiunea comiterii aceleia și infracțiuni men ționate mai sus
(art. 227 alin. 1 C.proc.pen., art. 263 alin. 2 C.pen.). În mod special, legea prevede obliga ția func ționarilor cu atribu ții de control de a
anunța organele competente cu privire la orice date sau informa ții
privitoare la o fapt ă de corupție
337, în caz de neîndeplinire cu rea-cre-
dință a acestei obliga ții funcționarul fiind pasibil de a fi sanc ționat penal
conform articolului care incrimineaz ă nedenun țarea unor infrac țiuni
(art. 25 alin. 4 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 262 C.pen.). În practică, nu sunt semnalate cazuri de ac țiuni penale exercitate contra
celor care nu și-au exercitat aceast ă obligație.
Persoanele cu atribu ții de conducere sau de control sunt obligate s ă
ia măsurile necesare pentru p ăstrarea urmelor infrac țiunii, păstrarea
corpurilor delicte, conservarea altor mijloace de prob ă.
Abaterile comise într-o institu ție pot fi și de natur ă disciplinar ă, ceea
ce impune o procedur ă de sesizare a organului disciplinar. Sunt

335 În 2007 au fost înregistrate 82 cazuri când lucr ătorii din cadrul M.A.I. au denun țat
situații în care colegii lor au fost implica ți în comiterea unor fapte de corup ție. În 2008,
au fost 104 de astfel de cazuri.
336 Prin „func ționar”, legea penal ă înțelege și orice salariat care exercit ă o însărcinare în
serviciul unei alte persoane juridice decât autorit ățile publice, institu țiile publice, alte
persoane juridice sau servicii de interes public (art. 147 alin. 2 combinat cu art. 145
C.pen.). Ar putea intra în aceast ă categorie, de exemplu, persoanele încadrate ca
salariați la un cabinet de avocatur ă sau de mediere.
337 Art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 privind DNA: „Persoanele cu atribu ții de control
sunt obligate s ă sesizeze Direc ția Națională Anticorup ție cu privire la orice date sau
informa ții din care rezult ă că s-a săvârșit una dintre infrac țiunile atribuite prin prezenta
ordonan ță de urgen ță în competen ța Direcției Naționale Anticorup ție”. Art. 23 alin. 1 din
Legea nr. 78/2000: „Persoanele cu atribu ții de control sunt obligate s ă înștiințeze
organul de urm ărire penal ă sau, dup ă caz, organul de constatare a s ăvârșirii
infracțiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezult ă indicii c ă s-a
efectuat o opera țiune sau un act ilicit ce poate atrage r ăspunderea penal ă, potrivit
prezentei legi”.

148anumite situa ții care îns ă nu își găsesc reglementarea în dreptul
pozitiv. De exemplu, un magistrat este obligat s ă se abțină de la
soluționarea unui dosar dac ă este incident vreunul dintre motivele pre-
văzute de lege sau consacrat jurispruden țial de CEDO; dac ă nu se
abține, partea interesat ă îl poate recuza; cerere a de recuzare o solu țio-
nează un coleg al acestui magistrat care, dac ă va fi admis ă, va duce la
înlocuirea magistratului în cauz ă și altcineva va solu ționa dosarul.
Problema pe care o înveder ăm este aceea c ă într-o astfel de situa ție,
deși este evident c ă sunt indicii ale comiterii abaterii disciplinare
constând în nerespectarea reglement ărilor privind incompatibilit ățile,
nu exist ă o procedur ă prin care conducerea instan ței/parchetului s ă
aducă acest lucru la cuno ștința CSM.
b. Încurajarea și protec ția denun țătorilor
b.1. Pentru încurajarea denun țării actelor de corup ție chiar de c ătre
cei implica ți în comiterea lor exist
ă sistemul impunit ății sau reducerii
pedepsei celui care denun ță fapta, respectiv al restituirii bunurilor
utilizate în actele de corup ție. Totu și, este controversat ă acordarea
impunit ății totale celui care denun ță un act de corup ție pe care l-a
comis, mai ales dac ă denunțul a fost f ăcut dup ă mult timp sau în caz
de începere iminent ă a cercet ărilor.

În sistemul nostru de drept, mituitorul și cumpărătorul de influen ță nu se
pedepsesc dac ă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urm ărire
să fi fost sesizat pentru acea fapt ă, iar banii, valorile sau orice alte bunuri se
restituie acestuia (art. 255 alin. 3 C.pen., art. 61 alin. 2 din Legea
nr.78/2000338). De asemenea, cel care este implicat în comiterea oric ărei
infracțiuni este ap ărat de pedeaps ă dacă s-a desistat ori a împiedicat mai
înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului (art. 22 C.pen.). În
fine, persoana care a comis una dintre infrac țiunile atribuite prin O.U.G.
nr. 43/2002 în competen ța DNA, iar în timpul urm ăririi penale denun ță și
faciliteaz ă identificarea și tragerea la r ăspundere penal ă a altor persoane
care au s ăvârșit astfel de infrac țiuni, beneficiaz ă de reducerea la jum ătate a
limitelor pedepsei prev ăzute de lege.

Pentru încurajarea denun țării faptelor de corup ție de care iau la
cunoștință agenții publici, indiferent c ă sunt comise de colegii lor sau
de persoane din afara institu ției, trebuie instituit ă o protec ție adecvat ă
împotriva oric ărei sanc țiuni nejustificate fa ță de salaria ții care, de
bună-credință și pe baz ă de suspiciuni legitime, denun ță faptele de
corupție persoanelor sau autorit ăților responsabile (art. 9 din Conven ția
civilă a CoE privind corup ția). Acest sistem de protec ție ar împiedica
tragerea la r ăspundere a agen ților publici pentru fapte precum denun-
țarea calomnioas ă. Legea noastr ă prevede în mod expres o astfel de
protecție față de o eventual ă răspundere penal ă numai pentru

338 Cu privire la aplicarea cauzei de impunitate, a se vedea decizia nr. 59/2007 pronun țată
de ÎCCJ ca urmare a recursului în interesul legii declarat de procurorul general al României.

149 funcționarii cu atribu ții de control care au sesizat organele competente
cu privire la indiciile unei fapte de corup ție339; de asemenea, sunt
apărați de tragerea la r ăspundere disciplinar ă sau administrativ ă aver-
tizorii de integritate340.
Pentru încurajarea terților în a denun ța actele de corup ție ajunse la
cunoștința lor, se poate gândi chiar un sistem de recompensare a
acestora.
b.2. În vederea asigur ării protec ției împotriva repercusiunilor pe
care le-ar putea suferi cel care sesizeaz ă fapta ilicit ă sau neetic ă, sunt
incidente dou ă instituții: a protec ției martorilor și a protec ției averti-
zorilor de integritate . Ambele sunt reglementate și în legisla ția noastr ă,
dar modul lor de implementare poate fi înc ă îmbunătățit.
Persoanele care furnizeaz ă informa ții referitoare la anumite infrac țiuni
în legătură cu care, de regul ă, organele judiciare întâmpin ă dificultăți în
depistarea lor sau identificarea f ăptuitorilor, sau persoanele care
colaboreaz ă în alt mod cu autorit ățile însărcinate cu investiga ții sau
urmăriri, precum și martorii care fac o depozi ție privind astfel de infrac-
țiuni trebuie s ă beneficieze de o protec ție efectiv ă
și corespunz ătoare.
Legea nr. 682/2002341 reglementeaz ă asigurarea protecției și asis-
tenței martorilor a căror viață, integritate corporal ă sau libertate este
amenințată ca urmare a de ținerii de c ătre aceștia a unor informa ții ori
date cu privire la s ăvârșirea unor infrac țiuni grave, pe care le-au furni-
zat sau au fost de acord s ă le furnizeze organelor judiciare și care au
un rol determinant în descoperirea infractorilor și în solu ționarea unor
cauze. Printre infrac țiunile grave figureaz ă inclusiv cele de corup ție.342

339 Art. 25 din Legea nr. 78/2000: „(1) Îndeplinirea cu bun ă-credință a obliga țiilor
prevăzute la art. 23 (…) și 24 nu constituie o înc ălcare a secretului profesional (…) și nu
atrage r ăspunderea penal ă, civilă sau disciplinar ă. (2) Dispozi țiile prev ăzute la alin. 1 se
aplică chiar dac ă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a condus la neînceperea
sau încetarea urm ăririi penale ori la achitare”.
340 Art. 9 din Legea nr. 571/2004: „(1) În litigiile de munc ă sau în cele privitoare la rapor-
turile de serviciu, instan ța poate dispune anularea sanc țiunii disciplinare sau adminis-
trative aplicate unui avertizor, dac ă sancțiunea a fost aplicat ă ca urmare a unei averti-
zări în interes public, f ăcută cu bun ă-credință. (2) Instan ța verific ă propor ționalitatea
sancțiunii aplicate avertizorului pentru o abatere disciplinar ă, prin compararea cu
practica sanc ționării sau cu alte cazuri similare din cadrul acelea și autorit ăți publice,
instituții publice sau unit ăți bugetare, pentru a înl ătura posibilitatea sanc ționării ulte-
rioare și indirecte a actelor de avertizare în interes public, protejate prin prezenta lege”.
341 Legea nr. 682/19.12.2002 privind protec ția martorilor , publicat ă în M. Of. nr. 964 din
28 decembrie 2002; H.G. nr. 760/14.05.2004 pentru aprobarea regulamentului de
aplicare a Legii nr. 682/2002 privind protec ția martorilor , publicat ă în M. Of. nr. 475 din
27 mai 2004.
342 Potrivit art. 2 lit. h din lege, infrac țiunea grav ă este infrac țiunea care face parte din una
dintre urm ătoarele categorii: infrac țiunile contra p ăcii și omenirii, infrac țiunile contra
siguranței statului sau contra siguran ței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat,
omorul deosebit de grav, infrac țiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane,
spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infrac țiunile privitoare la
nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infrac țiunile privitoare la regimul materia-
lelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corup ție, infrac țiunile
contra patrimoniului care au produs consecin țe deosebit de grave, precum și orice alt ă

150Avertizorii de integritate (whistleblowers) sunt persoane din
interiorul unei institu ții, ori fo ști angaja ți sau membri ai unor organiza ții
care raporteaz ă încălcări ale legii și regulamentelor, fraude, acte de
corupție, la care au fost martori sau pe care le-au descoperit, c ătre cei
care au competen ța sau voin ța de a lua m ăsurile corective necesare,
fie din sistem (superiori, colegi), fie din afara sa (media, organiza ții de
tip watch-dog , juriști). În România a fost adoptat ă Legea nr. 571/2004
privind avertizorii de integritate.343 În viziunea legiuitorului român,
avertizorul poate fi doar acel angajat al autorit ăților și institu țiilor
publice din cadrul administra ției publice centrale, administra ției publice
locale, aparatului Parlamentului, aparatului de lucru al Administra ției
Preziden țiale, aparatului de lucru al Guvernului, autorit ăților adminis-
trative autonome, institu țiilor publice de cultur ă, educa ție, sănătate și
asistență socială, companiilor na ționale, regiilor autonome de interes
național și local, precum și societ ăților naționale cu capital de stat;
legea se aplic ă și persoanelor numite în consilii științifice și consul-
tative, comisii de specialitate și alte organe colegiale organizate în
structura sau pe lâng ă autorit ățile sau institu țiile publice.344 Legea
reglementeaz ă unele m ăsuri pentru protec ția acestor persoane care
sesizeaz ă fapte ca: infrac țiuni de corup ție sau asimilate celor de
corupție, fapte în leg ătură directă cu cele de corup ție, infrac țiuni de fals
și infracțiuni de serviciu sau în leg ătură cu cele de serviciu, infrac țiuni
împotriva intereselor financiare ale Comunit ăților Europene, înc ălcarea
prevederilor privind incompatibilit ățile și conflictele de interese și altele
(art. 5). Sesizarea se poate adre sa, alternativ sau cumulativ, șefului
ierarhic al persoanei care a înc ălcat prevederile legale, conduc ătorului
respectivei entit ăți, comisiei de disciplin ă, organelor judiciare, dar și
mass-media și organiza țiilor neguvernamentale etc. (art. 6). Avertizorii
beneficiaz ă de prezum ția de bun ă credin ță, prezen ța presei sau a
sindicatului ori asocia ției profesionale, precum și de ascunderea
identității în anumite cazuri (art.7).
Așadar, dintre profesioni știi care fac obiectul prezentului studiu,
legea avertizorului de integritate pare s ă îi exclud ă de la protec ție, cu
totul inexplicabil, pe cei care î și desfășoară activitatea în cadrul
instanțelor și parchetelor, aspect ce ar trebui imediat corectat. Aceasta
pentru c ă, așa cum ar ătam mai sus, în aceste institu ții nu se iau doar
decizii judiciare pentru solu ționarea cauzelor, ci și decizii de admi-
nistrare juridic ă în legătură cu aceste cauze și decizii pur administrative

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al c ărei minim special este de
cel puțin 10 ani sau mai mare.
343 Legea nr. 571/2004 privind protec ția personalului din autorit ățile publice, institu țiile
publice și din alte unit ăți care semnaleaz ă încălcări ale legii , publicat ă în M. Of. nr. 1214
din 17 decembrie 2004.
344 A se vedea TI-Ro, „ Ghid pentru protec ția avertizorilor de integritate” , 2005,
www.transparency.org.ro/files/File/Ghid_avertizori.pdf; campania „ Tăcerea ta ne cost ă”
din cadrul proiectului „Stop corup ția”, Asocia ția ProDemocra ția-Club Timi șoara,
http://integritate.resurse-pentru-democra ție.org; precum și informa țiile de pe
www.avertizori.ro.

151 în legătură cu activitatea managerial ă ordinar ă a institu ției, fiecare
sector fiind astfel vulnerabil la corup ție.
Este de men ționat că datele de identitate ale avertizorului sunt
protejate din oficiu atunci când acesta semnaleaz ă cu bun ă-credință
infracțiuni de corup ție, asimilate celor de corup ție, în leg ătură directă
cu cele de corup ție, infrac țiuni de fals și infracțiuni de serviciu sau în
legătură cu cele de serviciu, infrac țiuni împotriva intereselor financiare
ale Comunit ăților Europene (art.8 din lege). Pentru restul infrac țiunilor,
protecția din oficiu se face numai dac ă cel reclamat este șef ierarhic,
direct sau indirect, sau are atribu ții de control, evaluare, inspec ție a
avertizorului (art. 7 alin. 2).
Dacă protecția martorilor este realizat ă în cadrul sau în leg ătură cu
un proces penal, trebuind a fi încuviin țată de organul judiciar și dusă la
îndeplinire de Oficiul Na țional pentru Protec ția Martorilor din cadrul
M.A.I.345, protec ția avertizorilor de integritate presupune m ăsuri
administrative adecvate. Încrederea avertizorilor publici în aplicarea
acestei legi este fundamental ă pentru lupta împotriva corup ției în
sectorul de activitate unde activeaz ă, iar pentru implementarea
sistemului lor de protec ție sunt necesare mecanisme adecvate, care s ă
fie prev ăzute în regulamentele interne ale institu țiilor346. Niciuna dintre
instituțiile în care î și desfășoară activitatea personalul din sistemul
juridic nu are asemenea prevederi, care se pot referi de la modul de raportare al neregulilor cu privire la șeful ierarhic c ătre o persoan ă din
afara ierarhiei, pân ă la punerea la dispozi ție de cutii de reclama ții,
adrese de e-mail sau chiar site-uri
347 ori bloguri348 unde reclama ția să
se facă sub anonimat.
În afară de protec ția institu țională sau a anonimatului, martorul sau
avertizorul poate fi încurajat în denun țarea infrac țiunii și prin

345 Conform legii nr. 682/2002, măsurile de protec ție pentru martorul protejat sunt:
a) protec ția datelor de identitate a martorului protejat; b) protec ția declara ției acestuia;
c) ascultarea martorului protejat de c ătre organele judiciare, sub o alt ă identitate decât
cea real ă sau prin modalit ăți speciale de distorsionare a imaginii și vocii; d) protec ția
martorului aflat în stare de re ținere, arestare preventiv ă sau în executarea unei
pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administreaz ă locurile de
deținere; e) m ăsuri sporite de siguran ță la domiciliu, precum și de protejare a deplas ării
martorului la și de la organele judiciare; f) schimbarea domiciliului; g) schimbarea iden-
tității; h) schimbarea înf ățișării. Măsurile de asisten ță pentru martorul protejat sunt:
a) reinser ția în alt mediu social; b) recalificarea profesional ă; c) schimbarea sau asigu-
rarea locului de munc ă; d) asigurarea unui venit pân ă la găsirea unui loc de munc ă.
346 În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, autorit ățile publice, institu țiile
publice și celelalte unit ăți bugetare prev ăzute la art. 2 ar fi trebuit s ă își pună de acord
regulamentele de ordine interioar ă cu prevederile acesteia (art. 11 din Legea
nr. 571/2004).
347 Un exemplu este site-ul http://wikileaks.org pus la dispozi ția celor care vor s ă denunțe
cu păstrarea anonimatului asupra identit ății corup ția din guvernele statelor lumii și
marile companii.
348 Pentru sesizarea sub anonimat a abuzurilor din institu țiile UE, exist ă un portal pe
internet, creat de GOPAC-Europa ( Global Organisation of Parliamentarians against
Corruption ), la www.meddelarfrihet.nu.

152cointeresare material ă. De exemplu, la sfâr șitul procesului i se poate
acorda un procent din suma confiscat ă de stat.349
b.3. Atât personalul din afara institu țiilor, cât și cel din cadrul
acestora, indiferent c ă este implicat sau nu în actul de corupere,
trebuie s ă știe în orice moment care este procedura în momentul în
care se confrunt ă cu o asemenea infrac țiune. În acest sens, trebuie pus
la dispozi ția lor un Ghid de bune practici , în care s ă fie descrise faptele
de corup ție și să se arate cum trebuie s ă se comporte agentul public
când i se ofer ă mită (să refuze și să explice cet ățeanului consecin țele
legale ale ofertei, s ă anunțe conduc ătorii dac ă îi sunt l ăsate bunuri sau
valori de un cet ățean care pleac ă, să denunțe la organele judiciare
dacă i se ofer ă mită sau se fac presiuni asupra sa pentru a- și încălca
atribuțiile conferite de lege). Un asemenea ghid ar mai trebui s ă
prevadă obligația de a sesiza organul de urm ărire penal ă în legătură cu
infrac
țiunile de care iau cuno ștință în exercitarea atribu țiilor de serviciu
ori a celorlalte infrac țiuni și de lua m ăsuri pentru a nu disp ărea
mijloacele de prob ă, modalit ățile de protec ție a angajatului onest care
denunță o faptă de corup ție, consecin țele penale și administrative ale
comiterii de c ătre agentul public a unui act de corup ție. De asemenea,
ghidul ar trebui s ă cuprind ă prezentarea competen ței institu țiilor care
trebuie sesizate și datele de contact ale acestora, și chiar s ă conțină un
model de plângere sau denun ț.350
c. Sisteme speciale de depistare
În condi țiile în care comiterea infrac țiunilor de corup ție are un
anumit specific, prin faptul c ă sunt ferite de ochii lumii și implică un
număr redus de persoane, este fireasc ă apelarea la anumite metode
specifice de descoperire și investiga ție.
În acest scop, sunt necesare unități interne anticorup ție, concepute
cu atribu ții de colectare și investigare primar ă a datelor și informa țiilor
cu privire la comiterea infrac țiunilor de corup ție. În prezent, exist ă o
astfel de unitate specializat ă în cadrul Ministerului Administra ției și
Internelor: Direcția General ă Anticorup ție (DGA)
351, o structur ă

349 O parte din suma pe care o acord ă instanța ca penalit ăți se poate da avertizorului de
integritate sau denun țătorului. De exemplu, dac ă o instan ță condamn ă un inculpat la
plata a 50.000 lei daune pentru fraudarea statului, 10% ar putea fi da ți celui care a
divulgat informa ția care a f ăcut posibil ă condamnarea și fără de care nu era altfel
posibil ca instan ța să îl condamne.
350 Singurul ghid în sensul prezentat de noi, disponibil public, este Ghidul Anticorup ție 2008
întocmit la nivelul DGA, la adresa www.mai-dga.ro/downloads/ghid_anticoruptie2008.pdf.
351 DGA a fost înfiin țată prin Legea nr. 161/2005. În prezent, func ționează în temeiul
art. 10 alin. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI, publicat ă în
M.Of. nr. 309 din 9.05.2007: “Direc ția general ă anticorup ție este structura specializat ă
a ministerului pentru prevenirea și combaterea corup ției în rândul personalului propriu”.
În structura organizatoric ă a MAI aprobat ă prin HG nr. 3/2009, DGA este men ționată în
subordinea direct ă a ministrului.

153 specializat ă pentru prevenirea și combaterea corup ției în rândul perso-
nalului ministerului. DGA și-a propus efectuarea de investiga ții cu carac-
ter ofensiv, de anticipare și identificare a vulnerabilit ăților și factorilor de
risc, urm ărind îndep ărtarea acestora, în vederea oferirii de c ătre perso-
nalul M.A.I. a unui serviciu public de calitate, neviciat de fapte de
corupție. Are 15 servicii teritoriale, dispuse în localit ățile unde exist ă și
curți de apel, și birouri teritoriale în municipiile re ședință de jude ț.
Până în 2006, a existat o astfel de unitate și în ceea ce prive ște
magistra ții: este vorba de Serviciul Independent de Protec ție și
Anticorup ție (SIPA), o structur ă militarizat ă în cadrul Administra ției
Naționale a Penitenciarelor, înfiin țată în 1997 și aflat în subordinea unui
secretar de stat din Ministerul Justi ției.352 Deși atribu țiile principale
vizau informa țiile din mediul penitenciar, în contextul adopt ării primei
strategii anticorup ție s-a abilitat legal acest serviciu s ă culeag ă infor-
mații accidentale cu privire la actele de corup ție comise de magistra ți,
grefieri, poli țiști, avoca ți, notari.353 În realitate, SIPA a colectat infor-
mații inclusiv despre via ța privat ă a personalului din institu țiile juridice.
În 2004, SIPA este înlocuit cu Direc ția General ă de Protec ție și
Anticorup ție (DGPA)354, care ar fi trebuit s ă aibă atribuții numai în
legătură cu informa țiile din mediul penitenciar. Îns ă un audit din 2005
a constat c ă „fosta conducere, dep ășind competen țele DGPA stabilite
prin lege, a dispus ca unii ofi țeri din cadrul acestei institu ții să obțină
informa ții referitoare la actele de corup ție săvârșite de magistra ți sau

352 HG. nr. 65/1997 privind func ționarea și organizarea Ministerului Justi ției, publicat ă în
M.Of. nr. 43 din 14.03.1997, rectificat prin M.Of. nr. 53 din 31.03.1997. Prin Ordinul
Ministrului Justi ției nr. 321 din 19.03.1997 s-a aprobat Regulamentul privind
organizarea, func ționarea și atribuțiile SIPA, acesta fiind ulterior completat cu Ordinul
Ministrului Justi ției nr. 1551 din 1997. Nici unul din aceste ordine nu a fost publicat.
353 Prin HG nr. 1065/2001 privind Programul na țional de prevenire a corup ției și Planul
național de ac țiune împotriva corup ției din 2001 s-au stabilit public, pentru prima dat ă,
categoriile de informa ții pe care putea sa le ob țină SIPA. Astfel, “Serviciul independent
de protec ție și anticorup ție acționează în direc ția cunoa șterii și prevenirii fenomenului
corupției. În acest sens sunt avute în vedere urm ătoarele categorii de informa ții:
1. acte de corup ție ce au în vedere neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoas ă a îndato-
ririlor de serviciu ce pot duce la producerea unor evenimente în sistemul penitenciar: cetățeni români sau str ăini preocupa ți în crearea de rela ții în rândul cadrelor din
sistemul penitenciar (pretabile la ac țiuni de corupere); leg ături ale personalului admi-
nistrației penitenciare cu persoane din lumea interlop ă ori cu al ți infractori; folosirea
unor de ținuți în scopuri personale; pretinderea sau primirea unor foloase necuvenite în
scopul u șurării regimului de deten ție; 2. orice alte informa ții obținute accidental, care
se refer ă la acte de corupere a unor persoane din domeniile: administra ția de stat,
justiție, parchet, medici apar ținând Institutului de Medicin
ă Legală etc. Ulterior, HG nr.
637/2004 privind func ționarea și atribu țiile DGPA din subordinea Ministerului Justi ției
circumscrie categoria de informa ții doar la sistemul penitenciar și la alte unit ăți
subordonate Ministerul Justi ției; dar, din nou, se prevede la art. 6 alin 2: „Informa țiile
obținute în mod accidental, care privesc aspecte ce fac obiectul de activitate al altor
instituții și structuri specializate ale statului, vor fi comunicate de îndat ă acestora și,
după caz, beneficiarilor prev ăzuți de lege”.
354 În baza HG nr. 637/2004 privind func ționarea și atribu țiile DGPA din subordinea
Ministerului Justi ției, noua structur ă a obținut personalitate juridic ă, competen țe si
atribuții clare, ca urmare a reorganiz ării SIPA, desfiin țat cu aceast ă ocazie.

154alte oficialit ăți ale statutului”355. Prin HG nr. 127 din 26 ianuarie 2006
DGPA a fost desfiin țată.
În acela și an, ministrul justi ției a înfiin țat Direcția pentru Prevenirea
Criminalit ății in Mediul Penitenciar , o structur ă in subordinea Adminis-
trației Naționale a Penitenciarelor, cu argumentul c ă o structur ă infor-
mativă de acest fel este necesar ă pentru a preveni ac țiuni ilegale
pregătite in închisori.356 S-a precizat public c ă foștii lucrători SIPA nu
vor fi angaja ți aici.357 Ea are ca structur ă un serviciu de prevenire a
criminalit ății organizate și terorismului și un alt serviciu de prevenirea
criminalit ății și corupției. Are birouri în fiecare unitate penitenciar ă din
cadrul ANP, cu 105 func ționari încadra ți. Printre altele, Serviciul de
prevenire a criminalit ății și corupției coordoneaz ă, îndrum ă și contro-
lează activitatea birourilor pentru prevenirea criminalit ății în mediul peni-
tenciar din cadrul unit ăților penitenciare, în vederea prevenirii faptelor,
situațiilor și împrejur ărilor specifice criminalit ății și corupției, identificate
în rândul persoanelor private de libertate sau al personalului
Administra ției Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate.

