Anatomia Si Fiziologia Aparatului Digestiv

I 1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Anatomie:

Aparatul digestiv, alcǎtuit din tubul digestiv și glandele anexe, însumeazǎ organele în care se realizeazǎ digestia alimentelor, putând fi asimilate în organism.

Segmentele tubului digestiv au caractere anatomice distincte dar se aseamǎnǎ între ele prin structura pereților. Din interior (lumen) spre exterior, tubul digestiv este format din:

→ Tunica mucoasǎ, alcǎtuitǎ din douǎ straturi (epiteliu și corion), îndeplinește rol de protecție, digestie și absorție:

→ Tunica submucoasǎ, formatǎ din fibre elastice și țesut conjunctiv lax, asigurǎ mucoasei mobilitatea necesarǎ în cursul digestiei:

→ Tunica muscularǎ cuprinde fibre striate la nivelul faringelui și esofagului superior și fibre netede la nivelul segmentelor suldiafragmatice. Fibrele musculare netede sunt dispuse circular la interior (asigurǎ modificǎrile de lungime ale segmentelor):

→ Tunica seroasǎ în velește esofagul parțial), stomacul, intestinul subțire, intestinul gros și este reprezentatǎ de faița visceralǎ a peritoneului, care leagǎ aceste segmente de pereții cavitǎții abdominale și le învelește mișcǎrile.

CAVITATEA BUCALǍ

Segmentul facial al tubului digestiv are o formǎ ovalarǎ, orientatǎ anteposterior, fiind formatǎ din vestibulul gurii și cavitatea bucalǎ propriu-zisǎ, separate prin arcadele dentare.

În cavitatea bucalǎ se aflǎ dinții, limba și glandele salivare mici.

a) VESTIBULUL GURII este cuprins între dinți, obraji și buze și se deschide anterior prin orificiul bucal. Acesta este delimitat de cele douǎ buze care se unesc lateral formând comisura labiarǎ.

Buzele sunt alcǎtuite dintr-un mușchi orbicular și acoperite de un repliu cutaneo-mucos.

b) CAVITATEA BUCALǍ PROPRIU-ZISǍ este cǎptușitǎ de o mucoasǎ (în grosimea cǎreia se gǎsesc glandele salivare mici) și are șase pereți anterior, „n continuarea buzelor, posterior în continuare cu faringele, laterali, corespunzând obrajilor, interior formând planșeul bucal și superior formând bolta palatinǎ. La marginea posterioarǎ a bolții palatine, mucoasa bucalǎ se continuǎ cu cea nazalǎ, formând vǎlul palatin, (palatul moale), care reprezintǎ median o prelungire verticalǎ numitǎ luetǎ (uvula). Lateral vǎlul palatin se sprijinǎ pe stâlpii vǎlului palatin (anterior și posterior). Stâlpii anteriori (drept și stâng) formeazǎ cu vǎlul palatin o arcadǎ care marcheazǎ limita între cavitatea bucalǎ și faringe. Stâlpii-anterior și posterior de aceeași parte – limiteazǎ între ei o gropițǎ care adǎpostește amigdala palatinǎ, important organ limfoid.

c) DINȚII sunt organe ale masticației. Fixații în alveolele arcadelor dentare, prezintǎ: rǎdǎcinǎ (fixatǎ în alveolǎ, o coroanǎ (partea albǎ viibilǎ) și un gât (zona de trecere între rǎdǎcinǎ și coroanǎ).

Structura dintelui din interior spre exterior se prezintǎ astfel:

→ Cavitatea dentarǎ, formatǎ din camerǎ pulparǎ în interiorul coroanei canalului radicular care se deschide în vârful rǎdǎcinii (apex), pe unde pǎtrund vasele și nervii respectivi, în pulpa dentarǎ:

→ Dentina este asemǎnǎtoare oseinei și reprezintǎ partea compactǎ a dintelui:

→ Smalțul protejeazǎ dentina la nivelul coroanei:

→ Elementul are o consistențǎ osoasǎ și este dispus la suprafața rǎdǎcinii, pe care o fixeazǎ de alveolǎ, împreunǎ cu ligamentul alveolo-dentar.

Clasificare:

Dupǎ formǎ, poziție și funcție, dinții se împart în patru categorii: incisivi (1/2), canini (1/1), premolari (2/2) și molari (3/3).

Dentiția adultului cuprinde 32 dinți, câte 16 pe fiecare arcadǎ.

Dentiția de lapte a copilului cuprinde 20 dinți, care apar de la 6 luni și pânǎ la 3 ani. Înlocuirea dinților de lapte și completarea dentiției definitive se face treptet, de la 7 la 13 ani.

d) LIMBA: situatǎ pe planșeul bucal, participǎ la articularea cuvintelor și contribuie la digestie prin masticație, deglutiție și sensibilitate gustativǎ.

Prezintǎ trei segmente: rǎdǎcina situatǎ posterior și fixatǎ pe osul hioid, corpul delimitat de rǎdǎcinǎ printr-un șanț în formǎ de V deschis anterior și vârful –porțiunea liberǎ de contact cu arcadele dentare.

Organ musculomembranos, limba are urmǎtoarea structurǎ:

→ Schelerul fibros, format din septul limbii și apronevroza limbii, servește pentru inserții musculare:

→ Mușchiul limbii:

→ Mucoasa lingualǎ, pe suprafața cǎreia se aflǎ papilele gustative, acoperǎ limba în întregime. Pe fața inferioarǎ formeazǎ frâul limbii.

FARINGELE

Situat între cavitatea bucalǎ și esofag, faringele este o rǎspântie aerodigestivǎ, de forma unui jgheab, cǎruia i se deschid trei etaje:

→ Nazofaringele, comunicǎ anterior cu cavitatea nazalǎ prin coane, lateral cu urechea medie prin tuba auditivǎ (trompa lui Eustachio) și caudal cu bucofaringele, de care este despǎrțit de vǎlul palatin. Cranial corespunde bazei craniului iar dorsal coloanei cervicale:

→ Bucofaringelui corespunde anterior istmului faringian, lateral amigdalelor palatine și dorsal primelor vertebre cervicale:

→ Laringofaringele, în formǎ de pâlnie deschisǎ caudal, comunicǎ ventral cu orificiul laringian protejat de epigolǎ.

Faringele este un conduct musculomembranos contractiv și are urmǎtoarea structurǎ:

→ Tunica mucoasǎ este formatǎ din coridon, bǎgat în țesut adenoid, și epiteliu pavimentos stratificat în segmentele inferioare sau epiteliu cilindricîn nazofaringe:

→ Tunica muscularǎ se insereazǎ pe un schelet alcǎtuit din fibre conjunctive și elastice, cuprinzând: muschii constrictori, care micșoreazǎ lumenul faringian și mușchii ridicǎtori care ridicǎ faringele în timpul deglutiției, împiedicând pǎtrunderea bolului alimentar în laringe:

→ Tunica conjunctivǎ (adventice) delimiteazǎ faringele la exterior.

3. ESOFAGUL

Esofagul este un conduct elastic și suplu, lung de 23-26 cm, care continuǎ laringofaringele, strǎbate diafragmul și se deschide în stomac, la nivelul cardiei.

Esofagul cervical, de 5 cm, are anterior traheea și lobii glandei tiroide, iar dorsal coloana vertebralǎ. Lateral vine în raport cu pediculul vascular carito-jugular, nervul pneumogostic și lanțul nervos simpatic.

Esofagul toracic, de 16-18 cm este situat înaintea vertebrelor toracale: anterior și lateral se aflǎ ganglionii traheobronhici, pleurele mediastinale și plǎmânii.

Esofagul abdominal, de 2-3 cm este în raport anterior cu pneumagastricul stâng și dorsal cu pneumogastricul drept.

Esofagul prezintǎ patru tunici:

→ Tunica mucoasǎ este formatǎ din coridon, epiteliu pavimentos stratificat și glandele seomucoase care lubrifiazǎ lumenul:

→ Tunica submucoasǎ continuǎ tunica fibroasǎ faringianǎ și este alcǎtuitǎ din fibre conjunctive și elastice dispuse în fascicule încrucișate:

→ Tunica muscularǎ prezintǎ fibre longitudinale la exterior și circulare la interior, care asigurǎ înaintarea bolului alimentar.

La extremitatea cranialǎ a esofagului predominǎ mușchii striați, iar la extremitatea caudalǎ, mușchii netezi:

→ Adventicea continuǎ tunica conjunctivǎ a faringelui, fiind înlocuitǎ cu seroasa peritonealǎ la nivelul esofagului abdominal.

STOMACUL

Stomacul este segment dilatat al tubului digestiv, interpus între esofag și duoden, de aspectul unui cimpoi când este umplut moderat, având o capacitate medie de 1300 ml. Este situat în cavitatea abdominalǎ, în etajul supronejocolic.

Configurație:

Stomacul se aseamǎnǎ cu litera J, prezentând douǎ fețe, anterioarǎ și posterioarǎ și douǎ margini: mica curburǎ, cu concavitatea spre dreapta, în contact cu ficatul și marea curburǎ, cu concavitatea spre stânga, în contact cu splina.În sens cranio-caudal i se descriu trei porțiuni:

→ Porțiunea cardialǎ, situatǎ sub diafragmǎ, are forma unei porți și reprezintǎ fundul stomacului. În partea sa dreaptǎ se aflǎ cardia, orificiul de comunicare cu esofagul:

→ Corpul așezat vertical, reprezintǎ partea cea mai dezroltatǎ a stomacului:

→ Porțiunea piloricǎ, așezatǎ orizontal este formatǎ din douǎ segmente, autorul și canalul piloric, care comunicǎ cu duodenul prin orificiul piloric. La acest nivel, fibrele musculare formeazǎ un sfincter puternic.

Stomacului i se descriu patru tunici:

→ Mucoasa prezintǎ numeroase plici gastrice, dispuse longitudinal și anastomozate între ele, din care cauzǎ suprafața de digestie este mai mare decât suprafața de digestie este mai mare decât suprafața internǎ a stomacului. Mucoasa este formatǎ dintr-un epiteliu cilindric simplu, prevǎzut cu glande gastrice simple sau tubuloramificate, diferite ca poziție și funcție:

→ Submucoasa permite alunecarea mucoasei prin intermediul fibrelor conjunctive laxe și a celor elasticepe care le conține:

→ Mucoasa este formatǎ din fibre netede așezate în trei straturi: fibre longitudinale, la exterior, dispuse între cardia și pilor și concentrate pe mica curburǎ: fibre circulare, sub formǎ de chingi între cele douǎ curburi: fibre oblice, spre interior:

→ Seroasa, reprezentatǎ de peritoneul visceral, învelește stomacul (exceptând fundul stomacului) și se continuǎ cu ligamentul gastrofrenic, ligamentul gastrohepatic (parte a omenului mic), ligamentul gastrocolic și ligamentul gastrosplenic, asigurând menținerea stomacului în poziție normalǎ.

GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI DIGESTIV

În interiorul tractului digestiv, transformǎrile alimentelor în substanțe nutritive se realizeazǎ și cu ajutorul fermenților secretați de glandele anexe. Aceste glande sunt: glande salivare, ficatul și pancreasul.

Glandele salivare

Sunt de douǎ feluri:

→ Glandele salivare mici, situate în mucoasa bucalǎ, ce se împart în: labialele, lingualele, molare și palatine:

→ Glandele salivare mari, situate în pereții sau în afara cavitǎții bucale, ce se împart în parotide, submandibulare și sublinguale:

→ Glanda tiroidǎ, cea mai mare glandǎ salivarǎ, este situatǎ între mandibulǎ și meanul acustic extern. Este alcǎtuitǎ din acini de tip seros, grupați labular, ale cǎror canalicule formeazǎ canalul parotidian (Stenon) ce se deschide lângǎ al doilea molar superior:

→ Glanda submandibularǎ, situatǎ ‚ntre planșeul bucal și fața internǎ a mandibulei, este alcǎtuitǎ din acini de tip seros și mucos, ale caror canalicule formeazǎ canalul submandibular ce se deschide lângǎ frâul limbii:

→ Glanda sublingualǎ, situatǎ anterior între planșeul bucal și fața internǎ a mandibulei, este alcǎtuitǎ din acini de tip seros și mucos ale cǎror canalicule formeazǎ canalul sublingual mare și canalele sublinguale mici.

FIZIOLOGIA

Funcțiile apartamentului digestiv și ale glandelor anexe constau în transformarea alimentelor în așa fel încât ele sǎ poatǎ fi absorbite și apoi utilizate de organism în procesul de asimilație.

