Anatomia și fiziologia aparatului afectat [609575]

9 Capitolul I

Anatomia și fiziologia aparatului afectat

„Medicii fără anatomie sunt precum cârtițele – sapă în întuneric și lasă
în urmă numai muș uroaie”
Tilde -man

Ramură a biologiei, știință fundamentală a învățămâ ntului medical, anatomia este cea
care studiază organismul în ontogeneză, în strânsă legătură cu vârsta, cu modifică rile
mediului ambiant și ale mediului de trai.
Fiind știința vieții î n cadrul ramurei bio logice, anatomia s -a dezvoltat în strânsă legătură
cu fiziologia, biochimia, biofizica, zoologia, botanica și în prezent cu genetica, deci o
putem numi temelia pe care se sprijină toate celelalte științe din învățămâ ntul medical.
După W.B. Canno n, „corpul este creat nu după principiul unei economii mascate , ci
numai pe baza unei abundențe mărinimoase”. Așadar, în fața anatomiei stă o problemă
nobilă – aceea de a dobândi date noi despre structură ș i de a stabili limitele acestei
excedente.
Medicin a cont emporană nu cere de la anatomie structura ș i forma omului abstract, ci
date bine determinate despre morfologia omului, denumire dată de marele Goethe, care
afirma că anatomia este știința formelor vii, a transformărilor și reorganiză rilor corpului
omenes c. Ar fi deci firesc, ca această știință fundamentală, progresistă , cu perspective,
eterna prin esență și destinată celor vii, să fie numită Morfologia Omului, denumire dată
de mare Goethe (morfos = formă, logos = știință ).
Anatomia, fiin d și o disciplină descriptivă , a acumulat u n volum impresionant de
informații noi despre alcă tuirea corpului omenesc. Aceasta, ca știință fundamentală,
trebuie să -și aducă aportul la progresul medicinei, î n special la prevenirea maladiilor,
bazându -se pe c unoaș terea profund ă și multilaterală a organelor ș i sistemelor de organe.
Pentru a pătrunde mai esențial în oricare știință, inclusiv în anatomie, se cere o
cunoaș tere a istoriei, etapele ei principale de dezvoltare.
Istoria anatomiei, preocupata de studier ea structurii corpului omenesc și a căilor
principale în stabilirea conținutului sau științific, a fost îndelungată, anevoioasă și strâns
legată de dezvoltarea practicii medicale.

10
De asemenea, î n istori a anatomiei, se pot remarca două perioade mari, p rima î n
Antichitate (cu 2500 -3000 de ani î.e.n., ia r cea de a doua este epoca Renașterii,
considerată perioada anatomiei moderne.
În tratatul său “Istoria animalelor ”, Aristotel (384 – 322 î.e.n.) , a făcut o încercare de
a compara corpul animalelor și de a studia embrionul, fiind considerat fondatorul
anatomiei comparative și a embriologiei. A cesta a descris detaliat nervii cranieni ș i
vasele placentei.
Considerat părintele medicinei, Hippocrat (460 – 377 î.e.n.), cel mai ilustru medic al
antichității, în lucrările sale descrie unele oase ale craniului, formarea alantoisului,
structura inimii, structura ochiului. Trebuie menționate și unele concepții greșite ale
autorului despre circulația sângel ui și importanța corpului vitros al globului ocular. El
considera că aerul inspirat servește la răcorirea inimii și aceasta n -are nici început și nici
sfârșit. Astfel , acesta susținea că în structura organismului , există patru mari influențe :
sângele, flegma, bila (chole) și bila neagră (melan – chole). Prevalența unuia din aceste
sucuri determină particularitățile de temperament ale omului: sanguinic, flegmatic,
coleric și melancolic.
Lucrarea lui Herofil (304 î.e.n.) , “Anatomica” a prezen tat un stimul în fondarea unei
științe la baza denumirii căreia a fost pusă metoda de investigație anatemno – ce
înseamnă a diseca . Fiind în căutarea sufletului, primul în Grecia Antică , Herofil a făcut
în public peste 600 necropsii, a descris encefalul, c erebelul, meningele și sinusurile
venoase, ventriculul al IV -lea. Acesta a dat denumirea glandei epifize, duodenului,
prostatei, veziculelor seminale, a diferențiat arterele de vene, a determinat rolul
diafragmei în respirație, a descris glandele salivare, ficatul și pancreasul, a studiat vasele
limfatice ale peritoneului și jejunului.
Erasistratos (350 – 300 î.e.n.) , cel care a împărțit, pentru prima dată, nervii în senzitivi
și motori, a dovedit că rădăcinile anterioare ale nervilor spinali sunt motoare și poartă
răspundere de activitatea mușchilor, iar cele posterioare – senzitive. în domeniul
sistemului vascular a descris valvele inimii, aorta, vena cavă, arterele și venele mari; a
studiat funcțiile organelor sistemului digestiv , a descris cerebelul și circum – voluțiunile
emisferelor encefalului.
Să nu uităm însă nici de„Victor Papilian (1888 – 1956), medic, anatomist și scriitor
român, discipol al pr ofesorului D. Gerota, care în 1919 a devenit primul profesor român
de anatomie la facult atea de medicină din Cluj.
Fondatorul școlii românești de anatomie umană, de embriologie, de antropologie și al
unui muzeu de anatomie. Este autorul primului tratat ro mânesc complet de anatomie
umană : “Manual practic de disecție” și “Tratatul elementar de anatomie descriptivă și

11
topografică” cu aplicații medico – chirurgicale în trei volume, dedicat învățătorului său
Dm. Gerota, reeditat de mai multe ori. ”

1.1 Că ile respiratorii

Atunci când ne raportă m la noț iunea de astm bronșic, cu siguranță asociem imediat
legătura cu afectarea unor organe vitale, plămâ nii. Cu rol determinant, aceștia împreună
cu că ile respiratorii fac parte din aparatul respirator.
Căile respiratorii, la râ ndul lor, sunt reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe,
trahee ș i bronhii.

Fig.1.1 .1. Sistemul respirator

12
CAVITATEA NAZAL Ă– reprezintă primul segment al că ilor respiratorii.
Septul nazal desparte cavitatea nazală în două cavităț i simetrice (fose nazale), cu direcție
antero -posterioară, sub baza craniului și deasupra cavității bucale. Comunică cu
exteriorul prin orificiile narin are ș i cu rinofaringele prin c oane. Anterior, fosele nazale
sunt protejate de piramida nazală. Piramida nazală este o proeminență situată pe linia
mediană a feț ei, cu rol de a proteja fosele nazale, totodata dobândind ș i un rol estetic.
În structura piramidei nazale, distingem un schelet osteo -cartilag inos, format din
oasele nazale și porțiunea frontală a osului maxilar în partea superioară a piramidei
nazale, cât și din cartilajele laterale și alare în partea inferioară a piramidei. Pe acest
schelet se pr ind mușchii p ieloși care, prin acțiunea lor, măresc sau micșorează orificiile
narinare.

FOSELE NAZALE – sunt două conducte situate de la orificiile narinare pana la coane.
Distingem foselor nazale un se gment anterior numit vestibul, ș i un segment posterior,
fosele nazale propriu -zise. Vestibulul nazal este oblic în sus și î napoi este tapetat de
piele care conține glande sebacee și foliculi piloși (primul filtru î n calea aerului inspirat) .
* fosele naza le propriu -zise au patru pereti.
Vascularizaț ia foselor n azale este asigurată de ramuri din artera oftalmică (arterele
etmoidale anterioare) și din artera maxilară (artera maxilară sfenopalatină). Venele
ajung, în final, în vena jugulară internă . Inervația mucoasei este asigurată de ramuri din
nervul trigemen. Limfaticele ajung în ganglionii retrofaringieni și parotidieni, iar de aici
în ganglionii cervicali.

13
Pereț ii foselor nazale propriu -zise

Peretele
superior
Peretele inferior
Peretele intern
(septal)
Peretele lateral
Este format din
osul nazal, lama
ciuruită a
etmoidului ș i
corpul
sfenoidului; prin
lama ciuruită a
etmoidului trec
nervii olfactivi. Este alcă tuit din
apofize le palatine
ale osului maxilar și
lama orizontală a
osului palatin
acoperit de
mucoasă . Este reprez entat de
septul nazal, cu 3
porțiuni: posterioară
(osoasă), mijlocie
(cartilaginoasă) și
anterioară
(membranoasă).
Porțiunea osoasă este
formată superior de
lama perpendiculara a
etmoidului și inferior de
vomer.
Porțiunea cartilaginoasă
e reprezenta tă de
cartilajul septal.
Porțiunea memb ranoasă
a septului este mobilă și
separă cele doua orificii
narinare. Este mai complex . În
esență, este alcă tuit din
osul maxilar peste care,
dinapoi î nainte, sunt
supra puse osul palatin,
masa laterală a
etmoidului, i ar anterior
fața medială a osului
lacrimal . Pe peretele
lateral al cavității nazale
se găsesc niște
proeminenț e, cornetele
(superior, mijlociu ș i
inferior).
Cornetul inferior este os
independent. Fiecare
cornet cu peretele
lateral, delimitează niște
adâncituri numite
meaturi (superior,
mijlociu și inferior).
Tabel nr. 1.1 .1.

FARINGELE – este un conduct musculo -membranos , dispus de la baza craniului până
în dreptul vertebrei 𝐶8, unde se continua cu esofagul. Are forma unui jg heab deschis
anterior, care se îngustează de sus î n jos, cu lungimea de 15 cm.
În structura faringelui se află o aponevroză intrafaringiană, mușchi și o mucoasă .
La exterior , este acoperit de adventiția faringelui formată din ț esut conjunctiv lax.
Mușchii faringelui s unt striați, grupați în mușchi constrictori și ridică tori.
La interior, faringele este căptușit de o mucoasă care are î n structura sa un epiteliu
cilindric ci liat la nivelul rinofaringelui ș i un epiteliu pluristratificat pavimentos
necheratin izat la nivel ul bucofaringelui ș i laringofaringelui.
Vascular izația faringelui este realizată de ra muri din artida carotida externă. Sângele
venos este drenat în vena jugulară internă. Limfaticele ajung î n ganglionii cervicali.
Inervatia senzitivă și motorie este asigurată de nervul glosofaringian, dar ș i de nervul
vag.

14
LARINGELE – un organ cu dublă funcție: conduct aero -vector și organ al fonaț iei.
Acesta are o formă de piramidă triunghiulară trunchiată cu baza î n sus. Baza comuni că
cu laringo -faringele printr -un orificiu, numit aditus laringis, care, ant erior este delimitat
de epiglotă , poste rior de cartilajele aritenoide ș i lateral de repliurile epiglotico –
aritenoidiene, întinse între epiglotă și cartilajele aritenoide. Î n grosim ea acestor plici se
află cartila jele cuneiforme; vârful laringelui se continuă î n jos cu traheea.
Structura laringelui este formată din cartilaje legate între ele prin ligamente și articulaț ii.
Asupra cartilajelor acționează mușchii laringelui (striaț i). La in terior este tapetat de o
mucoasă, sub care se găsește o submucoasă . Car tilajele laringelui se disting î n: carti laje
neperechi (tiroid, epiglotă ș i cricoid), iar cele perechi (arite noide, corniculate,
cuneiforme ș i sesamoide). Mușchii laringelui se î mpart în intrinseci și extrinseci. Tunica
mucoasă căptușește cavitatea laringelui și se continuă î n sus cu mucoasa faringelui, iar
în jos cu cea a traheei. Este formată din epiteliu ș i corion. Submucoasa este formată din
țesut conjunctiv lax iar pe pereț ii laterali ai laringelui se afla doua perechi de plici cu
direcție antero -posterioară; cele două superioare sunt plici vestibulare, iar cele două
inferioare sunt plicile vocale. Vascularizația acestuia este asigurată de artera laringiană
superioară (din carot ida externă) și artera laring iană inferioară (din artera subclavie).
TRAHEEA – este un orga n sub forma de tub care continuă laringele și se î ntinde de la
vertebra 𝐶6 pâna la vertebra toracală 𝑇4, unde se împarte î n cele doua bronhii. Are o
lungime de 10 -12 cm ș i un calibru de 1,6 -2 cm. Prezintă un segment cervical și unul
toracal. În segmentul cervical, vine î n raport posterior cu esofagul, anterior c u istmul
glandei tiroide, cu mușchii infrahioidieni ș i cu pielea. Lateral , vine în raport cu artera
carotidă comună, vena jugulară inte rnă, nervul vag ș i lobii laterali ai glandei tiroide.
În structura traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos, format din 15 -20 de inele
cartilaginoase incomplete pos terior. Cartilajele sunt unite î ntre ele prin ligamente
fibroelastice. În partea posterioară , une le inele sunt incomplete, există fibre colagene,
elastice și fibre musculare netede (muș chiul traheal). Vascularizația traheei este dată de
ramuri din ar terele tiroidiene, la nivelul gâtului, și din arterele bronș ice, la nivelul
torac elui. Venele, în porțiunea cervicală, se varsă în vena jugulară internă, iar în
porțiunea toracală în venele azygos. Inervația este asigurată de fibre simpatice di n
simpaticul cervical, toracal ș i fibre parasimpatice din vag.

BRONHIILE – la nivelul verteb rei 𝑇4, traheea se împarte în cele două bronhii principale
(dreapta și stânga). Aceste bronhii pătrund în plămân prin hil, unde se ramifică
intrapulmonar, formând arborele bronș ic (fig. 1.1.2). Între cele două bronhii există o
serie de deosebiri. Astfel c ă, bronhia dreaptă este aproape verticală, cea stângă aproape

15
orizontală. Cea stângă este mai lungă (5 cm), față de cea dreaptă (2,5 cm), în schimb
bronhia dreaptă are un calibru mai mar e (1,5 cm) față de cea stângă (1 cm). Bronhia
stângă este înconjurată de crosa aortei, cea dreaptă de crosa marii vene azygos.
Structura bronhiilor principale este asemănă toare traheei, bronhiile principale fiind
formate din inele cartilaginoase incomplete posterior (9 -11 la stâ nga, 5-7 la dreapta).
Vascularizația arterială este asigurată de arterele bronșice. Sâ ngele ven os este colectat de
venele bronșice care -l duc î n sistemul azygos. Limfa ajunge în ganglionii traheobronșici
și în ganglionii mediastinali. I nervația vegetativă provine din plexul bro nhopulmonar.

Fig. 1.1.2. Arborele bronș ic

PLĂMÂ NII – sunt principalele organe ale respirației, doi la număr (stâng și drept),
situați în cavitatea toracică , fiecare fi ind acoperit de pleura viscerală .
Forma plămâ nilor este precum jumatat ea unui con iar culoarea variază în funcție de
vârstă ; la făt este roș u-brun, la copil gri -rozie, la adult cenușiu mai mult sau mai puțin
închis. Greutatea plămânilor este de 700 g pentru plămânul drept și 600 g pentru cel
stâng.

