Anchetă asupra dinamicii unor fenomene popula ționale și emergen ța unor stiluri de via ță în România 2 Colectivul de cercetare: Prof. dr. Traian… [627643]

METRO MEDIA TRANSILVANIA

Anchetă asupra dinamicii unor fenomene popula ționale
și emergen ța unor stiluri de via ță în România

2
Colectivul de cercetare:
Prof. dr. Traian Rotariu -Director de proiect
Lector. dr. Mircea Com șa
Conf. dr. Dan Chiribuc ă
Sociolog drd. Septimiu Suciu Conf. dr. Elemer Mezei Sociolog C ălin Moldovan Teselios
Sociolog Petru D ănilă
Sociolog Delia Bobîrsc Sociolog Alina Bârsan Sociolog Valeriu Inceu Mihai Mocanu Emil Dănilă
Colaboratori externi: Conf. dr Cornelia Mure șan
Asist. Cristina Oane ș
Drd. Mihaela H ărăguș

Proiect finan țat de Institutul de Fizic ă Atomică în cadrul programului
național de CDI „Cercetare fundamental ă, de interes socio-economic și
cultural –CERES”

3 METRO MEDIA TRANSILVANIA
Institut de Studii Soci ale, Sondaje, Marketing și Publicitate

ANCHET Ă ASUPRA DINAMICII UNOR FENOMENE
POPULA ȚIONALE ȘI EMERGEN ȚA UNOR STILURI
DE VIAȚĂ ÎN ROMÂNIA

4

5
Cuprins:
1. Introducere___________________________________________ 7
2. Comportamentul fertil și sistemul de valori familiale. Considera ții
generale ______________________________________________ 10
3. Copilul – a-l dori și a-l avea_____________________________ 18
4. Familia și coabitarea __________________________________ 30
5. Relațiile dintre so ți ____________________________________ 34
6. Părinți și copii _______________________________________ 40
7. Motiva ții ale deciziei de a nu avea copii ___________________ 47
8. Factori care influen țează decizia de a avea (înc ă) un copil____ 49
9. Factori care influen țează opțiunea femeilor pentru avort. ____ 53
10. Diferen țe intergenera ționale privind debutul vie ții sexuale___ 63
11. Orient ări axiologice ale popula ției feminine. Date calitative din
interviuri și focus grupuri ________________________________ 75
12. Concluzii___________________________________________ 86
13. Bibliografie_________________________________________ 93
14. Anexe _____________________________________________ 96
Metodologie ___________________________________________ 96
Tabele ________________________________________________ 98
Ancheta – Tabele și grafice ______________________________ 104

6

7 1. Introducere

Materialul de fa ță reproduce o parte din rezultatele unei
investigații, în cursul c ăreia s-a cules o cantitate de informa ție mai
amplă decât cea exploatat ă aici. Ne concentr ăm doar asupra unei
categorii de probleme nu doar pentru a asigua unitate și coerență
textului, ci și pentru c ă această tematică s-a dovedit, la finalul
investigației, a fi cea mai relevant ă, cea mai bine circumscris ă de către
datele de teren culese în mod direct. În adev ăr, cercetarea s-a
desfășurat folosind o plaj ă metodologic ă largă – compus ă în principal
dintr-o anchet ă și o serie de interviuri, despre care vom da detalii într-o
secțiune special destinat ă acestor aspecte – și a condus la o serie foarte
diversă și amplă de constat ări, circumscrise temei de investigat.
Ceea ce am decis s ă concentrăm în conținutul acestei publica ții
se referă în cea mai mare m ăsură la problemele ce țin de
comportamentul fertil al femeilor din România , în determina țiile sale
bazate pe factori individuali obiectivi (vârst ă, școlaritate, statut marital,
rezidență etc.) precum și cele ce deriv ă din sistemul atitudinal-valoric
la care ader ă și pe care-l interiorizeaz ă concetățenele noastre. Aceast ă
abordare, chiar dac ă poate p ărea eclectic ă, întrucât amestec ă în
explicație elemente atât de eterogene, are totu și avantajul c ă nu
pornește de la o schem ă explicativ ă rigidă și simplificatoare, ipoteza
noastră fiind aceea c ă starea demografic ă este, mai ales în cazul
nașterilor, rezultatul ac țiunii complexe și combinate a unor factor
macrosociali, a c ăror acțiune este filtrat ă în comportamente
individuale, prin prisma situa ției obiective a fiec ărei persoane în parte,
ce poate fi descris ă, în cazul anchetei, prin variabile adecvate, ca și
prin universul spiritu al-valoric, detectabil și el, cu precau țiunile de
rigoare, prin opiniile și atitudinile fiec ăruia.

8 Vorbind de relevan ța problematicii aici abordate, avem în
vedere nu atât consisten ța datelor ob ținute în cadrul cercet ării, ci
importanța socială a fenomenului demografic legat de na șteri. Într-
adevăr, se cunoa ște că populația României a intrat imediat dup ă 1989
într-un proces de reducere a natalit ății, care a condus-o curând la
atingerea unui spor natural negativ (înc ă din 1992) și care se men ține
și astăzi. Consecin țele unui astfel de comportament pe termen lung – și
deja începe s ă se contureze o durat ă ce poate fi caraterizat ă astfel –
sunt extrem de importante, atât asupra volumului general al popula ției,
care, în absen ța aportului de persoane din exterior ( și balanța noastră
migratorie e înc ă negativă), va descre ște continuu, cât și asupra
structurilor popula ției, procesul cel mai evident ce se produce datorit ă
scăderii num ărului de na șteri fiind îmb ătrânirea popula ției, cu
consecințe și presiuni majore asupra sistemelor de pensii și de
sănătate.
Desigur c ă România nu se g ăsește într-o situa ție special ă, din
punctul de vedere al nivelului sc ăzut al natalit ății. Majoritatea țărilor
europene, dar și multe altele din afara c ontinentului nostru, sunt
afectate de acela și fenomen de subfertilitate. Cu toate astea, situa țiile
sunt destul de diferite de la țară la țară. Și consecin țele, de asemenea.
De pildă, țările vest-europene, în cea mai mare parte a lor, beneficiaz ă
de o balan ță migratorie pozitiv ă, care acoper ă, parțial sau integral,
deficitul sporului natural ; în unele dintre acestea, respectivul deficit
poate fi u șor de acoperit c ăci el nu este mare, fertilitatea fiind sub
nivelul de înlocuire a genera țiilor, dar nu foarte departe de acesta.
Firește, se poate discuta dac ă imigrația este o solu ție, sau în ce m ăsură
e o soluție și pe ce durat ă de timp, pentru a compensa deficitul de
nașteri. Cert este îns ă că țara noastr ă nu beneficiaz ă încă nici de
această soluție de înlocuire și nici nu a ap ărut vreo tendin ță de

9 redresare a fertilit ății, prin care s ă se mai reduc ă pierderile de popula ție
pe cale natural ă. Singurul fapt ce ar putea fi judecat ca fiind pozitiv
este acela c ă de aproape un deceniu fertilitatea nu mai scade, ea
fixându-se, la scar ă națională, la circa 1,3 copii/fe meie. Dar un astfel
de nivel este departe de acel mere u invocat standard 2,1 copii/femeie,
capabil s ă asigure reproducerea genera țiilor, și menținerea lui în
continuare nu este un motiv de lini ște.
Fără a dramatiza excesiv situa ția, este clar c ă ea devine
preocupant ă și doar problemele mai acute, mai vizibile, mai stringente
de care se ciocnesc guvernele noastre din 1990 încoace fac ca
aspectele ce țin de evolu ția popula ției să rămână neabordate prin
programe na ționale coerente de politici demografice. Probabil c ă va
veni și vremea unor astfel de programe și atunci va fi nevoie de
informații și asupra st ării demografice dar referitoare la mecanismele
prin care aceast ă stare poate fi modificat ă.
Din acest motiv consider ăm că, axând cercetarea noastr ă pe
aceste aspecte, avem posibilitatea s ă oferim o informa ție ce poate fi
utilă atunci când vrem s ă înțelegem unde am ajuns și ce pârghii pot fi
folosite dac ă intenționăm să schimbăm direcția pe care s ă se îndreapte
lucrurile în viitor. F ără a fi un unicat în peisajul cercet ării sociale
românești, studiul de fa ță rămâne totu și printre pu ținele care au
abordat aceast ă tematică. De altfel, România se „remarc ă” și prin
absența din programele interna ționale desf ășurate deja de câteva
decenii, în special în țările europene, zon ă unde preocuparea pentru
destinul demografic este tot mai vizibil ă.
Să mai recunoa ștem, pe lâng ă informația deosebit ă pe care
studiul nostru o ofer ă, și limitele cercet ării efectuate. Acestea sunt
legate în mod deosebit de nivelul finan țării proiectului, aspect deosebit
de important pentru realizarea scopului propus ini țial. Până la urmă, a

10 trebuit să ne pliem pe acest nivel de finan țare, ceea ce ne-a f ăcut să
restrângem și universul tematic al cercet ării, insistând mai mult pe
aspectele pomenite mai sus, dar și amploarea acesteia, prin reducerea
la 2000 a num ărului de subiec ți în anchet ă. Un eșantion mai mare ar fi
permis o analiz ă mult mai aprofundat ă a temelor abordate precum și
abordarea altor chestiuni, care devin accesibile doar prin segmentarea unui eșantion foarte mare. Oricum, sper ăm că am adus o informa ție
validă, ce poate fi folosit ă ca atare pentru cunoa șterea multor aspecte
legate de comportamentul demografic, de a șteptările și proiectele
femeilor române în acest domeniu, dar și ca punct de pornire pentru
alte cercet ări.

2. Comportamentul fertil și sistemul de va lori familiale.
Considera ții generale

În lumea occidental ă, s-au petrecut, pe la mijlocul anilor 1960,
o serie de schimb ări importante, care pot fi toate circumscrise cadrului
vieții familiale, dar atingând aspecte din cele mai diverse și cu
implicații pe planuri multiple. Fire ște că lucrurile s-au petrecut diferit
de la țară la țară și chiar la nivelul aceleia și țări au existat decalaje
zonale semnificative, dar, în linii mari, se poate spune c ă peste tot – în
populațiile din zona apusean ă și centrală a Europei, precum și în alte
zone de cultur ă occidental ă – s-au înregistrat urm ătoarele fenomene:
1) S-au deteriorat rapid și profund ratele conjuncturale de
nupțialitate, c ăsătoria devenind dintr-un fenomen cvasi-
universal unul cu inciden ță mult mai redus ă; tendința se
confirmă ulterior pe baza indicatorilor calcula ți în perspectiv ă

11 longitudinal ă, indicând deci o sc ădere a ponderii persoanelor
dintr-o genera ție care se c ăsătoresc.
2) S-a modificat și calendarul c ăsătoriilor: acolo unde acestea
au fost tradi țional precoce, a crescut vârsta la prima c ăsătorie,
iar acolo unde s-a înregistrat pân ă la începutul secolului al XX-
lea o căsătorie târzie (modelul occidental), dup ă o perioad ă de
scădere a vârstei la prima c ăsătorie, s-a revenit la valorile de
vârstă atinse în secolul al XIX-lea și chiar au fost dep ășite.
3) Au crescut rapid ratele conjuncturale ale divor țialității,
fenomenul mai intens de desfacere a c ăsătoriei fiind apoi
confirmat de analizele pe promo ții (cohorte) de c ăsătorii; nu
numai că se realizeaz ă mai puține căsătorii, dar acestea prezint ă
o instabilitate sporit ă.
4) S-a amplificat practic a traiului în cuplu f ără căsătorie
(coabitarea), acest lucru fiind valabil și pentru vârstele tinere
(persoane celibatare) cât și pentru cele mai în vârst ă (divorțate
sau văduve); în tot cazul, co abitarea devine, în bun ă măsură, un
înlocuitor al c ăsătoriei și nu doar o faz ă prealabil ă, pregătitoare
acesteia, a șa cum s-a crezut la începu t, neavând nici o influen ță
pozitivă asupra stabilit ății cuplurilor intrate ulterior în
căsătorie.
5) S-a redus relativ brusc fert ilitatea, indicii conjuncturali
scăzând rapid și mult sub nivelul de înlocuire a genera țiilor;
această scădere a fost mai vizibil ă în țările occidentale care au
beneficiat în primele decenii de dup ă al doilea r ăzboi mondial
de o redresare sensibil ă a fertilității, cunoscut ă sub denumirea
de „baby boom ”.
6) Parțial – dar numai par țial! – aceast ă scădere poate fi pus ă pe
seama altui fenomen care se petrece în aceea și perioad ă:

12 modificarea calendarului na șterilor, în sensul amân ării
acestora; faptul este vizibil atât în analizele transversale cât și
în cele longitudinale. 7) A crescut semnificativ ponderea copiilor n ăscuți în afara
familiei, atât de mame aflate în coabitare cât și de către femei
singure. 8) S-a schimbat pozi ția femeii în gospod ărie, prin reducerea
volumului de sarcini domestice și implicarea ei mai puternic ă
în activitatea profesional ă; lucrul e vizibil prin cre șterea ratelor
de activitate feminin ă.
Teoria cea mai la mod ă care încearc ă să dea seam ă de aceste
modificări este cea care are în centr u conceptul cunoscut sub numele
de „a doua tranzi ție demografic ă”. Ideile subsumate acestui concept
au fost sistematizate, începând din a doua parte a anilor 1980, în principal de c ătre doi demografi, care au și lansat sintagma respectiv ă,
olandezul Dirk van de Kaa și belgianul Ron Lesthaeghe
1. Această
teorie se întemeiaz ă pe ideea c ă schimbările menționate mai sus, ca și
altele legate de acestea, se datoreaz ă unei modificări în sistemul de
valori al lumii occidentale , care, în esen ță, constă în trecerea de la
valorizarea familiei, a grupului familia l centrat pe copii, la valorizarea
individului, accentuându-se nevoile acestuia de împlinire, familia

1 Vezi, de exemplu:
VAN DE KAA, 1987, „Europe’s second demographic transition”, Population
Bulletin , Vol. 42, No.1
VAN DE KAA, Dirk J., 2002, The Idea of a Second Demographic Transition in
Industrialized Countries , Paper presented at the Sixth Welfare Policy Seminar of the
National Institut of Population and Social Security, Tokio, Japan, 29 January 2002: http://www.ipss.go.jp/English/WebJou rnal.files/Population/2003_4/Kaa.pdf

SURKYN, Johan, LESTHAEGHE, Ron, f.a., Values Orientations and the Second
Demographic Transition (SDT) in northen, western, and southern Europe: An update :
http://www.ssc.uwo.ca/sociology/ftsc/ Surkin%20Lesthaeghe%20SDTeurope.pdf

13 pierzându- și locul și rolul avute anterior. De aici, libertatea mai mare a
individului în constr uirea propriei vie ți, centrarea pe cariera
profesional ă și pe alte forme de împlinire individual ă; de aici,
diminuarea importan ței pe care o reprezenta familia și copilul în via ța
omului și tendința de raportare la acest aspect exact în termenii în care
individul se raporteaz ă la alte elemente care vin s ă-i procure
satisfacție, bucurie, ori s ă-i ofere sentimentul de împlinire.
Referirea la tranzi ția demografic ă are, în concep ția autorilor,
sens pentru c ă această nouă perioadă începe odat ă cu încheierea
„primei” tranzi ții, cea clasic ă, și continuă o tendin ță demografic ă pe
care vechiul model al tranzi ției nu o anun ța: în locul celebrului
echilibru prev ăzut în finalul tranzi ției, realizat prin tr-un spor natural
nul, în ultimele decenii ale veacului trecut popula țiile occidentale au
urmat o pant ă descresc ătoare din punct de vedere al raportului
nașteri/decese , echilibrul demografic sau chiar sporul pozitiv de
populație venind, în cele mai multe cazuri, exclusiv prin aportul
migrației. Aceast ă rupere a echilibrului demografic nu este, ni se
spune, consecin ța continuării vechiului model familial, ci presupune o
schimbare mai profund ă, care reclam ă și în plan conceptual un alt
model prin care s ă înțelegem realitatea, de unde necesitatea ie șirii din
schemele primei tranzi ții.
Tranziția clasică, se afirm ă, a fost rezultatul demografic al
valorizării raporturilor intrafamiliale (modelul familiei „burgheze”), și
cu deosebire a celor având drept țintă copiii, persoane care, începând
din secolul al XVIII-lea, dobândesc un alt statut în cadrul familiei,
punându-se mai mult accentul pe calitatea acestora și nu pe cantitate,
așa cum se întâmplase în vechiul regim demografic; consecin ța a fost
scăderea num ărului de copii la un nivel rezonabil, care s ă asigure
înlocuirea genera țiilor, în condi țiile unei mortalit ăți infantile și

14 juvenile tot mai redus ă și care să confere descenden ților șanse de
reușită într-o societate în plin ă evoluție și transformare, din punctul de
vedere al structurii profesionale, educa ționale și sociale, în genere. Cea
de a doua tranzi ție ar începe atunci când se schimb ă modelul familial
din unul „altruist” în unul „individu alist” (în terminologia autorilor
pomeniți), adică atunci când descendentul decade din pozi ția de
„copil-rege” și ajunge s ă ocupe un loc mult mai modest în via ța
părinților (pentru a prelua expresiile folosite de istoricul francez
Philippe Ariès, cel care i-a inspirat pe cei doi demografi în construc ția
noii paradigme2).
Importanța tentativei teoretice subia cente modelului celei de a
doua tranzi ții demografice nu trebuie subestimat ă, chiar dac ă asupra
aspectelor concrete de form ă și conținut avem serioase obiec ții. E
vorba aici de o încercare similar ă celei făcută de Max Weber în
domeniul sociologie și al filosofiei istoriei, la începutul secolului al
XX-lea, prin care s-a urm ărit înlocuirea unui determinism având la
bază factorii materiali (teoretizat în spe ță de marxism) cu un mecanism
de schimbare social ă bazat pe aspectele ideatice, valorice, a șa cum se
vede în „ Etica protestant ă și spiritul capitalismului ”. De data asta, se
încearcă și în câmpul demografiei scoaterea comportamentului uman
din angrenajul determinist, folosit în mod tradi țional în explica ții,
centrat pe factorii materi ali, economici sau institu ționali și plasarea lui
sub imperiul sistemului de valori la care oamenii ader ă.
Ar mai fi de remarcat c ă această perspectiv ă include și
înțelegerea unui aspect adesea prost plasat în cadrul multor explica ții
privind evolu țiile demografice recente. Este vorba de faptul c ă exact la
mijlocul deceniului 7, când este considerat a fi început cea de a doua

2 Lucrarea invocat ă este: ARIÈS, Philippe, 1980, Two successive motivations for the
declining birth rate in the West, Population and Development Review , 6 (4), p.645-
650

15 tranziție demografic ă, se generalizeaz ă, în țările occidentale, folosirea
pilulei anticoncep ționale, care revolu ționează procesul de control al
nașterilor, al ăturându-se ulterior respectivei tehnici și alte metode de
planificare familial ă simple, eficiente, ieftine, cu costuri psihologice
reduse și cu riscuri mici pentru via ță și sănătate. Acest aspect este, pe
bună dreptate, privit doar ca un factor care faciliteaz ă adoptarea unui
nou comportament sexual inclusiv pe planul procre ării; mai exact este
factorul care permite separarea complet ă a sexualit ății de procreare, în
sensul că indivizii pot urm ări exclusiv satisfacerea pl ăcerilor sexuale
fără teama de repercusiuni în planul reproducerii și pot ajunge la
reproducere exact numai atunci când o doresc3. Oricâtă importan ță ar
avea pentru evolu ția ulterioar ă a fertilit ății, mijloacele moderne de
control al na șterilor nu sunt niciodat ă cauză, ci doar un mijloc care a
fost inventat pentru a gr ăbi ritmul unor procese care oricum ar fi avut
loc.
Revenind la expresia de a doua tranzi ție demografic ă, să
observăm mai întâi c ă această denumire este inadecvat ă realității pe
care dore ște să o acopere. „Tranzi ție” înseamn ă trecerea de la ceva
(relativ clar) la altceva (tot relativ clar). Prima tranzi ție înseamn ă
trecerea de la vechiul regim de mografic, cu mortalitate ridicat ă și
natalitate mare, capabil ă să asigure echilibrul și chiar o evolu ție
pozitivă (lentă) pe termen lung a popula ției, la un regim cu mortalitate
scăzută și o fertilitate la nivelul a circa 2,1 copii, necesar ă pentru
înlocuirea simpl ă a genera țiilor. Chiar dac ă reperele exacte privind
începutul și/sau sfârșitul primei tranzi ții constituie element de disput ă
între demografi, totu și aici lucrurile sunt suficient de limpezi pentru a
înțelege despre ce e vorba și, deci, termenul de „tranzi ție” este în mod

3 Mai nou, separarea respectiv ă îmbracă forme și mai avansate, dat fiind c ă prin ceea
ce se nume ște „fertilitate asistat ă”, se poate elimina comple t clasicul act sexual (de

16 legitim folosit. În schimb, sintagma lansat ă de van de Kaa, este mai
mult decât discutabil ă, de vreme ce ne lipse ște complet o imagine
asupra stării finale, adic ă a situației spre care se face trecerea. Lipsa
reperului final înseamn ă că nu știm nici spre ce ne îndrept ăm și nici
când se va termina o perioad ă care, prin defini ție, trebuie marcat ă,
temporal, la ambele capete.
Dar nu acest aspect este cel mai important, ci chestiunile care
rezultă din conținutul teoriei. S ă subliniem c ă această teorie a fost
elaborată (inclusiv considera țiile lui Ariès) pentru a explica sc ăderea
fertilității sub nivelul de înlocuire a genera țiilor. Aceasta este
considerat ă consecin ța majoră a schimb ărilor de atitudini și valori ale
populației occidentale în anii 1960. Cele lalte sunt efecte colaterale și
vin, la rândul lor, s ă descrie mecanismele prin care se realizeaz ă
efectul principal4. Or, ceea ce se poate demonstra – și o vor ar ăta și
datele cercet ării de față – este faptul c ă reducerea drastic ă a fertilității
nu este în mod obligatoriu consecin ța trecerii de la modelul familiei
burgheze (caracterizat ă de „altruism”, respectiv de grija fa ță de copii,
de o coeziune puternic ă, de un anumit mod inegalitar de rela ții între
sexe, etc.) la modelul familiei / cuplului, s ă-i zicem, postmoderne /
postmodern (cu puternice accente indivi dualiste, lipsite de constrângeri
privind d ăinuirea rela țiilor conjugale/sexuale, în genere, cu rela ții
intrafamiliale mai laxe, cu o partener ă emancipat ă, profesional și social
etc.). Mai exact, se pot întâmpla dou ă lucruri extrem de nepl ăcute
pentru teoria în cauz ă:
– fertilitatea sc ade profund, f ără a se produce și celelalte efecte
menționate mai sus ;

pildă, fertilizarea in vitro ); deci nu numai c ă este posibil actul sexual f ără consecin țe
pe planul procre ării, dar este posibil ă procrearea f ără sexualitate.
4 De pildă, dacă oamenii se c ăsătoresc mai târziu, nasc mai târziu, divor țează mai
frecvent, femeile se angajeaz ă mai profund în activitatea profesional ă în defavoarea
statutului de casnic ă etc., atunci, ceteris paribus , numărul de nașteri va fi mai mic.

17 – fertilitatea scade, f ără ca, pe baza studiilor concrete – adic ă
dincolo de specula țiile atât de frecvente în științele sociale –
privind opiniile, credin țele, atitudinile, proiectele de via ță etc.
ale oamenilor, să se poată decela vreo schimbare în sistemul de
valori în direc ția prezisă.
Argumentele în sprijinul cel or afirmate mai sus sunt
nenumărate și de diferite categorii. În pr imul rând, sunt cele de natur ă
istorică, bazate pe indicatorii de fertilitate. L ăsând la o parte cazurile
cunoscute de fertilitate foarte redus ă din anumite zone ale Europei, în
perioada interbelic ă, deci în plin apogeu manifest ărilor trăsăturilor
specifice familiei burgheze, și plasând-ne la mijlocul deceniului 1960,
vom constata – poate cu su rprindere pentru unii – c ă primele țări care
au căzut cu ratele de fertilitate s ub nivelul de înlocuire a genera țiilor au
fost Japonia, Ungaria și România. Or, nici una dintre aceste țări nu
putea, la vremea respectiv ă, să fie nominalizat ă în rândul țărilor care s-
au grăbit să adopte un alt model de familie. Japonia și România – au
rămas până
azi societ ăți în care modelul de solidaritate familial ă este
foarte puternic, dovad ă fiind ratele mari de nup țialitate și foarte
scăzute cele de divor țialitate, precum și poziția femeii în familie,
vizibilă prin distribu ția rolurilor casnice etc. S ă mai observ ăm că
Japonia este țara în care declinul fertilit ății durează de cel mai mult
timp și la cote foarte joase; Ungaria și, mai ales, România, ca foste țări
comuniste, au suportat presiune a regimului totalitar, care a f ăcut ca,
până în 1989, fertilitatea s ă revină și să se mențină la niveluri ceva mai
ridicate. Dup ă căderea comunismului, practic toate țările europene din
zonă au cunoscut un declin brusc (adic ă în decurs de 2-4 ani) și
profund (adic ă până la nivelul cel mai de jos întâlnit pe planet ă) al
fertilității. E greu de presupus c ă o astfel de evolu ție poate fi pus ă pe

18 seama unor schimb ări în sistemul de valori, știut fiind c ă astfel de
transform ări necesită o perioad ă lungă de timp. De asemenea, pân ă în
momentul actual exist ă în Europa de R ăsărit un model familial care cu
greu se poate plia pe tr ăsăturile celui întâlnit în țările occidentale5.
Dar, dincolo de datele, sub form ă de indicatori sintetici,
privitoare la nup țialitate, divor țialitate, vârsta la prima c ăsătorie și la
prima naștere, intensitatea coabit ării etc., care plaseaz ă multe din țările
europene cu cea mai joas ă fertilitate doar în anticamera (dac ă nu
complet în afara) clubului țărilor cu un model familial „avansat”,
există, cum spuneam și datele cercet ărilor de teren, pe baz ă de anchete
sau interviuri, prin care se pot dezv ălui unele dintre tr ăsăturile
opinionale și atitudinale ale locuitorilor din aceste țări. În continuare,
vom vedea câteva asemenea aspecte desp rinse din cercetare pe care se
bazează studiile din volumul de fa ță și care ne vor ar ăta câte ceva
despre cum gânde ște femeia din România în perioada de început a
unui nou mileniu.
3. Copilul – a-l dori și a-l avea

Comportamentul procreat iv al femeilor din e șantionul
investigat se înscrie în liniile generale caracteristice României, evidențiate, de pild ă, de recens ământul din 2002. În adev ăr, din datele
generale la nivel na țional se poate calcula c ă numărul mediu de copii
pe o femeie cu vârsta cuprins ă între 50-59 ani, deci care a dep ășit
recent perioada fertil ă, este de 2,30, în timp ce în e șantionul nostru
6

5 E vorba mai ales de Europa de Vest și de Nord, fiindc ă țările sudice, cele
mediteraneene, au alte caract eristici, ceea ce nu le împiedic ă să aibă o fertilitate mai
redusă decât primele.
6 În studiul de fa ță, am luat în considerare informa țiile referitoare la 1953 de femei
cuprinse în e șantion, având vârste între 18 și 60 de ani; am ales vârsta limit ă de 60 de

19 găsim, pentru grupa de vârst ă 50-60 ani, o valoare foarte apropiat ă, de
2,28 copii/femeie. Este clar c ă pentru aceste femei, care sunt n ăscute în
jurul anului 1950, avem o rat ă a fertilit ății aflată foarte aproape de
nivelul necesar reproducerii genera ției7; și asta în condi țiile în care ele
au avut perioada cea mai propice na șterilor în timpul regimului
comunist8. Iată deci că, în condi ții foarte restrictive privind libertatea
de a decide asupra volumului descenden ței, femeile din România au
știut să-și controleze foarte bine fertilitat ea, uzând atât de mijloacele de
prevenire a sarcinii disponibile, cât și de avort, practicat la scar ă mare
chiar în condi ții de ilegalitate.
Controlul na șterilor a avut drept țintă principal ă limitarea
numărului de copii și nu evitarea complet ă a descenden ței. Acest fapt
se vede din situa ția femeilor cuprinse în e șantion: dac ă dintre cele ce
n-au împlinit înc ă 30 de ani circa 50% nu au copii, la grupa urm ătoare
(30-39 ani) doar 10,7% nu au copii, iar la celelalte grupe, unde fertilitatea e practic încheiat ă, proporția scade și mai mult, g ăsind 5%,
printre cele de 40-49 ani, și respectiv 6,3%, pe intervalul 50-60 ani.
Chiar dac ă aceste din urm ă procente subestimeaz ă puțin realitatea (la

ani și nu de 59 cum se înregistreaz ă în publica țiile demografice pentru c ă în
chestionar s-a cerut vârsta și nu data na șterii, or, în astfel de situa ții, mereu apare
fenomenul de atrac ție a cifrelor rotunde și am preferat s ă nu elimin ăm un num ăr
mare de femei care au declarat vârsta de 60 de ani, dintre care unele probabil c ă n-o
împliniser ă la data anchetei.
7 Să nu uităm că mortalitatea infantil ă în epocă era, în România, în jur de 100‰,
adică numai datorit ă mortalității la prima vârst ă trebuie contabiliza ți 2,2 născuți,
pentru a avea 2 supravie țuitori la un an; reamintim c ă descenden ța finală a unei
generații trebuie s ă acopere, pentru a asigura reproducerea contingentului feminin,
mortalitatea pân ă la vârsta medie a mamelor la na ștere (circa 25 ani) precum și
subreprezentarea sexului feminin în rândul nou-n ăscuților.
8 E drept c ă, parțial, aceste genera ții au beneficiat de perioada liberaliz ării
avorturilor, când indicele conjunctural de fertilitate a sc ăzut sub valoarea de 2
copii/femeie, dar au resim țit din plin și impactul m ăsurilor draconice din 1966.
Astfel, o femeie, n ăscută în 1942/43, care la recens ământul din 2002 avea deci 59 de
ani, în 1966 atingea 23-24 ani, bucurându-se pân ă aici de o perioad ă de activitate
sexuală cu mai multe libert ăți, dar de aici încolo ea va suporta pân ă la depășire
vârstei sale fertile rigorile celebrului decret ceau șist. Pentru cele care au urmat,
perioada de libertate a fost tot mai scurt ă.

