Anatomia Si Fiziologia Nasului

CUPRINS

Motivație

Introducere

Capitolul I – Anatomia și fiziologia nasului

Anatomia și fiziologia nasului

Vase și nervi

Capitolul II – Hemoragia nazală . Epistaxisul

2.1. Definiție

2.2. Etiologie

2.3. Tabloul clinic

2.4. Investigații

2.5. Diagnostic

2.6. Tratament

2.7. Complicații

Capitolul III – Rolul asistentei medicale

3.1. Caz clinic

3.2. Fișa tehnică

Bibliografie

MOTIVAȚIE

Studiul de față dezbate problematica de maximă actualitate a patologiei traumatice nazo – sinusale , reamintind ultimele noutăți ale diagnosticului clinic și imagistic , ale tratamentului medical și chirurgical .

Motivația alegerii temei despre sângerarea nazală , o constituie frecvența cu care această patologie este întâlnită în spitale , literatura de specialitate nerăspunzând întotdeauna clar situațiilor întâlnite în practica curentă .

INTRODUCERE

Pot fi multe cauze pentru această hemoragie : infecția membranei nazale, infecție respiratorie, alergii, tensiune arterială mare, consumul de medicamente, alcool, tutun, unele tumori, sensibilitate moștenită.

Epistaxisul este un accident obișnuit, mai ales la copii și poate fi tratat foarte simplu.

Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător cu viața, în special la persoanele în vârstă.

În ciuda eforturilor sporite ale societății în ceea ce privește securitatea personală, traumatismele faciale reprezintă o patologie frecvent întâlnită în serviciile de primiri urgențe.

CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NASULUI

1.1.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NASULUI

Nasul extern este proeminenta mediană,situată in mijlocul feței;adăpostește o parte a cavitătii nazale însă aceasta din urmă depășește nasul extern întinzându-se în profunzimea maxilarului superior , până la nivelul porțiunii nazale a faringelui .

Limite :

Limitele regiunii nazale ,ale nasului extern sunt :

– in sus : scobitura de sub glabelă ;

– in jos : orizontală dusa imediat sub septul nazal ;

– pe părțile laterale : șanțurile nasogeniene .

Forma :

Nasul extern este de forma unei piramide triunghiulare cu varful in sus, cu baza in jos , fiind alcătuită din: rădăcina ,situată sub glabelă ,în spațiul dintre cele două sprancene ; dosul nasului ,format de două versante sau fețe laterale , ce se unesc anterior într-o margine mai ascuțită sau mai turtită , terminată in jos prin varf ; aripile nasului , puternic arcuite ,care delimitează cele două nări , separate intre ele prin septul membranos al nasului .

Nasul extern reprezintă formațiunea ce imprimă în cea mai mare măsură , fizionomia .

Datorită importanței lui estetice chirurgii sunt solicitați să remodeleze nasul extern considerat „inestetic” .

STRUCTURA

Nasul extern este alcătuit de la suprafață înspre profunzime din patru planuri : pielea, țesutul subcutan , stratul muscular si scheletul .

Pielea :

Este groasă și mobilă la nivelul rădăcinii și dosului nasului .

Pielea conține numeroase glande sebacee .

Țesutul subcutan :

Este un țesut conjunctiv lax, slab reprezentat .

Stratul muscular :

Conține : mușchiul procerus , mușchiul nazal cu cele două fascicule ale lui , mușchiul ridicător al buzei superioare si al aripii nasului .

Scheletul nasului extern :

Constituit din oase, respectiv cartilaje și o lamă fibroasă.

Oasele nasului extern sunt : cele două nazale , cele două procese frontale si corpul maxilelor.

Cartilajele sunt următoarele :

*Cartilajul septului nazal ,denumit mult mai inspirat în trecut cartilajul septo-dorsal ,este cartilajul principal . Are forma literei T fiind format din ramura verticală, medio-sagitală si o ramură transversală .

Ramura verticală formează portiunea cartilaginoasă a septului nazal. Ea completează spațiul dintre lama perpendiculară a etmoidului si vomer . Cartilajul septului trimite o prelungire lungă și subțire , procesul posterior sau procesul sfenoidal care se insinuează între vomer si lama perpendiculară ; poate ajunge pană la corpul sfenoidului .

