Anatomia și fiziologia coloanei vertebrale [612860]

CAPITOUL I
Anatomia și fiziologia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală reprezintă axul de susținere al întregului schelet al corpului, fiind
totodată și cel mai important segment al aparatului locomotor de care sunt legate toate
celelalte segmente. Aceasta are forma unei coloane osoase, rezistentă și flexi bilă, situată pe
linia mediană, in partea posterioară a trunchiului. Coloana vertebrală se articulează
superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior aceasta se
articulează prin intermediul sacrului cu oasele coxale (Fig.1).

Fig.1 Coloana vertebrală

Coloana vertebrală a re rol de protecție a măduvei spinării (care se găsește în canalul
vertebral), dar și de transmitere a greutății membrelor la pelv is și membrele inferioare.
Lungimea medie a coloanei este de aproximativ 60 cm la femei și de 70 cm la bărbați.
Coloana vertebrală este alcătuită din vertebre și formațiuni fibrocartilaginoase numite
discuri intervertebrale.
Rolul discurilor interver tebrale este de amortizor, dar totodată sunt articulații și datorită lor
ne mișcăm în diferite planuri.
Discul intervertebral este format din două porțiuni: inelul fibros (care are funcția de a

menține nucleul pulpos în loja lui intervertebrală) și n ucleul pulpos (care are rol de bază în
tot ce înseamnă disc intervertebral) (Fig.2).

Fig.2 Discul intervertebral

Coloana vertebrală este formată din 33 -34 de ve rtebre, care se pot grupa in 2 categorii:
vertebre propriu -zise si vertebre false.
Vertebrele propriu -zise sunt în număr de 24 și se articulează între el cu ajutorul discurilor
intervertebrale.
Vertebre false sunt în număr de 9 -10 și sunt sudate între ele (vertebrele sacrale și vertebrele
coccigiene).
În general, vertebra are forma unui inel. Partea anterioară este m ai voluminoasă și poartă
numele de corpul vertebrei, iar partea posterioară are forma unui arc și poartă numele de
arc vertebral.
Vertebrele sunt alcătuite din corp, arc și gaură vertebrală.
a) Corpul vertebral: este localizat în partea anterioară a vert ebrei, forma lui fiind cilindrică.
Acesta are două fețe: fața superioară și fața inferioară;
b) Arcul vertebral: are o formă neregulată. Acesta se leagă de corpul vertebrei prin două
lame s ubțiri, rădăcinile arcului vertebral sau pediculii vertebrali.
Arcul vertebral prezintă posterior și median o apofiză spinoasă, lateral prezintă două
apofize transverse și deasupra și dedesubt câte două apofize articulare.
c) Gaura vertebrală: prin supra punerea tuturor găurilor vertebrale se formează canalul
vertebral, care adăpostește măduva spinării.

Coloana vertebrală este constituită din 5 segmente, astfel:
1) Segmentul cervical, format din 7 vertebre;
2) Segmentul toracic, format din 12 vertebre;
3) Segmentul lombar, format din 5 vertebre;
4) Segmentul sacral, format din 5 vertebre;
5) Segmentul coccigian, format din 5 -4 vertebre.
• Segmentul cervical (C1 -C7)
Segmentul cervical este format din 7 vertebre.
Prima vertebră cervicală (C1) se numește atlas. Atlasul nu are corp vertebral, iar forma
acestuia este de inel. Este format din două arcuri ( arcul anterior si arcul posterior, care
circumscriu gaura vertebrală) și două mase laterale.
A doua vertebră cervicală se numește axis. Acest a se deosebește de atlas prin proeminența
superioară care se găsește pe fața superioară a corpului, numită dinte (Fig.3)

Fig.3 Atlas și axis

La a șaptea vertebră cervicală (C7), apofiza spinoasă este mult mai mare comparativ cu a
celorlalte vertebre cervicale. Aceasta se mai numește și vertebra proeminentă , deoarece
atunci când se realizează flexia capului ea predomină.
• Segmentul toracic (T1 -T12)
Segm entul toracic este format din 12 vertebre.
Vertebrele toracale au corpul ușor alungit antero -posterior.

Aceste vertebre au rolul de a susține coastele, de aceea au suprafețe articulare pentru
coaste.
Apofiza spinoasă este înclinată în jos, iar comparativ cu celelalte segmente ale coloanei
vertebrale, segmentul toracic este segmentul cel mai fix al acesteia (Fig.4).

Fig.4 Regiunea toracică

• Segmentul lombar (L1 -L5)
Segmentul lombar este format din 5 vertebre, acestea fiind cele mai mari vertebre ale
coloanei vertebrale.
Apofizele spinoase ale acestora sun t turtite dorsal si orientate lateral, iar apofizele
transverse sunt lungi si terminate cu o extremitate subțiată (Fig.5).