16

Fig. 1.1.3 . Plămânul stâng ș i plămânul drept

Capacitatea totala a plămâ nilor este de 5000 𝑐𝑚3 aer, cu o consistență elastică ,
buretoasă . Diametrul vertical este de 22 cm, antero -posterior la baza de 18 -20 cm, iar
transv ersal la baza de 9 -10 cm (la plămâ nul dre pt, diam etrul vertical este mai mic decât
la stâ ngul, dar celelalte diametre sunt mai mari).
Fața externă a plămâ nilor este convexă și vine î n rap ort cu coastele; pe aceasta față se
găsesc șanțuri adânci, numite scizuri, care împart plămânii în lobi. Pe fața externă a
plămânului se găsesc doua scizuri, una oblică (principală) și una orizontală (secundară)
care î ncepe la mijloc ul scizurii oblice. Aceste două scizuri împart plămânul drept î n trei
lobi (superior, mijlociu și inferior). Pe fața exter nă a plămânului stâng se găseș te o
singură scizură (scizura oblică) care împarte plămânul stâng în doi lobi (superior ș i
inferior).
Fața internă este plană și vine î n raport cu organel e din mediastin; pe aceasta față , mai
aproape de marginea posterioară a plămânilor, se află hilul pulmonar, pe unde intră sau

17
ies din plămân vasele, nervii ș i bronhia principal ă. La plămânul stâ ng, anter ior de hil se
află impresiunea cardiacă lăsată de ventriculul stâ ng și impresiunea lăsată de aorta
descendent ă. La plămâ nul drept , anterior de hil se află impresiunea cardiacă, mai mică
decât cea stângă, lăsată de atriul drept, cât și impresiunile lă sate d e vena cavă superioară
(deasupra impresiunii cardiace) și de vena cavă inferioară (sub impresiunea cardiacă).
Deasupra hil ului se află impresiunea lăsată de crosa marii vene azyg os, iar posterior de
hil se află impresiunea marii vene azygos.
Baza plămâ nilor este concavă și vine în raport cu diafrgama. P rin interme diul acesteia,
la dreapta vine în raport cu fața superioară a ficatului, iar la stânga cu fundul stomacului
și cu splina. Vârful plămânului depășește în sus prima coasta și vine î n raport cu
organele de la baza gâtului. Marginea anterioară, ascuț ită, este situată înapoia sternului
și acoperită de recesul costo -medi astinal, iar cea posterioară, rotunjită, este în raport cu
coloana vertebrală și extremitatea posterioară a coastelor.
Structura plămânilor ne arată că sunt constituiți din: arborele bronșic, lobuli,
ramificațiile vaselor pulmonare și bronșice, nervi și limfatice, toate cuprinse în ț esut
conjunctiv.
Arborele bronș ic, cu ajut orul bronhiei principale care pătrunde în plămâ n prin hil, se
împarte intrapulmonar la dreapta î n trei bronhii lobare (superioară, mijlocie și
inferioară), iar la stânga în două bronhii lobare (superioară și inferioară ).
Bronhiile lobare se divid î n bronhii segmentare care asigură aeraț ia segmentelor
bronhopulmona re (unități anatomice și patologice ale plămânilor). Acestea au limite,
aerație, vascularizație și patologie prop rie. Plămâ nul drep t are 10 segmente, iar celui
stâng îi lipseș te segmentul medio -bazal. Bronhiile segmentare se divid î n bronhiole
lobulare care des ervesc lobulii pulmonari, unități morfologice ale plămânului, de forma
piramidală, cu baza spre periferia pl ămânului și vâ rful la hil. Bronhiolele lobulare, la
rândul lor, se ramifică î n bronhiol e respiratorii de la care pleacă ductele alveolare
termi nate prin săculeți alveolari. Pereții săculeț ilor alveolari sunt compartimentați î n
alveole pulmonare.
Bronhiolele respiratorii, împreună cu formaț iunile deriv ate din ele (ducte alveolare,
săculeți alveolari și alveole pulmonare), formează acinii pulmonari , acinul fiind unitatea
funcționala a plămâ nului. Structura arborelui bronșic se modifică și ea, bro nhiile
principale având structura asemănă toare bronhiilor princ ipale. Bronhiile segmentare au
și ele un schelet cartilaginos, însă cartilajul este frgame ntat (insule de cartilaj), iar
bronhiile lobulare ș i respiratorii pierd complet scheletul cart ilaginos. Bronhiolele
lobulare ș i respiratorii au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare

18
netede, cu dispoziție circulară. În pereț ii ductelor alveolare întâ lnim numai membrana
fibroelastică acoperită de epiteliu.
Alve olele pulmonare au forma unui săculeț mic, cu perete extrem de subț ire, adaptat
schimburilor gazoase. Pe o membrană fibroelastică există un epiteliu alveolar cu dublă
funcție: fagocitară și respiratorie, existâ nd cir ca 75 -100 milioane de alveole, însumând o
suprafață de 80 -120 𝑚2.
În jurul alveolelor se găsește o bogată reț ea de capilare perialveolare, care împreună cu
pereții alveolelor formează bariera alveolo -capilară, în a cărei structură menționă m
epiteliul alveolar, membrana bazală fibro -elastică a alve olelor, membrana bazală a
capilarului ș i endoteliul capilar ; la nivelul acestei bariere avâ nd loc schi mburile de gaze
dintre alveole și sâ nge.
Vascularizația plămâ nilor este precedată de o dublă vascularizație: nutritivă și
funcțională .
Vascularizația nutritivă este asigurată de arterele bronș ice, ramuri ale ar terei toracale,
care aduc la plămân sâ nge cu oxigen pentru arborele bronșic, parenchimul pulmonar ș i
pereții arterelor pulmonare , deoarece acestea din urma conțin sâ nge cu 𝐶𝑂 2.
Arterele bronșice intră în plămân prin hil și însoțesc arborele bronșic, ajungând numai
până la nivelul bronhiolel or respiratorii, unde se termină în rețeaua capilară , de la care
porne sc venele bronșice ce duc sâ ngele cu 𝐶𝑂 2 în sistemu l venelor azygos, acesta
terminându -se în vena cavă superioară. Vascularizația nutritivă a plămâ nului face parte
din marea circulaț ie.
Vascularizatia funcțională aparține marii circulații. Aceasta î ncepe prin t runchiul
pulmonar care își are originea î n ventriculul d rept. Trunchiul pulmonar aduce la plămân
sânge încă rcat cu 𝐶𝑂 2; după un scurt traiect se împarte în artera pulmonară dreaptă și
stângă, pătrunzând fiecare în plămânul respectiv, prin hil. În plămâ n, arterele pulmonare
se divid în ramuri ce însoțesc ramif icațiile arborelui bronșic până î n jurul alveolelor,
unde formează rețeaua capilară perialveolară. La acest nivel, sângele cedează 𝐶𝑂 2 și
primeș te 𝑂2. De la rețeaua capilară pornesc venele pulmonare (câ te două pentru fiecare
plămân), acestea ieșind din plămân prin hil și îndreptându -se spre atriul stâ ng.
Limfa plămânului este colectată de ganglionii din hilul plămâ nului.
Inervația plămâ nilor provine din plexul bronhopulmonar. Fibrele parasimpatice
determ ină bronhoconstricție și secreția glandelor din mucoasa bronșică, iar cele
simpatice determină bronhodilataț ie.

PLEURA – este seroasa cu care este învelit fiecare plămân; aceasta prezintă o foiță
parietală care căptușește pereții toracelui și o foiță viscerală care acoperă plămânul

19
pătrunzând și în scizuri. Cele două foițe se continuă una cu cealaltă la nivelul
pedicululu i pulmonar ș i al ligamentu lui pulmonar, care este o formațiune conjunctivaă
de formă triunghiulară, având vârful la pediculul pulmonar ș i baza la nivelul diafragmei.
Între cele două foițe există o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, în care se află o lamă
fină de lichid pleural. În cavitatea pleurală există o ușoară presiune negativă care obligă
cele doua foițe să stea lipite una de ceal altă la nivelul hilului. Cavitatea pleurală devine
reală când între cele două foiț e ale pleurei se acumulea ză: sâ nge(hemotorax), lichid
(hidrotorax), aer (pneum otorax), puroi (piotorax), limfă (chilotorax).

Mediastinul – este spațiul cuprins între feț ele m ediale ale celor doi plămâni, acoperiț i de
pleurele mediastinale. Anterior ajunge până la stern, posterior pâăa la coloana vertebrală,
inferior până la diafragma, iar superior comunică larg cu baza gâtului prin apertura
superioară a toracelui.
În mediastinul superior putem identifica: r amurile crosei aortei, cele două vene
brahiocefalice, nervii vagi, nervi i frenici, timusul, traheea, esofagul, lanțul simpatic
toracal ș i ultima parte a canalului toracic.
În mediastinul inferior se găseș te cordul cu vasele mari care își au originea sau se
termină la acest nivel, cât ș i nervii frenici, iar pe un plan poste rior esofagul, nervii vagi,
simpaticul toracal, ca nalul toracic, sistemul azygos și aorta descendentă .

1.2 Fiziologia aparatului respirator
În definirea respirației înțelegem că reprezintă schimbul de oxigen ș i dioxid de
carbon dintre organism și mediu. Aceasta poate fi împărțită, funcțional, î n patru etape:
● VENTILAȚIA PULMONARĂ ;
● DIFUZIUNEA 𝑶𝟐 ȘI 𝑪𝑶 𝟐 între alveolele pulmonare și sâ nge;
● TRANSPORTUL 𝑶𝟐 ȘI 𝑪𝑶 𝟐 prin sânge și lichidele organismului către ș i de la
celule ;
● REGLAREA RESPIRAȚ IEI.
VENTILAȚIA PULMONARĂ
Prin distensie și retracție, dimensiunile plămânilor pot varia, în două moduri: prin
ridicarea și coborâ rea coastelor, car e determină creșterea și descreș terea diamet rului
antero -posterior al cavității toracice și prin mișcările de ridicare și coborâ re ale
diafrgamului, care alungesc și scurtează cavitatea toracică.

20
În urma mișcărilor diafrgamei se realizează aproape în î ntregime respirația normală, de
repaus. În timpul inspirației, contracț ia acestuia trage în jos suprafața inferioară a
plămânilor, apoi în timpul expirației liniștite, diafragmul se relaxează iar retracția
elastică a plămânilor, a peretelui toracic ș i structurile abdominale, comprimă plămânii.
Pentru că forț ele toraco -pulmonare sunt insuficiente, producerea expirației forț ate
necesită o forță suplimentară, obținută prin contracția mușchilor abdominali, care împing
conținutul abdominal că tre diafragm.
A doua cale de expansionare a plămânilor o reprezintă ridicarea grilajului costal. În
poziția de repaus, acesta este coborât, permițând sternului să se apropie de coloana
vertebrală iar atunci când grilajul costal se ridică , acesta proiectează înainte sternul, care
se îndepărtează de coloana vertebrală, ceea ce duce la mă rirea diametrului anter o-
posterior cu aproximativ 20% în inspirația maximă față de expirație. Mușchii care
determină ridicarea grilajului costal poartă numele de mușchi inspiratori și vorbim în
special despre mușchii gâtului iar mușchii care ajută la coborâ rea grilajului co stal sunt
denumiți mușchi expiratori și vorbim, spre exemplu, de mușchii drepț i abdominali.
Este interesant de subliniat, dacă nu există nicio forță care să mențină plămânul plin cu
aer, acesta având o structură elastică, se desumflă ca un balon. Între plă mâni și pereții
cutiei toracice nu există nici un punct de atașare, aceștia fiind fixaț i doar prin hil la
nivelul mediastinului. Astfel, plămânul plutește în cavitatea toracică înconjurat de un
strat subț ire de l ichid pleural, care reduce frecările generate de mișcările sale în această
cavitate; pomparea acestui lichid în canalele limfatice menține o ușoară succțiune între
suprafaț a pleurei vi scerale ș i cea a pleurei parietale.
Așadar, suprafața plămânilor este atașată permanent de fața internă a cutiei toracice. În
momentul câ nd aceasta se expansionează și revine apoi la poziția inițială, plămânii
urmează aceste mișcări, care, î n plus sunt mu lt ușurate de suprafeț ele pleurale bine
lubrifiate.
Presiunea pleurala o def inim ca fiind presiu nea din spațiul îngust cuprins între pleura
viscerală și cea parietală. Presiunea pleurală normală la î nceputul inspirului este de
aproximativ -5 cm 𝐻2O, acesta fiind nivelul d e presiune necesar pentru a menține
plămânii destinși în timpul repausului; apo i, în timpul inpiraț iei normale, expansiune a
cutiei toracice trage suprafața plămânilor cu o forță mai mare, astfel încât creează o
presiune negativă intrapl eurală de -7,5 cm 𝐻2O.
Presiunea alveolară este presiunea din in teriorul alveolelor pulmonare. În repaus,
atunci când glota este deschisă, aerul nu circulă între plămâni și atmosferă, fapt care
denotă că în acest moment, presiunea î n orice parte a arbor elui respirator este egală cu
presiunea atmosferică, considerată 0 cm 𝐻2O. Pentru a permite pătru nderea aerului în

21
plămâni în timpul inspirației, presiunea în alveole trebuie să scadă sub presiunea
atmosferică, astfel că în timpul unei inspiraț ii normale devine -1 cm 𝐻2O. Presiunea
aceasta, ușor negativă, este suficientă pentru ca î n cele 2 secunde necesare inspirației, în
plămâni să intre aproximativ 500 ml aer. Variații opuse apar în timpul expirației:
presiunea alveolară creș te la aproximativ +1 cm 𝐻2O, ceea ce forțează 500 ml aer să iasă
din plămâni în 2 -3 secunde, cât durează expiraț ia.
Complianța pulmonară este dată de măsura cu care plămânii cresc î n volu m pentru
fiecare unitate de creș tere a presiunii intrapulmonare (presiunea pleural ă minus
presiunea alveolară). Complianța totală pulmonară normală la adult este de 200 ml/cm
𝐻2O. Plămânii conț in cantități mari de colagen și elastină, astfel că fibrele de elastină
sunt î ntinse la volume pulmonare mici ș i medii, iar rolul celor de colagen este de a
preveni supradistensia la volume pulmonare mari.
Lucrul mecanic al respiraț iei ne subliniază faptul că, în respirația normală de repaus,
contracț ia mus culaturii inspiratorii are loc în inspir, în timp ce expirul este în î ntregime
un proces pasiv, dete rminat de reculul elastic al plămânilor ș i structurile elastice ale
cutiei toracice. Drept urmare, mușchii respiratori efectuează lucru mecanic doar pentru a
produce inspirul și poate fi împărțit în trei fracț iuni diferite:
● necesară pentru expansionarea plămânilor împotriva propriilor lor forțe elastice și
poartă numele de trav aliu compliant sau lucru mecanic elastic;
● necesară pentru depășirea vâscozității pulmonare ș i a struct urilor peretelui toracic,
numită lucru mecanic al rezistenț ei tisulare;
● necesară pentru depășirea rezistenței opusă de că ile aeriene la trecerea aerul ui înspre
interiorul plămânilor, numită lucrul mecanic al rezistenței că ilor aeriene.
Dacă ne referim la energia necesară în respirație, în timpul respiraț iei de repaus,
descoperim că doar 3 -5% din energia cheltuită de organism este atribuită necesităț ilor
energetice ale proc eselor ventilatorii pulmonare. Însă, î n timpul unui efort intens,
necesarul de energie poate crește de până la 50 de ori față de repaus.
În studiul ventilației pulmonare, se utilizează un a parat denumit spirometru, care
înregistreaz ă volumul ae rului deplasat spre interiorul și, respectiv, exteriorul plămâ nilor.
Cu ajutorul acestuia putem observa existenț a a patru volume pulmonare diferite, care,
adunate, realizează volumul maxim pe care î l poate atinge expansiunea pulmonară .

22

Fig. 1.2.4 . Volume și capacităț i pulmonare

● VC – Volumul Curent – volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale
(în medie 500 ml).

● VIR – Volumul Inspirator de Rezerv ă – este un volum suplimentar de aer care poate fi
inspirat peste volumul curent (3000 ml).

● VER – Volumul Expirator de Rezerv ă– reprezintă cantitatea suplimentară de aer care
poate fi expirată în urma unei expirații forțate după expirarea unui volum curent (1100
ml).

● VR – Volumul Rezidual – este volumul de aer care rămâne în plămâni și după o
expirație forțată (1200 ml).

Capacităț ile pulmonare sunt sume de două sau mai multe volume pulmonare :

● CI – Capacitatea inspiratorie – fiind egală cu suma dintre volumul curent și volumul
inspirator de rezervă, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o poate respira
pornind d e la nivelul expirator normal până la distensia maximă a plămâ nilor (3500 ml).

● CRF – Capacitatea reziduală funcțională – fiind egală cu suma din tre volumul
expirator de rezervă și volumul rezidual, reprezintă cantitatea de aer ce rămâne în
plămâni la sfârșitul unei expiraț ii normale (2300 ml).

23
● CV – Capacitatea vital ă – fiind egală cu suma dintre volumul inspi rator d e rezervă,
volumul curent și volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe
care o persoană îl poate scoate din plămâni după o inspirație maximă (4600 ml).

● CPT – Capacitatea pulmonară totală – fiind egală cu capacitatea vitală plus volumul
rezidual , reprezintă volumul maxim la care pot fi expansionați plămâ nii prin efort
inspirator maxim (5800 ml).
* toate volumele și capacităț ile pulmonare sunt cu 20 -25% mai mici la femei decât la bărbați, mai mari
la atleți ș i mai mici la per soanele astenice.

Volumul respirator pe minut – se referă la cantitatea totală de aer deplasată în arborele
respirator în fiecare minut ș i este egal cu produsul dintre volumul curent și frecvenț a
respiratorie (volum curent – 500 ml; f recvența respiratorie: 12 respiraț ii/min), fiind egal
cu 6 l/min; în diferite condiții fiziologice ș i patologice, aceste valori se pot modifica
foarte mult.
Ventilaț ia alveolar ă – reprezentând volumul de aer care ajunge în zona alveolară a
tractului respir ator la f iecare minut și participâ nd la schimburile de gaze respiratorii,
valoarea sa medie este de 4,5 -5 l/min, deci numai o parte d in volumul respirator pe
minut; r estul va reprezenta ventilația spațiului mort (aer care umple căile aeriene până la
bronhiile termi nale) . Ventilația alveolară este unul dintr e factorii majori care determină
presiunile parțiale ale oxigenului și dioxidului de carbon î n alveole.