Ramura transversală formează o parte a dosului nasului si apoi se inflecteaza pe părțile lui laterale, pană la aripile nasului .Ramura transversală este constituită din două procese laterale , unul drept , altul stang . Fiecare proces lateral are o formă triunghiulară , cu o margine medială prin care se sudează cu cartilajul septului nasului o margine superioară ce se uneste cu osul nazal si cu procesul frontal al maxilei .

*Cartilajele alare mari ,au forma de potcoavă și delimitează nările . Ele au o ramură laterală , ramură care formează aripa nasului si o ramură medială , unind linia mediană cu cea de partea opusă , participând în acest fel la formarea septului nazal .

Spațiile dintre formațiunile osoase si cartilaginoase sunt completate de o lamă fibroasă in care se implantează cartilajele alare mici , situate lateral față de cartilajele alare mari si cartilajele accesorii , situate pe dosul piramidei nazale , între procesele laterale , cartilajele alare mari si cartilajul septului .

CAVITATEA NAZALA

Cavitatea nazală este situata in centrul maxilarului superior , deasupra cavității bucale , sub craniul neural , înaintea porțiunii nazale a faringelui și între cele două orbite . Cavitatea nazală comunică cu sinusurile paranazale , situate in jurul ei . Cavitatea nazală este divizată de septul nazal in două fose nazale.

Fiecare fosă nazală se împarte în cate două regiuni : vestibulul nazal si fosa nazală propriu- zisă .

Vestibulul nazal . Este un conduct cu direcție verticală ,ușor turtit lateral ,înalt de circa 15 mm ; este limitat in jos de nară, în sus de creasta numită Limen nasi , reprezentând marginea inferioară, arcuită a procesului lateral al cartilajului septului nasului .

Vestibulul este acoperit de piele . Întrucât reprezentând continuarea tegumentului de la suprafață .

FOSELE NAZALE PROPRIU-ZISE

Un sept median separă aproape simetric ambele fose nazale . Fiecare fosă are patru pereți și comunică anterior cu vestibulul , iar posterior porțiunii nazale ale faringelui prin orificiul dreptunghiular ,ce se numește choană.

Peretele medial sau septul nazal

Este comun ambelor fose nazale . El are trei porțiuni :

* septul osos situat posterior , este alcătuit din lama perpendiculară a etmoidului și de vomer;

* septul cartilaginos situat anterior , completează spațiul delimitat de cele două oase ale

septului osos ;

* septul membranos situat între cele două nări , formează porțiunea cea mai inferioară a

septului nazal .

Organul vomero-nazal

Jacobson este un canal îngust , lung de aproximativ 5 mm , aflat sub mucoasa septului nazal, delimitat de marginea inferioară a cartilajului septului și vomer . Pleacă dinapoia si deasupra ductului incisiv terminându-se în fund de sac . Este constituit din celule reltiv asemănătoare celor ale regiunii olfactive a mucoasei nazale .

Peretele lateral

Este format din mai multe oase , ce sunt dipuse antero-posterior sunt : nazalul , procesul frontal al maxilei , lacrimalul , fața medială a maxilei , fața medială a labirintului etmoidal , concha inferioară , porțiunea perpendiculară a palatinului, respectiv lama medială a procesului pterigoidian.Peretele lateral este accidentat. Pe el se prind cele trei cornete nazale (superior , mijlociu și inferior ) .

Cornetul superior

Este cel mai mic . El delimitează împreună cu peretele lateral al fosei , meatul superior în care se deschid , prin intermediul unor orificii mici , celulele etmoidale posterioare .

In partea postero-superioară a peretului lateral , între cornetul superior și corpul sfenoidului se găsește un spațiu îngust , recesul sfenoetmoidal , în care se deschide sinusul sfenoidal .

Cornetul mijlociu

Delimitează meatul mijlociu . Înaintea capului cornetului mijlociu și deasupra cornetului inferior se află atriul meatului mijlociu . În meatul mijlociu întalnim cateva formațiuni importante: procesul uncinat , care pornește de sub Agger nasi și coboară spre cornetul inferior ; înapoia acestuia se află bula etmoidală , o celulă etmoidală voluminoasă , hemisferică ;un fund de sac îngust și alungit, în care se deschide canalul nazofrontal , hiatul maxilar și unele celule etmoidale anterioare .