Serviciul de prevenire a criminalit ății și corupției are urm ătoarele atribu ții
specifice: a) identificarea și prevenirea faptelor, situa țiilor și împrejur ărilor
de nerespectare de c ătre personalul Administra ției Naționale a Peniten-
ciarelor și al unit ăților subordonate a drepturilor persoanelor private de
libertate ori de supunere a acestora la tortur ă, tratamente inumane sau
degradante, a prevederilor legale ce pot favoriza ori genera evenimente
grave, a actelor de corup ție sau a altor fapte ce constituie înc ălcări ale legii;
b) identificarea și monitorizarea activit ăților persoanelor private de libertate
despre care exist ă indicii, suspiciuni c ă intenționează coruperea func țio-
narilor Administra ției Naționale a Penitenciarelor, în scopul favoriz ării regi-
mului de deten ție; c) identificarea și prevenirea ac țiunilor specifice crimi-
nalității și corupției, a faptelor sau evenimentelor cu consecin țe periculoase
pentru siguran ța deten ției, precum și a oricăror situa ții sau împrejur ări din
care pot rezulta asemenea pericole. În cazul producerii unor evenimente
negative, ac ționează pentru limitarea efectelor acestora; d) identificarea
persoanelor aflate în deten ție care inten ționează organizarea unor ac țiuni
violente îndreptate împotriva personalului administra ției penitenciare, a
judecătorilor, procurorilor, poli țiștilor sau a altor persoane ale c ăror func ții
implică exercițiul autorit ății publice ori care se afl ă, în diverse împrejur ări, în
mediul penitenciar; e) în vederea realiz ării atribu țiilor ce îi revin, coopereaz ă
cu reprezentan ți ai Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
Ministerului Public, Ministerului Justi ției etc., în mod direct și nemijlocit, în

355 Răspunsul dat de Ministerul Justi ției cu nr. 113595/II/14.12.2005 asocia ției Societatea
pentru Justi ție la cererea de informa ții publice privind activitatea DGPA, postat pe
site-ul www.sojust.ro.
356 A se vedea art. 31-38 din Ordinul Ministrului justi ției nr. 2003/2008 pentru aprobarea
Regulamentului de organizare si func ționare a Administra ției Na ționale a
Penitenciarelor, publicat în M.Of. nr. 603 din 13.08.2008 și Ordinul Ministrului justi ției
nr. 1540 din 20.06.2006 privind organizarea și atribu țiile Direc ției pentru prevenirea
criminalit ății în mediul penitenciar, publicat în M.Of. nr. 594 din 10.07.2006.
357 Interviu Doru Dobocan, directorul DPCMP, în „ Serviciu Secret sau Direc ție Penitenciar ă”,
în cotidianul România Liber ă din 11.10.2006.

155 condițiile legii și cu respectarea obliga țiilor ce decurg din instrumentele juri-
dice interna ționale la care România este parte, cu institu țiile având atribu ții
similare din alte state, precum și cu organiza ții interne și interna ționale
specializate în domeniul prevenirii criminalit ății și corupției.

Potrivit informa țiilor publice, în anii 2007 și 2008 s-au ob ținut date
de interes operativ care s-au concretizat în note, din care unele priveau: existen ța unor vulnerabilit ăți, în anumite locuri sau sectoare
de activitate din unit ăți, de natur ă a favoriza posibilitatea comiterii de
acte infrac ționale sau înc ălcării unor prevederi regulamentare în
vigoare, inten ții/acțiuni de corupere a func ționarilor de penitenciare,
luare/dare de mit ă, primire de foloase necuvenite, trafic de influen ță și
orice acte de corup ție în înțelesul Legii nr. 78/2000.
358 Așadar, atât în
temeiul legii cât și în practic ă, Direcția adun ă informa ții cu privire la
actele de corup ție în care sunt implica ți angaja ți din sectorul juridic sau
din afara acestuia, urmând a le valorifica prin sesizarea organelor judi-ciare. Fa ță de fosta SIPA, înc ă nu sunt suficiente indicii cu privire la
supravegherea vie ții private și a magistra ților, avoca ților, poli țiștilor etc.
Din 2008, aceast ă structur ă se nume ște Direcția pentru prevenirea
criminalit ății și terorismului , subordonat ă direct Directorului general
ANP.
359 Are în componen ța sa dou ă servicii: Serviciul analiz ă, studii și
programe preventive, respectiv Serv iciul pentru prevenirea crimina-
lității și terorismului. Dar atribu țiile acestei direc ții au rămas neschim-
bate, fiind cele reglementate prin Ordinul MJ nr. 1540/C/20.06.2006 și
prin Ordinul MJ nr. 2003/C/22.07.2008 pentru aprobarea Regula-
mentului de Organizare și Funcționare a Administra ției Naționale a
Penitenciarelor.
În concluzie, credem în utilitatea unei astfel de unit ăți interne
anticorup ție. Dar pentru c ă DGA și DPCT nu au competen țe, se pune
problema cine poate aduna informa ții cu privire la actele incorecte
comise de personalul instan țelor și parchetelor. Recent, ministrul
justiției s-a pronun țat în sensul reînfiin țării SIPA.360 Noi credem c ă un
astfel de serviciu ar trebui s ă strângă informa ții strict legate de modul
de îndeplinire al atribu țiilor profesionale și care s ă vizeze întreg
personalul din sistemul juridic. Serviciul nu poate func ționa decât dac ă
e înființat prin lege și trebuie supus unui control civil, care nu poate fi
decât unul parlamentar (art. 65 alin. 2 lit. h din Constitu ție), tocmai pentru
a împiedica abuzurile de tipul celor practicate de fosta SIPA/DGPA. De aceea, în loc de a înfiin ța un nou serviciu, ni se pare mai indicat ă
organizarea unei asemenea structuri la nivelul Serviciului Român de

358 Extrase din Bilan țul de activitate al ANP pe anul 2007 și pe anul 2008, disponibile la
www.anp-just.ro.
359 Ordinul ministrului justi ției nr. 3.028/C din 27.11.2008 privind aprobarea structurii
organizatorice a Administra ției Naționale a Penitenciarelor, publicat în M.Of nr. 824 din
08.12.2008.
360 Ministrul Justi ției se gânde ște să refacă serviciul de informa ții din Penitenciare, fostul
SIPA, 09.02.2009, la www.realitatea.net.

156Informa ții361, existând deja infrastructura, logistica și resursele nece-
sare. O asemenea alegere, ar trebui s ă pună în discu ție o eventual ă
reanalizare a interdic ției magistra ților și personalului auxiliar de spe-
cialitate de a fi agent, colaborator sau informator al serviciilor de infor-
mații, existente în prezent.
d. Cooperare inter-institu țională
În situa ția în care actele de corup ție din sistemul juridic ajung la
cunoștința altor autorit ăți, inclusiv a serviciilor secrete, trebuie ca
informa țiile astfel ob ținute să fie furnizate oficial și imediat organului
competent. De aceea, trebuie stabilite limitele rela ției cu șefii ierarhici
(în special cu privire la procurori) și create unele rela ții directe
procuror-poli ție judiciar ă și procuror-servicii de informa ții.
Prin OUG nr. 43/2002 privind DNA, s-a prev ăzut obliga ția legală a
serviciilor și structurilor de informa ții de a pune la dispozi ția DNA , de
îndată, date și informa țiile obținute în leg ătură cu săvârșirea infrac
țiu-
nilor privitoare la corup ție.362 În acest context, conform competen țelor
legale, un rol important revine Serviciului Român de Informa ții, în
calitatea sa de principal serviciu de informa ții al României specializat în
domeniul informa țiilor privitoare la siguran ța națională, eficien ța
activităților de colaborare cu structurile specializate în combaterea
corupției fiind legat ă de rezultatele ob ținute în documentarea unor
cazuri importante de corup ție. De asemenea, exist ă obligativitatea
legală de sesizare a organelor judiciare și responsabilit ăți specifice ale
unităților din MAI.
Totuși, ar trebui stabilite proceduri clare de colaborare între DNA și
toate celelalte structuri cu atribu ții în lupta anticorup ție. De exemplu, în
materia intercept ărilor și înregistr ărilor audio-video , deși art. 912
C.proc.pen. prevede c ă ele sunt atributul procurorului sau, prin dele-
gare din partea lui, ale organului de cercetare penal ă, în practic ă ele se

361 Serviciul Român de Informa ții (SRI) este institu ția Statului Român cu atribu ții în
domeniul culegerii și valorific ării informa țiilor relevante pentru securitatea na țională a
României.
362 Art. 14 (1) Persoanele cu atribu ții de control sunt obligate s ă sesizeze Direc ția Națională
Anticorup ție cu privire la orice date sau informa ții din care rezult ă că s-a săvârșit una
dintre infrac țiunile atribuite prin prezenta ordonan ță de urgen ță în competen ța Direcției
Naționale Anticorup ție. (2) Persoanele cu atribu ții de control sunt obligate ca în cursul
efectuării actului de control, în situa țiile prev ăzute la alin. (1), s ă procedeze la asi-
gurarea și conservarea urmelor infrac țiunii, a corpurilor delicte și a oricăror mijloace de
probă ce pot servi organelor de urm ărire penal ă. (3) Serviciile și organele specializate
în culegerea și prelucrarea informa țiilor au obliga ția de a pune la dispozi ție Direc ției
Naționale Anticorup ție, de îndat ă, datele și informa țiile deținute în leg ătură cu săvâr-
șirea infrac țiunilor privitoare la corup ție. (4) Serviciile și organele specializate în
culegerea și prelucrarea informa țiilor, la cererea procurorului șef al Direc ției Naționale
Anticorup ție sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispozi ție
datele și informa țiile prev ăzute la alin. (3), neprelucrate. (5) Nerespectarea obliga țiilor
prevăzute la alin. (1) – (4) atrage r ăspunderea juridic ă, potrivit legii.

157 efectueaz ă de SRI pe motiv c ă organele judiciare nu dispun de tehnica
necesar ă.363
Dincolo de impedimentul de natur ă tehnică care poate fi oricând
depășit, se ridic ă două chestiuni în leg ătură cu modul de efectuare a
acestor intercept ări. În primul rând, nu ar trebui permis ă implicarea în
procedurile penale a unui organism din afara celor reglementate în mod expres prin lege. Dup ă părerea noastr ă, este evident c ă atribuția de
interceptare, înregistrare și redare a convorbirilor trebuie s ă aparțină
exclusiv poli ției judiciare. În al doilea rând, în România, autenticitatea
înregistr ărilor efectuate se poate stabili doar de exper ții audio-video din
cadrul Institutelor de Criminalistic ă ale SRI, MAI sau Ministerului Justi-
ției. Dar, pe de o parte, nu exist ă posibilitatea de a participa efectiv la
expertiz ă a unui expert-parte
364, iar pe de alt ă parte exper ții oficiali,
din cadrul unor institu ții aparținând statului, nu prezint ă garanțiile de
independen ță impuse de standardele interna ționale în materie365.
Cu toate acestea, sunt diverse institu ții din sistemul juridic care au
adevărate baze de informa ții despre înc ălcări ale legii de c ătre perso-
nalul din justi ție care nu sunt valorificate. Ne referim aici la plângerile
adresate de popula ție către CSM și alte autorit ăți, cererile de str ămu-
tare a dosarelor adresate ICCJ (care, dup ă soluționare, sunt depozitate
într-o arhiv ă special ă), reclama țiile adresate șefilor de institu ții și
cererile de recuzare a unor magistra ți. Toate acestea con țin date cu
privire la pretinse abuzuri și greșeli ale magistra ților, dar uneori sunt
semnalate și posibile acte de corup ție, însă nu exist ă înrădăcinată

363 „Atât DNA, DIICOT, cât și alte unit ăți ale Ministerului Public nu de țin aparatur ă tehnică
de interceptare a comunica țiilor. La acest moment, nicio structur ă a Ministerului Public
nu deține aparatur ă pentru interceptarea convorbirilo r” (procurorul general al României,
Codruța Kovesi, Mediafax, 27.07.2007). ”Atât DNA, cât și Poliția utilizeaz ă pentru
interceptarea convorbirilor telefonice logist ica SRI. Ce poate face DNA este de regul ă
interceptarea mediului ambiant ” (procurorul- șe f a l D N A , D a n i e l M o r a r , M e d i a f a x ,
4.02.2009).
364 Experții autoriza ți, numiți de organele judiciare, la cererea p ărților, particip ă personal la
efectuarea expertizelor prin observa ții cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau
completarea acestuia, verificarea și completarea materialului necesar pentru efectuarea
expertizei, precum și prin obiec ții la raportul de expertiz ă, adresate organului judiciar
(art. 7 din OG nr.75/2000 privind autorizarea exper ților criminali ști). Prin urmare, ei nu
efectueaz ă personal expertiza, ci aceasta este monopolul expertului oficial. Or, în cazul
Mirilashvili vs. Rusia , CEDO a constatat în 2008 faptul c ă expertului p ărții i s-a permis
doar să exprime opinii cu privire la concluziile exper ților desemna ți de organele
judiciare s ă efectueze expertiza, ceea ce încalc ă principiul egalit ății armelor și
procesului echitabil.
365 Datorit ă existen ței actualului sistem care consacr ă monopolul statului în domeniul
expertizelor criminalistice, România a fost deja sanc ționată de CEDO, prin hot ărârea
dată în cauza Dumitru Popescu v. România din 2007: CEDO a constatat lipsa de
independen ță a autorit ăților care ar fi putut s ă ateste realitatea și fiabilitatea unor
probe, Curtea apreciind c ă este necesar ă existen ța unei autorit ăți private independente
de cea care a produs probele. Alte decizii ale CEDO prin care se consacr ă necesitatea
independen ței expertului sunt: cele pronun țate în cauzele Bonich vs. Austria (1986),
Kostovski vs. Olanda (1989), P.S. vs. Germania (2001), Taal vs. Estonia (2005), Bonev
vs. Bulgaria (2006), Krasniki vs. Cehia (2006), Pello vs. Estonia (2007), Prepeli ță vs.
Moldova (2008), Mirilashvili vs. Rusia (2008), A.L. vs. Finlanda (2009).

158practica sesiz ării parchetului de c ătre organul competent în solu țio-
narea acestora.
În fine, colaborarea cu Oficiul Na țional de Prevenire și Combatere a
Spălării Banilor, cu Garda Financiar ă, Agenția Națională de Integritate
și Curtea de Conturi ni se par, de asemenea, esen țiale.
5.3. Urm ărirea abaterilor
În aceast ă secțiune ne vom referi în special la efectuarea anchetelor
penale cu privire la cauzele de corup ție.
a. O condi ție a impar țialității și profesionalismului anchetelor penale
este ca organul de urm ărire în materia infrac țiunilor de corup ție să fie
independent din punct de vedere institu țional, financiar și politic.
Cel mai important pas din istoria recent ă a luptei împotriva corup ției
l-a constituit înfiin țarea Direcției Naționale Anticorup ție, ca structur ă
judiciară specializat ă de combatere a corup ției prin mijloace penale și a
Agenției Naționale de Integritate pentru prevenirea
și combaterea
corupției prin mijloace administrative. Trebuie apoi urm ărită întărirea
capacității DNA (competent ă î n c e e a c e p r i v e ște marea corup ție) și a
celorlalte parchete (pentru rezolvarea celorlalte cauze de corup ție). Cu
mențiunea că multe din propuneri se aplic ă în mod corespunz ător pentru
ANI, credem c ă pentru înt ărirea acestei capacit ăți sunt necesare:
– recrutarea procurorilor anticorup ție: din cauza crizei de resurse
umane din sistem, recrutarea procurorilor pentru DNA s-a f ăcut și din
rândul procurorilor f ără suficient ă experien ță, singurul interes al aces-
tora fiind unul de natur ă financiar ă; pentru parchetele ordinare, trebuie
desemna ți anumiți procurori care s ă soluționeze cauzele de corup ție;
– pregătirea de specialitate: în afara de specializarea pe corup ție, se
impune și specializare pe criminalitate economico-financiar ă și chiar pe
crimă organizat ă (căci, în caz de conexare a cauzelor, competen ța
revine DNA), dar evident nu trebuie ocolit ă continua preg ătire în
domeniul procedurii penale; procurorii specializa ți pe anticorup ție din
cadrul parchetelor ordinare trebuie s ă intre în re țeaua de preg ătire a
procurorilor din cadrul DNA. Dincolo de însu șirea exemplar ă a dispo-
zițiilor legale, trebuie alc ătuite Ghiduri de bune practici ale procurorilor
DNA366 și ale inspectorilor ANI pentru a le ghida activitatea în cazuri
concrete, care ar trebuie s ă conțină descrierea unor proceduri, metode
și tehnici de desf ășurare a anchetelor în diferite stadii ale acestora și
de înlăturare a unor impedimente ap ărute pe parcurs;

366 În Raportul intermediar al Comisiei Europene privind progresele României , din februarie
2009, se men ționează: „Procurorul General a adoptat un set de m ăsuri pentru a cre ște
eficiența parchetelor locale în cazurile de corup ție. Aceste m ăsuri au inclus o analiz ă a
cazurilor relevante de punere sub acuzare, instrumentate între 2007 și 2008, un
manual de cele mai bune practici aplicabile anchetelor privind cazurile de corup ție și de
strategii locale de combatere a corup ției, elaborat de c ătre toate cele 41 de parchete
regionale”.

159 – evaluarea temeinic ă a procurorilor: aceasta trebuie s ă presupun ă
inclusiv teste de integritate, rezisten ța la presiuni și efort prelungit;
– independen ța reală a procurorilor: trebuie l ămurite raporturile cu
șeful ierarhic (de exemplu, de stabilit criterii clare dup ă care un anumit
dosar se repartizeaz ă unui procuror, care sunt situa țiile când un
procuror poate fi înlocuit în timpul unei anchete sau în ce condi ții
procurorul ierarhic superior poat e prelua dosare de la un parchet
inferior) și cu ministrul justi ției (în Constitu ția României înc ă se
prevede c ă Ministerul Public î și desfășoară activitatea sub autoritatea
ministrului, pe care noi nu o vedem decât de natur ă administrativ ă);
– asigurarea de resurse suficiente: DNA trebuie s ă aibă resurse
necesare achizi ționării propriului echipament de interceptare și sume
de bani pentru folosirea în flagrante; de asemenea, resursele umane sunt esen țiale, de la încadrarea num ărului suficient de procurori și
ofițeri de poli ție judiciar ă, până la personalul tehnic;
– îmbun ătățirea sistemului informatic al DNA care s ă permită pe de
o parte accesul la alte baze de date (cum ar fi Registrul Comer țului,
ANI), pân ă la dezvoltarea propriei bazei de date statistice (de
exemplu, în prezent, nicio institu ț
ie a statului nu poate oferi o sta-
tistică a faptelor de corup ție comise de personalul din sistemul juridic
și sancționate);
– prezentarea de c ătre DNA în fa ța Parlamentului a unui raport
anual privind rezultatele combaterii corup ției la nivel înalt, cu scopul de
a sensibiliza opinia public ă și autorit ățile țării cu privire la stadiul corup-
ției, a necesit ății luptei împotriva corup ției și a înlăturării greut ăților
întâmpinate.

b. Nu poate sc ăpa analizei noastre poliția judiciar ă ca organ de
cercetare penal ă. Este esen țial pentru temeinicia anchetelor s ă se
asigure independen ța acestei structuri de sistemul Ministerului de
Interne și trecerea ei în componen ța exclusiv ă a parchetelor.
În momentul de fa ță, doar DNA are propriul corp de poli ție judiciar ă,
alcătuit din lucr ători de poli ție detașați de la MAI367, pe când celelalte

367 Art. 10 din OUG nr. 43/2002: „(1) În scopul efectu ării cu celeritate și în mod temeinic a
activităților de descoperire și de urm ărire a infrac țiunilor de corup ție, în cadrul Direc ției
Naționale Anticorup ție funcționează ofițeri de poli ție, constituind poli ția judiciar ă a
Direcției Naționale Anticorup ție. (2) Ofi țerii și agenții de poli ție judiciar ă, prevăzuți la
alin. (1) î și desfășoară activitatea numai în cadrul Direc ției Naționale Anticorup ție, sub
autoritatea exclusiv ă a procurorului șef al acestei direc ții. (3) Ofi țerii și agenții de poli ție
judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penal ă dispuse de procurorii
Direcției Naționale Anticorup ție. Ofițerii și agenții de poli ție judiciar ă își desfășoară
activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului. (4) Dispo-
zițiile procurorilor din Direc ția Națională Anticorup ție sunt obligatorii pentru ofi țerii de
poliție judiciar ă prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofi țerii de poli ție judiciar ă din
dispoziția scris ă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia. (5) Deta șarea
ofițerilor și a agen ților de poli ție judiciar ă în cadrul Direc ției Naționale Anticorup ție se
face la propunerea nominal ă a procurorului șef al Direc ției Naționale Anticorup ție, prin
ordin al ministrului administra ției și internelor, iar numirea acestora în func ții se face
prin ordin al procurorului șef al acestei direc ții.”

160unități de parchet lucreaz ă cu poli ția judiciar ă aflată în structura
MAI368. În desf ășurarea celorlalte activit ăți profesionale decât cele
conduse și controlate, potrivit legii, de c ătre procuror, poli țiștii din
cadrul poli ției judiciare se subordoneaz ă ofițerilor ierarhici numi ți
potrivit normelor de competen ță aprobate prin ordin al ministrului
administra ției și internelor.

Sub acest aspect, reamintim c ă justiția italian ă a fost capabil ă de a realiza
operațiunea Mâini curate (Mani pulite) în anii `90 tocmai datorit ă indepen-
denței Parchetului, ai c ărui membri, în Italia au statutul judec ătorului de
scaun, precum și datorit ă activității ofițerilor de poli ție judiciar ă detașați în
cadrul autorit ății judiciare și subordona ți doar Ministerului Public. Opera-
țiunea Mâini curate a vizat mai mult de 5000 de persoane, pre ședinți de
consilii, numero și miniștri, 250 de parlamentari, 100 de membri ai poli ției
economice, judec ători și reprezentan ți ai partidelor politice.

c. Potrivit oric ăror studii în domeniul anticorup ției, succesul unei
campanii de lupt ă împotriva corup ției ar fi consacrat prin prinderea
unor „pești mari”, adică a unor persoane cu un anumit statut ierarhic.
Limitându-ne la mediul juridic de la noi, ar ătăm că până în prezent au
fost trimi și în judecat ă procurori chiar de la Parchetul de pe lâng ă ICCJ
și au fost condamna ți definitiv judec ători de la instan țele superioare,
inclusiv cu func ții de conducere, iar de la ICCJ a fost condamnat un
magistrat asistent. Din nefericire, cazurile solu ționate definitiv nu au
fost suficient de popularizate și, în orice caz, nu în rândul personalului
instanțelor și parchetelor. A șadar, trebuie aten ționat puternic
personalul din sistem, dar și popula ția, că sistemul însu și e decis s ă
sancționeze cazurile de abuz de orice fel. Pe lâng ă încuno ștințarea
publică cu privire la succesul în lupta anticorup ție, astfel de semnale
vor arăta că personalul onest dore ște înlăturarea din sistem a colegilor
neintegri, ceea ce va m ări încrederea în justi ție și va încuraja rapor-
tarea infrac țiunilor și corupției de c ătre publicul care vede deja, astfel,
rezultate concrete.

368 A se vedea Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poli ției judiciare ,
publicat ă în M.Of. nr. 869 din 23.09.2004. Poli ția judiciar ă este organizat ă și funcțio-
nează în cadrul structurilor specializate ale Ministerului Administra ției și Internelor.
Organele de cercetare ale poli ției judiciare sunt organizate și funcționează în structura
Inspectoratului General al Poli ției Române, Inspectoratului General al Poli ției de
Frontier ă Române și a unit ăților teritoriale ale acestora. Organele de cercetare ale
poliției judiciare î și desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul
procurorului, fiind obligate s ă ducă la îndeplinire dispozi țiile acestuia. Șefii ierarhici pot
da polițiștilor care fac parte din poli ția judiciar ă dispozi ții și îndrum ări în efectuarea
activităților de constatare a infrac țiunilor și de strângere a datelor în vederea identi-
ficării autorilor infrac țiunilor și începerii urm ăririi penale. Organele ierarhic superioare
ale polițiștilor care fac parte din poli ția judiciar ă nu pot s ă dea îndrum ări sau dispozi ții
privind cercetarea penal ă, procurorul fiind singurul competent în acest sens. Lucr ătorii
de poliție judiciar ă din structurile teritoriale î și îndeplinesc atribu țiile, în mod nemijlocit,
sub autoritatea și controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lâng ă judecătorii și
tribunale, corespunz ător arond ării acestora.

161 Raportul Global asupra Corup ției din 2007 al Transparency International este
consacrat corup ției din justi ție. Raportul a fost dedicat Anei Cecilia
Magallanes Cortez, magistrat de anchet ă care a coordonat arestarea unor
personalit ăți din justi ția peruana, incluzându-l pe propriul s ău șef, fost
procuror federal, mai mul ți judecători ai Cur ții Supreme precum și procurori
sau judec ători de la diferite niveluri de jurisdic ție. Ana Cecilia Magallanes
Cortez a devenit modelul unei întregi genera ții de judec ători și procurori în
America Latin ă.

d. Pentru desf ășurarea anchetelor penale sau ne-penale, este obli-
gatorie eliminarea oric ăror filtre procedurale . Până în 2004, pentru
punerea începerea urm ăririi penale, punerea în mi șcare a ac țiunii
penale, arestarea sau trimiterea în judecat ă a unui magistrat era
nevoie de avizul Ministrului Justi ției. Existen ța acestui filtru admi-
nistrativ, discre ționar făcea ca anumite anchete penale s ă nu poat ă fi
desfășurate. De asemenea, ministrul d ădea acest aviz pentru cerce-
tarea executorilor judec ătorești și a notarilor publici.
Un asemenea filtru procedural mai de ține astăzi CSM încă în dou ă
situații: secția CSM este cea care încuviin țează perchezi ția, reținerea
sau arestarea preventiv ă a magistra ților (art. 42 din Legea
nr. 317/2004 privind CSM), respectiv Plenul CSM este cel care dispune efectuarea cercet ării prealabile în vederea exercit ării acțiunii
disciplinare fa ță de chiar unul dintre membrii CSM, în condi țiile în care
pentru restul magistra ților aceste cercet ări prealabile se dispun chiar
de comisia de disciplin ă alcătuită din inspectori (art. 54 ș
i 46 din Legea
nr. 317/2004). Nici legea, nici Regulamentul CSM nu detaliaz ă însă
motivele pentru care trebuie luate aceste dispozi ții, ceea ce în primul
caz poate îngreuna urm ărirea penal ă împotriva magistratului și
obținerea mijloacelor de prob ă, iar în al doilea caz împiedica sanc țio-
narea disciplinar ă a membrului CSM.
e. De asemenea, trebuie înl ăturate și barierele procedurale . Astfel,
în legătură cu modul de desf ășurare a proceselor penale, men ționăm
necesitatea pentru judec ători de a avea autoriza ție ORNIIS
369 eliberat ă
pentru acces la informa ții naționale clasificate, atunci când dosarele
conțin astfel de informa ții. Or, cum unele cazuri de corup ție pot implica
și alte infrac țiuni, inclusiv din cele care vizeaz ă siguran ța națională,
pentru care se cere aceast ă autoriza ție, în ipoteza în care judec ătorul
nu a solicitat aceasta sau dac ă SRI nu a fost de acord cu autorizarea,

369 Oficiul Registrului Na țional al Informa țiilor Secrete de Stat, www.orniss.ro. Autoriza ția
de acces la informa ții clasificate este un document eliberat cu avizul institu țiilor
abilitate, de conduc ătorul persoanei juridice de ținătoare de astfel de informa ții, prin
care se confirm ă că, în exercitarea atribu țiilor profesionale, posesorul acestuia poate
avea acces la informa ții secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit
principiului necesit ății de a cunoa ște (HG nr. 585/2002, art. 3).