DIFUZIUNEA

Următoarea etapă a procesului respirator, după ventilația alveolară se referă la
difuziunea oxigenului din alveole în sângele capilar și difuziunea î n sens i nvers a
dioxiduloui de carbon. Î n procesul numit dif uziune, toate gazele implicate în fiziologia
respiraț iei sunt molecule simple, libere să se miș te unele printre alte le, vala bil fiind și
pentru gazele dizolvate în lichidele și ț esuturile organismului.
Bineînțeles că, pentru a permite difuziunii să poată avea loc, este necesară o sursă de
energie, aceasta rezultând din însăș i cinetica moleculelor. Toate moleculele î ntregii
mate rii se află într -o continuă mișcare, ce nu încetează decâ t la temperatura zero ab solut;
moleculele libere, neataș ate unele de altele, se deplasează în linie dreaptă cu o viteză
foarte mare, până ce se lovesc de o altă moleculă , apoi ele se resping reciproc , luând alte
direcții de mișcare pe care le păstrează până la o nouă coliziune; în acest mod, acestea se
mișcă rapid unele printre altele.

24
În fiziologia respiraț iei avem de -a face cu un amestesc gazos, conținând mai ales
oxigen, azot ș i dioxid de carbon . Rata difuziun ii acestora va fi direct proporționala cu
presiunea exercitată de către fiecare gaz în parte, denumită presiunea parț iala a gazelor.
Gazele dizolvate în apă sau în țesuturi, dezvoltă și ele presiuni, pentru că moleculele
acestora se mișcă de zordonat, posedând energie cinetică la fel ca și în stare gazoasă.
După ce a pătruns aerul în că ile respiratorii, apa de la suprafața acestora se evaporă,
umezindu -l. Presiunea produsă de moleculele de apă spre a se desprinde de suprafaț a
apei se n umește p resiunea vaporilor de apă . Presiunea acestora, la temperatura normală a
corpului de 37°, este de 47 mm Hg.
Membrana respiratorie este alcătuită din: endoteliul capilar, interstiț iul pulmonar,
epiteliul alveolar ș i surfactant. Grosima sa medie este de 0,6 𝜇, putâ nd atinge, în anumite
locuri, 0,2 𝜇, având o suprafață de 50 -100 𝑚2.
Factorii care influențează rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie :
● Presiunea parțiala a gazului în alveolă ;
● Presiune a partială a gazului î n capilarul pulmonar;
● Coefic ientul de difuziune al gazului î n capilarul pulmonar(specifi c pentru fiecare tip
de moleculă );
● Dimensiunile membranei respiratorii.
Capacitat ea de difuziune a membranei respiratorii – volumul unui gaz care difuzează
prin memb rana în fiecare minut, la o diferență de presiune de un mm Hg.
Capacitatea de difuziune p entru oxigen la adultul tanar, în condiț ii de re paus, este de 21
ml/min/mm Hg. Î n timpul ef orturilor fizice sau alte condiții care mă resc mult debitul
sangvin pulmonar și ventilația alveolară , capacitatea de difuzi une pentru oxigen, la
adultul tânăr sănătos, poate crește la o valoare maximă de 65 ml/min/mm Hg. O creștere
datorată mai ales deschiderii suplimentare de capilare pulmonare, care erau închise î n
stare de repa us, crescând astfel suprafața de schimb. Astfel că, î n timpu l efortului fizic,
oxigenarea sângelui crește nu numai ca urmare a creșterii ventilației, ci și datorită
creșterii capacităț ii membranei respir atorii de a transfera oxigenul în sâ nge.
Factorii car e influențează capacitatea de difuziune a plămânilor țin de proprietăț ile
sistemului pulmonar (comp onentul membrana respiratorie) și de rata de reacție a gazelor
cu hemoglobină (componentul sâ nge, reprezent at de timpul de reacție ș i de cantitatea de
hemogl obină, fiecare dintre aceștia reprezentând o rezistență la transferul gazelor.
Echilibrarea presu pune ca difuziunea oxigenului să se facă din aerul alveolar spre
sângele din capilarele pulmon are, deoarec e presiunea partială a 𝑂2 în aerul alveolar es te
de 100 mm Hg, iar în sângele ce intră î n capilarele pulmonare este de 40 mm Hg.

25
Difuziunea 𝐶𝑂 2, se face dinspre sâ ngele din capilarele pulmonare spre alve ole,
deoarece presiunea partială a 𝐶𝑂 2 în sâ ngele din capilarele pulmonare este de 46 mm
Hg, iar î n aerul alveolar este de 40 mm Hg.

TRANSPORTUL GAZELOR

TRANSPORTUL 𝑶𝟐 TRANSPORTUL 𝑪𝑶 𝟐
– după ce difuzează prin membrana
respiratorie , oxigenul se dizolva î n plasma din
capilarele pulmonare;
– din plasmă , 𝑶𝟐 difuzează î n eritr ocite, unde
se combină reversibil cu ionii de fier din
structura hemoglobinei, transformând
deoxihemoglobina în oxihemoglobină ;
– fiecare gram de hemoglobină se poate
combina cu maximum 1,34 ml 𝑶𝟐;
– în mod normal, există 12 -15 g hemoglobină/dl
sânge;
– fiecare 100 ml sânge eliberează la țesuturi, în
repaus, câ te 7 ml 𝑶𝟐, iar î n timpul efortului
fizic, poate creș te la 12%;
– prin cedarea 𝑶𝟐 la țesuturi, o parte din
oxihemoglobină devine hemoglobină redusă
care imprimă sângelui venos culoarea roșu –
violaceu caracteristică . – reprezintă rezultatul final al proceselor oxidative
tisulare;
– difuzează din celule in capilare, determinând
creșterea presiunii sale parțiale în sângele venos
cu 5-6 mm Hg față de sâ ngele arterial;
– este transportat prin sâ nge sub mai multe forme:
● dizolvat fizic în plasmă (5%);
● sub formă de carbaminohemoglobină ;
● sub formă de bicarbonat plasmatic (90%)
– datorită faptului că ionul bicarbonat este încă rcat
negativ iar membrana eritroc itului este relativ
impermeabilă pentru cationi, ieș irea ionului
bicarbonat din celulă determină o scădere a
numă rului de sarcini electrice negative î n
interiorul celulei iar pentru neutralizarea acestu i
efect, ionul de clor difuzează prin plasma î n
eritrocit.

Tabel nr. 1.2.2.

REGLAREA RESPIRAȚ IEI

Mușchii respiratori sunt muș chi scheletici, drept urmare, pentru a se contracta au
nevo ie de stimuli electrici transmiș i de la nivelul sistemului nervos central. Acești
stimuli sunt transmiș i prin inter mediul nervilor somatici iar muș chiul inspirator cel mai
important, diafragma, este inervat prin fibre motor ii ale nervilor frenici, care își au
originea în regiunea cervicală a măduvei sp inării. Impulsurile ajung l a nivelul nervilor
frenici pe că i volun tare sau involuntare ale SNC. Așadar, această dualitate a căii de
conducere permit e controlul voluntar al respirației în timpul unor activități cum sunt:
vorbitul, cântatul, înotul, ală turi de controlul invol untar, care permite oamenilor să
respire automat, fără efort conș tient.

26
Ritmul de bază , involuntar, aut omat al respirației este generat î n bul bul rahidian, dar
sursa exacta și mecanismul de generare rămâ n necunoscute. Respirația sponta nă are loc
atât timp cât bulbul rahidian și maduva spină rii sunt intacte .

Centrii pontini – sunt arii ale trunchiului cereb ral ce modifică activitatea centrilor bulbari
respiratori.

Centrul apneustic – se afla în zona caudală a punț ii, nefiind ide ntifica t ca identitate
neuronală. Eferențele acestuia determină creșterea duratei inspirației, micșorând
frecvenț a respiratorie; re zultatul fiind un inspir mai adâ nc și mai prelungit.

Centrul pneumotaxic – se găsește în puntea superioară , localizat dorsa l, acesta transmite
impulsuri că tre aria inspiratorie.
*Un semnal pneumotaxic puternic poate crește frecvența respiratorie până la 30-40 respiraț ii pe minut.

Chemoreceptor ii centrali (aria chemosenzitivă a centrului respirator) , sunt localizaț i
bilateral și se întind până la mai puțin de 1 mm de suprafața ventrală a bulbului rahidian.
Din caracteristicile lor de bază , subliniem faptu l că sunt sensibili la concentraț ia ionilor
de hidrogen din lichidul cefalorahidian (LCR) și din lichidul interstiț ial.
Chemoreceptorii periferici se găsesc î n afara SN C, la nivelul corpilor aortici și
carotidieni. Aceștia sunt stimulați de scă derea presi unii parț iale a 𝑂2, creșterea presiunii
parțiale a 𝐶𝑂 2 și scăderea pH -ului în sâ ngele arterial.
De asemenea, che moreceptorii periferici sunt singu rii din organism care detectează
modificarea presiunii parț iale a 𝑂2 în lichidele organismului.
Impul surile aferente de la aceș ti receptori sunt transmise sistemului nervos central prin
nervii vag (de la corpii aortici) ș i glosofaringian (de l a corpii carotidieni), consecința
stimulării lor fiind creșterea frecvenței și amplitudinii respiraț iilor.

27
La reglarea respiraț iei, contribuie ș i alte tipuri de receptori :

●Receptorii activați prin î ntindere – sunt loc alizați în că ile aeriene mici , fiind stimulați
de distensia plămâ nilor; acest lucru inițiază reflexul Hering -Breuer, reflex ce sto pează
inspirul prin t rimiterea de impulsuri ce inhibă centrii respiratori pontini ș i bulbari, via
nervul v ag;
●Receptorii – activaț i de subs tanțe iritante, sunt localizați în căile aeriene mari, fiind
stimulaț i de fum, gaze toxice, particule din aerul ins pirat; astfel că se declanșează
reflexele de tuse, bronhoconstricție, secreție de mucus și apnee (oprirea respiraț iei);
●Receptorii J – (localizați în intersiț iul pulmonar, la nivelul capilarelor pulmonare și
fiind stimulaț i de distensia vaselor pulmonare, ac eștia inițiază reflexe ce determină
respirație rapidă și superficială ;
●Receptor ii de la nivelul cuti ei toracice – capabili să detecteze forța generată de
contracția mușchilor respiratori, participă la apariția senzației de dispnee (dificultate î n
respiraț ie).

28
Capitolul II

Prezentarea teoretică a afecț iunii

„Nevoia de a r espira este o necesitate a ființei vii, care
constă î n a c apta oxigenul indispensabil vieții celulare ș i a
arunca gazul carbonic, produs al combustiei celulare.
Căile respi ratorii permeabile (receptive) și alveola
pulmonara permit să se sat isfacă această nevoie.”
Virginia Henderson
Fig. 2.5 .

Principalele tulburări funcț ionale provocat e de o afecțiune pulmonară
corespund urmă toarelor simptome:
● dispneea;
● durerea toracică ;
● tusea;
● expectoraț ia;
● hemoptizia;
● sughiț ul;
● tulbură ri ale vocii.

DISPNEEA
– se referă la dificultatea de a respira (bolnavul simte o „sete de aer”).

DUREREA TORACICĂ
– pleura – junghiul din pleurezie;
– atroce – pneumotoraxul spontan;
– parenchimatoase pulmonare – junghi î n pneumonie;
– violenț a – din embolia pulmonară și gangrena pulmonară ;
– parietale – din fracturi ș i neoplasme costale.

29
TUSEA
● Uscata în:
– pleurită ;
– faza initială a bronș itelor acute sau a tuberculozei pulmonare;
– bronșită acută, cronică .

● Umedă în:
– supurații bronș ice sau pulmonare;
– pneumonii.

EXPECTORAȚ IA
– reprezintă procesul prin care se elimină produsele formate în că ile respiratorii.
Caracteristici de care se ț in cont:
♦ cantitatea variabilă ;
♦ culoarea :
. în cancer bronho -pulmonare: roș ie – gelatinoasa;
. în infarctul pulmonar: negricioasă ;
. în pneumonie: ruginie;
. în tuberculoză: hemoptomică .
♦ aspect:
. mucoasa în bronșită acută și î n ASTM BRONȘ IC;
. purulenta în abcesul pulmonar, tuberculoză ș i chist hidatic;
. muco – purulentă – dilatații bronș itice;
. abcese pulmonare.

SUGHIȚ UL
– este o contracție a diafragmului, provocată de iritaț ia nervului fronic.
● Se întâlnește î n :
– pleurezii;
– tumori pulmonare.

TULBURĂ RI ALE VOCII
● Modificarea vocii poate fi:
– răgușită ;
– baritonală ;
– nazonantă .

30
2.1 Definiț ii

Caracterizat cu un substrat bronșiolospasm generalizat, însotit de edem și
hipersecreția mucoasei bronș ice, astmul bronș ic este un sindrom manifestat p rin crize
de dispnee bradipneică de tip expirator, ca re apar la contactul cu substanț e sau stimuli
diferiți, la subiecți cu anumită predispozitie consituțională .

Fig. 2.1.6. Bronhia normală vs. Bronhia îngustată

Așadar, a stmul este declanșat de inflamarea căilor respiratorii, care provoacă crize
repetate de respirație șuieră toare, dispnee (dificultăți de respirație), senzația de apăsare
în piept ș i tuse. Atunci câ nd se produ ce o criză de astm, bronhiile se îngustează și nu mai
permit trecerea cu ușurință a aerului .
Astmul bronșic reprezintă o patologie frecvent întâlnită la copil, fiind o afecțiune
cronică, marcată de o mare variabilitate , cu un tablou clinic ce poate î mbrăca forme
deose bit de severe, uneori chiar punând viața pacientului î n pericol.
De asemenea, astmul bronșic poate produce dificultăț i respiratorii deoarece poate
produce inflamaț ia bronhiilor c opilului (principalele ramificații ale trahei ce pătrund în
plămâ ni). Inflamația debutează gradat și în timp poate determina contracția mușchilor
situați î n jurul bronhiilor (bronhospa sm). Acest efect poate duce la îngustarea sau

31
blocarea că ilor respiratorii ale copilului, îngreunându -i respirația, ceea ce poartă numele
de episod acut de astm (denumit și atac, exacerbare sau criză ).
Este lesne de înțeles că, prin evoluția cronică pe care o implică, astmul bronșic
afectează copiii nu numai din punct de vedere fizic dar și din perspective psihologice ș i
sociale. Astfel că, boala generează stres psihic atât prin situația creată de apa riția,
desfășurarea și consecințelele sale cât și prin influența acestora asupra stării psihice și
sociale. Boala cronică implică tulbură ri somatopsihice, precum insomnia, anxietatea,
depresia, care agravează și mai mult evoluț ia bolii. Insomnia astmului b ronșic creată de
criza cu debut nocturn generează o anxietate care agravează starea pacientului, având o
mare influență în declanș area crizei de astm. De asemenea, astmul afectează toate
grupele de vârstă ș i toate categoriile sociale , impactul acestuia asu pra persoanei
afectate fiind asemănă tor cu cel al cirozei hepatice, al diabetului za harat sau al
schizofreniei, după cum precizează dr. Drago ș Bumbacea și dr. Daciana Toma în cursul
EMC “Introducere î n astm”.

2.2 Epidemiologie incidenta î n populaț ie

Astmul bronș ic este de cele mai multe ori subdiagnosticat și subtratat, acesta
înregistrând o creștere semnificativă î n ultmii ani , fiind cea mai răspândită maladie
cronică la copii. Actualitatea problemei se explică prin creșterea continuă a numărului
de maladii alergice în tările industrial dezvoltate.
Studii epidemiologice arată o incidență a astmului î n populația pediatrică, î ntre 10 –
20%, la nivel mondial , aproximativ 235 de mi lioane de persoane din î ntreaga lume .
Conform datelor oficiale, în Moldova sunt înregistrați peste 8000 de persoane din
întreaga lume. În Romania, incidența astmului bronș ic la copil, conform unor statistici,
este undeva la 5−7%(1). Boala este în continuă creștere la vârsta copilă riei,
aproximativ 2/3 din pacienții astmatici având prima criză în perioada copilă riei.
Datele SRP arată o creștere accentuată a incidenț ei astmului b ronșic, în condițiile
creșterii poluării în marile orașe, din cauza deș eurilor industriale sau a prafului.
O incidență îngrijorătoare se observă, însă, în rândul copiilor și tinerilor, conform
datelor furnizate de specialiștii Direcției de sănătate Publică Olt, în România fiind 60%
copii și tineri, afectați de această maladie . În județul Olt, spre exemplu, în 2016 au fost
diagnosticați cu astm bronșic 275 pacienți, pentru ca în anul următor, numărul lor să
crească la 366. Din datele pentru anul 2016 analizate, a rezultat că în rândul pacienșilor
diagnosticați cu astm, din medi ul urban (un total de 118, cea mai mare prevalență este în

32
rândul categoriei de vârstă 0 -14 ani, în timp ce în mediul rural, majoritari sunt pacienții
din categoria 30 -50 de ani.
În Europa, 3 0 de milioane de persoane suferă din cauza astmului. Un pacie nt european
din patru a avut cel puțin o criză de astm atât de severă, încât nu a putut nici măcar să
ceară ajutor , iar în Europa de Vest, o persoană moare din cauza astmului în fiecare oră ,
conform pne umologului Florin Mihaltan, preș edintele SRP.
În București, anual în perioada 21 -22 mai, î n Parcul Tineretului, So cietatea Română
de Pneumologie organizează o campanie de de pistare precoce a astmului bronșic iar cei
interesaț i vor pu tea face spirometrii gratuite, în vederea depistării bolii.
De ase menea, există în curs un studiu național pentru evaluarea numă rului rea l de
bolnavi existenți în România. Totodată, este bine de ști ut că cei care suferă de această
afecțiune sau părinții copiilor cu astm bronșic , se pot informa cum să dețină câ t mai bine
controlul, cu ajutorul unui test de autoevaluare disponibil pe site -ul
www.invingeastmul.ro .