Alimentele sunt substanțele pe care organismul le ia din mediul înconjurǎtor, în vederea: producerii de energie necesarǎ funcțiilor sale, formǎrii de celule și țesuturi noi, refacerii unor țesuturi distruse.

Digestia reprezintǎ ansamblul proceselor de transformare la care sunt supuse principiile alimentare în tubul digestiv pentru a fi absorbite. Transformǎrile sunt de douǎ feluri: transformǎrile fizice, digestia fizicǎ (înmuiere, mǎcinare, tǎiere, etc., adicǎ modificarea stǎrii fizice a alimentului, în vederea pregǎtirii acestuia pentru acțiunea chimicǎ ce o exercitǎ sucurile digestive și transaformǎrile chimice reprezenând desfacerea alimentelor în compuși din ce în ce mai simpli. Digestia chimicǎ se desfǎșoarǎ numai sub acțiunea sucurilor digetive, la diferite etaje ale tubului digestiv.

Digestia bucalǎ

În canvitatea bucalǎ, alimentele sunt triturate, fǎrâmițate, înmuiate și transformate în bol alimentar. Aceste fenomene reprezintǎ digestia fizicǎ. Digestia chimicǎ are loc sub acțiunea salivei.

Masticația este actul prin care mandibula, maxilarul superior, arcadele dentare, articulația temporal-mandibularț, mușchii masticatori, dinții, intervin în triturarea și macerarea alimentelor, pregatindu-le astfel pentru digestia chimicǎ. Digestia bucalǎ propriu-zisǎ este digestia chimicǎ ce are loc sub acțiunea cataliticǎ a enzimelor, în special amilaza salivarǎ și metaza care degradeazǎ hidrocarbonateceselor de transformare la care sunt supuse principiile alimentare în tubul digestiv pentru a fi absorbite. Transformǎrile sunt de douǎ feluri: transformǎrile fizice, digestia fizicǎ (înmuiere, mǎcinare, tǎiere, etc., adicǎ modificarea stǎrii fizice a alimentului, în vederea pregǎtirii acestuia pentru acțiunea chimicǎ ce o exercitǎ sucurile digestive și transaformǎrile chimice reprezenând desfacerea alimentelor în compuși din ce în ce mai simpli. Digestia chimicǎ se desfǎșoarǎ numai sub acțiunea sucurilor digetive, la diferite etaje ale tubului digestiv.

Digestia bucalǎ

În canvitatea bucalǎ, alimentele sunt triturate, fǎrâmițate, înmuiate și transformate în bol alimentar. Aceste fenomene reprezintǎ digestia fizicǎ. Digestia chimicǎ are loc sub acțiunea salivei.

Masticația este actul prin care mandibula, maxilarul superior, arcadele dentare, articulația temporal-mandibularț, mușchii masticatori, dinții, intervin în triturarea și macerarea alimentelor, pregatindu-le astfel pentru digestia chimicǎ. Digestia bucalǎ propriu-zisǎ este digestia chimicǎ ce are loc sub acțiunea cataliticǎ a enzimelor, în special amilaza salivarǎ și metaza care degradeazǎ hidrocarbonatele în produși mai simpli.

Saliva este un amestec al secrețiilor produse de toate cele trei grupe de glande salivare. Saliva este formatǎ din 99.5 % apǎ și 0.5% rezidu uscat.

Reglarea secreției salivare se face pe calea reflexelor necondiționate și condiționate. Cantitatea și compoziția salivei sunt permanent adaptate necesitǎților și condiționate de acțiunea și calitatea excitatului gustativ.

Deglutiția

Deglutiția sau înghițirea constǎ în totalitatea actelor (contracții musculare etc.), care fac ca bolul alimentar sǎ treacǎ din cavitatea bucalǎ, prin faringe, în stomac.

Deglutiția se desfǎșoarǎ în trei timpi: timpul bucal, timpul faringian și timpul esofagian.

→ Timpul bucal realizeazǎ trecerea bolului alimentar din gurǎ în faringe și constǎ în contracția succesivǎ a mușchilor milohioidian stiloglos, palatoglos și hioglos. Prin contracțiile acestora, limba este trasǎ înapoi, iar vârful ei este îndoit în sus, în așa fel încât preseazǎ bolul alimentar pe zona palatului dur, îl împinge spre fundul cavitǎții bucale, bolul pǎtrungând în faringe:

→ Timpul faringian realizeazǎ trecerea bolului alimentar din orofaringe prin contracțiile mușchilor constrictori și ridicǎtori ai faringelui în esofag. Bolul alimentar nu poate sǎ regurgiteze spre cavitatea bucalǎ din cauza contracțiilor mușchilor care au realizat primul timp, limba preseazǎ și realizeazǎ o relativǎ obstrucție acestei cǎi, prin ridicarea vǎlului palatului se închide comunicarea între orofaringe și nazofaringe, bolul alimentar nemaiputând sǎ ajungǎ în cavitǎțile nazale.

Cum și cǎile respiratorii, laringele și traheea sunt de asemenea închise, prin acoperirea glotei de cǎtre epiglotǎ în timpul acestei treceri, bolul alimentar este astfel obligat sǎ pǎtrundǎ numai în esofag. Acești doi timpi dureazǎ circa o secundǎ.

→ Timpul esofagian constǎ în conducerea bolului alimentar prin contracțiile peristaltice ale mușchilor circulari esofagieni de la faringe și pânǎ în stomac.

Reflexul de deglutiție:

Actul deglutiției apare la începutul declanșǎrii lui ca un act voluntar. Din momentul în care bolul alimentar atinge mucoasa faringianǎ, acest lucru devine involuntar, reflex.

Coordonarea tuturor actelor ce favorizeazǎ deglutiția este fǎcutǎ de centrul deglutiției din bulb.

Digestia gastricǎ

Digestica gastricǎ are loc sub acțiunea comunǎ a produsului de secreție-sucul gastric și musculaturii stomacului.

Motilitatea gastricǎ realizeazǎ prin contracția mușchilor stomacului mișcarea, frǎmântarea, amestecarea alimentelor cu sucul gastric și evaluarea lor, sub formǎ de chim prin piler în duoden.

Evacuarea conținutului gastric se produce din cauza diferenței de presiune care se creeazǎ între stomac și duoden prin mișcǎrile peristaltice. În evacuarea alimentelor din stomac în duoden intervine și sfincterul piloric. Unda peristalticǎ și aciditatea conținutului gastric provoacǎ deschiderea acestuia, alimentele pǎtrund astfel în duoden.

Secreția gastricǎ este îndeplinitǎ de glandele dispuse în corionul mucoasei stomacale. Produsul de secreție a acestora reprezintǎ sucul gastric.

Glandele din regiunea fundicǎ produc o secreție bogatǎ în pepsinǎ, acid clorhidric și mucus.

Sucul gastric este un lichid incolor, cu miros acid, având un PH situat între 0.9 și 1.5. Debnsitatea sucului gastric este cuprinsǎ între 1006 și 1009. Cantitatea de suc gastric secretatǎ în condiții normale timp de 24 ore este de aproximativ 1 pânǎ la 45 litri la un om adult.

Digestia chimicǎ gastricǎ

Digestia chimicǎ gastricǎ este ansamblul fenomenelor ce se petrec sub acțiunea combinatǎ a motilitǎții și a secreției gastrice.

Bolul alimentar îmbibat cu salivǎ este supus transformǎrilor chimice ale fermenților polivari pânǎ ce este desfǎcut și pǎtruns în sucul gastric acid, moment când înceteazǎ activitatea amilazei salivare din cauza mediului acid inhibitor.

I – 2. DEFINIȚIE. ETIOLOGIE. CLASIFICARE

Definiție:

HEMORAGIA DIGESTIVǍ SUPERIOARǍ este o urgențǎ medico-chirurgicalǎ manifestatǎ prin sângerare în segmentele superioare ale tubului digestiv (esofag, stomac, duoden și jejun proximal) care se poate exterioriza sau nu prin hematemezǎ și/sau melenǎ a cǎrei manifestare clinicǎ este în funcție de intensitatea și rapiditatea sângerǎrii.

Flemoragiile digestive superioare pot fi secundare unei afecțiuni digestive (ulcerul gastric și/sau duodenal) sau reprezintǎ manifestarea unei boli generale (ciroze hepatice, vasculopatii sau hemapatii).

Hemoragia digestivǎ constituie motivul de internare a aproximativ 1-2% din bolnavii serviciilor de chirurgie și interne, ei reprezentând adesea pacienții care pun cele mai mari probleme de diagnostic și tratament.

Pierderea de sânge cu oricare localizare între esofagul superior și ligamentul Treitz. Severitatea poate varia între pierderea de sânge cronicǎ intermitentǎ, de micǎ intensitate, cu expresie ocultǎ dar cu modificǎri pe hemogramǎ, melenǎ și șoc hiporolenic.

Hemoragia digestivǎ acutǎ semnificativǎ este consideratǎ atunci când hemoglobina scade sub 2 g/dl.

CLASIFICARE ETIOLOGICǍ

Bolile digestive:

La nivelul esofagului:

→ varice esofagiene

→ esofagite

→ ulcer peptic esofagian

→ tumorile beligne și maligne

→ diverticuli esofagieni

La nivelul stomacului și duodenului

→ ulcerul gastric și duodenal

→ ulcerul acut de stress

→ ulcerul peptic post operator

→ ulcerul și gastrita acutǎ medicamentoasǎ

→ polipozǎ gastricǎ

→ cancerul gastric

→ varice gastrice

La nivelul intestinului subțire:

→ tumori

→ diverticuli

→ ulcerații

La nivelul ficatului și cǎilor biliare:

→ hipotensiune partalǎ

→ insuficiențǎ hepaticǎ

→ tumori maligne

La nivelul pancreasului:

→ pancreatitǎ acutǎ

→ tumori maligne

Bolile extradigestive:

Hematologice:

→ purpurǎ abdominalǎ

→ hemofilia A și B

→ coagularea intravascularǎ diseminatǎ

→ sindroamele hemoragipare prin trombocitopenie

Vasculare:

→ anevrismul de aortǎ sau hepaticǎ

→ hemangioane

Generale:

→ insuficiențǎ cardiacǎ

→ insuficiențǎ renalǎ cronicǎ

→ panarteritǎ nedalǎ (boala Kussmanl).

I – 3. EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME, PROBLEME ALE PACIENȚILOR CU HDS

Simptomele H.D.S.:

→ Melena

→ Hematemeza

→ Durerea

Hematemeza – este vǎrsǎtura de sânge. Bolnavul varsǎ sânge roșu-închis, cu cheaguri, deseori amestecat cu cheaguri alimentare.

În funcție de cantitatea pierdutǎ, hematemeza se însoțește de semne generale: paloare, amețeli, transpirații reci, palpitații, puls rapid și scǎderea TA, mergând pânǎ la șoc hemoragic și exitus. Când sângele este în cantitate mai micǎ și stagneazǎ un timp în stomac, vǎrsǎtura capǎtǎ un aspect negricios, „în zaț de cafea”, datoritǎ digerǎrii sângelui.

Bolile în care se întâlnește mai frecvent hematemeza sunt: ulcerul gastric și duodenal, tumorile stomacului, ciroza hepaticǎ, gastrita hemoragicǎ. Mai poate apǎrea în icterul grav, în trombozele de venǎ portǎ sau venǎ splenicǎ, în boli ale sângelui (hemofilie, purpurǎ, leucemie), în unele intoxicații (sodǎ causticǎ, sublimat, fosfor). Hematemeza este însoțitǎ sau urmatǎ de melenǎ (scaune negre ca pǎcura), moi determinate de trecerea sângelui în intestin, unde este parțial digerat:

– atât în hematemezǎ, cât și în melenǎ, culoarea sângelui poate fi roșie deschisǎ dacǎ hemoragia este fulgerǎtoare și masivǎ, declanșând un tranzit intestinal accelerat:

– gravitatea unei hemoragii nu depinde numai de cantitatea de sânge pierdut, ci și de rapiditatea pierderi acestuia.

Melena – reprezintǎ sângele eliminat prin intestin care este negru ca pǎcura fiind digerat pe parcurs de sucurile digestive.