20 ultimul recens ământ circa 10% dintre femeile de 50-54 ani nu
născuseră vreun copil viu), este limpede c ă, ținând cont și de cazurile
de infertilitate total ă, în România aproape toate femeile care au dep ășit
vârsta fertil ă și au putut avea copii au avut cel pu țin un copil; avem
toate motivele s ă afirmăm că, în genere, ele au și dorit acest lucru.
Într-adevăr, dorința de a avea copii este foarte r ăspândită la noi,
chiar și în popula ția feminin ă tânără, adică cea care nu a dep ășit
perioada fertil ă. În Tabelul 3.1 am încercat s ă surprindem dorin ța
femeilor sub 40 de ani de a avea un copil, dac ă nu-l au înc ă, sau de mai
avea unul, dac ă deja au copii. Se vede c ă, dintre femeile care înc ă nu
au copii, 82% aleg ferm varianta pozitiv ă și doar circa 5% spun în mod
categoric c ă nu-și doresc un copil, restul de 13% fiind indecise. A șa
cum era de a șteptat, procentul doritoarelor de a mai avea copii scade
sensibil la cele care deja au n ăscut, eviden țiindu-se doar o propor ție
redusă de persoane (undeva în jurul lui 10%) care- și doresc un num ăr
mai mare de 2 copii. Este evident ă și influența vârstei; cele care au
depășit pragul celor 30 de ani sunt mai pu țin doritoare de a (mai) avea
copii, comparativ cu suratele lor mai tinere, aflate pe aceea și linie a
tabelului. S ă mai spunem c ă puternica dorin ță de a avea copii se
manifestă în egală măsură la femeile din rural și din urban sau în
funcție de nivelul de școlaritate dobândit.

Tabelul 3.1 Dorința de a (mai) avea copii, în func ție de num ărul copiilor existen ți
deja (în %)
Grupa de vârst ă Număr de
copii născuți Dacă (mai)
dorește sau nu un
alt copil 18-29 ani 30-39 ani Total
Dorește 84,3 73,2 82,1
Nu dorește 3,2 10,7 4,8
Indecis 12,4 16,1 13,2 Nici unul
Total 99,9 100 100,1
Dorește 50,0 24,4 34,4
Nu dorește 25,0 46,3 38,0
Indecis 25,0 29,3 27,6 1 copil
Total 100 100 100

21 Grupa de vârst ă
Dorește 15,6 8,4 10,2
Nu dorește 42,2 63,9 58,4
Indecis 42,2 27,7 31,4 2 copii
Total 100 100 100
Dorește 16,0 4,3 7,4
Nu dorește 48,0 63,8 59,6
Indecis 36,0 31,9 33,0 3 copii sau
mai mulți
Total 100 100 100

La o interesant ă situație comparativ ă ajungem dac ă facem
calculul descenden ței așteptate a femeilor noastre, respectiv dac ă
adăugăm la num ărul copiilor pe care-i are fiecare femeie pe cel pe care
acestea declar ă că mai doresc s ă-l aibă. Compara ția poate fi f ăcută în
interiorul e șantionului între femeile de diferite vârste, dar mai
interesant ni se pare s ă ne raport ăm la calculele similare f ăcute pentru
o serie de țări europene, participante la ancheta interna țională asupra
familiei și fertilității, (programul FFS – Fertility and Family Survey ),
desfășurată pe parcursul anilor 1990, program din care, din p ăcate, țara
noastră a lipsit. Prelu ăm în Tabelul 3.2 o informa ție în acest sens
prezentată de Bongaarts într-un studiu9 de sintez ă. În prima coloan ă
apar țările și anul anchetei; în a doua num ărul așteptat de copii,
calculat cum men ționam mai sus; în ultima este o estimare a
descenden ței finale a genera ției 1960, f ăcută probabil la vârsta de 40
de ani (adic ă în jurul anului 2000), genera ție luată drept reper de
comparație pentru femeile care, la data anchetei, aveau între 30 și 35
de ani.

Tabelul 3.2 Numărul de copii dorit pân ă la finele perioadei fertile de femei de 30-34
ani și rata complet ă de fertilitate a genera ției 1960
Țara, anul Număr de copii dorit Descenden ța generației 1960
Austria, 1966 2,0 1,69
Belgia, 1991-92 2,1 1,84
Finlanda, 1992 2,2 1,95

9 BONGAARTS, John, 2002, The End of th e Fertility Transition in the Developed
World, în Population and Development Review 28 (3): 419-443

22 Țara, anul Număr de copii dorit Descenden ța generației 1960
Franța, 1994 2,3 2,10
Germania, 1992 2,0 1,65
Ungaria, 1992-93 2,1 2,02
Italia, 1995-96 2,1 1,65
Olanda, 1993 2,1 1,85
Norvegia,1988-89 2,2 2,09
Polonia, 1991 2,3 2,18
Portugalia, 1997 2,1 1,90
Spania, 1994-95 2,2 1,75
Suedia, 1992-93 2,5 2,04
Elveția, 1994-95 2,2 1,77
Statele Unite, 1995 2,3 2,02
Sursa : Bongaarts, 2002, p. 427

Două concluzii credem c ă sunt imediate pe baza acestor cifre.
Mai întâi, în toate țările menționate fertilitatea a șteptată atinge cel
puțin pragul de 2 copii/femeie, în general rezultând impresia c ă aceste
generații vor ajunge s ă realizeze m ăcar o reproducere simpl ă a
contingentelor lor. Cifrele acestea se apropie, în fapt, de cele care se
obțin în general atunci când se chestioneaz ă oamenii privitor la
dimensiunea familiei ideale (num ărul ideal de copii) și ele denot ă o
atitudine pronatalist ă notabilă pentru aceste popula ții. Pe de alt ă parte,
datele (aproape) efective privind descenden ța arată că, în fiecare țară,
femeile chestionate nu au reu șit să-și previzioneze corect
comportamentul ulterior, diferen țele fiind peste tot în jos, ceea ce face
ca, în foarte pu ține dintre popula țiile respective, femeile n ăscute în
jurul anului 1960 s ă ajungă să realizeze o rat ă de fertilitate care s ă
asigure reproducerea genera țiilor lor, unele fiind foarte departe de
acest prag (Austria, Germania, Italia, Elve ția).
Aceste dou ă constatări sugereaz ă că nu sistemul de atitudini și
preferințe este cel care genereaz ă subfertilitatea din țările occidentale;
femeile de aici cred în idealul unei descenden țe rezonabile, de 2-3
copii pe femeie, și ele chiar sper ă ca în cursul vie ții să atingă acest

23 ideal, comportamentul lor subfertil fiind deci datorat altor factori
decât cei invoca ți de van de Kaa.
Pe baza înregistr ărilor din e șantionul nostru, am calculat c ă
numărul mediu a șteptat de copii, pentru femeile între 30 și 34 de ani
este de 1,9. Dat ă fiind îns ă dimensiunea redus ă a eșantionului și
numărul mare de nonr ăspunsuri la întreb ările în cauz ă, am lărgit
evaluarea la toate femeile din e șantion cu vârsta sub 35 de ani.
Rezultatul a fost în final acela și: 1,9 copii în medie pentru o femeie.
Este clar c ă valoarea ob ținută de noi este sub nivelul celor reie șite în
sondajele europene de acum un deceniu. Diferen ța e greu de explicat,
în special datorit ă acestui decalaj temporal; poate c ă în clipa de fa ță și
acolo s-ar fi ob ținut valori sub 2 copii/femeie. Dar nu asta este
esențialul. Important ni se pare c ă femeile românce introduc o
diferență între ce cred c ă e bine s ă facă femeile în general (familia
ideală), din punct de vedere al num ărului de copii adu și pe lume, și
ceea ce estimeaz ă ele că vor face efectiv, chiar dac ă sunt toate șansele
ca și conaționalele noastre s ă-și supraestimeze fertilitatea.
Într-adevăr, la clasica întrebare privind familia ideal ă, în
funcție de num ărul copiilor, g ăsim o valoare medie de 2,24 copii și una
modală (tipică) egală cu 2, aceast ă din urmă valoare fiind foarte bine
reliefată, de vreme ce reprezint ă opțiunea a peste 50% dintre cele care
și-au exprimat respectiva opinie. S ă mai preciz ăm că mai puțin de 1%
dintre femeile intervievate și care-și exprimă opinia, v ăd familia ideal ă
ca fiind cea f ără copii! În condi țiile unei asemenea concentr ări
puternice a opiniilor, valoarea medie nu variaz ă puternic în func ție de
caracteristicile persoanelor. Totu și, tendințele sunt destul de clare, a șa
cum o arat ă cifrele de mai jos.

24 După mediu:
– urban: 2,13
– rural: 2,38 După școlaritate:
– nivel inferior: 2,38
– nivel liceal și
postliceal: 2,13 – nivel superior: 2,01 După vârstă:

– 18-29 ani: 2,15
– 30-39 ani: 2,22
– 40-49 ani: 2,21 – 50-60 ani: 2,37 După frecventarea
bisericii:
– săptămânal: 2,33
– lunar: 2,23 – mai rar: 2,20

Așadar, tinerele, or ășencele, cele mai pu țin religioase și cele cu
studii superioare v ăd familia ideal ă ceva mai redus ă decât categoria
opusă; însă diferența nu este prea mare (varia ția maxim ă fiind de circa
o treime de copil), a șa încât este clar c ă nu se poate vorbi, când se trece
de la o categorie la alta , de o schimbare radical ă de viziune, ci doar de
o modificare gradual ă a opiniilor. Probabil c ă o serie din aceste
diferențe dispar dac ă se „încruci șează” cele patru variabile, care
evident că sunt puternic corelate. Nu ne putem lansa într-o asemenea
analiză, date fiind dimensiunile destul de reduse ale e șantionului; ceea
ce însă vom eviden ția, chiar cu riscul utiliz ării unor sube șantioane
foarte mici, sunt situa țiile contrastante: pe de o parte, or ășencele, sub
40 de ani, cu studii superioare și cu frecventare rar ă a bisericii, iar, pe
de alta, cele din rural, între 50 și 60 de ani, cu școlaritate inferioar ă și
care merg s ăptămânal la biseric ă. Primele v ăd familia ideal ă ca având,
în medie, 1,93 copii; ultimele – 2,75. Diferen ța poate p ărea – și chiar
este – mare. Ceea ce import ă e însă faptul că și cu patru variabile
intersectate n-am putut g ăsi o categorie de „pos tmoderniste”, în cadrul
căreia media s ă scadă sensibil sub 2 copii!
Ținând seama de valoarea indicilor conjuncturali de fertilitate,
care, cum se știe, în România se plaseaz ă de mai bine de un deceniu în
jurul a 1,3 copii/femeie, observ ăm că, dacă pentru femeile mai în
vârstă (peste 40 de ani) se constat ă o coinciden ță între idealul
dimensiunii familiale exprimat și numărul de copii avu ți în mod
efectiv, tinerele nu vor ajunge la o asemenea coinciden ță, realitatea
rămânând, dup ă toate probabilit ățile în urma imaginii despre familia
ideală.

25
Aducerea pe lume a copiilor este considerat ă atât o datorie
morală a soților cât și un mijloc de împlinire și satisfac ție pentru
parteneri. Astfel, cele câteva aser țiuni cuprinse în chestionar, care
valorizeaz ă copilul în via ța persoanei sau a cuplul ui, au întrunit, un
acord foarte puternic10. Astfel, 94% aprob ă sau aprob ă total afirma ția
„Un cuplu c ăsătorit ar trebui s ă aibă cel puțin un copil ” iar 92% cred
că „Pentru a se împlini, un b ărbat sau o femeie ar trebui s ă aibă cel
puțin un copil ”. Chiar și afirmația mult mai tran șantă „Nu cred c ă poți
fi într-adev ăr fericit dac ă nu ai copii ” întrunește acordul a 85% dintre
subiectele anchetei noastre. Dup ă câțiva parametri personali ai
respondentelor, constat ăm unele diferen țe de opinie vizavi de aceste
idei, dar ele nu sunt foarte mari; faptul c ă merg în sensul a șteptat,
adică acordul e mai slab în rândul tinerelor, or ășencelor și al celor cu
studii superioare, este un indiciu al consisten ței acestor exprim ări
personale. Mai pu țin așteptată este absen ța relației cu comportamentul
religios sau chiar rela ția inversă cu frecventarea bisericii. Faptul pare a
indica un lucru interesant, și anume c ă în societatea româneasc ă
prezența copilului în familie este tr ăită ca o adeziune la un sistem de
valori laice, mai curând decât la unul religioase . Iată (Tabelul 3.3 )
câteva diferen țe marcate prin procentele cumulate de „acord total” și
„acord” pe câte dou ă categorii de persoane, pe ntru fiecare din cele trei
aserțiuni citate, notate cu A, B și C, în ordinea prezentat ă mai sus.

10 Scala răspunsurilor a fost format ă din 5 trepte: „acord total”, „acord”, „nici, nici”,
„dezacord”, „dezacord total”.

26
Tabelul 3.3 Procentele celor care accept ă cele trei aser țiuni, dup ă categoriile
extreme de vârst ă, școlaritate, religiozitate și după mediu .
Vârsta (ani) Școlaritatea Mediul Frecventarea
bisericii Aserțiunea
18-29 50-60 superioară inferioară urban rural mai
rar
decât
lunar săptă-
mânal
A 89,6 97,1 86,1 95,2 93,8 94,4 94,5 92,1
B 84,6 95,3 87,9 93,7 90,5 93,5 92,5 90,8
C 76,8 89,8 76,9 87,3 81,7 87,9 82,0 87,3

În concluzie, se poate spune c ă, cel puțin până în clipa de fa ță,
femeile din România, în ciuda faptului c ă după 1989 au adop tat în mod
foarte rapid un nou mode l de fertilitate, r ămân adepte ale modelului de
familie cu copii, cel mai frecvent cu 2 copii, indiferent de vârst ă, nivel
de educa ție, practic ă religioas ă sau reziden ță. Cu alte cuvinte,
schimbarea de comportament fertil nu pare a fi rezultatul unei schimbări de atitudine fa ță de familie și copii; aceasta din urm ă, dacă
cumva începe a se produce nu este decât într-un stadiu incipient, a șa
cum o arat ă diferențele între femeile mai tinere și cele mai vârstnice,
între cele educate și cele mai pu țin educate. Schimbarea
comportamental ă o ia deci, în aces t caz, înaintea schimb ărilor în
sistemului de valori și atitudini vizavi de familie și copii.
Copilul este acceptat și chiar dorit și în contextul în care via ța
familială nu-și poate urma cursul normal, adic ă cel prescris de modelul
familiei „burgheze”. Apari ția copilului în afara familiei este deja o
practică frecventă în țările occidentale
11, dar nu este str ăină nici celor

11 Iată câteva cifre ilustrative, preluate din SARDON, J.-P., 2004, „Évolution
démographique récente des pays développés”, în Population , 59 (2), p. 350-51.
Astfel, ponderea copiilor n ăscuți în afara c ăsătoriei, în totalul n ăscuților în anul 2002,
era: 62,3% în Islanda, 50,3 % în Norvegia, 56,0% în Su edia, 44,6% în Danemarca,
40,6% în Marea Britanie, 56,3% în Estonia, 43,1% în Letonia, 42,8% în Bulgaria etc.

27 din zona noastr ă a Europei. Chiar dac ă suntem înc ă în urma majorit ății
țărilor apusene, în România procentul n ăscuților în afara c ăsătoriei este
totuși ridicat (cca. 27% în 2002) și se află în continu ă creștere12. Din
păcate, nu avem prea multe informa ții despre situa ția mamelor acestor
copii, îns ă putem presupune c ă, spre deosebire de țările occidentale,
unde modelul familiei uniparentale este acceptat și practicat în mod
conștient de c ătre o serie de femei, la noi aceste na șteri extrafamiliale
sunt mai curând rezultatul unor co mportamente premoderne, mamele
singure cu copii fiind în special fe mei din categoria celor lipsite de
școlaritate13, cu un nivel de trai precar , din medii sociale în care
normele moderne de convie țuire sunt frecvent înc ălcate etc. Deci este
greu să apreciem câte din aceste femei au acceptat în mod deliberat
venirea pe lume a unui copil f ără a avea un partener de c ăsătorie;
oricum, credem c ă proporția este înc ă redusă la noi.
Cu toate acestea, cum spuneam , modelul respectiv nu este
masiv repudiat; dar el nici nu pare a fi îmbr ățișat cu mult ă căldură. În
chestionar, am avut dou ă întrebări în acest sens, respectiv am cerut
părerea despre urm ătoarele aser țiuni:
(A) Pentru a cre ște fericit, un copil are nevoie de o familie cu o mam ă
și un tată
(B) Este acceptabil pentru o femeie s ă rămână necăsătorită și să
aibă un copil
Răspunsurile sunt prezentate în Tabelul 3.4 .

La cealalt ă extremă sunt țări precum: Grecia cu 3,9 %, Italia cu 12,2%, Spania cu
17,7% (în 2000), Polonia cu 14,4% etc.
12 Vezi INS, 2003, Tendințe sociale , p. 5
13 Singurul indiciu pe care Institutul Na țional de Statistic ă ni-l ofer ă despre aceste
cazuri este c ă ele sunt ceva mai frecvente în mediul rural decât la ora ș, ceea ce
susține ipoteza noastr ă despre tipul dominat de femei ce produc astfel de na șteri.

28
Tabelul 3.4 Opinia femeilor privind la nevoia pentru copil a unei familii complete
(A) și referitoare la acceptabilitatea familiei monoparentale (B)
Opinia Propoziția A Propoziția B
Acord total 67,8 21,7
Acord 24,9 36,9
Nici, nici… 3,3 13,9
Dezacord 3,2 20,1
Dezacord total 0,8 7,5
TOTAL 100 100,1

Concluzia este imediat ă. Modelul clasic al familiei cu doi p ărinți este
de departe cel dezirabil, într unind acordul a circa 93% dintre
respondente, în vreme ce propozi ția a doua este judecat ă cu mult mai
multă prudență, deși, cum se vede balan ța înclină și aici spre un acord:
58,6 sunt de acord, 13,9 indecise și 27,6% dezavueaz ă clar aceast ă
situație. Alăturarea răspunsurilor la cele dou ă întrebări este instructiv ă.
În adevăr, ele ne îndeamn ă la o analiz ă mai consistent ă a conținutului
fiecărei afirma ții, pentru a înl ătura eventuala idee lansat ă în grabă că
acestea ar fi contradictorii. Sensul constat ării că în ambele situa ții
acordul este majoritar este acela c ă, pe de o parte, femeile noastre
valorizeaz ă puternic familia, în calitate de mediu pentru cre șterea
copiilor în condi ții optime pentru ace știa, manifestând, în acela și timp,
toleranță pentru situa țiile când femeia este nevoit ă să-și crească
singură copiii. Vedem astfel c ă interpretarea r ăspunsurilor la o
întrebare a chestionarului trebuie s ă țină seama de contextul în care
aceasta a fost pus ă; analizând în abstract r ăspunsurile vizavi de
afirmația B, am putea fi tenta ți să tragem concluzia c ă femeile de la
noi sunt adepte ale unui m odel de familie monoparental ă, că ar repudia
deci forma clasic ă de familie, deci cea cu nucleu complet.

29 Este interesant ă și utilă totdeauna compararea datelor ob ținute
într-o popula ție cu cele similare din alte locuri. În cazul de fa ță avem
la îndemân ă rezultatele raportului de țară al Spaniei14 la cercetarea
internațională asupra familiei și fertilității, desfășurată, cum spuneam,
în anii 90, în mai multe țări ale lumii, și din care am preluat și noi
unele întreb ări ale chestionarului aplicat acum. La o întrebare foarte
apropiată în conținut de cea desemnat ă aici prin litera B, pusă în
ancheta desf ășurată în Spania, r ăspunsul a fost sensib il diferit de cel
obținut de noi, mai exact nivelul de acceptabilitate fiind acolo net
superior celui din România: 88,4% au fost de acord ca o femeie f ără o
relație stabilă cu un bărbat să aibă un copil, 9,7% în dezacord și 1,9%
indecise (p. 92). Acest exemplu spaniol este, întâmpl ător sau nu, un
caz foarte fericit pentru a ilustra unele idei sus ținute în materialul de
față. După cum se vede, popula ția dintr-o țară catolică este extrem de
tolerantă față de ideea na șterilor extrafamiliale, mai cu seam ă dacă
observăm că întrebarea pus ă acolo este chiar mai „tare” decât cea din
chestionarul nostru. Pe de alt ă parte, comportamentul efectiv al
femeilor spaniole este totu și unul dintre cele mai „conformise” din
Europa: mai pu țin de 20% dintre copii apar în afara familiei, dintre
țările occidentale fiind dep ășită la acest capitol doar de Grecia și Italia.
Așadar, e greu de g ăsit neapărat o legătură între opiniile la acest gen de
întrebări, considerate indicatori ai sist emului de valori sau atitudini, și
comportamentul real al persoanelor. S ă mai spunem c ă Spania este
printre țările europene cu cea mai sc ăzută fertilitate, deci printre cele
mai avansate pe calea celei de a doua tranzi ții, din punctul de vedere al
fertilității – ca și din cel al imaginii asupra familiei din perspectiva
menționată – dar se afl ă foarte în urm ă în a pune în aplicare modelul

14 Datele pentru Spania folosite în materialul de fa ță provin din lucrarea:
DELGADO, Margarita și CASTRO-MARTIN, Teresa, 1999, Fertility and family

30 de familie postmodern ă, de vreme ce copiii se fac, în marea lor
majoritate, în cadrul c ăsătoriilor, iar aceast ă instituție dă dovadă de o
puternică stabilitate (rata divor țialității fiind în Spania printre cele mai
mici dintre țările UE).

4. Familia și coabitarea

La fel ca și prezența copilului în via ța oamenilor, și familia, ca
instituție și ca funcțiuni, este puternic valorizat ă de către femeile din
eșantionul nostru. Acest lucru se vede imediat din r ăspunsurile la dou ă
întrebări generale; în fapt, e vorba de exprimarea acordului /
dezacordului vizavi de dou ă judecăți asupra c ăsătoriei/familiei: A)
„Căsătoria este o institu ție demodat ă (învechit ă)” și B) „Ar fi un lucru
bun dacă în viitor s-ar pune mai mult accentul pe via ța de familie”.
A doua aser țiune, probabil și datorită formei sale mai general ă,
imprecisă și neangajant ă, întrunește un procent foarte ridicat de
adeziuni: 94,3% se declar ă de acord, 3,2% în dezacord și 2,5% nu au o
opinie. În aceste condi ții, este greu de g ăsit diferen țe semnificative
între categorii de persoa ne. Doar femeile nec ăsătorite par a fi ceva mai
reticente în a se declara de acord cu aceast ă propoziție; în rest, nu apar
diferențe nici dup ă vârstă, nici dup ă educație și nici dup ă rezidență.
Propoziția A diferențiază lumea într-o m ăsură mai mare,
probabil și pentru c ă opțiunea majoritar ă este cea care corespunde
răspunsului negativ. Or, se știe, variantele negative sunt, de obicei,
alese într-o propor ție mai mic ă, în chestionare, comparativ cu cele
pozitive. A șa se face c ă, în cazul de fa ță, 12,7% dintre femei agreeaz ă
ideea conform c ăreia căsătoria e o institu ție demodat ă, „doar” 84,5%

surveys in countries of the ECE re gion. Standard country report. Spain , United

31 își exprimă dezacordul și 2,7% nu se pronun ță. Distribu ția este și
acum, în mare m ăsură, uniform ă printre diferite categorii de persoane,
în sensul c ă, de pildă, nu avem diferen țe semnificative în func ție de
vârste, nivel de școlaritate și mediul urban sau rural. Din nou, am g ăsit
o singură variabilă care genereaz ă anumite diferen țe de opinie mai
însemnate: starea civil ă a persoanelor. Cum se vede în Tabelul 4.1 , cele
mai dispuse s ă acorde calificativul de „demodat” institu ției căsătoriei
sunt femeile divor țate (29,7%), urmate de cele celibatare (19,1%);
femeile c ăsătorite sunt cele mai încrez ătoare în viabilitatea institu ției
(10,4% cred c ă e demodat ă și 87,3% sunt în dezacord cu acest
calificativ), urmate foarte îndeaproape de v ăduve (11,7% acord și
85,8% dezacord).
Tabelul 4.1 Apreciere asupra propozi ției: „Căsătoria este o institu ție demodat ă
(învechită)”
Starea civil ă Acord Dezacord Indecis Total
Celibatară 19,1 75,8 5,1 100
Căsătorită 10,4 87,3 2,3 100
Văduvă 11,7 85,8 2,5 100
Divorțată 29,7 67,2 3,1 100
TOTAL 12,8 84,5 2,7 100
Notă: Valoarea χ2 este 56,25, la un num ăr de 6 grade de libertate, ceea permite s ă se
afirme că diferența e semnificativ ă la un nivel de probabilitate p<0,001

La cele dou ă întrebări, notate mai sus cu A și B, avem rezultate
comparative, pentru femeile între 18-49 ani, din Spania și România;
ele sunt urm ătoarele:

Nations,New York/Geneva

32
Acord Dezacord Indecis
A) „Căsătoria este o institu ție demodat ă (învechită)”
Spania 19,4 77,3 3,4
România 13,6 83,7 2,7
B) „Ar fi un lucru bun dac ă în viitor s-ar pune mai mult accentul pe via ța de familie ”
Spania 90,2 4,6 5,2
România 93,7 3,5 2,8

Se vede c ă diferențele dintre femeile românce și cele din
Peninsula Iberic ă nu sunt prea mari; un u șor accent suplimentar parc ă
pun totuși româncele asupra importan ței familiei, în condi țiile în care
comportamentul fertil al celor dou ă populații este și el apropiat.
Această diferență capătă o semnifica ție sociologic ă dacă o corobor ăm
cu răspunsurile la întrebarea privind na șterea copiilor în afara
căsătoriei, care și ea arată că Spania se afl ă cu un pas înaintea noastr ă
în acceptarea valorilor postmoderne privind via ța de familie.
După astfel de aprecieri „elogioase” la adresa c ăsătoriei și
familiei, ar fi poate de a șteptat ca femeile românce s ă respingă pline de
indignare coabitarea, ca form ă de convie țuire în cuplu f ără căsătorie. O
baterie de întreb ări din chestionar a cerut opinia asupra mai multor
implicații sociale pe care le are o astfel ce convie țuire. În mod poate
surprinzător, subiectele chesti onarului nostru s-au ar ătat îngăduitoare
și cu o judecat ă destul de nuan țată15. Prezentăm în Tabelul 4.2 aceste
aprecieri, reducând evantaiul de la cinci variante la trei: opinie favorabilă, neutră și nefavorabil ă.

15 Nu este exclus ca forma pu țin alambicat ă a întrebării să fi produs și unele confuzii,
cu efecte asupra r ăspunsurilor. Întrebarea general ă suna astfel: „În ceea ce prive ște
căsătoria și uniunea liber ă / concubinajul, cum evalua ți posibilitatea de a ob ține
următoarele trăind împreun ă spre deosebire de a fi c ăsătorit?”, urmând apoi referirea
la aspectele men ționate în tabel.

33 Tabelul 4.2 Opinia privind diferite aspecte de via ță legate de concubinaj
Aspectul vizat Favorabil ă Neutră Nefavorabil ă Total
Fericirea, în general 49,7 18,3 32,0 100
Siguranța economic ă 39,2 21,5 39,4 100,1
Prietenia cu al ții 45,8 23,1 31,1 100
Libertatea personal ă 56,8 18,2 25,0 100
O relație stabilă 39,1 15,4 45,5 100
A avea copii 39,2 13,3 47,5 100
Acceptarea social ă 37,3 18,0 44,8 100,1

Se vede clar c ă, în compara ție cu căsătoria, uniunea liber ă
poate oferi avantaje, în opinia celor chestiona ți, mai ales pe planul
libertății personale, al fericirii, în general și al posibilit ăților de a
stabili rela ții de prietenie cu al ții; mai pu țin bine v ăzute sunt, pentru
cuplurile nec ăsătorite, aspectele ce țin de aducerea pe lume a copiilor,
stabilitatea rela ției și acceptarea social ă. În genere, avantajele
conviețuirii în cuplu informal sunt mai frecvent invocate de femeile
mai tinere, cu educa ție superioar ă, din mediul urban și având starea
civilă de celibatar ă sau divor țată. Totuși, diferențele nu sunt mari, iar
coeficienții de asociere care se pot construi între ace ști parametri și
răspunsurile respective, de asemenea, au valori modeste, rareori
depășind pragul de 0,15 sau 0,20.
Din nou trebuie s ă vedem aceast ă apreciere pe fragmente a
uniunilor consensuale ca un element de toleran ță și de înțelegere
pentru situa țiile diverse în care poate s ă se afle o femeie, ceea ce nu
împiedică acceptarea, pe fond, a unui model centrat puternic pe familia
legitimă, pe cuplul legal consacrat, cons iderat ca fiind mediul cel mai
propice pentru aducerea pe lumea copiilor, cre șterea și educarea
acestora.