Cornetul inferior

Este cel mai voluminos . Coada lui se termina langă orificiul faringian al tubei auditive . Hipertrofia cozii obstruează acest orificiu împiedicand aerarea cavitații timpanice ,ceea ce determină o hipoacuzie mai mult sau mai puțin accentuată . Cornetul inferior delimitează împreună cu peretele lateral și împreună cu planșeul fosei nazale , meatul inferior . La extremitatea anterioară a acestui meat se găsește orificiul de deschidere al ductului nazolacrimal , prin care lacrimile se scurg in fosa nazală .

Peretele inferior sau planșeul fosei nazale

Este format din procesul palatin al maxilei și de porțiunea orizontală a osului palatin ; are forma unui jgheab lung de circa 6 cm , orientat antero-posterior .

Peretele superior sau bolta fosei nazale

Arată ca un șanț îngust , orientat dinainte inapoi . Datorită îngustimii lui este greu accesibil inspecției (rinoscopiei) . În componența lui intră : nazalul ,spina nazală a frontalului, lama orizontală a etmoidului , fața anterioară a corpului sfenoidului și mai posterior ,fața interioară a corpului sfenoidului .Urmată dinainte înapoi , bolta este neregulată ; este ascendentă la nivelul oaselor nazale , orizontală în porțiunea frontoetmoidală și descendentă în porțiunea sfenoidală. Cea mai mare înălțime a fosei nazale o întalnim la nivelul porțiunii frontoetmoidale . La nivelul frontalului bolta are raporturi cu baza sinusului frontal . La nivelul lamei ciuruite a etmoidului, tunica mucoasă a cavitații nazale închide toate orificiile acestei lame , permitând, întrucât trecerea filetelor nervoase și a vaselor .

Fosa nazala propriu-zisă este acoperită de tunica mucoasă . Ea aderă intim la periost și la pericondru. Tunica mucoasă din regiunea inferioară a fosei nazale are o serie de particularitați care o deosebesc de cea din regiunea superioară .

Tunica mucoasă din regiunea respiratorie este formată din corion și epiteliu. Corionul este de natură conjunctivă , bogat infiltrat cu țesut limfoid . Epiteliul este pseudostratificat și constituit din celule cilindrice ciliate .

Tunica mucoasă din regiunea respiratorie are un rol deosebit in determinarea calitatii aerului inspirat ; curată și stabilizează temperatura acestuia .

Tunica mucoasă din regiunea olfactorie se intinde pe o suprafață relativ mică ; fiind o mucoasă gălbuie ce conține celule neuro-senzoriale specializate pentru recepția stimulilor olfactivi . Aceste celule având valoarea unor neuroni senzitivi primari bipolari .

1.2. VASE SI NERVI

Arterele foselor nazale vin din sistemul carotidian intern și extern . Porțiunea antero- superioară a foselor este vascularizată de arterele etmoidală anterioară și etmoidală posterioară , iar porțiunea postero- inferioară a foselor din artera nazală postero-laterală și septală posterioară . Vestibulul nazal este vascularizat de ramuri ale arterei faciale.

Între arterele foselor nazale se realizează numeroare anastomoze .

Venele . Din plexurile venoase ale porțiunii superioare a foselor nazale sangele este drenat de venele etmoidale ; din porțiunea posterioară sangele se dreneaza prin venele sfenopalatine în plexul venos pterigoidian , iar din porțiunea anterioară se dreneaza in vena faciala . Ultimele două grupe de vene sunt tributare teritoriului extracranian al jugularei interne .

Limfaticele superioare se varsă în nodurile retrofaringiene , iar cele inferioare in grupul superior al nodurilor cervicale profunde .

Nervii senzitivi, respectiv vegetativi sunt numeroși . Datorită acestora , mucoasa nazală reprezintă o zona reflexogenă importantă .

Porțiunea postero-superioară primește numeroase ramuri senzitive : ramurile nazale mediale și laterale .

Ramurile nazale postero-superioare laterale , în numar de 3-4 , pătrund din fosa pterigopalatină spre fosa nazală prin partea anterioară a găurii sfenopalatine .

Ramurile nazale postero-superioare mediale , pătrund in fosa nazală străbătand gaura sfenopalatină ; ajung la mucoasa porțiunii postero-superioare a septului nazal pe care o inervează .