Sângele de culoare roșie, care precede sau urmeazǎ scaunul, fǎrǎ sǎ se amestece cu el, are originea rectalǎ (hemoroizi, rectite, polipi, cancere). Sângele roșu amestecat cu fecale provine din porțiunea colon transvers-signoid. Când sângerarea are o cauzǎ superioarǎ (de la colonul ascendent în sus), apare melena. Pentru sǎngerǎrile în cantitǎți mai mici se cerceteazǎ prezența sângelui prin reacții chimice: Adler, Weber, Gregersen. Rezultatul pozitiv are valoare numai dacǎ materiile fecale nu conțin sânge de altǎ origine (hemoroizi, epistaxis, gingiroragii) și dacǎ va urma un regim fǎrǎ carne, organe, verdețuri, linte (preferabil un regim lactat-fǎinos), timp de 3 zile, dupǎ care se va face examenul de laborator pentru hemoragii oculte în materii fecale:

– apare când în intestinul superior pǎtrund cel puțin 50-80 ml sânge

– este mai gravǎ decât hematemeza, deoarece la pierderea masei circulare se mai adaugǎ tulburǎrile toxice legate de absorția intestinalǎ a sângelui.

– sângele resorbit din intestin produce tulburǎri exteriorizate prin urenie.

Durerea – este localizatǎ cel mai des epigastric și are iradieri dorsale, în regiunea retrodternalǎ sau spre hipocondrul stâng ori drept: ea poate sǎ aibǎ intensitǎți variabile: simplǎ jenǎ epigastricǎ, arsurǎ, împunsǎturǎ violentǎ, transfixiontǎ. Un caracter important al durerii este orarul ei, adicǎ momentul apariției în raport cu masa. Uneori este precoce, apǎrând în timpul sau imediat dupǎ masǎ, alteori este semitardivǎ, la 1-2 ore dupǎ masǎ, iar alteori este tardirǎ, la 3-4 sau 5-6 ore dupǎ terminarea mesei. Durerile care apar la 5-6 ore sunt numite și hipertardive și se însoțesc de o senzație de foame, de unde denumirea de foame dureroasǎ. Durerile pot fi calmate sau nu de ingestia de alimente, de poziția de culcat sau în picioare, de administrarea de profuri alcaline, de provocarea vǎrsǎturilor.

Tabloul zilnic:

→ hemoragie digestivǎ micǎ – când se pierde o cantitate neînsemnatǎ de sânge (~ 250 ml sânge):

– slǎbiciune

amețeli

paloare

transpirații reci

hipotensiune arterialǎ

tahicardie

eventual arterialǎ

tahicardie

eventual lipotimie

→ hemoragie digestivǎ moderatǎ – când se pierde o cantitate apropiatǎ de o treime din cantitatea de sânge din organism (250 + 1000 ml sânge).

– tahicardie

– amețeli

-vedere încețoșatǎ

– hipotensiune arterialǎ

– lipotimie

→ hemoragie digestivǎ masivǎ – când se pierde între o treime pânǎ la jumǎtate din cantitatea de sânge din organism (>1000 ml)

– uneori șoc hipolemic

– paloare intensǎ

– polipnee

– anxietate

– extremitǎți reci

– puls rapid și filiform

– sete intensǎ

– sudori reci

– grețuri

– adinamie

– hipotensiune arterialǎ

– tendințǎ de pierdere a cunoștinței

→ hemoragie digestivǎ mortalǎ – când cantitatea de sânge pierdut este mai mare de jumǎtate din cantitatea totalǎ de sânge existentǎ în organism.

Problemele pacientului cu H.D.S

→ alterarea respirației și circulației datoritǎ pierderii de sânge (respirație tahipneicǎ), puls filiform tahicardic;

→ anxietate datoritǎ evenimentelor marcate: necunoașterea prognosticului, intervenția chirurgicalǎ;

→ deshidratarea datorit} pierderilor de sânge;

→ dificultatea de a se alimenta și hidrata datoritǎ procesului patologic hemoragic de la nivelul mucoasei tubului digestiv;

→ eliminǎri inadecvate cauzate de alterarea mucoasei gastroduodenale, manifestatǎ prin hematemezǎ și melenǎ;

→ dificultate în mobilizare și în menținerea postului datoritǎ stǎrii generale alterate, anemiei;

→ dificultate de a-și acorda îngrijire igienicǎ datoritǎ stǎrii generale alterate;

→ dificultate de a se odihni datoritǎ anxietǎții;

→ dificultate de a efectua activitǎți recreative datoritǎ anxietǎții, stǎrii generale alterate;

→ alterarea stǎrii generale datoritǎ procesului inflamator și hemoragic de la nivelul tubului digestiv;

→ dificultate de a-și îndeplinii rolurile sociale datoritǎ spitalizǎrii;

→ insuficiența cunoștințelor despre boalǎ datoritǎ lipsei de informație;

→ risc de compilcații;

→ șoc hemoragic.

I – 4. PARTICIPAREA ASISTENȚEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGAȚIE

Investigații paraclinice:

a) Explorǎri de laborator: sunt utile în urgența imediatǎ pentru aprecierea cantitǎții de sânge pierdut, pentru prezicerea grupei sanguine în vederea transfuziei de sânge și pentru a observa dacǎ au apǎrut disfuncǎii metabolice.

→ Anemia post hemoragicǎ se caracterizeazǎ prin scǎderea hemoglobinei și hematocritului în funcție de cantitatea de sânge pierdutǎ;

● Numǎrul de hematii poate sǎ coboare în hemoragiile foarte grave, de la normalul de 5.000.000 mm3 la bǎrbat și 4.000.000/mm3 la femei pânǎ aproape de 1-2.000.000/mm3 din cauzǎ cǎ organismul nu a avut timp sǎ se organizeze în noile condiții, în timp ce alteori poate sǎ supraviețuiascǎ și cu cifra de 1.200.000 – 1.500.000 hematii/mm3, dacǎ anemia s-a produs într-o perioadǎ lungǎ de timp;

● Hematocritul reprezintǎ raportul dintre cantitatea de hematii și cea de plasmǎ din sânge, hematiile fiind în cantitate ceva mai micǎ decât plasma. În mod normal acest raport este de 45% la bǎrbat – variind între 42-48% și de 40% la femei și copil-variind între 37-43% (nou nǎscutul are hematocritul de 59%.

În cazul unei hemoragii, hematocritul scade sub 40%, gradul de scǎdere fiind cu atât mai mare, cu cât hemoragia este cantitativ mai masivǎ. Trebuie știut deasemenea, cǎ în primele ore care urmeazǎ unei hemoragii, hematocritul și hemoglobina pot sǎ nu scadǎ evident din cauza mobilizǎrii de hematii din organism, apoi acestea scad întotdeauna. Mai târziu, chiar atunci când hemoragia a fost opritǎ, hematocritul și hemoglobina pot sǎ arate valori în scǎdere un timp din cauza invaziei de apǎ, care vine din țesuturi în circulație și care dilueazǎ conținutul sanguin;

→ Leucocitoza crește la peste 10.000/mmc, împreunǎ cu trombocitele care cresc imediat dupǎ hemoragie, în prima orǎ ajung la 80.000/mmc și în primele 24-48 ore valorile hematocritului sunt paralele cu ale volemiei. Ulterior hemodiluției volemia crește în timp ce hematocritul scade.

● Volemia este o probǎ ușor de cercetat în serviciile normal utilate (care posedǎ fatacolorinetru). Prin acest examen se cerceteazǎ cu exactitate cantitatea de sânge care se gǎsește în circulație și se poate ști cât sânge trebuie sǎ fie transfuzat;

→ În primele ore ale hemoragiei digestive superioare se observǎ o hiperazotemie (sub 1g%) consecința stazei și resorbiției proteinelor sanguine din intestin și care dureazǎ 3-4 zile;

→ Apariția azotemiei dupǎ hemoragii digestive superioare se datoreazǎ retenției și digestiei sângelui în intestin;

→ În interpretarea azotemiei hemoragice trebuie sǎ ținem seama de funcția rinichilor dinaintea hemoragiei și de influența care hipertensiunea și hipoxia au avut-o asupra acestora;

→ Uremia apare la 48 ore dupǎ melenǎ și se menține cât dureazǎ hemoragia. Dacǎ uremia scade și apoi reapare sau se menține mai mult de 2-3 zile este semn de continuare a hemoragiei sau de repetare a ei;

→În prezența șocului hemoragic se poate constata o ușoarǎ hiperglicemie prin participarea glandei suprarenale în mecanismele compensatorii;

→ Disfuncția hepaticǎ temporarǎ provocatǎ de anoxie și șoc poate sǎ explice la bolnavii fǎrǎ boli hepatice creștere bilinubinemiei și alterarea temporarǎ a unor probe funcționale hepatice;

→ Tulburǎrile hidroelectronice sunt absente sau minore în majoritatea coșurilor cu excepția stenozelor pilorice cu vǎrsǎturi;

→ La cirotici cu varice esofagiene sângerânde se constatǎ scǎderea proteinelor totale plasmatice, hiperproteinele, trombocitenie, bilimbina totalǎ este crescutǎ peste 1.5 mg% și aceasta indicǎ o alterarea a parenchinului hepatic;

→ Cercetarea coagulǎrii (trombocitopenia, testele de fragilitate vascularǎ: semnul lui Rupel-Leed, fibrinogemia, tipul de protombinǎ, timpul de sângerare, timpul Hawell), permite sǎ sesizǎm o hemoragie datoritǎ unei diateze hemoragipare;

→ Reacțiile pentru hemoragii oculte (Addler, Weber), efectuate dupǎ 3trei zile de dietǎ fǎrǎ preparare de carne și legume verzi, evidențiazǎ sângerǎrile digestive microscopice și sunt utile pentru diferențierea coloranților nehemoragice ale sucului gastric sau materiilor fecale.

b) Examenul endoscopic: metoda cea mai rapidǎ și sigurǎ (peste 95% diagnostice corecte) de a preciza sursa hemoragiei.

→ Cu ajutorul endoscopului pot fi vizualizate leziuni pe care examenul radiologic nu le poate evidenția: ulcere de stress, sindromul Mallory-Weiss, duodenitele, ulcere peptice.

Examenul radiologic poate sǎ evidențieze ulcerul gastric și duodenal sau varicele esofagiene, dar nu poate preciza locul sângerǎrii. Pe de altǎ parte, instrumentarele moderne permit efectuarea hemostazei prin alcoolizare localǎ, termocoagulare, electrocoagulare sau fotocoagulare cu laser, cu rezultate bune.

c) Examenul radiologic laritat gastroduodenal: se efectueazǎ dupǎ primele 24 ore în condițiile unui bolnav echilibrat hemodinamic, cu TA mai mare și stabilǎ.

→ La bolnavii cu hemoragie activǎ, care nu rǎspund la tratamentul conservator, este contraindicat examenul radiologic. Se poate efectua o examinare endoscopicǎ, dar și fǎrǎ ea se poate sǎ decelereze leziunea în cazul ulcerului gastroduodenal la 60-70% din cazuri, iar la varicele esofagiene la 50-60% din cazuri.

→ În cazul examinǎrilor efectuate „de urgențǎ” trebuie luate anumite precauții: se examineazǎ numai bolnavii echilibrați circulator, manevre blânde cu ocazia transportului și examinǎrii, supraveghere medico-chirurgicalǎ atentǎ și intervenții promptǎ la nevoie.

d) Examenul gastro duodenoscopic: exploreazǎ starea mucoasei stomacale și duodenale sub vizibilitatea directǎ, cu ajutorul unui instrument optic cu sursǎ de luminǎ proprie, care se introduce prin esofag în stomac și apoi prin canalul piloric în duoden pânǎ la prima porțiune a jejunului.

Scopul gastro-duodenoscopiei este de a descoperii în fazele incipiente modificǎrile anatomopatologice ale peretelui stomacal și duodenal și a diferenția procesele funcționale de cele organice, precum și clasificarea naturii modificǎrilor neelucidate pe altǎ cale. Gastro-duodenscopia servește în același timp și pentru prelevǎri histopologice, polipectonii, îndepǎrtare de corpi strǎini, hemostazǎ etc.