34
5. Relațiile dintre so ți

Unul dintre simptomele cele mai clare ale schimb ării sistemului
de valori familiale invocat ă de părinții conceptului de „a doua tranzi ție
demografic ă”, pe care se sprijin ă și ideea trecerii de la „altruism” spre
„individualism”, în cadrul rela țiilor familiale, îl reprezint ă slăbirea
legăturilor între so ți și, implicit, o mai puternic ă tendință de egalitate
între sexe, prin dep ășirea condi țiilor care f ăceau ca femeia s ă dețină un
statut de inferioritate în cadrul familiei burgheze. Consecin ța este nu
doar o emancipare a femeii prin atragerea ei mai puternic ă în activit ăți
profesionale și prin reducerea sarcinilor domestice, ci și posibilit ățile
sporite de eliberare de cont ractul conjugal atunci când rela țiile afective
între soți slăbesc sau când so țul încearc ă să-și impună propriile reguli
în viața de familie, ca s ă nu mai vorbim de agresiuni sau alte forme de
violență, acceptate adesea în familia burghez ă, de dragul copiilor sau
al păstrării aparen țelor (presiunea social ă pentru păstrarea cu orice pre ț
a căsătoriei).
Chestionarul nostru a av ut o baterie întreb ări care le-au pus pe
femei în diferite situa ții ipotetice nepl ăcute, cerându-le s ă aprecieze
dacă se justific ă sau nu desp ărțirea de partener16. Vom prezenta în
Tabelul 5.1 aceste situa ții ipotetice precum și ponderea celor care au
considerat c ă motivul în cauz ă este suficient sau nu este suficient de
puternic pentru a justifica o separare a cuplului, fiind deci vorba de
cuplu în genere și nu numai de cel conjugal.

16 În mod exact, întrebarea era urm ătoarea: „Considera ți următoarele motive
suficiente sau insuficiente pentru a v ă despărți de partenerul dvs.? (DAC Ă NU ARE
PARTENER: … ca cineva s ă se despart ă de partener)”, cu variantele de r ăspuns:
„suficiente”, „insuficiente”, „nu știe”, motivele invocate fiind cele care apar în
tabelul 7.

35 Tabelul 5.1 Evaluarea câtorva motive ca factori ce justific ă separarea partenerilor
(%)
Motivul Suficient Insuficient Nu știe Total
A. Partenerul bea prea mult 58.4 36.8 4.9 100
B. Lipsa de dragoste din partea
partenerului 58.6 36.1 5.3 100
C. Nepotrivire de caracter cu partenerul 55.4 38.6 6.0 100
D. Comportament agresiv din partea
partenerului 77.9 18.7 3.4 100
E. Împărțirea sarcinilor în gospod ărie
este nemul țumitoare 20.6 74.4 5.0 100
F. Infidelitatea partenerului 59.9 34.5 5.6 100
G. Relația sexuală cu partenerul este
nemulțumitoare 22.4 68.9 8.7 100
H. Imposibilitatea de a avea copii cu
partenerul 15.5 77.6 6.9 100
I. Neînțelegere asupra num ărului de
copii 9.3 84.7 5.9 100

Se observ ă că cele 9 motive enumerate în tabelul 5.1 se
grupează destul de clar în dou ă categorii – de altfel, și o analiz ă
factorială conduce la desprinderea a dou ă componente principale, în
jurul cărora se grupeaz ă în mod analog variabilele noastre –, prima
cuprinzând elementele de la punctele A, B, C, D și F, cărora
majoritatea subiec ților le acord ă suficient ă importan ță pentru a
justifica separarea, iar a doua, con ținând restul de 4 factori, fa ță de care
predomin ă o opinie contrar ă. În prima categorie, intervin dou ă
dimensiuni clar diferite. Una e legat ă de anumite aspecte grave de
comportament, în spe ță agresivitatea, probabil gândit ă sub form ă de
violență fizică, indicată de aserțiunea D, care recolteaz ă cele mai multe
opinii la rubrica „suficient” (apr oape 80%). Tot aici, credem c ă poate
fi inclus și consumul excesiv de b ăutură, întrucât adesea el este înso țit
de manifest ări comportamentale violente. A doua component ă a primei

36 categorii con ține elementele definitorii ale c ăsătoriei moderne, bazat ă
pe dragostea între parteneri, car acteristici comune de caracter și, mai
cu seamă, fidelitatea în rela ția sexuală.
Cealaltă categorie mare de indi catori include punctele E, G, H
și I, unde sunt imaginate situa ții diferite în con ținut, dar care, cum
spuneam, sunt privite cu mult ă îngăduință de majoritatea femeilor din
eșantion, ce le consider ă insuficient de importante pentru a justifica
destrămarea unui cuplu. S ă le analiz ăm puțin, luându-le pe rând.
Punctul E se referă la împărțirea sarcinilor domestice între cei doi
parteneri. Cum se știe – și cum rezult ă chiar dintr-o serie de întreb ări
ale chestionarului nostru, asupra c ărora nu e locul s ă ne oprim aici – în
societatea româneasc ă persistă un serios dezechilibru între sexe din
punctul de vedere al problemei aici an alizate, femeile, fie în postura de
casnice, fie în cea de angajate în activit ăți profesionale, fiind cele care
îndeplinesc majoritatea acestor sarcini, c ă e vorba de g ătit, întreținut
curățenia, supravegheat copii, etc. Și totuși interlocutoarele noastre
cred, în propor ție de trei sferturi, c ă acesta nu e un motiv de a întrerupe
relația cu partenerul. Probabil c ă modelul tradi țional al familiei de la
noi se perpetueaz ă, din acest punct de vedere, femeile asumându- și-l
pentru ra țiuni bine întemeiate: costul schimb ării fiind prea ridicat,
compensa țiile pe care le ob țin din acceptarea acestei asimetrii,
satisfacția ce deriv ă din controlul vie ții domestice care se ob ține cu
timpul în aceste familii etc.
Punctul G vizează o chestiune de mare importan ță: stabilitatea
cuplului este judecat ă a fi mai important ă decât obținerea satisfac țiilor
în urma unei vie ți sexuale normale. Este din nou clar ata șamentul
femeilor de la noi fa ță de modelul tradi țional al familiei, care chiar
dacă se bazeaz ă pe dragostea – inclusiv fizic ă – între so ți, plaseaz ă
relația mai presus de satisfacerea „pl ăcerilor carnale”, femeia, cel

37 puțin, fiind datoare s ă accepte un partener chiar mai pu țin performant
sexual, dac ă, așa cum s-a în țeles din celelalte întreb ări, acesta o
înconjoar ă cu dragoste și nu își neglijeaz ă soția din cauza unor rela ții
extraconjugale.
Ultimele aspecte privesc problema copiilor care sunt adu și pe
lume; chiar dac ă apropiate, ele sunt totu și distincte. O dat ă, e vorba de
sterilitatea cuplului, imputabil ă partenerului. Dup ă importan ța pe care
femeile o acord ă, așa cum am v ăzut, copiilor, ar fi fost poate de
așteptat, în acest punct, o alt ă structură de răspunsuri. Intervievatele
noastre par a „uita” c ă au susținut cu tărie că un cuplu trebuie s ă aibă
copii sau c ă o persoan ă nu se simte împlinit ă dacă nu aduce pe lume
copii. Contradic ția e doar aparent ă; aici nu e vorba de o ac țiune
conștientă a partenerului, ci de un dat biologic de care se presupune c ă
acesta nu e responsabil. Or, în aceste condi ții, stabilitatea cuplului,
relația afectiv ă dintre parteneri, eventu al respectarea preceptelor
religioase privind unirea pe veci a celor doi în c ăsătorie și alte
considerente sunt mai importante decâ t incapacitatea de procreare, care
este privit ă cu resemnare.
Celălalt punct, se refer ă la dimensionarea descenden ței
cuplului, imaginând situa ția când cei doi au opinii divergente asupra
acestui aspect (indiferent de sensul în care acestea difer ă). Probabil c ă
și de aceast ă dată femeile chestionate au judecat c ă acest aspect, ce ține
de libertatea individual ă a fiecărui partener, este subordonat celui care
vizează stabilitatea și coeziunea familiei. Sau, poate, se consider ă că,
în condițiile actuale ale unei posibilit ăți totale de a controla fertilitatea
cuplului, femeia î și poate impune tacit punctul de vedere, ea fiind, în
fapt, ultima care poate adopta o solu ție într-un sens sau altul.
Firește că aceste aprecieri generale se justific ă de acoperirea lor
statistică; unanimitate nu exist ă vizavi de nici unul dintre aspectele

38 judecate. Problema este, a șa cum s-a mai pus și anterior, dac ă apar
diferențe semnificative între diferite cat egorii de persoane. Constatarea
imediată e că astfel de diferen țe apar și ele sunt în acela și sens peste
tot, și la problemele la care predomin ă un răspuns și la care predomin ă
celălalt; cele mai exigente, adic ă cele care accept ă în propor ție mai
mare că motivele de desp ărțire sunt suficiente sunt femeile mai tinere,
cele mai instruite, provenind din mediul urban și având starea civil ă
„necăsătorit” sau „divor țat”. Să luăm pentru ilustrare doar dou ă din
cele nouă situații ipotetice de mai sus, apar ținând aceluia și domeniu –
sexualitatea – dar care recolteaz ă opinii diferite: infidelitatea
partenerului și respectiv rela ții sexuale nemul țumitoare. Tabelul 5.2
redă, în sintez ă, dependen ța opiniilor de parametrii individuali
amintiți.
Situația este mai mult decât limpede pe ambele dimensiuni
urmărite: fie c ă e vorba de o situa ție puternic respins ă (infidelitatea),
fie de una majoritar acceptat ă (slaba presta ție sexuală a partenerului),
femeile care sunt gata s ă ia o decizie radical ă de separare se afl ă mai
frecvent printre or ășencele tinere, cu studii medii sau superioare,
necăsătorite sau divor țate. Influen ța acestei din urm ă variabile ni s-a
părut interesant ă, în sensul c ă „exigențele” față de partener scad
sensibil la femeile c ăsătorite sau cele v ăduve, adic ă cele care au sau au
avut o experien ță de viață cu un partener, ceea ce le face mai
înțelegătoare și mai tolerante, comparativ cu cele ce n-au tr ăit o astfel
de experien ță deloc (celibatarele) sau au tr ăit una traumatizant ă
(divorțatele). Iar aceast ă influență chiar exist ă, căci, dincolo de
corelațiile între cei patru parametri, rela ția statistic ă între starea civil ă
și răspunsul la cele dou ă întrebări rămâne chiar dac ă se controleaz ă
simultan vârsta, mediul și școlaritatea persoanelor.

39 Tabelul 5.2 Procentul celor care g ăsesc motive suficiente de desp ărțire datorit ă
„infidelității” sau a unor „rela ții sexuale nesatisf ăcătoare”, dup ă variabilele mediu,
vârstă, stare civil ă și școlaritate .
Categorii de persoane, dup ă 4 variabile Infidelitate Relații nesatisf ăcătoare
Mediu
Urban
Rural
65,8
52,8
25,8
18,3
Vârsta
18-29 ani
30-39 ani
40-49 ani
50-60 ani
67,4 64,9
59,2
49,9
30,8 21,7
21,3
17,4
Stare civil ă
Celibatar
Căsătorit
Văduv
Divorțat
75,4
56,8 55,8
71,1
37,7
18,9 26,7
31,3
Școlaritate
Inferioară
Liceu
Postliceal ă
Superioar ă
52,6 66,6
67,3
68,7
18,1 26,8
24,6
28,9
Notă. Asocierile între r ăspunsurile la cele dou ă întrebări de opinie și la cele patru
variabile de identificare sunt semnificative la nivelul de probabilitate p<0,001

Oricât ni s-ar p ărea de puternic ă dependen ța răspunsurilor la
cele două întrebări de factorii personali, aceasta nu trebuie exagerat ă.
Dacă facem o selectare foarte drastic ă și consemn ăm doar răspunsurile
persoanelor nec ăsătorite sau divor țate, sub 45 de ani, tr ăind în mediul
urban și având o școlaritate medie sau superioar ă, vom constata c ă
proporția celor care se declar ă pentru separare în caz de infidelitate
crește de la cca. 60% la 82% iar cea similar ă în cazul rela țiilor
nesatisfăcătoare de la 22% la 40%; sporul de determinare este evident,
dar nu ajungem la 100%, a șa cum nici dac ă utilizăm un sube șantion
contrastant nu vom alunge la procent zero.
Așadar, dac ă 4 din 10 femei nu sunt hot ărâte să renunțe la
conviețuirea cu un partener infidel și 8 din 10 sunt gata s ă renunțe la
plăcerile sexuale pentru a salva cuplul, nu vedem cum n-am recunoa ște
că familia (c ăci cu certitudine la familie s-au gândit cele mai multe
atunci când li s-au adresat întreb ările) este privit ă în societatea

40 româneasc ă actuală prin prisma valorilor modelului „burghez” și,
parțial, chiar al celui „premodern”, de vreme ce femeia este înc ă
dispusă să accepte infidelitatea so țului, pentru a men ține stabilitatea
instituției.

6. Părinți și copii

O dimensiune principal ă a conceptului celei de a doua tranzi ții
demografice o constituie, cum am mai spus, schimbarea atitudinii fa ță
de copil, dec ăderea acestuia din postura de „rege” al familiei, adic ă din
topul valorilor cuplului și mutarea aten ției spre cei ce formeaz ă cuplul
și, chiar mai mult, centrarea pe in divid mai curând decât pe cuplu.
Căutarea zonei atitudinal-valorice în care se plaseaz ă femeia din
România începutului de mileniu III, din perspectiva raportului
copil/cuplu, poate fi pornit ă chiar de la unele dintre întreb ările
chestionarului folosit în cercetarea de fa ță, deși, evident, nu trebuie
exagerată valoarea întreb ărilor ca indicatori ai modelului de valori și
atitudini la care omul ader ă. Răspunsurile la întreb ări reflectă doar
opiniile oamenilor, iar or iginea acestora trebuie c ăutată totdeauna și în
alte zone decât în straturi le profunde ale subiectivit ății, ele fiind
influențate de o serie de circumstan țe, inclusiv de formularea
întrebărilor din chestionar. Dar, în lipsa altor instrumente mai
puternice, trebuie s ă recurgem la o analiz ă a răspunsurilor, pe care le
vom interpreta îns ă cu mare pruden ță.
În primul rând, trebuie men ționate cele dou ă întrebări directe,
care au dus la r ăspunsuri destul de diferite, în func ție de formularea
acestora.
Pe de o parte, subiec ții au fost pu și în situa ția să aleagă una
dintre urm ătoarele dou ă variante:

41 (1) Este de datoria p ărinților să facă tot ce le st ă în putință pentru copii lor,
chiar și împotriva bun ăstări proprii; sau
(2) Părinții au și ei viața lor și nu ar trebui s ă-și sacrifice bun ăstarea
personal ă pentru cea a copiilor
concretizând întrebarea „Care dintre urm ătoarele afirma ții descriu mai
cel mai bine p ărerea dvs. despre responsabilit ățile părinților față de
copii?” R ăspunsurile au fost, în acest caz, zdrobitor de partea primei
aserțiuni, în ciuda faptului c ă ea conține o formulare destul de „tare” (e
vorba de sintagma „chiar și împotriva bun ăstării proprii”); 86,9% din
totalul subiec ților și 91,3% dintre cei care au putut s ă aleagă una din
cele două variante au optat pentru prima.
Într-o alt ă secțiune a chestionarului a ap ărut doar a doua
formulă, cerându-li-se respondentelor s ă menționeze gradul în care
aprobă conținutul expresiei resp ective, folosind o scal ă ordinală cu 5
trepte17. De data asta, r ăspunsurile sunt ceva mai nuan țate, ele
distribuindu-se dup ă cum urmeaz ă:
• Acord total – 12,1%
• Acord – 17,1%
• Nici, nici – 13,0%
• Dezacord – 42,3%
• Dezacord total – 15,5%
Altfel spus, aproape 30% dint re respondente sunt gata s ă aprobe
afirmația privind dreptul p ărinților de a nu- și sacrifica via ța pentru
copii, în contextul în care aceasta nu este contrapus ă uneia care
subliniază datoria p ărinților de a face totul pentru bun ăstarea și
fericirea descenden ților. Totu și, opinia majoritar ă este din nou cea de

17 Formularea exact ă a întrebării era: „Înclina ți să fiți de acord sau în dezacord cu
următoarele afirma ții?”, cu variantele de r ăspuns: „acord total”, „acord”, „nici acord,
nici dezacord”, „dezacord” și „dezacord total”, iar printre afirma țiile vizate era și
următoarea: „P ărinții au și ei viața lor și nu ar trebui s ă li se cear ă să-și sacrifice
bunăstarea de dragul copiilor”, care, se vede, reproduce aproape exact una dintre
variantele între care anterior femeile au fost puse s ă aleagă.

42 respingere a atitudinii care are în centrul ei viziunea „egoist ă” asupra
familiei/cuplului.
Interesant este aici și faptul că din datele personale asupra celor
care au răspuns la ches tionar, precum și din opiniile expr imate la alte
întrebări nu se contureaz ă în mod clar categorii de persoane care
aprobă/dezaprob ă ideea sacrificiului pentru copii. Astfel, restrângând
variantele la trei categorii (acord, neutru și dezacord) și corelând
întrebarea cu diferi ți parametri, rezult ă lipsă de asociere cu mediul,
școlaritatea și vârsta și o slabă asociere cu starea civil ă (în sensul c ă
celibatarele și divorțatele aprob ă ceva mai frecvent ideea pus ă în
discuție) și cu faptul c ă au sau nu copii (cele cu copii fiind, cum e de
așteptat, mai dispuse s ă se sacrifice pentru ace știa decât ar face-o cele
fără copii, care judec ă același lucru, dar în abstract).
Una dintre leg ăturile cel mai des invocate este cea dintre
scăderea fertilit ății și schimbarea atitudinii femeii vizavi de statutul
său în cadrul gospod ăriei, respectiv aspira țiile acesteia de a dep ăși
rolul de casnic ă și de a avea posibilitatea dezvolt ării unei cariere
profesionale, care s-o plaseze pe picior de egalitate cu b ărbatul. Este
evident c ă, în măsura în care asemenea aspira ții sunt pe cale de
realizare, na șterea devine o frân ă sau, mai bine spus, un um ăr mai
mare de 1-2 na șteri afecteaz ă serios șansele profesionale ale femeii,
indiferent de repartizarea sarcinilor în cadrul gospod ăriei, adică chiar
și atunci când b ărbatul preia o serie de sarcini domestice, inclusiv cele
legate de cre șterea și educarea copiilor la vârste mici. Spuneam c ă
avem aici o explica ție a scăderii fertilit ății, dacă punem aceast ă
tendință, măcar parțial, pe seama implic ării tot mai puternice a femeii
în activități – profesionale și sociale – extragospod ărești.
Dar legătura aceasta poate fi privit ă și ca fragment al unui
mecanism social prin care se poate ac ționa pentru a stopa sc ăderea

43 fertilității sau chiar pentru redresarea ei. Într-adev ăr, în măsura în care
avem la ora de fa ță indici de fertilitate de 1,2-1,5 copii pe femeie,
putem presupune c ă un număr tot mai mare de femei amân ă mult timp
nașterea primului copil (care apoi r ămâne singurul) sau nasc un copil
la un anumit moment propice pentru ca apoi s ă poată, în continuare s ă-
și dezvolte o carier ă profesional ă sau să se implice în alte activit ăți.
Orice sarcin ă suplimentar ă este privit ă ca o frân ă în realizarea acestor
deziderate, dat fiind c ă o bună bucată de timp femeia nu se poate
încadra în formele standard de activitate. Atunci, ideea este de a schimba aceste forme, deci de a g ăsi soluții pentru minimizarea
efectelor negative ale sarcinii, na șterii și creșterii copilului asupra
carierei profesionale a femeii.
În ceea ce ne prive ște, am putut testa pu țin atitudinea femeilor
române vizavi de aceast ă dihotomie, carier ă versus via ță de gospodin ă
și mamă. Câteva întreb ări au fost mai relevante din aceast ă
perspectiv ă. Iată, mai întâi, dou ă relativ generale ș
i mai neutre, privind
de fapt pozi ția femeii în familie:
(1) A avea un serviciu este pentru o femeie cel mai bun mod de a fi
independent ă
(2) Atât b ărbatul cât și femeia ar trebui s ă contribuie la veniturile gospod ăriei
Rezultatele arat ă o puternic ă adeziune la ideea de egalitate între sexe,
de vreme ce ¾ dint re respondente aprob ă prima aser țiune și peste 90%
pe cea de a doua.
Dincolo de aceste aprecieri generale, r ăspunsul la unele
întrebări mai specifice ne aduce nuan țe interesante. De pild ă, cerând s ă
evalueze afirma ția următoare:
(3) A fi casnic ă sau a munci pentru bani dau acela și sentiment de realizare
femeile din e șantion răspund în felul urm ător, realizând o remarcabil ă
dispersie:
• acord – 39,5%

44 • nici, nici – 13,4%
• dezacord – 47,1%
O asemenea distribu ție trimite imediat spre o încercare de explicare de
tip statistic, adic ă de găsire a unor variabile cu care r ăspunsurile
respective s ă coreleze semnificativ. Di ntre parametrii individuali
folosiți în mod curent, am g ăsit cele mai puternice as ocieri cu nivelul
de școlaritate, mediul urban/rural și statutul persoanei,
ocupată/neocupat ă. În schimb, asocierea cu vârsta și starea civil ă nu
este semnificativ ă. Iată procentele celor care se declar ă de acord cu
afirmația respectiv ă, după categoriile celor trei variabile cu care
legătura e puternic ă:
– Școlaritatea
– inferioară – 45,7%
– liceu – 35,9%
– postliceal ă – 33,0%
– superioară – 23,9%
– Mediul
• rural – 47,7%
• urban – 32,7%
– Statut profesional
• neocupat – 46,0%
• ocupat – 30,9%

Influența mediului și a statutului profesional se p ăstrează și
atunci când se controleaz ă nivelul educa țional, numai c ă această din
urmă variabilă interacționează puternic cu celelalte dou ă, în sensul c ă,
la nivelul școlar inferior, cele dou ă variabile influen țează puternic
răspunsul, în timp ce, pentru persoanele cu studii superioare, acesta nu
mai depinde de faptul c ă respondenta e din rural sau urban, c ă e

45 ocupată sau nu. În sfâr șit, să mai spunem c ă, intersectând cele trei
variabile „independente”, ob ținem dou ă categorii extreme: femei din
rural, cu nivel școlar inferior și neocupate și, respectiv, femei din
urban, cu înv ățământ superior, ocupate; primele aprob ă propoziția în
procent de 52%, cele din urm ă o aprobă doar în propor ție de 21,5%. Se
vede că această cifră e foarte apropiat ă de procentul corespunz ător
pentru întregul lot de femei cu studii superioare , ceea ce ilustreaz ă
afirmația anterioar ă, cea conform c ăreia pentru opinia acestor femei în
chestiunea în cauz ă nu mai conteaz ă mediul și statutul profesional.
Este clar deci c ă statusul educa țional – și, legat de acesta, cel
profesional – contribuie semnificativ la deosebirea între femeile care
acceptă situația de casnic ă, situație ce implic ă o dedicare complet ă
creșterii copiilor și activităților curente gospod ărești, deci o pozi ție
inferioară în cadrul familiei, și cele care î și doresc o împlinire
profesional ă, ce le asigur ă un statut egal cu cel al so țului.
Ducând mai departe ideea, chestionarul solicit ă opinia, în
termeni de acord sau dezacord, cu afirma ția:
(4) Un copil pre școlar s-ar putea s ă sufere dac ă mama lucreaz ă
Rezultatul este, din nou, de natur ă a diviza puternic lotul
respondentelor noastre, dat fiind c ă distribuția răspunsurilor, redus ă de
la cinci la trei variante este urm ătoarea:
• acord – 45,4%
• nici, nici – 15,0%
• dezacord – 39,6%
Deci o propor ție care se apropie de jum ătate văd în activitatea
profesional ă a femeii un factor ce perturb ă creșterea și educația
copiilor.
Ca și în cazul precedent, r ăspunsurile se coreleaz ă semnificativ
cu nivelul școlar, mediul și statutul profesional, în sensul c ă tind să fie

46 mai mult de acord cu respectiva afirma ție femeile casnice, cele din
rural și cu o școlaritate inferioar ă. Vârsta și statutul marital par, și de
data asta, s ă nu influen țeze opiniile respective. Evident c ă cele dou ă
variabile, notate cu (3) și (4), sunt asociate pozitiv, dar intensitatea
legăturii este slab ă, coeficien ții de asociere fiind între 0,10-0,20.
În fine, o a cincia propozi ție supusă judecății a fost urm ătoarea:
(5) Serviciul nu e o problem ă, dar ceea ce doresc majoritatea
femeilor este o cas ă și copii
Ea pune în ecua ție directă activitatea profesional ă a femeii și statutul
de soție și mamă. Distribu ția răspunsurilor arat ă astfel:
• acord total – 33,0%
• acord – 38,9%
• nici, nici – 11,4%
• dezacord – 12,6%
• dezacord total – 4,1%
Deci în propor ție zdrobitoare, de circa 72%, femeile din e șantion cred
că majoritatea femeilor române prefer ă „o casă și copii” serviciului,
deci că acestea sunt înc ă puternic ancorate în sistemul de valori
tradiționale și doar o mic ă proporție, 16,7%, le plaseaz ă în sistemul
preferințelor specifice epocii moderne și postmoderne. Chiar dac ă e
vorba aici de opinia despre care ar fi opinia majorit ății femeilor – și nu
opinia lor personal ă privind chestiunea discutat ă – răspunsurile se
diferențiază după parametrii personali ai celor care r ăspund. E
interesant c ă, din nou, vârsta și statutul marital nu dau o asociere
semnificativ ă; cea mai clar ă legătură apare iar ăși cu școlaritatea:
ponderea celor care agreeaz ă ideea din propozi ția de mai sus scade de
la circa 80% la femeile f ără liceu la 50% la cele cu facultate; invers,
ponderea celor care î și exprimă dezacordul urc ă de la 10% la 33,5%
pentru acelea și categorii.

47
7. Motivații ale deciziei de a nu avea copii

Atunci când o persoan ă nu își dorește un copil, motiva ția poate
fi foarte variat ă. În ancheta noastr ă au fost invocate urm ătoarele:
(A) Copii sunt costisitori, mai ales când cresc
(B) Copii îngreuneaz ă mamei g ăsirea unui loc de munc ă
(C) Sarcina, na șterea și îngrijirea copiilor sunt grele pentru o femeie
(D) Nu ar mai fi suficient timp pentru alte lucruri importante în via ță
(E) A face copii implic ă multe griji și probleme
(F) Casa mea nu e adecvat ă pentru o familie mai mare

Se constat ă imediat c ă apar unele deosebiri de r ăspuns în
funcție de num ărul copiilor existen ți deja ( Graficul 7.1 ). Diferen țele
sunt statistic semnificative la nivelul p<0.01 pentru itemii A, B și C, la
p<0,05 pentru itemul E și nu sunt semnificative pentru itemul F.