Fig.5 Regiunea lombară

• Segmentul sacral
Vertebrele sacrale sunt numite vertebre false deoarece sunt sudate între ele astfel încât sa
formeze un singur os care poartă denumirea de osul sacral.
Osul sacru prezintă două fețe: o față terminală superioară (baza) și o față inferioară
(vârful).
Baza se articulează cu vertebra a cincea lombară prin două apofize articulare.
Pe părțile laterale ale osului sacru se găsesc suprafețe de articulare cu oasele coxale.
Sacrul se localizează între oasele iliace cu care se articulează lateral. Acesta i a parte la
formarea bazinului și constituie o parte integrantă a acestuia.
• Segmentul coccigian
Coccisul este format din 4 -5 vertebre unite si se gasește la baza coloanei vertebrable, lângă
osul sacru.
Coccisul prezintă o bază și un vârf.

Curburile coloanei vertebrale
Coloana vertebrală prezintă în lungimea sa curburi, unele în plan sagital (curburi antero –
posterioare), iar altele în plan frontal (curburi laterale).

În plan sagital, coloana vertebrală prezintă patru curburi: curbur a cervicală, curbura
toracală, curbura lombară și curbura sacrococcigiană.
Curbura cervicală este mai puțin pronunțată. Are convexitatea dispusă anterior și se
întinde între atlas si a doua vertebră toracală.
Curbura toracală este cuprinsă între a trei a vertebră toracică și a douăsprezecea vertebră
toracică. Este cea mai întinsă dintre toate curburile coloanei vertebrale. Convexitatea
acesteia este orientată anterior.
Curbura lombară este dispusă de -a lungul celor trei vertebre lombare, convexitatea
acesteia fiind orientată anterior.
Curbura sacrococcigiană se întinde pe toată lungimea sacrului si a coccisului. Convexitatea
acestuia este orientată posterior.
Curburile coloanei vertebrale în plan frontal au un rol important în păstrarea poziției
normale a corpului atât în poziție statică, cât și în mers.
Coloana vertebrală prezintă patru curburi (Fig.6):
• lordoza cervicală (convexă anterior);
• Cifoza toracală (convexă posterior);
• Lordoza lombară (convexă anterior);
• Curbura sacro -cocigiană (convexă p osterior).

Fig.6 Curburile coloanei vertebrale

CAPITOUL II. Biomecanica articulară si bilanț muscular

Subcapitolul 2.1. Biomecanica coloanei vertebrale

Cel mai important segment al aparatului locomotor este coloana vertebrală. Aceasta are
rolul de a susține toate celelalte segmente care alcătuiesc trunchiul și tot de aceasta se
articulează membrele superioare și membrele inferioare.
Coloana vertebrală conferă simetria și direcția de mișcare a corpului și face posibilă atât
mobilitatea cât și stabilitatea corpului.
Articulațiile coloanei vertebrale
Coloana verteb rală prezintă aproape toate tipurile de articulații sinartroze (sincondroze,
sindesmoze și sinostoze), cât și diartroze (artrodii și amfiartroze).
Articulațiile corpurilor vertebrale:
Corpurile vertebrale sunt legate între ele prin discuri intervertebr ale și ligamente. Acestea
mai sunt legate între ele și prin două ligamente care se întind de -a lungul coloanei
vertebrale, purtând denumirea de ligamente longitudinale comune. Pe lungimea feței
anterioare se găsește ligamentul longitudinal anterior, iar pe lungimea feței posterioare se
găsește ligamentul longitudinal posterior.
Articulațiile dintre corpurile vertebrale se numesc amfiartroze.
Articulațiile arcurilor vertebrale:
Între arcurile vertebrale se găsesc următoarele ligamente:
• Ligamentele gal bene – acestea conțin o cantitate mare de țesut elastic și unesc
lamele a două vertebre vecine;
• Ligamentele interspinoase – aceste ligamente fac legătura Între apofizele spinoase
ale vertebrelor alăturate.
• Ligamentul suprasinos – se întinde de la vertebra C7, până la osul sacral, trecând
peste vârful apofizelor spinoase;
• Ligamentul cervical posterior – leagă osul occipital de apofizele spinoase cervicale și
se întinde de la protuberența occipitală externă, până la a șaptea apofiză spinoasă
cervicală, de aic i continuându -se cu ligamentul supraspinos.
Articulațiile dintre apofizele articulare ale vertebrelor au capsule articulare proprii și fac
parte din diartroze.

• Articulația sacrococcigiană:
Simfiza sacrococcigiană este o articulație de tipul amfiartro zei și este localizată între vârful
osului sacral și baza coccisului.
Această articulație este compusă dintr -un disc fibrocartilaginos , întărit prin ligamentul
sacrococcigian anterior și ligamentele sacrococcigiene posterioare.
• Articulațiile atlantoaxoidiene:
Articulația dintre atlas și axis are în componența sa patru articulații sinoviale separate,
fiecare fiind prevăzută cu o capsulă articulară întărită prin ligamente. Din aceste patru
articulații două sunt laterale, purtând denumirea de a rticulații atlantoaxoidiene (dreaptă și
stângă), una este anterioară, iar alta posterioară (articulația atlantoaxoidiană posterioară).
Articulațiile laterale se realizează între fațetele articulare inferioare ale atlasului și fațetele
articulare superioa re ale axisului.
• Articulațiile occipitoatlantoidiene:
Articulațiile occipitoatlantoidiene sunt de tip elipsoid, ovoid sau condiloid.
Atlasul este legat de osul occipital prin suprafețe osoase, capsula articularăși ligamente
occipitoatlantoidiene (anteri oare și posterioare).