33
2.3 Etiologie ș i etiopatogenie

Despre cauzele apariției astmului, putem desprinde informaț ii elocvente din interviul
acordat de medicul pediatru -pneumolog de categorie superioară, Liliana Viș nevschi,
Medpark:
„Să î ncepem din frageda c opilă rie. În această perioadă tot felul de alergeni și agenți
catalizatori pătrund î n organism prin i ntermediul tractului gastrointestin al. La copiii mai
mari predomină polinozele. Cea mai răspândită cauză a apariției astmului bronșic este
reacț ia patologi că la praful din casă , la anumite medicamente sau produse alimentare .

Fig.2.2.6 . Alergeni ce pot declanșa astmul bronșic

Spasme le bronhiilor pot fi provocate ș i de acarienii microscopici care trăiesc în
locuințe. Aceștia se înmulțesc în covoare, jucării moi ș i lenjeria de pat. Episoadele de
acuti zare pot fi provocate de prezența pufului și a penelor în plapume, pilote, perne
precum și de prezența mucegaiului în încă peri umede. Nu trebuie să ignorăm nici astfel
de alergeni ca lâ na, sali va, hrana uscată pentru animalele de companie .

34

Cauzele principale de apariț ie ale astmului sunt:

● Ereditate a – În cazul în care unul dintre părinți suferă de astm bronșic, posibilitatea
apariț iei astmului l a copii constituie 30%, iar dacă și mama și tata sunt astmatici, atunci
copilul moștenește această problemă în 70% dintre cazuri. Dacă cineva din familie
suferă de boli alerg ice, cum ar fi dermatita atopică, alergiile alimentare ș i la
medicamente, rinita alergică, aceasta este deja o precondiț ie pentru ap ariția astmului.

● Factorul ecologic – Este vorba despre aerul îmbibat cu substanț e nocive, inhalarea
gazel or de eșapament, locuitul lângă uzine ș i fabric i. Foarte des, din cauza dereglă rilor
imunitare, acest fact or este un catalizator al apariț iei astmului.

● Fumatul pasiv – un alt factor este fu matul pasiv, deoarece fumul de țigară este u n
alergen destul de puternic. Așa că, dacă unul dintre părinți fumează , copilul este supus
unui risc major de apariț ie a astmului.

● Viruși ș i Bacterii – putem spune c u exactitate că virușii, bacteriile care afectează
organele respiratorii sunt și ei o cauză a apariț iei astm ului.

● Bronș itele, gripele și ră celile – bronș itele obstructive repetate, gripele și răcelile
contribuie la pătrunderea alergenilor în pereț ii arborelui bronșic și devin o cauză a
astmului.
Un rol aparte îl joacă aș a-numiții „factori de acțiune fizică asupra organismului”: de la
supraîncălzire la efort fizic disproporționat, în urma că rora copilul poate avea crize de
sufocare. Atacul de astm poate fi un rezultat al stresului suportat de copil.
O formă aparte este astmul aspirinic – astmul cu into leranță la aspirină, care se
manifestă prin crize de sufocare după administrarea aspirinei (acidul acetilsalicilic), un
preparat contraindicat copiilor.”

35
2.4 Diagnostic clinic – semne ș i simptome

Fiind întrebată , care sunt semnele si simptomele astmului, medicul pediatru –
pneumol og Liliana Vișnevschi, spune în felul urmă tor:
„De regulă , debutul bolii decurge discret, manifestându -se doar prin dermatită atopică,
imposibil de tratat. Deseori astmul apare l a copii de pana la 5 ani, iar băieții se
îmbolnăvesc mai des decât fetiț ele.
Astmul are particularităț ile sale spe cifice, printre care: persistența unei tuse uscate, în
special noaptea, tuse după efort fizic, crize de sufoca re. Astfel de crize se manifestă ș i pe
fundalul virozelor. La î ncepu t apar doar probleme de respirație, iar apoi tusea se
complică. Mai târziu apar crize dese de respirație dificilă și șuieră toare, nele gate de boli
de etiologie virală: î n caz de contact cu ani male de companie, efort fizic, î n apropiere a
plant elor cu miros puternic, precum și la schimbul de temperatură. Inspirația devine
scurtă și nu asigură un aflux suficient de oxigen. După un acces îndelungat de tuse, apar
dureri î n zona inferioara a cutiei t oracice, din cauza suprasolicită rii diafra gmei. Un astfel
de acces durează destul de mult, de la 2 minute până la 2 ore. La început tusea este
foarte uscată, anevoioasa și aspră, după care se poate produce eliminarea sputei umede.
Exista și o variație mai puțin tipică de astm – manifestat ă doar prin tuse, fără alte
simptome caracteristice ale diagnozei clasice. Aceasta înseamnă că accesele de sufocare
lipsesc, i ar dintre simptome este prezentă doar tusea severă cu spută vâscoasă, î n special
pe timp de noapte. Copiii de vârstă mai mare se p lâng de lipsa aerului . Acest tip de acces
se dezvoltă vertiginos, imediat dupa contac tul cu agentul alergen. Uneori înainte de
criză, unii copii prezintă anumite semne: guturai, prurit î n gat, tuse, erupții cutanate
însoțite de mâncărimi precum și iritabil itate, somnolență sau anxietate.
Un diagnostic corect de astm bronșic la copii și tratamentul început la timp asigură
succesul î n lupta cu boala. La stabilirea diagnosticului, medicul verifică simptomele
clinice des pre care am vorbit mai sus. După un control medical și o evaluare a stă rii
copilu lui, medicul prescrie investigaț iile necesare: analiza generală a sâ ngelui pentru
determinarea nivelului de lgE , pro bele alergologice, probele funcț ionale a le
plămâ nilor, electro cardiograma, iar la necesitate și roentgenografia cavităț ii toracice.”

36
2.5 Diagnostic pa raclinic (analize de laborator și investigaț ii imagistice)

Metodele standard de diagnostic are ș i monitorizare ale astmului bronșic se axează pe
simptomele și funcția pulmonară. Evaluarea funcț iei pulmonare se realizează prin
explorări funcționale precum spirometria și bodypletism ografia. De asemenea, mai
există ș i alte procedee care pot fi aplicate , cum ar fi: compresia toracică, determină ri ale
mecanicii pasive, tehnica ocluziei, etc., care sunt folosite mai mult în laboratoarele de
cercetare.

În diagnosticul de astm bronșic, se ț ine cont de:

● Simptome
● Istoric medical ș i familial
● Examen fizic
● Rezultatele testelor

EXAMENUL FIZIC – în cadr ul acestei proceduri, se ascultă respiraț ia și se urmă resc
semne de alergii sau d e astm. Semnele includ: respirație șuierătoare, nas roșu, căi nazale
umflate. Deși, există posibilitatea să fie absente î n ziua vizitei la medic, asta nu
înseamnă neaparat excluderea posibilităț ii de a avea astm.

TESTE LE PENTRU ASTM – presupun efectuarea unui test care verifică dacă
plămânii funcționează corespunzător sau nu și poartă numele de spirometrie . Acest t ip
de test verifică câ t de mult aer poate fi inspirat și expirat, dar și câ t de repede poate fi
expirat. Da că rezultatu l este pozitiv, testul se repetă după o perioadă de tratament, pentru
a vedea cât de eficientă este medicamentația și dacă există o ameli orare.
Alte teste mai pot fi: testele de alergii, teste care evaluează cât de sensibile sunt că ile
respiratorii. De asemenea, se poate efectua ș i o electrocardio grama sau o radiografie
toracică pentru a vedea dacă este prezent vreun corp stră in la nivelul toracelui, care ar
putea provoca aceste simptome.
Radiografia toracică , una dintre cele mai folosite explorări imagistice, cu ajutorul
căreia se pot descoperi afecț iuni existe nte în interiorul cutiei toracice. Aceasta presupune
obținerea unei im agini a pieptului î n care se pot vizualiza inima, plămânii, căile aeriene,
vasele de sâ nge, ganglionii limfatici da r de asemenea și sternul, coastele, clavicula și
regiunea toracică a coloanei vertebrale.

37
De regulă, se fac două radiografii, una poste rioară și una din lateral dar dacă este o
urgență, se face doar o singură radiografie pentru zona anterioară a piep tului. Există și
cazuri în care medicul nu obține informaț ii suficie nte dintr -o radiografie toracală,
situație în care se recomandă repetare a

Fig. 2.5.6. Interpretarea radiografiei pulmonare

radiografiei sau efectuarea unor teste mai complexe precum ultrasunete, ecografie sau
computer tomograf (CT). Deși, radiografia toracală este efectuată și interpretată de
medicul radiolog, aceasta poate fi analizată ș i de medicul de familie, de internist sau de
un chirurg.
Radiografia toracală implica expunerea la un nivel scăzut de radiatii iar șansele ca un
pacient să sufere de complicații de genul acesta după expune re sunt foarte mici î n raport
cu avantajele pe care le poate aduce.

38
Rezultatele radiografiei toracice
NORMAL ANORMAL
● plămânii sunt normali ca
dimensiune și formă, nu există
excrece nte sau alte mase tumorale,
spațiile pleurale arată normal;
● inima are dimensiuni normale,
vasele de sânge de la baza inimii sunt
normale ca dimensiune, forma și
aparență ;
● diafragmul arată normal și este în
poziția obișnuită ;
● oasele, inclusiv coloana vertebrală
arată normal;
● nu există acumulă ri de lichid.
♦este prezentă o infecț ie precum
pneumonia sau tuberculoza;
♦ se observă tumori sau edemuri;
♦ vasele de la ba za inimii, precum
aorta, sunt mărite sau este
prezentă ateroscleroza;
♦ prezența unui obiect strain în
esofag, trahee sau plămâ ni;
♦ lichid în plămâni sau în jurul
plămâ nilor
♦ fracturi ale oaselor;
♦ mărirea ganglionilor.

Tabel nr. 2.5.3.

39
Testele de laborator , cu rol esențial î n punerea diagnosticului paraclinic, sunt utilizate
pentr u a ajuta la identificarea afecțiunilor care cauzează simptome similare astmului, la
identificarea alergiilor pacientului precum ș i pentru identificarea și evaluarea unor
complicații care pot apă rea.

Teste de laborator în elaborarea diagnosticului paraclinic

Teste recomandate
Teste suplimentare
● teste de sâ nge specifice pentru
sensibilitatea alergenică
(acarienii de praf, mucegaiul,
părul animalelor de companie,
polenul, etc.);
● Gazele din sânge – se
recoltează o probă de sâ nge
arterial pentru a evalua
concentraț iile pH -ului sanguin,
oxigenului și bioxidului de
carbon, în special câ nd un
pacient are un episod de astm.
● CBC (hemograma completă ) –
pentru a evalua starea celulelor
sanguine;
● CMP (tablou metabolic
complet);
● Teofilina – pentru
monitori zarea terapiei
medicamentoase, în cazul î n
care pacientul ia medicamente.
● testele cu fibroz ă chistică –
pentru excluderea existenț ei
fibrozei chistice;
● cultura din spută – ajută la
diagnost icarea infecț iilor
pulmonare cauzate de bacterii;
● AFB frotiu și cultură – pentru a
diagnostica tuberculoza ș i
microbacteriile ne -tuberculoase
(NTM);
● Bi opsia pulmonară – pentru a
evalua țesutul pulmonar și
existenț a cancerului pulmonar;
● Examenul cito logic al sputei –
test pe ntru evaluarea celulelor
din plămâni întrucât eozinofilele
și neutrofilele, două tipuri de
celule albe din sâ nge, pot avea
valori c rescute în prezența
inflamației specifică astmului
bronș ic.

Tabel nr. 2.5.4.

40
În cazul copiilor, pun erea de diagnostic de astm bronșic, este ușor confuză . Întrucâ t,
mare a majoritate a copiilor dezvoltă astmul înainte de vâ rsta de 5 ani, diagnosticul este
unul greu de pus, fiind greu de stabilit între astm sau alte afecțiuni. Copiii care au
respirație șuierătoare atunci când răcesc sau infecții respiratorii, nu înseamnă neaparat că
suferă de astm sau ca vor suferi pe viitor de această afecț iune.
Exista totodată , un instrument excelent de diagnostic în astmul bronș ic pentru care
American Thoracic Society ș i European Respiratory Societ y, au stabilit ghiduri pentru
măsurători standard, atât la copii, cât și la adolescenți și adulț i. Este vorba, mai exact,
despre determi narea oxidului nitric din aerul exhalat care evaluează prezența și nivelul
inflamației din astmul bronș ic. Acest lucru e ste determinant deoarece pacienții cu astm
bronș ic au ni veluri ridicate de oxid nitric î n aerul exhalat care sca d odată cu introducerea
tratamentului aniinflamator.

Principala clasificare aduce î n vedere:

♦ astmul intrinsec;
♦ astmul extrinsec (cel asociat cu polialergiile);
♦ astmul indus de efort;
♦ astmul aspirinic (cu s ensibilitate/alergie la aspirină ).

De asemen ea, astm ul persistent din copilărie până la vâ rsta de adult este de do uă
tipuri:

♦ astm sever – continuă din copilărie până la vârsta de adult, având ca factori de risc:
vârsta mică la debut, sexul feminin, atopia, eczema, diminuarea func ției ventilat orii,
hiperresponsivitatea bronșică ;
♦ astm cu debut în copilărie – cu remisie la pubertate și reapariție la vârsta de adult tânăr
(prezența inflamației că ilor respiratorii).

41
2.6 Diagnostic pozitiv

Procesele prin care trece o p ersoană din momentul în care este diagnosticată cu o
afecțiune gravă nu sunt deloc uș or de manageriat. Este valabil atât dacă vorbim despre
reacț iile bolnavului (adult sau copil) cât și despre reacțiile părinților ( în mod special
dacă pacientul este copil).
Pentru confirmarea diagnosticlui de astm bronsic sunt necesare a fi bifate cel putin trei
din urmatoarele criterii:
a) debutul crizei inainte de 25 ani sau dupa 30 de ani;
b) antecedente alergice personale sau familiale;
c) dispn ee paroxistica inainte de 25 de ani sau dupa 30 de ani;
d) tulburari de absorbtie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator
(in special scaderea VEMS -ului).
e) reversibilitatea crizelor sub influenta corticozilor sau simpaticomimetice lor.
* trebuie tinut seama totoodata si de echivalentele alergice, testele cutanate si de
provocare.

