Anatomie descriptiv ă [609936]

1 Capitolul I
Anatomie descriptiv ă

1. Humerusul distal

Epifiza humerală distală, numită și paletă humerală, este lățită în comparație cu restul
humerusului, și are un diametru transversal de trei sau patru ori mai mare decât diametrul
anteroposterior. Această extremitate distală a humerusului este recurbată anterior, și
împreună cu axa corpului formează un unghi, numit unghi de înclinație al paletei
humerale. Acest unghi este dechis antero -inferior, având o valoare aproximativă de 45° și
constituie o soluție a natomică de tip uman pentru amplificarea flexiei.

Fig.1 Aspectul anterior al humerusului distal: 1.epitrohleea; 2. foseta coronoidian ă; 3.
foseta radial ă; 4. epicondilul; 5. trohleea; 6. capitellum

Fig.2 Aspectul posterior al humerusului distal: 1. epi condilul; 2. foseta olecranian ă; 3.
epitrohleea; 4. capitellum; 5. trohleea; 6 pilierul extern; 7 pilierul intern

2 Suprafețele articulare ale epifizei humerale distale sunt reprezentate de zone
subcartilaginoase și zone subsinoviale. (1) La zone subcar tilaginoase intră trohle ea
humerală, capitulul humeral și șanțul capitulotrohlear, iar zonele subsinoviale sunt
reprezentate de fosa coronoidă, fosa olecraniană și fosa radială.
Capitulul humerusului (fig.1.6) , numit și condil anatomic sau capitellum, are aspectul unei
calote sferice( o treime dintr -o sferă) sau al unei emisfere cu diametrul anteroposterior
între 20 și 24 mm și diametrul transversal de aproximativ 16 -20 mm. Între trohlee și
capitellum se găsește șanțul condilotrohlean sau capitulotrohlear (fig.3.4) , care are formă
de trunchi de con și o direcție oblică în sens cranio -caudal și dinspre medial spre
lateral (zona conoid ă a lui Poirer – zonă de tranzi ție)(fig.3.4 ). Acest șanț este format dintr –
un versant trohlear îngust și un altul capitular, mai evazat, ce corespunde lunulei oblice
radiale, formând împreună cu ea un „sistem de planetară” ce cu plează mișcările de flexie
și extensie cu mișcările de prosupinație, permițând derularea lor în același timp .
Extremitatea distală a humerusului are două co loane sau pilieri (fig. 2.6 și 7) ce sunt
asemănători ca f ormă unei furci de bicicletă (2,3,4 ), coloanele se continuă cu epicondilul,
respectiv cu epitro hleea (fig. 2.5 și fig. 1.5)(5 )
Trohleea humerală (fig. 2.5 și fig. 1.5) este de forma unui scripete, a vând doi versanți,
versantul intern este cel ce coboară mai jos decât cel extern. Între cei doi versanți este
descris șanțul trohleei ( trohlean)(fig. 3.1) care este direcționat oblic în sens cranio -caudal
și din posterior spre anterior, participând la rea lizarea valgus -ului fiziologic al cotului.

Fig.3 Trohleea humeral ă: 1. sanțul trohlean; 2. versantul intern al trohleei; 3. versantul
extern al trohleei; 4. zona conoid ă; 5. capitellum; 6. epitrohleea

3

Orientarea șanțului determină o linie direc toare a mișcărilor antebrațului în raport cu brațul .
Trohleea are o suprafață articulară care este mai extinsă anterior față de posterior. În plan
frontal axul trohleei face un unghi de 6ș cu linia biepicondilian ă, iar axul capitellum -ului face
un unghi d e 5ș cu aceea și linie. În plan sagital axul articular face cu axul diafizar un unghi de
30ș pân a la 45ș (fig.4)(6,7,8 ).
Paleta humerală prezintă pe fața posterioară foseta olecraniană, ce constituie un element cu o
importanță semnificativă în reducerea fra cturilor supra și intercondiliene, iar pe fața anterioară
fosetele coronoidă (fig.1.2) și radială (fig.1.3). Fosa coronoidă este un spațiu de amplificare a
cursei procesului coronoid în timpul flexiei. Fosa olecraniană constituie spațiul de amplificare
a cursei procesului olecranian în timpul extensiei. Fosa radială reprezintă un spațiu
complementar ce amplifică flexia în axul radial. Epicondilul (fig. 2.1), situat lateral, și
epitrohleea (fig. 2.3), situată medial, reprezintă elemente de osteologie ale epifizei humerale
distale.