Porțiunea antero-superioară a foselor nazale este inervată de multiplele ramuri nazale ale nervului etmoidal anterior .

Inervația vegetativă este asigurată de fibre simpatice și parasimpatice . Fibrele nervoase vegetative ajung la mucoasa nazală , însoțind arterele .

Tunica mucoasă olfactorie conține filetele nervului olfactiv .

CAPITOLUL II

HEMORAGIA NAZALĂ . EPISTAXISUL

2.1.DEFINIȚIE

Este cunoscută sub numele de „epistaxis” , termen prin care se înțelege scurgerea de sânge din nas (rinoragia) .

2.2.ETIOLOGIE

Cauzele care pot provoca o hemoragie nazală pot fi: locale, generale, traumatice, favorizante dar și nedeterminate.

Cauze locale

Sunt numeroase. Cele mai obișnuite constau într-o eroziune a capilarelor, care este accesibilă și expusă microtraumatismelor felurite (zgârietura cu unghia, inhalație de pulberi și substanțe volatile). Inflamațiile acute și cronice ale mucoasei nazale (coriza acută epidemică, sinuzitele, rinita atrofică) sunt tot atâtea cauze ce pot determina constituirea unui ulcer vascular. Alteori, insuficiență de nutriție locală, rezultată din tulburările de motricitate ale capilarelor, conduce la apariția unui ulcer trofic perforat, care este, de asemenea, cauza unor repetate epistaxisuri.

Cauze generale

Sunt de asemenea numeroase și epistaxisul este adeseori prodromic pentru o boală infecțioasă sau simptomatic pentru o visceropatie. Alte cauze: ateromul tunicilor arteriale (arterioscleroză), bolile organice ale inimii (stenoză și insuficiență mitrală sau aortică , miocardită), bolile ficatului (congestia simplă, hepatită virală, ciroză), bolile rinichiului (nefrita interstițială), unele boli pulmonare (tusea convulsivă, emfizemul, tuberculoza), bolile infecto – contagioase, bolile sângelui (hemofilia, leucemiile, agranulocitoză, anemiile grave), boli carențiale și boli profesionale (intoxicații).

Cauze traumatice

Pot fi :- fractura bazei craniului

– fractura piramidei nazale

– fractura lamei ciuruite a etmoidului

– intervențiile chirurgicale asupra foselor nazale și asupra cavitaților accesorii

Cauze favorizante

Țin de congestia cefalică la cei care practică exerciții fizice obositoare, ascensiuni, băi de soare prelungite, excese gastronomice, alcoolice, sexuale.

Cauze nedeterminate

Se confundă cu eticheta etiologică a bolii Rebatu Bolot în care, cu toate investigațiile clinice făcute, nu poate fi descoperită cauza epistaxisului și acesta rămâne criptogenetic sau esențial.

2.3.TABLOUL CLINIC

– bolnavul este agitat, speriat

– hemoragia este de obicei unilaterală

– hemoragia nazală abundentă, pe una din fosele cele mai adesea, rar pe ambele fose nazale

Starea generală a pacientului este alterată: palid, transpirații reci, puls normal sau ușor accelerat, tensiunea arterială este normală, la hipertensivi crescută sau scăzută.

În cazul hemoragiilor mari: sete, TA prăbușită, lipotimii.

Acest tablou clinic dramatic este determinat de:

– epistaxisul grav al hipertensivilor

– epistaxisul grav posttraumatic

2.4.INVESTIGAȚII

Se recomandă un consult ORL , în urma căruia se va stabili cauza sangerării și tratamentul. Dacă există un istoric familial de sangerări sau sangerările nu se opresc prin compresiune locală și sunt foarte frecvente , atunci se impune o evaluare complexă cu explorarea întregului proces al coagulării .

2.5.DIAGNOSTIC

Poate fi pus prin : eliminarea cauzelor locale de producere a epistaxisului , identificarea cauzelor inflamatorii sau tumorale , repararea sediului sangerării și evaluarea atentă a stării generale a pacientului ( TA , ritmul cardiac ,starea splinei , ficatului , ganglionilor limfatici, aspectul hemogramei , cand poate fi determinat ).

Diagnosticul pozitiv este ușor de stabilit , avand în vedere exteriorizarea sangelui din nas , fie pe cale anterioară , fie pe cale posterioară . El implică stabilirea topografiei sangerării , răsunetul asupra stării generale și cauzele sangerării .