Graficul 7.1 Motive pentru a nu dori (înc ă) un copil
0%20%40%60%80%100%
fara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copiifara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copiifara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copiifara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copiifara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copiifara
copiiun
copil2 sau
mai
multi
copii
(A) Copii sunt
costisitori, mai ales
când cresc(B) Copii
îngreuneazã
mamei gãsirea
unui loc de muncã(C) Sarcina,
nasterea si
îngrijirea copiilor
sunt grele pentru o
femeie(D) Nu ar mai fi
suficient timp
pentru alte lucruri
importante în viatã(E) A face copii
implicã multe griji si
probleme(F) Casa mea nu e
adecvatã pentru o
familie mai mare
important neimportant

48 Motivele apreciate în cea mai mare m ăsură ca fiind importante
sunt E, A și C, motive care țin de costurile implicate de na șterea și
creșterea unui copil: a face copii implic ă multe griji și probleme, copiii
sunt costisitori, mai ales când cresc, sarcina, na șterea și îngrijirea
copiilor sunt grele pentru o femeie . Este vorba atât despre costuri
materiale, cât și despre costuri psihologice sau de s ănătate. Pentru
acești factori, importan ța acordată crește cu num ărul de copii avu ți.
Pentru celelalte motive, de și considerate mai pu țin importante,
sensul diferen țelor dintre cele trei grupuri de femei se schimb ă, aceste
motive fiind apreciate ca fiind mai importante de c ătre femeile f ără
copii și de cele cu mai mult de un copil. Este vorba despre dificultatea
găsirii unui loc de munc ă, insuficien ța timpului pentru alte lucruri
importante în via ță, precum și locuință inadecvat ă pentru o familie mai
mare. Alte motive țin de insuficien ța resurselor pentru a deveni
părinte (locuin ța), iar pe de alt ă parte de costuri de o alt ă natură decât
cele men ționate anterior. De aceast ă dată se menționează costuri de
timp, în detrimentul altor activit ăți, costuri în termeni de șanse în
carieră. Aceste costuri sunt anti cipate ca fiind mari de c ătre femeile
fără copii, respectiv sunt resim țite ca fiind mari de c ătre femeile cu mai
mult de un copil.
Dintre femeile care nu (mai) doresc un copil, 81% spun c ă
hotărârea este definitiv ă, iar dintre motivele care ar putea duce la
schimbarea deciziei, doar ameliorarea situa ției materiale a familiei
(cuplului) este men ționată de 7,3% dintre femei, și schimbarea
condițiilor de munc ă în sensul de a avea un serviciu care s ă permită și
îngrijirea copilului de c ătre 2,2%. Alte condi ții, precum m ărirea
substanțială a alocațiilor pentru copii, m ărirea duratei concediului de
maternitate pl ătit, disponibilitatea so țului (partenerului) de a prelua o
parte însemnat ă din sarcina cre șterii copilului, dis ponibilitatea unui alt

49 membru al familiei de a ajuta în cre șterea copilului, posesia unei
locuințe proprii, sunt insuficiente pentru a determina schimbarea
deciziei.
Faptul că decizia de a nu (mai) avea un copil în cazul acestor
femei este definitiv ă este sugerat și de numărul mare al celor care spun
că ar face cu siguran ță un avort dac ă totuși ar rămâne îns ărcinate
neintenționat: 29,7%. Femeile nehot ărâte în privin ța deciziei de a
(mai) avea un copil, în afara celor care nu știu ce vor face în aceast ă
situație, par mai predispuse s ă dea na ștere copilului: 33,8%,
comparativ cu 26,7% ( Tabelul 7.1 ).
Tabelul 7.1 . Femeile care sunt nehot ărâte sau nu doresc s ă aibă (încă) un copil, ce
ar face dac ă totuși ar rămâne neinten ționat însărcinate
Nehotărât NU Total
veți naște si păstra copilul 33.8% 26.7% 28.4%
veți naște copilul si-l ve ți da spre adoptare 0.4% 0.4% 0.4%
poate veți face un avort 3.8% 6.5% 5.8%
sigur veți face un avort 9.6% 36.1% 29.7%
NS/NR 52.5% 30.4% 35.7%
Total 100% 100% 100%

8. Factori care influen țează decizia de a avea (înc ă) un copil

Întrucât am v ăzut că procentul femeilor care doresc s ă aibă
(încă) un copil difer ă mult în func ție de num ărul copiilor avu ți deja, iar
femeile fără copii și cele care au deja cel pu țin un copil se diferen țiază
prin anumite caracteristici, a analizat distinct inten ția de a avea primul
copil și intenția de a mai avea un copil pe lâng ă cei deja existen ți. Am
combinat apoi inten ția de a avea (înc ă) un copil cu vârsta la care este
dorit acest copil, încercând s ă văd importan ța relativă a factorilor
considera ți pentru inten ția de a avea (înc ă) un copil în urm ătorii 2 ani.
Din păcate acest lucru a fost posibil doar pentru femeile f ără copii,

50 deoarece în cazul femeilor cu cel pu țin un copil, 47,6% nu precizeaz ă
când anume ar dori urm ătorul copil.
În cazul femeilor f ără copii , intenția de a avea un copil este cea
mai puternic ă pentru femeile care au pa rtener non-rezident (aceast ă
categorie prezint ă un raport de șanse de a dori un copil semnificativ
mai mare decât femeile c ăsătorite) .
Înaintarea în vârst ă are un efect negativ asupra inten ției de a
deveni mam ă: femeile de peste 35 ani prezint ă un raport de șanse de
patru ori mai mic decât femeile sub 25 ani (anexa-tabel 1). Comparativ
cu categoria femeilor care au un nivel de școlarizare inferior celui
liceal, toate celelalte femei f ără copii au un raport de șanse de a- și dori
un copil semnificativ mai mare, chiar și femeile care înc ă studiază.
Implicarea în câmpul muncii are un efect pozitiv asupra inten ției de a
deveni mam ă: femeile care muncesc au un raport de șanse de 2,5 ori
mai mare decât cele care nu muncesc (aici intrând și cele care
studiază). De asemenea, statutul ocupa țional al partenerului este
important în luarea deciziei de a deveni p ărinte: femeile cu partener
care nu lucreaz ă au un raport de șanse mult mai mic de a- și dori un
copil decât femeile cu parteneri care lucreaz ă. Sursa de venit a
respondentei sau a partenerului nu are efect asupra inten ției de a avea
un copil. Folosirea variabilei compuse referitoare la num ărul de
aducători de venit în familie dezv ăluie un efect similar: familiile cu
unul sau nici un aduc ător de venit au un raport de șanse mai mic decât
familiile cu doi aduc ători de venit (diferen ța este semnificativ ă însă
doar în cazul familiilor f ără nici un aduc ător de venit).
Două variabile ce țin de orient ările valorice au efecte
semnificative: religiozitatea și atitudinea fa ță de obligativitatea
prezenței copiilor în familie. Cum era de a șteptat, a fi religioas ă crește
raportul de șanse de mai mult de cinci ori. De asemenea, a considera

51 copiii o prezen ță obligatorie în familie cre ște foarte mult raportul de
șanse comparativ cu cei care nu îi consider ă obligatorii. Cei cu o
atitudine de mijloc prezint ă, de asemenea, un raport de șanse mult mai
ridicat.
Se poate observa c ă situația economic ă influențează intenția de
a avea copii în sensul a șteptat: cei f ără nici un aduc ător de venit în
familie, deci cei cu nivelul de trai cel mai sc ăzut, au cea mai sc ăzută
intenție de a deveni p ărinți. De asemenea, inten ția se reduce și atunci
când respondenta sau partenerul nu lucreaz ă.
Copiii sunt dori ți de marea majoritate a femeilor f ără copii, mai
ales de cele care au partener non-re zident sau care nu partener. Acest
fapt nu este surprinz ător, întrucât avem aici de-a face cu inten ția la
modul general, f ără precizarea unui orizont de timp pentru realizarea
acestei inten ții.
Altfel stau lucrurile când este vorba despre inten ția de a avea
un copil în urm ătorii doi ani (anexa – tabel 2). Spre deosebire de
intenția la modul general, inten ția de a avea un copil în urm ătorii doi
ani se manifest ă cel mai puternic la femeile c ăsătorite. Alt ă formă de
parteneriat sau absen ța partenerului reduce mult raportul de șanse.
Faptul că respondenta este sau nu implicat ă în câmpul muncii î și
pierde semnifica ția, în schimb cre ște importan ța statutului ocupa țional
al partenerului: în cazul în care acesta munce ște, raportul de șanse
pentru a-și dori un copil în urm ătorii doi ani cre ște de aproape șase ori.
Variabila compus ă referitoare la num ărul aducătorilor de venit din
familie arat ă că în condițiile în care nu exist ă nici un aduc ător de venit,
raportul de șanse scade la o zecime, comparativ cu situa ția a doi
aducători de venit.
În ceea ce prive ște educația, se remarc ă un raport de șanse
semnificativ mai mare pentru femeile care au absolvit liceul. Este

52 vorba aici de femeile care au ie șit din educa ție, care au probabil un loc
de muncă și care doresc s ă își întemeieze o familie.
Intenția se manifest ă mai slab în cazul femeilor din ora șele
mari, însă efectul nu este statistic semnificativ. Orient ările valorice
legate de familie, copii, religiozitate, nu au nici un efect asupra intenției de a avea un copil în urm ătorii doi ani.
În ceea ce prive ște femeile cu copii , a nu avea partener reduce
la jumătate raportul de șanse pentru a- și mai dori un copil (anexa-tabel
3). Existen ța a mai mult de un copil reduce, de asemenea, cu mult
raportul de șanse. Altfel spus, femeile care au un singur copil sunt cele
care doresc s ă mai aib ă un copil. Este astfel vizibil ă tendința de
reducere a num ărului nașterilor de rang mare. Educa ția și statutul
ocupațional al respondentei nu au nici un efect asupra inten ției, însă
faptul că partenerul munce ște crește raportul de șanse. Pentru situa ția
în care nici unul din parteneri nu aduce venit șansele de a- și mai dori
un copil sunt cele mai reduse, comparativ cu situa ția existen ței a doi
aducători de venit. Pe m
ăsură ce vârsta cre ște, scad șansele de a- și mai
dori un copil, acest fapt demonstrâ nd calendarul timpuriu al fertilit ății
în România, comparativ cu alte țări europene.
Singura variabil ă legată de orient ările valorice care are efect este felul
cum femeile percep rela ția părinți –copii. Cele care consider ă că este
de datoria p ărinților să facă tot ce le st ă în putință pentru copiii lor,
chiar și împotriva bun ăstării proprii, sunt mai înclinate spre extinderea
familiei decât cele care sunt de p ărere că părinții au și ei viața lor și nu
ar trebui s ă-și sacrifice bun ăstarea personal ă pentru cea a copiilor.
Apar pentru prima dat ă diferențe între mediul urban și cel rural,
femeile din mediul rural fiind cele mai dornice s ă își extindă familia,
în concordan ță cu faptul cunoscut c ă în mediul rural num ărul mediu de
copii născuți de o femeie este mai mare decât în mediul urban.

53
9. Factori care influen țează opțiunea femeilor pentru avort.

Într-o „societate perfect contraceptiv ă”, un concept introdus de
Westoff (Ryder și Westoff 1977), num ărul de nașteri în fiecare familie
este egal cu “cererea” p ărinților, adic ă cu num ărul de copii
supraviețuitori pe care doresc s ă-i aibă. Teoretic avortul ar trebui s ă
devină tot mai rar și să fie folosit doar în cazul e șecului metodelor
contraceptive. O astfel de societate nu a devenit înc ă obișnuită, nici
chiar în lumea dezvoltat ă unde rata avorturilor a sc ăzut mult, vezi
cazul Olandei – țară în care rata avorturilor provocate s-a redus de cel
puțin de 7 ori în perioada 1988-2002. Țările foste-socialiste formeaz ă
o categorie special ă, după cum se poate observa în Tabelul 9.1 , cu
numărul avorturilor provocate raportate la num ărul de na șteri vii din
țările vecine României. Pân ă in 1995 num ărul avorturilor dep ășea pe
cel al nașterilor in toate țările citate. Singura excep ție era Ungaria, caz
aparte între țările foste-socialiste din pricina faptului c ă legalizarea
avortului a fost introdus ă simultan cu politici de planning familial și de
sănătate a reproducerii. Dup ă 1995 rata avorturilor devine subunitar ă și
in Moldova, iar dup ă anul 2000 acela și fenomen are loc și în Bulgaria.
România îns ă rămâne în continuare o țară cu o rat ă a avorturilor
ridicată alături de Rusia și, probabil, Ucraina.
Cazul României este unul aparte pentru c ă ea prezint ă o
fluctuație neobișnuit de ridicat ă a ratei anuale a a vorturilor. România
este, în mod tradi țional, o țară cu o rat ă mare a avorturilor (1,18
avorturi la o na ștere, în 2002). De și aflată în scădere rata avorturilor
este totu și mult mai ridicat ă decât în majoritatea celorlalte țări
dezvoltate.

54 Tabelul 9.1 Numărul avorturilor raportat la num ărul de nașteri în țări vecine
României și în Olanda.
Bulgaria Moldova Olanda România Rusia Ucraina Ungaria
1988 1.13 1.07 0.10 0.49 1.70 1.45 0.70
1989 1.18 1.11 0.10 0.52 1.79 1.53 0.73
1990 1.38 1.06 0.09 3.15 1.81 1.55 0.72
1991 1.44 1.02 0.10 3.15 1.84 1.52 0.71
1992 1.49 1.03 0.10 2.66 1.96 1.56 0.72
1993 1.27 0.97 0.10 2.34 2.06 1.54 0.64
1994 1.23 0.95 0.13 2.15 1.90 1.53 0.64
1995 1.35 1.01 0.11 2.12 2.03 1.50 0.69
1996 1.37 0.89 0.12 1.97 2.03 1.47 0.73
1997 1.37 0.72 0.12 1.47 1.98 1.35 0.74
1998 1.22 0.71 – 1.14 1.83 1.25 0.71
1999 1.00 – – 1.11 1.80 1.27 0.70
2000 0.83 0.55 – 1.10 1.69 – 0.61
2001 0.75 0.44 – 1.16 1.54 – 0.58
2002 0.76 0.44 – 1.18 1.28 – 0.58
Sursa: Recent demographic developments in Europe 2003, Council of Europe
Publishing

Conform explica ției “costului redus al avortului”, nivelul
ridicat al avorturilor ar fi un rezulta t al legilor liberale cu privire la
acesta, intrate în vigoare aproape în mod universal pe tot întinsul regiunii în perioada 1955-1960; adic ă înainte de introducerea masiv ă
pe piață a contraceptivelor moderne. O explica ție de tipul “pre țul
ridicat al contraceptivelor moderne” ar sublinia lipsa de implicare politică în promovarea metodelor m oderne de reglare a fertilit ății,
disponibilitatea limitat ă și publicitatea negativ ă făcută metodelor
moderne de contracep ție, precum și obișnuința locuitorilor din Europa
Centrală și de Est de a folosi metode de contracep ție tradiționale,
ineficiente pentru a evita sarcinile nedorite.
O altă posibilitate de interpretare a cifrelor ridicate ale
avorturilor este de a le vedea ca o reflec ție a unui anume model de
comportament fertil, ce ar fi ap ărut la sfâr șitul anilor 1950 și s-ar fi
dovedit foarte rezistent la schimb ările sociale produse sub socialismul
de tip sovietic. Pot fi identificate elemente reale în toate aceste teorii,

55 dar identificarea determinan ților complec și ai comportamentului
reproductiv r ămâne un lucru dificil. Pentru a testa ace ști posibili
factori explicativi, am analizat diferen țele de comportament
reproductiv dintre trei cohorte de femei n ăscute în perioade diferite18.
Am urmărit dacă prima lor sarcin ă s-a terminat printr-o na ștere vie sau
s-a pierdut. Apoi am ana lizat fenomenul primei na șteri și a primului
avort, luate separat. Pentru a testa factorii comportamentali, am ținut
sub control o serie de factori st ructurali contextuali considerat
importanți.
În schema noastr ă explicativ ă, ne bazăm în primul rând pe
abordarea economic ă a lui Gary Becker cu privire la formarea familiei
(Becker,1981). Teoria „noii economii domestice” (new home
economics) susține că independen ța economic ă în creștere a femeilor
ar fi motivul principal pentru întârzierea c ăsătoriei și a maternit ății în
țările industrializate. C onform acestei teorii, na șterea și creșterea
copiilor reprezint ă unul dintre scopurile principale ale familiei, dar
slujba plătită și maternitatea se afl ă în competi ție pentru utilizarea
timpului unei femei. Femeile care muncesc amân ă prima sarcin ă. În
eventualitatea apari ției unei sarcini, riscul provoc ării unui avort ar
crește, pentru a amâna în acest fel na șterea unui copil. Pe de alt ă parte,
în perioada socialist ă femeile aveau suficiente oferte de munc ă
,
indiferent de nivelul lor de educa ție și faptul că erau angajate le oferea
resursele financiare necesare pentru a întemeia o familie și a crește
copii. Astfel, cariera unei femei, și implicit independen ța ei financiar ă,
ar putea avea o alt ă implicație asupra primei sarcini decât cea sugerat ă
de Becker.

18 Înainte de perioada natalist ă (înainte de 1967), in prima parte a perioadei nataliste
(1967-1974) si în ultima parte a perioadei nataliste (în 1975 și după)

56 Conform teoriei lui Becker familiile se folosesc de bunuri și
servicii de pe pia ță, cât și de timpul p ărinților, pentru a da na ștere și a
crește un copil. Din pricina diviziunii muncii în cadrul familiei, cu
specific diferit pentru cele dou ă sexe, majoritatea timpului investit în
creșterea copiilor apar ține mamei. Atunci când valoarea timpului unei
femei cre ște ca rezultat al investi țiilor tot mai mari în educa ție, și astfel
a oportunit ății unor oferte mai bune de munc ă, costul relativ al copiilor
crește și el. Dacă acest lucru e adev ărat, ne putem a ștepta ca un nivel
mai ridicat al capitalului uman – dat în cazul nostru de educa ția sporită
a femeilor – s ă reducă fertilitatea și prima na ștere să fie amânat ă. Cu
privire la avort, putem testa o ipotez ă duală: 1) în eventualitatea unei
sarcini nedorite, femeia va alege avortul în locul na șterii și riscul
întâmplării acestui lucru ar cre ște odată cu creșterea nivelului
educațional, sau din contr ă 2) capitalul uman acumulat ar putea
determina femeile s ă poată evita mai u șor sarcinile nedorite, mic șorând
astfel riscul avorturilor provocate.
Ca o alternativ ă la ipoteza micro-economic ă, sociologii
sugerează alți factori ce determin ă schimbări în ritmul form ării
familiei. În opinia lor nu cre șterea nivelului de educa ție al femeilor ar
fi factorul principal care conduce la sc ăderea fertilit ății ci faptul c ă ele
sunt înrolate mai mult timp în sistemul educa țional, iar aceast ă situație
este incompatibil ă cu statutul de mam ă. Cercetările în care efectul
instituțional al educa ției a fost ignorat (de Witt, 1998) sus țin cu tărie
teoria lui Becker, dar cele în care acesta a fost luat în considerare arat ă
că impactul r ămânerii în sistemul educa țional asupra fertilit ății
femeilor pare s ă fie mult mai puternic decât cel al nivelului de educa ție
atins (Blossfeld și Huinink, 1991).
Țările foste-socialiste sunt mai pu țin industrializate și
urbanizate decât majoritatea societ ăților vestice. În e șantionul nostru,

57 peste 45% dintre femei locuiau într-o zon ă rurală. Vom ține cont în
analiza noastr ă de tipul de reziden ța rurală sau urban ă, măsurând astfel
forța contextelor mai moderne sau mai tradi ționale. Statutul marital și
puterea convingerilor religioase su nt alte dimensiuni ale influen țelor
structurale, de distingere între stiluri de via ță mai tradi ționale sau mai
liberale.
Alte teorii utile subiectului nostru sunt legate de diferen țele de
motivație pentru fertilitate sc ăzută dintre prima și a doua tranzi ție
demografic ă. Conform teoriei primei tranzi ții demografice, femeile î și
reduc fertilitatea dup ă ce realizeaz ă numărul dorit de copii, pe când
după teoria celei de a doua tranzi ții demografic ă ele folosesc metodele
contraceptive pentru a planifica momentul na șterii copiilor dori ți. Dacă
ipoteza noastr ă, cum că avortul este principalu l instrument de control
al nașterilor, este adev ărată, ar trebui s ă ne așteptăm la un impact din
ce în ce mai negativ asupra primei sarcini sfâr șită în avort pentru
generația mai în vârst ă și un efect din ce în ce mai negativ al primei
sarcini sfâr șită în naștere, pentru genera ția mai tân ără, în compara ție cu
cohorta medie.

Pentru a testa ipotezele avansa te, am început prin a analiza
tabelele de supravie țuire ale celor trei evenimente studiate. Prima
sarcină (Tabelul 9.2 ) este experimentat ă de 88,3% din femeile din
eșantion, dar vedem c ă peste un sfert dintre ele (mai precis 25,9%) trec
prin aceast ă experien ță înainte de a împlini 20 ani, iar dou ă treimi
înainte de a împlini 25 ani, vârsta median ă la prima sarcin ă fiind foarte
aproape de 23 de ani. Riscul de a r ămâne însărcinată pentru prima dat ă
este maxim în intervalul de vârst ă cuprins între 20 și 25 ani (15,3%),
urmat destul de aproape de intervalul de vârst ă următor (între 25 și 30
de ani acest risc se reduce la 10,9%)

58
Tabelul 9.2 Procente cumulate si probabilitati de a termina prima sarcina, dup ă
vârstă
Vârsta Procente cumulate pân ă la
aceasta vârst ă Probabilitate de intamplare a
evenimentului in interval (rata
hazardului)
5 0,0% 0,0%
10 0,3% 0,1%
15 1,5% 0,3%
20 25,9% 5,6%
25 66,8% 15,3%
30 81,1% 10,9%
35 86,5% 6,7%
40 88,1% 2,4%
45 88,3% 0,4%
50 88,3% 0,0%
Vârsta mediana 22,95

Întrebarea este câte dintre femei au pierdut aceast ă primă
sarcină și câte au adus pe lume n ăscuți vii? Tabelul 9.3 este cel care ne
sugerează un răspuns la aceast ă întrebare. Doar 15% dintre ele declar ă
că au pierdut prima lor sa rcina, alte 70% spun c ă au dat na ștere unor
copii viabili, iar restul c ă nu au tr ăit încă această experien ță. Dacă
lucrurile stau a șa, atunci se pune întrebar ea: de unde provine atunci
numărul mare de avorturi legale care dep ășește an de an num ărul de
născuți vii în România? Deocamdat ă putem presupune c ă nu din
pierderea primelor sarcini.
Tabelul 9.3 Finalizarea primei sarcini
%
Nu e cazul 16,3
Prin naștere 69,1
Prin avort, pierdere sau n ăscut mort 14,6
Total 100

Numărul mare de avorturi nu poat e fi explicat nici de de
primele pierderi de sarcin ă, pentru c ă așa cum arat ă Tabelul 9.4 , doar
36,3% dintre femeile din e șantion au pierdut vreodat ă vreo sarcin ă, și

59 numai o parte prin av ort provocat (23,3%). Si ntetizând, în România
deși numărul avorturilor dep ășește sistematic num ărul nașterilor vii,
ponderea femeilor care avorteaz ă este mai mic ă de 25%. O prim ă
concluzie ce rezult ă din aceste date este nu doar c ă avortul este
practicat pentru a sc ăpa de o sarcin ă nedorită, dar și că o bună parte din
populația feminin ă utilizează această metodă în mod repetat.

Tabelul 9.4 Tipul primei sarcini pierdute (%)
Nu are sarcini pierdute 63,8
Avort (provocat) 23,3
Pierdere (avort spontan) 11,5
Născut mort 1,5
Total 100

Vom analiza în cele ce urmeaz ă fenomenele primei na șteri și al
primului avort luate separat. În tabelul procentelor cumulate ale primelor na șteri (
Tabelul 9.5 ) observăm aceleași patternuri de vârst ă ca
la primele sarcini. Adic ă probabilit ățile maxime de a da na ștere
primului copil sunt tot pentru vârstele cuprinse între 20 și 25 de ani
(17%), urmate îndeaproape de grupa de vârst ă între 25 și 30 de ani
(13%). Totu și primele na șteri au loc u șor mai devreme decât primele
sarcini, ca dovad ă fiind faptul c ă vârsta median ă la prima na ștere este
mai scăzută (22,54 ani) decât cea de la prima sarcin ă (22,95 ani).
Putem trage astfel concluzia c ă în general, dac ă se pune problema de a
prefera na șterea sau avortul în cazul primei sarcini, femeile opteaz ă
mai degrab ă pentru prima variant ă.

60
Tabelul 9.5 Procente cumulate si probabilitati de a naste primul copil, dupa vârst ă
Vârsta Procente cumulate pân ă la
aceasta vârst ă Probabilitate de intamplare a
evenimentului in interval (rata
hazardului)
5 0,0% 0,0%
10 0,3% 0,1%
15 1,5% 0,3%
20 28,3% 6,3%
25 71,0% 17,0%
30 85,3% 13,0%
35 90,0% 7,6%
40 91,5% 3,3%
45 91,6% 0,3%
50 91,6% 0,0%
Vârsta mediana 22,54

Luând în considerare datele di sponibile, intervalul de vârst ă cu
cel mai crescut risc pentru un prim avort este cel cuprins între 25 și 30
de ani (2,7%), urmat de intervalul de vârst ă 30-34 ani cu risc de avort
1,9% și intervalul de vârst ă 20-24 ani cu o probabilitate de avort de
1%. Conform acestor date, recurger ea la avort nu este specific ă
perioadei adolescentine, ci perioadei de maturitate, când activitatea sexuală se intensific ă.

Tabelul 9.6 Procente cumulate si probabilitati de a suferi primul avort, dup ă
vârstă
Vârsta Procente cumulate pân ă la
aceasta vârst ă Probabilitate de intamplare a
evenimentului in interval (rata
hazardului)
5 0,0% 0,0%
10 0,0% 0,0%
15 0,1% 0,0%
20 5,0% 1,0%
25 17,0% 2,7%
30 24,4% 1,9%
35 27,2% 0,8%

61 40 28,7% 0,4%
45 29,2% 0,2%
50 29,2% 0,0%
Vârsta mediana –

Graficul 9.1 reprezint ă pe un acela ș grafic patternurile dup ă
vârstă a riscurilor de a r ămâne însărcinată pentru prima dat ă, de a da
naștere primului copil sau de a suferi pentru prima dat ă un avort.
Vedem că aceste patternuri seamn ă între ele (mai ales pentru prima
sarcină și prima na ștere), dar intensitatea fenomenelor difer ă.

Graficul 9.1 Probabilitati de a termina prima sarcina, de a naste primul copil sau
de a avorta pentru prima data, dupa vârsta femeii
0,000,020,040,060,080,100,120,140,160,18
10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-50
VarstaPrima sarcina
Prima nastere
Primul avort

În ceea ce prive ște factorii care influen țează riscul ca prima
sarcină să se termine printr-un avort provocat, constat ăm că decizia
pentru avort este influen țată de vârsta femeii, tipul localit ății în care
traiește, cohorta și perioada în care are loc evenimentul ( anexa –
tabelul 4). Observ ăm, in coloana Exp(B), că riscul de a avorta este de
de aproape 4 ori mai mare la vârstele sub 15 ani, de 2,4 ori mai mare la

62 vârstele adolescentine în tre 15-19 ani, de 1,6 ori mai mare la vârstele
între 20-24 ani fa ță de categoria peste 30 de ani (care constituie în
acest caz baz ă de raportare).
De asemenea, riscul de a aleg e un avort în cazul unei prime
sarcini este de peste dou ă ori mai mare la femeile din mediul urban
față de cele din mediul rural.
La fel, riscul relativ de avort provocat este mai mare pentru
generațiile născute înainte de 1967 (1,7) și în mod paradoxal mai
ridicate la genera țiile născute în primii ani de regim politic natalist
forțat, decât la genera țiile născute dup ă 1975.
În ceea ce prive ște perioada în care are loc evenimentul primei
sarcini se pare c ă riscul avortului provocat es te mai mare în perioada
actuală, de după 1989, și anume de 2 ori mai mare decat înainte de
1967 și de 3 ori mai mare decât în perioada natalist ă dintre 1967 și
1989, atunci când to ți ceilalți factori sunt men ținuți constanți.

Folosirea metodelor contraceptive fere ște doar în mic ă măsură
de avort pe cele care le-au utilizat dac ă le compar ăm cu cele care nu
le-au utilizat vreodat ă înainte de primul avort, pentru c ă datele noastre
arată că au avortat 23,7% dintre cele care nu le-au utilizat și 21,4%
dintre cele care le-au utilizat. În schimb ele au un efect de amânare,
prima cuartil ă de vârstă la data avortului fiind cu peste 6 ani mai mare
la cele care au folosit contracep ția (36,2 ani fa ță de 29,8 ani).
Este interesant c ă femeile n ăscute în perioada cea mai eficient ă
de interdic ție a avorturilor, adic ă intre 1967 și 1974, sunt și cele care
au avortat în propor ția cea mai mare, 26%, și cel mai devreme, cuartila
1 la 26 ani. Femeile n ăscute dup ă 1975 au trecut printr-un avort
provocat într-o propor țtie de numai 20,6% iar un sfert dintre ele au
făcut-o înainte de 27,2 ani spre deosebire de genera țiile născute înainte

63 de 1967 care au avortat într-o propor ție mai mare (de 23%) dar mai
târziu (cuartila 1 la 34 ani).
10. Diferențe intergenera ționale privind debutul vie ții
sexuale

Primul raport sexual marcheaz ă intrarea unei persoane în via ța
sexuală adultă și reprezint ă unul din evenimentele marcante ale
tranziției spre rolurile de adult, în spe ță cel conjugal și cel parental.
Acest moment are un impact atât psihologic, cât și conotații sociale și
culturale. În țările industrializate, vârsta medie la primul contact sexual
este tot mai sc ăzută. Rațiunea fundamental ă pentru aceast ă evoluție
constă în separarea progresiv ă de-a lungul ultimelor decenii a
activității sexuale de contextul c ăsătoriei. Acest proces le-a afectat pe
femei în mai mare m ăsură decât pe b ărbați. Astfel, femeile, care în
mod tradi țional își începeau via ța sexuală la vârste mai înaintate decât
bărbații, au recuperat distan ța, apropiindu-se tot mai mult și în unele
cazuri chiar dep ășind vârsta medie la debutul vie ții sexuale a b ărbaților
(De Sandre ș.a., 2000, Dalla Zuanna, 2005).
Creșterea distan ței de timp între debutul vie ții sexuale, prima
căsătorie și nașterea copiilor a dus la cre șterea probabilit ății sexului
premarital, coabit ării, nașterilor non-maritale și a sarcinilor nedorite. În
ultimul deceniu, România se remarc ă printr-un num ăr ridicat al
nașterilor extramaritale și al sarcinilor nedorite la adolescente. Astfel,
în anul 2000, num ărul nașterilor extramaritale dep ășise 25% din totalul
nașterilor vii, o treime din aceste na șteri aparținând mamelor sub 20 de
ani.