2. Epifiza cubitală superioară

Extremitatea proximală a ulnei este recurbată anterior, are o formă paralelipipedică și
prezintă pe fața anterioară marea cavitate sigmoidă (fig. 5.1) cu o creastă longitudinală
(fig. 5.4) și doi versa nți, unul intern și altul extern. Cavitatea sigmoidă se termină în partea
superioară cu vârful olecranului (fig.5.3), iar în partea inferioară cu apofiza coronoidă (fig.
5.2). Olecranul are baza inferior, vârful direcționat superior, o față articulară ce r eprezintă
partea sup erioară a cavității sigmoide (24 ), o față posterioară mai rugoasă ce oferă zona de
inserție a tricepsului și două margini (9,10,11 ). Pe marginea internă se află inserția

4 ligamentelor interne, iar pe marginea externă este suprafața de in serție a mușchiului
anconeu.

Fig.5 Epifiza cubital ă superioar ă: 1. cavitatea sigmoid ă (trohleea cubital ă); 2. apofiza
coronoid ă; 3. vârful olecranului; 4. creasta longitudinal ă

Epifiza cubitală superioară prezintă două incizuri, una trohleară și alta radială. Incizura
trohleară este concavă anterosuperior, prezintă o creastă axială și doi versanți, fiind mulajul
negativ al trohleei humerale, și se compune din două zone acoperite cu cartilaj hialin: aria
olecraniană, dis pusă în plan frontal, și aria coronoidiană, dispusă în plan orizontal. Aceste
două arii sunt parțial separate de zonele subsinoviale, medială și laterală, cu o formă
triunghiulară, vârfurile lor unindu -se la nivelul crestei axiale. Incizura radială a cubit usului
este situată pe marginea laterală a procesului coronoid și are o zonă superioară acoperită de
cartilaj hialin, o zonă intermediară, netedă, subsinovială, și o zonă inferioară, rugoasă, pe care
se găsește inserția ligamentului pătrat.

5 3. Epifiza radial ă superioară

Extremitatea proximală a radiusului este compusă din cap radial, circumferință articulară,
col radial și tuberozitatea radiusului. Capul radiusului, numit și caput radii sau cupușoara
radială (fig. 6.1), se aseamănă cu un segment de cilindru plin, având pe fața superioară
foseta capului radial sau fovea capitis radii (fig. 6.5) ce are drept corespondent capitellum –
ul humeral. Circumferința articulară sau circumferința articularis (fig. 6.4) reprezintă
suprafața exterioară a cilindrului, și est e netedă, circulară și corespunde scobiturii radiale
de la nivelul ulnei. Colul radial, cunoscut ca și collum radii, constituie o zonă mai îngustă
a radiusului, ce face tranziția între capul și corpul radiusului. Tuberozitatea radiusului,
numită și tuberos itas radii (fig. 6.3), este poziționată anterior între col și corp, iar la nivelul
său există suprafața de inserție pentru mușchiul biceps brahial.

Epifi za radială superioară prezintă zone subcartilagionoase și o zonă subsinovială. Zonele
subcartilag inoase sunt reprezentate de fovea articulară, lunula oblică și circumferința
capului radial. Fovea articulară este localizată pe fața superioară a capului radiusului, ce se
articulează cu capitellum -ul humeral. Lunula oblică sau lunula obliqua este situată în
segmentul ulnar al marginii foveei capului articular, ce se articulează cu șanțul
capitulotrohlear și prezintă o creastă centrală rotunjită care o împarte într -o față trohleară
(facies trohlearis) aflată superomedial și o față capitulară (facies capitu laris) situată lateral.
Circumferința capului radial este netedă și se constituie dintr -o zonă ulnară, situată în
cincimea sa medială, corespunzătoare incizurii radiale, care este mai extinsă de sus în jos,
și dintr -o zonă anulară, ce ocupă restul circumfe rinței și vine în raport cu fața profundă a
ligamentului inelar. Zona subsinovială corespunde colului radiusului, deasupra inserției
ligamentului pătrat.