Conform lui Kerr, următoarele etape definesc un î ntreg proces de adaptare la boală :

A. Ș OCUL – etapa în care pacientului îi este greu să accepte că aș a ceva i se poate
întâmpla chiar lui; nedepăș irea acestei etape poate fi un semn al unei posibile t ulbură ri
mintale;
B. AȘ TEPTAREA REVENIRII – bolnavul prinde o forță pozitivă , entuziasm, își face
speranțe ș i planuri de viitor .
C. DISPERAREA – pacientul î ncepe să devină nerăbdător, anxios, vulnerabil și furios;
aceste reacții agravează ș i mai tare boala ducând la scăderea motivaț iei de a cooper a,
nerespectarea tratamentului și stă ri depresive;
D. ANGAJAREA Î N PROCESUL ADAPTATIV – este o etapă care în funcț ie de
pacient se poate man ifesta fie printr -o atitudine sănătoasă (pacientul priveș te realist dar
dispus să adere la cele mai bune soluționă ri), fie adoptă o atitudine nevrotică,
introvertită .
E. REORGANIZAREA Ș I ADAPTAREA – pacientul încearcă să își continue viața,
acceptându -și afecțiunea de care suferă însă fără a rămâne î n umbra acesteia.
În momen tul în care copil ul va fi diagnosticat cu o afecțiune cronică , atitudinea
familiei va fi de: hiperprotecț ie a copilului, izolar ea copilului și jena față de comunitate.
Cu câ t diagnosticul este stabilit mai de timpuriu, cu atât părinții îș i vor percepe copilul

42
ca fiind mai fragil. Din partea parintelui poate apă rea initial rejecția ș i imposibil itatea de
acceptare, care se transform ă treptat în hiperprotecție cu influențe negative asupra
dezvoltării și maturiză rii ulterioare a copilului. Din pă cate, din cauza unui suport afectiv
neadecvat la copilul cu boală cronică, regăsim dezvoltarea unei dependențe accentuate,
imaturitate emoțion ală precum și diminuarea abilităț ii de a stabili contacte sociale.
Atmosfera familială și reacția părinț ilor la boala copilul ui influențează ră spunsul
psihologic al copilul ui la propria -i boala. Astfel că, dacă părinții se vor arăta foarte
îngrijorați, automat că ș i copilul va deveni foarte preocupat de boala sa, ajungând să o
considere trăsătura lui dominantă ș i astfel va deve ni mai inhibat, anxios, introvertit.
De asemenea, dacă părinț ii dispun de o mentalitate mediocră, se vor simți rușin ați de
boala copilului său, fapt ce va duce la scă derea stimei de sine a copilului.
Așadar, părinții trebuie să facă tot posibilul să ajungă la o atitudine cât mai
constructivă, una care să le ajute copilul să continue să cread ă în abilitățile de care
dispun. Î n acest mod, copilul nu se va simț i inferior, se va adapta mult mai repede la
boală ș i va avea o evoluție mult mai pozitivă .
Din pu nct de vedere psihologic, există diferențe între adolescentul care suferă de o
boală cronică cu evoluție de mai mu lți ani – chiar de la naștere – și adolescentul care a
fost săn ătos până la pubertate, când dezvoltă boala cu evoluție cronica. Î n cel de -al
doilea caz, se constată o regresie î n plan afecti v, uneori deosebit de importantă. O mare
influență se datorează p erioadei adolescenței datorită modificărilor hormonale și
schimbă rilor psihologice care apar. De aceea, adolescenții adesea își neagă boala, r efuză
administrarea trata mentului profilactic, neacceptând sfatur i de niciun fel. Toate acestea
îngreuneaza substa nțial afecțiunea cronică, reducând complianț a la terapie.
Aspectul psihologic ne relatează că, copiii cu astm bronșic prezintă importante
tulburări emoționale și de comportament în comparaț ie cu copiii non -astmatici.
Anxietatea, scăderea încrederii de s ine, dependenț a, depresia, imaturit atea, neacceptarea,
sunt tulburări emoț ionale manifestate de cele mai multe ori de copii cu astm bronș ic.
Însă, s -a constatat că tulbură rile de comportament sunt prezente la un nivel mai
semnificativ doar la copiii cu forme severe de astm și în prezența altor manifestări
alergice. S -a demonstrat că rinita alergică are un impact mai puternic în viaț a copilului
decât astmul bronșic. Întocmai, prezența ambelor afecțiuni la același copil (asociere cea
mai comună), influențe ază și mai mult viața de zi cu zi a copilului. Aceștia sunt mai
puțin sociabili, mai posesivi și chiar mai agresivi atunci câ nd nu primesc ceea c e își
doresc.
Consecințele astmului bronșic asupra activității școlare, cu siguranță pot aduc e în
prim -plan absenteismul ș colar , limitarea activităților sportive precum și izolarea de

43
ceilalț i cop ii. Evitarea acestora poate fi înfăptuită dacă implicarea p ărinților este pe
măsură. Acestia se pot informa suficient de mult încât să anticipeze eventualele
obstacole și să stabilească obiective, planuri personalizate în cadrul programului
educațional, apelâ nd chiar la ajutor specializat atât din cadrul școlii cât ș i aprofundare
psihologică din exterior (mai ales dacă situația economică permite acest lucru).
Prin exemplificare, se subliniază urmă toarele as pecte, care pot veni în sprijinul
copiilor afectați de această boală, astmul bronșic :
● cont rolul simptomelor astmatice la școală – mulți copii se si mt jenați la școală din
cauza bolii lor;
● reducerea pe cât posibil a absențelor ș colare;
● optimizarea performanțelor ș colare;
● alegerea medicației în mod organizatoric, fără să afecteze programul educaț ional;
● activitate fizică conform toleranț ei de care dispune copilul;
● reducerea expunerii la alergeni ș i la factori i iritanț i de mediu.
Activitatea fizică la copilul astmatic presupune o mare atenție și importanț a unor
criterii de care care trebuie să se țină cont. Astfel că , se va exercita activitatea sportivă în
funcție de tipul și durata exerciț iului, temp eratura ș i nivel ul de poluare a aerului,
prezența de alergeni ș i gradul de severitate al bolii. Si mptomatologia este mai frecventă
în urma alergărilor și mai puțin frecventă după î not, motiv pentru care acesta din urmă
este recomandat ca activitate fizica cea mai indicată . Cu ajutorul unei reale comunicări
între echipa medicală, părinți și școală, trebuie făcute toate eforturile pentru a î ncuraja
participarea copilului la activităț i fizice. De exemplu, acest lucru poate fi consolidat de
admi nistrarea de be ta-2-adrenergic î nainte de efortul fizic, pentru a preveni sau controla
simptomele induse de efort precum si informarea profesorulu i de sport privind toleranta
scăzută a copilului pentru a se ț ine cont de alegerea un or activități sportive
corespunzătoare c ondiț iei fizice a copilului cu astm.
Așadar, nevoile psihologice și de îngrijire ale copilului cu boală cronică, î n aces t caz ,
astmul bronsic, presupun: menținerea încrederii de sine la cote cât mai î nalte,
respec tarea necesităț ilor prin crearea unui mediu prielnic ș i preventiv, suport afectiv,
susținere necondiționată și comunicare în permanență .

44
2.7 Diagnostic diferenț ial

Fiind o afecțiune fenotipic heterogenă, rezultatul interacț iunii dintre factorii de me diu
și factorii genetici, astmul bronș ic este uneori d ificil de diagnosticat pentru că
simptomele variază de la un copil la altul și chiar se schimbă de -a lungul timpului la
același copil. Pentru că simptomele su nt destul de comune, se pot regăsi și î n alte b oli
cum ar fi: gripă, infecții virale respiratorii, sinuzită cronică, obstrucțiile de corp străin,
tusea din tuberculoză, bronșiolita obliterantă, tusea psihogenă, fibroza chistică,
malformaț ii vasculare cardio -pulmonare sau deficitele imune.
De aceea, sunt n ecesare teste suplimentare sau adiționale la diagnosticului inițial, de
astm. Exemplificâ nd, un copil astmatic poate avea și sinuzită cronică sau un altul poate
că este obez ș i are asociat refluxul gastroesofagian, fiind necesare tratamente combinate
ale tuturor bolilor asociate, în vederea obținerii unui control cât mai bun al astmului
bronș ic la cop il. De asemenea, rinita alergică este frecvent asociată cu astmul bronșic,
fiind recomandată uneori ș i terapia cortico -inhalatorie nazală, peste vâ rsta de 3 an i.
Părinții au, în general, o reticență privind medicaț ia inhalatorie cu spray -uri, crezând
că pot da dependență copilului. Aceste păreri sunt însă un mit, o falsă impresie, dozele
administrate fiind de ordinul micro ogramelor cu tropism strict a supra pl ămânului și fără
reacț ii adverse notabile generale. Singura reacție adversă mai frecventă este candidoza
bucală ce poate apărea dacă nu se efectuează gargară cu apa de gură sau bicarbonat
alimentar după administrarea spray -urilor cu corticosteroizi inhalat ori.

2.8 Evoluție, complicaț ii, prognostic

Astmul bronșic este o afecț iune cu tendință spre cronicizare și cu o evoluție
imprevizibilă , îndelungată, variabilă si destul de capricioasă . Specific itatea acestei boli o
reprezintă raritatea vindecării, posibilă totuși î n astmul infanti l, alergic sau profesional,
după o infecție virală .
Astfel că , boala poate să rămână cu un astm cu accese intermitente, să devină un astm
cronic sau stare de ră u astmatic.

45

Cele mai reprezentative complicaț ii sunt urmă toarele:

● starea de ră u asmatic sau astmul acut grav;
● pneumotoraxul spontan;
● aspergiloza bronhopulmonară alergică ;
● bronșite acute ș i cronice;
● pneumonii;
● emfizemul pulmonar – cea mai importantă dintre complicaț ii car e duce cu timpul la
insuficiență cardia că;
● astmul combinat cu bronșita cronică sau astmul infectat, cu disfuncție ventilat orie
severă ce poate evolua spre insuficiență respiratorie sau tahiaritmii ventriculare, agravate
de factorii iatrogeni;
● bronsiectazii.
Daca aducem î n vedere date despre prognos ticul acestei boli, astmul bronșic, se poate
contura că rata mortalități i prin astm este redusă. Totuși, rata mortalității se pare că este
mai crescută pentru cei care au acces limitat la sistemul de sănă tate. Procentual, riscul de
deces p entru cei spitalizați este cuprins î ntre 0,09 si 0,25%.
Vorbim despre un prognostic bu n în special pentru cei care prezintă o formă mai
ușoară a bolii și care apare în copilărie. Astfel că, numărul de copii încă bolnavi la 7 -10
ani de la diagnosticare e ste în medie de 46% (2 6-78%), iar al celor cu forme ușoare de
boală este ș i mai redus, pr ocentul fiind de 6 -19%.
De regulă, pentru pacienții care dezvoltă modifică ri pulmonare ireversibile, explicaț iile
includ asocierea cu factori comorbizi, aș a cum este spre exemplu, fumatul.
Evoluț ia acestei boli nu este neapara t una care merge dintr -o treaptă de severitate în alta,
existâ nd la adulti un procent de 20% la care nu se înregistrează remisiuni spontane iar
un procent de 40% care se referă la amelioră ri pe măsură ce se avansează în vârstă .

46
2.9 Tratament

Astmul bronșic face parte din afecț iunile cronice pentru care nu există tratament
curativ, momentan. De aceea, scopul tratamentului este de a -l ține sub control.
Prezentarea la medic î n timp util este foarte importantă odată observate simptomele
enumerate. Indife rent de diagn osticul final, dacă este astm sau nu, descoperirea unei boli
la timp previne apariția multor complicații care pot pune viața pacientului î n pericol, mai
devreme sau mai tâ rziu. Este important de precizat că, î n medie 55% dintre simptomele
acestei boli la copii, dispar în decursul a 10 ani de la debutul bolii.
În tratamentul astmului se ț ine cont de for mele bolii, care pot fi de la ușoare la foarte
severe, caz î n care poate f i necesară spitalizarea și uneori chiar în condiț ii de reanimare.
Se recomandă ca, în cazul unor forme mai ușoare, să se deschidă geamurile, să se
administreze copilului me dicamentele prescrise de medic și să i se dea să bea ceva
călduț. De asemenea, î n condiții casnice, se poate utiliza de că tre copilul cu astm, un
dispozitiv portabi l numit peak -flow-metru, care măsoară volumul de aer ce iese din
plămâni la un expir rapid și forțat (debitul expirator de vârf, PEF), și se măsoară în
litri/minut. Scă derea PEF poat e preceda cu ore sau chiar zile simptomele crizei de astm ,
fapt ce ajută la prevestirea înrăutăț irii astmului.
„În prezent , sunt utilizate două grupe principale de preparate p entru tratamentul
astmului bronșic. La acestea se referă medicamentele sim ptom atice și cele de bază.
Acțiunea preparat elor simptomatice este orientată spre restabilirea obstrucției bronhice
și red ucerea spasmului bronhic acut. În această grupă intră și preparatele de „urgență”,
pentru uș urarea crizelor de sufocare, deci folosite la necesitate.
Grupu l de medicamente de bază are acțiune antiinflamatoare și supresoare a
inflamației alergice î n bronhii. Din acest tip fac parte: hormonii glucocorticoizi,
cromonele, preparatele antileucotrie ne. Preparatele terapiei de bază pentru etapa
îndelungată de profilaxie și î n caz de agravare a astmului. Vreau să subliniez de la bun
început că ele nu au o acțiune rapidă și momentană, însă acționează asupra cauzei de
bază a simp tomelor bolii, la care se referă inflamația bronhiilor. Prin scă derea și
suprimarea inflamației î n bronhii, a ceste medicamente reduc frecvența și intensitatea
atacurilor, făcându -le să dispară treptat.
De reț inut!
În caz de inflamație cronică a bronhiilor, administrarea medicament elor antiinflamatorii
trebuie să fie î ndelungat ă, iar ef ectul lor se va manifesta lent și treptat, în decurs de 2 -3
săptămâ ni.” (Liliana Viș nevschi , medic pediatru -pneumolog) .

47
Tratamentul igieno -dietetic

Este indicat ca alimentația copilului cu astm bronșic să fie cât mai dietetică , de a ceea
un meniu de mare recomandare poate fi regăsit î n urmă torul tabel:

Meniu dietetic în astmul bronș ic

Alimente indicate Alimente contraindicate
● supe de legume cu crupe; ♦ produsele de cofetărie ș i de patiserie;
● carne de iepure, de vită (macră),
fierte sau gă tite la abur; ♦ zahărul, mierea, ciocolata;
● ulei de floarea -soarelui, ulei de
măsline, unt; ♦ fructele citrice, căpș unile, zmeura;
● orez, hrișcă, fulgi de ovă z; ♦ ouăle, peș tele;
● cartofi fierț i; ♦ conservele ,etc.
● fructe ș i legume proaspete , exclusiv
verzi;
● produse din lapte fermentat cu
termen de pă strare de cel mult o zi;
● numai pâine albă .

Tabel nr. 2.9.5.

Tratamentul medicamentos

Înainte ca medicul să prescrie un tra tament medicamentos, acesta va ț ine cont de mai
multe aspecte: vârstă, frecvență și intensitatea simptomelor). Deș i, există medicamente
sub formă de pastile, cele mai multe se găsesc sub formă de inhalatoare, pentru că
substanța activă ajunge direct în plămâ ni, acolo unde este problema.
Începerea tratament ului de control ( tabel 2.9.6. ) se va face î n treapta a 2-a pentru
majoritatea pacienților iar î n treapta a 3-a numai pentru acei pacienți care prezintă
manifestă ri similare astmului necontrolat.

48
Atingerea niv elului de control nu este rapidă , poate dura uneori luni de zile, dar odată
atins controlul trebuie și menținut. De aceea, î n cazul pierderii controlului sau al unei
exacerbă ri, tratamentul de control va trebui reconsiderat.
Nivelul de con trol al astmului va fi ajustat în funcție de cât de bine este atins, în felul
urmă tor:
● controlat – se va ramane pe aceeași treaptă sau se coboară ;
● controlat parțial – se ia î n considerare urcarea unei trepte;
● necontrolat – se urcă o treaptă ;
● exacerbare – ce tratează ca exacerbare.
Nu poate fi preciz iat cu exactitate momentul cel mai potrivit pentru ajustarea
tratamentului, deoarec e fiecare pacient este diferit însă scopul final al acestei stadializări
constă de fapt în a adapta în permanență tratamentul la nevoile pacientului.

*Tratamentul astmului bronșic î n cazurile speciale
Copiii – în general , în acest caz, se va prescrie medicaț ie pe termen l ung, tratamentul
inițial fiind între 1 și 6 luni. În funcț ie de rezultate , se poate modifica pe parcurs
medicamentația. Important de precizat că hormonii steroizi pot influența ușor negativ
creșterea normală a copilului, la fel cum ș i un control inadevcat a l astmului poate
influența în acelaș i sens dezvoltarea. Beneficiile în cazul administră rii de corticosteroizi
sunt peste riscuri.
Femeile însă rcinate – în ace st caz, este nevoie ca astmul să fie cât mai cu putință
controlat pentru a asigura o oxigenare opt imă atât pentru mamă cât și pentru făt.
Consecințele unui astm necontrolat în cazul unei femei însă rcinate poate duce la:
preeclampsie, naștere prematură și o greutate mică la naștere a bebeluș ului.
Bătrâ nii – ținând cont că la vârste î naintate, astmul poa te interfera și cu alte afecțiuni,
trebuie să se țină cont în medicamentație de acest lucru și să se monitorizeze în
perma nență .
Persoanele cu astm care practică activităț i fizice – fiind un factor care poate
declanș a astmul, se vor folosi medicamente cu efect rapid, administrate cu 2 -3 ore
înainte de începerea activităț ii fizice pentru prevenirea instală rii simptomelor.
În funcție de treapta pe care se află pacientul cu astm bronș ic, trata mentul
medicamentos se clasifică în felul urmă tor:

49
TREPTE TERAPEUTICE

TREPTE TRATAMENT MEDICAMENTOS

Treapta 1
Medicaț ie de
salvare la nevoie Este un tratam ent rezervat bolnavilor netrataț i cu simptome oca zionale (nu mai
frecvent de două ori pe săptămâna) și de scurtă durată. Î ntre aceste episoade,
pacientul este asimptomatic, având o funcție pulmonară normală și fără
simptome noctur ne.
Alternative de medicaț ie: anticolin ergicele inhalato rii, BADSA cu administrare
orală, teofilinele de scurtă durată, cu precizarea că acestea au un efect mai tardiv
și un risc mai ma re de reacț ii secundare adverse.