Diagnosticul etiologic se stabilește din anamneză , examenul obiectiv local și examenele paraclinice .

Diagnosticul de gravitate se stabilește în funcție de cantitatea mare de sange pierdut iar în alte cazuri , gravitatea constă în incoercibilitatea sangerării și implicit , a bolii cauzale (boli de sange – hemofilia , leucemia ) .

2.6. TRATAMENT

Obiective terapeutice :

– sedarea pacientului

– oprirea hemoragiei : hemostaza

– reechilibrarea stării generale

– tratamentul etiologic cauzal

– tratamentul eventualelor complicații (anemie secundară , complicații cardiovasculare )

Oprirea hemoragiei . Hemostaza

Procedeele terapeutice de hemostază pot fi : locală , regională , generală , și au fiecare indicație în funcție de sediul , gravitatea epistaxisului . Tratamentul local și general este simptomatic și etiologic medical și chirurgical .

Tratament medical . Hemostaza locală

repausul pacientului în poziție semișezandă , evacuarea cheagurilor din fosele nazale prin suflatul succesiv și aspirație , aplicarea de comprese reci pe frunte sau piramida nazală produce vasoconstricție reflexă

hemostaza prin compresiune digitală aflată pe aripa nazală respectiv de partea hemoragiei contra septului la nivelul petei vasculare timp de 5-10 minute . Compresiunea efectuându-se direct ori prin intermediul tamponului de vată introdus în fosă în prealabil îmbibat în soluție vasoconstrictoare ( Adrenalină 1% , Efedrină 2-3% apa oxigenată 12 vol ) sau hemostatice ( trombină uscată sterilă , pulbere de fibrină , Gelaspon )

aplicarea vasoconstrictoarelor poate opri rinoragia cu debit redus la persoanele cu valori tensionalenormale

hemostaza prin cauterizarea zonei hemoragice se recomandă în cazurile cu rinoragie redusă

cantitativ .

compresiunea prin balonaș : sondă cu balonaș , sondă cu dublu balonaș introduse în fosa nazală și umflate cu aer sau ser fiziologic , indicată în rinoragiile mai abundente care nu se pot opri ușor

compresiunea prin burete hemostatic rezorbabil în epistaxisul difuz din diatezele hemoragice; sunt utilizate diverse tipuri de bureți rezorbabili (Gelfaom , Sorbacel ,Surgicel ,burete de fibrină )

tamponamentul compresiv anterior indicat la rinoragiile mai abundente care nu se pot opri prin procedeele anterioare sau cand sediul sangerării este situat mai posterior . Tamponamentul se practică cu o meșă de tifon îmbibată în substanțe uleioase sau hemostatice , lungimea de 50-75 cm și lățimea 1-1,5 cm care se introduce în fosa nazală paralel cu planșeul fosei cat mai posterior pana în orificiul coanal . Manevra de tamponament trebuie executată fară brutalitate , cu blandețe , compresiv pentru a nu produce leziuni traumatice sau ischemice ale mucoasei .

tamponamentul compresiv posterior : tamponamentul anterior este ineficient sau în rinoragiile grave cu sediu posterior prin lezarea ramurilor arterei sfenopalatine , la nivelul coanelor , rinoragie la varstnici , hipertensivi cu arterioscleroză prelungită sau recidivantă .

După anestezia locală de contact a foselor nazale , rinofaringelui și orofaringelui se introduce

prin fosa nazală o sondă Nelaton pană ce capătul ei ajunge în orofaringe , apoi prins cu o pensă și scos prin cavitatea bucală .

Tamponamentul anterior și posterior se menține 48-72 ore sub protecție de antibiotice cu

spectru larg pentru a preveni complicațiile locale : sinuzite acute , otite .

Tamponamentul poate determina : hipoxie , durere , lipotimie și ischemia mucoasei nazale , fiind necesare : oxigenoterapie , antalgice , sedative .

Detamponarea se va face la 48-72 ore cu urmărirea ulterioară a pacientului 3-5 zile – cand va urma tratament local pentru a preveni formarea sinechiilor (instilații nazale cu vasoconstrictoare și substanțe uleioase) .