I – 5 PARTICIPAREA ASISTENȚEI MEDICALE LA INTERVENȚII EUTONOME ȘI DELEGATE

Tratamentul H.D.S. are douǎ obiective majore:

→ restabilirea masei circulare;

→ tratementul etiologic al hemoragiei;

Intervețiile asistenței medicale:

→ bolnavul va fi internat în secția de terapie intensivǎ sub supraveghere;

→ tratamentul trebuie condus în funcție de cauza și gravitatea hemoragiei;

→ asistenta medicalǎ va pregǎti salonul pentru internarea bolnavului: salon aerisit, liniștit, cu o temperaturǎ corespunzǎtoare (18-200) va pregǎti patulcu dotǎrile necesare (lenjerie de pat curatǎ, bine întinsǎ, protejatǎ cu mușama și alezǎ);

→ repaus strict la pat în decubit dorsal, fǎrǎ pernǎ, poziția este Trendelenburg pentru a menține o bunǎ circulație cerebralǎ;

→ asistenta medicalǎ va liniști bolnavul și aparținǎtorii recomandându-le calm și convingându-l de necesitatea repausului la pat a bolnavului;

→ se interzice orice effort fizic și alimentația pe cale naturalǎ (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate agrava tabloul clinic);

→ urmǎrirea tranzitului intestinal, cantitatea, culoarea scaunului și urinei și notarea lor în foaia de observație;

→ asigurarea unui climat optim pentru a prezenta un somn liniștit;

→ supravegherea alimentației bolnavului conform toleranței și nevoilor organismului;

→ mobilizarea activǎ a pacientului sub supraveherea tegumentelor pulsului și TA;

→ asistenta medicalǎ va efectua igiena cavitǎții bucale, va urmǎri și nota în foaia de observație funcțiile vitale și vegetative;

→ ajutarea pacientului în efectuarea îngrijirilor igienice;

→ observarea stǎrii generale a paciantului: facies, culoarea tegumentelor, a mucoaselor și a eliminǎrilor;

→ controlul plǎgii operatorii, schimbarea pansamentului;

→ învǎțarea pacientului cum sǎ se alimenteze, reguli de viațǎ și odihnǎ dupǎ externare;

→ asistenta medicalǎ va recolta sânge pentru determinare de Hb, Ht, grupa sanguinǎ și Rh, iar în stǎrile de șoc pentru determinarea azotemiei, rezerve alcaline, inograma;

→ asistenta medical] va recolta coproculturǎ pentru a pune în evidențǎ sângele din materiile fecale;

→ asistenta medicalǎ va aplica punga cu gheațǎ în regiunea epigastricǎ cu scop hemostatic;

→ asistenta medicalǎ va pregǎti sânge izogrup, izo Rh, pentru transfuzie, va determina medica[ia hemostaticǎ (Ca gluconic adrenostzin, venostat, trombinǎ), vitaminoterapie (VK, VB, VC) ca tonic general și trofic capilar va pregǎti și va instala perfuzii cu substanțe de volum (dextran 40,dextran 70) sau în absența acestor soluții cristaloide izotonice (ser fiziologic 7-9% și glucozǎ 5-7%);

→ transfuzia de sânge izogrup, izo Rh, sau de masǎ eritrocitarǎ 1000-2000 ml când Ht scade sub 30% și Hb sub 7g/1000 ml sânge;

→ se vor administra sedative (Diazepam sau Fenobarital) pentru a calma starea de agita{ie;

→ când hemoragia este datǎ de ruptura varicelor esofagiene, se introduc în esofag pentru 24-36 ore sonde speciale cu balonaș. Blaxmoore compresiv sau se recurge la scleroza vaselor esofagiene;

→ evacuarea sângelui din intestin prin clisme, facându-se apoi și spǎlǎturǎ intestinalǎ;

→ în gastritele hemoragice se adiministreazǎ o fiolǎ Noratrinal peroral, cu 60 ml ceai;

→ se va monta o sondǎ majogastricǎ care permite aprecierea gravitǎții hemoragiei, controlul evoluției ei și tratamentul local;

→ se va monta sondǎ urinarǎ pentru controlul diurezei care trebuie menținutǎ la 40 ml/h;

→ în cazul în care hemoragia nu cedeazǎ la încercarea metodelor terapeutice deschise, se va recurge la intervenția chirurgicalǎ;

→ asistenta medicalǎ va pregǎti pacientul psihic și fizic pentru actul operator;

→ supravegherea zilnicǎ a evoluției plǎgii operatorii și a drenajului;

→ controlul plǎgii operatorii, schimbarea pansamentului.

I – 6. EVOLUȚIE, PROGNOSTIC, COMPLICAȚII

Evoluția hemoragiei digestive superioare:

→ Hemoragia digestivǎ superioarǎ se poate opri prin tratament medical adecvat sau poate continua sau repeta dupǎ câteva zile, pânǎ la înlǎturarea cauzei prin tratament chirurgical, care are ca prim scop oprirea hemoragei;

→ HD5 cauzat] de ruperea varicelor esofagiene prin hipertensiune portalǎ are o gravitate deosebitǎ și un prognostic rezervat;

→ Rezultatele nesatisfǎcǎtoare ale tratamentului conservator, cât și chirurgical se datoreazǎ stǎrii generale alterate care pe lâng] o hemoragie importantǎ prezintǎ icter, ascitǎ, encefalopatie portalǎ c=t și alte boli asociate vârstei înaintate a bolnavilor;

→ Reluarea alimentației se face dupǎ oprirea hemoragiei, se suprimǎ alimentația pe gurǎ, bolnavul putând primi numai lichide reci cu lingurința și bucǎcți de gheațǎ în prima zi dupǎ oprirea hemoragiei. În funcție de evoluție, a doua zi de la sângerare sunt permise 12-14 mese/ zi compuse din 150-200 ml lapte, regim hidrozaharat. Începând cu a treia zi regimul se îmbogǎțește adǎugându-se supe mucilaginoase, griș cu lapte, pireuri de legume, budincǎ, crème, ou moale, ajungându-se în câteva zile (5-7zile) la o rație caloricǎ de 1500-2000 calorii/zi.

Prognosticul pentru HDS

→ Cu tot tratamentul actual, mortalitatea prin HDS este de F 10% mai ridicatǎ în caz de rupere a varicelor esofagiene din ciroza hepaticǎ și la bolnavii peste 60 ani cu toate visceralele;

→ Ulcerul duodenal hemoragic la bolnavii peste 50 ani este bine sǎ fie tratat chirurgical de la prima complicație hemoragicǎ, deoarece posibilitatea de a repeta hemoragia este foarte mare, iar a doua sângerare poate pune viața bolnavului în pericol;

→ HDS este responsabilǎ de o mortalitate și o morbiditate importantǎ. Aprecierea incidenței hemoragiei digestive superioare este foarte dificilǎ. O cifrǎ estimativǎ situeazǎ incidenta cam la 50÷150/100.000. Se estimeazǎ cǎ în SUA sunt circa 300.000 cazuri cu HDS. Foarte probabil peste 50% din episoadele de hemoragie digestivǎ au loc în spital. Deși procedeele de diagnostic, precum și tratamentul medical, endoscopic și chirurgical sunt în mare progres, mortalitatea generalǎ fațǎ de acum 50 ani nu este foarte mult amelioratǎ în foarte multe din studiile efectuate. Acest lucru surprinzǎtor este explicat de incidenta ulcerului gastric care a crescut în numai cinci ani, între 1990-1995, cu 20% și a ulcerului gastric hemoragic cu 100% tot pentru aceeași perioadǎ. Acest fapt se datoreazǎ în special consumului în creștere vertiginoasǎ de AINS. În decursul anilor proporția pacienților vârstnici a crescut remarcabil în 1940 doar 30% din pacienții cu HDS aveau peste 60 ani, în timp ce în 68% din pacienți aveau peste 60 ani.

Se considerǎ ca AINS sunt responsabile de peste 80% din hemoragiile digestive. Mortabilitatea generalǎ pentru hemoragia digestivǎ este între 5÷12% (2÷6% în centrele specializate) o contribuție importantǎ la menținerea acestui nivel ca și în urmǎ cu 50 ani fiind și creșterea duratei vieții și a consumului de AINS la vârste înaintate. În SUA mor 10-20.000 pe an cu hemoragie digestivǎ. În ceea ce privește costurile, se considerǎ cǎ un episod de hemoragie digestivǎ costǎ între 15-85.000$.

La 80% din pacienți, hemoragia se autolimiteazǎ la ceilalți 20% sângerarea este continuǎ sau pacientul resângereazǎ – la aceștia mortalitatea este de 30÷40%. La 15÷30% din pacienții cu hemoragie digestivǎ se practicǎ intervenția chirurgicalǎ.

Complicațiile HDS:

→ Anemia posthemoragicǎ este provocatǎ de o abundentǎ hemoragie externǎ sau internǎ. Cauzele principale sunt hemoragiile traumatice și hemoragiile medicale: diateze hemoragice, hemoragii digestive (melenǎ, hematemezǎ), genitale (în special la femei), uneori hemaptizii și hematurii abundente și, excepțional epistaxius. Simptomele care apar în primele ore nu se datoreazǎ anemiei (care apare mai târziu), ci reducerii volumului de sânge circulat. Anemia apare când afluxul de lichide din uri trece în patul vascular pentru compensarea masei sanguine, diluând elementele figurate ale sângelui. În prima fazǎ, de scǎdere a masei sanguine, dupǎ o pierdere mare de sânge, bolnavul este palid, prezintǎ transpirații reci, puls mic și frecvent, hipotensiune arterialǎ, dispnee, neliniște, senzație de sete, amețeli. Dacǎ hemoragia continuǎ, se instaleazǎ colapsul vascular (oligurie, prǎbușirea TA, cianozǎ, extremitǎți reci). În faze de anemie apar semnele obișnuite (sindromul anemic). În prima fazǎ, urmǎrirea pulsului și a TA este mai importantǎ decât numǎrul hematiilor și determinarea hemoglobinei. În timpul hemoragiei, examenele de laborator aratǎ creșterea hematiilor, a Hb, Ht, leucocitozǎ și trombocitozǎ. Dupǎ câteva ore se produce afluxul de lichide tisculare în rase, ceea ce determinǎ scǎderea Hb și a hematiilor. Anemia este normocramǎ și reticulocitele cresc dupǎ primele 48 de ore. Criza reticulocitarǎ anunțǎ instalarea fazei de reparație.

Tratamentul anemiei acute urmǎrește oprirea hemoragiei prin hemostazǎ chirurgicalǎ și combaterea stǎrii de colaps. Pentru refacerea rapidǎ a masei sanguine, cel mai bun mijloc este transfuzia de sânge. Se administreazǎ în medie 1l sânge: primii 500 ml rapid (15 minute), iar restul în perfuzie obișnuitǎ. Tratamentul se continuǎ cu administrarea de fier pe cale oralǎ (sulfat feros, Tonofer) și regim bogat în proteine și vitamine;

→ Insuficiența circulatorie și colapsul vascular, datoritǎ scǎderii volumului sanguin. Insuficiența cardiacǎ este un sindrom clinic care rezultǎ din imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primitǎ și de a menține astfel un debit sanguin corespunzǎtor nevoilor organismului, în condițiile unei umpleri venoase satisfǎcǎtoare. Aceastǎ definiție împletește mecanismele anterogracee cu cele retrograde. Astfel, scǎderea debitului cardiac, consecutiv scǎderii forței de contracție a miocardului, duce la lipsa oxigenului în țesuturi și organe, în special la nivelul rinichiului, glandelor suprarenale și hipofizei posterioare, determinând scǎderea filtrației glomerulare creșterea reabsorției tubulare, hipersecreția de aldosteron și ADH – fenomene care explicǎ retenția de apǎ și sare și apariția edemelor. Aceasta este mecanismul anterograd. Intervine și mecanismul retrograd, prin scǎderea forței de contracție a miocardului, inima fiind în imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primitǎ. Rezultǎ acumularea sângelui în spatele ventricolului cu stazǎ și hipertensiune pulmonarǎ, în cazul insuficienței ventricolului stâng și cu stazǎ, hipertensiune venoasǎ și infiltrare a țesuturilor cu apǎ și sare, insuficiența ventricolului drept.

→ Șocul hemoragic. Șocul este un sindrom clinic cu etiologie variatǎ, caracterizat printr-o insuficiențǎ circulatorie acutǎ, având ca expresie clinicǎ prǎbușirea TA. Șocul trebuie deosebit de colaps, primul fiind o manifestare hemodinamicǎ și metabolicǎ, o perturbare gravǎ și durabilǎ, iar ultimul o manifestare exclusiv hemodinamicǎ – scǎderea TA, de obicei tranzitorie. Cu alte cuvinte, colapsul este rǎspunsul hemodinamic al șocului. Unii autori înțeleg prin colaps, faza decompensatǎ a șocului. Șocul hipovolemic este o consecințǎ a pierderii de sânge, plasmǎ sau lichide din organism și apare în pancreatite, ocluzii, diaree gravǎ, oma diabeticǎ, insuficiența suprarenalǎ acutǎ, arsuri mari, deshidratǎri, hemoragii externe sau interne, procese anafilactice.

I – 7. EDUCAȚIE PENTRU SǍNǍTATE

Educația pentru sǎnǎtate are drept scop prevenirea, reducerea incidenței acestei complicații, scǎderea numǎrului de decese provocate de acesta.

Programul de prevenire a acestei complicații cuprinde trei etape:

Educația pentru sǎnǎtate primarǎ – constǎ în tratarea corectǎ a tuturor afecțiunilor care pot determina instalarea HDS (cirozǎ hepaticǎ, ulcer gastruodenal), deci respectarea tratamentului etiologic al acestor boli.