162se împiedic ă cercetarea cauzelor de corup ție de c ătre un anumit
judecător specializat.370
Opinia noastr ă este că necesitatea acestei autoriz ări afecteaz ă grav
pe de o parte independen ța judec ătorului, întrucât se decide de o
autoritate administrativ ă dacă el are sau nu capacitatea de a solu ționa
un anumit tip de cauze putându-se ajunge la situa ția când unii
judecători să fie „ale și” și alții înlăturați de la judecata acestora, iar pe
de altă parte este afectat însu și caracterul echitabil al procesului,
întrucât nici p ărțile și, de regul ă, nici avoca ții acestora nu de țin o ase-
menea autoriza ție, ceea ce le împiedic ă să consulte probele de la dosar.
f. Urmărirea penal ă și, în general, desf ășurarea procesului penal
poate fi afectat ă și de existen ța unor termene de prescrip ție a răspun-
derii penale prea scurte. De aceea, legiuitorul trebuie s ă adapteze
aceste termene la condi țiile concrete de anchet ă și să opteze fie pentru
fixarea unor maxime ale pedepsei mai ridicate (c
ăci termenele de
prescrip ție se calculeaz ă în func ție de maximul pedepsei legale), fie
pentru instituirea unor termene speciale în cazul infrac țiunilor de corup-
ție. În acest sens, art. 29 din Conven ția ONU împotriva corup ției prevede
necesitatea reglement ării unui termen lung de prescrip ție pentru infrac-
țiunile de corup ție și un termen mai lung sau suspendarea prescrip ției
atunci când autorul prezumat al infrac țiunii s-a sustras justi ției.
g. Așa cum am men ționat, infrac țiunile de corup ție sunt greu
perceptibile, de regul ă se comit f ără martori, iar mijloacele obi șnuite de
strângere a informa țiilor și de valorificare a probelor nu sunt suficiente.
De aceea, sunt necesare tehnici moderne de investiga ție pentru a
facilita strângerea de probe: ne referim la intercept ări ale convorbirilor
chiar în faze incipiente ale anchetei, accesul la sisteme informatice, punerea sub supraveghere a conturilor bancare, folosirea investiga-torilor sub acoperire, a informatorilor și colaboratorilor poli ției judiciare,
efectuarea livr ărilor supravegheate etc. Pentru acestea din urm ă,
subliniem necesitatea controlului temeinic al modului de folosire a fondurilor publice pentru asigurarea infiltr ării agentului acoperit sau a
cantităților de droguri introduse la vam ă, pentru a împiedica alian țele
necinstite dintre procurori și agenții sub acoperire. Tot în acest context
amintim c ă, pentru a evita scurgerile de informa ții mai ales când
suspecții fac parte din acela
și sistem cu anchetatorii, e indicat ca

370 Și în alte state se reg ăsesc astfel de bariere procedurale. Astfel, Fran ța a creat un pol
financiar la Paris în timpul anilor 1990 al ături de institu ții inter-regionale specializate,
prin legea din 9 martie 2004. Legea nu a dat totu și poliției și parchetului o autonomie
suficient ă pentru a reac ționa eficient în cazurile de corup ție. Solu ția de clasare, în
septembrie 2008 a dosarului Fregate pentru Taiwan, este emblematic ă pentru aceast ă
slăbiciune a legii. Cu toate c ă în dosarul men ționat au fost încasa ți 350 milioane de euro
de către cei pu și sub acuzare, autorit ățile politice, invocând întotdeauna secretul de
stat, au interzis judec ătorilor accesul la probe (a se vedea Eric Alt, Justiția penal ă în
combaterea infrac țiunilor economice și financiare, în revista CSM Justiția în actualitate,
nr. 3/2008, p. 43).

163 decizia de re ținere sau de perchezi ție să fie luat ă într-un cerc cât mai
restrâns de persoane, iar dac ă se impune s ă se foloseasc ă agenți din
alte unit ăți teritoriale pentru aducerea lor la îndeplinire.
Mai arătăm că, potrivit practicii CEDO, utilizarea metodelor speciale
de investiga ție – mai ales tehnicile sub acoperire – nu poate înc ălca
dreptul la un proces echitabil. Or , când agentul sub acoperire face
parte din for țele de poli ție și instigă un magistrat în a lua mit ă, activi-
tatea de determinare a acestuia cu scopul de a comite o infrac țiune și
de a ob ține probe necesare investig ării infrac țiunii încalc ă art. 6 para. 1
din Conven ția European ă privind Drepturile Omului atunci când nu
există niciun indiciu care s ă permită concluzia c ă infracțiunea ar fi fost
săvârșită fără interven ția polițiștilor.371
h. Sub aspect probatoriu, credem c ă se poate gândi o inversare a
sarcinii probei . Infracțiunile de corup ție sunt, în general, sanc ționate cu
pedepse severe, situa ți e î n c a r e e s t e a d m i s i b i l ă obligarea suspectului
de a-și proba nevinov ăția cu privire la provenien ța licită a bunurilor și
valorilor pe care le de ține.
372

În Fran ța, codul penal a fost modificat în martie 2007 în conformitate cu
Decizia-cadru privind confiscarea produselor, instrumentelor și bunurilor
conexe unor infrac țiuni (2005/212/JAI): “Art. 2 – Fiecare Stat Membru va
adopta m ăsurile necesare pentru a face posibil ă confiscarea, în tot sau în
parte, a instrumentelor și bunurilor conexe unei infrac țiuni pedepsite cu
închisoare mai mare de un an, sau a bunurilor a c ăror valoare corespunde
valorii acestora”). Modific ările au extins posibilitatea de a confisca produsele
oricărei infrac țiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 2 ani astfel încât,
pentru infrac țiunile grave (infrac țiuni la regimul drogurilor, traficul de
persoane, crima organizat ă, spălarea banilor), bunurile s ă poată fi confiscate
indiferent dac ă au fost dobândite în mod licit sau în urma s ăvârșirii unei
infracțiuni. De asemenea, noua lege stipuleaz ă că bunurile pot fi confiscate
dacă originea acestora nu poate fi dovedit ă, dacă infracțiunea a generat
profit pentru infractor și dacă pedeapsa pentru infrac țiunea respectiv ă este
închisoarea mai mare de 5 ani. De vreme ce infrac țiunile de corup ție comise
de către demnitarii publici sunt pedepsite în Fran ța cu o pedeaps ă cu
închisoarea mai mare de 10 ani, sarcina probei este inversat ă astfel încât ea
nu revine acuz ării ci ap ărării, care trebuie s ă justifice provenien ța licită a
profitului în cazurile în care un beneficiu direct sau indirect a fost ob ținut.
Întrucât acest mecanism presupune o excep ție de la prezum ția de
nevinov ăție, trebuie s ă ofere garan țiile că pedeapsa cu închisoarea pentru
infracțiunea comis ă este mai mare de 5 ani și că învinuitului i se permite s ă
prezinte probele care s ă resping ă acuzațiile de dobândire ilicit ă a bunurilor.
Același principiu al invers ării sarcinii probei se aplic ă și în cauzele în care
individul are un stil de via ță care nu poate fi justificat prin veniturile

371 CEDO, Ramanauskas vs. Lituania , hotărârea din 05.02.2008.
372 Inversarea probei opereaz ă, spre exemplu, sub inciden ța art. 5 pct. 7 din Conven ția
Națiunilor Unite din 20 decembrie 1988 privind combaterea traficului ilegal de narcotice
și substan țe psihotrope , pentru a demonstra originea bunurilor ce se doresc a fi
confiscate cu privire la care exist ă suspiciuni c ă provin din trafic de droguri și substan țe
psihotrope.

164declarate, cu atât mai mult în situa ția în care frecventeaz ă cercuri de
infractori (trafican ți de droguri etc.). Pentru aplicarea acestor proceduri,
instanțele franceze sunt preocupate de respectarea anumitor norme interna-
ționale și europene, specializarea judec ătorilor în aceste tipuri de cauze este
încurajat ă și accesul la informa ția relevant ă (documente fiscale, imobiliare
etc.) este facilitat.373

Desigur, în sistemul nostru de drept se pune problema compatibilit ății
acestei excep ții de la prezum ția de nevinov ăție cu dispozi ția cuprins ă în
art. 44 alin. 8 din Constitu ția României potrivit c ăreia „ averea dobândit ă
licit nu poate fi confiscat ă. Caracterul licit al dobândirii se prezum ă.”
Credem c ă interpretarea acestei norme în sensul ar ătat de noi e
susținută de dou ă reglement ări din actuala legisla ție.
În primul rând, ne referim la art. 10 din Codul de procedur ă fiscală
care reglementeaz ă „Obliga ția de cooperare: (1) Contribuabilul este
obligat s ă coopereze cu organele fiscale în vederea determin ării stării
de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de c ătre acesta, în
întregime, conform realit ății, și prin indicarea mijloacelor doveditoare
care îi sunt cunoscute. (2) Contribuabilul este obligat s ă întreprind ă
măsurile în vederea procur ării mijloacelor doveditoare necesare, prin
utilizarea tuturor posibilit ăților juridice și efective ce îi stau la dispo-
ziție”. Este evident c ă astfel este reglementat ă sarcina contribuabilului
de a proba starea fiscal ă.
În al doilea rând, ne referim la recenta reglementare din Legea ANI
nr. 144/2007. Astfel, potrivit art. 4 alin. 3, dac ă în urma compar ării
datelor din declara ții, respectiv a analiz ării documentelor suplimentare
primite, inspectorul de integritate constat ă că există o diferen ță vădită
(adică o diferen ță de cel pu țin 10.000 euro) între averea dobândit ă pe
parcursul exercit ării funcției și veniturile realizate în aceea și perioad ă,
verifică dacă diferen ța vădită este justificat ă, iar în cazul în care
inspectorul de integritate constat ă că diferen ța nu este justificat ă, sesi-
zează instanța competent ă pentru stabilirea p ărții de avere dobândit ă
sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a c ărui
confiscare o solicit ă.374 Instan ța porne ște la judecarea cauzei de la
probele administrate în fa ța inspectorilor, putând încuviin ța probe noi
dacă părțile solicit ă aceasta. Dac ă se constat ă că dobândirea unor
bunuri anume determinate sau a unei cote-p ărți dintr-un bun nu este
justificat ă, c u r t e a d e a p e l v a h o t ărî fie confiscarea bunurilor sau a
cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egal ă cu valoarea
bunului, stab ilită de instan ță pe baz ă de expertiz ă. În cazul oblig ării la
plata contravalorii bunului, instan ța va stabili și termenul de plat ă. În

373 Extras din rezumatul discu țiilor din cadrul seminarului “ Corupția la nivel înalt și
sancțiunile aplicate de instan ță”, Bucure ști, 2007, la www.csm1909.ro/csm/lin-
kuri/28_01_2008__13794_ro.pdf.
374 Legea nr. 144/2007 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea Agen ției Naționale
de Integritate , publicat ă în M.Of. nr. 359 din 25.05.2007, cu modific ările și complet ările
aduse prin OUG nr. 49/2007 aprobat ă prin Legea nr. 94/2008 și prin OUG nr. 138/2007
aprobat ă prin Legea nr. 105/2008.

165 cazul în care se constat ă că provenien ța bunurilor este justificat ă,
instanța hotărăște închiderea dosarului.375
Or, cum depunerea declara ției de avere este obligatorie prin lege,
iar documentele suplimentare trebuie depus ă d e p a r t e a v i z a t ă la
solicitarea inspectorului, și cum în fa ța instan ței nu trebuie adminis-
trate obligatoriu alte probe, hot ărârea putându-se pronun ța doar în
temeiul constat ărilor inspectorilor de integritate ce au la baz ă susți-
nerilor persoanei în cauz ă, rezultă că aceasta este cea care trebuie s ă
dovedeasc ă că a obținut averea în mod licit.
5.4. Sanc ționarea corup ției
Sancționarea faptelor de corup ție și a abuzurilor face obiectul
reglement ărilor răspunderii de natur ă administrativ ă, disciplinar ă, civilă
și penală.
Indiferent de procedura care este urmat ă în func ție de abaterea
comisă, celeritatea acesteia este o cerin ță comun ă. Pentru abaterile
disciplinare și infracțiunile de corup ție, celeritatea presupune îns ă o
exigență aparte. Aceasta pentru c ă
durata mare a procedurilor are
două efecte negative care trebuie comb ătute: pe de o parte, sanc-
țiunea aplicat ă la un interval mare de timp de la comiterea faptei de
corupție nu își mai îndepline ște scopul represiv, iar pe de alt ă parte
slăbește încrederea cet ățeanului, descurajându-l s ă denunțe fapte de
corupție pentru c ă „oricum, nu se întâmpl ă nimic”. De aceea, se pot
prevedea inclusiv durate maxime de desf ășurare a anumitor acte
procedurale.
De asemenea, pentru a asigura o sanc ționare cât mai adecvat ă și
obiectiv ă, având în vedere c ă organul c ăruia îi revine aceast ă atribuție
este din acela și sistem cu autorul abaterii, se impune acordarea unei
competen țe materiale și chiar teritoriale care s ă îndepărteze organul
sancționator de autor. De altfel, și sub legisla ția actual ă judecătorii și
procurorii sunt sanc ționați disciplinar doar de c ătre CSM, organ central
cu sediul în capitala țării; la fel, competen ța de prim ă instanță pentru
judecarea infrac țiunilor revine cur ții de apel (pentru magistra ții de la
nivelul judec ătoriilor și tribunalelor, notarilor, avoca ților, executorilor
judecătorești) sau cur ții supreme (pentru magistra ții de la nivelul
curților de apel și instan ței supreme, membrii CSM, judec ătorii Cur ții
Constitu ționale) – art. 281 și art. 29 C.pen; pentru agen ții de peniten-
ciare, competen ța aparține tribunalelor, pentru ofi țeri curților de apel,
iar pentru infrac țiunile comise de inspectorii generali de penitenciare,
competen ța apar ține ICCJ în prim ă instan ță – art. 60 Legea

375 Art. 17 și 18 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor,
magistra ților, a unor persoane cu func ții de conducere și de control și a func ționarilor
publici , cu modific ările aduse prin Legea 161/2003, prin OUG nr. 24/2004 aprobat ă de
Legea nr. 601/2004 și prin OUG nr. 14/2005.

166nr. 293/2004376. Tot astfel, pentru solu ționarea cererii de confiscare a
unei părți din avere sau a unui bun determinat, competen ța revine
curții de apel în a c ărei circumscrip ție locuie ște persoana verificat ă, în
t i m p c e p e n t r u j u d e c ătorii de la ICCJ, judec ătorii cur ților de apel și
procurorii parche telor de pe lâng ă aceste instan țe, membrii CSM,
judecătorii Cur ții Constitu ționale, competen ța de judecat ă aparține
ICCJ – art. 46 din Legea nr. 144/2007.
Legat de acestea, am identificat unele vulnerabilit ăți, când compe-
tența de a solu ționa un dosar penal implicând personal din sistemul
juridic revine chiar colegilor de serviciu. Astfel, pentru infrac țiunile
comise de agen ții de poli ție din cadrul poli ției judiciare, competen ța
urmăririi penale revine parchetelor de pe lâng ă tribunale, iar pentru
ofițerii de poli ție, competen ța aparține parchetelor de pe lâng ă curțile
de apel (art. 27 din Legea nr. 218/2002377); însă la aceste parchete
activeaz ă chiar procurorii sub a c ăror supraveghere ace ști polițiști
desfășoară în mod curent cercet ările penale. Tot astfel, infrac țiunile
comise de grefierii de la parchete sunt investigate chiar de procurorii
încadrați la acele parchete; judecarea unor infrac țiuni comise de
grefierii de la o instan ță judecătorească, sunt judecate chiar de jude-
cătorii de la acea instan ță. Prin urmare, pentru ca rela țiile de colegia-
litate s ă nu influen țeze obiectivitatea solu ției și pentru p ăstrarea
aparenței de impar țialitate, se impune ca în astfel de situa ții legea s ă
acorde competen ța de solu ționare parchetelor/instan țelor superioare
sau chiar din alt jude ț.
a. Sanc țiuni disciplinare
Anumite fapte comise de persoanele care î și desfășoară activitatea
în mediul juridic pot fi simple abateri de la modul de îndeplinire a unor obligații legale, profesionale, sau doar înc ălcări ale regulilor etice.
Unele abateri disciplinare pot avea leg ătură cu corup ți a ( c u m a r f i
nedenun țarea unei fapte ilicite comis
ă de un coleg ori primirea unor
cadouri), altele s ă fie un indicator al unor suspiciuni de corup ție (nede-
punerea declara ției de avere, nerespectarea regulilor cu privire la
incompatibilit ăți, întârzieri în solu ționarea unor dosare).
Aceste sanc țiuni se aplic ă dacă la momentul finaliz ării acțiunii
disciplinare persoana mai de ține calitatea pe care o avea în momentul
comiterii faptei. Or, în ultimii ani se remarc ă următorul fenomen:
pentru a evita sanc ționarea, persoana vizat ă părăsește profesia chiar în
timpul exercit ării acțiunii disciplinare, prin demisie sau pensionare.

De exemplu, potrivit comunicatul de pres ă din 25.02.2009, CSM a respins,
ca rămasă fără obiect, ac țiunea disciplinar ă împotriva judec ătorului BV ca
urmare a pension ării sale la data de 10.02.2009. Ac țiunea disciplinar ă a fost

376 Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 privind Statutul func ționarilor publici cu statut special
din Administra ția Națională a Penitenciarelor, publicat ă în M.Of. nr. 581 din 30.04.2004.
377 Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poli ției Române , publicat ă în
M.Of. nr. 305 din 9.05.2002, modificat ă prin Legea nr. 281/2003.

167 exercitat ă pentru refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu,
respectiv atitudine nedemn ă față de colegi în timpul exercit ării atribu țiilor de
serviciu. Pensionându-se mai înainte de finalizarea ac țiunii disciplinare,
judecătorul în cauz ă se poate ulterior bucura de toate drepturile unui
judecător integru (indemniza ții de pensionare, pensie serviciu, posibilitatea
reîncadr ării etc.).

De aceea, credem c ă pentru realizarea scopului acestei institu ții, se
impune modificarea legii astfel încât s ă fie posibil ă continuarea ac țiunii
disciplinare și după data eliber ării din func ția de judec ător sau
procuror, iar sanc țiunile care s-ar putea aplica de CSM ar putea fi:
reducerea cuantumului pensiei pe o anumit ă perioad ă de timp, inter-
dicția de reîncadrare în magistratur ă sau într-o alt ă profesie juridic ă pe
durată limitată sau nelimitat ă în timp, suspendarea dreptului la pensie
de serviciu.
De altfel, în art. 145 din Codul penal din 1865, se prevedea c ă dacă
a fost mituit un judec ător sau jurat în cauze criminale pentru a for ța o
hotărâre în favoarea sau în defavo area acuzatului, pedeapsa era
maximul închisorii și pierderea dreptului de a mai fi admis în profesie
pe toată viața, precum și pierderea dreptului la pensie .
În prezent, exist ă o reglementare în sensul celei propuse de noi în
ceea ce prive ște conflictul de interese și incompatibilit ățile. Astfel,
potrivit art. 47 din Legea nr. 144/2007 privind ANI, „(1) fapta per-soanei cu privire la care s-a constatat c ă a emis un act administrativ, a
încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu înc ălcarea obliga țiilor legale privind conflictul de interese
constituie abatere disciplinar ă și se sanc ționează potrivit reglement
ării
aplicabile demnit ății, funcției sau activit ății respective, dac ă fapta nu
întrunește elementele constitutive ale unei infrac țiuni. (2) Persoana
eliberat ă sau destituit ă din func ție este dec ăzută din dreptul de a mai
exercita o func ție sau o demnitate public ă dintre cele prev ăzute la
art. 39378, cu excep ția celor elective, pe o perioad ă de pân ă la 3 ani de
la data eliber ării sau destituirii din func ția sau demnitatea public ă
respectiv ă. Interdic ția se dispune, la solicitarea Agen ției, de c ătre
instanța competent ă (…), ca sanc țiune complementar ă, în cazul
confiscării unei p ărți din averea dobândit ă sau a unui bun determinat
ori în cazul conflictelor de interese. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru

378 Este vorba de categoriile de persoane care au obliga ția declar ării averilor și a intere-
selor, printre care se afl ă și ministrul justi ției, secretarii, subsecretarii de stat și perso-
nalul încadrat la cabinetul demnitarului; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; judecătorii, procurorii, magistra ții-asisten ți, asimila ți acestora, precum și asisten ții
judiciari; personalul auxiliar de specialitate din cadrul instan țelor judec ătorești și par-
chetelor; judec ătorii Cur ții Constitu ționale; membrii Consiliului Na țional de Integritate,
precum și președintele și vicepre ședintele Agen ției Naționale de Integritate; persoanele
cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut
special, care î și desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorit ăților publice centrale ori
locale sau, dup ă caz, în cadrul tuturor institu țiilor publice.

168eliberarea din func ție sau, dup ă caz, constituie abatere disciplinar ă și
se sanc ționează potrivit reglement ării aplicabile demnit ății, funcției sau
activității respective. (4) Dac ă persoana cercetat ă nu mai ocup ă o
funcție sau o demnitate public ă dintre cele prev ăzute la art. 39 la data
rămânerii definitive a actului de constatare, aceasta este decăzută din
dreptul de a mai ocupa o func ție sau o demnitate public ă dintre cele
prevăzute de lege, cu excep ția celor elective, pe o perioad ă de 3 ani de
la data r ămânerii definitive a actului de constatare. Interdic ția se dis-
pune, la solicitarea Agen ției, de c ătre instan ța competent ă (…), ca
sancțiune complementar ă, în cazul confisc ării unei p ărți din averea
dobândit ă sau a unui bun determinat ori în cazul conflictelor de inte-
rese” ( s.ns).
b. Sanc țiuni penale
Corupția este pedepsit ă din cele mai vechi timpuri. În legisla ț
iile
antice, corup ția judec ătorilor se sanc ționa cu confiscarea bunurilor
(India), cu biciuirea (statul evreu) sau cu moartea prin crucificare (Persia). Legile romane prevedeau obliga ția judec ătorilor și avocaților
de a presta gratuit serviciile lor, iar b unurile date ca mit ă nășteau
dreptul la o ac țiune în restituire c ătre corup ător. Apoi a fost introdus ă
pedeapsa pecuniar ă a dublului valorii folosului primit, pierderea
drepturilor de a ocupa func ții. Ulterior se face o diferen țiere între mita
primită în cauzele civile, când pedeapsa era amenda dubl ă sau tripl ă
față de folos, și mita primit ă în cauzele penale care erau sanc ționate
prin confiscarea bunului și exilul.
379
În prezent, standardele în privin ța sancționării faptelor de corup ție
sunt stabilite de art. 30 din Conven ția ONU împotriva corup ției, care
impune ca s ăvârșirea unei infrac țiuni de corup ție să fie pasibil ă de
sancțiuni care țin seama de gravitatea acestei infrac țiuni. Acela și
criteriu trebuie avut în vedere atunci când se examineaz ă eventuali-
tatea unei eliber ări condi ționate a persoanele recunoscute ca vinovate
pentru aceste infrac țiuni. Ca sanc țiune complementar ă, Conven ția
prevede necesitatea reglement ării unei proceduri care s ă permită decă-
derea, prin hot ărâre judec ătorească sau printr-un alt mijloc corespun-
zător, pentru o anumit ă durată fixată, a persoanelor recunoscute
vinovate de infrac țiunile prev ăzute în prezenta conven ție din dreptul:
a) de a exercita o func ție public ă; și b) de a exercita o func ție într-o
întreprindere al c ărei proprietar este în parte sau majoritar statul.
b.1. Sub aspectul pedepsei principale, legislaț
ia noastr ă satis-
face aceast ă cerință, căci sancțiunile pentru fapte de corup ție sunt
numai închisoarea, iar cuantumul acestora este în general ridicat: 3-12 ani închisoare pentru luare de mit ă, 6 luni-5 ani pentru dare de mit ă,
2-10 ani pentru trafic de influen ță sau pentru cump ărarea influen ței.

379 Pe larg în Vasile Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român , Editura Atlas Lex,
București, 1995, pp. 86-89.

169 Atunci când în actul de corup ție sunt implica ți polițiști, procurori sau
judecători ce solu ționează cauze penale, limitele superioare ale
pedepsei legale sunt mai mari cu doi ani (art. 7 din Legea nr. 78/2000). Îns ă noi nu vedem nicio ra țiune pentru care judec ătorilor
în materie civil ă care comit infrac țiuni de corup ție să nu li se aplice
aceeași majorare a sanc țiunii. Singura diferen țiere ar trebui eventual
să existe numai dac ă judecătorul corupt este chiar unul specializat în
soluționarea cauzelor de corup ție.