2.7. COMPLICAȚII

În timpul unui epistaxis , sângele curge din fosele nazale sau poate să curgă în gură dacă este un flux abundent sau pacientul este întins pe spate . Se recomandă consultarea de urgență dacă pacientul prezintă sângerare abundentă , palpitații , dispnee , paloare ,sau dacă înghițirea unei mari cantități de sânge determină apariția vărsăturilor .

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

3.1. CAZ CLINIC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

NEVOI FUNDAMENTALE

POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

REGIM IGIENO-DIETETIC

Alimente permise: fără restricții alimentare

Alimente interzise: alcool, grăsimi, condimente iritante.

FUNCȚII VITALE

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

EXAMINĂRI PARACLINICE SUPLIMENTARE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la: fără alergii cunoscute

TRATAMENT LA DOMICILIU

PLAN DE NURSING

CONCLUZII GENERALE

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

3.2. FIȘA TEHNICĂ –INJECȚIA INTRAVENOASĂ

¤ Obiectivul procedurii :

administrarea unui medicament direct în sistemul vascular în scop explorator ; tratarea rapidă a

pacientului ; realizarea unei concentrații înalte de sânge a medicamentului , într-un timp scurt .

¤ Pregătirea materialelor :

tavă medicală / cărucior ;

fiolă sau flacon cu soluția izotonă sau hipertonă ;

ace sterile cu bizoul ascuțit dar scurt ;

seringi sterile cu amboul excentric ;

comprese/tampoane cu alcool ;

mănuși de unică folosință ;

materiale pentru puncția venoasă .

¤ Pregătirea pacientului :

Psihică :

informez pacientul despre procedură ;

îi explic scopul injecției , efectele dorite și nedorite ;

obțin consimțământul .

Fizică :

îi asigur intimitatea pacientului ;

verific locurile de elecție ;

stabilesc locul pentru injecție ;

poziționez pacientul în siguranță în funcție de locul ales și de starea sa .

¤ Efectuarea procedurii :

verific prescripția medicală ;

îmi spăl mâinile , folosesc mănuși de unică folosință ;

aspir soluția din fiolă / flacon ;

elimin bulele de aer din seringă ;

schimb acul cu altul capișonat ;

leg garoul , palpez traiectul venei ;

dezinfectez larg zona aleasă ;

îndepărtez capacul de la ac prin tracțiune ;

efectuez puncția venoasă conform procedurii ;

desfac garoul dacă acul este în venă ;

injectez lent soluția medicamentoasă ;

extrag rapid acul adaptat la seringă ;

comprim locul injecției cu tampon cu alcool .

¤ Îngrijirea pacientului :

observ locul injecției pentru sângerare ;

ajut pacientul să-și adopte o poziție adecvată ;

îi explic conduita ;

supraveghez pacientul pentru a surprinde unele complicații .

¤ Reorganizarea locului de muncă :

colectez materialele folosite în containere speciale ;

acul se aruncă necapișonat ;

îmi spăl mâinile după îndepărtarea mănușilor .

¤ Notarea procedurii :

notez procedura în dosarul / planul de îngrijire ;

nume , prenume , data și ora administrării , tipul soluției , doza .

¤ Evaluarea procedurii :

Rezultate așteptate/dorite :

medicamentul este injectat lent când vena este corect puncționată ;

pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop ;

pacientul nu dezvoltă reacții de sensibilizare la medicamentul injectat .

Rezultate nedorite :

flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluției ;

senzația de uscăciune în faringe și valul de căldură ;

hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului ;

amețeli , lipotimie , colaps ;

reacții anafilactice la soluțiile injectate în scop explorator .

BIBLIOGRAFIE

„Terapeutică medicală”- G. Ungureanu, M. Covic, Ed. Polirom, 2000

„Medicină internă vol. II”- L. Gherasim, Ed. Medicală, 1996

„Medicină internă pentru cadre medii”- C. Borundel, Ed. All, 2009

„Compediu- Anatomia și fiziologia omului”- C. T. Niculescu, B. Voiculescu, C. Niță, R. Cârmaciu, C. Sâlâvâstru, C. Ciornei, Ed. Corint, 2007

„Proceduri de nursing”- F. Udma, M. Stanciu, M. Ruxanda, E. Guile, E. Iancu, E. Fercală, Ed. Ex Ponto, 2008