→ Profilaxia primarǎ, în cazul cirozei hepatice, constǎ în: suprimarea alcoolului, prevenirea hepatiei virale acute și tratarea corectǎ a hepatiei cronice, iar în cazul ulcerului gastroduodenal: mese la ore regulate bogate în principii alimentare cu alimente proaspete, absența stresului, alimentația sǎ aibǎ caracter moderat restrictiv (mese mici, dese, de cruțare digestivǎ, fǎrǎ condimente, alcool, cruditǎți);

→ Respectarea tratamentului medicamentos care are douǎ obiective: creșterea cantitǎții de mucus ca sǎ protejeze mucoasa gastricǎ și neutralitatea hiperaciditǎții;

→ Va fi invitat sǎ respecte odihna, sǎ evite stresul, sǎ respecte regimul dietetic prescris de medic, orarul meselor, alimentele sǎ fie consumate la temperaturǎ corespunzǎtoare, sǎ renunțe la alimentele care sunt contraindicate, mesele sǎ fie fracționate și cu cantitǎți mici de alimente, sǎ evite excitantele (cafea, alcool în cantitǎți mari, tutun, ceai chinezesc);

→ Va evita consumarea alimentelor neigienice, procesul de masticație sǎ se desfǎșoare fiziologic, sǎ nu foloseascǎ medicamente cu risc ulcerogen (acid acetilsalicilic, cortizon, anticoagulante, citostatice).

Educația pentru sǎnǎtate secundarǎ:

→ În cazul în care, spre exemplu, boala ulceroasǎ sau ciroza hepaticǎ s-au instalat, bolnavul va trebui obligatoriu internat în spital sub supravehere medicalǎ. El va trebui conștientizat ca prin modul sǎu de viațǎ și prin alimentație sǎ poatǎ prevenii complicația majorǎ a acestei afecțiuni;

→ Pentru a evita stresul și a îmbunǎtǎți starea bolnavului, trebuie ca acesta sǎ beneficieze de calm și îngrijiri corespunzǎtoare;

→ Regimul de repaus fizic și psihic va fi în jur de 12 h/zi. Se impune repausul post prandial. Dieta recomandatǎ bolnavului va fi individualizatǎ de boalǎ, se va avea în vedere protecția mecanicǎ, termicǎ și a mucoasei tubului digestiv. Se va ține cont de regularitatea meselor pentru a evita acidifierea gastricǎ în lipsa alimentelor. Alcoolul și tutunul vor fi contraindicate deoarece stimuleazǎ secreția gastricǎ acidǎ;

Va fi atențonat asupra unor medicamente cu risc ulcerogen: analgezice, antiinflamatorii, anticoagulante; va respecta cu strictețe tratamentul medical prescris de medic și se va prezenta la control periodic;

→ Profilaxia secundarǎ urmǎrește limitarea complicațiilor cirozei hepatice, a ulcerului gastroduodenal prin respectarea tratamentului adecvat al acestora.

Educația pentru sǎnǎtate terțiarǎ: vizeazǎ recuperarea bolnavilor:

→ Aceasta se va obține prin respectarea tratamentului medical specific bolii respective, a regimului dietetic, a regimului de viațǎ, ferit de factorii de stress;

→ Un rol important îl are susținerea psihicǎ a bolnavului pentru a diminua anxietatea, sfaturile și educația în vederea comportamentului și stilului de viațǎ dupǎ externare;

→ Va fi invitat sǎ recunoascǎ semnele complicațiilor pentru a se putea prezenta de urgențǎ la medic. Va fi conștientizat cǎ nerespectarea mǎsurilor de viațǎ și de terapie, atât în perioada de internare cât și dupǎ externare, vor determina apariția recidivelor și a complicațiilor;

→ Bolnavului I se pun la dispoziție broșuri, pliante privind evoluția, prognosticul, regimul alimentar și tratamentul HDS;

→ Tratamentul HDS este condiționat de un regim alimentar adecvat. Pe lângǎ respectarea tuturor regulilor de igienǎ a alimentației (mese regulate, mestecate suficient), o atenție deosebitǎ trebuie acordatǎ unui regim de cruțare digestivǎ Se cere evitarea excitantelor, condimentelor;

→ Importanța factorului psihic într-o asemenea suferințǎ obligǎ pe medic de a ține seama cǎ în tratamentul medicamentos pe care îl prescrie pe lângǎ alte medicamente trebuie sǎ recomande bolnavului și sedative ușoare pentru a diminua starea de anxietate, de neliniște a bolnavului;

→ Mǎsurile de profilaxie trebuie sǎ ținǎ seama de cauzele care duc la apariția HDS. „Este mai ușor sǎ previi boala decât sǎ o vindeci”.

→ Aplicând aceste mǎsuri, bolnavul trebuie sǎ ducǎ o viațǎ ordonatǎ, sǎ respecte regimul alimentar echilibrat prescris și sǎ evite traumele psihice.

I – 8. MǍSURI DE SECURITATE A MUNCII ÎN DOMENIUL SANITAR

Normele de securitate a muncii în domeniul sanitar sunt reglementǎri cu aplicabilitate naționalǎ și cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfǎșurarea diferitelor activitǎți în condiții de securitate.

La locurile de muncǎ în care se desfǎșoarǎ diverse activitǎți în domeniul sanitar vor fi repartizate numai persoane care au fost instruite din punct de vedere al securitǎții muncii.

Astfel, persoanele care lucreazǎ în domeniul sanitar vor fi informate cu privire la:

Riscurile la care sunt expuse privind contactarea unor boli;

Pǎrțile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate: butelii de O2, aparaturǎ electricǎ în cazul resuscitǎrii cardio-respiratorie etc.;

Dispozitivele de protecție existente în serviciul de radiologie (ecran de protecție, mǎnuși, șorțuri);

Mijloacele de protecție și autoprotecție pentru a evita contaminarea cu produse de excreție (urinǎ, materii fecale, sputǎ, lichid de ascitǎ etc.);

Modul de intervenție în caz de avarii sau accidente;

Semnificația marcaselor și inscripțiilor diverselor ambalaje (recipiente de sticlǎ, cutii, flacoane etc.);

Semnificația tǎblițelor de avertizare cu semnul de pericol biologic, de iradiere, etc.;

Purtarea echipamentului de protecție alcǎtuit din:

halat;

calotǎ;

papuci ce pot fi ușor decontaminați;

Se interzice efectuarea oricǎrei intervenții cu mâinile umede la echipamentele tehnice-electrice și se interzice descompletarea echipamentului electroizolant (podele, covoare, electroizolante etc.);

În secțiile de anestezie, terapie intensivǎ și bloc operator unde se lucreazǎ și cu gaze narcotice inflamabile, se interzice purtarea îmbrǎcǎmintei din fibre sintetice sau lânǎ;

Se interzice ca în timpul desfǎșurǎrii unor tehnici medicale sǎ se mǎnânce sau sǎ se atingǎ gura sau fața cu mâinile;

Se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destinate bolnavilor;

Depozitarea rezidurilor menajere se va face separat de cele rezultate din activitatea medicalǎ;

Se cere respectarea întocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea și aplicarea tratamentelor.

Vestiarele echipamentului individual de protecție vor fi separate de cele pentru îmbrǎcǎmintea personalǎ de exterior.

Echipamentul de protecție se utilizeazǎ numai în incinta spitalului, acesta va fi schimbat cu hainele personale la ieșirea din turǎ, dupǎ o spǎlare și aseptizare a mâinilor.

Cei șase pași ai spǎlǎrii mâinilor:

Mâinile – pe fețele palmare;

Mâinile – pe fețele dorsale;

Palmele – interdigital;

Degetele – cu palma opusǎ;

Policele – cu palma opusǎ;

Unghiile – prin rotații cu palma opusǎ.

Tehnica spǎlǎrii mâinilor ar trebui sǎ dureze 15-30 secunde. Pe mâinile unde aplicǎm 3-5 ml sǎpun sau un antiseptic care este special și se freacǎ mâinile 5 secunde pentru fiecare din cei șase pași arǎtați mai sus. Pot fi folosiți pe mâna curatǎ 3 ml alcool sau gel.

Când ar trebui spǎlate mâinile:

ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare;

înainte de contactul cu pacientul;

înainte de baie;

dupǎ contactul cu sângele sau cu produsele de excreție;

dupǎ îndepǎrtarea mǎnușilor;

înainte și dupǎ pǎrǎsirea saloanelor;

înainte de mânuirea hranei;

înainte de procedurile aseptice: îngrijirea unei rǎni, injecții, puncții etc.;

înainte de contactul cu orice pacient.

CAPITOLUL II

PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENȚILOR

CU „HDS”

PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 1 AL PACIENTULUI CU HDS

II.1. CULEGEREA DATELOR:

DATA INTERNǍRII: 20.09.2006

DATA EXTERNǍRII: 27.09.2006

II.1.1. Date privind identitatea pacientului:

Sursa de informare: foaia de observație și anamneza.

Date relativ stabile:

Nume: R.

Prenume: V.

Vârsta: 23 ani

Sex: M

Religie: ortodoxǎ

Condiții psiho-socio-culturale

Stare civilǎ: necǎsǎtorit

Naționalitate: românǎ

Ocupație: student.

Date variabile:

Domiciliul: urban – Ploiești.

Condiții de viațǎ și de muncǎ: Pacientul locuiește la bloc, apartament de 3 camere, împreunǎ cu pǎrinții.

Gusturi personale și obiceiuri: Bolnavul preferǎ mâncarea uscatǎ, sucuri acidulate și cafea/ness 1-2/zi, fumeazǎ 4-5 țigǎri/zi, nu consumǎ alcool decât ocazional și nu respectǎ cu regularitate orarul meselor. Bolnavul și-a administrat 1½/zi aspirinǎ câteva zile pentru dureri reumatice.

Mod de petrecere a timpului liber: Nu prea dispune de timp liber, dar când se dispune de timp liber preferǎ emisiunile TV, lectura și plimbǎrile în aer liber.

II.1.2. Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date fizice: date antopometrice:

– greutatea: 67 kg.

– înǎlțimea: 1,74 m

Date fixe:

– grupa sanguinǎ: 01

– Rh +

Limite senzoriale: acuitate tactilǎ, vizualǎ și auditivǎ în limite fiziologice:

alergii: nu prezintǎ

proteze: nu prezintǎ

somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente

mobilitate: în limite fiziologice

alimentație: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului

psihic emoțional și spiritual: psihic labil, este emotiv, este comunicativ, poate lua decizii singur.

Antecedente heredo colaterale:

mama: gastritǎ

tata: insuficiențǎ renalǎ

Antecedente personale:

patologice: → boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeolǎ, rubeolǎ

→ amigdalectomie

→ apendicectomie

II.1.3. Informații legate de boalǎ:

Motivele internǎrii:

scaun melenic

vǎrsǎturǎ în „zaț de cafea”

vertij

durere epigastricǎ cu iradiere în hipocondrul drept

Istoricul bolii: Bolnavul în vârstǎ de 23 ani afirmǎ cǎ aproximativ de 1-2 zile prezintǎ astenie fizicǎ și psihicǎ, transpirații, o datǎ pe zi scaun melenic și vǎrsǎturǎ în „zaț de cafea”. De menționat este faptul cǎ bolnavul și-a administrat aspirinǎ 1½ zi, timp de 3 zile pentru dureri reumatice.

Diagnostic medical la internare dupǎ examenul clinic: „Hemoragie digestivǎ superioarǎ, melenǎ, hematemezǎ”.

Examenul pe aparate:

examen clinic general: → tegumente și mucoase palide, transpirație

→ țesut celular subcutanat reprezentat normal

→ sistem osteo articular integru

→ facies crispat, cianoza buzelor

→ sistem ganglionar limfatic nepalpabil

aparat respirator: torace normal conformat, vibrații vocale transmise uniform, murmur vezicular prezent fiziologic, tipul costal superior, mișcǎri respiratorii simetrice, amplitudine micǎ, frecvența respirațiilor: 25 r/min, sonoritate pulmonarǎ normalǎ.

aparat cardio-vascular: zona precordialǎ de aspect normal, matitate cardiacǎ în limite normale, șoc apexian în spațiul v intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, fǎrǎ sufluri patologice supraadǎugate, puls filiform tahicardic cu frecvența 110 b/minut, hipotensiune arterialǎ 100/60 mm Hg.

aparat digestiv: limbǎ cu aspect normal, dentiție bunǎ, abdomen suplu, mobil cu mișcǎrile respiratorii dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat, bolnavul a prezentat un scaun melenic și hematemezǎ pe data de 20.09.2006 înainte de internare, apetit diminuat, senzație de greațǎ, splinǎ și ficat în limite fiziologice.

aparat urinar: – normal reprezentat

micțiuni fiziologice, spontane, nedureroase cu aspect normal;

rinichi nedureroși la palpare

puncte ureterale nedureroase.