6
4. Capsula articulară

Capsula articular ă este constituită din două straturi : unul extern fibros și altul intern sinovial .
Membrana fibroas ă are o inser ție humeral ă și alta antebrahial ă. Inser ția humeral ă urmează o
linie ce trece înainte, deasupra fosei coronoide și a celei radiale; înapoi, inser ția se face la
perife ria fosei olecraniene. Lateral și medial e a coboară pe partea inferioară a epicondilului
lateral ș i a celui medial ( fig.7). Această linie de inserție se află la marginea suprafeț elor
articulare. Cei doi epicondili sunt liberi pentru inserț ii musculare. Inserția distală , antebrahială
se face pe rad ius, la nivelul colul ui radial, la 5 -6 mm sub capul radial, iar pe cubitus, prinde
marginile incizurii trohleare, incizura radială, olecran și proces coronoidian, inserția
făcându -se la marginea suprafețelor articulare. În ciuda faptului că, capsula se inseră la
nivelul marginii suprafeț elor articulare, vârfurile olecranului și procesului coronoidian se află
în interiorul capsulei. Inser ția capsulei explică de ce fracturile sau smulgerile epifizelor
respective vor interesa și capsula, pe când fracturile izolate ale epicondililor o vor evita.

Fig.7 Inser ția capsulei articulare

7 Trebuie făcută precizarea că, capsula articulară este comună pentru întreg complexul articular.
Aceasta prezintă o zonă anterioară și una posterioară, și două margini, una sup erioară
humerală și alta inferioară radio -ulnară.
Zona anterioară este compusă din fibre superficiale longitudinale și oblice, și din fibre
profunde transversale ce sunt organizate pe direcția flexiei, și prezintă două condensări de tip
ligamentar, cea me dială fiind mai consistentă. În corespondență cu cele două fose, coronoidă
și radială, se formează fundul de sac anterior ce constituie rezerva de lungime a capsulei
articulare în extensie. La nivelul feței superficiale a capsulei articulare, ce alcătuieșt e planul
profund al regiunii cubitale anterioare, își au originea fibrele profunde ale mușchiului brahial
ce mobilizează cranial fundul de sac anterior în timpul flexiei.
Zona posterioară este laxă și foarte subțire, și este alcătuită din fibre transversa le lungi ,
humerohumerale și scurte, humero -olecraniene, constituie fundul de sac posterior, ce
corespunde fosei olecraniene, și reprezintă rezerva de lungime a capsulei articulare în flexie.
Fața superficială a capsulei articulare alcătu iește planul profund al regiunii cubitale
posterioare și la nivelul său se inseră fibrele profunde ale mușchiului triceps brahial ce, în
extensie, mobilizează cranial fundul de sac posterior în poziție subtricipitală.
Marginea superioară humerală care își are inserția lateral și medial pe zona rugoasă ce separă
suprafețele articulare capitulotrohleare de epicondilii humerali, anterior și posterior la nivelul
periferiei foselor coronoidă, radială și olecraniană.
Marginea inferioară radio -ulnară se inseră m edial la nivelul conturului periferic al incizurilor
trohleară și radială, lateral se află în continuitate cu marginea superioară a ligamentului inelar,
iar inferolateral are un orificiu circular ce este separat de gâtul radiusului prin recesul
sacciform. Capsula articulației cotului nu are inserție radială directă ce ar bloca prosupinația.

5. Ligamentele capsulare

Capsula articular ă este întarit ă intern și extern de cele două ligamente colaterale :
ligamentul colateral cubital și ligamentul colateral radial .
Ligamentul colateral ulna r ( Lig. collaterale ulnare ) ( Fig. 8) își are originea în partea
inferioară a epicondilului medial și radiază către fața medială a epifizei proximale a ulnei (
marginea incizurii trohleare ). Are formă triunghiulară cu baza infe rior, este un ligament
puternic și este format din două fascicule: humerocoro noidian și humeroolecranian
(8,12,13 ). Există autori ce îi descriu patru fascicule componente. Un fascicul anterior, ce
are o orientare oblică inferior, anterior și lateral, și se inseră prin intermediul unei baze