Treapta a 2 -a
Medicaț ie de
salvare plus un
singur
medicament de
control Ca medicație de control de primă intenție se recomandă CS inhalatori în doză
mica (200-500 µg/zi de beclometazonă dipropionat sau 200 -400 µg/zi de
budesonid).
1. inhibitorii de leukotriene – cu un beneficiu maxim la pacienț ii ce nu pot utiliza
corect dispoz itivele de inhalare sau prezintă efecte adverse locale la CS
inhalatori, la cei care asociază rinita alergică sau la cei cu astm indus de
antiinflamatorii nesteroidiene;
2. cromonele – dispun de un profil de siguranță favorabil însă au o eficacita te
scăzută .

Treapta a 3 -a
Medicație de
salvare plus unul
sau două
medicamente de
control * se adresează pacienților care nu sunt controlaț i cu doze mici de CS inhalatori.
– cea mai recomandată opțiune, atât pentru adulți cât ș i pentru copii, es te
combinarea de CS inhalatori în doză mică cu BADLA, de preferat în acelaș i
dispozitiv.
De reținut, creș terea doze i de CS inhalatori, se recomandă dacă nu este atins
nivelul de control î n 3-4 luni de tratament!

Treapta a 4 -a
Medicație de
salvare plus două
sau mai multe
medicamente de
salvare

Opțiunea ideală de tratament în această treaptă o reprezintă combinarea dozelor
medii de CS inhalatori cu BADLA ș i/sau un al treilea medicament de control
(inhibitori de leukot riene sau teofiline retard, după 3-6 luni de tratament).

Treapta a 5 -a
Medicație de
salvare plus
opțiuni adtiționale
de medicaț ie de
control Sunt puțini pacienți care nu sunt controlabili î n treapta a 4 -a, de aceea, pentru
aceștia se recomandă CS orali. Însă datorită efectelor lor secundare severe, se vor
recomanda numai bolnavilor a căror activitate zilnică este foarte limitată precum
și la cei cu exacerbă ri frecvente.
*Administrarea de anti -lgE (omalizuma b) la pacienț ii cu astm alergic sever,
necontrolat nici de CS inhalatori, ni ci de cei orali, eficienta totuși î n cazuri le bine
selectate, este limitată datori tă costurilor foarte ridicate.

Tabel nr. 2.9.6.

50
Tratamentul chirurgical

Cu siguranță o intervenție chirurgicală presupune multe temeri, în general vorbind, și
cu atât mai mult dacă vorbim despre un pacient care suferă de astm bronșic. Totuși, dacă
medicul, anestezistul și chirurgul sunt puș i la curent din timp , aceștia vor putea lua
măsurile necesa re din timp, pentru a exclude câ t mai mult fa ctorii de risc.
Intervenț iile chirurgicale alterează schimburile ventilatorii c u risc de oxigenare
insuficientă a unui organ ( hipoxemie ) și creșterea concentrației de dioxid de carbon în
sânge ( hipercapnie ). De asemenea, favorizează atelectazia – absența aerului într -o zonă
sau în tot plămânul datorată obstrucției bronș iei, prin dopurile mucoase.
Durerea postoperatorie alterează eficiența tusei și favorizează dispneea iar intubaț ia
poate provoca bronhocons tricție. Cele mai mari riscu ri sunt prezente la pacienții cu astm
sever supuși intervenț iilor chirurgicale toracice sau abdominale superioare.
Pentru a reduce r iscurile de a dezvolta complicații, pacientul cu o formă severă de
astm bronș ic, poate urma un tratament pe termen scurt cu corticosteroizi o rali, pentru a
preveni complicațiile și pentru îmbunătațirea funcționabilității plămânilor înainte de
operaț ie.

Sfaturi demne de luat în considerare înainte de o intervenție chirurgicală :
● se recomand ă ca timp de o lună înainte de operație să existe un control cât mai bun
al astmului bronșic ș i chiar utilizarea medicamentelor opționale pentru evitarea instală rii
simptomelor;
● în cazul adulților, renunț area la fumat!
● comunicare în permanență cu doctorul și anestezistul înainte de operaț ie.

Măsuri postoperatorii:
● trata ment mai agresiv pentru eficiența funcțională pulmonară ;
● suplimentarea bronhodilatatoarelor cu administ rare inhalatorie sau sistematică .

Este foarte importan t ca pacientul să se asigure că înainte de a intra în operație, astmul
este ținut sub control. Î n acest mo d se vor evita diverse complicații, cum ar fi apariția
respirației îngreunate sau a tusei spastice înainte și după anestezie. Totuși, dacă acest
lucru se întâmplă sub an estezie, pacientul va putea fi ț inut sub control.
Așadar, dacă doctorul și anestezistul sunt în strânsă legătură cu pacientul, conștienți
deci de afecțiunea prezentă a pacientului, pasul principal este realizat și astfel deținerea
unui bun control înainte de operație ar trebui să evite apariț ia oricăror complicaț ii.

51
Așadar, putem desprinde faptul că astmul nu este o afecțiune a cărei cauză se ș tie cu
exactitate , la fel cum nu există un tratament vindecabil, însă cele mai multe persoane
care suferă de această afecțiune, cu motivația ș i implicarea aferentă, reușesc să dețină
controlul cu succes, ajungând să ducă o viață normală .

2.9.1 Profilaxie

Pentru copi i, unul dintre cei mai importanț i alergeni, sunt acarienii. De aceea , este
foarte important să se efectueze curățenie umedă zilnic ș i util izarea unui aspirator câ t
mai performant , cu filtrare de înaltă eficiență . De asemenea, se vor evita utilizarea spray –
urilor și odorizantelor în casa u nde locuiește co pilul cu astm bronșic, existâ nd riscul de
sufocare. Se recomandă utilizarea pernelor cu si licon sau sintepon î n schimbul celor cu
pene. Ani malele nu sunt agreate, datorită faptului că blana lor poate declanșa alergii iar
numă rul d e plante de interior ar tr ebui și ele limitate, deoarece î n solul umed al acestora
se pot dezvolta ciupercile cu mucegai.
Se va evita pe câ t posibi l contactul copilului astmatic cu copiii bolnavi, pentru a
preveni instalarea de viroze, ră celi, gripe sau ale boli ale tractului re spirator. În sensul
benefic al a cestui lucru, doctorii recomandă atât î n cazul copiilor bolnav i, cât și în cazul
copiilor sănătoși, să se realizeze vaccinarea împotriva virozelor ș i a gripelor.

Iata cum, urmă toarele măsuri de prevenț ie, pot ajuta fu ndamental:

● creșterea imunităț ii;
● mersul la mare ș i la munte poate fi extrem de benefic;
● evitarea substanțelor declanș atoare;
● asigurarea unor condiții de viață optime copilului;
● normalizarea greutăț ii corporale;
● aport suficient de lichide;
● gimnastică respiratorie pentru întărirea musculaturii și a capacităț ii respiratorii;
● exerciț ii de meditație ș i yoga;
● dezvoltare personală&psihologie practică ;
● fizioterapie;
● motivație puternică, evitarea stresului ș i a oboselii.

52
Capitolul III

CAZUL I

Culegerea datelor -Interviul
Pacientul A.S., minor în vârstă de 12 de ani, s -a prezentat în data de 12 -01-2019,
însoțit de pă rinti, pe secția de Pediatrie a Spitalului Județean de Urgențe, Bacău, cu
următoarele simptome: dispnee, cefalee, tuse spastică ș i durere toracică în timpul
episoadelor de tuse.
Diagnosticul de internare al pacientul ui: CRIZĂ ASTM BRONȘIC, TRAHEO
BRON ȘITĂ AC.
Din d iscuția cu păr inții paci entului, am aflat că acesta sufera de astm bronșic și că este
alergic la paracetamol și aspirină .
Minorul A .S. are vârsta de 12 de ani și este elev î n clasa a VI -a.
Este de religie ortodoxa și locuiește împreună cu părinții și un frate mai mi c, într -o casă
din Letea Bacă u.
Din antecedentele pacientului reiese că a fost diagnosticat cu astm bronșic în urmă cu
9 luni iar părinț ii, mama (36 ani) și tată l (45 ani), aparent sănătoș i, fumează ocazional.
În urma examenului general efectuat în momentul internării, pacientul are o înălțime
de 1,50m și o greutate de 42,5 kg. Prezintă 22 resp/min, 96 p/min, temper atura corpului
de 36,7°C iar T. A. are valoarea de 128/78 mmHg.
Pacientul urmează un tratament cu următoare le medicamente: ventolin spray, aerius,
montelukast seara .

53

Pe tot parcursul spitalizăr ii pacientul a prezentat următoarele probleme de
dependență :

• alterarea respiraț iei;
• alterarea funcției cardiovasculare ;
• alterarea nutriției ;
• alterarea odihnei ;
• alterarea confortului fizic;
• alterarea stă rii psihice;

Principalele manifestări de dependență identificate au fost:

• dificultăț i respiratorii (wheezing, dispnee expirator ie);
• tulburări cardio -vasculare – tahicardie( 96p/min);
• tulburări psihice (depres ie, anxietate, atacuri de panică );
• tulburări de somn (insomnie);
• disconfort fizic – cefalee, tuse, durere toracală anterioară ;
• tulburări de comunicare – stare emoțională afectată ;

54
Data Nevoie
alterată Diagnostic de
nursing Obiective Interventii Evaluare
Autonome Delegate
12.01. 2019
Nevoia de a
respira. Alterarea funcției
respiratorie datorită
crizelor astmatice.

Urmarea schemei
de tratament în
vederea
îmbunătățirii
funcț iei respiratorii
a pacientului.
Colaborare cât mai
strânsă cu
pacientul.

Comunic cu
pacientul, încerc
să aflu câ t mai
multe despre el.
Acord atenție
maximă în
acordarea
tratamentului,
ținând cont cu
stricteț e de orele
indicate de medic. 1. HSHC 100 mg
UPU iar apoi 50
mgx4/zi (orele 24 –
6-12-18).
2. Ventolin spray
– 1 pufx4/zi .
3. Oxigen la
nevoie .
4. Aerosoli –
ventoli n (1ml) si
ser fiziologic
(2ml) . Afebril, tuse
accentuată,
respirație
șuierătoare. .
Nevoia de a
dormi, de a se
odihni. Insomnie datorată
stresului și
anxietății,
amplificate odată cu
internarea. Pacientul să
beneficieze de un
somn câ t mai
odihnitor.
Exerciții ș i tehnici
psihice de
relaxare.
Eliminarea
tensiunii psihice.
Diminuarea
stărilor anxioase.
Aplica rea
tehnicilor de
relaxare de că tre
pacient.
Un pahar cu ceai
sau lapte cald. Pacientul se
acomodează mai
greu noului climat.
Nu reușeș te să
adoarmă decâ t la oră
foarte târzie .

Nevoia de a avea
o circulație bună . Perturbarea
circulației din cauza
anxietăț ii
manifestată prin
tahicardie (96 p/min) . Pacientul să fie
monitorizat în
permanență .
Aducerea ritmului
cardiac la limitele Linistirea psihică
pe cât posibil a
pacient ului.
Conditii adecvate
de microclimat. Regim hiposodat.
Oxigen (la
nevoie). Pacientul prezintă :
89p/min.
Prezintă o ușoară
ameliorare a stării
de panică .

55
normale. Repetare EKG.
Îndrumarea
psihică a
pacientului.
Nevoia de a evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza
bolii manifestat prin
senzația lipsei de
aer, tuse ș i stare
anxioasă . Pacie ntul să
beneficieze de
confort fizic și să
fie echilibrat
psihic . Liniștirea
pacientului.
Asigurarea unor
conditii de climat
adecvate.
Înlăturarea
factorilor alergeni
și repetarea
curățeniei umede .
Dezvoltarea
motivaț iei
pacientului.
Monitorizarea
pacientului. Deoc amdată,
pacientul nu
reușește să se
stabilizeze psihic ș i
sa treaca peste
starea anxioasă .
Nevoia de a
comunica. Anxi etate, stres
amplificat de boală ,
predispunere la
depresie. Dezinhibarea
pacientului.
Cunoaș terea
person alului
medical pentru
adaptare și
cooperare eficientă . Acces la
psihoterapie .
Abordare
adecvată,
conform vâ rstei.
Insuflarea
încrederii de sine. Accesarea
psihoterapeuț ilor
din spital. Pacientul este puțin
reținut, se adaptează
mai greu noului
climat .
13.01.2019

Nevoia de a evita
pericolele. Disconfort fizic și
psihic din cauza
bolii manifestat prin
tuse si anxietate. Pacientul să
beneficieze de
confort fizic și să
fie echilibrat
psihic. Asigur conditii de
climat adecvate.
Înlăturarea
factorilor alergeni
și dezvoltarea
motiva ției. Monitorizarea
pacientului. Pacientul se
acomodează mai
greu.

56

Nevoia de a avea
o bună circulație. Alterarea funcț iei
cardiace din cauza
bolii manifestată
prin tahicardie
(84 P/min). Pacientul să
prezint e în limite
normale valorile P
și a T.A
P= 60-80p/min
Liniștesc
pacientul și măsor
valorile T.A și
pulsul.
Învăț pacientul
tehnici de
relaxare care să -i
favorizeze
circulația și
respirația prin
respirații
profunde și
detensionarea
corpului. Regim hiposodat. Pacientul prezintă
valorile:
T.A=115/78mmHg
P=82p/min. .
Nevoia de a
comunica. Anxi etate, stres
amplificat de boală ,
predispunere la
depresie. Socializare ș i
empatizare pe câ t
de mult posibil. Acces la
psihoterapie prin
intermediul
echipei medicale
specializate.
Abordare
adecvată,
conform vâ rstei.
Insuflarea
încrederii de s ine.
Pacientul este încă
afectat de internare.
Nevoia de a
respira. Disconfo rt respirator
cauzat de tuse. Pacientul să
benefici eze de
schema de
tratament
corespun zătoare .

Întocmirea
schemei de
tratament
conform orelor
indicate de medic.
Asigurarea
accesului la
oxigen. 1. HSHC
50mgx4/zi.
2. Bromhexin
1tb.x3/zi.
3. Montelukast
5mg.

Se mai diminuează
tusea .

57
Nevoia de a
dormi și a se
odihni . Dific ultate de a se
odihn i din cauza
probabilității de a
apărea o nouă criză
de astm. Pacientul să
beneficieze de
somn calitativ și
cantitativ fără
treziri pe parcursul
nopții.
Întocmirea unui
program de somn
corespunzător .
Identific nivelul
de anxietate a
pacientului .
Îndrumarea
pacientul ui prin
tehnici de
relax are și
exerciții
respiratorii . Îndrumarea
continuă a
pacientului. Pacientul nu s -a
odihnit
corespunzător
prezentân d o stare
de oboseală
accentuată .
Pacientul are
numeroase treziri pe
parcursul nopț ii.
14.01 .2019 Nevoia de a
respira. Respirație
îngreunată , tuse. Reglarea funcț iei
respiratorie.
Diminuarea tusei. Asigurarea unui
tratament acordat
la orele indicate
de medic.
Încurajarea
pacientului.
Prezenț a
oxigenului. 1. HSHC 50
mgx4/zi.
2. Bromhexin
1tb.x3/zi.
3. Debridat 10
mlx3/zi.
4. Montelukast 5
mg.
Pacientul respiră
mai bine.
Tuse se diminuează .
Nevoia de a avea
o bună circulație . Alterarea circulației
din cauza bolii
manifestată prin
tahicardie
P=82 P/min . Pacientul să
prezint e în limite
normale valorile P
P=60 -80p/min .
Liniștesc
pacientul și măsor
valorile P.
Învăț pacientul
tehnici de
relaxare care să -i
favorizeze
circulația și
respirația. Regim hiposodat.
Monitorizare
cardiacă și
valorile T.A de
ținut sub control. Pacientul prezintă
P=80 p/min , stare
cardiacă ameliorată .

58
Nevoia de a se
alimenta ș i
hidrata. Îndrumarea
pacientului spre un
regim dietetic. Consumul de
alimente
recomandate î n
astmul bronsic.
Creșterea imunităț ii
prin aport alimentar
adecvat.
Hidratare optimă .
Prevenirea unei alte
crize de astm
bronș ic. Întocmirea și unei
liste cu meniul
recomandat
pacientului cu
astm.
Recomandarea
consumului de
lichide.
Monitorizarea
meselor pe durata
întregii zile.
Comunicarea
regimului dietetic
părinților.

Regim hiposodat.