În Germania , infracțiunile de corup ție sunt încadrate la capitolul 30 din
Codul Penal – Infrac țiuni de serviciu. Este incriminat ă ca primire de foloase
necuvenite fapta de a accepta s ă i se promit ă sau a primi un folos, pentru
sine sau pentru altul, în vederea îndeplinirii unui act în virtutea func ției sale
Primirea de foloase necuvenite (art. 331) este sanc ționată cu închisoare de
până la 3 ani sau cu amend ă (art. 331). Fapta cunoa ște varianta agravat ă,
în cazul în care subiectul activ al infrac țiunii este un judecător sau judec ător
de arbitraj, variant ă pedepsit ă cu închisoarea pân ă la 5 ani sau amend ă.
Infracțiunea de corup ție (art. 332) are ca element material al con ținutului
constitutiv pretinderea, acceptarea sa u acceptarea promisiunii unui folos,
pentru sine sau pentru altul, pentru c ă a îndeplinit sau îndeplinirea unui act
în virtutea func ției, dar cu înc ălcarea atribu țiilor de serviciu. Fapta de corupție
se sancționează cu închisoarea între 6 luni și 5 ani. În cazurile cu consecin țe
mai puțin grave, se aplic ă pedeapsa cu închisoarea de pân ă la 3 ani sau
amendă. De asemenea, în cazul în care subiectul activ al infrac țiunii este un
judecător sau un judec ător de arbitraj pedeapsa este închisoarea între 1 an și
10 ani. În cazurile cu consecin țe mai pu țin grave, se aplic ă pedeapsa cu
închisoarea între 6 luni și 5 ani. Darea de foloase necuvenite se sanc ționează
cu închisoarea de pân ă la 3 ani sau o amend ă, iar atunci când darea de foloase
necuvenite se adreseaz ă unui judecător pedeapsa este închisoarea de pân ă la
5 ani sau amend ă (art. 333). În ceea ce prive ște darea de mit ă, care se
referă la fapte celui care promite, ofer ă sau dă un folos, pentru sine sau
pentru altul, în vederea îndeplinirii unui act în virtutea func ției sale dar cu
încălcarea atribu țiilor de serviciu (a șadar un act ilegal), pedeapsa este cu
închisoarea între 3 luni și 5 ani, iar varianta agravat ă ( când cel a c ărui
decizie se încearc ă să se influen țeze este un judecător sau judec ător de
arbitraj) pedeapsa este închisoarea între 6 luni și 5 ani (art. 334).
În Finlanda , în cadrul capitolului 16, Infrac țiuni împotriva autorit ăților
publice din Codul penal, se sanc ționează cu amend ă sau închisoare de pân ă
la doi ani infrac țiunea de mită constând în fapta de a promite, oferi sau da
unui oficial public sau în schimbul ac țiunilor întreprinse de un oficial public a
un cadou sau un alt beneficiu destinat acestuia sau altei persoane, gest ce influențează sau este menit s ă influen țeze sau conduce la influen țarea
acțiunilor de serviciu ale oficialului public. Actul grav de mit ă este o variant ă
agravat ă a infrac țiunii de mit ă și este incident ă atunci când prin oferirea de
mită cadoul sau beneficiul au ca scop determinarea persoanei s ă acționeze în
calitatea sa de serviciu, contrar îndatoririlor sale, având ca rezultat un
beneficiu însemnat pentru cel ce ofer ă mita sau pentru o alt ă persoan ă sau o
pierdere sau prejudiciu important adus unei alte persoane sau atunci când valoarea cadoului sau beneficiului este important ă, iar actul de mit ă este
agravat la o evaluare de ansamblu. Actul grav de mit ă se sanc ționează cu
închisoare de la patru luni la patru ani. Infrac țiunile de luare de mit ă sunt
reglementate în cadrul Capitolului 40 – Infrac țiuni săvârșite de persoane ce

170ocupă funcții publice. Luarea de mit ă este sanc ționată cu amend ă sau
închisoare de pân ă la doi ani. Iar luarea de mit ă în circumstan țe agravante,
este sanc ționată cu închisoare de la patru luni la patru ani și la destituirea
din func ție.
În Codul Penal din Suedia , în cadrul capitolului 17, Infrac țiuni care aduc
atingere unor activit ăți de interes public, sunt prev ăzute limitele speciale de
pedeaps ă și conținutul constitutiv al infrac țiunii de dare de mit ă: „Persoana
care dă, oferă sau promite mit ă sau alte foloase materiale necuvenite unui
angajat sau unei alte persoane a șa cum se dispune în Capitolul 20,
Secțiunea 2, pentru îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu, va fi condamnat ă pentru dare de mit ă, iar fapta se va sanc ționa cu
amendă sau închisoare de pân ă la doi ani.” Conform Capitolului 20 faptele
de abuz în serviciu prin care un angajat prime ște, accept ă o promisiune sau
cere mit ă sau o alt ă recompens ă necuvenit ă pentru a- și îndeplini sarcinile de
serviciu, sunt sanc ționate ca luare de mit ă și se pedepsesc cu amend ă sau
închisoare de cel mult 2 ani. Acela și lucru se va aplica și dacă angajatul a
comis fapta înainte de a ob ține postul sau dup ă ce l-a p ărăsit. Dac ă fapta
este grav ă, se impune închisoarea de cel mult 6 ani.
Codul penal din Portugalia consacr ă secțiunea I a capitolului 4 faptelor de
corupție. Conform art. 372 – Corupția pasiv ă în vederea unei fapte ilicite –
funcționarul care singur sau prin persoana interpusa cu consim țământul sau
ratificarea sa, solicit ă sau accept ă, pentru sine sau pentru un ter ț, fără a le fi
datorat, un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, sau promisiunea sa ca și
contrapartid ă a faptei sau omiterii contrare îndatoririlor func ției sale, este
pedepsit cu închisoarea de la 1 la 8 ani. Corupția pasiv ă în vederea unei
fapte licite (art. 373) este pedepsit ă cu închisoarea de pana la 2 ani sau cu
amenda de pana la 240 de zile. Coruperea activ ă pentru comiterea unei
fapte ilicite este sanc ționată cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar
coruperea activ ă pentru comiterea unei fapte licite este sanc ționată cu
închisoare de la închisoarea de pân ă la 6 luni sau cu amenda de pana la 60
de zile (Art. 374).
În Codul Penal din Estonia , în secțiunea referitoare la „Înc ălcarea obliga ției
de a men ține integritatea” este încriminat ă infracțiunea de acceptare de
daruri în art. 293: fapta unui oficial de a accepta promisiunea unui bun sau a altui beneficiu sau care accepta un bun sau alt beneficiu ca r ăsplată pentru
un act îndeplinit sau cu privire la care exist ă motive s ă se cread ă că îl va
îndeplini, sau pentru neîndeplinirea unui astfel de act, profitând de atribu țiile
sale oficiale, se sanc ționează cu amend ă sau închisoare pân ă la 3 ani. Dac ă
fapta este comis ă încă o dată sau prin solicitare de daruri, sanc țiunea este
până la 5 ani închisoare. Dac ă fapta de acceptare este comis ă pentru a
îndeplini sau a nu îndeplini actul, ea constituie luare de mit ă și se sanc țio-
nează cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar în forma agravat ă de la 2 la 10 ani.
Darea de mit ă constă în oferirea sau promisiunea de mit ă și se sanc ționează
cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar dac ă este comis ă a doua oar ă, cu
închisoare de la 2 la 10 ani.
380
La prima vedere, se constat ă că pedepsele pentru corup ție din aceste țări
europene sunt mai mici ca la noi. Este de observat îns ă că în aceste țări
dimensiunile corup ției sunt mult sc ăzute față de țara noastr ă: în raport cu

380 Extras din documentul Poziția Ministerului Justi ției și Libert ăților Cet ățenești privind
articolele din cadrul Proiectului de Cod Penal care au generat dezbateri publice ,
23.03.2009, pe www.just.ro.

171 percepția asupra corup ției, Germania e pe locul 14, Finlanda pe 5, Estonia pe
27, Suedia pe primul loc, Portugalia pe 32, în timp ce România este pe locul
70 (potrivit TI – Indicele de Percep ție a Corup ției pe anul 2008, care a
analizat 180 de state ale lumii). Ordinea este de la statul cel mai pu țin
corupt la statul cel mai corupt.

În țara noastr ă sunt îns ă probleme serioase în privin ța aplicării de
sancțiuni în cazurile concrete. Astfel, atât societatea civil ă, cât și
organismele interna ționale au criticat România în mod constant pentru
că judecătorii aplic ă sancțiuni prea blânde (închisoare c ătre minimul
special sau coborâte sub acesta ori chiar aplicarea amenzii penale, acordarea suspend ării condi ționate a execut ării pedepsei sau sub
supraveghere). Aceast ă atitudine nici m ăcar nu este ceva specific doar
cazurilor ce implic ă persoane din sistemul juridic, ci situa ția se
întâlnește indiferent de calitatea celor implica ți în acte de corup ție.
În anul 2008 au fost pronun țate un num ăr de 63 hot ărâri definitive
de condamnare, privind 97 inculpa ți. Dintre ace știa, față de 28 inculpa ți
s-au aplicat pedepse privative de libertate cuprinse între 1 an si 5 ani
(într-un caz, 9 ani închisoare), fa ță de un num ăr de 42 de inculpa ți s-a
dispus suspendarea condi ționată a execut ării pedepsei cuprinse între
6 luni si 3 ani (într-un caz 3 luni , iar în dou ă cazuri 2 luni
), iar fa ță de
26 inculpa ți suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere,
pedepsele fiind cuprinse între 1 an si 4 ani închisoare. Prin hot ărâri
penale nedefinitive, au fost condamna ți, în anul 2008, un num ăr de 122
inculpați (în 71 de cauze) din care 38 inculpa ți au fost condamna ți la
pedepse privative de libertate, fa ță de 58 inculpa ți s-a dispus suspen-
darea condi ționată a execut ării pedepsei, fa ță de 20 inculpa ți s-a dispus
suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere si 6 inculpa ți au fost
condamna ți la amenzi penale cuprinse între 1000 și 1500 lei .
Așadar, doar aproximativ 29%, deci mai pu țin de o treime, din cei
condamna ți își vor executa pedepsele în deten ție, ceea ce, consideram
noi, nu este de natur ă să aibă un efect descurajator. Prin urmare, în
condițiile în care 58% din persoanele condamnate au primit pedepse
situate la minim sau sub minimul special prev ăzut de lege, 39%
pedepse orientate spre minim și doar 1% pedepse spre maximul spe-
cial, concluzia este c ă și din punctul de vedere al cuantumului pedep-
selor aplicate se observ ă sancționarea blând ă a faptelor de corup ție,
asimilate sau conexe acestora. C e r t e s t e c ă analizele de pân ă acum
relevă o diferen ță între pericolul social abstract al faptelor de corup ție,
determinat de legiuitor prin stabilir ea unor limite ridicate de pedeaps ă
și pericolul social concret recunoscut de instan țele judec ătorești prin
pedepsele mici aplicate.
Procentul mare al solu țiilor schimbate în c ăile de atac (57%),
asociat cu situa țiile în care aceste modific ări sunt substan țiale sau chiar
discrepante, contureaz ă imaginea unei practici judiciare neunitare, în
care criteriile obiective referitoare la valoarea obiectului infrac țiunilor
de corup ție, a prejudiciului cauzat ori a valorii rela țiilor sociale lezate

172prin infrac țiunea comis ă nu au prevalen ța necesar ă. Menținerea unei
tendințe de a considera c ă, prin aplicarea unei sanc țiuni penale,
persoana este exclus ă din rândul func ționarilor publici, ceea ce ar
realiza scopul preventiv al pedepsei, chiar în condi țiile în care pedeapsa
este sub minim sau orientat ă spre minim și este dispus ă suspendarea
executării, nu credem c ă este de natur ă să realizeze scopul procesului
penal în cauzele de corup ție, asimilate ori conexe.381
Opinia avoca ților români exprimat ă în cadrul sondajului Gallup din
ianuarie 2008 este aceea c ă există o major ă discordan ță între
pedepsele aplicate de judec ători și gravitatea infrac țiunilor: astfel, 62%
sunt de p ărere că pedepsele sunt prea blânde în raport cu gravitatea
faptelor, iar 83% sunt de acord c ă adesea judec ătorii dau pedepse prea
aspre pentru infrac țiuni mărunte. De asemenea, 82% din popula ție
cred că pedepsele date de judec ători sunt prea aspre pentru infrac-
țiunile m ărunte, iar 71% cred c ă pentru infrac țiuni grave pedepsele
sunt prea blânde.
Această percep ție relev ă un aspect real și anume lipsa de previzi-
bilitate cu privire la dozarea pedepselor, c ăci nu existen ță criterii clare
de stabilire a pedepselor.

Aceasta a atras critica întemeiat ă a Comisiei Europene în raportul din iunie
2007 cu privire la România: „ aceste pedepse nu au un efect descurajator și
nu își îndeplinesc func ția preventiv ă. În contextul în care durata medie a
pedepsei pentru infrac țiunile de corup ție este de la 1 pân ă la 2 ani de
închisoare, iar executarea pedepsei este suspendat ă condiționat pentru
marea majoritate a condamn ărilor, instan țele nu reu șesc să demonstreze c ă
înțeleg rolul lor esen țial în eforturile de combatere a corup ției în România ”382.
Aceeași critică este reluat ă în raportul din iulie 2008: „ Angajamentul
României fa ță de eradicarea corup ției se reflect ă în etapa premerg ătoare
procesului, dar nu se traduce prin cre șterea num ărului condamn ărilor sau al
sancțiunilor disuasive. Autorit ăților române le revine sarcina de a demonstra
faptul c ă sistemul judiciar func ționează și că anchetele demarate în cazurile
de corup ție duc la arest ări, urm ărire penal ă și, în func ție de hot ărârea
instanței, la condamn ări disuasive și la confiscarea bunurilor”383.

Explicația pentru sanc ționarea prea blând ă a corup ției de către jude-
cători este lipsa unei culturi anticorup ție, a înțelegerii acestui fenomen
și a conștientizării efectelor sale. Unii dintre magistra ți au argumentat
acordarea suspend ării pedepselor în cauzele de corup ție la nivel înalt,

381 Date preluate din Raport privind activitatea desf ășurată de Direc ția Națională Anti-
corupție în anul 2008 , la www.pna.ro/bilant.jsp.
382 Raport al Comisiei c ătre Parlamentul European și Consiliu privind evolu ția măsurilor de
acompaniere în România dup ă aderare , COM (2007) 378 final, 27.06.2007, la
http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/progress_reports_en.htm.
383 Raport al Comisiei c ătre Parlamentul European și Consiliu privind progresele realizate
de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare , COM(2008) 494 final,
23.07.2008, disponibil la http://ec.europa.eu/dgs/secretariat_general/cvm/docs/roma-
nia_report_20080723_ro.pdf. În acest raport, Comisia men ționează de cinci ori pe
parcursul celor șase pagini necesitatea unor pedepse disuasive (descurajatoare) în
materie de corup ție.

173 prin aceea c ă în cazul infrac țiunilor de corup ție pericolul social este mai
puțin semnificativ decât în cazul altor infrac țiuni (tâlh ărie, vătămare
corporal ă etc.); al ții au arătat că până în momentul în care un dosar de
corupție ajunge în instan ță (în urma unei urm ăriri penale de lung ă
durată), o pedeaps ă cu închisoarea nu este justificat ă, pentru c ă
pericolul social nu ar mai fi iminent384. Referindu-ne la infrac țiunile de
corupție, sanc țiunile aplicate de c ătre instan țele de judecat ă sunt în
general mici în compara ție cu cele pentru infrac țiuni comune, cum ar fi
cele patrimoniale, de exemplu.385
Pe lângă măsurile ar ătate pân ă acum, pentru a încuraja sanc ționare
adecvat ă a corup ției, mai ales când în s ăvârșirea ei sunt implica ți chiar
oamenii legii, dar f ără a încălca totodat ă independen ța decizional ă a
judecătorilor în alegerea și dozarea pedepsei în fiecare caz în parte,
sunt posibile dou ă soluții, care nu se exclud una pe cealalt ă.
Una este de natur ă administrativ ă și presupune redactarea unui
instrument de aplicare a pede pselor în cazuri de corup ție, cu scopul de
a limita puterea discre ționară p e c a r e o a r e j u d e c ătorul în individua-
lizarea pedepsei într-un caz concret: acesta poate fi o culegere de
jurispruden ță cu sanc țiuni aplicate de diverse instan țe de rang înalt în
spețe asem ănătoare solu ționate definitiv de-a lungul anilor, sau
efectiv un ghid cum exist ă î n a l t e s t a t e p r i n c a r e s ă li se propun ă
judecătorilor diferite cuantumuri ale pedepselor ce le pot aplica în
funcție de anumite împrejur ări ale cauzelor.386 La stabilirea sanc țiunii,
judecătorul trebuie s ă aibă în vedere nu doar circumstan țele concrete
ale comiterii faptei și personalitatea inculpatului, ci și impactul produs
de comiterea faptei și importan ța locului de munc ă al acuzatului în
momentul comiterii faptei. Astfel, într-un fel poate fi sanc ționată o mită
de 100 RON dat ă unui portar pentru accesul vizitatorilor în spital în
afara orelor de program, și altfel o mit ă de aceea și valoare dat ă unui
judecător pentru a (nu) îndeplini o atribu ție de serviciu. Acela și sistem
de dozare poate fi gândit și în cazul daunelor morale, pentru care azi,
în România, nu exist ă nici criterii de acordare, nici limite, aspecte care
pot avea un efect descurajant as upra celor care ar dori s ă denunțe
fapte de corup ție, în ipoteza c ă cel denun țat l-ar ac ționa în judecat ă
civilă pe denun țător pentru prejudiciu de imagine.

384 Rezumatul discu țiilor din cadrul seminarului “ Corupția la nivel înalt și sancțiunile
aplicate de instan ță”, Bucure ști, 19 noiembrie, 2007, p. 3. Seminarul a fost sus ținut de
ABA/CEELI, cu participarea Institutului Na țional al Magistraturii și au participat 14
judecători de la sec țiile penale ale Tribunalului și Curții de Apel Bucure ști și de la sec ția
penală a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție. Rezumatul este disponibil la
www.csm1909.ro/csm/linkuri/28_01_2008__13794_ro.pdf.
385 Pentru furtul unui sac de cartofi de pe câmp, o femeie a fost condamnat ă definitiv la
1 an închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar – Evenimentul Zilei, 12 feb. 2007,
Justiția cu dou ă fețe, la www.evz.ro/article.php?artid=291833.
386 A se vedea pentru Anglia și Țara Galilor site-ul www.sentencing-guidelines.gov.uk și
pentru Statele Unite ale Americii site-ul www.ussc.gov/guidelin.htm.

174Prin HG nr. 1346/2007 privind aprobarea Planului de ac țiune pentru îndepli-
nirea condi ționalităților din cadrul mecanismului de cooperare și verificare a
progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al
luptei împotriva corup ției, publicat ă în M.Of. nr. 765 din 12.11.2007,
autoritățile române și-au asumat obliga ția de a consolida cadrul legal în
materie printr-o evaluare sub forma unui studiu independent a modului de
individualizare a pedepselor aplicate de instan țe pentru categoriile de infrac-
țiuni din sfera criminalit ății economico-financiare, inclusiv a infrac țiunilor de
corupție, pe baza acestui studiu urmând a fi luate m ăsurile de ordin legislativ
sau institu țional care se impun. Acest studiu trebuia realizat de Ministerul
Justiției până cel mai târziu în luna mai 2008. Dup ă atenționarea României
de către Comisia European ă cu privire la neîndeplinirea acestei obliga ții în
raportul din 23 iulie 2008, obliga ția a fost asumat ă public de CSM. În acest
scop a fost alc ătuit un grup de lucru, format din procurori și judecători,
constituit prin Ordinul ministrului justi ției nr. 2723/C din 21 octombrie 2008.
Până în prezent, acest grup nu și-a finalizat activitatea.

Cealaltă e s t e d e n a t u r ă legislativ ă și presupune regândirea siste-
mului sanc ționator: ținând cont de faptul c ă, cu cât maximumul
pedepsei legale pentru o infrac ți u n e e s t e m a i r i d i c a t , c u a t â t j u d e –
cătorul este tentat s ă nu aplice sanc țiuni spre acel maxim, trebuie
urcat minimumul special al pedepselor pentru infrac țiunile de corup ție,
pentru a determina astfel judec ătorii să aplice pedepse într-un cuan-
tum mai ridicat ca în prezent; se poate interzice prin lege coborârea sub minimul special (prin efectul circumstan țelor atenuante), precum și
a aplicarea pedepselor alternative închisorii. Se poate astfel urma
exemplul Slovaciei unde pedeapsa minim ă pentru corup ție este de
patru ani cu executare în penitenciar, fiind interzis ă prin lege suspen-
darea acesteia – fie ca prime ște mită un conductor de tren, fie un
magistrat sau un politician, judec ătorul poate aplica o pedeaps ă numai
pornind de la patru ani în sus.

b.2. Sub aspectul pedepselor complementare , legisla ția noastr ă
este mai permisiv ă decât prev ăd standardele interna ționale, ceea ce ar
trebui corijat.
Astfel, pe lâng ă pedeapsa principal ă, judec ătorul poate decide
pedeapsa complementar ă a interzicerii unor drepturi pe o perioad ă de
la unu la 10 ani (art. 64 C.pen.), cu referire concret ă la dreptul de a
ocupa o func ție implicând exercițiul autorit ății de stat , respectiv dreptul
de a ocupa o func ție sau a exercita o profesie ori de a desf ășura o
activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
săvârșirea infrac țiunii.
Problematic este faptul c ă, pentru a aplica aceast ă interdic ție, sunt
necesare dou ă condiții:
– pe de o parte, instan ța de judecat ă să fi stabilit o pedeaps ă de
minim 2 ani închisoare; or, a șa cum ar ătam mai sus, cuantumul
sancțiunilor concrete aplicate de judec ători în cazurile de corup ție este
de regul ă unul redus, de aceea ar trebui ca în viitoarea politic ă penală
să fie exclus ă această condiție;

175 – pe de alt ă parte, este necesar ca legea s ă prevad ă obligativitatea
aplicării pedepsei complementare sau judec ătorul s ă aprecieze
necesitatea acesteia în func ție de natura și gravitatea infrac țiunii,
împrejur ările cauzei și persoana infractorului. Or, cu privire la prima
ipoteză, legea prevede aceast ă obligativitate numai în cazul infrac țiunii
de luare de mit ă, reglementare ce se impune a fi extins ă și cu privire la
celelalte infrac țiuni de corup ție; cu privire la a doua ipotez ă, față de
imperativele interna ționale, se impune eliminarea puterii de apreciere
discreționare a judec ătorilor care, dup ă cum am v ăzut, în practic ă nu
numai c ă nu dispune asemenea m ăsuri complementare, ci în 2/3 din
cazuri suspend ă executarea pedepselor cu închisoarea.
De asemenea, este l ăsată în întregime la aprecierea judec ătorului
fixarea duratei concrete pentru ca re poate dispune pedeapsa inter-
zicerii unor drepturi, ceea ce din nou poate fi exercitat discre ționar.
Motiv pentru care legea ar trebui cel pu țin să prevad ă criteriile dup ă
care judec ătorul trebuie s ă se ghideze pentru a fixa aceast ă durată.
Oricum, pentru infrac țiunile de corup ție implicând agen ții publici care
își desfășoară activitatea în sistemul juridic, aceast ă durată ar trebui
prevăzută prin lege ca fiind cea maxim ă, iar interdic ția ar trebui s ă
vizeze orice func ție sau profesie în cadrul sistemului juridic.

Semnalăm că, în privin ța magistra ților, exist ă norme speciale în Legea
nr. 161/2003. Astfel, potrivit art. 108 din lege, „(1) Înc ălcarea dispozi țiilor
art. 101-105 și 107 constituie abateri disciplinare și se sanc ționează, în
raport cu gravitatea abaterilor, cu: a) suspendarea din func ție pe timp de
maximum 6 luni; b) îndep ărtarea din magistratur ă. (2) Sanc țiunile discipli-
nare se aplic ă de către Consiliul Superior al Magistraturii (…). (3) Judec ătorul
sau procurorul sanc ționat cu îndep ărtarea din magistratur ă nu poate ocupa
nicio func ție de specialitate juridica timp de 3 ani ”.
În Italia, termenul „corup ție” este definit, în sens restrâns, ca facilitarea sau
promiterea de c ătre un demnitar public a ob ținerii unui beneficiu în schimbul
unui favor (mit ă) și în sens larg, ca un set de ac țiuni care au ca rezultat preju-
dicierea bugetului public sau al bugetului Uniunii Europene (inclusiv deturnarea
fondurilor publice, fraud ă etc.). Pentru acest tip de infrac țiuni, în afara
pedepselor cu închisoarea, exist ă pedepse alternative, cum ar fi interzicerea
accesului la func țiile publice (fie temporar, dac ă persoana este condamnat ă la o
pedeaps ă cu închisoarea mai mare de 3 ani; fie permanent, dac ă persoana este
condamnat ă la o pedeaps ă cu închisoarea mai mare de 5 ani); interzicerea
accesului la func ții de conducere în domeniul privat; interzicerea angaj ării în
orice tip de rela ție lucrativ ă cu institu țiile administra ției publice.

b.3. Sub aspectul confisc ării, reglementarea intern ă ar trebui
îmbunătățită. Astfel, legea actual ă prevede c ă banii, valorile sau orice
alte bunuri care au f ăcut obiectul infrac țiunii de corup ție se confisc ă, iar
dacă acestea nu se g ăsesc, condamnatul este obligat la plata echiva-
lentului lor în bani. Or, în conformitate cu standardele interna ționale,
credem c ă ar fi necesar ă confiscarea nu doar a bunului primit sau a
echivalentului acestuia, ci chiar a unei sume reprezentând de dou ă sau
de trei ori valoarea sa.

176De asemenea, în dreptul nostru se prevede c ă făptuitorul nu se
pedepse ște pentru infrac țiunea de corup ție comis ă dacă denun ță
autorității fapta mai înainte ca organul de urm ărire să fi fost sesizat
pentru acea fapt ă, caz în care banii, valorile sau orice alte bunuri care
au făcut obiectul acelei infrac țiuni se restituie persoanei care le-a dat.
În practic ă, sunt situa ții în care f ăptuitorul denun ță fapta fie când este
urmărit deja pentru alte infrac țiuni în leg ătură cu aceasta, fie când
începerea urm ăririi penale este iminent ă. În aceste cazuri, dac ă bunu-
rile sunt ale denun țătorului, credem c ă ar trebui exclus de la beneficiul
prevăzut de lege cu privire la restituire.
Tot în aceast ă materie este necesar ă preluarea reglement ării cu
privire la confiscarea extins ă din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consi-
liului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având leg ătură cu infrac țiunea.
387 Potrivit
acesteia, fiecare stat membru ia m ăsurile necesare pentru a-i permite
acestuia s ă confiște, în totalitate sau în parte, instrumentele și
produsele care sunt rezultatul unei infrac țiuni, care se pedepsesc cu o
pedeaps ă privativ ă de libertate cu o durat ă m a i m a r e d e u n a n , s au
bunurile de o valoare corespunz ătoare acestor produse. Ca urmare,
trebuie implementate atribu ții de confiscare sporite: fiecare stat
membru ia cel pu țin măsurile necesare care s ă-i permit ă să confiște în
totalitate sau în parte bunurile de ținute de o persoan ă condamnat ă în
cazul în care o instan ță națională este convins ă pe deplin, pe baza unor
fapte specifice, c ă bunurile respective sunt rezultatul unor activit ăți
infracționale desf ășurate de persoana condamnat ă î n c u r s u l u n e i
perioade anterioare condamn ării care este considerat ă rezonabil ă de
către instan ță, având în vedere împrejur ările cauzei. În cazul în care o
instanță națională este convins ă pe deplin, pe baza unor fapte specifice,
că bunurile respective sunt rezultatul unor activit ăți infracționale similare
desfășurate de persoana condamnat ă în cursul unei perioade anterioare
condamn ării care este considerat ă rezonabil ă de către instan ță, având în
vedere împrejur ările cauzei; în cazul în care se stabile ște că valoarea
bunurilor este dispropor ționată în raport cu veniturile legale ale per-
soanei condamnate și o instan ță națională este convins ă pe deplin, pe
baza unor fapte specifice, c ă bunurile respective sunt rezultatul unor
activități infracționale desf ășurate de persoana condamnat ă.

b.4. Sub aspectul altor m ăsuri. Pentru a avea un efect inhibitor,
legiuitorul ar putea exclude de la beneficiul liber ării condi ționate per-
soanele condamnate pentru fapte de corup ție sau s ă lase posibilitatea
acestei interziceri la aprecierea judec ătorului care pronun ță condam-
narea, cum se permite în sistemul de drept anglo-saxon.
De asemenea, termenul de reabilitare ar putea fi mai lung în cazul
infracțiunilor de corup ție, comparativ cu celelalte infrac țiuni.

387 Publicat ă în Jurnalul Oficial L 68/49 din 15.03.2005, pp. 58-61.

177 c. Sanc țiuni administrative
Sub aspect administrativ, r ăspunderea salariatului se reflect ă în
evaluările negative cu privire la preg ătirea sa profesional ă și anularea
actelor atunci când aceasta este posibil.
În cazuri concrete, când suspiciunile de corup ție sunt întemeiate, se
impune îndep ărtarea agentului public de cauza pe care o solu ționează,
fie prin schimbarea lui (ex. modificarea componen ței completului), fie
prin distribuirea dosarului unui alt agent public.
Dacă angajatul este g ăsit în cele din urm ă vinovat, a șa cum am
arătat mai sus, se pot prevedea m ăsuri diverse, de la încetarea raportu-
rilor de munc ă indiferent de fapta comis ă sau pedeapsa aplicat ă de
instanță, până la imposibilitatea de angajare ulterioar ă în aceea și funcție
sau în alta din acela și sistem de institu ții, pierderea drepturilor b ănești
cu titlu de ajutor la pensionare ori pierderea pensiei de serviciu.

d. Sanc țiuni civile
În situa ția producerii unor pagube prin faptele de corup ție comise
de către personalul din sistemul juridic, nu doar acesta trebuie s ă
răspundă, ci și angajatorul s ău pentru culpa în modul de recrutare,
evaluare și control a agentului s ău. Sub aceast ă amenin țare, angaja-
torul va fi mai diligent cu modul de îndeplinire a propriilor obliga ții de
conducere și control.388
5.5. Sanc ționarea conflictelor de interese
Nerespectarea dispozi țiilor privind evitarea conflictului de interese
constituie abatere disciplinar ă. Dacă cel în cauz ă a realizat foloase
materiale prin s ăvârșirea abaterii administrative, fapta constituie un act
de corup ție și trebuie sesizate organele de urm ărire penal ă.
Dacă cel aflat în situa ția de conflict de interese a încheiat totu și acte
juridice sau administrative, direct sau prin persoane interpuse, acestea sunt lovite de nulitate absolut ă.
389
Cu privire la magistra ți, sunt câteva aspecte particulare care trebuie
menționate. Conform art. 60 alin. 3 din Legea nr. 144/2007, „dispo-
zițiile prezentei legi referitoare la verificarea conflictelor de interese și
de constatare a incompatibilit ăților nu se aplic ă magistra ților în activi-
tatea de solu ționare a cauzelor aflate pe rolul instan țelor de judecat ă și
al parchetelor de pe lâng ă acestea, cu privire la care s-a invocat
conflictul de interese sau constatarea incompatibilit ăților”. S-a introdus

388 A se vedea Recomandarea nr. R (84) 15 a Comitetului Mini ștrilor al Consiliului Europei
privind r ăspunderea public ă („răspunderea statului”), la www.coe.int/admin.
Recomandarea consider ă că, atât timp cât autorit ățile publice deservesc comunitatea,
aceasta trebuie s ă repare pagubele pricinuite indivizilor. Ac țiunea în repara ție trebuie
introdus ă împotriva autorit ății și nu a agentului s ău; dacă agentul a ac ționat ilegal,
autoritatea are drept de regres contra sa.
389 Art. 45 din Legea nr. 144 din 21 mai 2007 privind înfiin țarea, organizarea și funcțio-
narea Agen ției Naționale de Integritate .