8 largi pe vârful și marginea medială a procesului coronoid. Un fascicul mijlociu, care este
dispus vertical, și își are inserția pe marginea medială a bazei procesului coronoid.
Fasciculul posterior ( fasciculul Bardi net ) este dirijat posterior și are inserția pe
marginea medială a olecranului. Fasciculul transvers ( Cooper, pars obliqua Bennighoff )
este compus dintr -un sistem de fibre transversale coronoido -olecraniene ce dublează, în
mod superficial, baza fasciculu lui mijlociu.
Ligamentul colateral radial ( Lig. collaterale radiale )(Fig. 9) are tot o formă triunghiulară
cu baza inferior, cu originea în porțiunea antero -inferioară a epicondilului lateral și este
alcătuit din două fascicule divergente (14 ). Aceste fa scicule sunt dispuse unul înaintea, iar
altul înapoia capului radial și sunt fixate fiecare în parte la nivelul extremității respective a
inciz urii radiale a cubitusului. (15 , 16,17 ) Acestea sunt strâns legate cu fibrele
ligamentului inelar al radiusului. Unii autori susțin existența a trei fascicule ce alcătuiesc
ligamentul colateral radial. Aceste trei fascicule sunt divergente caudal și nu au inserție
directă pe radiusul mobil în prosupinație. Avem un fascicul anterior ce își are inserția pe
vârful proc esului coronoid, anterior incizurii radiale. Un fascicul mijlociu ce se continuă
direct cu fibrele ligamentului inelar, la marginea superioară a acestuia. Și un fascicule
posterior, ce își are inserția pe marginea laterală a procesului olecranian.

Fig.8 Ligamentele articula ției cotului – aspect anterior: 1. ligamentul colateral cubital;
2. ligamentul anterior; 3. ligamentul anular; 4. ligamentul oblic sau coarda oblic ă

9
Fig.9 Ligamentele articula ției cotului – aspect posterior: 1. ligamentul colater al radial;
2. ligamentul anular; 3. ligamentul posterior

Ligamentele colaterale, radial și ulnar, sunt foarte rezistente, de aceea prin intermediul
acestora se pot produce smulgeri ale epicondililor (18,19 ).

Mai există două ligamente importante la nivelu l articulației cotului. Acestea sunt: ligamentul
inelar al radiusului și ligamentul pătrat.

Ligamentul inelar al radiusului sau Lig. anulare radii (Fig. 10) se prezintă ca o bandă fibroasă
ce este suficient de rezistentă pentru a permite menținerea capulu i oval al radiusului în
articulație, dar în același timp și elastică , având rolul de a facilita prosupinația. De asemenea,
completează lateral incizura radială și reprezintă 4 /5 laterale din circumferința conținătorului
trohoidei radio -ulnare superioare. A cest ligament are o înălțime medie de aproximativ 8 -10
mm și prezintă următoarele elemente:

 O bază mare, care își are inserția la nivelul marginii posterioare a
incizurii radiale și pe zona adiacentă a crestei mușchiului supinator

10  O bază mică, cu inserția pe marginea anterioară a incizurii radiale
 O față laterală, care este convexă, fiind acoperită în mod succesiv de
fibrele ligamentului colateral radial și de originea fasciculului profund al
mușchiului supinator
 O față medială, care este concavă, și este acoperită în cele 2 /3
superioare de cartilaj hialin, iar în treimea inferioară, de către lamina parietală
a sinoviale i recesului sacciform
 O margine superioară, aflată în continuitate cu capsula articulară și
ligamentul colateral radial
 O margine inferioar ă, care este concavă medial, liberă, fiind separată de
colul radiusului prin intermediul recesului sacciform, continuându -se medial cu
ligamentul pătrat

Fig.10

Ligamentul pătrat Dénucé (lig. quadratum) (Fig. 11) constituie segmentul cel mai distal al
capsulei articulației cotului, fiind compus din fibre transversale interradio -ulnare. Acest
ligament reprezintă o lamă fi broasă, patrulateră și subțire, la nivelul căreia se pot descrie
următoarele elemente constituente:

11  O față superioară, ce este acoperită de lamina parietală a membranei
sinoviale
 O față inferioară, care se află în raport cu membrana interosoasă
 O margine medială, care se inseră la nivelul zonei rugoase ce este
situată sub incizura radială a ulnei
 O margine laterală, ce își are inserția la nivelul colului radiusului
 Marginile anterioară și posterioară, ce se continuă cu capsula
articulației cotului

Fig. 11
6. Membrana sinovială

Sinoviala are rolul de a tapeta fața profundă a capsulei . Stratul fibros se termină la distanță
de cartilajul articular, reflectându -se la nivelul inserției stratului sinovial, și acoperă toată
suprafața osoasă dintre inserția acestuia și cartilaj. Această dispoziție face ca stratul
sinovial să tapeteze fața anterioară a fosetei coronoidiene și a cel ei radiale, alcătuind un
fund de sac bilobat anterior. La nivelul feței posterioare, aceasta acoperă foseta
olecraniană, și constituie fundul de sac posterior, localizat subtricipital. La nivelul
fundului de sac posterior își au inserția niște fibre muscul are din triceps. Fibrele respective
trag fundul de sac în timpul extensiei brațului, fiind considerate ca fascicule tensoare ale
stratului sinovial, și sunt asemănătoare cu cel e de la nivelul genunchiului (20,21,22 ).

12 Așezarea fundului de sac posterior are importanță clinică. Prelungirile sale sunt dispuse
între triceps și epicondili. În leziuni inflamatorii, fundul de sac posterior este plin cu
lichid, astfel încât prelungirile sale se pot distinge pe laturile olecranului. Fiind situat
superficial, se poate deschide chirurgical pentru a permite drenajul colecțiilor apărute în
cavitatea articulară. Stratul sinovial mai formează un alt fund de sac dispus împrejurul
colului radial, care se numește fund de sac periradial.
Membrana sinovială este formată din lam ina parietală, lamina viscerală și recesuri.
Lamina parietală este cea care acoperă fața profundă a capsulei și fața profundă a
ligamentului inelar la nivelul zonei corespunde gâtului radiusului.
Lamina viscerală tapetează zonele subsinoviale de la nivelul suprafețelor articulare,
formând franjuri sinoviale la nivelul recesurilor.
Există un reces anterior, subbrahial, care este mai extins transversal, fiind septat de plica
intercapitulotrohleară, un reces posterior, subtricipital, care este tensionat de căt re fibrele
profunde ale tricepsului, și un reces inferior sau pericervicoradial.
7. Cartilajul articular

Un strat de c artilaj hialin, cu o grosime de aproximativ 1,5 mm, tapetează suprafețele
articulare. Suprafețele articulare sunt reprezentate de întreg capul radial, de capitellum, de
trohlee și de cele două incizuri ale ulnei, trohleară și radială (23 )

Fig.12 Dispozi ția cartilajului în articula ția cotului: 1. coloana intern ă; 2. coloana
extern ă; 3. epitrohleea; 4. fosteta coronoid ă; 5. foste a radial ă; 6. epicondilul; 7. trohleea;
8. capitellum; 9. apofiza coronoid ă; 10. cupu șoara radial ă

13 8. Informații generale

Articulația cotului este o articulație compusă, formată între stilopodiul și zeugopodiul
organului apendicular rostral, contribui nd la variația lungimii membrului brahial prin
angularea de amplitudine a axei sale principale. Prosupinația diversifică această mișcare,
poziționând mâna în spațiu într -un mod avantajos, iar degetele în vederea prehensiei.
Are o capsulă unică, ceea ce jus tifică denumirea de complex articular, fiind alcătuită din
mai multe entități anatomofuncționale:

 Articulația humero -ulnară, o trohleartroză, formată între trohleea
humerală și incizura trohleară a ulnei
 Articulațiile humero -radiale, reprezentate de condi lartroza dintre
capitulul humeral și fovea capului radial și trohleartroza dintre lunula
oblică a capului radial și șanțul condilotrohlear
 Articulația radio -ulnară superioară, trohoidă formată între circumferința
capului radial și inelul osteo -fibros compu s din incizura radială a ulnei și
ligamentul inelar