Pacientul este ușor
reținut.
Nevoia de a se
recrea. Predispoziț ie la
depresie din cauza
lipsei activităților
specifice vâ rstei. Pacientul să fie
echilibrat psihic.
Socializare pe câ t
de mult posibil.
Demersurile
necesare privind
accesul la
psihoterapie.
Colaborare cu
părinții pentru
eficientizarea
stării psihice.
Îndrumarea
permanentă a
pacientului. Pacientul comunică
mai deschis decâ t
zilele trecute.
Nevoia de a evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza
bolii manifestat prin
nerăbdare,insomnie. Pacientul să
beneficieze de
confortul fizic și
psihic necesar. Stimularea
încrederii în
forțele proprii .
Repetarea
tehnicilor de
relaxare învățate
în ziua
precedentă . Monitorizarea
permanentă a
pacientului. Pacientul încă simte
teama aparitiei unei
noi crize de astm.
15.01.2019 Nevoia de a se
alimenta ș i Îndrumarea
pacientului spre un Consumul de
alimen te Întocmirea unei
liste cu meniul Regim hiposodat.
Pacientul se
alimentează și se

59
hidrata. regim dietetic. recomandate î n
astmul bronsic.
Creșterea imunităț ii
prin aport alimentar
adecvat.
Hidratare optimă .
Prevenirea unei alte
crize de astm
bronș ic. recomandat
pacientului cu
astm.
Recomandarea
consumului de
lichide.
Monitoriz area
meselor pe durata
întregii zile.

hidratează
corespunză tor.

Nevoia de a avea
o bună circulație . Alterarea circulației
din cauza bolii
manifestată prin
tahicardie
P=81 P/min . Pacientul să
prezint e în limite
normale valorile P
și a T.A
P=60 -80p/min .
Liniștesc
pacientul și mă sor
valorile T.A și
puls.
Efectuez tehnicile
de relaxare a
respirației
învățate. Regim hiposodat.
Monitorizarea
funcți ei cardiace
(puls, T.A). Pacientul prezintă
valorile:
P=78/min.
Se reglează bătă ile
inimii.
Nevoia de a
învăta să-și
păstreze
sănătatea. Anxietate și panică
datorită vâ rstei
pacientului (12 ani)
precum ș i a lipsei de
cunoștinț e despre
boala sa. Pacientul să fie
echilibrat fizic ș i
psihic
(autocont rol).
Prevenție prin
informare corectă
și cât mai completă
a pacientului.
Informarea
pacientului pe
înțelesul său,
raportat la vârsta
și nivelul său de
înțelegere.
Inducerea unui
autocontrol bine
implementat.
Identificarea
posibilelor greșeli
ale stilului de Mater iale
informative vizavi
de afecțiunea
pacientului, pe
înțelesul acestuia. Pacientul este
copleșit de
varietatea
informaț iilor aduse.

60
viață abordat.

Nevoia de a evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza
bolii manifestat prin
anxie tate ș i stres . Pacie ntul să
beneficieze de
confort fizic și
psihic la un nivel
cât mai eficient. Liniștirea si
ascultarea
pacientul ui.
Comunicare
permanentă
precu m și
distrag erea
atenției , abordâ nd
noi subiecte.
Aplicarea
tehnicilor învăț ate
de la
psihoterapeu țti.
Monitorizarea
pacientului. Pacientul devine
mai cooperant.

Nevoia de a
dormi și a se
odihni Dificultate de a se
odihn i din cauza
anxietății
manifestată prin
insomnie . Pacientul să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ . Ofer pac ientului o
cană cu lapte sau
cu ceai după
preferințe , pentru
relaxare.
Aerisesc camera . Practicarea
tehnicilor de
relaxare învăț ate. Pacientul a
beneficiat de un
somn mai odihni tor
calitativ și cantitativ
de 6-7 ore
neîntrerupt.

61
16.01.2019 Nevoia de a
învăț a sa-si
mențină
sanatatea. Anxietate, disconfort
psihic și fizic
datorită bolii. Informarea
continuă a
pacientului despre
boala sa.
Insuflarea
tehnicilor de
prevenț ie. Comunicarea
tratamentului și
însemnă tatea
acestuia.
Informare asupra
factorilor alergeni
ce pot declanș a
crize astmice. Colaborare strânsă
cu pacientul. Pacientul obține
răspunsuri noi.
Nevoia de a face
mișcare, de a
avea o bună
postură . Prevenț ia
sedentarismului,
încurajarea mișcării
spre recreere și
oxigenare mai bună . Pacientul să fi e
încurajat să iasă la
plimbari î n curtea
spitalului.
Socializare cu alți
pacienț i. Îndrumarea
pacientului despre
locurile unde se
poate plimba
(curtea spitalului).
Încurajarea
pacient ului să
socializeze. Colaborare strânsă
cu pacientul. Pacientul fa ce
progrese, se simte
mult mai încreză tor.
Nevoia de a
respira. Disconfort ușor,
fizic,tuse încă
prezentă . Continuarea
schemei de
tratament conform
indicaț iilor
medicului.
Diminuarea tusei
pe câ t posibil. Asigur schema de
tratament
conform
indicațiilor .
Aerisesc
încăperea.
Asigur întocmirea
curățeniei umede . 1. Ventolin spray
1 pufx4/zi.
2. Aerius 2,5
ml/zi .
3. Bromhexin 1
tab.x3/zi. Starea pacientului se
amelio rează .
Nevo ia de a se
alimenta ș i a se
hidrata. Regim diete tic
adecvat bolii de care
suferă pacientului. Asigurarea unui
regim hiposodat.
Recomandarea
continuă a
hidrată rii. Monitorizez
mesele.
Comunic
părinților diverse
dorinț e
suplimentare ale
pacientului. Regim hiposodat. Pacientul urmează
întocmai regimul
recomandat.

62
Nevo ia de a
comunica . Atenuarea stărilor de
anxietate, recreere și
echilibrare
emoțională. Informarea
părinților în
permanență despre
evoluți a
pacientului.
Îndrumarea
părinț ilor spre
abordare a unui stil
de viață cât mai
eficient î n scopul
prevenirii crizelor
astmatice.
Comunicare în
strânsă legătură cu
pacientul. Asigurarea
întâlnirilor cu
psihoterapeutul.
Monitorizarea
pacientului.
Încurajare a
pacientului spre
socializare ș i
exteriorizare a
emoțiilor . Colaborare strânsă
cu pacientul. Pacientul este
încrezător ș i foarte
bine informat , starea
se ameliorează
considerabil .

63
Cazul II

Culegerea datelor -Interviul
Pacienta S.M , în vârstă de de 5 ani, este adusă de părinț i în data de 03.03.2019
ora 23 °°, în serviciul de Urgență a Spitalului de Pediatrie Bacău , acuzând dispnee,
tuse cronică spastică, wheezing și cianoză (î n accesele de tuse prelungite) .
Diagnosticul de int ernare al pacientei este provizoriu, debut de astm bronș ic,
urmând să fie supusă și altor investigații .
Pacienta S.M are vârsta de 5 ani și merge la grădiniță . Este de religie ortodox ă și
locuiește împreună cu părinț ii și cei doi fraț i într-un aparta ment cu 2 camere .
Din discuția cu părinții am aflat că a debutat criza de astm în urma unei răceli
puternice contactată de pacientă la grădiniță .
Din antecedentele pacientei , reiese că, în primul an de viață a avut o formă de
dermatită atopică, în special la nivelul feței, astfel că a fost necesară alimentarea
acesteia cu o formulă de lapte hipoalergenică, evitarea produselor din lapte ș i
utilizarea unor produse cosmetice hipoalergenice.
Antecedentele heredocolaterale ale pacientei n e prezin tă faptul că mama ei este
fumătoare și că are un unchi care suferă de astm bronșic din adolescență .
De la internare am observat că pacienta prezintă accese de tuse prelungite și
cianoză, colorarea roșiatică -albăstruie a feț ei.
De asemenea, părinții ne aduc la cunoștință că este prima criză a copilului de
acest fel și că a debutat în urma administrării siropului panadol baby.
În urma examenului general efectuat în momentul internării, pacienta are o
înălțime de 1,10 m și o greutate de 15 kg. Prezintă 84 p/min, temperatura corpului
de 38,5 °C iar T.A. are valoare de 112 /60 mmHg.
Prezintă cianoză, culoarea feței fiind roșiatică -albăstruie, iar respirația este greoaie,
șuieră toare .
Încă de la internare , pacientei i s -au făcut următoarele ana lize: Glicemie – 78
mg/dl, EKG – 84p/min, măsurarea funcț iei respiratorie pentru estimarea îngustă rii
tubur ilor bronhice , fapt care atestă diagnosticul de astm bronș ic, spirometria – care
înregistrează volumul aerului deplasat spre interiorul și, respectiv, exteriorul
plămânilor; cu ajutorul acestuia putem observa existența a patru volume pulmonare
diferite, care, adunate, realizează v olumul maxim pe care îl poate atinge
expansiunea pulmonară; din testele de alergeni reiese că paciena este alergică la
paracetamol .

64

După o observare atentă a pacientei am identificat următoarele
probleme de dependență :

• alterarea funcției respiratorie;
• perturbarea funcției cardiovasculare ;
• alterarea odihnei ;
• deficit nutrițional ;
• alterarea pielii (cianoz ă);
• disconfort psihic (teamă , panica) și fizic (stare febrilă – 38,5˚);
• potențial de complicații .

Principalele manifestări de dependență identificate au fost:

• perturbarea respiraț iei (dispnee, wheezing) ;
• disconfort – dureri abdominale (accese de tuse prelungite);
• tulburări cardiovas culare – (p=84p/min si T.A= 112 /60 mmHg) ;
• stare apatică (febră 38,5);
• tulburări cutanate – apariția cianozei î n timpul tusei;
• tulburări de comunicare – stare emoțională afectată .

65

Data Nevoia
alterată Diagnostic de
nursing Obiective Intervenții Evaluare
Autonome Delegate
03.03.2019 Nevoia de a
respira. Criză astmatică
(debut de astm). Reglarea respiraț iei.
Reglarea funcț iei
cardiace.

Asigurarea nevoii de
oxigen.
Liniș tirea pacientei.
Monitorizarea
pacientei. 1.HSHC 25 mgx3/zi.
2. Ventolin spray 1
pufx3/zi.
3. Aerius 2,5 ml/zi .
Pacienta este
în stare de
panică,
tahicardia
crește la
86p/min.
Nevoia de a
avea o bună
circulație . Perturba rea
circulației din
cauza cri zei
astmatice
manifestată prin
tahicardie
P=86p/min
T.A=135/85 . Pacienta să prezinte o
circulație adecvată cu
valorile TA și a P în
limite normale
P=60 -80p/min
TA=75 -90/115 –
140mmHg Asigur repaus și
liniștesc pacienta .
Asigur condiții de
microclimat prin
aerisirea salonului și
umidificarea aerului
Măsor valorile P si
TA.
Ajut pacienta prin
diminuarea stresul ui și
a emoțiilor. Asigurarea oxigen ului
la nevoie .

Pacienta
prezintă:
TA= 117/70
mmHg
P=82p /min.
Nevoia de a -și
menț ine
temperatura î n
limitele
normale. Perturbarea
curbei termice
din cauza bolii
manifestată prin
febră moderată
T°=38,5°C Pacienta să -și mențină
temperatura în limite
fiziologice
T°=36 -37°C Administrez anti-
termice
Aerisesc salonul.
Schimb lenjeria de pat
și de corp.
Observ și măsor
temperatura la
intervale regulate de
timp.
Servesc pacienta cu
lichide. Administrez:
Nurofen sirop –
7,5mlx3/zi.
Aerosoli cu ser
fiziologic (2,5ml).
Temperatura
scade la 37,5˚.

66
Nevoia de a
comunica Diminuarea
stărilor de
panică . Echilibrarea stării
emoț ionale.
Cooperare eficientă
pentru respectarea
schemei de tratament. Liniștirea ș i
informarea pacientei
conform vârstei, cu
multă ră bdare.
Inducerea stă rii de
bine a pacientei prin
diverse metode.
La indica ția medicului
pacienta urmează
ședințe de
psihoterapie cu
specialiș tii din
domeniu. Pacienta este
încă speriată
dar se
adaptează
destul de rapid.
Nevoia de a
evita
pericolele . Disconfort fizic
și psihic din
cauza bolii
manifestat ă prin
respiraț ie
greoaie, tuse ,
stres și teamă . Pacienta să
beneficieze de confort
fizic și să fie
echilibrată psihic pe
cât de mult posibil. Distrag atenț ia
pacient ei pentru o
colaborare eficientă ș i
lucred la diminuarea
temerilor.
Îi asigur toate
necesităț ile pentru
facilitarea
simptomelor de astm.
Asigur prevenț ie prin
elimin area factorilor
alergeni declanșatori
de astm bronș ic.
Asigurarea de oxigen.
Comunicare ș i
psihoterapie cu
pacienta.
Pacienta este o
fire
înțelegă toare.
04.03.2019 Nevoia de a
avea o bună
circulație . Perturbarea
circulației din
cauza boli i
manifestată prin
Tahicardie
82p/min . Pacienta să prezinte o
circulație adecvată cu
valorile TA și a P în
limite normale.
Liniștesc pacienta și
mîsor valorile P și TA .
Învăț pacienta tehnici
de relaxare care să -i
favorizeze circulația și
respirația prin
inspirații profunde și
detensionarea corpului Asigurarea oxige nului
la nevoie .
Regim hiposodat. Pacienta
prezintă valori
normale :
TA= 60/110
mmHg
P=77 p/min .
Nevoia de a se
alimenta ș i a se
hidrata . Evitarea anemiei
datorită vâ rstei.
Consilierea părinț ilor
cu privire la adoptarea
unui regim alimentar Monitorizez mesele
pacientei.
Îi ofer, de câ te ori este Îndrumarea părinț ilor
pentru adoptarea unui
regim hiposodat în Pacienta nu
agreează
regimul

67
adecvat.
Asigurarea hranei ș i a
lichidelor necesare.
necesar, lichide.

alimentaț ia pacientei. hiposodat.
Nevoia de a
dormi și a se
odihni. Dificultate de a
se odihni din
cauza tusei ș i a
noului climat. Pacienta să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ . Întocmesc un program
de somn
corespunzător .
Comunic cu pacienta,
în raport cu vârsta
acesteia, în vederea
îmbunătăț irii
somnului.
Ofer un ceai cald
înainte de culcare. Pacienta
doarme mai
bine dar cu
treziri
nocturne.
Nevoia de a
respira. Risc de
complicații în
astm bronșic
datorit ă răcelii. Pacientă să urmeze
tratamentul conform
indicaț iilor prescrise
de medic.
Diminuarea acceselor
de tuse.
Eliminarea factorilor
alergeni. Administrez
tratamentul în mod
precis și î n timpul
indicat de medic.
Asigur oxigenul la
nevoie.
Aerisesc camera și
asigur curățenia
umedă .
1. Ventolin spray 1
pufx3/zi.
2. Aerius 2,5 ml/zi.
3. Bromhexin
5mlx3/zi.
4. Aerosoli 2,5 ml ser
fiziologic.
5. Oxigen la nevoie
Pacienta
tușește mai rar,
nu mai
prezintă
cianoză .
Nevoia de a se
recrea. Pertu rbarea
activităților
specifice
copilă riei. Socializare și
exprimare liberă .
Eficientizarea stă rii de
spirit. Organizez activități
care să distragă atenția
de la afecțiunea de
care suferă pacienta.
Îndrum părinții să
scoată pacienta la
plimbări î n curtea
spitalului.
Încurajez părinții să Colaborare cât mai
strânsă cu pacienta. Pacienta
prezintă o stare
de spirit mai
animată .

68
aducă în vizită ,
prieteni ai pacientei.

05.03.2019 Nevoia
fiziologică de a
elimina
(eliminarea
fecală ). Disconfort fizic
și psihic din
cauza instalării
constipaț iei. Pacienta să
benefic ieze de toate
resursele necesare
pentru eliminarea
materiilor fecale. Încura jez consumul de
ciorbe, fructe ș i
lichide.
Cereale de ovăz la
micul-dejun ș i sucuri
de mere, prune.
Dacă dieta nu dă
rezultate se
administrează 1/2
supozitor cu glicerină
dimineața și 1/2
supozitor cu glicerină
seara. Pacienta
începe să
elimine
materiile
fecale dar cu
scaune tari.
Nevoia de a
comunica . Diminuarea
stărilor de
panică . Echilibrarea stării
emoț ionale.
Cooperare eficientă
pentru respectarea
schemei de tratament Liniștirea ș i
informarea pacientei
conform vâ rstei, cu
multă ră bdare.
Inducerea stă rii de
bine pacientei prin
diverse metode.
La indica tia medicului
pacienta urmează
ședințe de
psihoterapie cu
specialiș tii din
domeniu. Pacienta este
destul de
cooperantă .
Nevoia de a se
îmbrăca și a se
dezbră ca. Incapacitatea de
a se îngriji
corespunzător
datorită vâ rstei
(5 ani). Asigurarea unei
vestimentaț ii lejere,
material e de bumbac.
Schimb area lenjeriei
de corp ori de câ te ori
este necesar. Observarea
permanentă a
îmbrăcăminții și a
lenjeriei de corp î n
scopul unei igiene
adecvate.
Asigurarea unor haine
lejere, pe măsura
pacientei, care să nu
creeze disconfort. Monitorizarea
pacientei. Pacienta este
îngrijită
corespunză tor.