178această prevedere în lege pentru ca nu cumva aceast ă procedur ă să fie
interpretat ă sau folosit ă ca un mijloc de presiune sau chiar de imixtiune
în activitatea independent ă a magistra ților, în cursul solu ționării
anumitor cauze.
Referindu-ne în mod special la hot ărârilor judec ătorești pronun țate
de judec ători afla ți în conflict de interese, p ărțile au posibilitatea
îndreptării/refacerii lor în urma exercit ării căilor de atac ordinare , dar
numai dac ă au invocat neregula în fa ța judec ătorului în cauz ă, prin
recuzare. Dac ă părțile au acceptat s ă fie judecate de un astfel de
judecător, nu mai au dreptul de a invoca ulterior aceasta pentru a
obține o rejudecare a cauzei. Dar magistratul poate fi sanc ționat
disciplinar de c ătre CSM pentru comiterea abaterii prev ăzute de art. 99
lit. a din Legea nr. 303/2004 care sanc ționează „încălcarea prevederilor
legale referitoare la declara țiile de avere, declara țiile de interese,
incompatibilit ăți si interdic ții privind judec ătorii si procurorii”. Totu și, în
situația în care judec ătorul a fost condamnat definitiv pentru o infrac-
țiune privitoare la cauza solu ționată de el (în pricinile civile sau cauzele
penale) sau dac ă a fost sanc ționat disciplinar pentru exercitarea
funcției cu rea-credin ță sau grav ă neglijen ță (în pricinile civile) exist ă
posibilitatea redeschiderii dosarului prin exercitarea c ăii extraordinare
de atac a revizuirii390.

*

Cum am ar ătat mai sus, nu este îndeajuns existen ța unei legisla ții în
domeniul prevenirii și combaterii corup ției în rândul personalului din
sistemul juridic. Mai este nevoie ca aceast ă legislație să și fie imple-
mentată. Și, dacă în concret acest lucru se petrece, mai este nevoie și
ca publicul s ă vadă acest lucru.
Prin urmare, dincolo de efortul legislativului de a consacra cadrul
normativ necesar în domeniul anticorup ției, dincolo de efortul organelor
de conducere ale institu țiilor juridice de a adopta m ăsuri administrative
necesare prevenirii corup ției, și dincolo de efortul organelor judiciare
competente pentru combaterea corup ției prin proceduri urgente și
sancțiuni descurajante, mai este nevoie s ă se popularizeze asemenea
cazuri și măsuri. Popularizarea trebuie s ă aibă loc mai întâi în rândul
propriului corp profesional, ca o aten ționare pentru posibile consecin țe
ale deraierilor de la comportamentul integru, ceea ce urm ărește
prevenția. Popularizarea anumitor m ăsuri sau sanc țiuni aplicate trebuie
să se facă și față de opinia public ă, pentru a ar ăta promptitudinea și
severitatea cu care sunt sanc ționate abaterile în rândul celor chema ți la
rândul lor s ă sancționeze corup ția din societate; efectul imediat va fi
unul neîndoielnic, acela al cre șterii încrederii în justi ție și al scăderii
intențiilor de mituire a func ționarilor din justi ție, dar și a celor din afara
sistemului juridic.

390 Art. 322 pct. 4 C.proc.civ, respectiv art. 394 alin 1 lit. d C.proc.pen.

179 Nu în ultimul rând, trebuie instituit ă posibilitatea redeschiderii pe
calea revizuirii a proceselor ca urmare a condamn ării sau sanc ționării
disciplinare a oficialilor implica ți în solu ționarea unui dosar pentru fapte
în legătură cu acesta. În prezen t, Codul de procedur ă penală consacr ă
drept caz de revizuire a unei hot ărâri judec ătorești definitive, când un
membru al completului de judecat ă, procurorul ori persoana care a
efectuat acte de cercetare penal ă a comis o infrac țiune în leg ătură cu
cauza a c ărei revizuire se ce re, respectiv dac ă un martor, expert sau
un interpret a s ăvârșit infrac țiunea de m ărturie mincinoas ă, dacă
aceste infrac țiuni au dus la darea unei hot ărâri nelegale sau netemei-
nice (art. 394). În materie ne-penal ă, Codul de procedur ă civilă
prevede c ă revizuirea unei hot ărâri rămase definitiv ă în instan ța de
apel sau prin neapelare, precum și a unei hot ărâri dat ă de o instan ță
de recurs atunci când evoc ă fondul, se poate cere dac ă un judec ător,
martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat
definitiv pentru o infrac țiune privitoare la pricin ă sau daca un magistrat
a fost sanc ționat disciplinar pentru exercitarea func ției cu rea-credin ță
sau grav ă neglijen ță în acea cauza (art.322). A șadar, se observ ă în
materie penal ă un vid de reglementare în compara ție cu reglementarea
din materie civil ă: dacă agentul public este sancționat disciplinar
pentru o fapt ă comisă în cursul solu ționării unui anumit dosar (de
exemplu, nu s-a ab ținut de la solu ționare de și era într-o situa ție de
conflict de interese sau a aplicat legea cu rea-credin ță), nu exist ă în
prezent posibilitatea redeschiderii dosarului solu ționat definitiv, aspect
care trebuie supus corec ției legislative.

181
Concluzii

Corupția din justi ție constituie un motiv de îngrijorare înc ă din
epoca antic ă. În ultimii ani acest subiect a ajuns s ă fie amplu dezb ătut
pentru c ă este receptat drept principalul obstacol în impunerea și res-
pectarea regulilor „statului de drept”, principiu pe care se funda-
menteaz ă orice democra ție. Integritatea este o cerin ță pentru magis-
trați ca mecanism al responsabiliz ării lor: dac ă statul le acord ă
independen ța institu țională și un statut adecvat, apare ca fiind legitim ă
cerința popula ției cu privire la profesionalismul magistra ților, la
competen ța și integritatea lor.
Corupția judiciar ă este ea îns ăși o amenin țare a independen ței și
imparțialității justiției, a procesului corect și constituie un atentat la
apărarea drepturilor și libertăților cetățenești, la dezvoltarea economic ă
a statelor, a investi țiilor str ăine ș
i la progresul democra ției. Acestea
sunt incompatibile cu rolul sistemului judiciar de a asigura respectarea
legilor și administrarea justi ției într-o manier ă echitabil ă, eficient ă și
predictibil ă. Corup ția din justi ție nu este specific ă unui anumit stat sau
regiuni. Ea este o îngrijorare la nivel mondial. Dar efectele ei sunt mai
accentuate în statele în curs de dezvoltare și în cele aflate în tranzi ție.
În România corup ția nu este o practic ă sistematic ă la nivelul
justiției. Totu și, cazurile punctuale de corup ție judiciar ă a r t r e b u i s ă
îngrijoreze autorit ățile. Deocamdat ă însă nu exist ă o strategie de lupt ă
împotriva corup ției din sistemul juridic. Personalul este reticent s ă
accepte nu doar programe, ci chiar simple dezbateri pe aceast ă temă,
deseori negând existen ța fenomenului chiar și la nivelul general al
societății. Nu exist ă nici programe private în acest domeniu. Donorii nu
sunt interesa ți de aria corup ției judiciare.
Lupta împotriva corup ției din sistemul juridic nu trebuie considerat ă
un scop în sine, ci este chiar unul din mijloacele de reformare a siste-
mului. O strategie anticorup ție judiciar ă ar trebui s ă includă campanii
regulate și de impact, sondarea opiniei publice, organizarea de con-
ferințe și grupuri de lucru, încurajarea apari ției publica țiilor pe aceast ă
temă, reglementarea unor mecanisme adecvate de monitorizare a
conduitei personalului din sistem, regândirea sistemului de recrutare și
de preg ătire pentru a sc ădea vulnerabilitatea la corup ție, programe de
formare în domeniul eticii judiciare, cre șterea transparen ței în activi-
tatea judiciar ă.
Toleran ța la corup ție trebuie s ă fie zero. Reac țiile contra ei trebuie
să existe în primul rând din partea autorit ăților, cărora le revine
atribuția funcțională de a genera instrumentele de prevenire și com-
batere, și apoi în rândul popula ției, care trebuie s ă realizeze conse-
cințele dezastruoase ale acestui flagel. Corup ția existent ă în cadrul
sistemului juridic este inacceptabil ă indiferent de întinderea sa.

182Prin modalit ățile de con știentizare a importan ței tratării corup ției cu
toată seriozitatea, modalit ăți dezvoltate în prezentul studiu, se poate
impune respectul fa ță de lege și respectul fa ță de cet ățean. Etica
trebuie s ădită, consolidat ă și permanent actualizat ă.
Cursuri de organizare judiciar ă nu exist ă decât în mod facultativ și
numai la unele facult ăți. Noțiuni despre independen ță și imparțialitate
sunt vag atinse la unele cursuri de procedur ă penală și civile, ori
studiate în abstract la cursurile de protec ția drepturilor omului. Iar
etica, deontologia și integritatea se studiaz ă cel mult la INM și doar ca
materii, nu ca principii de via ță.
Consider ăm că nu este suficient ă o constrângere exterioar ă a
magistratului pentru a-l determina s ă adopte un comportament corect.
Dezideratul luptei anticorup ție poate fi atins doar atunci când acesta
izvorăște dintr-o nevoie imperioas ă internă a magistratului care a
înțeles rolul fundamental pe care el însu și îl joacă în viața cetății: acela
de a impune corectitudinea și respectarea regulilor de c ătre toți
cetățenii, devenind chiar el un pilon moral al societ ății democratice.
Dar aici dep ășim grani ța unei simple discu ții despre drept și orga-
nizare judiciar ă. Vorbim deja de con știentizare, de pasiune, de voca ție
– de standarde cu adev ărat importante de performan ță. Vorbim de
dezvăluirea adev ărului și de recunoa șterea gre șelilor – de autenticitate.
Vorbim de realitate asumat ă și schimbare – deci de reforma real ă.
Așadar, corup ția trebuie s ă facă obiectul reformei judiciare care, în
final, trebuie s ă ducă la consolidarea justi ției și îmbun ătățirea perfor-
manțelor acesteia.

183 Anexa I

Raport asupra corup ției globale pe anul 2007391
Rezumat: probleme-cheie ale corup ției judiciare

Traducere: Cristi Danile ț

În multe p ărți ale lumii corup ția submineaz ă justiția, încălcând victimelor și
acuzaților dreptul fundamental de a avea un proces corect și imparțial. Aceasta
este concluzia esen țială a Raportului asupra corup ției globale pe anul 2007
întocmit de Transparency International (TI).
Impactul negativ al unui sistem judiciar corupt const ă în urm ătoarele: ero-
dează puterea comunit ății interna ționale de a stopa infrac ționalitatea transna-
țională și terorismul; diminueaz ă schimburile comerciale, cre șterea economic ă și
dezvoltarea uman ă; și, mai presus de toate, neag ă cetățenilor dreptul de a le fi
soluționate în mod impar țial litigiile cu vecinii sau cu autorit ățile. În acest din
urmă caz, sistemele judiciare corupte fisureaz ă și divizeaz ă comunit ățile, men-
ținând viu un sentiment al lez ării creat printr-un tratament nedrept și mijlociri.
Sistemele judiciare bazate pe mit ă submineaz
ă încrederea în cei afla ți la con-
ducerea țării facilitând corup ția în toate sectoarele de guvern ământ, începând
chiar de la cei afla ți la cârm ă. Dedându-se la asemenea fapte, ace știa trimit un
mesaj foarte limpede c ătre oameni: în aceast ă țară corupția este tolerat ă.

Definiția corup ției judiciare
TI define ște corup ția ca fiind „abuzul de puterea cu care cineva a fost
învestit, în scopul unui câ știg privat” . Aceasta înseamn ă atât un beneficiu
financiar sau material, cât și unul nematerial, cum ar fi promovarea ambi țiilor
politice ori profesionale. No țiunea de corup ție judiciar ă cuprinde și influen țarea
nepotrivit ă a impar țialității procesului judiciar, exercitat ă de orice actor al
sistemului de instan țe.
De exemplu, un judec ător poate admite sau poate exclude anumite probe cu
scopul de a justifica achitarea unui inculpat vinovat aflat pe o înalt ă poziție
politică sau social ă. Judecătorii sau personalul tribunalului pot manipula datele
din instan ță ca să favorizeze vreuna dintre p ărți. În țări în care dezbaterile orale
nu sunt transcrise cuvânt cu cuvânt, judec ătorii pot face consemn ări inexacte
ale procedurilor desf ășurate sau pot distorsiona declara țiile martorilor înainte de
a da verdictul care a fost cump ărat de c ătre una din p ărțile aflate în cauz ă.
Pentru un anumit pre ț, personalul auxiliar al instan ței poate s ă facă „pierdut” un
anumit dosar.
Și alte elemente ale sistemului judiciar pot influen ța corup ția judiciar ă.
Cazurile penale pot fi corupte înainte ca ele s ă ajungă în instan țe dacă poliția
măsluiește dovezile care vin în sprijinul unei acuza ții cu privire la o infrac țiune
sau dac ă procurorii nu reu șesc să aplice criterii uniforme în evaluarea dovezilor
procurate de poli ție. În țări unde procuratura are monopolul dreptului de a
aduce un caz în fa ța instan ței, un procuror corupt poate bloca efectiv orice cale
de reparare legal ă.

391 Global Corruption Report 2007, Executive summary: key judicial corruption problems .
Raportul este disponibil, atât in extenso cât și în rezumat, la www.transpa-
rency.org/publications/gcr/gcr_2007.

184Corupția judiciar ă include și abuzarea de pu ținele fonduri publice pe care
cele mai multe guverne le aloc ă justiției, care rar reprezint ă o prioritate în
termeni politici. De exemplu, judec ătorii își pot angaja membri ai propriei familii
pe posturile personalului din instan țe și pot manipula contractele de construc ție
și de înzestrare cu echipament a tribunalelor. Corup ția judiciar ă se întinde de la
activitățile de dinaintea procesului, la procedurile din timpul procesului și până
la executarea hot ărârilor de c ătre executorii judec ătorești.
Procedurile desf ășurate în c ăile de atac, care aparent sunt o modalitate de
îndreptare a unor hot ărâri gre șite, dau și ele alte ocazii de manifestare a
corupției judiciare. Atunci când for țele politice dominante controleaz ă numirea
judecătorilor de la instan țele superioare, conceptul de apel c ătre o autoritate
mai puțin părtinitoare poate fi o simpl ă iluzie. Chiar și atunci când numirile sunt
corecte, procesele din c ăile de atac nu sunt efective dac ă admisibilitatea lor nu
se face în mod transparent sau dac ă încărcătura cu dosare determin ă ani buni
petrecu ți în așteptarea dezbaterilor. Apelurile tind s ă favorizeze partea cu
buzunarul cel mai bine c ăptușit, ceea ce înseamn ă că partea cu resurse limitate,
dar având o plângere întemeiat ă, poate s ă nu reu șească să își continue cazul
dincolo de prima instan ță.

Scopul corup ției judiciare
Se face o distinc ție important ă între sistemele judiciare relativ lipsite de
corupție și acelea care sufer ă de manipulare sistemic ă. Indicatorii corup ției
judiciare sunt în leg ătură cu mijloacele de m ăsurare a corup ției largi: sistemele
judiciare care sufer ă de corup ție sistemic ă se întâlnesc în general în societ ăți în
care corup ția este r ăspândită în marea parte a sectorului public. Exist ă și o
legătură între nivelul corup ției judiciare și nivelul cre șterii economice: investitorii
se așteaptă ca contractele s ă fie onorate, iar disputele rezolvate cinstit, aceste
lucruri fiind vitale pentru ei și sprijinind în acela și timp dezvoltarea și creșterea
sănătoasă a nivelului afacerilor. Un sistem judiciar independent și imparțial are
consecin țe importante pentru pie țele comerciale, de investi ții și financiare, dup ă
cum ne arat ă experien ța multor țări, cum ar fi China sau Nigeria.
Comportamentul corupt în sectorul judiciar poate avea diferite scopuri. Unele
tipuri de corup ție distorsioneaz ă procesul judiciar, generând o solu ție nedreapt ă.
Dar mai sunt și mulți alți oameni care dau mit ă pentru a duce ori a gr ăbi
pr ocesu l î n spr e ceea ce ar p u t ea fi u n rezu l t at drept . La u rma u rmei , ori ca re
variantă este inacceptabil ă deoarece, în fiecare din aceste cazuri, victima
corupției este justi țiabilul. Oricum, în cele mai rele medii juridice se tolereaz ă
ambele activit ăți, ba chiar sunt încurajate de c ătre cei care lucreaz ă pe lâng ă
instanță. Barometrul corup ției globale pe anul 2006 al asocia ției TI a chestionat
59 661 de oameni din 62 de țări și a relevat c ă într-o treime din aceste țări mai
mult de 10 la sut ă dintre responden ții care avuseser ă de-a face cu sistemul
judiciar au sus ținut că ei sau un membru al familiei lor pl ătise mit ă ca să obțină
un rezultat „corect” într-un caz judiciar.

Tipurile corup ției judiciare
Există două tipuri de corup ție care afecteaz ă cel mai mult sistemele
judiciare: amestecul politic în procesele judiciare prin ramura executiv ă sau prin
cea legislativ ă a guvern ării și, respectiv, mita.

A. Amestecul politic în procesele judiciare În aceast ă lucrare s-a ajuns la concluzia descurajatoare c ă, în ciuda celor
câteva decenii de eforturi de reform ă și în ciuda instrumentelor interna ționale ce
apără independen ța judiciar ă, judec ătorii și personalul instan țelor din toat ă

185 lumea continu ă să se confrunte mai degrab ă cu presiunea de a da hot ărâri în
favoarea unor puternice entit ăți politice sau economice, decât s ă acționeze
legal. Este evident c ă în unele țări există un derapaj de la standardele interna-
ționale. Puterea politic ă și-a mărit influen ța asupra sistemului judiciar, a șa cum
se întâmpl ă de pildă în Rusia și în Argentina.
Un sistem judiciar influen țabil le asigur ă celor de la putere protec ție „legal ă”
în fața acțiunilor dubioase sau ilegale cum ar fi delapidarea, nepotismul, privati-
zările făcute dup ă prietenii sau deciziile politice care altfel ar putea întâmpina
rezisten ță în legislativ sau din partea mass-mediei. În noiembrie 2006, de
exemplu, un judec ător argentinian numit de fostul pre ședinte Carlos Menem a
hotărât că cheltuielile de campanie în exces f ăcute de partidul aflat la putere nu
au încălcat legea finan țării de campanii din 2002 pentru c ă partidele nu r ăspund
de finan țări de care „nu aveau cuno ștință”.
Amestecul politic se face prin amenin țare, intimidare sau prin simpla mituire
a judec ătorilor, dar și prin manipularea numirilor judiciare, a salariilor și a
condițiilor de lucru. În Algeria judec ătorii despre care se crede c ă sunt „prea”
independen ți sunt penaliza ți și transfera ți în loca ții mai îndep ărtate. În Kenya
s-au făcut presiuni asupra judec ătorilor s ă își dea demisia f ără a-i informa
asupra acuza țiilor care li se aduceau într-o campanie anticorup ție văzută pe
scară largă ca fiind avantajoas ă din punct de vedere politic. Judec ătorii perce-
puți drept problematici de cei puternici pot fi muta ți de pe pozi țiile importante
pe care le ocup ă sau li se pot lua cauzele mai sensibile pentru a fi distribuite
unor judec ători mai influen țabili. Aceasta a fost o tactic ă folosită î n P e r u d e
către fostul pre ședinte Alberto Fujimori, tactic ă utilizată și în Sri Lanka.
Cheia pentru a preveni acest fel de corup ție sunt mecanismele consti-
tuționale și legale care îi ocrotesc pe judec ători să nu fie brusc destitui ți sau să
nu fie transfera ți fără a beneficia de o anchet ă imparțială. Aceste m ăsuri de
ocrotire sunt primul pas pentru ca instan țele, judec ătorii și hotărârile lor s ă nu
depindă de influen țe din afar ă.
Dar situa ția poate fi la fel de problematic ă și dacă judecătorii se ad ăpostesc
în spatele unor prevederi demodate privind imunitatea, al unor reglement ări
draconice cu privire la sfidarea instan ței ori al no țiunii de colegialitate, ca de
pildă în Turcia, Pakistan sau Nepal. Trebuie men ținut cu grij ă un echilibru între
independen ță și răspundere, și este nevoie de mult mai mult ă transparen ță
decât sunt dispuse s ă introduc ă cele mai multe guverne sau sisteme judiciare.
Independen ța judiciar ă se bazeaz ă pe încrederea public ă. Percep ția de
integritate a unei institu ții are o deosebit ă importan ță deoarece spore ște încre-
derea în acea institu ție. Până nu demult, șeful sistemului judiciar britanic era în
același timp purt ător de cuvânt al camerei superioare a Parlamentului din
Regatul Unit al Marii Britanii și membru al Executivului, lucru care ridica o pro-
blemă de conflict de interese. În Statele Unite, alegerile judiciare sunt umbrite
de unele îngrijor ări cum c ă donațiile pentru campaniile de alegere a
judecătorilor vor influen ța inevitabil luarea deciziilor judiciare.
Corupția judiciar ă și politica se înt ăresc una pe alta. Acolo unde exist ă
corupție în sistemul de justi ție, e pu țin probabil s ă se aplice sanc țiuni oamenilor
care se folosesc de mit ă și de amenin țări pentru subordonarea politicienilor.
Acest fenomen are ramifica ții adânci, iar candida ții cinstiți și liberi de obliga ții
sunt împiedica ți să intre sau s ă reușească în politic ă ori în serviciul public.
B. Mita
Mita poate ap ărea oriunde în sistemul judiciar: oficiali ai cur ții pot stoarce
bani pentru munca pe care ar trebui oricum s ă o facă; avoca ții pot pune „taxe”
în plus pentru a gr ăbi sau a întârzia rezolvarea unor cazuri, sau pentru a

186îndruma clien ții către judec ătorii cunoscu ți cum c ă iau mit ă ca să dea hot ărâri
favorabile. La rândul lor, judec ătorii pot accepta mita pentru a întârzia sau
pentru a rezolva mai repede unele cazuri, pentru a accepta sau pentru a
respinge apelurile, pentru a influen ța alți judecători ori pur și simplu pentru a
lua o anumit ă hotărâre într-un caz. Studiile din aceast ă lucrare arat ă cu lux de
amănunte cum t ărăgănările unor cazuri îi oblig ă pe oameni s ă plătească mită
pentru a le gr ăbi, fapte ce se petrec în India sau Bangladesh.
Atunci când victimele sau p ărțile și-au format deja o p ărere proast ă despre
cinstea judec ătorilor și despre desf ășurarea proceselor, ei vor înclina și mai mult
să recurg ă la mituirea personalului instan ței, a avoca ților și a judec ătorilor
pentru a- și atinge scopurile.
E important de re ținut că în țările aflate în curs de dezvoltare sistemele
judiciare de tip formal se ocup ă doar cu o parte a litigiilor, în timp ce sistemele
legale tradi ționale care sunt conduse de stat r ăspund, conform estim ărilor, de
90 % din cazurile ne-juridice din multe p ărți ale globului. Multe cercet ări asupra
sistemelor cutumiare subliniaz ă importan ța lor, căci constituie singura alterna-
tivă la procesele statale greoaie, costisitoare și dominate de excrocherie, dar ele
conțin și elemente de corup ție și alte forme de p ărtinire392. De pild ă, în
Bangladesh taxele se iau de la reclaman ți prin „agen ți” care pretind c ă pot să
influențeze hot ărârile unui complet shalish alcătuit din personalit ăți locale,
chemat s ă rezolve disputele din comunitate și să impună sancțiuni. Mai mult
decât atât, e pu țin probabil ca femeile s ă aibă același acces la justi ție într-un
context obi șnuit, care le mic șorează drepturile omene ști și pe cele economice.
Cum să abordăm corup ția judiciar ă
Studiul nostru asupra unui num ăr de 32 de țări ilustreaz ă numeroasele
forme pe care le ia corup ția judiciar ă și faptul c ă aceasta este influen țată de
mulți factori, fie ei legali, sociali, culturali, economici ori politici.
În spatele acestor lucruri în aparen ță complexe se afl ă lucruri obi șnuite, ce
arată drumul c ătre reform ă
. Dintre problemele identificate în studiile referitoare
la fiecare țară, cele mai des întâlnite sunt:

1. Numirile judiciare. Dacă judecătorii nu pot fi numi ți pe merit, acest
lucru poate duce la alegerea unor judec ători influen țabili, coruptibili.
2. Termenii și condi țiile. Salariile mici și condițiile de munc ă nesigure,
inclusiv procedurile incorecte pentru promovare și transfer, cât și lipsa unei
pregătiri continue a judec ătorilor îi fac pe ace știa, ca și pe ceilal ți angaja ți ai
instanței, mai vulnerabili la mit ă.
3. Răspunderea și disciplina. Procesele necinstite sau ineficiente pentru
disciplinarea și înlăturarea judec ătorilor corup ți pot duce adesea la înl ăturarea
judecătorilor independen ți din motive avantajoase politic.
4. Transparen ța. Procedurile judiciare opace împiedic ă mass-media și
societatea civil ă să monitorizeze activitatea instan ței și să dea în vileag corup ția
judiciară.

În mod izbitor, în ultimele dou ă decenii aceste puncte au lipsit constant din
multe programe de reform ă judiciar ă, ce au avut tendin ța de a se concentra mai
degrabă pe administrarea instan țelor și pe înt ărirea capacit ății acestora,

392 Rețeaua OECD/DAC (Organiza ția pentru Dezvoltare și Cooperare Economic ă/Comitetul
de Asisten ță a Dezvolt ării) pentru cooperare în domeniul conflictelor, al p ăcii și al
dezvoltării, pentru sprijinirea func ționării justi ției și a securit ății în statele fragile,
august 2006.

187 ignorând problemele legate de independen ța și răspunderea judiciar ă. S-au
cheltuit mul ți bani cu instruirea judec ătorilor fără a le spune acestora ceea ce se
așteaptă de la ei și fără a-i stimula s ă se poarte ca ni ște oameni integri. S-au
cheltuit bani și cu informatizarea tribunalelor sau, într-un alt fel, încercându-se
să se reduc ă volumul de lucru al tribunalelor și să se modernizeze manage-
mentul cazurilor care, dac ă n u este înso țit de o r ăspundere crescut ă, riscă să
sporeasc ă corupția unor tribunale deja corupte, f ăcând-o și mai corupt ă. În
Europa Central ă și de Est nu s-a ținut seama pe deplin de contextul societ ății,
îndeosebi în țări unde re țelele informale permit oamenilor s ă ocoleasc ă
procedurile judiciare formale, acest lucru f ăcând ca unele schimb ări foarte
sofisticate la institu ții formale s ă nu valoreze de fapt nimic.