64 Debutul precoce al vie ții sexuale la genera țiile tinere reprezint ă
o problem ă de sănătate public ă, atâta vreme cât num ărul de parteneri
sexuali și contracep ția influen țează gradul de r ăspândire a bolilor cu
transmitere sexual ă (BTS) și a virusului HIV. HIV/ SIDA a devenit în
România boala celor tineri, peste 70 % dintre cei bolnavi având vârsta
cuprinsă între 10 și 20 de ani. Transmiterea sexual ă a HIV îi amenin ță
pe adolescen ții care de-abia intr ă în viața sexuală. Creșterea num ărului
de cazuri noi la adul ți în ultimii ani nu este spectaculoas ă, însă rata
creșterii este de 100% în ultimii ani. Tendin țele infecției cu HIV și ale
bolii SIDA în România sunt cre șterea rapid ă a numărului de cazuri noi,
în special la tineri, pe calea transmiterii heterosexuale, inciden ța
crescută a bolilor cu transmitere sexual ă, mai ales în rândul tinerilor,
care sporesc riscul infec ției cu HIV (inciden ța cazurilor de sifilis s-a
dublat în anul 2000 comparativ cu anul anterior).
În contextul schimb ărilor din societatea româneasc ă din ultimii
cincisprezece ani, ne întreb ăm dacă există diferențe intergenera ționale
pivind vârsta la primul raport sexual și care sunt factorii care sunt
asociați cu debutul vie ții sexuale și cu folosirea contracep ției la
momentul primului contact sexual.

Vom face referire, în aceast ă secțiune, în principal la date
asupra acestor probleme pe care le g ăsim în alte studii de dat ă recentă
efectuate în țara noastr ă. Este cazul, de pild ă, al anchetei „Demografie
și stiluri de via ță la femeile din România” (2004DSVF), realizat ă în
anul 2004 pe un e șantion reprezentativ de 1982 femei cu vârste
cuprinse între 18 și 84 de ani. De asemenea, ne vom folosi și de datele
celor trei anchete na ționale succesive privind s ănătatea reproducerii
din anii 1993, 1996 și 1999, iar pe de alt ă parte, vom apela la

65 rezultatele anchetei privind co mportamentul sexual la studen ți,
efectuată în anul 2002.
Ancheta din 1993 (Romanian Reproductive Health Survey –
93RRHS) a fost realizat ă pe un eșantion reprezentativ de 4861 femei
de vârstă fertilă (15-44 ani) din România. Ancheta din 1996 (Young
Adult Reproductive Health Survey – 96YARHS) a fost aplicat ă pe un
eșantion reprezentativ de 4072 persoane cu vârste cuprinse între 15-24
ani din România (2025 de femei și 2047 de b ărbați). Ultima anchet ă,
cea din 1999 (Romanian Reproductive Health Survey – 99RRHS) a cuprins un e șantion reprezentativ de 6888 femei cu vârste între 15-44
ani și 2434 b ărbați cu vârste între 15-49 ani. Cele trei cercet ări
transversale au cules informa ții despre educa ția sexuală, atitudini și
comportamente din sfera sexualit ății, respectiv folosirea contracep ției.
Spre deosebire de aceste trei anchete care au permis
generalizarea rezultatelor la nivelul întregii popula ții, cercetarea
comportamentului sexual la studen ți din anul 2002
19, a fost realizat ă
doar în trei centre universitare (Bucure ști, cu 58% dintre responden ți,
Cluj cu 40% și Târgu-Mure ș cu 2% dintre intervieva ți), incluzând un
număr de 1297 studen ți în anii unu și doi de studiu, având vârsta medie
de 21.5 ani și circa 90% fiind cu vârste cuprinse între 20-24 ani. Mai
mult de dou ă treimi dintre responden ți au fost fete (77.7%). La
momentul anchetei, pu țin peste jum ătate dintre studen ți își începuser ă
viața sexuală (58%), studen ții din Bucure ști devansându-i sub acest
aspect pe cei din celelalte centre universitare (61% versus 53%).
Aproape 80% dintre studen ți avuseser ă cel puțin o relație de cuplu, iar
două treimi dintre ei se aflau în un iune la momentul anchetei. Printre
alte arii tematice din aria sexualit ății, ancheta a investigat vârsta la

19 Inițiativa acestei cercet ări a apar ținut „Grupului de cercetare în demografia
tinerilor” de la Institutul Max-Planck de Cercet ări Demografice din Rostock,

66 primul raport sexual, contracep ția la primul raport sexual, aspecte
legate de constituirea primei uniuni și atitudini de gen în privin ța
relațiilor sexuale.

Datele culese prin aceste anchete anterioare au ar ătat că
inițierea activit ății sexuale în rândul femeilor tinere are loc la o vârst ă
destul de târzie. În anul 1999, apro ximativ un sfert dintre adolescente
au întreținut vreodat ă raporturi sexuale. În raport cu anul 1993,
ponderea fetelor cu vârsta între 15-19 ani care au avut cel pu țin o
relație sexuală a crescut cu 10 puncte procentuale ( Tabelul 10.1 ). Datele
anchetei DSVF arat ă că, începând cu cohortele n ăscute dup ă anul
1975, debutul vie ții sexuale are loc tot mai devreme, vârsta median ă
fiind de 19 ani la cohorta 1975-1979 și de 17 ani la cohorta 1985-1986
(vezi Tabelul 10.2 ).

Scăderea vârstei de debut a vie ții sexuale este înso țită de o
creștere a vârstei medii la prima c ăsătorie (22 de ani în anul 1990 ;
23,6 ani în anul 2000). Dina mica cifrelor semnalizeaz ă o schimbare,
confirmat ă și de declara țiile directe ale respondentelor : tot mai multe
femei încep via ța sexuală înaintea constituirii primei uniuni stabile,
ceea ce marcheaz ă o tranziție în comportamentul sexual al genera țiilor
tinere.

Tabelul 10.1 Procentul femeilor de 15-24 ani care au între ținut raporturi sexuale,
după vârsta curent ă și statutul marital la primul contact sexual și după folosirea
contracep ției la acest eveniment
93RRHS 96YARHS 99RRHS
15-19 ani (%) 16.2 (1974-78) 20.2 (1977-81) 25.8 (1980-84)
Din care premarital 56.8 63.9 83.3
Din care marital 43.2 36.1 16.7

Germania și a antrenat universit ăți din mai multe țări: Italia, Fran ța, Germania, SUA,
Japonia, Australia, Polo nia, Rusia, Bulgaria și România.

67 93RRHS 96YARHS 99RRHS
20-24 year-olds (%) 69.8 (1969-73) 73.7 (1972-76) 77.7 (1975-79)
Din care premarital 53.2 51.0 74.6
Din care marital 46.8 49.0 25.4
Femeile care au folosit
contracepția la primul contact
sexual (%) 20.7 27.3 50.6

Tabelul 10.2 Date privind debutul vie ții sexuale pe cohorte
99RRHS 2004DSVF 2004DSVF
Cohorta Vârsta median ă la primul raport
sexual Debut precoce al vie ții
sexuale (sub 18 ani)
(%)
1920-1944 – 20 31,2
1945-1949 – 19 39,9
1950-1954 – 20 28,6
1955-1959 20,1 20 32,0
1960-1964 19,9 19 28,6
1965-1969 19,9 20 28,5
1970-1974 19,9 20 26,8
1975-1979 19,5 19 40,7
1980-1984 – 18 56,6
1985-1986 – 17 94,9

Datele anchetelor ef ectuate în anii 1999 și în 2004 arat ă că,
până la genera țiile născute între anii 1970- 1974, vârsta median ă la
formarea primei uniuni a urmat îndeaproape vârsta la primul raport sexual. Începând cu cohorta 1975-1979, vârsta la primul raport sexual începe să scadă semnificativ, în timp ce vârsta la constituirea primei
uniuni stabile cre ște simțitor, așa cum se observ ă în
Graficul 10.1 .
Astfel, exist ă o distan ță în timp de peste 3 ani de la debutul vie ții
sexuale pân ă la formarea primei uniuni stabile (vârstele mediane la
cele două evenimente sunt de 19 ani și respectiv 22,1 ani).

68
Graficul 10.1 Vârste mediane la primul raport sexual și la prima uniune în
anchetele 99RRHS și 2004DSVF

Debutul vie ții sexuale înainte de prima uniune marital ă este
însoțit, cum era de a șteptat de o schimbare atitudinal ă concordant ă
comportamentelor, respectiv cre șterea acceptabilit ății sociale a rela ției
pre-maritale. Ponderea tinerilor care condamn ă sau refuz ă activitatea
sexuală premarital ă este mai mic ă astăzi decât în urm ă cu 2-3 decenii.
Intensitatea schimb ărilor intervenite la genera țiile tinere este
puternic diferen țiată în raport cu mediul de reziden ță și cu nivelul de
instrucție. Cele mai puternice schimb ări (extinderea experien ței
sexuale premaritale, extinderea uniunilor consensuale, echilibrarea relațiilor de putere între cele dou ă sexe) au fost constatate în
municipiul Bucure ști la popula ția tânără (20-40 ani) și la cuplurile cu
un înalt nivel de instruc ție. În cazul tinerilor, majoritatea categoriilor
socio-profesionale urbane manifest ă o permisivitate relativ mare
(comparabil ă în multe privin țe cu cea manifestat ă de tinerii din alte țări
europene) fa ță de noile modele de comportament reproductiv
(Mihăilescu I., 2000). 171819202122232425
1955-
19591960-
19641965-
19691970-
19741975-
19791980-
19841985-
1986
CohortaVârsta median ă
I sex 99RRHS
I sex 04DSVF
I uniune 99RRHS

69 În ceea ce prive ște factorii care influen țează debutul vie ții
sexuale, a fost urm ărită influența a două variabile de mediu (regiunea
istorică și tipul localit ății) și a două variabile individuale (educa ția și
religiozitatea – frecventarea bisericii). Este necesar ă precizarea c ă
variabila “educa ție” se refer ă la nivelul atins de respondente la
momentul anchetei și nu la instruc ția din momentul primului raport
sexual.
Tabelul 10.3 Factori care se asociaz ă cu debutul vie ții sexuale
Testarea semnifica ției le găturii între
tipul debutului vie ții sexuale și
Valoarea lui
hi pătrat Grade de
libertate Nivel de
semnifica ție
Regiunea istoric ă 14,789 6 0,022
Tipul localit ății 42,998 4 0,001
Educație 257,921 10 0,001
Frecventarea bisericii 12,709 6 0,048

Debutul sexual cel mai precoce se înregistreaz ă la respondentele
din sudul țării urmate îndeaproap e de respondentele di n Transivania, în
timp ce ini țierea sexual ă cea mai târzie are loc la femeile din Moldova
(Tabelul 10.4 ). Aceste rezultate vin s ă sublinieze faptul c ă femeile din
Moldova tind s ă adopte, cel pu țin la modul declarat iv, un comportament
mai tradiționalist fa ță de femeile din restul țării, în ceea ce prive ște
momentul ini țierii sexuale.

Tabelul 10.4 Asocierea între regiunea istoric ă și debutul vie ții sexuale
Debut sexual
Regiunea istoric ă
precoce mediu târziu Total
Transilvania 21,00% 61,50% 17,50% 100,00%
Țara Româneasc ă 21,10% 59,80% 19,10% 100,00%

70 Debut sexual
Moldova 16,70% 59,40% 23,90% 100,00%
București 12,50% 67,40% 20,10% 100,00%
Total 19,30% 61,00% 19,70% 100,00%

Respondentele provenite din mediul rural î și încep în cea mai
mare măsură viața sexual ă la o vârst ă precoce, în timp ce
respondentele din ora șele mari sunt cele care î și încep via ța sexuală
mai târziu în compara ție cu respondentele din ora șele mici și de la sate
(Tabelul 10.5 ). Această diferență merge în acela și sens cu vârsta medie
la căsătorie, știut fiind faptul c ă femeile din mediul rural se c ăsătoresc
mai repede cu aproximativ doi ani fa ță de femeile din mediul urban
(22,5 ani în rural versus 24,4 an i în urban, în anul 2000).
Amânarea vârstei la primul raport sexual în cazul femeilor din
mediul urban poate fi par țial explicat ă prin prisma investi ției mai mari
în cariera educa țională comparativ cu femeile din mediul rural.

Tabelul 10.5 Asocierea între tipul localit ății de origine și debutul vie ții sexuale
Debut sexual
Tipul localitat ății
precoce mediu târziu Total
Urban mare 12,50% 63,30% 24,30% 100,00%
Urban mic 18,80% 59,60% 21,60% 100,00%
Rural 24,40% 60,10% 15,40% 100,00%
Total 19,30% 61,00% 19,70% 100,00%

71 În ceea ce prive ște legătura dintre educa ție și debutul vie ții
sexuale, putem observa c ă femeile care au parcurs mai mul ți ani de
școală au trăit experien ța primului raport sexual mai târziu decât
femeile cu un nivel de instruc ție scăzut ( Tabelul 10.6 ). În mai mare
măsură femeile care au terminat do ar nivelul primar de studiu și-au
început via ța sexuală la vârste timpurii, în compara ție cu femeile cu
studii universitare sau postuniversitare, care și-au amânat cel mai mult
momentul ini țierii sexuale.

Tabelul 10.6 Asocierea între educa ție și debutul vie ții sexuale
Debut sexual
Nivel de educa ție
precoce mediu târziu Total
Primar 48,50% 40,60% 10,90% 100,00%
Gimnazial 37,80% 52,80% 9,40% 100,00%
Scoală profesional ă,
treapta I liceu 18,50% 67,40% 14,10% 100,00%
Liceu 9,80% 65,60% 24,60% 100,00%
Scoală postliceal ă,
colegiu 7,30% 61,10% 31,60% 100,00%
Studii universitare,
postuniversitare 5,70% 59,70% 34,60% 100,00%
Total 19,10% 61,20% 19,70% 100,00%

Există asociere și între gradul de frecventare a bisericii și
activitatea sexual ă. Religiozitatea este în general asociat ă negativ cu
comportamentul sexual premarital, persoanele religioase prezentând o
probabilitate mai redus ă de a fi active sexual ( Tabelul 10.7 ).
Respondentele care nu frecventeaz ă deloc biserica sunt cele
care își încep via ța sexuală cel mai devreme, în timp ce respondentele
care declar ă că merg foarte des la biseric ă își amână cel mai mult
momentul ini țierii sexuale ( Tabelul 10.7 ). Este important îns ă de

72 menționat că frecventarea bisericii este și un indicator de
tradiționalitate, ceea ce poate semnaliza existen ța unei reticen țe mai
ridicate în a declara com portamentul sexual real.

Tabelul 10.7 Asocierea între frecventarea bisericii și debutul vie ții sexuale
Debut sexual Gradul de frecventare
a bisericii precoce mediu târziu Total
foarte des 20,00% 55,90% 24,10% 100,00%
des 18,70% 64,60% 16,70% 100,00%
rar 18,70% 62,40% 18,80% 100,00%
niciodata 24,60% 56,10% 19,30% 100,00%
19,20% 61,00% 19,80% 100,00%

Un alt aspect care caracterizeaz ă experien ța primului raport
sexual este folosirea contracep ției.
Raportat la toate femeile active sexual aflate într-o uniune la
momentul anchetei din 1999, non-util izarea contraceptivelor atingea
nivelurile cele mai ridicate la grupele cele mai tinere de vârst ă. Astfel,
mai mult de jum ătate dintre adolescentele cu activitate sexual ă
(53.4%) nu foloseau nici o metod ă contraceptiv ă, fiind urmate de
grupa de vârst ă 20-24 de ani, cu un procent de 37.8% al nefolosirii
contracep ției. Aceste constat ări erau alarmante, semnalizând un risc
crescut al acestor grupe de vârst ă față de sarcinile nedorite și bolile cu
transmitere sexual ă.
Ancheta DSVF realizat ă în 2004 a cules da te despre folosirea
contracep ției la primul raport sexual în scopul evit ării sarcinilor
nedorite. Rezultatele anchetei arat ă că doar 1 din 5 femei din e șantion au
folosit vreo metod ă de contracep ție la primul contact sexual, iar peste

73 trei sferturi dintre femei nu au u tilizat nici un mijloc contraceptiv la
momentul ini țierii sexuale.

Graficul 10.2 Folosirea contracep ției la primul raport sexual în cercetarea
2004DSVF
1977,9
3,1
0102030405060708090
Da Nu Non-r ăspuns

Dacă analizăm dinamica folo sirea contracep ției la primul raport
sexual în rândul femeilor tinere, putem constata c ă, în ciuda unei
îmbunătățiri în timp a situa ției, gradul de nefolosire a contracep ției
rămâne la valori destul de ridicate. Nefolosirea contracep ției la tinere la
primul contact sexual este mai sc ăzută în compara ție cu popula ția
feminină generală (Graficul 10.2 ) și în compara ție cu gradul nefolosirii
contracep ției la cercetarea RRHS din 1996. Astfel, dac ă în anul 1996,
trei sferturi dintre femeile tinere nu foloseau contracep ția la primul
raport sexual, în anul 2004, procentul neutiliz ării contracep ției s-a redus
la 41%. Din Graficul 10.3 se observ ă că studentele sunt cele mai precaute
în privința contracep ției, doar 16% declarând c ă nu s-au protejat la
momentul primului contact sexual.

74 Graficul 10.3 Procentul neutiliz ării contracep ției la primul raport sexual la femeile
tinere din România în perioada 1996-200420
74,5
1640,8
01020304050607080
1996YARHS 2002ISS 2004DSVF

Situația nefolosirii contracep ției se prezint ă diferențiat pe
cohorte la cercetarea DSVF din 2004. Astfel, dac ă la cohortele n ăscute
până în 1974, gradul ne folosirii contracep ției se ridic ă la valori
cuprinse între 80-90%, începând cu cohorta 1975-1979 se constat ă o
reducere a procentului neutiliz ării contracep ției până la valoarea de
54% ( Graficul 10.4 ).

20 S-a investigat folosirea contracep ției la momentul primului raport sexual la femeile
tinere (15-24 ani în cazu l 1996YARDS, studente cu vârs ta medie de 20,5 ani în cazul
2002ISS, respectiv femei între 18-24 ani în cazul 2004DSVF).

75 Graficul 10.4 Folosirea contracep ției la primul raport sexual pe cohorte în cercetarea
2004DSVF
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
1920-1944
1945-1949
1950-1954
1955-1959
1960-1964
1965-1969
1970-1974
1975-1979
1980-1984
1985-1986
CohortaProcentulDa
Nu

11. Orientări axiologice ale popula ției feminine. Date
calitative din interviuri și focus grupuri

Interviurile și focus grupurile realizat e în cadrul studiului
confirmă existența unui decalaj între comportamente și orientările
axiologice ale popula ției feminine de vârst ă fertilă.
La nivel declarativ cel pu țin, pare înc ă să fie dominant modelul
familial “altruist” ce plaseaz ă copilul în pozi ția de centru al vie ții
familiale, profesionale și sociale a p ărinților. Aproape indiferent de
vârstă, educație, reziden ță și oportunit ăți de carier ă, respondentele au
apreciat copiii, existen ți sau dori ți ca fiind cel mai important element
al vieții lor, educa ția, bunăstarea și fericirea acestora fiind definite ca
scopuri principale fa ță de care se subsumeaz ă toate celelalte aspecte
ale vieții lor.

76 Dominanța unui model axiologic de tip tradi ționalist este
susținută și de faptul c ă disponibilitatea și accesibilitatea crescut ă a
mijloacelor anti-concep ționale, de și au avut cu siguran ță o influen ță
incontestabil ă asupra separ ării sexualit ății de procreare, par s ă nu fi
influențat semnificativ comportamentul de planificare al na șterilor.
Dintre femeile cu copii intervievate, eterogene ca vârst ă, educație și
mediu de reziden ță doar câteva au men ționat că au planificat
momentul na șterii primului copil în raport cu conjucturi favorabile ale
situației lor de via ță: partener, educa ție, servici, venituri. Astfel,
precondițiile identificate de Hobcraft și K. Kiernan (1995) ca fiind
importante în luarea decizie de a avea copii, respec tiv a fi într-un
parteneriat, a încheia educa ția , a deține o locuin ță, a fi angajat, a avea
un venit adecvat și existența unui sentiment de securitate nu se
confirmă cel puțin în ceea ce prive ște palierul declarativ.
Conform interviurilor, decizia de avea copii, și în special
primul copil, pare s ă fie fundamentat ă cel mai adesea pe considerente
în primul rând afective, nu ra ționale. Indiferent dac ă în realitate
lucrurile stau sau nu a șa, asumarea declarativ ă a absenței planific ării
constituie un indicator al unei dominan țe culturale, conform c ăreia
copilul este perceput ca fiind prea special pentru a fi un “fenomen”
controlabil ra țional. Pe de alt ă parte, faptul c ă o bună parte din
respondente declar ă că au ales inten ționat să facă copii înainte de a se
fi “realizat” profesional sau mate rial, constituie un argument de
substanță în favoarea dominan ței unei orient ări axiologice mai
apropriate de un model tradi țional ce are ca dimensiuni centrale
“altruismul” și “datoria”.

Nu a fost ceva planificat, s-a întâmplat, am r ămas gravid ă și
m-am hot ărât să-l țin, mai mult pentru c ă-mi făcusem analizele și

77 aveam Rh-ul negativ și exista riscul ca al doilea copil s ă nu fie
sănătos. (AG4)

Nu a fost planificat, a venit a șa, dar dup ă aceea ne-a p ărut
bine, adic ă nu a fost s ă nu-l vreau. A fost primul copil și mi l-am
dorit, bine, c ă mi-l doream mai târziu, dar asta a fost s ă fie. …Nu
știu, așa aveam ideea c ă la vârsta aia m ă căsătoresc, dar vreau s ă
mai stau și eu 1-2 ani, dar de unde…c ă n-a fost s ă fie, a venit
imediat, în primul an de c ăsnicie. (AG3)

Da nu cred c ă dacă îți dorești un copil te gânde ști dacă e
momentul potrivit! Ți-l dorești pur și simplu. Cel pu țin, la mine a șa a
fost, într-un moment potrivit, av ând în vedere standardele care se
vehiculeaz ă mai nou care din punctul meu de vedere u șor sunt false.
Nu ține de un statut social sau financiar sau….nu! dore ști un copil….el
vine din alt ă parte, din alt ă zonă… (ALCU 10)

Nu e așa că o să fac un copil când o s ă am bani. Copilul nu e
un obiect. Nu e ca și: îmi cump ăr paharul acesta acum pentru c ă acum
am bani. Și nu planifici un copil sau s ă îi spui: te-am planificat pentru
că atunci am avut bani s ă te cresc. Cât ă iubire îi po ți oferi unui copil,
dacă l-ai planificat înainte de a-l cunoa ște, înainte de a exista. Eu nu
fac un copil planificat. (FG, Cluj)

Eu am dorit copilul, dar în momentul în care am sim țit că sunt
însărcinată. Înainte de asta nu m-am gândit. (FG, Cluj)

78 Alte elemente relevante pentru orient ările atitudinal-axiologice
și motivațiile comportamentelor de fertilitate, eviden țiate de c ătre
interviurile individuale și focus grupuri sunt:
– cel puțin la nivel manifest presiunea normativ ă exercitat ă de
grupurile de apartenen ță asupra deciziei de a face un copil este foarte
redusă. Decizia de a face un copil este fie individual ă, exclusiv a
mamei, fie de cuplu, influen ța tuturor celorlalte instan țe (părinți,
prieteni, familia extins ă) fiind inexistent ă sau foarte redus ă.

Am vorbit și cu soțul meu înainte și, nu pot s ă zic că eram mic ă
la 19 ani, dar mi-am dorit atât de tare un copil, încât și înainte, la
orice întârziere, m ă duceam s ă-mi iau un test de sarcin ă să văd dacă e
adevărat. Si cred c ă și simțul matern m-a împins c ătre asta, și faptul
că mie îmi plac foarte mult copiii, și… Păi, nu am discutat înainte
decât cu so țul meu, apoi, dup ă ce am r ămas însărcinată le-am dat
vestea și celor din ju rul meu.(AG2)

Soțul meu, am hot ărât împreun ă….Nu, părinții mei nu s-au
băgat și, oricum, era decizia noastr ă. Nu s-au b ăgat (alții) și
oricum, decizia era a mea și nu mă interesa ce ziceau ceilal ți.
(AG3)

Părinții mei nu m-ar putea influen ța, soțul meu –chiar dac ă nu
și-ar dori un copil – nu m-ar influen ța. Decizia mea de a avea un copil
nu poate fi influen țată decât de un singur lucru: de a avea o familie,
adică un soț, chiar dac ă el nu ar fi de acord s ă avem un copil, eu a ș
avea un copil. (AG4)

79 Decizia de a avea primul copil a fost a mea. Și primul si al
doilea. So țul la al doilea tocmai f ăcuse funda ția la casă: la al doilea
soțul a zis, hai s ă nu facem copilul pân ă nu facem casa. Îns ă până la
urmă a fost cum am zis eu. (FG, Agrij)

– în concordan ță cu datele eviden țiate de anchet ă, pentru marea
majoritate a femeilor a avea un copil reprezint ă atât un mijloc de
împlinire personal ă, cât și un mijloc de împlinire și satisfacție pentru
cuplu.

… Pentru c ă ai o împlinire și în momentul in care ai un copil
simți un impuls, parc ă acum ai pentru cine munci, ai pentru cine
trăi…(AG4)

… Te apropie mai mult, te împline ște (copilul). Noi am avut un
copil la un an de la c ăsătorie. Nu am pus pe hârtie motivele atunci
pentru care ne-am dorit un copil: ne-am dorit pur și simplu. Și dacă
ni-l dorim, am vrut s ă îl facem atunci deoarec e era foarte important
pentru noi. (FG Aghires)

Eu consider c ă nu este o familie cea ca re nu are un copil. Uite
de exemplu, sunt perioade când îi duc la bunici pe amândoi și stau cu
soțul și ne întreb ăm ce ar fi dac ă nu îi aveam. Nu ne putem închipui
acum cum e s ă nu fi avut copii. Nu cred c ă am mai fi fost o familie
când nu aveam copii. Practic pentru copii tr ăim: știi că le dai o
educație, le faci mâncare, faci ceva. A șa, dacă nu ai copii pentru ce ai
face? Eu a ș mâna încoace, so țul încolo…a șa copiii ne întregesc
familia. (FG, Agrij)

80 – Pentru majoritatea femeilor cu copii, rolul de mam ă este mai
important decât cel de salariat ă, familia este mai important ă decât
cariera. Dincolo de declara țiile directe ob ținute prin anchet ă, deosebit
de relevant în acest sens este faptul c ă locul de munc ă este adesea
evaluat nu din perspectiva di mensiunilor specifice activit ății
profesionale (satisfac ția muncii, cu indicatorii asocia ți acesteia), ci din
punct de vedere al adecv ării sale la cerin țele presupuse de îndeplinirea
rolurilor familiale. Unul dintre cr iteriile importante de evaluare a
ocupației îl reprezint ă astfel m ăsura în care aceasta poate influen ța
pozitiv via ța de familie în general, respectiv performarea rolului
matern. Insatisfac ția profesional ă datorată salariilor mici sau rutinei
este perceput ă ca acceptabil ă, dacă serviciul ofer ă timpul necesar
îndeplinirii îndatoririlor casnice.

Profesional, nu m ă satisface înv ățământul, am încercat și
altceva, dar având în vedere c ă orașul este cam mic, este greu s ă
găsești o firmă cât de cât serioas ă și … mă rog, … am lucrat în
invățământ, dup ă aceea am f ăcut 2 ani pauz ă și acum am revenit în
învățământ. Dar, având în vedere pe rspectiva familiei, în înv ățământ
este mai lejer, e mai bine a șa. AG1

În învățământ ar mai fi și timpul liber pe care îl ai și faptul că,
ocupându-m ă de alți copii, înv ăț și eu cum s ă-mi educ proprii copii,
înțelegi? Deci, pe lâng ă faptul că-i învăț pe-ai altora, înv ăț despre
comportamentul copiilor și despre modul lor de gândire și o să văd
cum o să fac să-mi înțeleg proprii copii (AG2)

– a avea un copil n ăscut în afara c ăsătoriei, respectiv familia
monoparental ă, chiar dac ă sunt percepute ca fiind mult mai pu țin

81 dezirabile decât cuplul familial tradi țional, reprezint ă situații
acceptabile social și preferabile op țiunii de a nu avea deloc copii.

In primul rând, î ți dai seama, dac ă vorbeam acum trei ani,
când eram nec ăsătorită, nu mă gândeam la asta, nu aveam
perspectiva unei familii. Asta nu înseamn ă că dacă nu m-a ș fi
căsătorit, nu a ș fi făcut copii. Poate, la un moment dat, dac ă aș fi
văzut că nu găsesc pe cineva, f ăceam un copil altfel. Eu țin să am
copii, iar acum, c ă m-am căsătorit, cu atât mai mult țin să fac un
copil. (AG1

Eu am făcut prima dat ă copil, chiar mi-am dorit atât de mult,
că nu m-a interesant altceva. Eu am vrut s ă am copil. Și am făcut
copil. Și după doi ani am zis: mergem s ă ne căsătorim? (FG, Cluj)

Știi, e tipic feminin s ă-ți dorești mai mult un copil decât un so ț,
dar în ziua de ast ăzi este foarte greu s ă fi mamă singură și atunci nu
își are rostul, a ș fi prea egoist ă să am un copil f ără soț. (AG4)

Eu m-am c ăsătorit când eram îns ărcinată în trei luni. P ărinții
mei mi-au spus: las ă copilul, cre ște-l singur ă, nu scrie nic ăieri că
trebuie să te căsătorești. Părinții mei nu au fost de acord cu c ăsătoria
mea. Mi-au spus: nu suntem foarte încânta ți cum se poart ă Dan cu
tine. … Și i-am zis c ă puteam s ă nu ne c ăsătorim, adic ă să trăim
împreună și să creștem copilul într-o relativ ă bună înțelegere. La
vremea aceea eu m-am l ăsat prostit ă, deși e foarte mult spus. Am zis:
tot sunt gravid ă, omul tot î și dorește să fie tată, dacă tot suntem de
atâta timp împreun ă, hai să mă căsătoresc. (FG, Cluj)

82 – modelul familial dominant este cel participativ. Deciziile se
iau împreun ă de către ambii so ți. Bărbatul își asumă o bună parte din
îndatoririle casnice percepute tradi țional ca apar ținând exclusiv femeii.