Bolnavul este agitat și anxios la internare.

II.2 ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale:

II 1.2 Probleme de dependențǎ:

Probleme actuale:

→ alterarea circulației și respirației

→ eliminǎri inadecvate din punct de vedere calitativ

→ alterarea stǎrii de confort; alterarea toleranței la efort; alimentație inadecvatǎ prin deficit

→ insomnie, somn insuficient cantitativ și calitativ

→ cunoștințe insuficiente pentru pǎstrarea sǎnǎtǎții

Probleme potențiale:

→ risc de șoc hemoragic

→ risc de agravare a hemoragiei

→ anemie post hemoragicǎ

→ agravarea stǎrii generale a bolnavei

II 2.3 Stabilirea gradului de dependențǎ

Gradul III de dependențǎ temporarǎ – bolnav de dependențǎ majorǎ cu probleme legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanențǎ. Necesitǎ ajutor din partea unei persoane.

II 2.4 Diagnostic mursing:

1. Alterarea circulației din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-duodenale hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.

2. Eliminǎri inadecvate cauzate de alterarea mucoasei gastro-duodenale manifestate prin hematemezǎ, melenǎ.

3. Alterarea stǎrii de comfort determinatǎ de dureri epigastrice, hipotensiune arterialǎ, manifestatǎ prin anxietate, agitație, neliniște.

4. Imposibilitatea de a se alimenta și hidrata din cauza leziunii mucoasei gastro-duodenale, manifestatǎ prin senzație de greațǎ, vǎrsǎturi și durere.

5. Alterarea toleranței la efort determinatǎ de durere, manifestatǎ prin obosealǎ, slǎbiciune.

6. Somn insuficient cantitativ și calitativ determinat de durere, spitalizare, manifestat prin treziri repetate, obosealǎ.

7. Insuficiența cunoștințelor despre boalǎ prin lipsǎ de informație, manifestatǎ prin cerere de informație.

II 3.1 Planificarea îngrijirilor:

●Obiective specifice:

1. Bolnavul sǎ prezinte o bunǎ circulație și respirație eficientǎ în decurs de douǎ zile

2. Bolnavul sǎ fie echilibrat volemic și sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de trei zile

3. Bolnavul sǎ fie echilibrat din punct de vedere fizic și psihic

4. Bolnavul sǎ se alimenteze și hidrateze conform nevoilor organismului și afecțiunii pe care o prezintǎ

5. Bolnavul sǎ prezinte un somn liniștit, odihnitor conform nevoilor organismului și un tonus psihic echilibrat

6. Bolnavul sa acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoștințe în legǎturǎ cu afecțiunea pe care o prezintǎ (evoluție, prognostic, tratament, regim alimentar) pânǎ la externare.

II 3.2 Intervenții zilnice:

urmǎrirea funcțiilor vitale și vegetative și notarea lor în foaia de observație (P, TA, T0, R)

supravegherea alimentației bolnavului conform toleranței și nevoilor organismului

urmǎrirea tranzitului intestinal, cantitatea, culoarea scaunului și a urinei și notarea lor în foaia de observație

asigurarea ubui climat pentru a prezenta un somn liniștit

mobilizarea activǎ a pacientului cu supravegherea tegumentelor, pulsului și tensiunii arteriale

învǎțarea pacientului cum sǎ se alimenteze și regimul de viațǎ dupǎ externare

aplicarea mǎsurilor de hemostazǎ: punga cu gheațǎ în regiunea epigastricǎ.

3.4. Aplicarea planului de îngrijiri

3.5. Examene paraclinice ale pacientului

3.6. Tabel cu administrarea medicamentelor

II 5. EXTERNAREA PACIENTULUI

DATA EXTERNǍRII: 27.IX.2006

STAREA LA EXTERNARE: amelioratǎ, nu mai prezintǎ hematemezǎ, nici melenǎ, bolnavul fiind echilibrat din punct de vedere hemodinamic.

BILANȚUL AUTONOMIEI

Bolnavul respirǎ normal, respirația este liberǎ pe nas, liniștitǎ, fǎrǎ efort, mișcǎrile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvența respiratorie normalǎ 16r/min, anaplitudinea normalǎ succesiunea inspirațiilor și a expirațiilor se face la intervale egale de timp, tip costal inferior, torace normal comformat.

Pulsațiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvența 72 bǎtǎi/min., amplitudine normalǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=120/60 mm HG

Tegumente și mucoase normal colorate.

Facies destins, normal colorat.

Bolnavul se alimenteazǎ și se hidrateazǎ singur conform nevoilor organismului și regimului impus de boalǎ.

Se mobilizeazǎ activ.

RECOMANDǍRI LA EXTERNARE

Pentru ca bolnavul sǎ se reintegreze socio-profesional, trebuie pregǎtit cu ideea cǎ revenirea la activitatea anterioarǎ bolii nu este periculoasǎ și cǎ dupǎ unele dificultǎți inițiale de readaptare randamentul sǎu va fi corespunzǎtor.

Bolnavul trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele obiective:

sǎ trateze corect toate afecțiunile care pot determina HDS;

sǎ se prezinte la control periodic la policlinica teritorialǎ;

sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5/6 pe zi în cantitǎți mici);

sǎ evite mesele abundente, alimente interzise și condimentate;

sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul acetilsalicilic);

sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;

mesele sǎ fie luate în liniște, fǎrǎ grabǎ și mestecate bine;

sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);

îngrijirea impecabilǎ a danturii;

evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii și a plânsului la masǎ;

sǎ respecte regimul de muncǎ și de viațǎ dupǎ externare;

evitarea eforturilor fizice și intelectuale intense;

sǎ respecte orele de somn, care trebuie sǎ fie liniștit, odihnitor, eficient, conform nevoilor organismului neindus medicamentos;

sǎ evite suprasolicitarea, stǎrile emoționale;

sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de spectacole cât mai distractive, lecturi ușoare, plǎcute, meloterapie etc.;

Bolnavul a înțeles recomandǎrile prescrise și este decis sǎ le respecte.

PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 2 AL PACIENTULUI CU HDS

CULEGEREA DATELOR:

Date privind identitatea pacientului:

Date relativ stabile:

Nume: D.V

Vârsta: 60 ani

Sex: F

Religie: ortodoxǎ

Stare civilǎ: cǎsǎtoritǎ

Ocupație: pensionarǎ

Domiciliul: urban: Ploiești

Date variabile:

Condiții de viațǎ și de muncǎ:

Pacienta locuiește în mediul erban, la casǎ cu patru camere, singurǎ.

Gusturi personale și obiceiuri:

Bolnava preferǎ fructele proaspete, produsele de patiserie și cofetǎrie, citricele, lactatele, brânzeturile. Bolnava fumeazǎ, consumǎ alcool în cantitǎți mici, dar consumǎ cafea zilnic dimineața și la prânz. Preferǎ sǎ consume alimentele proaspete la temperaturǎ corespunzǎtoare.

Mod de petrecere a timpului liber:

Vizioneazǎ emisiuni la TV, preferǎ lecturile în aer liber.

Date privind starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date fizice: date antopometice:

greutatea: 61 kg

Înǎlțimea: 1.66 m

Fixe:

– grupa sanguinǎ: 01

Rh (+)

Limite senzoriale: acuitate tactilǎ, vizualǎ și auditivǎ șn limite fizilogice:

– alergii: nu prezintǎ

proteze: nu prezintǎ

– somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente

– mobilitate: în limite fiziologice

– eliminǎri: fiziologice, diaforezǎ în limite normale, scaun melenic, vǎrsǎturi în „zaț de cafea”.

– alimentație: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului

– psihic emoțional și spiritual: psihic labil, este emotivǎ, este comunicativǎ, poate lua decizii singurǎ

c) Antecedente herdo-colaterale:

– mama: ulcer gastric

-tata: ulcer duodenal

d) Antecedente personale:

1. patologice:

– boli cronice: colecistitǎ cronicǎ

– intervenții chirurgicale:

→ histerectomie subtotalǎ efectuatǎ pentru extirpare utr fibromatos în 1994

→ sarcinǎ extrauterinǎ operatǎ în 1972

→ în 1996 a fost operatǎ pentru chist ovarian stâng

– neagǎ luesul și TBC

– ulcer gastro-duodenal 1996

– boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeola.

2. fiziologice:

– menarha la 14 ani, ciclul menstrual regulat, disnenoree ușoarǎ, flux moderat

– douǎ nașteri ; un avort

– climax la vârsta de 49 ani, aceastǎ stare fiziologicǎ a fost însoțitǎ de tulburǎri neurovegetative (bufeuri): hiperemie cutanatǎ, transpirații reci, insomnie, anxietate și agitație care au durat trei ani.

Informații legate de boalǎ:

Motivele internǎrii:

– scaune melenice

– vertij, lipotimie

– astenie fizicǎ, cefalee

– hemetemezǎ

– epigastralgii

b) Istoricul bolii:

Bolnava este cunoscut} cu ulcer duodenal cronic depistat radiologic din 1996.

În urmǎ cu trei luni bolnava a mai fosy spitalizatǎ în serviciul de chirurgie pentru melenǎ.

Datoritǎ ignorǎrii bolii, a tratamentului medicamentos prescris și a regimului alimentar, bolnava se interneazǎ de urgențǎ pe data de 21.10.2006 în serviciul chirurgical din cauza scaunelor melenice însoțite de vertij, hematemezǎ cu epigastralgie, lipotimie, astenie fizicǎ și cefalee.

Datoritǎ stresului provocat de activitǎțile zilnice și a profilului psihologic „vulcanic” pacienta suferǎ de ulcer gastro duodenal din anul 1996 când a fost diagnosticatǎ radiologic.

Pacienta a mai fost internatǎ în serviciul de interne cu același diagnostic în 2001.

În urmǎ cu trei luni, bolnava a fost internatǎ în serviciul de chirurgie pentru melenǎ. Pacienta nu a urmat tratamentul prescris omez 20 mg și Debridat cp 100 mg.

Pacienta obișnuia sǎ ia medicamente iritante pentru mucoasa gastricǎ (acid acetisalicilic).

Datoritǎ stresului, bolnava consumǎ foarte repede alimentele, fǎrǎ ca procesul de masticație sǎ se desfǎșoare în mod fiziologic.

Examenul pe aparate:

– examen clinic general:- tegumente și mucoase palide

– țesut adipos normal reprezentat

– facies crispat, cianoza buzelor

– sistem osteo-articular integru

– sistem ganglionar limfatic nepalpabil

– aparat respirator: – torace normal comformat, vibrații vocale transmise uniform, murmur vezicular prezent fiziologic, tipul costal superior, mișcǎri respiratorii simetrice, amplitudine micǎ, frecvența respirațiilor: 25/min, sonoritate pulmonarǎ normalǎ

– aparat cardio-vascular: – zona precordialǎ de aspect normal, natitate cardiacǎ în limite normale, șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, fǎrǎ sufluri patologice supraadǎugate, puls filiform tahicerdic cu fregvența de 130/minut, hipotensiune arterialǎ Ia=85/50 mm Hg

– aparat digestiv: – limbǎ cu aspect normal, dentiție bunǎ, abdomen suplu mobil cu mișcǎrile respiratorii, dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat. Bolnava a prezentat un scaun melenic și hematemezǎ pe data de 21.10.2006 înainte de internare. Apetit diminuat, senzație de greațǎ, splinǎ și ficat în limite fiziologice, ficat cu marginea inferioarǎ la doi cm sub rebordul costal.

– aparat unitar: – normal reprezentat

– micțiuni fiziologice, spontane, nedureroase, de aspect normal

– rinichi nedureroși la palpare

– puncte ureterale nedureroase

– Sistem endocrin: normal clinic

– Sistem nervos: Bolnava este conștientǎ, este orientatǎ temporo-spațial

– Reflexe ostea-tendinoase și cutanate-prezente

– Bolnava este agitatǎ și anxioasǎ la intrare

Diagnostic medical = pe baza datelor chimice și parochimice:

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

„ Ulcer duodenal cronic hemoragic”

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

„Hemoragie digestivǎ superioarǎ”

Probleme de dependențǎ:

Probleme actuale:

→ alterarea circulației :i respirației

→ eliminǎri inadecvate din punct de vedere calitativ

→ Posturț neadecvatǎ. Imobilitate

→ Dificultate de a se alimenta și hidrata

→ Insomnie, somn agitat, insuficient din punct de vedere cantitativ și calitativ

→ Deshidratarea

→ Hipertermia

→ Cunoștințe insuficiente pentru pǎstrarea sǎnǎtǎții

Probleme potențiale:

→ agravarea hemoragiei

→ perforarea ulcerului duodenal hemoragic

→ risc de șoc hemoragic hiperolemic

→ anemie posthemoragicǎ

→ colapsul vascular

→ agravarea stǎrii generale a bolnavei

Stabilirea gradului de dependențǎ = Total puncte: 30 puncte

Gradul III de dependențǎ temporarǎ – bolnavǎ de dependențǎ majorǎ, cu probleme legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanențǎ. Necesitǎ ajutor din partea unei persoane.