Recomand ări
Următoarele recomand ări reflect ă cele mai bune practici în prevenirea
corupției în sistemele judiciare și redau pe scurt concluziile trase din analiza
făcută de-a lungul acestui volum. Ele se refer ă la cele patru probleme cheie
identificate mai sus: numirile judiciare, termenii și condițiile, răspunderea și
disciplina, și transparen ța393.

Numirile judiciare 1. Organ independent de numiri judiciare. O procedur ă obiectiv ă și
transparent ă de numire a judec ătorilor asigur ă faptul c ă vor fi selecta ți doar
candida ții de cea mai înalt ă calitate și că aceștia nu se vor sim ți îndatora ți
unui anumit om politic ori judec ător de rang superior care i-a numit. În
inima acestei proceduri trebuie s ă fie un organ care face numirile și care
acționează independent de puterea executiv ă și de cea legislativ ă, ai cărui
membri au fost numi ți printr-o procedur ă obiectiv ă și transparent ă.
Reprezentan ții din ramurile executiv ă și legislativ ă nu ar trebui s ă alcă-
tuiască majoritatea în organul de numiri.
2. Numiri judiciare bazate pe merit. Criteriile de numire ar trebui s ă fie
clare și să li se fac ă destulă publicitate, astfel încât candida ții, cei care îi aleg
și alți oameni s ă înțeleagă limpede în ce const ă selecția; candida ților ar
trebui s ă li se cear ă să facă dovada unei competen țe și integrit ăți deosebite.
3. Participarea societ ății civile. Grupurile societ ății civile, inclusiv aso-
ciațiile profesionale preocupate de activit ățile judiciare, ar trebui consultate
în legătură cu meritele candida ților.

Termeni și condiții
4. Salarii judiciare. Salariile trebuie s ă fie pe m ăsura pozi ției, experien ței,
performan ței și dezvolt ării profesionale a judec ătorilor pe întreaga durat ă a
mandatului lor; când ace știa ies la pensie, ar trebui s ă li se asigure pensii
corecte.
5. Protecție judiciar ă. Legile ar trebui s ă garanteze salariile judec ătorilor și
condițiile de lucru, astfel încât acestea s ă nu poat ă fi manipulate de c ătre
executiv și de către legislativ pentru a-i pedepsi pe judec ătorii independen ți
și/sau a-i r ăsplăti pe aceia care dau hot ărâri în favoarea puterii.

393 Aceste recomand ări se inspir ă dintr-o list ă mai cuprinz ătoare, „ Lista de control a
asociației TI pentru men ținerea integrit ății și prevenirea corup ției în sistemele
judiciare ”, listă schițată de Kyela Leakey cu ajutorul datelor primite de la un anumit
număr de judec ători înal ți în grad și de la al ți experți din toat ă lumea. Aceasta sunt
disponibile la TI.

1886. Transferuri judiciare. Criteriile obiective care determin ă numirea jude-
cătorilor într-o anumit ă instanță asigură faptul c ă judecătorii independen ți
sau necorup ți nu sunt pedepsi ți și trimiși în jurisdic ții îndepărtate. Judec ătorii
nu ar trebui numi ți într-o instan ță dintr-o zon ă unde ace știa au leg ături
strânse sau obliga ții față de politicienii locali.
7. Alocarea cazurilor și managementul judiciar. Cazurile trebuie alocate
unui judec ător pe baza unor criterii clare și obiective; ele trebuie
administrate de judec ători și evaluate regulat, ca m ăsură de protec ție pentru
ca aceste cazuri s ă nu fie distribuite judec ătorilor care țin partea puterii sau
care fac afaceri. 8. Accesul la informa ții și instruirea. Judecătorii trebuie s ă aibă acces
ușor la legisla ție, la jurispruden ță ș
i regulamentele instan ței, să primeasc ă
de la început o instruire, înainte sau îndat ă după numire, precum și formare
continuă de-a lungul întregii cariere. Acest lucru include instruirea în
domeniul analizei judiciare, motiv ării hotărârilor, scrierii deciziilor și
managementului cazului, precum și instruire etic ă și anti-corup ție.
9. Siguran ța mandatului. Siguran ța mandatului judec ătorilor ar trebui
garantat ă cam pentru 10 ani și să nu fie subiect de reînnoire, deoarece jude-
cătorii tind s ă își potriveasc ă după necesit ăți judecățile și conduita înspre
sfârșitul mandatului în a șteptarea reînnoirii acestuia.

Răspunderea și disciplina
10. Imunitatea. Imunitatea limitat ă pentru ac țiuni referitoare la îndatoririle
judiciare le îng ăduie judec ătorilor s ă ia hotărâri fără să se team ă de acțiuni
civile; imunitatea nu se aplic ă în cazuri de corup ție sau de alte infrac țiuni.
11. Procedurile disciplinare. Existen ța unor reguli disciplinare garanteaz ă
faptul c ă sistemul judiciar î și îndepline ște cu aceea și rigoare de la început
cercetările asupra tuturor acuza țiilor. Un organ independent trebuie s ă cer-
ceteze plângerile împotriva judec ătorilor și să își motiveze hot ărârile luate.
12. Procedur ă de revocare transparent ă și cinstit ă. La revocarea din
funcție a unui judec ător se aplic ă standarde stricte și exacte. Mecanismele
de înlăturare a judec ătorilor trebuie s ă fie clare, transparente și cinstite, iar
hotărârile trebuie motivate. Dac ă se constat ă vreun act de corup ție,
judecătorul este r ăspunzător în fa ța procurorului.
13. Proces corect și cale de atac. Judecătorul are dreptul la o audiere
corectă, dreptul de a fi reprezentat legal și dreptul la apel în orice chestiune
disciplinar ă.
14. Codul de conduit ă. Un cod de conduit ă judiciar ă ghideaz ă și dă măsura
conduitei judiciare; acesta ar trebui dezvoltat și implementat de c ătre corpul
judiciar. Înc ălcările trebuie cercetate și sancționate de c ătre un organ judiciar.
15. Avertizorii de integritate. Este vital s ă existe o procedur ă de a face
plângeri confiden țiale și riguroase din punct de vedere formal astfel încât
avocații, justițiabilii, procurorii, poli ția, mass-media și societatea civil ă să
poată raporta înc ălcările care s-ar fi putut co mite sau care au avut loc
efectiv, cu privire la codul de conduit ă sau corup ția judec ătorilor, a admi-
nistratorilor instan ței sau a avoca ților.
16. Asociație puternic ă și independent ă a judec ătorilor. O asocia ție
independent ă a judec ătorilor ar trebui s ă își reprezinte membrii în toate
relațiile lor cu statul și cu func ționarii acestuia. Ar trebui s ă fie un organism
ales; să fie accesibil tuturor judec ătorilor; s ă îi sprijine pe judec ătorii indivi-
duali în chestiuni etice; și să constituie un punct solid de referin ță pentru
judecătorii care se tem c ă ar fi putut fi compromi și.

189 Transparen ța
17. Organizarea transparent ă. Sistemul judiciar trebuie s ă publice rapoarte
anuale despre activit ățile și cheltuielile sale și să furnizeze publicului infor-
mații de încredere despre conducerea și organizarea sa.
18. Munca transparent ă. Publicul are nevoie de acces la informa țiile legate
de legi, de schimb ări propuse în legisla ție, de regulamentele instan ței, de
hotărâri, de locurile vacante din sistemul judiciar, de criteriile de recrutare,
de procedurile de selec ție judiciar ă și de motivele pentru care au fost f ăcute
numirile judiciare.
19. Urmărirea penal ă transparent ă. Autoritatea care efectueaz ă urmă-
rirea penal ă trebuie s ă conduc ă procedurile judiciare în mod public (cu
excepții limitate, de exemplu cele privitoare la copii), s ă publice motivele
care au stat la baza deciziilor și să dea indica ții accesibile publicului pentru
cei pe care îi îndrum ă și pe care îi asist ă în luarea hot ărârilor în timpul
urmăririi penale.
20. Declara țiile de avere. Judecătorii ar trebui s ă își declare periodic
averea, mai ales acolo unde și altor persoane publice li se cere acest lucru.
21. Declara țiile referitoare la conflictele de interese. Judecătorii trebuie
să declare conflictele de interese de îndat ă ce acestea apar și să se abțină ei
înșiși atunci când sunt (sau ar putea ap ărea ca fiind) p ărtinitori sau ar avea
prejudec ăți cu privire la una din p ărțile dintr-un proces, atunci când au mai
fost avoca ți sau martori materiali în trecut în acela și caz, sau dac ă au vreun
interes economic legat de rezultatul procesului. 22. Drepturile la un proces corect, c ărora li s-a f ăcut o larg ă publi-
citate. Mecanismele institu ționale judiciare formale trebuie s ă se asigure c ă
părțile aflate la tribunal sunt consiliate legal cu privire la natura, întinderea și
scopul drepturilor lor și a procedurilor înainte, în timpul și după terminarea
procedurilor cur ții.
23. Libertatea de expresie. Ziariștilor trebuie s ă li se permit ă a face rela-
tări corecte asupra procedurilor legale și să poată
raporta dac ă bănuiesc pe
cineva sau dac ă există cu adev ărat corup ție sau p ărtinire. Ar trebui rev ăzute
legile care incrimineaz ă defăimarea sau dau judec ătorilor dreptul discre ționar
de a acorda compensa ții pentru daune în cazurile de calomnie ce împiedic ă
mass-media s ă cerceteze și să facă cunoscute faptele suspectate de a fi
infracțiuni.
24. Calitatea comentariilor. Ziariștii și editorii ar trebui s ă fie mai bine
instruiți despre cum s ă redea ceea ce se întâmpl ă în tribunale și despre cum
să prezinte chestiunile legale publicului, pe în țelesul acestuia. Cadrele
universitare ar trebui încurajate s ă comenteze judec ățile curții în publica ții
de specialitate juridic ă, dacă nu chiar în mass-media.
25. Angajarea, cercetarea, monitorizarea și raportul societ ății civile.
Organiza țiile societ ății civile pot contribui la în țelegerea problemelor legate
de corup ția judiciar ă monitorizând apari ția acesteia, precum și indicatorii
potențiali ai corup ției, cum ar fi întârzierile și calitatea hot ărârilor.
26. Integritatea și transparen ța donatorilor. Programele de reform ă
judiciară ar trebui s ă ridice problema corup ției judiciare. Donatorii ar trebui
să cunoasc ă diagnosticele, s ă poată evalua procesele și eficien ța curților și
să se angajeze deschis, în parteneriate cu alte țări.

Aceste recomand ări completeaz ă un num ăr de standarde interna ționale refe-
ritoare la integritatea și independen ța judiciar ă, cât și diferitele modele de moni-
torizare și de raportare dezvoltate de ONG-uri și de entit ăți guvernamentale. Ele
pun în lumin ă un gol din cadrul legal interna țional cu privire la mecanismele de

190răspundere judiciar ă. Asocia ția TI atrage în mod deosebit aten ția asupra
Principiilor de conduit ă judiciar ă de la Bangalore, un cod pentru judec ători care
a fost adoptat de un num ăr de sisteme judiciare na ționale și a fost sprijinit de
către Consiliul Economic și Social al ONU în 2006. Într-o oarecare m ăsură, Prin-
cipiile de la Bangalore reu șesc să umple acest gol, dar r ămân totu și opționale.
Pe lâng ă acestea, ar mai trebui rev ăzute și Principiile de baz ă ale ONU referi-
toare la independen ța justiției în lumina îngrijor ării larg r ăspândite, ap ărute în
ultimul deceniu, cu privire la nevoia de r ăspundere judiciar ă mai mare.
Nu exist ă niciun pachet magic de structuri și de practici care s ă reducă
corupția în orice situa ție. Rapoartele f ăcute pe țări din partea a doua a acestei
lucrări scot în eviden ță marea varietate de recomand ări pentru reforma
judiciară, care sunt în func ție de context, neputându-se a șadar aplica la modul
general. Diferite situa ții pot cere m ăsuri care nu ar fi de ajutor altundeva. Cu
toate acestea, recomand ările servesc drept ghid pentru eforturile de reform ă în
promovarea independen ței și responsabilit ății judiciare, și încurajeaz ă aplicarea
mai eficient ă, și corect ă a legilor. Dup ă cum o demonstreaz ă această lucrare,
reforma holistic ă, cu multe fe țe, a sistemului judiciar este un pas esen țial înspre
înălțarea justi ției și curmarea corup ției care degradeaz ă sistemele legale și
ruinează vieți în toat ă lumea.

191 Anexa II

Punct de vedere al Comisarului pentru Drepturile Omului
asupra corup ției din justi ție394

“Corup ția perverte ște sistemul de justi ție și prejudiciaz ă
în special interesele popula ției sărace”

Traducere: Cristi Danile ț

În unele țări europene este larg r ăspândit ă părerea c ă sistemul judi-
ciar este corupt și că instanțele judec ătorești favorizeaz ă oamenii care au
bani și contacte. Chiar dac ă aceast ă percep ție poate fi câteodat ă exage-
rată, ea trebuie luat ă în serios. Niciun sistem de justi ție nu este eficace
dacă nu e de încredere pentru popula ție. Și, mai r ău, sunt indicii care
demonstreaz ă că suspiciunile oamenilor în unele cazuri sunt justificate.
În timpul vizitelor mele în unele state membre ale Consiliului Europei, am
auzit adesea de plângeri despre corup ția care afecteaz ă componentele principale
ale sistemului de justi ție: instan țele de judecat ă, poliția și penitenciarele.
Astfel de sus țineri pot fi parte a unei propagande politice ș
i sunt în multe
cazuri dificil de verificat. Totu și , m i – a d e v e n i t c l a r c ă fenomenul corup ției în
sistemul de justi ție este o problem ă serioas ă în multe state europene – nu doar
ca percep ție, dar și ca realitate concret ă.
De aceea, în rapoartele din vizi tele recente am ridicat aceast ă problem ă și
am recomandat ac țiuni ferme. Unul din exemple este raportul privind Albania
(1) – unde guvernul a avut ca prioritate aceasta problem ă – dar tot a trebuit s ă
concluzionez c ă „trebuie luate mai multe m ăsuri efective și eficiente privind
corupția din justi ție cu scopul de a restaura încrederea public ă și a permite
procese echitabile și conforme legii”.
De asemenea, raportul priv ind Azerbaijan (2) recunoa ște că au fost luate un
număr de m ăsuri legale și de alt ă natură pentru a pune cap ăt practicilor
corupte. Oricum, anumit e aspecte ale administr ării justiției încă par să fie sub
influența intereselor pecuniare. Am concluzionat c ă problemele corup ției și
dependen ței de executiv înc ă afecteaz ă justiția din Azerbaijan, la fel ca în multe
țări din fostul sistem sovietic aflate în tranzi ție.
Corupția în sistemul de justi ție merge deseori mân ă în mân ă cu interferen-
țele politice. Mini ștrii și alți lideri politici nu respect ă întotdeauna independen ța
puterii judiciare și dau semnale ascunse procurorilor și judecătorilor asupra
soluțiilor pe care se a șteaptă să le dea. Efectul distructiv al unor asemenea

394 „Corruption distorts the system of justice and damages poor people in particular ” din
24 iunie 2008. Acest punct de vedere a fost reluat recent de c ătre comisar, în prezen-
tarea „ Corruption is a major human rights problem ” ținută în fața conferin ței GRECO din
5 octombrie 2009. Ini țiativa instituirii acestei institu ții s-a n ăscut la cel de-al doilea
Summit al Șefilor de State și Guverne din cadrul Consiliului Europei, desf ășurat la
Strasbourg în 10-11 octombrie 1997. În 7 mai 1999, Comitetul Mini ștrilor a adoptat
Rezoluția (99) 50 prin care înfiin țează biroul Comisarului și stabile ște atribu țiile sale.
Pentru a ac ționa în domeniul promov ării și protej ării drepturilor omului, Comisarul
emite efectueaz ă vizite, emite rapoarte, face interven ții, comunic ă puncte de vedere.
Actualul comisar este Thomas Hammarberg, începând cu 1 aprilie 2006. Site-ul instituției este www.commissioner.coe.int.

192practici este și mai accentuat în țările unde exist ă puternice leg ături între liderii
politici și marii afaceri ști. Aici lăcomia tinde s ă afecteze și justiția.
Corupția amenin ță drepturile omului și în special drepturilor celor s ăraci.
Polițiștii sunt prost pl ătiți în multe țări și unii dintre ei încearc ă să adauge ceva
în plus venitului lor cerând mit ă; rezultatul este c ă oamenii f ără bani sunt trata ți
rău. Am întâlnit de ținuți care nu beneficiau de vizite din partea familiei din cauz ă
că rudele lor nu î și permiteau s ă dea șpagă pentru a-i vizita în închisoare.
Din păcate, sunt și cazuri în care angaja ți ai instan țelor judec ătorești au fost
unși cu sume de bani sau prin alte favoruri mai pu țin vizibile, cum ar fi promi-
siuni legate de carier ă. Aceasta este una dintre explica țiile pentru procesele
excesiv de lungi în unele cazuri și pentru proceduri foarte scurte în altele.
Judecătorii trebuie s ă fie bine pl ătiți pentru a minimiza tenta țiile pentru
asemenea practici corupte. Oricum, un salariu mai mare este doar unul dintre
aspectele care trebuie avute în vedere și nu este întotdeauna eficace
(câteodat ă, lăcomia tinde s ă crească odată cu venitul).
Este nevoie de un program de înalt ă prioritate și comprehensiv care s ă
evidențieze corup ția de la toate nivelurile și în toate institu țiile publice. Mai este
nevoie de o reac ție clară asupra practicilor corupte din mediul privat, c ăci
efectele acestora tind s ă se extind ă în sfera public ă.
Baza de plecare trebuie s ă fie o legisla ție concis ă care să incrimineze actele
de corup ție. Oricum, asemenea legi nu pot trata toate problemele concrete din
acest domeniu. Este extrem de dificil de a defini dimensiunea penal ă a unor acte
de corup ție, precum nepotismul sau favoritismul politic. În acela și context
trebuie tratat ă și chestiunea „conflictelor de interese”. Cu alte cuvinte, sunt
necesare standarde mai concentrate și mecanisme eficace de urm ărire a
rezultatelor.
Un zid de protec ție între partidele politice și sistemul judiciar ar trebui s ă fie
procedurile clare de recrutare, de promovare și cu privire la condi țiile de
exercitare a mandatului judec ătorilor și procurorilor. A șa cum este men ționat în
raportul privind Ukraina (3) procedura de numire a judec ătorilor trebuie s ă fie
transparent ă, dreapt ă și bazată pe merite. Cerin țele privind integritatea judec ă-
torilor trebuie s ă fie parte din instruirea lor, definite clar și chiar de la începutul
procesului de recrutare.
Codurile de conduit ă ar putea s ă serveasc ă drept instrumente utile pentru a
întări integritatea și responsabilitatea puterii judiciare. Standardele ar trebui s ă
reglementeze comportamentul legat de exercitarea func ției, dar și de activit ățile
exterioare, precum și remunera ția. Trebuie stabilite mecanisme disciplinare
independente pentru a rezolva plângerile împotriva angaja ților instan ței.
Acestea ar trebui s ă priveasc ă primirea și investigarea plângerilor, protejarea
petenților contra represaliilor și să permită sancțiuni efective.
Experien ța spune c ă în asemenea proceduri nu trebuie s ă fie implicat
politicul, ci ele trebuie mai degrab ă să fie atributul unui corp special și
independent care s ă aparțină chiar sistemului judiciar – cu aceea și cerință ca
nicio influen ță nepotrivit ă să nu fie permis ă, nici m ăcar din partea colegilor.
Alegațiile privind corup ția trebuie, desigur, investigate în cadrul unor proceduri
care să fie într-un mod scrupulos echitabile.
Recomand ări relevante au fost prezentate de Grupul Statelor Împotriva
Corupției (GRECO), un organism ini țiat de c ătre Consiliul Europei pentru a lupta
împotriva mitei, abuzului de func ție public ă și practicilor corupte din mediul de
afaceri. De asemenea, GRECO a dezvoltat un sistem de supraveghere a măsurilor anticorup ție adoptate de statele membre; rapoartele sale au încurajat
reforme importante la nivel na țional (4).

193 Cadrul legal pentru m ăsurile împotriva corup ției sunt stabilite de importante
convenții interna ționale care trebuie s ă serveasc ă drept surs ă de inspira ție
pentru ac țiunile na ționale. Consiliul Europei a adoptat Convenția Penal ă asupra
Corupției și Convenția Civilă asupra Corup ției care au intrat în vigoare în 2002,
respectiv în 2003 (5). Mai exist ă Convenția Națiunilor Unite împotriva Corup ției
care a intrat în vigoare în 2005.
Un aspect tratat in aceste conven ții este nevoia de a proteja acei indivizi
care denun ță intern sau în exterior, dar cu bun ă-credință, fapte de corup ție.
Prea des avertizorii de integritate ( whistleblowers ) au fost victimele r ăzbunării –
concedieri sau chiar mai r ău – cu scopul de a-i reduce la t ăcere pe cei care au
motive s ă formuleze plângeri pentru acte de corup ție. Chiar dac ă sunt instituite
asemenea forme de protec ție, rămâne problema împiedic ării unor forme subtile
de represalii, de exemplu refuzul promov ării sau izolarea.
Multe scandaluri de corup ție au izbucnit în media, iar libertatea de expresie
este într-adev ăr cheia în aceast ă luptă. Acesta e singurul motiv pentru care este
esențial de a promova libertatea și diversitatea mediei și protejarea indepen-
denței față de politic a serviciilor publice de media. Curtea European ă a Dreptu-
rilor Omului a recunoscut c ă presa este mijlocul prin care politicienii și opinia
publică pot verifica dac ă judecătorii își îndeplinesc importantele lor respon-
sabilități într-o manier ă care să fie conform ă cu încrederea acordat ă lor (6).
De asemenea, este important ca legisla ția privind Libertatea de Informare să
promoveze transparen ța guvernamental ă. În principiu, publicul ar trebui s ă aibă
acces la toate informa țiile care provin de la autorit ăți și care îl privesc. Desigur,
este necesar ă și confiden țialitatea, de exemplu pentru a proteja via ța privat ă și
datele cu caracter person al, dar aceasta trebuie s ă fie excep țională și justificat ă.
Deși au fost f ăcute progrese asupra acestui aspect în Europa, transparen ța este
încă departe de regula general ă.
Autoritățile administrative nu trebuie s ă fie transparente doar în mod pasiv,
ci ele au și obligația de a se asigura c ă publicul are acces efectiv la informa ție.
Curtea European ă a Drepturilor Omului a subliniat c ă publicul trebuie s ă obțină
informa ții despre func ționarea sistemului judiciar, care constituie o institu ție
esențială pentru orice societate democratic ă. „Instan țele judec ătorești, la fel ca
orice alte institu ții publice nu sunt imune la criticism și scrutin” (7).
În raportul asupra Ukrainei am accentuat importan ța asupra acestei trans-
parențe: „Cu excep ția hotărârilor instan țelor supreme, deciziile judiciare sunt
publicate doar într-un mic procent. Înregistr ările exacte și de încredere ale
dezbaterilor sunt o excep ție”.
Parlamentarii pot juca un rol deosebit de important în lupta împotriva
practicilor corupte. Ei în șiși ar putea oferi un bun exemplu etic și să declare în
mod public veniturile lor și averea la fel ca și activitățile relevante, leg ăturile și
interesele. În plus , ei ar putea ac ționa ca și câini de paz ă asupra riscurilor
corupției din administra ție și să pună întrebări la care altora li s-ar p ărea dificil
să răspundă. Ei pot s ă se asigure c ă există și funcționează o legisla ție și
proceduri de supraveghere adecvate.
Unele dintre organiza țiile neguvernamentale joacă deja un rol important în
lupta împotriva corup ției. La nivel interna țional, asocia ția Transparency
International (TI) cu sediul central la Berlin și-a adus contribu ții majore și de
asemenea a încurajat Banca Mondial ă să trateze problema cu cea mai mare
seriozitate. TI are acum filiale na ționale în mai multe țări și de asemenea sunt
alte grupuri constituite la nivel na țional care expun practicile corupte și caută
reforme împotriva corup ției.
Avocatul Poporului și alte structuri na ționale independente pentru protec ția
drepturilor omului sunt active în unele țări și lucreaz ă împotriva influen țelor

194nepotrivite și altor practici corupte. Exemple sunt Avocatul Public din Georgia și
Armenia care au ar ătat cum popula ția săracă și nevoia șă este v ătămată de
asemenea tendin țe.
Săracii trebuie ajuta ți prin servicii de ajutor public judiciar și nu prin presiuni
de a plăti mită. Ei trebuie s ă aibă dovada c ă toți cetățenii sunt egali în fa ța legii.
Eu au nevoie de un sistem de justi ție care s ă fie drept și imparțial.
Este dreptul lor.

Thomas Hammarberg

Note:
1. Raport al Comisarului pentru Drepturile Omului în vizita sa din Albania,
27 octombrie – 2 noiembrie 2007, CommDH(2008)8.
2. Raport al Comisarului pentru Drepturile Omului în vizita sa din Azerbaijan,
3-7 septembrie 2007, CommDH(2008)2.
3. Raport al Comisarului pentru Drepturile Omului în vizita sa din Ukraina,
10-17 decembrie 2006, CommDH(2007)15.
4. În mai 1998, Comitetul Mini ștrilor a aprobat înfiin țarea „Grupului de State
împotriva Corup ției – GRECO” și în 1 mai 1999 GRECO a fost fondat de 17 state
membre. Acum sunt 46 membri.
5. Protocolul adi țional la Conven ția Penal ă asupra Corup ției, care a intrat în
vigoare în 2005 a completat prevederile Conven ției cu scopul de a proteja auto-
ritățile judiciare împotriva corup ției.
6. Prager and Oberschlick , 26 aprilie 1995, para. 34.
7. Skalka v. Poland , 27 mai 2003, para. 34.