Bine că acum fiind împreun ă, deciziile le lu ăm tot împreun ă.
Nu fac eu ceva de capul meu sau el face ceva f ără să mă
consulte.(AG1)

… Și mă ajută foarte mult cu c opilul. Eu, când am ie șit din
spital – am n ăscut prin cezarian ă – nu puteam nici s ă mă ridic din
pat, iar el îmi aducea copilul la pat, se ducea la el dac ă copilul
plângea, o lua in bra țe, o alinta, c ă și acum, iese cu ea la
plimbare. Face multe lucruri pe care nu cred c ă orice bărbat le-ar
face … Si m ă ajută foarte mult și în treburile casnice și când eu
vreau să facem ceva prin cas ă, el mă ajută și-mi pune totul la
dispozitie. (AG2?)

Până a naște îmi făceam griji c ă eu o să stau singur ă cu
copilul, îmi era pu țin frică, dar am v ăzut că el mă ajută foarte mult și
cu fetița. Spre exemplu, eu nu mi-l imaginam schimbând scutecul
copilului, dar a f ăcut-o când eu eram ocupat ă cu examenele.

– În ceea ce prive ște relația părinți – copii, modelul educa țional
tradițional bazat pe autoritate și principiul ascult ării necondi ționate
este înlocuit de un model bazat pe dorin ța de a în țelege nevoile
copilului și de a răspunde acestor nevoi. Rela ția de prietenie este
definită ca fiind rela ția ideală părinte-copil.
O dimensiune axiologic ă important ă ce define ște relația părinți-
copii este reprezentat ă de norma asimetriei schimbului. Nu doar c ă

83 părinții definesc ca obligatorie sus ținerea material-financiar ă a copiilor
lor, dar chiar și atunci când copiii lor sunt persoane mature,
reciprocitatea ajutorului material este perceput ă ca inacceptabil ă. Nu
rareori îns ă, în special în mediul rural, copii sunt percepu ți ca instan țe
de suport dar beneficiarii poten țiali ai sprijinului nu sunt p ărinții, ci tot
copiii. Astfel, una dintre motiva țiile cele mai frecvente ale deciziei de
avea mai mul ți copii este binele ace stora: fiind mai mul ți se pot ajuta și
susține între ei. Dincolo de expresia manifest ă a normei altruismului și
universalitatea acesteia, în mediul rural este identificabil ă o raportare
la copil dintr-o perspectiv ă ce include o component ă rațional-utilitar ă,
inexistent ă la femeile intervieva te din mediul urban.

Trebuie s ă fii foarte diplomat și să-l faci să te considere nu
doar un p ărinte, ci și un prieten. (AG1)

Si nu trebuie s ă-ți dorești ca copilul t ău să fie ce vrei tu, s ă-l
lași așa cum este, s ă încerci să-l îndrumi, dar nu s ă-i impui. (AG4)

Dacă o iei în afara casei a șa, să stai de vorb ă cu ea ( mama
respondentei) zice: Nu, nu copilul trebuie s ă ajute în cas ă, dar dacă îi
vorba de mine, de ci de noi în familie: Aaa, nu, nu ea s ă nu accepte
nimic. Îmi las ă impresia c ă și atunci când iau ceva eu, ce știu eu, de
mâncare sau ceva, un lucru în cas ă sau i-am luat ceva ei abia îl
folosește, abia m ănâncă parcă are așa o reținere și mă supără de
fiecare dat ă când zic de parc ă ce-aș fi făcut ca să câștig banii și
așa..hmm, da cred c ă e de concep ție că încă mai poate ea și să stau ea
liniștită. (AG4)

84 Nu e bine s ă fie un singur copil. … V ăd la ei, la surorile
mamei, întotdeauna la bucurie, necaz, le-a fost mai u șor, că se aveau
unii pe al ții. Dacă aveau o problem ă aveau la cine s ă meargă să
spună. Și asta îmi doresc și pentru copiii mei, s ă se ajute între ei dac ă
au o problem ă. Că mai ușor te înțelegi cu un frate sau cu o sor ă decât
cu un str ăin. Dacă copilul e singur, când e mare nu are la cine s ă
meargă.

Păi am zis s ă fie totuși 2, că dacă a fi să pățească unu ceva
doamne fere ște, totuși mai e unul. Nu se știe niciodat ă ce se întâmpl ă.
Și noi am fost fra ți mai mul ți și ne-am în țeles bine, de ce s ă nu fie și
copiii mei la fel. Noi am fost trei fra ți, la fel și soțul, și ne-am în țeles
foarte bine între noi. M ă ajută când vreau s ă merg undeva, și copiii
pot să îi las și la maică-mea, nu e problem ă. Și doi copii nu înseamn ă
nici foarte mari eforturi financiare…adic ă doi copii mai po ți să îi
crești.

– copilul continu ă să fie perceput ca “regele familiei”. Modelul
dominant este cel al “s acrificiului individual” și familial în favoarea
fericirii copilului.Copilul este în centrul aten ției și instanța
organizatoare a tuturor valorilor și comportamentelor cuplului.

Aș renunța și la viața mea pentru el[…], i-a ș da toți banii mei,
sănătatea mea pentru a-i fi lui bine. (AG4)

Aș renunța la serviciu, dac ă este nevoie s ă stau cu el – asta în
afară de cei 2 ani de concediu-, a ș renunța la satisfacerea nevoilor
mele în favoarea lui…prioritar este copilul. Si…sunt convins ă că,
dacă ar fi nevoie mi-a ș da chiar și viața pentru el. … Primeaz ă

85 fericirea lui. Oricum, eu a ș fi fericită prin simplul fapt c ă l-aș stii pe el
fericit-atât conteaz ă pentru o mam ă. … Aș renunța la orice. Nu e
limită. Așa cum ți-am spus, a ș renunța chiar și la viața mea. (AG1)

Nu pot să-mi imaginez c ă cineva nu și-ar dori copii din alte
motive, pentru c ă un copil este ceva minunat. Acele cupluri care nu au
copii nu vor fi niciodat ă împlinite; poate fi so ția realizat ă, iar el nu
știu ce om de afaceri, dar în urma lor nu va r ămâne nimic, ei tr ăiesc
practic degeaba pe p ământ. (AG2)

Nimic nu mai e ca înainte, preocup ările noastre sunt altele,
copilul este pe primul plan, tot ce fa cem acum nu facem pentru noi, ci
pentru copil. Spre exemplu, și gresia ne-am hot ărât să o punem tot
gândindu-ne c ă va primi și ea musafiri când se va face mare, deci totul
este pentru ea. (AG2)

Imi plac copiii…imi plac enorm de mult…fara copii traiesti
degeaba…si as simti si eu ca am facut un lucru mare in viata asta; si
pot sa fac mai departe: avand un cop il te gandesti – ma, poate poti sa
realizezi ce n-ai realizat tu prin el…poate n-o sa-si doreasca chestia
asta, poate sa faca altceva si mai maret…si investesti in ceva, ceva ce-i de viitor…si tot timpul apare cate o surpriza – placuta, neplacuta,
da’-i o surpriza si te face sa simt i ca traiesti. Asa…prea putin…cred
ca un copil e unicul lucru…daca-ti da cineva o masina – cadou, te saturi de ea, umbli un an de zile, doi ani de zile, dup’aia, aaa, aceeasi masina! Da’ asa, dupa doi ani de zile acelasi copil a zis “mami” sau acelasi copil…astazi…ce stiu eu ce -a facut…sau copilu’ meu astazi
incepe gradinita – te simti fericita , multumita…uite c-am trecut si
peste clipele grele…(FG, Ortisoara)

86 12. Concluzii

Datele anchetei și interviurilor care au st at la baza studiului de
față ne ajut ă să înțelegem câteva dintre caracteristicile
comportamentului legat de na șteri al femeilor din România. Am plecat
de la ipotezele folosite în numeroasele studii interna ționale, efectuate
în ultimele decenii, din care, din p ăcate, România a lipsit sistematic,
ipoteze ce, în cea mai mare parte a lor preiau ideile formulate de
autorii conceptulu i de „a doua tranzi ție demografic ă”, susținând în
principiu c ă subfertilitatea popula țiilor actuale, din zona civiliza ției
occidentale, este rezultatul unei r ăsturnări a sistemului de valori, care
favorizeaz ă „individualismul” în detrimentul „altruismului”, ceeea ce
înseamnă trecerea de la centrarea pe cre șterea și educarea copiilor spre
comportamente ce țin de satisfacerea pl ăcerilor sau, cu o expresie mai
elevată, de „împlinirea” indivizilor care formeaz ă cuplul actual. Se
consideră, pe bună dreptate, c ă noile valori spre care ar trebui s ă se
îndrepte preferin țele femeilor de ast ăzi ar putea fi detectate prin
intermediul anchetelor și al studiilor calitative asupra persoanelor în
chestiune, metode de cercetare de care demografii uzeaz ă tot mai
frecvent. Am încercat deci s ă vedem cum reac ționează femeile de la
noi la aceast ă probă, aplecându-ne în acela și timp și asupra
comportamentului efectiv legat de na șteri și căsătorii, așa cum rezult ă
din datele statistice generale.
Am constatat c ă femeile din țara noastr ă aderă încă, în cea mai
mare parte, la un interesant sistem de valori referitoare la familie, traiul
în cuplu și copii, sistem care se bazeaz ă pe cele mai importante
componente ale viziunii „burgheze” asupra c ăsătoriei și vieții de
familie, dac ă nu chiar pe tr ăsături anterioare, specifice societ ăților
tradiționale premoderne. În foarte pu ține cazuri și în propor ție redusă

87 ele adoptă caracteristicile postmodernit ății, în relațiile dintre parteneri,
dintre ace știa și copii etc. Acest lucru nu le împiedic ă pe românce s ă
practice o fertilitate extrem de sc ăzută, la nivelele cele mai joase din
lume, să adopte alte atitudini și comportamente (precum cele legate de
formarea c ăsătotiilor, de practicarea rela țiilor sexuale extramaritale, de
vârsta la c ăsătorie, de coabitare sau divor ț etc.) care s ă le plaseze pe
poziții intermediare , adică încă departe de ceea ce se întâmpl ă în țările
occidentale, dar departe și de ceea ce se întâmp la la noi cu câteva
decenii în urm ă.
Concluzia fundamental ă credem c ă este aceea c ă nu există un
sincronism și o relație de determinare – a șa cum proclam ă teoria celei
de a doua tranzi ții demografice – între sistemul de valori, credin țe,
atitudini și comportamentul demografic referitor la na șteri sau între
valori și diferitele aspecte ale rela țiilor familiale, ale raportului între
membrii cuplului, între ace știa și descenden ții sau ascenden ții lor.

Apreciem c ă scăderea fertilit ății sub nivelul de înlocuire a
generațiilor, la mijlocul deceniului 1960, în mai multe țări, printre
care, așa cum am ar ătat, pe primele locuri nici nu se aflau cele
occidentale (care de abia se preg ăteau să încheie perioada de baby
boom ), este rezultatul unui l ung proces istoric, care, fire ște, cuprinde și
schimbări în domeniul atitudinal-valoric, dar și modificări structurale
și instituționale, care fac s ă se modifice și preferin țele și
comportamentul oamenilor. De altfel , o serie de mari demografi de la
mijlocul secolului al XX-lea, cum ar fi francezul Alfred Sauvy, au
atenționat, pe baza unor anchete demografice care ar ătau o pondere
mare a na șterilor nedorite, c ă în țările vest-europene este posibil ă o
cădere a fertilit ății sub nivelul de îmlocuire a genera țiilor, atunci când
mijloacele tehnice vor permite s ă se realizeze o contracep ție ieftină,

88 eficace și fără costuri psihologice. Este exact ceea ce a adus pilula
anticoncep țională, răspândită la mijlocul anilor 1960. Dar chiar f ără
acest mijloc modern și uzând numai de mijloace tradi ționale, cum s-a
întâmplat în multe zone ale Europei în perioada interbelic ă sau în
România anilor 1957-1966, când a fost liberalizat avortul, sau în
Japonia aceleia și perioade, deci în momente și în locuri când și unde
nu se poate vorbi de o schimbare a valorilor privitoare la familie și
copii, anumite popula ții au ajuns la un nivel de fertilitate incapabil s ă
asigure reproducerea speci ei pe termen lung.

Situația s-a generalizat în zilele noastre și acest fenomen este
legat de multe alte transfom ări ale vie ții sexuale a cuplului și ale
relațiilor dintre membrii microgrupurilor primare. O familie instabil ă,
dusă la extrem sub forma cuplului nec ăsătorit, raporturi precare între
membrii familiei, între genera ții și rudele colaterale, o independen ță
crescută a femeii și o descenden ță redusă sau chiar nul ă sunt lucruri
care se întâlnesc frecvent în mai multe țări ale lumii. Acestea devin
posibile, credem noi, datorit ă schimbărilor macrosociale, datorit ă
formelor în care se plaseaz ă relațiile în societ ățile moderne și
postmoderne și poate c ă schimbarea sistem ului de atitudini și
preferințe asupra stilului de via ță nu este decât reflexul acestor
transform ări și nu cauza lor. Dar și mai prudent este s ă considerăm că
împreună toate aceste elemente – de structur ă și organizare social ă, de
comportament uman, de credin țe și mentalit ăți etc. – se sus țin și se
potențează reciproc, conducând la evolu ții demografice atât de greu
predictibile.
Din punct de vedere al orient ărilor atitudinal-ax iologice, datele
calitative sus țin ipoteza existen ței unui model predominant tradi țional,

89 impregnat îns ă de componente specifice moderne. Astfel, elemente de
tradiționalitate cum sunt respingerea planific ării nașterii, valorizarea
familiei în detrimentul carierei profesionale sau “sacrificiul” personal în favoarea fericirii copilului, coexist ă cu opțiuni axiologice specifice
unei societ ăți modernizate din punct de vedere al comportamentelor
demografice: decizia de avea copii a devenit una aproape exclusiv individual ă și puțin dependent ă de constrângeri normative, na șterea
unui copil în afara c ăsătoriei este perceput ă ca o situa ție acceptabil ă și
preferabil ă celei de a nu avea copii, e acceptat faptul c ă rolurile în
familie trebuie distribuite echilibrat între parteneri.

Din cealalt ă perspectiv ă, adică cea a comportamentului, efectiv
sau anticipat, datele indic ă, pe lâng ă elementul bine cunoscut de
fertilitate redus ă, o creștere a vârstei la c ăsătorie și la nașterea primului
copil, o sporire a instabilit ății familiei, prin cre șterea – u șoară, dar
totuși creșterea – divor țialității și a practicilor de na șteri în afara
căs
ătoriei, o sc ădere a vârstei la care debuteaz ă relațiile sexuale, mai
ales în cazul fetelor, o cre ștere a nivelului de școlarizare, tot mai mul ți
tineri dintr-o genera ție urmând înv ățământul superior.

Dar, poate c ă ceea ce este cel mai importa nt, în eventualitatea
în care statul ar inten ționa să ia decizia de a implementa politici
demografice pronataliste, este faptul c ă, atât în atitudine cât și în
comportament, femeile române nu resping copiii . Într-adev ăr, imensa
lor majoritate î și doresc și chiar fac copii ; problema este c ă fac prea
puțini pentru a asigura o evolu ție demografic ă echilibrat ă. În aceste
condiții, ținta principal ă a acestor politici ar trebui s ă fie apari ția
celui de al doilea copil . Acesta este, credem, un obiectiv suficient de
realist, în privin ța posibilit ății atingerii lui, întrucât un num ăr de doi

90 copii nu afecteaz ă iremediabil cariera profesional ă a femeii, mai cu
seamă dacă se găsesc mijloacele pentru ca tân ăra mamă să nu fie prea
mult timp și prea intens implicat ă în activit ățile leagte de cre șterea
copiilor la vâstele mici. Dezvoltare a de servicii sociale pentru copiii
preșcolari, dezvoltarea unor sisteme de activit ății cu program flexibil
pentru femeile cu copii mici (în privin ța orarului și a timpului cât este
ocupată), stimularea material ă serioasă care să treacă o parte din costul
copilului din sarcina familiei în cea a societ ății, pot fi câteva elemente
cu rezultate vizibile.
Pe de altă parte, nu trebuie s ă ne așteptăm ca în cazul adopt ării
unor măsuri de politic ă demografic ă acestea s ă aibă efecte
spectaculoase. Nu se poate spera o trecere brusc ă de la o fertilitate de
1,3 copii/femeie la, s ă zicem, 2,3 copii, adic ă la adăugarea, în medie, a
încă unui copil. Dar o trecere spre 1,7-1,8 copii, adic ă spre niveluri
întâlnite în anumite țări occidentale, precum Fran ța sau Anglia, este
posibilă și ea ar însemna foarte mult. Dac ă măcar jumătate dintre
femeile care se opresc la un c opil ar mai aduce pe lume înc ă unul,
fertilitatea ar urca la un nivel poate nu înc ă satisfăcător, dar care nu
mai genereaz ă o descre ștere imediat ă de popula ție. În adev ăr, o
creștere cu o treime (pe care cu siguran ță ar asigura-o sporul fertilit ății
cu 0,4-0,5 copii) a natalit ății ar conduce la un efectiv anual de na șteri
în jur de 280.000, la nivel de țară, cifră ar depăși, pentru moment pe
cea a deceselor.
Spuneam c ă o astfel de cre ștere a natalit ății este posibil ă, în
ciuda faptului c ă prea puține dintre femeile chestionate sunt dispuse,
chiar și în situații ipotetice, s ă mai nasc ă un copil. Dar tot informa țiile
culese prin anchet ă și interviuri ne arat ă că modelul familiei cu doi
copii este unul foarte r ăspândit și că, atunci când se cere evaluarea
importanței factorilor cu ac țiune negativ ă asupra na șterilor, apar cu

91 claritate pe primele locuri elemente care țin de dificult ățile practice
întâlnite cotidian de femeile noastre în cre șterea copiilor ( și nu aspecte
ce țin de preferin țe sau aspira ții); or, astfel de aspecte se pot practic
remedia, atunci când exist ă o voință a guvernan ților de a co ntribui la
redresarea demografic ă. O basculare a opiniei spre un model în care
copilul nu și-ar mai g ăsi locul al ături de cuplu ar fi mult mai
periculoas ă fiindcă revenirea dintr-o astfel de situa ție la una favorabil ă
nașterilor ar fi aproape imposibil ă. Din fericire, nici în țările
occidentale cele mai liberale o astfel de transformare nu s-a petrecut,
de vreme ce și acolo familia ideal ă și chiar cea dorit ă este una ce adun ă
în medie peste 2 copii. E interesant c ă din acest punct de vedere
româncele sunt ceva mai r ealiste în aprecieri; dac ă numărul ideal de
copii este și la noi la acest nivel, deci departe de cel efectiv atins,
numărul de copii dorit este mai sc ăzut, deci mult mai apropiat de cel
real decât în cazul vesticelor.
N-am vrea s ă lăsăm o chestiune insuficient l ămurită. S-ar putea
crede, din critica aspr ă a ideilor sus ținute de autorii conceptului de „a
doua tranzi ție demografic ă”, că nu acord ăm locul cuvenit orient ărilor
valorice, schimb ărilor de atitudine și mentalitate a oamenilor în ceea ce
privește comportamentul procreativ sau c ă ignorăm existen ța și
importanța acestor în ultima jum ătate de secol. S-ar putea crede, mai
ales din cele spuse mai sus, c ă pledăm pentru m ăsuri simpliste de
redresare a fertilit ății, de tipul stimulentelor materiale imediate, cum ar
fi creșterea aloca țiilor pentru copii. Nici nu se poate pune în ace ști
termeni problema, fiindc ă ea ar duce cu siguran ță la un eșec clar al
politicilor pe termen mediu și lung. Men ținerea și întărirea acelor
mecanisme sociale prin care se valorizeaz ă copilul, via ța de familie,
împlinirea pe calea dragostei și solidarit ății între genera ții este o

92 pîrghie a c ărei importan ță, în mecanismul general de determinare a
comportamentului demografic, nu poate fi subestimat ă. Numai c ă
acționarea acestei pârghii este, pe de o parte, foarte dificil ă și, pe de
alta, efectul produs de ea este greu de sesizat și evaluat.

93
13. Bibliografie

1. Billari, Francesco; Kohler, Ha ns-Peter, 2004 – „Patterns of
low and lowest-low fertility in Europe”, Population Studies, Vol.58, No.2:161-176
2. Blossfeld, Hans-Peter; Huinink, Johannes, 1991 – „Human
Capital Investments or Norms of Role Transiti on? How Women’s
Schooling and Career Affect the Process of Family Formation”, American Journal of Sociology 97:143-168
3. Bongaarts, John, 1998 – „Fertility and Reproductive
Preferences in Post-Transitiona l Societies”, Policy Research
Division Working Papers, no. 114/1998
4. De Santis, Gustavo; Livi Bacci, Massimo, 2001 –
„Reflections on the economics of th e fertility decline in Europe”,
lucrare la EURESCO Conferen ce – The Second Demographic
Transition in Europe
5. Genov, Nikolai, 1999 – „Managing Transformations in
Eastern Europe”, Paris and Sofia, UNESCO-MOST
6. Hobcraft, John; Kiernan, Kathleen, 1995 – „Becoming a
parent in Europe”, lucrare la European Population Conference,
Milano, 4-8 sep. 1995
7. Kohler, Hans-Peter; Billari, Francesco C. ; Ortega, Jos´e
Antonio, 2002 – „The Emergence of Lowest-Low Fertility in
Europe During the 1990s”, Population and Development Review, September 2002
8. Macura, Miroslav, 2000 – „F ertility Decline in the
Transition Economies, 1989-1998: Ec onomic and Social Factors
Revisited”, Economic Survey of Europe, no. 1/2000

94 9. Philipov, Dimiter, 2001 – „Low fertility in Central and
Eastern Europe: Culture or econom y?”, lucrare la IUSSP Seminar
on International Perspectives on Low Fertility: Trends, Theories
and Policies, Tokyo, Japonia
10. Popescu, Livia, 2004 – „Politicile sociale est-europene
între paternalism de stat și responsabilitate individual ă”, Presa
Universitar ă Clujeană, Cluj-Napoca
11. Becker, G. (1981) – „A treatise on the Family”,
Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press
12. Blossfeld, H-P. and Huinink, J. (1991) – „Human Capital
Investments or Norms of Ro le Transition? How Women’s
Schooling and Career Affect the Process of Family Formation”, American Journal of Sociology ,Vol.97 no.1, pp.143-167
13. David, H. (1999) – “Hungary”. În: David, H. ed., From
Abortion to Contraception, pp.145-164
14. Easterlin, R. and Crimmins, E. (1985) – „The Fertility
Revolution. A Supply-Demand Analys is”, Chicago: University of
Chicago
15. Kamaras, F. (2001) – “Ferti lity and abortion, from cross-
sectional and cohort perspective”, document prezentat la Conferin ța
europeană asupra popula ției, Helsinki 7-9 June, 2001
16. Mureșan, C. (1996) – „L'évolution démographique en
Roumanie: Tendances passées (1948- 1994) et perspectives d'avenir
(1995-2030)“, Population, no.4-5, INED, Paris, pp.813-845.
17. Mureșan, C. (2003) – „Perspectiva cursului vie ții și analiza
demografic ă a biografiilor“, Studia Universitatis Babes-Bolyai,
seria Sociologia, XLVIII, nr.1-2, 2003, Cluj-Napoca, pp.67-82
18. Ryder, N. and Westoff, C. (1977) – „The Contraceptive
Revolution”, Princeton: Pr inceton University Press

95 19. Stloukal, L. (1999) – „Understanding the ‘Abortion
Culture’ in Central and Eastern Eu rope”. În: David, H. eds. From
Abortion to Contraception, pp.23-38
20. de Witt, M. and Ravanera, Z. (1998) – „The Changing
Impact of Women’s Educational Attainment and Employment on
the Timing of Birth in Canada”, Canadian Studies in Population,
Vol. 25(1), pp.45-67
21. Yamaguchi, K. and Kandel, D. (1987) – „Drug use and
other determinants of premarital pregnancy and its outcome: a dynamic analysis of competing life events”, Journal of Marriage
and the Family
, no.49, pp. 257-270

96 14. Anexe
Metodologie
Structurat ă în raport cu complexitatea tematic ă a studiului și
obiectivele majore propuse, me todologia proiectului a urm ărit
investigarea tuturor surselor de informa ție relevant ă, atât pentru
design-ul unui set de instru mente de cercetare adecvat și fundamentat
teoretic în ultimele apari ții cu referin ță la cercet ări similare din
România și Europa, cât și pentru analiza întregii problematicii
derivate.
Metodele propuse, prin faptul c ă acoperă un spectru dublu:
cantitativ și calitativ, au permis atât ob ținerea unor imagini precis
cuantificate a actualei st ări de fapt, dar și accesarea valid ă a palierului
motivațional-semnifica țional, dimensiune central ă in demersul de
înțelegere a dinamicii proceselor analizate. Un alt avantaj esen țial al
mix-ului metodologic u tilizat este acela c ă permite proiectului s ă
acopere în mod valid o tripl ă finalitate: descriptiv ă, explicativ ă și
acțională.
Abordând o plaj ă largă de metode și tehnici specifice de
investigare, metodologia a cuprins :
Analiza documentelor . Pe parcursul acestei activit ăți au fost
consultate lucr ări (cărți și articole) scrise pe teme de cercetare relative
la situația din România dar și din celelalte țări din Europa. Au fost
analizate, de asemenea, baze de date produse în cadrul unor cercet ări
similare și disponibile pe Internet. Pentru configurarea instrumentelor
de cercetare au fost radiografiate principalelor ipoteze avansate în
literatura de specialitate, modul de construc ție și măsurare a
variabilelor implicate, specifica țiile tehnice, modalit ățile practice
utilizate pentru desf ășurarea diferitelor cercet ări pe aceast ă temă.
Interviuri individuale semi-structurate și focus-grup .
Producerea calitativ ă a informa țiilor și ipotezelor a inclus dou ă

97 componente: interviul in dividual semi-structurat și focus-grup. Au fost
realizate 60 interviuri și 6 focus-grup-uri cu diferite grupuri de
subiecți, diferen țiate după variabile ca reziden ță, vârstă și educație.
Interviurile și focus-grup-urile au avut ca subiec ți persoane apar ținând
unor grupuri socio-demografice partic ulare, caracterizate de un nivel
ridicat de specificitate din punct de vedere al comportamentelor
demografice și a stilurilor de viata (ex. familii cu mul ți copii, familii
fără copii, mame cu copii n ăscuți în afara c ăsătoriei, cupluri
consensuale, membri ai unor subculturi ). Acestea au fost derulate atât
in faza exploratorie, de realizare a instrumentelor, cât și în cadrul
cercetării propriu-zise.
Ancheta sociologic ă a fost realizat ă pe un eșantion cu un volum
de 2000 subiec ți. Popula ția de referin ță a fost popula ția de gen
feminin, cu vârsta cuprins ă între 18-60 ani, neinstitu ționalizată, din
România. Chestionarul a avut o durat ă medie de aplicare de
aproximativ 40 minute și a fost aplicat prin metoda „face-to-face” la
domiciliul subiectului.