Diagnostic mursing:

Alterarea circulației din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-duodenale hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.

Eliminǎri inadecvate cauzate de alterarea mucoasei gastro-duodenale manifestate prin hematemezǎ, melenǎ.

Posturǎ neadecvatǎ cauzatǎ de durere epigastricǎ, hipotensiune arterialǎ, manifestatǎ prin obosealǎ, slǎbiciune.

Imposibilitatea de a se alimenta și hidrata din cauza leziunii mucoasei gastro-duodenale, manifestatǎ prin senzație de greațǎ, vǎrsǎturi și durere.

Somn insuficient cantitativ și calitativ determinat de durere, spitalizarea, manifestat prin treziri repetate, obosealǎ, cefalee.

Deshidratare din cauza eliminǎrilor inadecvate ca: hematemezǎ, melenǎ, disforezǎ manifestatǎ prin sete abundentǎ, tegumente uscate și palide, buze cianotice, transpirații reci.

Hipertermie din cauza procesului inflamator și hemoragic de la nivelul mucoasei duodenale, manifestatǎ prin tegumente calde și intens palide, T0=37.60C

Insuficiența cunoștințelor despre boalǎ prin lipsǎ de informație, manifestatǎ prin cerere de informație.

Planificarea îngrijirilor

Obiective specifice:

Bolnava sǎ prezinte o bunǎ circulațe și respirațe eficientǎ în decurs de 2 zile.

Bolnava sǎ fie echilibratǎ volemic și sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de 3 zile.

Bolnava sǎ aibǎ capacitatea de a se mobiliza și de a-și pǎstra postura în limitele impuse de boalǎ și de starea generalǎ.

Bolnava sǎ se alimenteze și hidrateze conform nevoilor organismului și afecțiunii pe care o prezintǎ.

Bolnava sǎ prezinte un somn liniștit, odihnitor, conform nevoilor organismului și un tonus psihic echilibrat.

Bolnava sǎ fie echilibratǎ hidroelectrolitic și volemic în decurs de 3 zile.

Bolnava sǎ-și meținǎ temperatura corpului în limite fiziologice în decurs de 2 zile.

Bolnava sǎ acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoștințe în legǎturǎ cu afecțiunea pe care o prezintǎ, evoluție, prognostic, tratament, regim alimentar.

Intervenții zilnice:

am observat starea generalǎ a bolnavei (conștiența, psihicul, faciesul, colorația fonerelor, a buzelor, tegumentelor și mucoaselor, eliminǎrile).

am mǎsurat funcțiile vitale și vegetative și le-am notat în foaia de observație (de temperaturǎ): (P, R, TA, T°, D).

am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice.

supravegherea alimentației bolnavie conform toleranței și nevoilor organismului.

urmǎrirea tranzitului intestinal, cantitatea, culoarea scaunului și a urinei și notarea lor în foaia de observație.

asigurarea unui climat optim în salon pentru a prezenta un somn liniștit și odihnitor, cu o temperaturǎ corespunzǎtoare de 18-20°C.

urmǎrirea perioadei de odihnǎ și relaxare, dacǎ a fost conform nevoilor organismului.

urmǎrirea tonusului psihic al bolnavei.

aplicarea mǎsurilor de hemostazǎ: punga cu ghețǎ în regiunea epigastricǎ.

la indicația medicului am administrat tratamentul prescris.

Aplicarea planului de îngrijiri

Examene paraclinice ale pacientului

Tabel cu administrarea medicamentelor

EXTERNAREA PACIENTULUI

DATA EXTERNǍRII: 26.IX.2006

STAREA LA EXTERNARE: amelioratǎ, nu mai prezintǎ hematemezǎ, nici melenǎ, bolnava fiind echilibratǎ din punct de vedere hemodinamic.

BILANȚUL AUTONOMIEI

Bolnava respirǎ normal, respirația este liberǎ pe nas, liniștitǎ, fǎrǎ efort, mișcǎrile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvența respiratorie normalǎ 16 r/min, amplitudinea normalǎ succesiunea inspirațiilor și a expirațiilor se face la intervale egale de timp, tip costal inferior, torace normal conformat.

Pulsațiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvența 72 bǎtǎi/min., amplitudine normalǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=120/80 mm HG

Tegumente și mucoase normal colorate.

Facies destins, normal colorat.

Bolnava se alimenteazǎ și se hidrateazǎ singurǎ conform nevoilor organismului și regimului impus de boalǎ.

Se mobilizeazǎ activ.

RECOMANDǍRI LA EXTERNARE: – Plan de recuperare:

Pentru ca bolnava sǎ se reintegreze socio-profesional, trebuie pregǎtitǎ cu ideea cǎ revenirea la activitatea anterioarǎ bolii nu este periculoasǎ și cǎ dupǎ unele dificultǎți inițiale de readaptare randamentul sǎu va fi corespunzǎtor.

Bolnava trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele obiective:

sǎ trateze corect toate afecțiunile care pot determina HDS;

sǎ se prezinte la controlul periodic la policlinica teritorialǎ;

sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5-6/zi și în cantitǎți mici);

sǎ evite mesele abundente, alimente interzise și condimentate;

sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul acetilsalicilic);

sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;

mesele sǎ fie luate în liniște, fǎrǎ grabǎ și mestecate bine;

sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);

îngrijirea impecabilǎ a danturii;

evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii și a plânsului la masǎ;

sǎ respecte regimul de muncǎ și de viațǎ dupǎ externare;

evitarea eforturilor fizice și intelectuale intense;

sǎ respecte orele de somn, care trebuie sǎ fie liniștit, odihnitor, eficient, conform nevoilor organismului neindus medicamentos;

sǎ evite suprasolicitarea, stǎrile emoționale;

sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de spectacole cât mai distractive, lecturi ușoare, plǎcute, meloterapie etc.;

Bolnava a înțeles recomandǎrile prescrise și este decis sǎ le respecte.

PLAN DE ÎNGRIJIRE NR. 2 AL PACIENTULUI CU HDS

CULEGEREA DE INFORMAȚII:

Sursa de informare: foaia de observație și anamneza

Date de identitate:

Numele și prenumele: A.M.

Vârsta: 36 ani

Sex: F

Religie: ortodoxǎ

Condiții psiho-socio-culturale

Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ

Ocupația: contabilǎ

Domiciliul: urban – Ploiești

Condiții de viațǎ și de muncǎ:

Pacienta locuiește în mediul urban la bloc

Lucreazǎ în schimburi își este solicitatǎ și acasǎ luându-și de lucru suplimentar.

Relațiile cu familia, cu colectivul:

– bune: bolnava este susținutǎ psihic și moral de soț și de cei doi copii, este vizitatǎ zilnic de ei.

Gesturi personale:

Bolnava preferǎ fructele proaspete, citricele, supele, produsele de patiserie și cofetǎrie, nu fumeazǎ, consumǎ alcool în cantitǎți mici, consumǎ cafea zilnic înainte de micul dejun.

Preferǎ sǎ consume alimentele preparate la temperaturǎ corespunzǎtoare. Datoritǎ ocupației pe care o are, pacienta nu respectǎ cu regularitate orarul meselor.

Din 2003 când ulcerul a fost depistat, bolnava nu s-a mai prezentat la medic pentru tratament și regim, nici nu a fost internatǎ în spital.

Pacienta obișnuia sǎ ia medicamente iritante pentru mucoasa gastricǎ (acid acetisalinic), dar nu zilnic, le lua înainte de masǎ.

Datoritǎ stresului, bolnava consumǎ foarte repede alimentele, fǎrǎ ca procesul de masticație sǎ se desfǎșoare în mod fiziologic. Pacienta a urmat tratament în 2003, atunci când ulcerul duodenal a fost depistat cu: Ramitidinǎ, Metocopramid, medicamente pe care le lua numai în perioadele de crizǎ.

Mod de petrecere a timpului liber:

Vizioneazǎ emisiuni la TV, preferǎ lecturile în aer liber.

Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date antopometrice:

– greutatea 54 kg

– înǎlțimea 1.70 m

– grupa sanguinǎ și Rh BIII (+)

– limite sezoniale: acuitate tactilǎ, vizualǎ și auditivǎ în limite fiziologice

– Nu prezintǎ proteze

– Nu prezintǎ alergii

– Somn: ore insuficiente de somn, treziri frecvente

– Mobilitate: în limite fiziologice

– Eliminǎri: fiziologice

– Alimentație: echilibratǎ în conformitate cu nevoile organismului

– Psihic emoțional și spiritual: este comunicativǎ, poate lua decizii singurǎ.

Antecedente heredo-colaterall:

Mama: ulcer gastro-duodenal

Antecedente personale:

a) Patologice:

– intervenții chirurgicele: apendicectomie 1986

– boli cronice: ulcer duodenal cronic 2006

– neagǎ luesul și T.B.C-ul

– boli infecto-contagioase ale copilǎriei: rujeolǎ

b) Fiziologice:

– menarha: la 14 ani, ciclul menstrual regulat, nedureros, flux moderat

– nașteri = 2; avorturi = 1.

INFORMAȚII LEGATE DE BOALǍ:

MOTIVELE INTERNǍRII:

– scaune melenice

– vertij, lipotemie

– astenie fizicǎ

Istoricul bolii:

Bolnava este cunoscutǎ cu ulcer duodenal cronic depistat radiologic din 2003.

Datoritǎ ignorǎrii bolii, a tratamentului și neprezentǎrii la medic pentru tratament, bolnava este internatǎ în spital pe data de 19.09.2006 în serviciul chirurgie datoritǎ scaunelor melenice, însoțite de vertij, lipotimie și astenie fizicǎ.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

– Tegumente și mucoase palide

– Țesut adipos normal reprezentat

– facies crispat, cianoza buzelor

– sistem osteo-articular integru

– sistem ganglionar limfatic integru

Aparat respirator:

Toracele normal conformat, vibrații vocale transmise uniform, murmur vezicular prezent fiziologic, tipul costal superior, mișcǎri respiratorii simetrice, amplitudine micǎ, fregvența respirațiilor: 19/minut, sonoritate pulmonarǎ normalǎ.

Aparat cardio-vascular:

Zona precordialǎ de aspect normal, natitate cardiacǎ în limite normale, șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclavicularǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, puls filiform tahicardic cu frecvența de 88 b/min; hipotensiune arterialǎ: TA = 100/60 mmHg.

Aparat digestiv:

Limbǎ cu aspect normal, dentiție bunǎ, abdomen suplu, mobil cu mișcǎrile respiratorii, dureros în epigastru, tranzit intestinal modificat, bolnava a prezentat 2 scaune melenice, apetit diminuat, senzație de greațǎ, splinǎ și ficat în limite fiziologice, ficat cu marginea inferioarǎ la 2 cm sub rebordul costal.

Aparat unitar:

– Normal reprezentat

– Micțiuni fiziologice, spontane, nedureroase, de aspect normal

-Rinichii nu se palpeazǎ

Sistem endocrin:

– normal clinic

Sistem nervos:

– bolnava este conștientǎ, este orientatǎ temporospațial

Reflexe osteotendinoase și cutanate: prezente

Bolnava este agitatǎ și anxioasǎ la internare.

Diagnostic medical:

– „ Ulcer duodenal cronic hemoragic”

– „ Hemoragie digestivǎ superioarǎ”.

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

PREOPERATOR

Probleme de dependențǎ:

a) Probleme actuale:

– dispneea

– alimentație neadecvatǎ prin deficit

– deshidratarea

– eliminǎri modificate

– posturǎ neadecvatǎ. Imobilitate

– insomnie

– neîndemânarea de a se îmbrǎca și dezbrǎca

– hipertermia

– alterarea integritǎții tegumentelor și mucoaselor

– anxietatea

– durerea

– dificultate de a-și asuma rolurile sociale

– dificultate de a se recreea

– lipsa de informații

b) Probleme potențiale:

– agravarea hemoragiei

– perforarea ulcerului duodenal hemoragic

– accentuarea durerii

– agravarea stǎrii generale a bolnavei

– șocul hemoragic hiporolemic

– colopsul vascular

– anemia posthemoragicǎ

– insuficiența circulatorie

Stabilirea gradului de dependențǎ:

Total puncte =31.