195 Anexa III

Hotărâri penale definitive de condamnare
pentru corup ție în sistemul juridic395

În anul 2005
Prin sentin ța penal ă nr.49 din 20 ianuarie 2005, r ămasă definitiv ă prin
neapelare, Tribunalul Bucure ști, Secția a II-a penal ă, i-a condamnat pe
inculpații V.I. și V.R, la 5 ani închisoare și, respectiv, la 2 ani închisoare ,
pentru comiterea infrac țiunilor de trafic de influen ță.
Inculpații V.I. ( avocat în cadrul Baroului Bucure ști) și V.R. ( agent principal
de poli ție în cadrul Inspectoratului General de Poli ție), în perioada iulie –
august 2002, au pretins, în mod repetat, și au primit de la G.I. sume de bani,
totalizând 31.000 USD , lăsând să se cread ă că au influen ță asupra magistra ților,
spre a dispune punerea în libertate a incu lpatului G.R. Inculpata V.I., în baza
aceleiași rezolu ții infrac ționale, a falsificat mai multe înscrisuri sub semn ătură
privată (contract de asisten ță juridică și chitan țe), prin atestarea în con ținutul
lor a unor date nereale și prin contrafacerea semn ăturii lui G.I., în vederea
producerii de consecin țe juridice.
Inculpata V.I, în luna martie 2002, a pretins și primit suma de 6.000 USD de
la R.P., l ăsând să se cread ă că are influen ță asupra magistratului care instru-
menta dosarul penal privind pe D.M, în scopul punerii în libertate a acestuia.
*
Prin sentin ța penală nr.559 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Timi ș, definitiv ă
prin decizia nr.2437 din 12 aprilie 2005 a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, au
fost condamna ți inculpa ții I.R, L.F. (la câte 4 ani închisoare ) și N.Gh. (la 3 ani
și 6 luni închisoare ), reținându-se c ă aceștia au pretins și primit de la P.V.
(administratorul firmei S.C. „I.C.” și al Agen ției de Turism S.C. „P” S.R.L.),
vauchere de rezervare pentru trei sejururi, la 6 persoane, în sta țiuni la Marea
Adriatic ă și Muntenegru, pe perioada august – septembrie 2003, în valoare de
aproximativ 1500 euro , în scopul de a nu-i aplica amenzi contraven ționale
cuprinse între 1-5 miliarde lei.
Inculpatul L.S, împreun ă cu alți 9 inculpa ți, au fost condamna ți, prin sentin ța
penală nr.758/2003 a Tribunalului Cluj, definitiv ă prin decizia nr.1114 din 5
februarie 2005 a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, la pedepse cuprinse între 3
ani și 4 ani închisoare , pentru comiterea infrac țiunilor prev ăzute de art.323
alin.(1) C.pen. raportat la art.17 lit.b) din Legea nr.78/2000, art.254 alin.(2) raportat la art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2)
C.pen., art.26 raportat la art.208 alin.(1), art.209 alin.(1) lit.a), g) și i) C.pen.,
cu aplicarea art.41 alin.(2) și art.13 C.pen., art.208 alin.(1) raportat la art.209
alin.(1) lit.a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art.41 alin.(2) și art.13 C.pen.
În anul 1997, inculpa ții L.S., R.Gh și C.T, în calitate de polițiști, au pretins
de la inculpatul C.D. diferite sume de bani, pentru a nu întocmi acte de
constatare și urmărire penal ă față de autorii sustragerii de piele de la S.C. „C”
S.A. Cluj-Napoca, asigurând protec ția zonei și a transporturilor și beneficiind,
ulterior comiterii furturilor, de diferite sume de bani.

395 Pentru întocmirea acestei anexe au fost avute în vedere men țiunile din Rapoartele
privind activitatea desf ășurată de DNA în 2005-2008 disponibile pe site-ul DNA, la
www.pna.ro/bilant.jsp, respectiv hot ărârile judec ătorești definitive de condamnare în
cauze de corup ție postate pe acela și site la www.pna.ro/hotarari.jsp.

196*

În anul 2006
Prin sentin ța penal ă nr.69/2005, pronun țată d e C u r t e a d e A p e l B u c u r e ști,
Secția I penal ă, în dosarul nr.4001/2004 (r ămasă definitiv ă prin decizia penal ă
nr.1669 din 15 martie 2006 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și
Justiție), inculpata L.C.E. a fost condamnat ă la 2 ani și 6 luni închisoare ,
inculpatul L.A. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea
condiționată a execut ării pedepsei și inculpatul T.P.M a fost condamnat la 1 an
închisoare cu suspendarea condi ționată a execut ării pedepsei, pentru
comiterea infrac țiunilor prev ăzute de art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea
nr.78/2000, art.264 C.pen, art.289 C.pen. raportat la art.17 lit.c) din Legea
nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen. și art.25 raportat la art.290
raportat la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000.
S-a re ținut că inculpata LCE, în calitate de avocat în cadrul Baroului
București, la data de 27 mai 2003, a pretins suma de 20.000 USD (din care a
primit suma de 11.000 USD) de la cet ățeanul iranian MA (arestat preventiv și
trimis în judecat ă pentru s ăvârșirea infrac țiunii de trafic de droguri) și de la
soția sa, afirmând c ă are influen ță asupra unor lucr ători de poli ție și a unor
judecători (de la Înalta Curte de Casa ție și Justiție), în vederea întocmirii unor
acte de urm ărire penal ă (denun țuri fictive privind al ți trafican ți de droguri etc.)
și reținerii în sarcina celui judecat a art.16 din Legea nr.143/2000, în temeiul
căruia să beneficieze de o reducere a pedepsei aplicate. Aceea și inculpat ă, la
data de 3 iunie 2003, cu inten ție, a determinat-o pe MM s ă întocmeasc ă un
denunț fals (referitor la alte persoane care traficau droguri), iar la data de 29
octombrie 2003, cu inten ție, l-a determinat pe martorul EC s ă menționeze o
dată fictivă pe denun țul întocmit în numele lui MA și a instigat-o pe MM s ă
contrafac ă semnătura lui MA din acest denun ț. Urmare instig ării, a fost emis ă
adresa nr.5110/P/2003 a Parchetului de pe lâng ă Tribunalul Bucure ști, care a
fost depus ă în dosarul nr.159/2003 al Sec ției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și
Justiție, spre a-l ajuta pe denun țătorul MA s ă zădărniceasc ă judecata. Inculpata
LCE, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucure ști, în luna septembrie 2003,
a pretins suma de 10.000 USD (din care a primit suma de 7.500 USD) de la
cetățeanul turc AS (arestat preventiv pentru comiterea infrac țiunii de trafic de
droguri), afirmând c ă are influen ță asupra judec ătorilor de la Tribunalul
București, pentru a-l pune în libertate.
Inculpatul LA, în calitate de procuror la Parchetul de pe lâng ă Tribunalul
București, în mod repetat și în baza aceleia și rezolu ții infrac ționale, cu prilejul
întocmirii declara ției de martor a lui MA din 10 noiembrie 2003 și a comunic ării
nr.5110/P/2003, a atestat împrejur ări necorespunz ătoare adev ărului, cu referire
la calitatea de denun țător a lui MA, în scopul de a ascunde infrac țiunea de trafic
de influen ță săvârșită de către inculpata LCA. Acela și inculpat, cu prilejul întoc-
mirii declara ției de martor și a comunic ării, a făcut men țiuni necorespunz ătoare
adevărului, modalitate prin care l-a ajutat pe denun țătorul MA.
Inculpatul TPM, în calitate de ofițer de poli ție l a Bi rou l de Com bat er e a
Crimei Organizate și Antidrog al Poli ției sectorului 3 Bucure ști, cu ocazia întoc-
mirii procesului-verbal de constatare a infrac țiunii flagrante din 28 octombrie
2003, a f ăcut men țiuni necorespunz ătoare adev ărului, cu privire la faptul c ă MA
ar fi făcut un denun ț împotriva cet ățeanului turc YMN (care s-ar ocupa cu trafi-
cul de droguri), ajutându-l, astfel, pe inculpatul MA s ă zădărniceasc ă judecata.
*
Prin sentin ța penal ă nr.7/2005 (pronun țată de Tribunalul Dolj în dosarul
nr.2430/2004), r ămasă definitiv ă în baza deciziei nr.94 din 10 ianuarie 2006 a

197 Secției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, inculpata VM a fost
condamnat ă la 5 ani închisoare , pentru s ăvârșirea infrac țiunii prev ăzute de
art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41
alin.(2) C.pen.
Inculpata VM a pretins și primit, în mod repetat, suma de 468.000.000 lei
(ROL) de la TGh, l ăsând să se cread ă că are influen ță (direct ă și prin avocat)
asupra unor judec ători de la Înalta Curte de Casa ție și Justiție și asupra
procurorului general al Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și
Justiție, pentru admiterea recursului și reducerea pedepsei inculpatului TD (care
fusese condamnat la 20 ani închisoare), precum și pentru promovarea recursului
în anulare.
*
Prin sentin ța penal ă nr.429/2004 a Tribunalului Timi ș, rămasă definitiv ă
conform deciziei nr.630 din 1 februarie 2006 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de
Casație și Justiție, inculpa ții JM și GV au fost condamna ți la câte 4 ani
închisoare , IS și MFD, la câte 2 ani închisoare (cu suspendarea condi ționată
a execut ării pedepsei), iar CLC și BIM, la câte 3 ani închisoare (cu suspen-
darea execut ării pedepsei sub supraveghere), pentru comiterea infrac țiunilor
prevăzute de art.254 alin.(1) C.pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000,
cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen., art.288 alin.(2) C.pen. raportat la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen., art.289 alin.(2)
C.pen. raportat la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2)
C.pen., art.26 raportat la art.254 alin.(1) C.pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen., art.288 alin.(2) C.pen.
raportat la art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen.
și art.26 raportat la art.289 alin.(2) C.pen. și art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000,
cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen.
În luna februarie 2002, în baza unei în țelegeri prealabile, inculpata JM, în
calitate de secretar al Facult ății de Drept X, și inculpatul GV, în calitate de
jurist al funda ției, au acceptat promisiunea inculpa ților IS și MF de a primi de la
aceștia câte 3.500 USD , prin intermediul inculpa ților CC și BI, pentru a le
întocmi și elibera documente școlare false, care s ă ateste c ă aceștia ar fi
absolvit cursurile facult ății de drept. Documentele școlare false au fost folosite
de inculpa ții IS și MF pentru înscrierea și susținerea examenului de licen ță la
Facultatea de Drept din Craiova.
*
Prin sentin ța penal ă
nr.37 din 15 martie 2006 (pronun țată în dosarul
nr.3629/2005 al Sec ției a II-a penale a Cur ții de Apel Bucure ști), rămasă
definitiv ă conform deciziei nr.5366 din 19 septembrie 2006 a Sec ției penale a
Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, inculpatul PA a fost condamnat la 4 ani
închisoare (cu suspendarea execut ării pedepsei sub supraveghere), pentru
comiterea infrac țiunii prev ăzute de art.254 alin.(2) C.pen., raportat la art.5
alin.(1) și art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen.
În calitate de comisar șef al Secției 17 Poli ție Bucure ști, inculpatul PA, în
cursul anului 2005, a pretins și primit de la FV sumele de 100.000 ROL (august
2005) și 3.000.000 ROL (octombrie 2005), pentru a solu ționa favorabil un dosar
penal, pe care îl avea în lucru.
*
Curtea de Apel Ploie ști, prin sentin ța penală nr.49/2005, r ămasă definitiv ă în
baza deciziei nr.1230 din 24 februarie 2006 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de
Casație și Justiție, l-a condamnat pe inculpatul SD la 3 ani închisoare , pentru
comiterea unui num ăr de 10 infrac țiuni de luare de mit ă, prevăzute de art.254

198alin.(2) C.pen. raportat la art.7 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit.a)
C.pen.
Inculpatul SD, în calitate de subcomisar de poli ție cu atribu ții de control,
în perioada iunie 2003 – ianuarie 2005, a pretins suma de 74.000.000 lei (ROL)
de la mai multe persoane (administratorii unor societ ăți comerciale), pentru a
nu le întocmi procese-verbale de constatare a neregulilor depistate, precum și
pentru a nu efectua verific ări la societ ățile administrate.
*
Prin sentin ța penal ă nr.38/2005 a Cur ții de Apel Oradea, r ămasă definitiv ă
conform deciziei nr.442 din 24 ianuarie 2006 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de
Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpa ților CM și DMS la câte 3 ani
închisoare , pentru s ăvârșirea infrac țiunilor prev ăzute de art.254 alin.(1) și (2)
C.pen. raportat la art.6 și art.7 pct.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41
alin.(2) C.pen.
Inculpa ții CM ( subcomisar ) și DMS ( subinspector ), în calitate de func-
ționari publici cu atribu ții de control, în perioada 2 – 11 martie 2004, au pretins,
în mai multe rânduri, suma de 3.000 euro (pe care, ulterior, în urma unor
„negocieri”, a coborât-o la suma de 700 euro) și au primit sumele de 700 euro
și 2.500.000 ROL (ultima sum ă reprezentând contravaloarea unor consuma ții în
localuri publice), pentru a nu- și îndeplini atribu țiile de serviciu cu prilejul unui
control efectuat la S.C. „X” S.R.L. și consemnat în procesul-verbal din data de
2 martie 2004.
*
Prin sentin ța penal ă nr.24 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Hunedoara,
rămasă definitiv ă conform deciziei nr.1246 din 27 februarie 2006 a Sec ției
penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, inculpatul SV a fost condamnat la 3
ani închisoare (cu suspendarea condi ționată a execut ării pedepsei), pentru
comiterea infrac țiunii prev ăzute de art.257 alin.(1) C.pen. raportat la art.5
alin.(1) din Legea nr. 78/2000, art.215 alin.(1) C.pen. și art.290 C.pen.
În calitate de comisar la Garda Financiar ă, inculpatul SV a pretins și primit,
în interes personal și pentru a exercita influen ță asupra unui magistrat și a unui
alt comisar din cadrul G ărzii Financiare, suma de 99 milioane lei (ROL) de la CM
(administrator la S.C. „F” S.R.L.), pentru a-l ajuta s ă câștige un proces aflat pe
rolul instan ței, precum și pentru a-l determina pe un alt comisar s ă nu mai efec-
tueze controale la societatea pe care o administra cump ărătorul de influen ță.
*
Tribunalul Ia și, prin sentin ța penal ă nr.833/2004, r ămasă definitiv ă în baza
deciziei nr.5737 din 5 octombrie 2006 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție
și Justiție, l-a condamnat pe inculpatul SOC la 2 ani și 6 luni închisoare (cu
suspendarea condi ționată a execut ării pedepsei), pentru comiterea infrac țiunii
prevăzută de art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000.
În cursul lunii iulie 2003, inculpatul SOC ( inspector principal la Poliția de
Frontier ă Iași) a solicitat și primit de la CG suma de 3.000 euro , promițând că
va interveni pe lâng ă persoane din cadrul Academiei de Poli ție din Bucure ști, în
vederea ob ținerii unei medii de licen ță mai mare de 8,50.
*
Prin sentin ța penală nr.296 din 10 octombrie 2005, r ămasă definitiv ă în baza
deciziei nr.49/A/2006 a Cur ții de Apel Oradea, inculpatul MC a fost condamnat
la 4 ani închisoare , pentru s ăvârșirea infrac țiunii de trafic de influen ță,
prevăzute de art.257 C.pen. raportat la art.1 lit. g) și art.6 din Legea
nr.78/2000, cu aplicarea art.19 din Legea nr.503/2002.
În sarcina condamnatului s-a re ținut că, în perioada 2001-2002, a pretins și
primit sumele de 1 miliard lei (ROL) și 25.000 DM de la partea v ătămată CVR,

199 pretinzând c ă are influen ță asupra unui judec ător de la Înalta Curte de Casa ție
și Justiție pentru a pronun ța o solu ție favorabil ă într-un dosar penal, în care
partea v ătămată avea calitatea de inculpat.

*

În anul 2007 Prin sentin ța penal ă nr.126 din 29.03.2007 a Tribunalului Arad (modificat ă
prin decizia penal ă nr.138 din 4 iulie 2007, Curtea de Apel Timi șoara și
definitiv ă prin decizia penal ă nr. 5850 din 5.12.2007 a ICCJ) l-a condamnat pe
inculpatul TSD la 4 ani închisoare pentru comiterea infrac țiunii de trafic de
influență în baza art.257 Cod penal raportat la art.5 din Legea 78/2000.
S-a reținut că inculpatul, în calitate de avocat , la data de 11.10.2000 a
primit suma de 10.000 DM de la concubina condamnatului VM în schimbul promisiunii c ă prin rela țiile și cunoștințele pe care le are la Ministerul Justi ției
poate rezolva gra țierea individual ă a concubinului.
*
Prin sentin ța penal ă nr. 483 din 21.04.2006, Tribunalul Bucure ști, Secția a
II-a penal ă (modificat ă de Curtea de Apel Bra șov, unde a fost str ămutată
jude-
carea cauzei, prin decizia penal ă nr.335 din 28 noiembrie 2006 și rămasă defi-
nitivă prin decizia penal ă nr. 3035 din 06.06.2007 a ICCJ) a dispus condamnarea
inculpatului SN la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru s ăvârșirea infrac țiunii
prevăzută de trafic de influen ță prevăzut de art.257 Cod penal cu aplicarea art.6
din Legea nr.78/2000, cu suspendarea condi ționată a execut ării396.
S-a reținut că inculpatul SN, fost judec ător la Tribunalul G de unde se
pensionase în 2003, la data de 13 decembrie 2004, a acceptat promisiunea și a
primit de la denun țătoarea PMS suma de 10.000 euro pentru a interveni asupra
membrilor completului de judecat ă din cadrul Tribunalului G. în vederea pronun-
țării unei hot ărâri favorabile FP, a c ărei reprezentant ă legală era denun țătoarea,
într-un dosar civil având ca obiect constatarea nulit ății unui titlu de proprietate.
*
Prin sentin ța penală nr. 85 din 29.05.2006 a Tribunalului Buz ău (modificat ă
prin decizia penal ă nr. 369 din 18.12.2006 a Cur ții de Apel Ploie ști și rămasă
definitiv ă prin decizia nr. 1911 din 5.04.2007 a sec ției penale a ICCJ) s-a re ținut
că î n d a t a d e 2 3 o c t o m b r i e 2 0 0 4 î n b a z a î n țelegerii prealabile dintre ace știa
inculpatul BN i-a promis procurorului denun țător CD suma de 10.000 Euro,
un vagon de grâu și folosin ța unui apartament de vacan ță din Sinaia pentru a
adopta o solu ție favorabil ă coinculpatului DD în dosarul nr.50/P/2004 al Biroului
Anticorup ție Slobozia, fapt ă penală ce realizeaz ă elementele constitutive ale
infracțiunii de dare de mit ă prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal cu aplicarea
art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 comis ă în calitate de autor și respectiv
complice de inculpa ții sus-men ționați.

396 Cu privire la modalitatea de executare, curtea de apel a dispus suspendarea condi-
ționată sub supraveghere a condamnatului. În recurs, ICCJ a modificat aceast ă moda-
litate motivând astfel: „ în vederea asigur ării scopului pedepsei, nu se impune
executarea efectiv ă a acesteia, dar c ă, având în vedere împrejurarea c ă inculpatul are
70 ani, este pensionar, are o conduit ă civică normal ă, supravegherea acestuia pe
durata termenului de încercate nu se mai impune, iar instituirea m ăsurilor de supra-
veghere și obligațiilor condamnatului nu mai este oportun ă”.

200Inculpații au fost condamna ți fiecare la pedeapsa de 3 ani închisoare cu
suspendarea sub supraveghere a execut ării pedepsei pe un termen de încercare
de 6 ani397.
*
Prin sentin ța penal ă nr. 34 din 7 sept 2006 a Cur ții de Apel Bac ău (rămasă
definitiv ă prin decizia nr. 1420 din 14 mart. 2007 a sec ției penale a ICCJ) a fost
condamnat inculpatul SM pentru s ăvârșirea a patru infrac țiuni de trafic de
influență prevăzută d e a r t . 2 5 7 a l . l C o d p e n a l , c u r e f e r i r e l a a r t . 6 , 7 a l . 3 d i n
Legea nr.78/2000, republicat ă, cu aplicarea art.74 al.2 Cod penal și art.76 lit.c
Cod penal, la pedeapsa rezultant ă de 1 an 10 luni închisoare , cu suspendarea
condiționată pe durata de 3 ani 10 luni.
Instanța a reținut că inculpatul SM, în calitate de judecător la Judec ătoria
TM, i-a promis denun țătorului Ka c ă va interveni la colegii s ăi și că va obține
cercetarea denun țătorului în stare de libertate, respectiv va ob ține o solu ție
favorabil ă în dosarele penale în care denun țătorul era cercetat penal și judecat,
în perioada 1998-2002, acceptând în schimb diferite foloase materiale și servicii
(achitarea c/val convorbirilor telefonice ale telefonului mobil proprietatea incul-patului, dar înregistrat și plătit periodic pe gestiunea SC SRL TM, societate
administrat ă de denun ță
tor, 3 tablouri, plata de denun țător a consuma țiilor pe
care le f ăcea inculpatul cu diver și prieteni la restaurante, asigurarea menajului
la imobilul inculpatului, prin intermediul so ției denun țătorului, plata de
denunțător în numele inculpatului de taxe și impozite). Acela și inculpat SM, în
calitate de judec ător la Tribunalul M, a primit și a acceptat de la denun țătorul RȘ
să-i achite diferite consuma ții în localuri publice, în mai multe rânduri, pentru a
interveni la colegii s ăi judecători, promi țându-i c ă va fi rezolvat în mod favorabil
litigiul civil de evacuare, în contradictoriu cu S.C. Acela și inculpat, în
iarna-prim ăvara anului 2001, a pretins prin intermediul numitului OAR, suma de
1000 DM de la denun țătorul G, primind doar suma de 500 DM, promi țând că va
interveni pe lâng ă colegii s ăi magistra ți, în scopul ob ținerii unei hot ărâri
favorabile în dosarul civil nr.2793/2001, aflat pe rolul Tribunalului M, în apel, având ca obiect evacuarea numitei MZ. În fine inculpatul SM a primit de la
denunțătorul SJ, la data de 11.07.1997, prin intermediul lui Ka, suma de
250 DM, promi țând că va interveni la executorul judec ătoresc OT, pentru
punerea în executare a hot ărârii de evacuare a numi ților
398.
*

397 Cu privire la pozi ția funcționarului mituit, ICCJ a re ținut: „ Dacă s e a r e î n v e d e r e c ă
procurorul PNA Slobozia nu a cerut mit ă pentru a beneficia de ea ci pentru a verifica
comportarea inculpa ților este evident c ă fapta comis ă de ace știa prezint ă toate
trăsăturile subiective și obiective a infrac țiunii de dare de mit ă. Este adev ărat că mita
nu a fost dat ă spontan, c ă inițiativa nu a apar ținut mituitorilor, dar aceast ă situație nu
este specific ă „provoc ării”, și nu poate fi asimilat ă nici unei constrângeri întrucât nu a
exclus libera determinare a voin ței inculpa ților care au promis banii și celelalte foloase
pentru a g ăsi ieșirea dintr-o situa ție neconvenabil ă pentru coinculpatul DD ”.
398 Iată cum justific ă instanța cuantumul redus la pedepsei aplicate: „ Inculpatul SM este
tânăr, în prezent fiind avocat în cadrul Baroului de Avoca ți M. Are un grad de instruire
intelectual ă ridicat, provine dintr-o familie serioas ă, întrucât tat ăl inculpatului a fost
magistrat, în prezent decedat, iar mama a fost directoare, în prezent pensionar ă.
Inculpatul SM este suferind, fiind bolnav de afec țiuni cardiace. Ținând seama de
condițiile și împrejur ările în care au fost comise faptele re ținute în sarcina inculpatului,
de scopul pedepsei ar ătat în art.52 Cod penal, instan ța apreciaz ă că prin aplicarea unor
pedepse sub minimum prev ăzut de lege, prin acordarea de circumstan țe atenuante, se
poate realiza atât prevenirea s ăvârșirii de noi infrac țiuni în viitor, cât și reeducarea
inculpatului ”.

201 Secția I penal ă a Curții de Apel Bucure ști, prin sentin ța penală nr. 161 din 11
octombrie 2006 (r ămasă definitiv ă prin decizia nr. 1465 din 16 martie 2007 a
Secției penale a ICCJ), i-a condamnat pe inculpa ții P.F., P.V., B.R. și N.R . la
pedepse de 7 ani închisoare, 6 ani închisoare, 5 ani închisoare și, res-
pectiv, 4 ani închisoare , pentru comiterea infrac țiunilor prev ăzute de art. 254
alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 26 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. și art. 7
alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 17
lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și de
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut că inculpatul P. F., în calitate de inspector principal de poli ție
în cadrul Inspectoratului de Poli ție al Jude țului Ilfov (fiind șef al Serviciului de
Investigare a Fraudelor), în baza unei rezolu ții infrac ționale unice, pe fondul
efectuării unor verific ări în exercitarea atribu țiilor sale de serviciu, a pretins, în
patru rânduri, prin intermediul inculpa ților B.R. și P.V., sume cuprinse între
6.000 USD și 60.000 USD și a primit, în trei rânduri, cu complicitatea celor doi
inculpați, precum și a inculpatei N.R., suma total ă de 18.000 USD și 1.500 lei,
de la mai mul ți comercian ți de cet ățenie chinez ă care de țineau depozite
închiriate de la S.C. „Orient Interna țional Group” S.R.L., în scopul de a nu aplica
sancțiuni contraven ționale societ ăților comerciale controlate.
În aceea și perioad ă, împreun ă cu inculpa ții B.R. și P.V., a ini țiat constituirea
unei asocieri, în scopul s ăvârșirii unor infrac țiuni, pe care a utilizat-o pentru
comiterea unor fapte de luare de mit ă.
*
Prin sentin ța penal ă nr. 164 din 24 octombrie 2006, Sec ția a II-a penal ă a
Curții de Apel Bucure ști a hot ărât condamnarea inculpa ților M.F. și Ș.D.S. la
câte 3 ani închisoare, pentru s ăvârșirea infrac țiunii prev ăzute de art. 254
alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Inculpații M.F. și Ș.D.S. (comisar de poli ție și, respectiv, de subcomisar de
poliție, la Serviciul de combatere a sp ălării banilor al Direc ției Generale de
Combatere a Criminalit ății Organizate din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române), la data de 30 martie 2006, pe fondul exercit ării în calitate de
ofițeri de poli ție judiciar ă a atribu țiilor de serviciu privind efectuarea unor
verificări la S.C. „L” S.A. și S.C. „A” S.R.L., în baza rezolu ției de delegare emise
de către Direc ția de Investigare a Infrac țiunilor de Criminalitate Organizat ă și
Terorism a Parchetului de pe lâng ă Înalta Curte de Casa ție și Justiție, au pretins
și au primit de la denun țătorul P. P. (asociat la societ ățile comerciale mai
sus-men ționate), câte 10.000 euro , în schimbul neefectu ării unor acte de cer-
cetare penal ă.
Secția penal ă a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție, prin decizia nr. 228 din 16
ianuarie 2007 a admis recursul declarat de Direc ția Națională Anticorup ție și a
majorat pedepsele la câte 4 ani închisoare.
*
Prin sentin ța penală nr. 60 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel Bra șov a
dispus achitarea inculpatului M.V., pentru infrac țiunea prev ăzută de art. 254
alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen.
În fapt, inculpatul M.V., ce îndeplinea func ția de judecător și șef al Sec ției
penale a Tribunalului B., în scopul de pronun ța o solu ție favorabil ă în cauza
privind pe P.V. (cercetat, în stare de arest preventiv, pentru s ăvârșirea infrac-
țiunilor de șantaj și de asociere în vederea s ăvârșirii de infrac țiuni), a pretins în
iulie 1998 și a primit, de la so ția acestuia, în trei tran șe, suma total ă de 150.000 DM,

202prin intermediul numitului M.C., pentru a dispune punerea în libertate a lui P. V.
și, ulterior, în apelul acestuia, pentru a-i suspenda executarea pedepsei399.
Înalta Curte de Casa ție și Justiție, prin decizia penal ă nr. 5134 din 31
octombrie 2007 a admis recursul declarat de Direc ția Națională Anticorup ție și a
dispus condamnarea inculpatului M.V. la 4 ani închisoare400.
*
Tribunalul Prahova, prin sentin ța penală nr. 473 din 31 octombrie 2006, i-a
condamnat pe inculpa ții A.M. (la 5 ani închisoare, în baza art. 257 C. pen.
raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen.) și
A.A.S. (la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., în baza art. 257
C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000).
S-a reținut că inculpa ții A.M. și A.A.S., în cursul lunii ianuarie 2006, au
acceptat promisiunea de a li se oferi bani (pentru ei și pentru alte persoane) din
partea lui G.N., pentru a interveni pe lâng ă diferiți magistra ți, spre a nu fi con-
damnat denun țătorul, într-un dosar aflat pe rolul Judec ătoriei Ploie ști. Aceștia
au fost surprin și în flagrant, în ziua de 2 februarie 2006, în timp ce primeau
suma de 15.000 euro.
Curtea de Apel Ploie ști, prin decizia penal ă nr. 370 din 28 decembrie 2006, a
admis recursurile inculpa ților A.M. și A.A.S., a redus pedepsele aplicate
inculpaților A.M. (de la 5 ani la 4 ani închisoare ) și A.A.S. (de la 3 ani la 2 ani
închisoare ) și a hotărât executarea acestora sub supraveghere. Înalta Curte de
Casație și Justiție, prin decizia 2343 din 2 mai 2007, a respins recursurile
inculpaților.
*
Inculpatul Ț.V.C. a fost condamnat de Tribunalul Satu Mare, prin sentin ța
penală nr. 575 din 17 octombrie 2006, la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru
săvârșirea infrac țiunii prev ăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. g) și
art. 6 din Legea nr. 78/2000, și la 3 ani închisoare, pentru s ăvârșirea
infracțiunii prev ăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17
lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, iar conform art. 33 lit. a) și art.
34 lit. b) C. pen. s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare. Prin decizia penal ă nr. 25/A/2007 din 13 februarie 2007 a Cur ții de Apel Oradea,
au fost admise apelurile Direc ției Naționale Anticorup ție și al inculpatului și,
făcându-se aplicarea dispozi țiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, au fost reduse
pedepsele aplicate inculpatului la câte 2 ani închisoare , urmând s ă execute
această pedeaps ă rezultant ă. În recursul inculpatului, Sec ția penal ă a Înaltei
Curți de Casa ție și Justiție, prin decizia nr. 3615 din 5 iulie 2007, a desfiin țat
hotărârile pronun țate, a descontopit pedeapsa rezultant ă în cele dou ă pedepse

399 Procesul a început în anul 1998 și s-a finalizat în anul 2007.
400 Cu privire la individualizarea pedepsei, ICCJ a re ținut: „ În ceea ce prive ște cuantumul
pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, Înalta Curte va avea în vedere
criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 cod penal, respectiv limitele de
pedeaps ă stabilite de lege (de la 3 la 12 ani), gradul de pericol social ridicat al faptei
constând în afectarea credibilit ății în actul de justi ție și știrbirea prestigiului acesteia,
împrejur ările concrete în care s-a comis fapta, astfel cum au fost descrise mai sus și, nu
în ultimul rând, persoana inculpatului, în vârst ă de 53 de ani, fost magistrat – judec ător
care și-a dat demisia urmare acuza țiilor penale de favorizare a infractorului, ce fac
obiectul unui alt dosar penal, necunoscut cu antecedente penale. În raport de aceste criterii, Înalta Curte va stabili o pedeaps ă cu închisoarea orientat ă nu cu mult peste
minimul special prev ăzut de lege, cu executare în regim de deten ție, apreciind c ă
aceasta este singura modalitate în m ăsură să asigure scopul cerut de art. 52 Cod penal,
respectiv reeducarea inculpatului, prevenirea s ăvârșirii de noi infrac țiuni dar și o
constrângere corespunz ătoare înc ălcării legii penale” .