98 Tabele

Tabel 1 Femei f ără copii – rapoarte relative de șanse pentru inten ția de a avea un
copil
Variabile Categorii Model 1 Model 2 Model3
căsătorită 1
coabitare 2.1
partener non-rezident 6.0 *** Situația
parteneriatului
fără partener 1.8
muncește 2.5 ** Statut
ocupațional nu munce ște 1
nu munce ște 0.2 ***
muncește 0.8
partener non-rezident 3.1 ** Statut
ocupațional al
partenerului
fără partener 1
sub liceu 1 1
liceu 2.8 ** 2.9 ** 3.3 **
peste liceu 2.6 * 3.3 ** 4.0 ** Educație
încă studiază 2.3 * 1.8 4.1 ***
18-24 ani 1 1 1
25-34 ani 0.8 0.8 1.0 Vârsta

peste 35 ani 0.2 *** 0.3 *** 0.2 ***
doi aducători de venit 1
un aducător de venit (R sau
P) 0.6
nici un aduc ător de venit în
familie 0.2 **
un aducător de venit (R, nu
este P rezident) 2.6
Număr
aducători de
venit în familie

fără venit (R, nu este P
rezident) 0.9
acord 14.0 ***
nici-nici 5.7 ** Atitudine copii
dezacord 1
da 5.6 ** Sunteți o
persoană
religioasa? nu 1
Notă: nivelul de semnifica ție: *** pentru p<0.01, ** pentru p<0.05, * pentru p<0.1

99
Tabel 2. Femei f ără copii – rapoarte relative de șanse pentru inten ția de a avea un
copil în urm ătorii doi ani
Variabile Categorii Model 1 Model 2 Model3
căsătorită 1
coabitare 0.5
partener non-rezident 0.4 ** Situția
parteneriatului
fără partener 0.2 ***
muncește 1.7 Statut
ocupațional nu munce ște 1
nu munce ște 0.5
muncește 5.7 ***
partener non-rezident 2.3 * Statut
ocupațional al
partenerului
fără partener 1
sub liceu 1 1 1
liceu 4.3 *** 4.1 *** 4.9 ***
peste liceu 1.6 1.6 1.8 Educație
încă studiază 1.0 0.7 1.6
18-24 ani 1 1 1
25-34 ani 1.6 1.7 1.6 Vârsta

peste 35 ani 1.2 1.5 1.3
doi aducători de venit 1
un aducător de venit (R sau
P) 0.6
nici un aduc ător de venit în
familie 0.1 **
un aducător de venit (R, nu
este P rezident) 0.3 ***
Număr
aducători de
venit în familie

fără venit (R, nu este P
rezident) 0.1 ***
urban mare 0.5
urban mic 0.8 Tip localitate
rural 1
Notă: nivelul de semnifica ție: *** pentru p<0.01, ** pentru p<0.05, * pentru p<0.1

100 Tabel 3. Femei care au cel pu țin un copil – rapoarte relative de șanse pentru inten ția
de a avea un copil
Variabile Categorii Model 1 Model 2 Model 3
căsătorită 1
coabitare 0.9
partener non-rezident 1.4 Situția
parteneriatului
fără partener 0.5 *
1 copil 1 1 1 Număr copii
avuți deja 2 sau mai mul ți copii 0.2 *** 0.3 *** 0.2 ***
muncește 1.1 1.1 Statut
ocupațional nu munce ște 1 1
nu munce ște 1.2
muncește 1.9 *
partener non-rezident 3.3 ** Statut
ocupațional al
partenerului
fără partener 1
sub liceu 1
liceu 1.0
peste liceu 1.2 Educație
încă studiază 1.2
18-24 ani 1 1 1
25-34 ani 0.4 *** 0.4 *** 0.3 *** Vârsta

peste 35 ani 0.1 *** 0.1 *** 0.1 ***
doi aducători de venit 1
un aducător de venit (R sau
P) 1.0
nici un aduc ător de venit în
familie 0.4 *
un aducător de venit (R, nu
este P rezident) 1.7
Număr aducători
de venit în
familie

fără venit (R, nu este P
rezident) 0.4
Este de datoria p ărinților sã
facă tot ce le stã în putin ță 2.4 * Atitudine rela ții
intergenera ționale Părinții au si ei via ța lor si
nu ar trebui sã-si sacrifice 1
Scor sarcini
domestice
(partener)
1.0
Scor îngrijire
copii (partener) 1.1
urban mare 0.6 **
urban mic 0.6 ** Tip localitate
rural 1
Notă: nivelul de semnifica ție: *** pentru p<0.01, ** pentru p<0.05, * pentru p<0.1

101 Tabelul 4. Coeficien ți de regresie logistic ă asupra riscului relativ ca prima sarcina
sa se termine printr-un avort provocat mai degrab ă decât printr-o na ștere vie
B S.E. Wald df Sig. Exp(B)
Grupa de vârst ă la data evenimentului
sub 15 ani 1,359 0,569 5,699 1 0,017 3,893
15-19 ani 0,882 0,380 5,387 1 0,020 2,415 20-24 ani 0,514 0,363 2,011 1 0,156 1,672
25-29 ani 0,128 0,401 0,102 1 0,750 1,136
30 ani si peste – –
Total 13,711 4 0,008
Statut ocupational
lucreaza -0,296 0,240 1,517 1 0, 218 0,744
nu lucreaza -0,339 0,25 1 1,819 1 0, 177 0,712
pensionara – –
Total 1,912 2 0,384
Nivel educational
max gimnaziu -0,518 0,240 4,684 1 0,030 0,595
profesional, treapa I -0,386 0,216 3,197 1 0,074 0,680
liceu -0,236 0,195 1,468 1 0,226 0,789
peste liceu – –
Total 5,178 3 0,159
Folosire metode contra ceptive inainte de
eveniment
nu -0,032 0,235 0,019 1 0,890 0,968
da – –
Frecventarea bisericii
o data pe saptamana sau mai des -0,035 0,169 0,044 1 0,834 0,965
cam o data pe luna -0,024 0,166 0,021 1 0,885 0,976
numai la sarbatori sau mai rar – –
Total 0,050 2 0,976
Tipul localitatii in care traieste
urban mare 0,811 0,170 22,746 1 0,000 2,251
urban mic 0,726 0,185 15,366 1 0,000 2,066
rural – –
Total 25,807 2 0,000
Cohorta
inainte de 1967 0,533 0,249 4,590 1 0,032 1,703
1967-1974 0,192 0,258 0,555 1 0,456 1,212 1975 si dupa – –
Total 5,619 2 0,060
Perioada in care a avut loc evenimentul
inainte de 1967 -0,867 0,372 5,449 1 0,020 0,420
1967-1989 -1,267 0,191 43,871 1 0,000 0,282
1990 si dupa – –
Total 45,638 2 0,000
Constanta -1,670 0,541 9,508 1 0,002 0,188

102 Tabelul 5. Intensitatea si calendarul primului avort provocat, dupa diverse cate gorii
Categoria Intensitate
% Quartila
25% Quartila
50% Quartila
75% Nivel
semnif.
Log-
Rank Numar
de
cazuri
Statut
ocupational
Lucreaza 27,6 28,0 – – 847
nu lucreaza 18,8 37,2 – – 794 Pensionara 23,0 43,8 – – 305
Total 23,3 0,0152 1946
Nivel
educational
max
gimnaziu 24,3 29,6 – – 485
Profesional,
treapa I 22,1 35,2 – – 484
Liceu 23,9 28,0 – – 619
peste liceu 22,5 34,0 – – 365
Total 23,3 0,3449 1953
Folosire metode cont raceptive inainte
de eveniment
Nu 23,7 29,8 – – 1582
Da 21,4 36,2 – – 374
Total 23,3 0,0310 1956
Frecventarea
bisericii
o data pe
saptamana sau mai des 19,3 – – – 549
cam o data
pe luna 23,4 30,0 – – 508
numai la
sarbatori sau mai rar 25,9 28,7 – – 879
Total 23,4 0,0026 1936
Tipul
localitatii in
care traieste
urban mare 30,8 26,0 – – 644 urban mic 24,2 30,0 – – 429
Rural 17,3 – – – 883
Total 23,3 0,0000 1956
Cohorta
Inainte de
1967 22,9 34,1 – – 1317
1967-1974 26,1 26,2 – – 387
1975 si dupa 20,6 27,2 – – 252
Total 23,3 0,0209 1956

103 Tabelul 6. Coeficien ți de regresie logistica asupra riscului relativ ca o femeie sa fi
avut un avort provocat fata de a nu avea niciodat ă vreun avort
B S.E. Wald df Sig. Exp(B)
Grupa de vârst ă la data evenimentului
sub 15 ani 1,564 0,859 3,317 1 0,069 4,780
15-19 ani 2,948 0,218 182,075 1 0,000 19,064 20-24 ani 3,019 0,185 266,273 1 0,000 20,476
25-29 ani 2,520 0,200 159,517 1 0,000 12,427
30 ani si peste – –
Total 290,282 4 0,000
Statut ocupational
Lucreaza 0,037 0,206 0,033 1 0,857 1,038
nu lucreaza -0,846 0,206 16,859 1 0,000 0,429
Pensionara – –
Total 39,883 2 0,000
Nivel educational
max gimnaziu 0,630 0,212 8,831 1 0,003 1,877
Profesional, treapa I 0,363 0,202 3,238 1 0,072 1,437
Liceu 0,087 0,185 0,221 1 0,638 1,091
peste liceu – –
Total 12,086 3 0,007
Folosire metode contra ceptive inainte de
eveniment
Nu -0,241 0,168 2,052 1 0,152 0,786
Da – –
Frecventarea bisericii
o data pe saptamana sau mai
des -0,347 0,157 4,903 1 0,027 0,707
cam o data pe luna -0,113 0,151 0,560 1 0,454 0,893
numai la sarbatori sau mai rar – –
Total 4,903 2 0,086
Tipul localitatii in care
traieste
urban mare 0,587 0,152 14,849 1 0,000 1,798
urban mic 0,243 0,170 2,050 1 0,152 1,275
Rural – –
Total 15,038 2 0,001
Cohorta
Inainte de 1967 0,925 0,193 23,054 1 0,000 2,522
1967-1974 0,696 0,217 10,317 1 0,001 2,006
1975 si dupa – –
Total 23,089 2 0,000
Constanta -3,753 0,368 104,127 1 0,000 0,023

104 Ancheta – Tabele și grafice

Date personale
Vârsta responden ților

Grupa de vârst ă Persoane %
18–19 ani 63 3,2
20–24 ani 160 8,2
25–29 ani 215 11,0
30–34 ani 259 13,3
35–39 ani 262 13,4
40–44 ani 192 9,8
45–49 ani 249 12,7
50–54 ani 258 13,2
55–59 ani 223 11,4
60 ani 72 3,7
Total 1953 100%

Vârsta Valoare
Minimă 18
Maximă 60
Mediană 40
Medie 40,27
Abatere standard 12,04
N 1953

Mediul re ședinței

Mediul Persoane %
Urban 1072 54,9
Rural 881 45,1
Total 1953 100%

urban
54,9 rural
45,1

105 Statut ocupa țional

Statut Persoane %
Ocupat 846 43,3
Inactiv 1107 56,7
Total 1953 100%

ocupat
43,3 inactiv
56,7

Ocupația Persoane %
Angajat cu carte de munc ă, autorizație sau
contract 775 91,6
Lucrează pe cont propriu (inclusiv
agricultor) 43 5,1
Zilier sau lucreaz ă la negru 15 1,8
Patron cu angaja ți 13 1,5
Total ocupa ți 846 100%

Inactivitatea Persoane %
Casnică 566 51,8
Pensionar 305 27,9
Elev, student 92 8,4
Incapacitate de munc ă 58 5,3
Șomer neînregistrat 39 3,6
Șomer înregistrat 33 3,0
Total 1093 100%
Nonrăspuns 14 1,3
Total inactivi 1107

106 Școlaritatea

Nivel de școlaritate Persoane %
Inferior 966 49,5
Mediu (liceal) 619 31,7
Postliceal 199 10,2
Superior (universitar) 166 8,5
Total 1950 100%
Nonrăspuns 3 0,2
Total ocupa ți 1953

49,5
31,710,28,5
Inferior
Mediu
Postliceal
Superior

Starea civil ă

Starea civil ă Persoane %
Necăsătărită 236 12,1
Căsătorită 1469 75,2
Divorțată 128 6,6
Văduvă 120 6,1
Total 1953 100%

12,1
75,26,66,1
Necăsătărită
Căsătorită
Divorțată
Văduvă

107
De câte ori a fost c ăsătorită în total ? Persoane %
O dată 1573 91,6
De 2 ori 138 8,0
De 3 ori 6 0,3
Total căsătorite, divor țate și văduve 1717 100%

În prezent șoțul locuiește în aceea și
gospodărie? Persoane %
Da 1414 98,4
Nu mai locuie ște 19 1,3
Nu încă 4 0,3
Total 1437 100%
Nonrăspuns 32 2,2
Total căsătorite 1469

Motivul pentru care so țul nu locuie ște în
aceeași gospodărie Persoane %
Neînțelegeri conjugale 6 26,1
Forță majoră 17 73,6
Total 23 100%

Trăiește în cuplu? Persoane %
Da 1545 79,1
Nu 408 20,9
Total 1953 100%

Da
79,1Nu
20,9

108 Număr copii născuți-vii

Număr copii Persoane %
Fără copii născuți-vii 330 16,9
1 copil 542 27,8
2 copii 674 34,5
3 copii 223 11,4
4 copii 111 5,7
5 copii 46 2,4
6 copii 14 0,7
7 copii 6 0,3
8 copii 2 0,1
9 copii 2 0,1
11 copii 1 0,1
15 copii 1 0,1
18 copii 1 0,1
Total 1953 100%

Număr copii (toate femeile) Valoare
Minim 0
Maxim 18
Mediană 2
Medie 1,76
Abatere standard 1,41
N 1953

Număr copii (femeile care au n ăscut copii vii) Valoare
Minim 1
Maxim 18
Mediană 2
Medie 2,12
Abatere standard 1,28
N 1623

Număr copii crescu ți

Număr copii Persoane %
Fără copii născuți-vii 299 15,3
1 copil 536 27,4
2 copii 677 34,7
3 copii 229 11,7
4 copii 116 5,9
5 copii 56 2,9
6 copii 22 1,1
7 copii 5 0,3
8 copii 6 0,3
9 copii 1 0,1
10 copii 3 0,2
11 copii 1 0,1

109 Număr copii Persoane %
15 copii 1 0,1
18 copii 1 0,1
Total 1953 100%

Număr copii (toate femeile) Valoare
Minim 0
Maxim 18
Mediană 2
Medie 1,85
Abatere standard 1,49
N 1953

Asocieri între datele personale
Vârsta pe medii

Mediu Grupa de vârst ă Urban Rural Total
236 202 438 18–29 ani 22,0 22,9 22,4
281 240 521 30–39 ani 26,2 27,2 26,7
264 177 441 40–49 ani 24,6 20,1 22,6
291 262 553 50–60 ani 27,1 29,7 28,3
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p=0,115

UrbanRural
18–29 ani 30–39 ani 40–49 ani 50–60 ani

110
Mediu Vârsta Urban Rural Total
Minimă 18 18 18
Maximă 60 60 60
Mediană 40 39 40
Medie 40,19 40,36 40,27
Abatere standard 11,87 12,26 12,04
Total 1072 881 1953
p=0,748

Școlaritatea pe medii

Mediu Nivel de școlaritate Urban Rural Total
405 561 966 Inferior 37,9 63,8 49,5
393 226 619 Mediu (liceal) 36,7 25,7 31,7
132 67 199 Postliceal 12,3 7,6 10,2
140 26 166 Superior (universitar) 13,1 3,0 8,5
1070 880 1950 Total 100% 100% 100%
p=0

UrbanRural
Inferior Mediu Postliceal Superior

111 Statutul ocupa țional pe medii

Mediu Statut ocupa țională Urban Rural Total
584 262 846 Ocupat 54,5 29,7 43,3
488 619 1107 Inactiv 45,5 70,3 56,7
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p=0

UrbanRural
ocupat inactiv

Mediu Ocupația Urban Rural Total
560 215 775 Angajat cu carte de munc ă, autorizație sau
contract 95,9 82,1 91,6
11 32 43 Lucrează pe cont propriu (inclusiv
agricultor) 1,9 12,2 5,1
5 10 15 Zilier sau lucreaz ă la negru 0,9 3,8 1,8
8 5 13 Patron cu angaja ți 1,4 1,9 1,5
584 262 846 Total 100% 100% 100%
p<10–10

112
Mediu Inactivitatea Urban Rural Total
175 391 566 Casnică 36,5 63,8 51,8
160 145 305 Pensionar 33,3 23,7 27,9
73 19 92 Elev, student 15,2 3,1 8,4
27 31 58 Persoană în incapacitate de munc ă 5,6 5,1 5,3
23 16 39 Șomer neînregistrat 4,8 2,6 3,6
22 11 33 Șomer înregistrat 4,6 1,8 3,0
480 613 1093 Total 100% 100% 100%
p<10–20

Starea civil ă pe medii

Mediu Starea civil ă Urban Rural Total
152 84 236 Necăsătorită 14,2 9,5 12,1
763 706 1469 Căsătorită 71,2 80,1 75,2
66 54 120 Divorțată 6,2 6,1 6,1
91 37 128 Văduvă 8,5 4,2 6,6
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–5

UrbanRural
NecăsătorităCăsătorităDivorțatăVăduvă

113
Mediu De câte ori a fost c ăsătorită? Urban Rural Total
843 730 1573 O dată 91,6 91,6 91,6
75 63 138 De 2 ori 8,2 7,9 8,0
2 4 6 De 3 ori 0,2 0,5 0,3
920 797 1717 Total căsătorite, divor țate și văduve 100% 100% 100%
p=0,600

Mediu În prezent so țul locuiește în aceea și
gospodărie? Urban Rural Total
736 678 1414 Da 98,0 98,8 98,4
12 7 19 Nu mai locuie ște 1,6 1,0 1,3
3 1 4 Nu încă 0,4 0,1 0,3
751 686 1437 Total 100% 100% 100%

Mediu Trăiește în cuplu? Urban Rural Total
809 736 1545 Da 75,5 83,5 79,1
263 145 408 Nu 24,5 16,5 20,9
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p=10—5

UrbanRural
Da Nu

114 Numărul de copii n ăscuți-vii pe medii

Mediu Număr copii născuți-vii Urban Rural Total
221 109 330 Nici unul 20,6 12,4 16,9
340 202 542 1 copil 31,7 22,9 27,8
350 324 674 2 copii 32,6 36,8 34,5
88 135 223 3 copii 8,2 15,3 11,4
73 111 184 4 copii sau mai mul ți 6,8 12,6 9,4
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–14

UrbanRural
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Mediu Număr copii născuți-vii Urban Rural Total
Minim 0 0 0
Maxim 18 15 18
Mediană 1 2 2
Medie 1,53 2,04 1,76
Abatere standard 1,30 1,49 1,41
Total 1072 881 1953
p<10–15

115 Numărul de copii crescu ți pe medii

Mediu Număr copii crescu ți Urban Rural Total
205 94 299 Nici unul 19,1 10,7 15,3
337 199 536 1 copil 31,4 22,6 27,4
349 328 677 2 copii 32,6 37,2 34,7
92 137 229 3 copii 8,6 15,6 11,7
89 123 212 4 copii sau mai mul ți 8,3 14,0 10,9
1072 881 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–14

UrbanRural
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Mediu Număr copii crescu ți Urban Rural Total
Minim 0 0 0
Maxim 18 15 18
Mediană 1 2 2
Medie 1,53 2,14 1,85
Abatere standard 1,30 1,58 1,49
Total 1072 881 1953
p<10–14

116 Școlaritatea dup ă vârstă

Grupa de vârst ă
Nivel de școlaritate 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
181 220 211 354 966 Inferior 41,4 42,2 48,1 64,0 49,5
169 201 155 94 619 Mediu (liceal) 38,7 38,6 35,3 17,0 31,7
37 53 40 69 199 Postliceal 8,5 10,2 9,1 12,5 10,2
50 47 33 36 166 Superior (universitar) 11,4 9,0 7,5 6,5 8,5
437 521 439 553 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p<10–17

18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
inferior mediu postliceal superior

Statutul ocupa țional dup ă vârstă

Grupa de vârst ă
Statut ocupa țional 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
158 307 257 124 846 Ocupat 36,1 58,9 58,3 22,4 43,3
280 214 184 429 1107 Inactiv 63,9 41,1 41,7 77,6 56,7
438 521 441 553 1953 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

117
18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
ocupat inactiv

Starea civil ă după vârstă

Grupa de vârst ă
Starea civil ă 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
184 34 11 7 236 Necăsătorită 42,0 6,5 2,5 1,3 12,1
242 445 361 421 1469 Căsătorită 55,3 85,4 81,9 76,1 75,2
8 39 49 32 128 Divorțată 1,8 7,5 11,1 5,8 6,6
4 3 20 93 120 Văduvă 0,9 0,6 4,5 16,8 6,1
438 521 441 553 1953 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
necăsătorităcăsătoritădivorțatăvăduvă

118
Grupa de vârst ă De câte ori a fost c ăsătorită în
total ? 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
247 450 386 490 1573 O dată 97,2 92,4 89,8 89,7 91,6
6 36 43 53 138 De 2 ori 2,4 7,4 10,0 9,7 8,0
1 1 1 3 6 De 3 ori 0,4 0,2 0,2 0,5 0,3
254 487 430 546 1717 Total căsătorite, divor țate și
văduve 100% 100% 100% 100% 100%
p=0,010

Grupa de vârst ă
Trăiește în cuplu 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
273 462 375 435 4545 Da 62,3 88,7 85,0 78,7 79,1
165 59 66 118 408 Nu 37,7 11,3 15,0 21,3 20,9
438 521 441 553 1953 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p<10–23

18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
Da Nu

119
Numărul de copii n ăscuți-vii după vârstă

Grupa de vârst ă
Număr copii născuți-vii 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
217 56 22 35 330 Nici unul 49,5 10,7 5,0 6,3 16,9
132 205 86 119 542 1 copil 30,1 39,3 19,5 21,5 27,8
64 191 205 214 674 2 copii 14,6 36,7 46,5 38,7 34,5
12 45 71 95 223 3 copii 2,7 8,6 16,1 17,2 11,4
13 24 57 90 184 4 copii sau mai mul ți 3,0 4,6 12,9 16,3 9,4
438 521 441 553 1953 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Grupa de vârst ă
Număr copii născuți-vii 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
Minim 0 0 0 0 0
Maxim 6 11 18 15 18
Mediană 1 1 2 2 5
Medie 0,81 1,61 2,24 2,28 1,76
Abatere standard 1,03 1,10 1,44 1,48 1,41
Total 438 521 441 553 1953
p=0

120 Numărul de copii crescu ți după vârstă

Grupa de vârst ă
Număr copii crescu ți 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
208 50 15 26 299 Nici unul 47,5 9,6 3,4 4,7 15,3
131 201 86 118 536 1 copil 29,9 38,6 19,5 21,3 27,4
70 195 201 211 677 2 copii 16,0 37,4 45,6 38,2 34,7
10 46 72 101 229 3 copii 2,3 8,8 16,3 18,3 11,7
19 29 67 97 212 4 copii sau mai mul ți 4,3 5,6 15,2 17,5 10,9
438 521 441 553 1953 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

18–29 ani30–39 ani40–49 ani50–60 ani
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Grupa de vârst ă
Număr copii crescu ți 18–29
ani 30–39
ani 40–49
ani 50–60
ani Total
Minim 0 0 0 0 0
Maxim 10 11 18 15 18
Mediană 1 2 2 2 2
Medie 0,91 1,67 2,34 2,38 1,86
Abatere standard 1,25 1,15 1,49 1,53 1,49
Total 438 521 441 553 1953
p=0

121 Statutul ocupa țional dup ă școlaritate

Nivel de școlaritate Statut ocupa țional Inferior Mediu Postliceal Superior Total
275 322 124 125 846 Ocupat 28,5 52,0 62,3 75,3 43,4
691 297 75 41 1104 Inactiv 71,5 48,0 37,7 24,7 56,6
966 619 199 166 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

InferiorMediuPostlicealSuperior
Ocupat Inactiv

Starea civil ă după școlaritate

Nivel de școlaritate Starea civil ă Inferior Mediu Postliceal Superior Total
77 105 23 30 235 Necăsătorită 8,0 17,0 11,6 18,1 12,1
752 457 155 104 1468 Căsătorită 77,8 73,8 77,9 62,7 75,3
80 19 10 11 120 Divorțată 8,3 3,1 5,0 6,6 6,2
57 38 11 21 127 Văduvă 5,9 6,1 5,5 12,7 6,5
966 619 199 166 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p<10–9

122
InferiorMediuPostlicealSuperior
necăsătorităcăsătoritădivorțatăvăduvă

Nivel de școlaritate De câte ori a fost c ăsătorită în
total? Inferior Mediu Postliceal Superior Total
808 474 161 128 1571 O dată 90,9 92,2 91,5 94,1 91,6
75 40 15 8 138 De 2 ori 8,4 7,8 8,5 5,9 8,0
6 — — — 6 De 3 ori 0,6 0,3
889 514 176 136 1715 Total căsătorite, divor țate și
văduve 100% 100% 100% 100% 100%

Nivel de școlaritate Trăiește în cuplu Inferior Mediu Postliceal Superior Total
802 471 159 111 1543 Da 83,0 76,1 79,9 66,9 79,1
164 148 40 55 407 Nu 17,0 23,9 20,1 33,1 20,9
966 619 199 166 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p<10–5

InferiorMediuPostlicealSuperior
Da Nu

123 Numărul de copii n ăscuți-vii după școlaritate

Nivel de școlaritate Număr copii născuți-vii Inferior Mediu Postliceal Superior Total
93 138 38 59 328 Nici unul 9,6 22,3 19,1 35,5 16,8
204 206 76 56 542 1 copil 21,1 33,3 38,2 33,7 27,8
339 227 64 43 673 2 copii 35,1 36,7 32,2 25,9 34,5
171 33 14 5 223 3 copii 17,7 5,3 7,0 3,0 11,4
159 15 7 3 184 4 copii sau mai mul ți 16,5 2,4 3,5 1,8 9,4
966 619 199 166 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

InferiorMediuPostlicealSuperior
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Nivel de școlaritate Număr copii născuți-vii Inferior Mediu Postliceal Superior Total
Minim 0 0 0 0 0
Maxim 18 5 5 4 18
Mediană 2 1 1 1 2
Medie 2,24 1,33 1,38 1,02 1,76
Abatere standard 1,60 0,98 1,00 0,95 1,41
Total 966 619 199 166 1950
p=0

124 Numărul de copii crescu ți după școlaritate

Nivel de școlaritate Număr copii crescu ți Inferior Mediu Postliceal Superior Total
78 131 35 53 297 Nici unul 8,1 21,2 17,6 31,9 15,2
202 201 75 58 536 1 copil 20,9 32,5 37,7 34,9 27,5
338 228 64 46 676 2 copii 35,0 36,8 32,2 27,7 34,7
169 38 16 6 229 3 copii 17,5 6,1 8,0 3,6 11,7
179 21 9 3 212 4 copii sau mai mul ți 18,5 3,4 4,5 1,8 10,9
966 619 199 166 1950 Total 100% 100% 100% 100% 100%
p=0

InferiorMediuPostlicealSuperior
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Nivel de școlaritate Număr copii crescu ți Inferior Mediu Postliceal Superior Total
Minim 0 0 0 0 0
Maxim 18 6 6 4 18
Mediană 2 1 1 1 2
Medie 2,36 1,39 1,46 1,08 1,85
Abatere standard 1,69 1,03 1,07 0,95 1,49
Total 966 619 199 166 1950
p=0

125 Starea civil ă după statutul ocupa țional

Situația ocupațională Starea civil ă Ocupat Inactiv Total
79 157 236 Necăsătorită 9,3 14,2 12,1
656 813 1469 Căsătorită 77,5 73,4 75,2
31 89 120 Divorțată 3,7 8,0 6,1
80 48 128 Văduvă 9,5 4,3 6,6
846 1107 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–8

OcupatIncativ
NecăsătorităCăsătorităDivorțatăVăduvă

Situația ocupațională De câte ori a fost c ăsătorită ? Ocupat Inactiv Total
714 859 1573 O dată 93,1 90,4 91,6
53 85 138 De 2 ori 6,9 8,9 8,0
— 6 6 De 3 ori 0,6 0,3
767 950 1717 Total căsătorite, divor țate și văduve 100% 100% 100%

126
Situația ocupațională Trăiește în cuplu? Ocupat Inactiv Total
691 854 1545 Da 81,7 77,1 79,1
155 253 408 Nu 18,3 22,9 20,9
846 1107 1953 Total 100% 100% 100%
p=0,015

OcupatIncativ
Da Nu

Numărul de copii n ăscuți și crescuți după statutul ocupa țional

Situația ocupațională Număr copii născuți-vii Ocupat Inactiv Total
141 189 330 Nici unul 16,7 17,1 16,9
292 250 542 1 copil 34,5 22,6 27,8
310 364 674 2 copii 36,6 32,9 34,5
62 161 223 3 copii 7,3 14,5 11,4
41 143 184 4 copii sau mai mul ți 4,8 12,9 9,4
846 1107 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–16

127
OcupatIncativ
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Situația ocupațională Număr copii născuți-vii Ocupat Inactiv Total
Minim 0 0 0
Maxim 6 18 18
Mediană 1 2 2
Medie 1,51 1,95 1,76
Abatere standard 1,07 1,60 1,41
Total 846 1107 1953
p<10–11

Numărul de copii crescu ți după statutul ocupa țional

Situația ocupațională Număr copii crescu ți Ocupat Inactiv Total
128 171 299 Nici unul 15,1 15,4 15,3
287 249 536 1 copil 33,9 22,5 27,4
313 364 677 2 copii 37,0 32,9 34,7
69 160 229 3 copii 8,2 14,5 11,7
49 163 212 4 copii sau mai mul ți 5,8 14,7 10,9
846 1107 1953 Total 100% 100% 100%
p<10–15

128
OcupatIncativ
Nici unul 1 copil 2 copii 3 copii 4 copii sau mai mul ți

Mediu Număr copii crescu ți Urban Rural Total
Minim 0 0 0
Maxim 10 18 18
Mediană 2 2 2
Medie 1,59 2,05 1,85
Abatere standard 1,16 1,67 1,49
Total 846 1107 1953
p<10–11

Reguli de fertilitate
”Pentru a evita întreb ările de prisos a ș vrea să îmi spune ți dacă ați avut
vreodată relații sexuale?”