Gradul III de dependențǎ temporarǎ – bolnavǎ de dependențǎ majorǎ, cu probleme legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanențǎ. Necesitǎ ajutor din partea unei persoane.

Diagnostic mursing:

Alterarea respirației și a circulației din cauza leziunii de la nivelul mucoasei gastro-duodenale hemoragice, manifestatǎ prin tahicardie, puls filiform, hipotensiune arterialǎ.

Eliminǎri inadecvate manifestate prin prezența scaunelor melenice, din cauza procesului inflamator și hemoragic de la nivelul mucoasei duodenale.

Imposibilitatea de a se alimenta și hidrata manifestatǎ prin senzație de greațǎ, scaune melenice, din cauza procesului inflamator și hemoragic de la nivelul mucoasei duodenului.

Anxietate manifestatǎ prin iritabilitate, neliniște datoritǎ durerii, insomniei, îngrijorǎri fațǎ de nereușita intervenției chirurgicale.

Discomfort abdominal manifestat prin dureri în regiunea epigastricǎ din cauza procesului inflamator și hemoragic de la nivelul mucoasei duodenale.

Posturǎ neadecvatǎ cauzatǎ de durere epigastricǎ, hipotensiune arterialǎ, manifestatǎ prin obosealǎ, slǎbiciune.

Insuficiența cunoștințelor despre boalǎ din cauza lipsei de informație, manifestatǎ prin cerere de informație.

Planificarea îngrijirilor

Obiective specifice:

1. Bolnava sǎ prezinte o bunǎ circulație și respirațe eficientǎ în decurs de 2 zile.

Bolnava sǎ prezinte eliminǎri fiziologice în decurs de 3 zile.

Bolnava sǎ se alimenteze și hidrateze conform nevoilor organismului și afecțiunii respective.

Bolnava sǎ prezinte un somn liniștit, odihnitor, conform nevoilor organismului și un tonus psihic echilibrat.

Bolnava sǎ nu mai prezinte durere în regiunea epigastricǎ în decurs de 3 zile.

Bolnava sǎ aibǎ capacitatea de a se mobiliza și de a-și pǎstra postura în limitele impuse de boalǎ și de starea generalǎ.

Bolnava sǎ acumuleze un bagaj corespunzǎtor de cunoștințe în legǎturǎ cu afecțiunea pe care o prezintǎ, evoluție, prognostic, tratament, regim alimentar.

Aplicarea planului de îngrijiri

Intervenții zilnice

Am observat starea generalǎ a bolnavei (conștiența, psihicul, faciesul, colorația fanerelor, a buzelor, tegumentelor și mucoaselor, eliminǎrile).

Am mǎsurat funcțiile vitale și vegetative și le-am notat în foaia de oservație (de temperaturǎ ), P, R, T, TA, D.

Am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice.

Am observat și supravegheat alimentarea și hidratarea bolnavei care va fi în conformitate cu nevoile organismului.

Am urmǎrit dacǎ apetitul este pǎstrat.

Am observat și votat în foaia de observație, cantitatea, frecvența, aspectul scaunului și urinei.

Am observat diaforeza, tranzitul intestinal.

Am administrat tratamentul.

Am asigurat bolnavei confortul și am efectuat îngrijirile igienice.

Am asigurat bolnavei o poziție comodǎ pe pat, a unui pat confortabil cu dotǎrile corespunzǎtoare.

Am asigurat bolnavei un climat optim de liniște și relaxare în salon cu o temperaturǎ corespunzǎtoare 18-200C.

Am urmǎrit dacǎ perioada de odihnǎ și relaxare a fost conform nevoilor organismului.

Am urmǎrit tonusul psihic al bolnavei.

Intervenția chirurgicalǎ

Vagotomie troncularǎ bilateralǎ „în situ”.

Hemigesteroctomie cu anastomazǎ gastroduodenalǎ (Rezecție gastricǎ)

Drenaj subhepatic cu un tub de cauciuc.

Anestezie generalǎ cu intubație orotrahealǎ – I.O.T.

Bolnava este transportatǎ la salon cu cǎruciorul rulant cu perfuzie, sondǎ vezicalǎ, tub de dren.

PLAN DE ÎNGRIJIRE POSTOPERATOR

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

POSTOPERATOR

Probleme de dependențǎ:

Probleme actuale:

Dificultate în a se alimenta și hidrata.

Posturǎ inadecvatǎ. Imobilitate.

Insomnie.

Hipertermia.

Neîndemânarea în a se îmbrǎca și dezbrǎca.

Alterarea integritǎții tegumentelor și mucoaselor.

Anxietatea.

Dificultatea de a-și asuma rolurile sociale.

Dificultate de a se recreea.

Lipsa de informație.

Probleme potențiale:

Apariția escarelor de decubit.

Apariția trombozelor: tromboflebita.

Atrofia muscularǎ și scǎderea tonusului organismului.

Stomatita.

Încetinirea tranzitului intestinal.

Infecția plǎgii chirurgicale.

Eruscerația postoperatorie.

Accentuarea durerii.

Stabilirea gradului de dependențǎ: Total = 30 puncte

Gradul III de dependențǎ temporarǎ – Pacientǎ cu dependențǎ majorǎ cu probleme legate de mai multe surse de dificultate. Va fi acordat ajutor în permanențǎ. Necesitǎ ajutor din partea unei persoane.

Diagnostic de nursing:

Alterarea integritǎții țesutului din cauza intervenției chirurgicale (manifestatǎ prin plaga operatǎ la nivelul regiunii epigastrice).

Durerea din cauza intervenției chirurgicale, manifestatǎ prin neliniște, anxietate, cefalee, insomnie, îngrijorǎri fațǎ de evoluția postoperatorie.

Incapacitatea de a se alimenta din cauza intervenției chirurgicale, manifestatǎ prin restricție alimentarǎ.

Hipertermia datǎ de procesul inflamator, manifestatǎ prin creșterea temperaturii corporale 37,5°C (subfebrilitate), tegumente palide și transpirații.

Absența tranzitului intestinal din cauza anesteziei, a parezei intestinale (ileus post anestezie), absența scaunului, dureri.

Dificultate de a se mobiliza și a menține o bunǎ posturǎ din cauza intervenției chirurgicale, manifestatǎ prin amețeli, vertij, cefalee.

Insuficiența cunoștințelor legate de boalǎ din cauza lipsei de informație, manifestatǎ prin cerere de informație.

Planificarea îngrijirilor

Postoperator

Obiective specifice:

Revenirea treptatǎ în funcție de evoluția postoperatorie a conștienței, sensibilitǎții și a reflexelor.

1’. Plaga operatorie sǎ evolueze spre vindecare și cicatrizare fǎrǎ complicații, iar bolnava sǎ aibe o evoluție postoperatorie favorabilǎ.

Diminuarea pânǎ la dispariție a durerii. Bolnava sǎ prezinte un somn liniștit, odihnitor, eficient, conform nevoilor organismului și un tonus psihic echilibrat.

Revenirea treptatǎ în funcție de evoluția postoperatorie la o alimentare și hidratare corespunzǎtoare nevoilor organismului.

Bolnava sǎ-și menținǎ temperatura corpului în limite fiziologice.

Bolnava sǎ prezinte eliminǎri fiziologice și reluarea tranzitului intestinal 4 zile.

Bolnava sǎ se poatǎ mobiliza și sǎ-și acorde singurǎ îngrijirile igienice singurǎ, în limitele impuse de starea generalǎ și de evoluția postoperatorie.

Bolnava sǎ posede un bagaj corespunzǎtor de cunoștințe în legǎturǎ cu afecțiunea sa (evoluție, prognostic, tratament, regim alimentar și regim de viațǎ dupǎ externare).

Intervenții:

supravegherea zilnicǎ a evoluției plǎgii operatorii și a drenajului

controlul plǎgii operatorii, schimbarea pansamentului

observarea stǎrii generale a bolnavei (faciesul, colorația tegumentelor, a mucoaselor și a eliminǎrilor)

urmǎrirea funcțiilor vitale și vegetative și notarea lor în F.O.

am ajutat bolnava în efectuarea îngrijirilor igienice

am observat și supravegheat alimentarea și hidratarea bolnavei care a fost conform nevoilor organismului

observarea diaforezei și a tranzitului intestinal și notarea lor în F.O.

am asigurat bolnavei o poziție comodǎ în pat, cu un pat confortabil și cu dotǎri corespunzǎtoare

am asigurat bolnavei un climat optim de liniște și relaxare în salon

Aplicarea planului de îngrijiri

Postoperator 22.IX.2006 – 02.IX.2006

EXTERNAREA

DATA EXTERNǍRII: 02.X.2006

STAREA LA EXTERNARE: vindecatǎ chirurgical

Bolnava în vârstǎ de 36 ani se interneazǎ în serviciul de chirurgie pentru scaune melenice, vertij, lipotimie, astenie fizicǎ, stare generalǎ alteratǎ.

La analizele de laborator s-au obținut urmǎtoarele rezultate patologice:

Hb=6,72 g%

Ht=23%

VSH=15 mm/1 h

T=600.000 mm3

L=8000/mm3

Uree sangvinǎ=0,50 g‰

Urmeazǎ tratament cu hemostatice: Vitamina K1, Adrenostazin, Ca gluconic, cu antialgice: Algocalmin și hipnotice: Diazepam.

Datoritǎ stǎrii generale alterate și reluarea hemoragiei se decide intervenția chirurgicalǎ pe data de 22.IX.2006, ora 9:00.

Evoluția postoperatorie este bunǎ, fǎrǎ complicații, se externeazǎ vindecatǎ chirurgical.

DIAGNOSTIC MEDICAL LA EXTERNARE

„Ulcer duodenal cronic hemoragic”

BILANȚUL AUTONOMIEI

Bolnava respirǎ normal, respirația este liberǎ pe nas, liniștitǎ, fǎrǎ efort, mișcǎrile cutiei toracice sunt simetrice, ritmice, libere, frecvența respirațiilor este normalǎ 17 r/min, succesiunea inspirațiilor și a expirațiilor se fac la intervale egale de timp, amplitudinea respirațiilor este normalǎ, tipul costal superior, torace normal conformat.

Pulsațiile sunt uniforme, ritmice, cu frecvența 72 bǎtǎi/min., amplitudinea normalǎ, zgomote cardiace ritmice, bine bǎtute, regulate TA=130/60 mm Hg.

Tegumente și mucoase normal colorate.

Facies destins.

Bolnava se alimenteazǎ și se hidrateazǎ singurǎ conform nevoilor organismului și regimului impus de boalǎ.

Se mobilizeazǎ activ.

PLAN DE RECUPERARE:

Pentru ca bolnava sǎ se reintegreze socio-profesional trebuie sǎ aibǎ în vedere urmǎtoarele obiective:

sǎ trateze corect toate afecțiunile care pot determina HDS;

sǎ respecte regimul igieno-dietetic (mese la ore fixe, regulate 5-6/zi în cantitǎți mici și în prize dese);

sǎ se prezinte la controlul periodic la policlinica teritorialǎ;

sǎ evite mesele abundente, alimente interzise și condimentate;

sǎ evite medicamentele nocive pentru mucoasa gastricǎ (corticoizi, acidul acetilsalicilic, etc.);

sǎ respecte repaosul postprondial 30-60 min;

mesele sǎ fie luate în liniște, fǎrǎ grabǎ și mestecate bine;

sǎ evite consumul de excitante (alcool, cafea);

îngrijirea impecabilǎ a danturii;

evitarea stresului, a tensiunii nervoase, a oboselii și a plânsului la masǎ;

evitarea eforturilor fizice și intelectuale intense;

sǎ respecte regimul de muncǎ și de viațǎ dupǎ externare (ordonat, ferit de factori de stres);

sǎ respecte cele 8 ore de somn, somnul sǎ fie liniștit, odihnitor, eficient, conform nevoilor organismului neindus medicamentos;

sǎ evite suprasolicitǎrile, stǎrile emoționale;

sǎ foloseascǎ timpul liber cât mai avantajos: plimbǎri scurte în aer liber, vizionarea de spectacole cât mai distractive, lecturi ușoare plǎcute, meloterapie etc.;

Bolnava a înțeles recomandǎrile prescrise și este decis sǎ le respecte.

Tabel cu Examene paraclinice pacient A.M.

Tabel cu administrarea medicamentelor pacient A.M.