203 componente și a hotărât achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., pentru infrac țiunea prev ăzută de art. 23 lit.
c) din Legea nr. 656/2002, și a men ținut condamnarea acestuia la 2 ani
închisoare (cu executare în regim privativ de libertate), pentru infrac țiunea de
trafic de influen ță.
S-a reținut că, în cursul lunii decembrie 2004, inculpatul Ț.V.C. a pretins
suma de 50.000 euro denunțătorului C.G. (fiindu-i remis ă suma de 40.000
euro), l ăsând să se cread ă că are influen ță asupra unor procurori și funcționari
ai Gărzii Financiare și ai Direc ției Generale a Finan țelor Publice Satu Mare,
pentru a-i determina s ă finalizeze, în mod favorabil denun țătorului, cercetarea
penală și cea de natur ă fiscală.
*
Prin decizia penal ă nr. 90 din 14 noiembrie 2006, pronun țată de Curtea de
Apel Gala ți, în dosarul penal nr. 1525/44/2006 (r ămasă definitiv ă prin decizia
nr. 1812 din 2 aprilie 2007 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție),
inculpații A.D. și P.I. au fost condamna ți la câte 4 ani închisoare , cu suspen-
darea execut ării pedepselor sub supraveghere, pentru s ăvârșirea infrac țiunilor
de luare de mit ă, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpații A.D. și P.I., în perioada august 2003 – aprilie 2004, în mod repetat
și în baza unei rezolu ții infrac ționale unice, în calitate de ofițeri de poli ție în
cadrul Biroului de investiga ții criminale al Poli ției Municipiului Br ăila, au pretins
suma de 3.000 lei și au primit suma de 1.986 lei de la denun țătorul P.I., în sco-
pul de a solu ționa în mod favorabil o cauz ă penală (în cadrul exercit ării atribu-
țiilor de serviciu ale inculpa ților), în care era cercetat penal fiul denun țătorului.
*
Prin sentin ța penal ă nr. 88 din 4 decembrie 2006, pronun țată de Curtea de
Apel Ploie ști în dosarul nr. 7470/200 (definitiv ă prin decizia penal ă nr. 3487 din
27 iunie 2007 a Sec ției penale a Înaltei Cur ți de Casa ție și Justiție), inculpatul
C.C.C . a fost condamnat la o pedeaps ă de 3 ani închisoare, cu suspendarea
condiționată a execut ării pedepsei, pentru s ăvârșirea infrac țiunii prev ăzute de
art. 254 alin. 1 C. pen. raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut că inculpatul C.C.C., judecător la Judec ătoria PN, în ziua de 15
octombrie 2004, a pretins suma de 700 euro de la denun țătorul B.C.V., pentru a
pronunța o solu ție favorabil ă în cauza penal ă pe care o judeca, primind de la
acesta, la data de 18 octombrie 2004, suma de 500 euro (când a fost surprins
în flagrant).

*
În anul 2008
Prin sentin ța penală nr.972 din 29 iunie 2007 a Tribunalului Bucure ști, Secția
a II-a penal ă, rămasă definitiv ă prin decizia penal ă nr.75 din 11 ianuarie 2008 a
Înaltei Cur ți de Casa ție si Justi ție, inculpatul E.L. a fost condamnat la pedeapsa
de 9 ani închisoare pentru s ăvârșirea infrac țiunii prev ăzute de art.25 raportat
la art.257 C.pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.37
lit.b) C.pen. , la care s-a ad
ăugat un spor de 3 ani (re ținându-se c ă fapta e
concurent ă cu faptele pentru care aceluia și inculpat i s-a aplicat pedeapsa de
10 ani si 6 luni închisoare), urmând ca în final s ă execute 12 ani închisoare.
S-a reținut în sarcina acestuia c ă, în cursul anului 2001, aflându-se în
executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Jilava, inculpatul
E.L. i-a pretins martorului B.D. suma de 40.000 de dolari , din care a primit

20410.000 de dolari , si a instigat-o pe avocata T.R. (trimis ă în judecat ă într-o alt ă
cauză) să-i ceară diferite sume de bani acestui martor, precum si altor per-
soane, l ăsând să se înțeleagă că are influen ță asupra unor magistra ți din cadrul
Tribunalului Bucure ști, spre a pronun ța soluții favorabile unor condamna ți.
*
Prin sentin ța penal ă nr.52 din 28 martie 2008 a Cur ți i d e A p e l B a c ău,
rămasă definitiv ă prin decizia penal ă nr.2391 din 1 iulie 2008 a Înaltei Cur ți de
Casație si Justi ție, inculpata B.A. a fost condamnat ă la 4 ani închisoare cu
executare în regim de deten ție, în baza art.254 alin.(1) si (2) C.pen. raportat
la art.7 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen., iar inculpatul B.S. a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea condi ționată a
executării pedepsei , în baza art.26 raportat la art.254 alin.(1) si (2) C.pen. cu
referire la art.7 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.(2) C.pen.
Instanța a reținut că, în perioada iulie 2003 – apr ilie 2006, inculpata B.A., în
calitate de prim-procuror la Parchetul de pe lâng ă Judecă
torie, a primit de la 8
persoane, prin intermediul inculpatului B.S., suma de 3.900 euro și 350 lire
sterline , pentru a dispune solu ții de netrimitere în judecat ă a unor persoane.
*
Curtea de Apel Bucure ști, Secția I penal ă, prin sentin ța penal ă nr.11 din 7
februarie 2008, r ămasă definitiv ă prin decizia penal ă nr.3008 din 26 septembrie
2008 a Înaltei Cur ți de Casa ție si Justi ție, a condamnat-o pe inculpata L.C.E. la
2 ani închisoare , în baza art.257 C.pen. raportat la art.6 din Legea
nr.78/2000 , si reținându-se c ă fapta e concurent ă cu faptele pentru care
aceleiași inculpate i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare, a dispus
să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 6 luni închisoare .
S-a reținut în fapt c ă, inculpata L.C.E, în calitate de avocat , în perioada mai
– iulie 2001, a pretins si a primit suma de 12.000 dolari , de la un num ăr de 3
persoane, l ăsând să se cread ă că poate interveni pe lâng ă magistra ți ai Jude-
cătoriei, în vederea punerii în libertate a unui inculpat arestat.
*
Curtea de Apel Bucure ști – Sec ția I penal ă, prin sentin ța penal ă nr.195 din
8 octombrie 2007 (definitiv ă prin decizia penal ă nr. 102 din 15.01.2008 a ICCJ)
a condamnat-o pe inculpata DA, avocat în cadrul Baroului Bucure ști, la 1 an
închisoare , pentru comiterea infrac țiunii de trafic de influen ță în form ă
continuat ă, faptă prevăzută și pedepsit ă de art.257 alin.1 C.pen. raportat la
art.6 din Legea nr.78/2000 și art.19 din OUG nr.43/2002.
S-a reținut că în perioada aprilie 2006 – mai 2007, în calitate de ap ărător al
denunțătorului EH M F A C, a pretins și primit de la acesta în mod repetat,
pentru rezolvarea favorabil ă a dosarului nr.147/D/P/2006 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casa ție și Justiție – DIICOT, în care martorul denun țător
era inculpat, 97.800 euro , lăsând să se înțeleagă că are influen ță asupra
ofițerilor de poli ție judiciar ă și a procurorului de caz, promi țându-i c ă va obține
punerea sa în libertate, iar ulterior, revocarea m ăsurii oblig ării de a nu p ărăsi
țara și în final ob ținerea unei hot ărâri judec ătorești favorabile în cauz ă.
*
Prin sentin ța penal ă nr.200 din 1.10.2007 a Cur ții de Apel Bucure ști
(definitiv ă prin decizia penal ă nr. 390 din 31.01.2008 a ICCJ), inculpata BR a
fost condamnat ă la pedeapsa rezultant ă de 3 ani închisoare cu suspendarea
sub supraveghere a execut ării, pentru comiterea a 4 infrac țiuni de luare de mit ă
în forma prev ăzută de art.254 alin.1, 2 Cod penal raportat la art.6 și 7 alin.1 din
Legea nr.78/2000, modificat ă și completat ă (părți vătămate I. C. L., P.M., T. P.,
Ț. Gh., B. V.); o infrac țiune de primire de foloase necuvenite prev ăzută de
art.256 Cod penal, raportat la art.6 și 7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 de la

205 partea v ătămată L. I.; o infrac țiune de fals intelectual prev ăzută de art.289 Cod
penal, raportat la art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, parte v ătămată T. P.; și o
infracțiune de uz de fals prev ăzută de art.291 Cod penal, raportat la art.17 lit.c
din Legea nr.78/2000, modificat ă și completat ă.
S-a reținut că inculpata B.R., în calitate de prim-procuror al Parchetului de
pe lâng ă Judecătoria PT a pretins și primit, în mod repetat, de la diferite
persoane fa ță de care se efectuau cercet ări pentru comiterea de infrac țiuni,
sume de bani (500 euro, împrumut de bani), servicii (renovarea de denun țător
a imobilului proprietatea sa), bunuri (whisky, cafea, șampanie, ciocolat ă, alte
produse alimentare) pentru a adopta solu ții favorabile acestora. În alte situa ții,
aceeași inculpat ă, ulterior adopt ării unei solu ții, a primit de la persoana fa ță de
care a fost confirmat ă propunerea de neîncepere a urm ăririi penale diferite
bunuri, în acest mod persoana vizat ă de o astfel de solu ție exprimându- și
recunoștința. Într-o situa ție, inculpata a acceptat înlocuirea unei fi șe de cazier
cu una fals ă, cu scopul de a da aparen ță de legalitate solu ției de scoatere de
sub urm ărire penal ă a persoanei cercetate.
În activitatea infrac țională inculpata a ac ționat atât singur ă cât și în parti-
cipație penal ă cu inculpatul B. B. I. so țul său, care avea calitatea de polițist în
cadrul Biroului de Poli ție PT, condamnat și el prin aceea și hotărâre la pedeapsa
de 3 ani închisoare cu executarea ei sub supraveghere.
*
Prin sentin ța penal ă nr. 377 din 16.11.2006 pronun țată de Tribunalul
Suceava (modificat ă prin decizia nr. 62 din 30 mai 2007 Curtea de Apel Suceava
– Secția Penal ă și definitiv ă prin decizia penal ă nr. 500 din 11.02.2008 a ICCJ),
inculpatele SML și CIA au fost condamnate la pedeapsa de câte 1 an 10 luni
închisoare pentru comiterea de c ătre prima inculpat ă a două infracțiuni de
trafic de influen ță, iar de c ătre a doua inculpat ă a unei singure asemenea
infracțiuni, prev ăzută de art.257 Cod penal rap. la art.1 lit.a și art.6 din Legea
nr.78/2000 cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d Cod penal.
S-a reținut că inculpata SML, în calitate de avocat la Baroul B, a pretins și
primit de la numitul FV la data de 30.10.2003 suma de 1.000 euro , pretinzând
că are influen ță asupra unui magistrat de la Curtea de Apel B și astfel va ob ține
o hotărâre judec ătorească favorabil ă acestuia, iar ulterior, înaintea termenului
de judecat ă din 05.02.2004 l-a pus în leg ătură cu avocata CIA, spunându-i c ă
trebuie s ă-i dea acesteia bani pentru a se interveni la un alt magistrat de la
Tribunalul B, în vederea pronun țării unei hot ărâri judec ătorești favorabile (fiind
ulterior r ăsplătită d e î n v i n u i t a C I A c u s u m a d e 2 0 0 e u r o ) . L a r â n d u l s ău,
inculpata CIA, în calitate de avocat la Baroul B, la termenele de judecat ă din
05.02.2004 și 19.02.2004 a pretins și primit câte 1500 euro , în total suma de
3.000 euro, de la numitul FV, l ăsându-l s ă înțeleagă că va interveni la un
judecător de la Tribunalul Bac ău și va obține astfel o hot ărâre judec ătorească
favorabil ă401.

401 Tribunalul fixase pedeapsa de câte 1 an 6 luni închisoare, motivând: „ La indivi-
dualizarea judiciar ă a pedepselor s-a ținut seama de natura și gradul de pericol social al
faptelor, consecin țele produse, constând în afectarea rela țiilor sociale referitoare la
activitatea instan țelor de judecat ă, a cărei bun ă desfășurare este incompatibil ă cu
suspiciunea c ă judecătorii pot fi influen țați în exercitarea atribu țiilor lor de persoane
care au influen ță reală sau presupus ă asupra lor, de împrejur ările și modalitatea
concretă de săvârșire, cuantumul sumei primite de la denun țători, dar și de persoana
inculpatelor, f ără antecedente penale, care au avut comport ări anterioare corespun-
zătoare, dar care nu au recunoscut s ăvârșirea faptelor ”. În apel, Curtea a majorat
pedepsele la 1 an 10 luni închisoare: „ Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate,

206*
Prin sentin ța penală nr. 563 din 29.06.2007 a Judec ătoriei Slatina (definitiv ă
prin decizia penal ă nr. 420 din 5.06.2008 a Cur ții de Apel Craiova) inculpatul
JSA a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea
condiționată a execut ării pedepsei în baza art. 11 alin. 1 și 2 din Legea
nr. 78/2000.
S-a reținut că inculpatul a fost numit de judec ătorul sindic ca lichidator
judiciar pentru a procedeze la vânzarea în bloc a bunurilor apar ținând S.C. A C
S.A. Corabia, în vederea recuper ării sumelor de bani datorate creditorilor. Dup ă
desfășurarea procedurii de licita ție, a procedat la încheierea contractului de
vânzare-cump ărare incluzând în activul societ ății și o suprafa ță de teren ce nu
aparținea acesteia.
*
Prin sentin ța penală nr. 522 din 24 octombrie 2006 pronun țată de Tribunalul
Dolj, modificat ă în apel și apoi în recurs prin decizia penal ă nr. 723/2008 a ICCJ,
s-a dispus în baza art. 257 C.pen. combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000
condamnarea inculpatei T.M. la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea
sub supraveghere a execut ării pedepsei.
Instanța de fond a constatat c ă inculpata T.M., avocat în Baroul Y, a pretins
și primit suma de 100.000.000 lei vechi de la martora F.M., pentru a interveni
pe lâng ă decanul Baroului Y în vederea facilit ării admiterii martorei ca și avocat
în cadrul acestui barou. Din regulamentul cadru privind organizarea examenului
de primire în profesia de avocat și a examenului de ob ținere a titlului profesional
de avocat definitiv emis de Consiliul Uniunii Na ționale a Barourilor din România,
rezultă că decanul Baroului este pre ședintele comisiei de examen organizat în
sensul men ționat mai sus, având numeroase atribu ții în leg ătură cu examenul
desfășurat pentru primirea în profesia de avocat.
*
Prin sentin ța penală nr. 61 din 6 martie 2007 pronun țată de Tribunalul Gorj,
modificat ă prin decizia penal ă nr. 123/2007 a Cur ții de Apel Craiova, Sec ția
Penală, inculpatul B.N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu
suspendarea condi ționată a execut ării pentru comiterea infrac țiunii prev ăzută de
art. 255 alin.1 C. pen.
În esență, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecat ă pentru comiterea
infracțiunii de dare de mit ă faptă constând în aceea c ă, la data de 8 ianuarie 2006
a oferit suma de 1.000.000 lei ROL agentului de poli ție S.M. pentru rezolvarea
favorabil ă a unui dosar penal și pentru anularea unui proces verbal de contra-
venție. În fapt, inculpatul fusese surprins de agentul de poli ție, în ziua anterioar ă,
consumând b ăuturi alcoolice într-un bar de pe raza localit ății F., în condi țiile în
care era de serviciu la Cariera A– Sec ția rotoare, din cadrul Complexului
Energetic. Totodat ă, datorit ă atitudinii recalcitrante manifestate cu acest prilej,
inculpatul a fost sanc ționat contraven țional în baza Legii nr. 61/1991402.

Curtea a apreciat c ă se impune majorarea lor, dat fiind gravitatea faptelor comise,
sporită de efectul produs și de rezonan ța lor social ă, dar a apreciat c ă pot fi men ținute
circumstan țe atenuante judiciare prev ăzute de art. 74 lit. a Cod penal, motivat de faptul c ă,
inculpatele sunt elemente tinere, cu certe posibilit ăți de reeducare și cu un comportament
exemplar anterior s ăvârșirii faptelor. Au avut realiz ări deosebite profesional, prezint ă familii
închegate, iar condamnarea lor la pedeapsa închisorii, prin ea îns ăși, constituie un
avertisment suficient de puternic pentru respectarea, pe viitor, a ordinii de drept ”.
402 „Mapă de hot ărâri – infrac țiuni privind corup ția și criminalitatea economico-financiar ă”,
publicat pe 13 martie 2009, la www.csm1909.ro/csm/linkuri/13_03_2009__21723_ro.pdf.

207
Bibliografie

Monografii

ABRAHAM, Pavel, Corupția, Editura Detectiv, Bucure ști, 2005.
APOSTOL TOFAN, Dana, Puterea discre ționară și excesul de putere al autori-
tăților publice , Editura All Beck, Bucure ști, 1999.
BANCIU, Dan, Sociologie juridic ă, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2007.
BANCIU, Dan, DORINICA, Ioan, R ĂDULESCU, Sorin M., Corupția in România.
Realitate și percep ție socială, Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2005.
CAMPOS, J. Edgardo, PRADHAN, Sanjay, The Many Faces of Corruption:
tracking vulnerabilities at the sector level, World Bank, 2007.
CĂȘUNEANU, Costel, DOBRINOIU, Vasile, Hotca, Mihai-Adrian, Murea,
Marius, Neagu, Norel, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corup ție, Editura Wolters Kluwer, Bucure ști, 2009.
CHERCIU, Elena, Corupția. Caracteristici și particularit ăți în România , Editura
Lumina Lex, 2004.
CIUNCAN, Dorin, Prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corup-
ție. Legea nr. 78/2000 comentat ă și adnotat ă, Supliment „Buletin documentar”,
București, 2004.
COCHINESCU, Nicolae, Introducere în deontologia juridic ă, Revista Dreptul
nr.4/1995, pp.3-11.
COMAN, Ramona, Media, Justice and Politic or how the Independence of the
Judiciary became an issue on the Romanian policial agenda , în Judicial Reforms
in Central and Eastern European Countries, Vanden Broele Publishers, Brugge,
2007, pp.157-198.
COPOERU, Ion, Coordonate ale profilului moral al magistratului. Studiu de
caz cu privire la implementarea Codului deontologic al judec ătorilor și procuro-
rilor din România , în COPOERU, Ion, SZABO, Nicoleta (coord.), „Dileme morale
și autonomie în contextul democratiz ării și al integr ării europene”, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, pp.215-243.
COSTINIU, Florin (coord.), Codul deontologic al magistra ților. Ghid de apli-
care, Editura Hamangiu, Bucure ști, 2007.
DAKOLIS, Maria, THACHUS, Kim, Attacking Corruption in the Judiciary: a
Critical Process in Judicial Reform, Wisconsin International Law Journal, 18,
2000, pp.353-405.
DANILE Ț, Cristi, Mecanisme de corup ție și politici anticorup ție în sistemul
juridic , în Ion Copoeru, Nicoleta Szabo (coord.), „Etica și cultura profesional ă”,
Editura Casa C ărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008, pp. 218-255.
DIACONESCU, Horia, Infracțiunile de corup ție și cele asimilate sau în
legătură cu corup ția, Editura All Beck, Bucure ști, 2004.

208DOBRINOIU, Vasile, Corupția în dreptul penal român , Editura Atlas Lex,
București, 1995.
HAMMERGREN, Linn, The Multilateral Developm ent Banks and Judicial
Corruption , http://siteresources.worldbank.org.
KLITGAARD, Robert, MACLEAN-ABAROA, Ronald, PARRIS, H. Lindsey, Orașe
corupte. Ghid practic de tratament și prevenire , Editura Humanitas, Bucure ști, 2006.
KRASTEV, Ivan, Shifting Obsessions: Three Essays on the Politics of
Anticorruption , Central European University Press, Budapesta, 2004.
LUCA, C ătălin(coord.), PIVNICERU, Mona, Deontologia profesiei de magis-
trat. Repere contemporane , Editura Hamangiu, Bucure ști, 2008.
MANIKAS, Peter M., Background Note: Combating Corruption in the Judicial
System of Cook County, Illinois , 1999, la http://siteresources.worldbank.org.
MOGÂLDEA, Ion, Corupția în România , Editura Majadahonda, Bucure ști, 1998.
PEPYS, Mary Noel, Corruption in the Justice System , USAID, 2003,
www.ssronline.org.
POPE, Jeremy, Sisteme de integritate public ă, 1997, traducere TI-RO, 2002,
pe www.transparency.org.ro.
REED, Quentin, Sitting On The Fence: Conflicts of interest and how to
regulate them , 2008, la www.u4.no.
SHARMAN, Jeffrey M., Judicial Ethics: Independence, Impartiality, and
Integrity , Inter-American Development Bank, may 19-22, 1996.
VEDINA Ș, Verginia, Deontologia vie ții publice , Editura Universul Juridic,
București, 2007.
WALLACE, Judge J. Clifford, Resolving Judicial Corruption While Preserving
Judicial Independence: Comparative Perspectives , California Western
International Law Journal, 28 (2), 1998, pp.341-350.

Studii, articole
The American Bar Association Asia Law Initiative, Combating Corruption In
The Criminal Justice System, la www.abanet.org
Centrul de Resurse Juridice, Corupția în Justi ție, 2004, pe www.crj.ro.
Centrul de Resurse Juridice, Ghid anticorup ție – monitorizarea conflictelor de
interese și a incompatibilit ăților, Bucure ști, 2005, pe www.crj.ro.
Centrul de Resurse Juridice, Instrumente de monitorizare a institu țiilor anti-
corupție, 2006, pe www.crj.ro.
Due Process of Law Foundation, A Guide to Rapid Assessment and
Policy-making for the Control of Corruption in Latin American Justice Systems ,
2007, pe www.dplf.org.
Institutul de Politici Publice, Ghid privind procedurile de sesizare a neregu-
lilor în procesul de achizi ții publice și sesizarea conflictelor de interese, a incom-
patibilităților, faptelor de corup ție și îmbogățirii ilicite, 2006, pe www.ipp.ro.

209 Institutul pentru o Societate Deschis ă, Monitorizarea procesului de aderare
la Uniunea European ă: Corup ția și politicile de combatere a corup ției, Editura
Exclus SRL, Bucure ști, 2002.
SIGMA, Politici și practici privind conflictul de interese în nou ă state membre
UE: o analiz ă comparativ ă, 2006, la www.sigmaweb.org.
Transparency International, Global Corruption Report 2007: Corruption in
Judicial Systems , 2007, pe www.transparency.org.
Transparency International-Romania, Etică profesional ă și Transparen ță în
administra ția public ă, 2006, la www.transparency.org.ro.
Transparency International-Romania, Integritatea în justi ție. Document de
strategie , 2006, la www.transparency.org.ro.
UNDP, International Arrangements to Combat Corruption. A comparative
Study , 2005, la http://regionalcentrebangkok.undp.or.th.
UNODC, Judicial Corruption in Developing Countries: Its Causes and
Economic Consequences, 2001, la www.unodc.org.
UNODC, Strengthening Judicial Integrity Against Corruption , 2000, la
www.unodc.org.

Resurse web

Banca Mondiala (pagina anticorup ție), www1.worldbank.org/publicsector/
anticorrupt
Banca Mondiala (manuale și articole anticorup ție), www.worldbank.org/wbi/
governance/library.html
Business Registry for International Bribery and Extortion, www.bribeline.org
Comisia Independent ă Împotriva Corup ției din Hong Kong, www.icac.org.hk
Comisia Independent ă Împotriva Corup ției din New South Wales, Australia,
www.icac.nsw.gov.au
Centrul de resurse anticorup ție al organiza țiilor reunite în U4, www.u4.no
GRECO, CoE, www.coe.int/t/dg1/greco/webresources/organisations_en.asp
Inițiativa Regional ă Anticorup ție (fost SPAI ), www.rai-see.org
Internet Center for Corruption Research, www.icgg.org Institute for Global Ethics, www.globalethics.org
Online Ethics Center, SUA, www.onlineethics.org
Transparency International (organiza ții și documente anticorup ție),
www.transparency.org/index.php/misc/link_list
UNICORN, www.againstcorruption.org

210