Răspuns Persoane %
Da 1894 97,4
Nu 50 2,6
Total răspunsuri valabile 1944 100%
Nonrăspuns 9 0,5
Total 1953 100%

Vârsta la primul raport sexual

Grupa de vârst ă Persoane %
11–16 ani 176 9,4
17–18 ani 477 25,4
19–20 ani 660 35,2
21–22 ani 313 16,7
23–37 ani 249 13,3
Total 1875 100%

129
Vârsta Valoare
Minimă 11
Maximă 37
Mediană 19
Medie 19,69
Abatere standard 2,79
N 1875

0102030
10 15 20 25 30 35 40
ani%

La prima rela ție sexual ă au folosit vreo metod ă pentru a nu r ămâne
însărcinată?

Răspuns Persoane %
Da 374 20,0
Nu 1497 80,0
Total 1871 100%

Da
20
Nu
80

”Dvs. sau partenerul Dvs. a ți folosit vreodat ă vreo metod ă sau ați făcut ceva
pentru a nu r ămâne îns ărcinată?”

Răspuns Persoane %
Da 547 36,7
Nu 943 63,3
Total 1490 100%

130
Da
37
Nu
63

”Ce vârst ă aveați când Dvs. sau partenerul Dvs. a ți folosit pentru prima dat ă o
metodă pentru a nu r ămâne îns ărcinată?”

Grupa de vârst ă Persoane %
14–18 ani 35 6,8
19–20 ani 99 19,3
21–22 ani 117 22,8
23–25 ani 125 24,4
26–29 ani 81 15,8
30–40 ani 56 10,9
Total 513 100%

Vârsta Valoare
Minimă 14
Maximă 40
Mediană 23
Medie 23,53
Abatere standard 4,30
N 513

024
10 15 20 25 30 35 40
ani%

131 ”Ce metod ă contraceptiv ă sau alte metode combinate a ți folosit Dvs. sau
partenerul Dvs. atunci?”

Metoda folosit ă Persoane %
Pilule contraceptive 317 36,2
Prezervativ 251 28,7
Abstinență periodică, metoda calendarului 120 13,7
Retragerea în timpul actului 101 11,5
Aparat intra-uterin 42 4,8
Diafragm ă, spumă, gel, burete 19 2,2
Sunt sterilizat ă 16 1,8
Injecții 5 0,6
Partenerul actual es te sterilizat 4 0,5
Fostul partener era sterilizat 1 0,1
Total 876 100%

36,2
28,7
13,7
11,5
4,8
2,2
1,8
0,6
0,5
0,1Pilule contraceptive
Prezervativ
Abstinență periodică, metoda calendarului
Retragerea în timpul actului
Aparat intra-uterin
Diafragm ă, spumă, gel, burete
Sunt sterilizat ă
Injecții
Partenerul actual este sterilizat
Fostul partener era sterilizat

”Din câte știți Dvs. este posibil din punct de vedere fizic s ă dați naștere unui
copil, dac ă doriți?”

Răspuns Persoane %
Cu siguran ță DA 660 40,1
Probabil DA 284 17,3
Probabil NU 145 8,8
Sigur NU 555 33,8
Total răspunsuri valide 1644 100%
Nu știu, nonrăspuns 309 15,8
Total 1953 100%

132 ”Ați făcut vreo opera ție care a f ăcut să fie dificil sau chiar imposibil s ă aveți
copii?”

Răspuns Persoane %
Da 120 15,8
Nu 638 84,2
Total 758 100%

”Ați avut rela ții sexuale în ultimele 4 s ăptămâni?”

Răspuns Persoane %
Da 1020 62,0
Nu 625 38,0
Total 1645 100%

Da
62 Nu
38

”Dvs. sau partenerul Dvs. a ți folosit metode contraceptive sau combina ții de
metode în ultimele 4 s ăptămâni?”

Persoane %
Da 408 46,7
Nu 465 53,3
Total răspunsuri valide 873 100%
Nonrăspuns 147 14,4
Total persoane cu rela ții sexuale în ultimele
4 săptămâni 1020 100%

Da
47 Nu
53

133 Puncte de vedere asupra problemei de a avea copii
Dorința de a avea copii

Dorința celor care au copii Persoane %
Vrea 168 15,1
Nu vrea 945 84,9
Total răspunsuri valide 1113 100%
Nu răspunde 412 25,4
Nu știe 98 6,0
Total nonr ăspunsuri 510 31,4
Total persoane cu copii 1623 100%

vrea
15
nu vrea
85

Dorința celor care nu au copii Persoane %
Vrea 235 86,4
Nu vrea 37 13,6
Total răspunsuri valide 272 100%
Nu răspunde 37 11,2
Nu știe 21 6,4
Total nonr ăspunsuri 58 17,6
Total persoane f ără copii 330 100%

vrea
86 nu vrea
14

134 Numărul copiilor dori ți

Numărul de copii dori ți Persoane %
1 copil 97 34,9
2 copii 165 59,4
3 copii 12 4,3
4 copii 2 0,7
5 copii 1 0,4
6 copii 1 0,4
Total răspunsuri valide 278 100%

Număr copii Valoare
Minim 1
Maxim 6
Mediană 2
Medie 1,73
Abatere standard 0,66
N 278

Importan ța pentru persoana intervievat ă a următoarelor posibile motive pentru
a nu avea un/alt copil

Răspuns valabil Motivul Important Neimportant Total
654 507 1161 A face copii implic ă multe griji și
probleme 56,3 43,7 100%
603 565 1168 Copii sunt costisitori, mai ales când cresc 51,6 48,4 100%
514 648 1162 Sarcina, na șterea și îngrijirea copiilor
sunt grele pentru o femeie 44,2 55,8 100%
377 774 1151 Copii îngreuneaz ă mamei găsirea unui
loc de munc ă 32,8 67,2 100%
322 805 1127 Casa mea nu e adecvat ă pentru o familie
mai mare 28,6 71,4 100%
220 911 1131 Nu ar mai fi suficient timp pentru alte
lucruri importante în via ță 19,5 80,5 100%

135
56,3
51,6
44,2
32,8
28,6
19,5A face copii implic ă multe griji și probleme
Copii sunt costisitori, mai ales când cresc
Sarcina, na șterea și îngrijirea copiilor sunt grele
pentru o femeie
Copii îngreuneaz ă mamei găsirea unui loc de munc ă
Casa mea nu e adecvat ă pentru o familie mai mare
Nu ar mai fi suficient timp pentru alte lucruri
importante în via țăimportant

Cel mai important dintre motivele indi cate ca importante pentru a nu avea
un/alt copil

Motivul cel mai important Persoane %
A. Copii sunt costisitori, mai ales când cresc 193 42,0
C. Sarcina, na șterea și îngrijirea copiilor
sunt grele pentru o femeie 98 21,3
B. Copii îngreuneaz ă mamei găsirea unui
loc de munc ă 61 13,3
E. A face copii implic ă multe griji și
probleme 61 13,3
F. Casa mea nu e adecvat ă pentru o familie
mai mare 34 7,4
D. Nu ar mai fi suficient timp pentru alte
lucruri importante în via ță 13 2,8
Total răspunsuri valide 460 100%

42
21,3
13,3
13,3
7,4
2,8Copii sunt costisitori, mai ales când cresc
Sarcina, na șterea și îngrijirea copiilor sunt grele
pentru o femeie
Copii îngreuneaz ă mamei găsirea unui loc de munc ă
A face copii implic ă multe griji și probleme
Casa mea nu e adecvat ă pentru o familie mai mare
Nu ar mai fi suficient timp pentru alte lucruri
importante în via ță

136 ”Dacă totuși, neinten ționat rămâneți însărcinată, ce veți face?”

Răspuns Persoane %
Veți naște și păstra copilul 496 50,7
Sigur veți face un avort 399 40,8
Poate veți face un avort 78 8,0
Veți naște copilul și-l veți da spre adoptare 6 0,6
Total 979 100%

50,7
40,8
8
0,6Veți naște și păstra copilul
Sigur veți face un avort
Poate veți face un avort
Veți naște copilul și-l veți da spre
adoptare

Importan ța pentru persoana intervievat ă a următoarelor posibile motive pentru
a avea un/alt copil

Răspuns valabil Motivul Important Neimportant Total
432 76 508 A avea copii împ ărtășește un sentiment
deosebit de fericire 85,0 15,0 100%
435 90 525 E un lucru frumos s ă vezi crescând și
maturizându-se 82,9 17,1 100%
398 117 515 Este o satisfac ție să vezi familia dus ă
mai departe 77,3 22,7 100%
368 157 525 Datorită copiilor probabil c ă nu veți
rămâne singur la b ătrânețe 70,1 29,9 100%
358 155 513 Copii creaz ă simțul responsabilit ății și
maturizeaz ă individul 69,8 30,2 100%
343 166 509 A avea copii înt ărește relația cu
partenerul 67,4 32,6 100%

137
85
82,9
77,3
70,1
69,8
67,4A avea copii împ ărtășește un sentiment deosebit de
fericire
E un lucru frumos s ă vezi crescând și maturizându-
se
Este o satisfac ție să vezi familia dus ă mai departe
Datorită copiilor probabil c ă nu veți rămâne singur
la bătrânețe
Copii creaz ă simțul responsabilit ății și maturizeaz ă
individul
A avea copii înt ărește relația cu partenerul

”Câți copii crede ți că ar trebui s ă aibă familia ideal ă, în aceast ă țară?”

Număr copii Persoane %
Nici unul 11 0,8
1 copil 140 10,4
2 copii 934 69,6
3 copii 186 13,9
4 copii 57 4,2
5 copii 6 0,4
6 copii 2 0,1
7 copii 5 0,4
8 copii 1 0,1
Total 1342 100%

Număr copii Valoare
Minim 0
Maxim 8
Mediană 2
Medie 2,15
Abatere standard 0,78
N 1342

138 Alte puncte de vedere
”Înclinați să fiți de acord sau nu cu urm ătoarele afirma ții?”

Răspuns valabil Afirmația Acord Dezacord Total
250 1650 1900 A. Căsătoria este o institu ție demodat ă
(învechită) 13,2 86,8 100%
1326 528 1854 B. Dacă o femeie dore ște să aibă un copil și să-i
fie singurul p ărinte, și dacă nu dorește să aibă o
relație cu un b ărbat, ea ar trebui s ă poată să aibă
copilul 71,5 28,5 100%
1842 63 1905 C. Ar fi un lucru bun dac ă în viitor s-ar pune mai
mult accentul pe via ța de familie 96,7 3,3 100%

13,2
71,5
96,7Căsătoria este o institu ție demodat ă (învechită)
Dacă o femeie dore ște să aibă un copil și să-i fie
singurul p ărinte, și dacă nu dorește să aibă o relație
cu un bărbat, ea ar trebui s ă poată să aibă copilul
Ar fi un lucru bun dac ă în viitor s-ar pune mai mult
accentul pe via ța de familieacord

139 ”Considera ți următoarele motive suficiente sa u insuficiente pentru a v ă despărți
de partenerul Dvs.?”

Răspuns valabil Motivul Suficient Insuficient Total
1522 365 1887 Comportament agresiv din partea
partenerului 80,7 19,3 100%
1170 673 1843 Infidelitatea partenerului 63,5 36,5 100%
1143 706 1849 Lipsa de dragoste din partea partenerului 61,8 38,2 100%
1140 718 1858 Partenerul bea prea mult 61,4 38,6 100%
1081 754 1835 Nepotrivire de caracter cu partenerul 58,9 41,1 100%
438 1345 1783 Relație sexuală cu partenerul este
nemulțumitoare 24,6 75,4 100%
402 1454 1856 Împărțirea sarcinilor în gospod ărie este
nemulțumitoare 21,7 78,3 100%
302 1516 1818 Incapacitatea de a avea copii cu
partenerul 16,6 83,4 100%
182 1655 1837 Neînțelegere asupra num ărului de copii 9,9 90,1 100%

80,7
63,5
61,8
61,4
58,9
24,6
21,7
16,6
9,9Comportament agresiv din partea partenerului
Infidelitatea partenerului
Lipsa de dragoste din partea partenerului
Partenerul bea prea mult
Nepotrivire de caracter cu partenerul
Relație sexuală cu partenerul este nemul țumitoare
Împărțirea sarcinilor în gospod ărie este
nemulțumitoare
Incapacitatea de a avea copii cu partenerul
Neînțelegere asupra num ărului de copiisuficient

140 ”Sunteți de acord sau nu cu avortul în urm ătoarele circumstan țe?”

Răspuns valabil Circumstan ța Aprob Dezaprob Total
1636 231 1867 Când copilul s-ar putea na ște cu un
handicap fizic 87,6 12,4 100%
1639 237 1876 Când sănătatea mamei este amenin țată de
sarcină 87,4 12,6 100%
1099 672 1771 Când un cuplu c ăsătorit nu mai dore ște
alți copil 62,1 37,9 100%
1069 694 1763 Când femeia nu dore ște acum s ă aibă un
copil 60,6 39,4 100%
644 1140 1784 Când femeia nu este c ăsătorită 36,1 63,9 100%

87,6
87,4
62,1
60,6
36,1Când copilul s-ar putea
naște cu un handicap fizic
Când sănătatea mamei
este amenin țată de
sarcină
Când un cuplu c ăsătorit
nu mai dore ște alți copil
Când femeia nu dore ște
acum să aibă un copil
Când femeia nu este
căsătorităaprob

141 ”Care dintre urm ătoarele afirma ții descriu cel mai bine p ărerea Dvs. despre
responsabilit ățile părinților față de copii?”

Răspuns Persoane %
Este de datoria p ărinților să facă tot ce le st ă în
putință pentru copii lor, chiar și împotriva bun ăstării
proprii 1699 90,9
Părinții au și ei viața lor și nu ar trebui s ă-și sacrifice
bunăstarea personal ă pentru cea a copiilor 162 8,7
Niciuna 8 0,4
Total 1869 100%

90,9
8,7
0,4Este de datoria p ărinților
să facă tot ce le st ă în
putință pentru copii lor,
chiar și împotriva
bunăstării proprii
Părinții au și ei viața lor
și nu ar trebui s ă-și
sacrifice bun ăstarea
personală pentru cea a
copiilor
Niciuna

”Înclinați să fiți de acord sau în dezacord cu urm ătoarele afirma ții?”

Răspuns valabil Afirmația Acord Dezacord Total
1663 173 1836 A avea o rela ție reușită este cel mai important
lucru în via ță 90,6 9,4 100%
1368 398 1766 Este important pentru mine s ă construiesc o
relație bună cu partenerul, chiar dac ă asta îmi
limitează oportunit ățile de a-mi îndeplini alte
țeluri personale 77,5 22,5 100%
1239 465 1704 Este important pentru mine s ă am o carier ă
profesional ă unde aș putea obține ceva valoros 72,7 27,3 100%
1188 477 1665 Fac sacrificii atât cât este nevoie pentru a avea o
carieră profesional ă 71,4 28,6 100%

142
90,6
77,5
72,7
71,4A avea o rela ție reușită este cel mai important
lucru în via ță
Este important pentru mine s ă construiesc o
relație bună cu partenerul, chiar dac ă asta îmi
limitează oportunit ățile de a-mi îndeplini alte
țeluri personale
Este important pentru mine s ă am o carier ă
profesional ă unde aș putea ob ține ceva valoros
Fac sacrificii atât cât este nevoie pentru a avea
o carieră profesional ă

Valori și convingeri
”În ce măsură sunteți de acord sau nu cu urm ătoarele afirma ții?”

A. Un cuplu c ăsătorit ar trebui s ă aibă cel puțin un copil
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 1428 73,6
Acord 397 20,5
Nici, nici 61 3,1
Dezacord 35 1,8
Dezacord total 19 1,0
Total răspunsuri valabile 1940 100%
B. Pentru a se împlini un b ărbat sau o femeie ar trebui s ă aibă cel puțin un copil
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 1301 67,3
Acord 474 24,5
Nici, nici 63 3,3
Dezacord 77 4,0
Dezacord total 17 0,9
Total răspunsuri valabile 1932 100%
C. Nu cred c ă poți fi într-adev ăr fericit dac ă nu ai copii
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 1283 66,3
Acord 351 18,1
Nici, nici 128 6,6
Dezacord 147 7,6
Dezacord total 25 1,3
Total răspunsuri valabile 1934 100%

143
Un cuplu c ăsătorit ar trebui s ă aibă cel
puțin un copil
Pentru a se împlini un b ărbat sau o femeie
ar trebui s ă aibă cel puțin un copil
Nu cred c ă poți fi într-adev ăr fericit dac ă
nu ai copii
Acord total Acord Nici, nici Dezacord Dezacord total

”În relația Dvs. cine spune ți că este …?”

A. Cel cu ocupa ția/serviciul cel mai important
Răspuns Persoane %
Aproape numai eu 129 8,0
În mare parte eu 109 6,8
Amândoi, egal 743 46,3
În mare parte partenerul 393 24,5
Aproape numai partenerul 232 14,4
Total răspunsuri valabile 1606 100%
B. Cel care ia ini țiativa în rezolvarea conflictelor sau certurilor
Răspuns Persoane %
Aproape numai eu 221 13,7
În mare parte eu 309 19,2
Amândoi, egal 849 52,8
În mare parte partenerul 183 11,4
Aproape numai partenerul 46 2,9
Total răspunsuri valabile 1608 100%
C. Cel care ia deciziile majore
Răspuns Persoane %
Aproape numai eu 166 10,3
În mare parte eu 144 9,0
Amândoi, egal 898 55,9
În mare parte partenerul 303 18,9
Aproape numai partenerul 96 6,0
Total răspunsuri valabile 1607 100%

144 D. Cel care asigur ă suportul afectiv
Răspuns Persoane %
Aproape numai eu 192 12,0
În mare parte eu 276 17,2
Amândoi, egal 884 55,1
În mare parte partenerul 199 12,4
Aproape numai partenerul 52 3,2
Total răspunsuri valabile 1603 100%
E. Cel care are responsabilitatea de a câ știga
Răspuns Persoane %
Aproape numai eu 97 6,1
În mare parte eu 100 6,3
Amândoi, egal 720 45,0
În mare parte partenerul 445 27,8
Aproape numai partenerul 237 14,8
Total răspunsuri valabile 1599 100%

Cel cu ocupa ția/serviciul cel mai important
Cel care ia ini țiativa în rezolvarea
conflictelor sau certurilor
Cel care ia deciziile majore
Cel care asigur ă suportul afectiv
Cel care are responsabilitatea de a câ știga
Aproape numai eu În mare parte eu Amândoi, egal
În mare parte partenerul Aproape numai partenerul

”Oamenii vorbesc de schimbarea în zilele noastre a rolurilor între femei și
bărbați. Puteți să-mi spune ți în ce m ăsură sunteți de acord sau nu cu
următoarele afirma ții?”

A. O mam ă care lucreaz ă poate să asigure o rela ție cu copilul la fel de puternic ă și de
caldă asemenea unei mame care nu lucreaz ă
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 759 39,4
Acord 573 29,7
Nici, nici 162 8,4
Dezacord 356 18,5
Dezacord total 78 4,0
Total răspunsuri valabile 1928 100%

145 B. A avea un serviciu este pentru o femeie cel mai bun mod de a fi independent ă
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 721 37,5
Acord 735 38,2
Nici, nici 227 11,8
Dezacord 215 11,2
Dezacord total 26 1,4
Total răspunsuri valabile 1924 100%
C. A fi casnic ă sau a munci pentru bani dau acela și sentiment de realizare
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 274 14,3
Acord 483 25,2
Nici, nici 257 13,4
Dezacord 753 39,2
Dezacord total 152 7,9
Total răspunsuri valabile 1919 100%
D. Atât bărbatul cât și femeia ar trebui s ă contribuie la veniturile gospod ăriei
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 1067 55,7
Acord 687 35,8
Nici, nici 85 4,4
Dezacord 70 3,7
Dezacord total 8 0,4
Total răspunsuri valabile 1917 100%
E. Un copil pre școlar s-ar putea s ă sufere dac ă mama lucreaz ă
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 331 17,2
Acord 542 28,2
Nici, nici 288 15,0
Dezacord 624 32,5
Dezacord total 136 7,1
Total răspunsuri valabile 1921 100%
F. Serviciul nu e o problem ă, dar ceea ce doresc majoritatea femeilor este o cas ă și
copii
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 633 33,0
Acord 747 38,9
Nici, nici 219 11,4
Dezacord 243 12,6
Dezacord total 79 4,1
Total răspunsuri valabile 1921 100%

146
O mamă care lucreaz ă poate să asigure o rela ție cu
copilul la fel de puternic ă și de caldă asemenea unei
mame care nu lucreaz ă
A fi casnic ă sau a munci pentru bani dau acela și
sentiment de realizare
Un copil pre școlar s-ar putea s ă sufere dac ă mama
lucrează
Acord total Acord Nici, nici Dezacord Dezacord total

”În ceea ce prive ște căsătoria și uniunea liber ă/concubinajul, cum evalua ți
posibilitatea de a ob ține următoarele tr ăind împreun ă spre deosebire de a fi
căsătorit?”

A. Fericirea, în general
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 294 15,5
Favorabil 648 34,2
Nici, nici 346 18,3
Nefavorabil 463 24,4
Foarte nefavorabil 143 7,6
Total răspunsuri valabile 1894 100%
B. Siguran ța economic ă
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 229 12,1
Favorabil 512 27,1
Nici, nici 406 21,5
Nefavorabil 596 31,5
Foarte nefavorabil 149 7,9
Total răspunsuri valabile 1892 100%
C. Prietenia cu al ții
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 244 12,9
Favorabil 622 32,9
Nici, nici 436 23,1
Nefavorabil 479 25,3
Foarte nefavorabil 110 5,8
Total răspunsuri valabile 1891 100%

147 D. Libertatea personal ă
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 386 20,5
Favorabil 684 36,3
Nici, nici 344 18,2
Nefavorabil 372 19,7
Foarte nefavorabil 99 5,3
Total răspunsuri valabile 1885 100%
E. O relație stabilă
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 271 14,4
Favorabil 466 24,7
Nici, nici 290 15,4
Nefavorabil 665 35,3
Foarte nefavorabil 192 10,2
Total răspunsuri valabile 1884 100%
F. A avea copii
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 288 15,3
Favorabil 451 23,9
Nici, nici 251 13,3
Nefavorabil 671 35,6
Foarte nefavorabil 225 11,9
Total răspunsuri valabile 1886 100%
G. Acceptarea social ă
Evaluarea Persoane %
Foarte favorabil 254 13,5
Favorabil 447 23,8
Nici, nici 338 18,0
Nefavorabil 598 31,8
Foarte nefavorabil 245 13,0
Total răspunsuri valabile 1882 100%

Fericirea, în general
Siguranța economic ă
Prietenia cu al ții
Libertatea personal ă
O relație stabilă
A avea copii
Acceptarea social ă
Foarte favorabil Favorabil Nici, nici Nefavorabil Foarte nefavorabil

148 ”Înclinați să fiți de acord sau în dezacord cu urm ătoarele afirma ții?”

A. Părinții au și ei viața lor și nu ar trebui s ă li se cear ă să-și sacrifice bun ăstarea de
dragul copiilor
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 231 12,2
Acord 324 17,1
Nici, nici 248 13,1
Dezacord 803 42,3
Dezacord total 294 15,5
Total răspunsuri valabile 1900 100%
B. Pentru a cre ște fericit, un copil are nevoie de o familie cu o mam ă și un tată
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 1290 67,8
Acord 474 24,9
Nici, nici 62 3,3
Dezacord 61 3,2
Dezacord total 15 0,8
Total răspunsuri valabile 1902 100%
C. Este acceptabil pentru o femeie s ă rămână necăsătorită și să aibă un copil
Măsura acordului/dezacordului Persoane %
Acord total 412 21,7
Acord 701 36,9
Nici, nici 264 13,9
Dezacord 382 20,1
Dezacord total 143 7,5
Total răspunsuri valabile 1902 100%

Părinții au și ei viața lor
și nu ar trebui s ă li se
ceară să-și sacrifice
bunăstarea de dragul
copiilor
Pentru a cre ște fericit, un
copil are nevoie de o
familie cu o mam ă și un
tată
Este acceptabil pentru o
femeie să rămână
necăsătorită și să aibă un
copil
Acord total Acord Nici, nici Dezacord Dezacord total

149 ”Care dintre urm ătoarele afirma ții se apropie cel mai mult de convingerile
Dvs.?”

Afirmația Persoane %
Există un Dumnezeu pentru fiecare 1777 91,0
Există un fel de spirit sau for ță a vieții 111 5,7
Nu prea știu ce să cred 43 2,2
Nu prea cred c ă existănici un fel de spirit,
Dumnezeu sau for ță a vieții 14 0,7
Total răspunsuri valabile 1945 100%

”Cât de mândru sunte ți că sunteți … (naționalitatea)?”

Răspuns Persoane %
Foarte mândru 1121 58,2
Destul de mândru 585 30,4
Nu chiar mândru 181 9,4
Nu sunt mândru deloc 39 2,0
Total răspunsuri valabile 1926 100%

58,2
30,4
9,4
2Foarte mândru
Destul de mândru
Nu chiar mândru
Nu sunt mândru deloc

”Cât de importante sau neimportante sunt pentru Dvs. urm ătoarele motiva ții
de a lucra?”

A. Un serviciu care îmi ofer ă posibilitatea de a fi un ajutor direct pentru ceilal ți este
…
Importanța Persoane %
Total neimportant 58 3,0
Neimportant 82 4,3
Nici, nici 201 10,4
Important 1158 60,2
Foarte important 425 22,1
Total răspunsuri valabile 1924 100%

150 B. Un serviciu care îmi d ă șansa de a câ știga foarte mul ți bani este …
Importanța Persoane %
Total neimportant 38 2,0
Neimportant 80 4,2
Nici, nici 169 8,8
Important 964 50,1
Foarte important 675 35,0
Total răspunsuri valabile 1926 100%
C. Un serviciu unde sunt bune șanse de avansare și afirmare este …
Importanța Persoane %
Total neimportant 58 3,0
Neimportant 164 8,5
Nici, nici 254 13,2
Important 933 48,5
Foarte important 514 26,7
Total răspunsuri valabile 1923 100%

Un serviciu care îmi
oferă posibilitatea de a fi
un ajutor direct pentru
ceilalți este …
Un serviciu care îmi d ă
șansa de a câ știga foarte
mulți bani este …
Un serviciu unde sunt
bune șanse de avansare și
afirmare este …
Total neimportant Neimportant Nici, nici Important Foarte important

Caracteristicile partenerului
”Ați putea s ă ne indica ți cine îndepline ște de obicei urm ătoarele activit ăți
casnice”
A. Prepar ă mâncarea
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 1221 76,5
Mai mult partenerul 26 1,6
Amândoi 261 16,4
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 74 4,6
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 14 0,9
Total răspunsuri valabile 1596 100%

151 B. Curăță cu aspiratorul
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 1043 66,6
Mai mult partenerul 94 6,0
Amândoi 287 18,3
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 127 8,1
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 15 1,0
Total răspunsuri valabile 1566 100%
C. Face cump ărăturile
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 646 40,6
Mai mult partenerul 230 14,4
Amândoi 605 38,0
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 102 6,4
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 9 0,6
Total răspunsuri valabile 1592 100%
D. Ține bugetul casei
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 613 38,5
Mai mult partenerul 252 15,8
Amândoi 681 42,8
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 41 2,6
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 4 0,3
Total răspunsuri valabile 1591 100%
E. Completeaz ă hârtiile de taxe
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 608 38,6
Mai mult partenerul 452 28,7
Amândoi 441 28,0
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 57 3,6
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 16 1,0
Total răspunsuri valabile 1574 100%
F. Spală vasele
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 1148 72,7
Mai mult partenerul 31 2,0
Amândoi 285 18,0
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 109 6,9
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 6 0,4
Total răspunsuri valabile 1579 100%
G. Are grij ă de bătrâni
Răspuns Persoane %
Mai mult eu 439 38,8
Mai mult partenerul 34 3,0
Amândoi 512 45,3
Mai mult un alt membru al gospod ăriei 66 5,8
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei 80 7,1
Total răspunsuri valabile 1131 100%

152
Prepară mâncarea
Curăță cu aspiratorul
Face cump ărăturile
Ține bugetul casei
Completeaz ă hârtiile de
taxe
Spală vasele
Are grijă de bătrâni
Mai mult eu Mai mult partenerul
Amândoi Mai mult un alt membru al gospod ăriei
Mai mult o persoan ă din afara gospod ăriei

”Sunteți religioas ă?”

Răspuns Persoane %
Da 1720 89,3
Așa și așa 187 9,7
Nu 20 1,0
Total răspunsuri valide 1927 100%

Da
89 așa și așa
10 Nu
1

153 ”Cărei religii apar țineți?”

Religia Persoane %
Ortodoxă 1699 88,4
Greco-catolic ă 98 5,1
Romano-catolic ă 43 2,2
Reformat ă 22 1,1
Alta 59 3,1
Ateu 1 0,1
Fără religie 1 0,1
Total răspunsuri valide 1923 100%

”Cât de des merge ți la biseric ă (exceptând nun ți, botezuri, funeralii etc.)?”

Răspuns Persoane %
Mai mult de o dat ă pe săptămână 101 5,2
O dată pe săptămână 446 23,1
Cam o dat ă pe lună 508 26,3
Numai la s ărbători oficiale 714 36,9
O dată pe an 109 5,6
Niciodată 55 2,8
Total răspunsuri valide 1933 100%

”Cât de important este Dumnezeu în via ța Dvs.?”

Importanța Persoane %
Foarte important 1627 84,7
Mai degrab ă important 253 13,2
Nici, nici 35 1,8
Mai degrab ă neimportant 4 0,2
Total neimportant 2 0,1
Total răspunsuri valide 1921 100%