Nevoia de a
dormi și a se
odihni.

Dificultate de a
se odihni din
cauza schim bării

Pacienta să
beneficieze de un
somn calitativ și

Comunicare cu
pacienta în raport cu
vârsta acesteia.

Administrez:
Bromhexin sirop (5
ml).

Pacienta n u a
mai prezentat
tuse pe durata

69
climatului ș i a
tusei. cantitativ .
Diminuarea tusei. Ajutarea pacientei să
se relaxeze.
Eficientizarea
confortului fizic prin
tratamentul asociat
tusei.
Aerosoli (5 ml ser
fiziologic).
Ceaiuri de tei călduț e. nopții, a avut
un somn mai
calitativ, cu
treziri mai
rare.
Nevoia de
evita
pericolele. Disconfort fizic
și psihic din
cauza bolii
manifesta t prin
constipație,
stres, panică . Pacienta să fie
îndrumată prin
psihoterapie, în raport
cu vâ rsta sa.
Sprijin fizic atât prin
tratament cât și psihic
cu ajutorul
specialiș tilor din
domeniu. Comunic câ t mai
eficient cu pacien ta și
cu părintț i acesteia.
Ajut la obț inerea
confortului fizic prin
aplicarea
tratamentului cu
eficacitate.
La indicația
medicului . pacienta
urmează sedi nțe de
psihoterapie cu
specialiștii secției
astfel încâ t să înlatur e
starea de panică . Pacienta este
receptivă .
06.03 .2016 Nevoia de a se
alimenta și a se
hrăni. Evitarea anemiei
datorită vâ rstei.
Consilierea părinț ilor
cu privire la adoptarea
unui regim alimentar
adecvat.
Asigurarea hranei ș i a
lichidelor necesare. Monitorizez mesele
pacientei.
Îi ofer, de câ te ori este
necesar, lichide.

Îndrumarea pă rinților
pentru adoptarea unui
regim hiposodat în
alimentaț ia pacientei. Pacienta încă
nu agreează
regimul
hiposodat.
Nevoia
fiziologică de a
elimina
(eliminarea
fecală ). Disconfort fizic
și psihic din
cauza
constipaț iei. Pacienta să
beneficieze de toate
resursele necesare
pentru eliminarea
materiilor fecale. Încura jez consumul de
ciorbe, fructe ș i
lichide.
Cereale de ovăz la
micul -dejun ș i sucuri
de mere, prune.
Administrez 1/2
supozitor cu glice rină
dimineața și 1/2
supozitor cu glicerină
seara. Pacienta
începe să aibă
scaun normal.

Nevoia de a se
recrea.
Perturbarea
activităților
specifice
Socializare și
exprimare liberă .
Eficientizarea stă rii de
Organizez activităț i
care să distragă atenția
de la afecțiunea de
Colaborare cât mai
strânsă cu pacienta.
Pacienta
prezinta o stare
de spirit mai

70
copilă riei. spirit. care suferă pacienta.
Îndrum părinții să
scoată pacienta la
plimbări î n curtea
spitalului.
Încurajez părinții să
aducă iîn vizită ,
prieteni ai pacientei.
echilibrată .

Nevoia de a se
îmbrăca și a se
dezbră ca. Incapacitatea de
a se îngriji
corespunzător
datorită vâ rstei
(5 ani). Asigurarea unei
vestimentaț ii lejere,
materiale de bumbac.
Schimb area lenjeriei
de corp ori de câ te ori
este necesar. Observarea
permanentă a
îmbrăcămintei ș i a
lenjeriei de corp in
scopul unei igiene
adecvate.
Asigurarea unor haine
lejere, pe masura
pacientei, care sa nu
creeze disconfort. Monitorizar ea
pacientei. Pacienta este
îngrijiă
corespunză tor.
Nevoia de a
dormi și a se
odihni. Dificultate de a
se odihni din
cauza temerilor
manifestată prin
treziri nocturne. Pacienta să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ de minim 8 –
9 ore fără treziri pe
parcursul nopț ii. Ofer pacientei o cană
cu lapte cald sau ceai
după pr eferință .
Îndrum pacienta spre
relaxare și liniș tire.
Aerisesc și asigur
linistea î n salon. Monitorizarea
pacientei. Pacienta a
beneficiat de
un somn
calitativ si
cantitativ de 8
ore fără treziri
nocturne.
07.03.2019 Nevoia de a
comunica Diminuarea
stărilor de
panica. Echilibrarea stării
emoț ionale.
Cooperare eficientă
pentru respectarea
schemei de tratament Liniștirea ș i
informarea pacientei
conform vârstei, cu
multă rabdare.
Inducerea stă rii de
bine pacientei prin
diverse metode. La indica ția medicului
pacienta urmează
ședințe de
psihoterapie cu
specialiș tii din
domeniu. Pacienta
prezintă
îmbunătăț iri
consid erabile
din punct de
vedere
emoț ional.

71

Nevoia de a se
alimenta ș i a se
hrani. Prevenție
împotriva
scăderii
imunităț ii
pacientei. Consilierea părinț ilor
cu privire la adoptarea
unui regim alimentar
adecvat.
Asigurarea hranei ș i a
lichidelor necesare
pentru o nutriție
corespunză toare. Monitorizez mesele
pacientei.
Îi ofer, de câ te ori este
necesar, lichide. Îndrumarea părinț ilor
pentru adoptarea unui
regim hiposodat în
alimentaț ia pacientei. Pacienta
acceptă cu mai
multă usurință
regimul
dietetic,
respectiv cel
hiposodat.
Nevoia de a se
îmbrăca și a se
dezbră ca. Incapacitatea de
a se îngriji
corespunzător
datorită vâ rstei
(5 ani). Asigurarea unei
vestimentaț ii lejere,
materiale de bumbac.
Schimb area lenjeriei
de corp ori de câ te ori
este necesar. Observarea
permanentă a
îmbrăcăminții și a
lenjeriei de corp î n
scopul unei igiene
adecvate.
Asigurarea unor haine
lejere, pe măsura
pacientei, care să nu
creeze disconfort. Monitorizarea
pacientei. Pacienta a
beneficiat de
un somn
calitativ si
cantitativ de 9
ore fără treziri
nocturne.
Nevoia de a se
recrea. Perturbarea
activităților
specifice
copilă riei. Socializare și
exprimare liberă .
Eficientizarea stă rii de
spirit. Organizez activități
care să distragă atenția
de la afecțiunea de
care suferă pacienta.
Îndrum părinții să
scoată pacienta la
plimbări î n curtea
spitalului.
Încurajez părinții să
aducă în vizită ,
prieteni ai pacientei . Colaborare cât mai
strânsă cu pacienta. Pacienta
prezintă o stare
emoțională
destul de bu nă.

Nevoia de a
învăța să -și
păstreze Îndrumarea
părinților
pacientei Informarea părinților
despre factorii
declanțatori într -o Explic pacientei î n
termenii pe care
aceasta îi înțelege cel Transmiterea
regimului alimentar și
a tratamentului indicat Pacienta este
stabilizată fizic
si psihic.

72
sănătatea. precum ș i a
pacientei spre
prevenție
raportat la vâ rsta
acesteia. criză de astm bronș ic.
Îndrumarea părinților
spre a renunț a la
fumat, fiind un factor
foarte nociv pentru
sănătatea copilului lor.
Informare a pacientei
adaptată la nivelul
acesteia de înțelegere,
conform vâ rstei.
mai bine, să -și asculte
părinții, să se
alimenteze
corespunzător, să bea
multe lichide și să
socializeze pe cât de
mult posibil pentru
echilibrarea stării
fizice și psihice . de că tre medic.
1.Ventolin spray 1
pufx3/zi ( 14zile).
2. Aerius 2,5 ml/zi (5
zile)
4. Aerosoli 5 ml ser
fiziologic( la nevoie).

Revine la
control dupa
14 zile.

73
Cazul III

Culegerea datelor -Interviul

Pacientul P .A în vârstă de 1 7 de ani, s-a prezentat la serviciul de Urgențe a Spitalu lui
Județean Bacău în data de 10.04.2019, ora 01:34 în urma unei crize de astm bronș ic,
acuzând următoarele simptome: wheezing, dispnee, tuse și stare de panică accentuată .
Diagnosticul de interna re al pacientului este CRIZĂ ASTM BRONȘ IC.
Domnul P .A are vârsta de 1 7 de ani, este de religie greco -catolic și este elev .
Locuiește cu părinții să i într-un aparta ment cu 2 camere di n jud. Bacău, fiind singur la
părinț i.
Din discuția cu pacientul S.A , am aflat că este fumător, alcool nu consumă iar cafea
ocazional î n compania prietenilor sau a colegilor.
Din ant ecedentele pacientului reiese că la vâ rsta de 14 ani a fost diagnosticat cu
astm bronșic, dupa ce au adus părinții o pisică în casă, fapt care aduce în vedere că este
alergic la părul de pisică .
Antec edentele heredocolaterale ale pacien tului ne prezintă faptul că bunica
dumnealui a suf erit de tuberculoză iar unchiul din partea mamei de astm bronș ic.
La vârst a de 12 ani a suferit o operație de apendicită și la vârsta de 13 ani a avut o
erupție cutanată ce a necesitat internare .
În urma examenului general efectuat în moment ul internării, pacientul are o înă lțime
de 1,66 și o greut ate de 65 kg. Prezintă 25 respiraț ii/min, 90 pulsaț ii /min, temperatura
corpului de 37,5°C iar T.A are valoare de 155/90 mmHg.
În urma examenelor de laborator al sângelui reiese: Hb – 12,3 g/dl, Ht – 27,9%,
Glicemie – 91 mg/dl, TGO – 24 UI, TGP – 22 UI, Ionograma – Na+ – 125 mmol/l , K+ –
2,8 mmol/l , Ca+ – 1,51 mmol / l, inflamare și îngusta re a bron hiolelor fapt ce confirmă
diagnosticul de astm bronșic, radiografie pulmonară , teste de alerge ni – alergic la praf și
păr de anim ale, nu este alergic la aspirin ă sau paracetamol .

74
După o atentă observare a pacientului am identificat următoarele probleme
de dependență :

• dificultate de respira ;
• perturbar e cardiovasculară tahicardie (90 pulsați i/minu t), hipertensiune arterială
(155/90 mmHg) ;
• tulburări în integritatea pieli i, temperatura în ușoară creștere;
• alterarea nutriție i prin deficit ;
• disconfort fizic – durere toracală (datorita episoade lor de tuse prelungita;
• incapacitate de a se odihni , insomnie;
• disconfort psihi c, atacuri de panică, anxietate;
• perturbarea odihnei ;
• alimentație dezordonată ;
• risc de complicații .

Pe tot parcursul supravegherii mele pacientul a prezentat următoarele
manifestări de dependență :

• tulburări ale somnului, insomnie;
• tulburări ale odihnei;
• tulburări cardiovasculare: tahicardie (90 pulsați i/minu t), hipertensiune arterială
(155/90 mmHg) ;
• tulbură ri respiratorii: dispnee, wheezing ( respirații/minut) ;
• dureri toracale î n urma episoadelor de tuse prelungite;
• disconfort fizic ș i psihic.

75

Atitudinea asistentului medical , față d e pacientul său, poate construi o motivație
puternică !

76
Data Nevoia
alterată Diagnostic de
nursing Obiective Intervenții Evaluare
Autonome Delegate
10.04.2019 Nevoia de a
avea o bună
circulație . Perturbarea
circulației din cauza
bolii manifestată
prin t ahicardie 90
p/min si HTA
155/90 mmHg . Pacientul să
prezinte o
circulație
adecvată cu
valorile TA și a P
în limite normale
P=60 -80p/min
TA=75 -90/115 –
140mmHg Asigur rep aus la pat și
liniștesc pacientul.
Asigur condiții de
microclimat prin aerisirea
salonului și umidificarea
aerului din salon.
Determin valorile Pulsului
și TA.
Educ pacientul să evite
stresul și emoțiile . Admini strez:
Norvasc 5 mg (1/2 tb
dimineaț a).
Regim hiposodat.
Pacientul
prezintă:
D:T.A=135/85
mmHg .
P=87 P/min .

Nevoia de a
respira . Dispnee, respirație
șuieră toare , tuse în
urma crizei
astmatice. Pacientul să fie
stabilizat
respirator.
Liniștirea psihică
a pacientului
pentru
eficientizarea
tratamentului.
Ajut pac ientul să se
calmeze.
Îi asigur oxigenul la
nevoie.
Comunic în permanență cu
pacientul. Administrez la
prescripț ia medicului:
1. Ventolin spray 1
pufx4/zi.
2. Aerius 2 tab/zi.
3. Bromhexi n 3
tab/zi.
4. Aerosoli 10 ml ser
fiziologic.
5. Oxigen la nevoie
Pacientul
prezintă
respirație
greoaie și tuse
în episoade
accelerate.
Nevoia de a
evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza bolii
manifestată prin
cefalee , febră ușoară ,
anxietate. Pacientul să
beneficieze de
confort fizic și să
fie echilibra t
psihic .
Reglarea
temperaturii
corporale. Liniștesc pacientul .
Asigur condiții de habitat
cu salonul curat .
Asigur un climat liniștit .
Stimulez încrederea în
forțele proprii prin
comu nicare permanentă . Administrez :
1. 1 fiolă de
Algo camin 2ml și
S.F.100ml în ritm de
30p/min .
2. Administrez
antitermice, ipubrofen
200 mg
5 ml/6 ore.
Pacientul
continuă să
prezinte
cefalee , stare
de ne rvozitate
dar
temperatura
corporală se
stabilizează
(37˚C).

77
Nevoia de a
învăța să -și
păstreze
sănătatea . Risc de complicații
din cauza lipsei de
informații . Pacientul s ă
acumuleze noi
cunoștințe și să
dobândească
atitudini și
obiceiuri noi .
Pacientul să
înțeleagă că
trebuie să renunțe
la fumat, deoarece
îi poate pune viața
în pericol oricâ nd. Stimulez dorința de
cunoaștere a pacientului.
Conștientizez bolnavul
asupra propriei
responsabilități privind
sănătatea .
Informez despre
prevenirea crizelor
astmatice prin evitarea
contactului cu factorii
alergeni ( fumatul activ și
pasi, praf, pă rul de pisica
sau alte animale, etc.). La indicația medicului
prezint pacientului
pliante cu informații
utile în ceea ce
prive ște boala de care
suferă, astmul bronș ic. Pacientul este
preocupat și
temă tor.
Nevoia de a
dormi ș i a
se odihni. Dificultate de a se
odihni din cauza
durerii și a anxietății
manifestată prin
insomnie , teamă,
neliniș te. Pacientul să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ pe
parcursul nopții
de 8-9 ore
neîntrerupt. Încerc să cunosc paci entul
cât mai bine.
Identific nivelul de
anxietate a pacientului.
Învăț pacientul tehnici de
relaxare, exerciții
respiratorii.
Ofer lichide calde, ceai
sau lapte.
Administrez:
Tinctură de tei
argintiu – 25 pică turi
la ora 21:00.
Pacientul nu
reușește să se
relaxeze pe
deplin, doarma
5-6 ore fără
treziri
nocturne.
11.04.2019 Nevoia de a
avea o bună
circulaț ie. Perturbarea
circulației din cauza
bolii manifestată
prin tahicardie
87 p/min si TA
135/85mmHg . Pacientul să
prezinte o
circulație
adecvată cu
valorile TA și a P
în limite normale
P=60 -80p/min
TA=75 -90/115 –
140mmHg . Asigur repaus la pat și
liniștesc pacientul.
Asigur condiții de
microclimat prin aerisirea
salonului și umidificarea
aerului din camera
Determin valorile Pulsului
si TA.
Educ pacientul să evite
stresul și emoțiile. Administrez:
Norvasc 5 mg (1 /2 tb
dimineaț a).
Regim hiposodat.

Pacientul
prezintă:
D:T.A=120/80
mmHg.
P=84P/min .

78
Nevoia de a
evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza bolii
mani festată prin
cefalee, anxietate. Pacientul să
beneficieze de
confort fizic și să
fie echilibrat
psihic . Liniștesc pacientul.
Asigur condiții de habitat
cu salonul curat
Asigur un climat liniștit.
Stimulez încrederea în
forțele proprii prin
comunicare permanent ă. Administrez:
1. 1 fiolă de
Algocamin 2ml și
S.F.100ml în ritm de
30p/min.
2. Consiliere
psihologică pentru
combaterea anxietăț ii. Pacientul este
ușor reținut,
dispune de o
fire
introvertita.
Nevoia de a
se alimenta
și de a se
hidra ta. Lipsa poftei de
mâncare. Pacientul să
beneficieze de un
regim alimentar
echilibrat.
Aport de lichide
corespunză tor. Informez pacientul desp re
regimul dietetic
recomandat în astmul
bronșic precum ș i de
regimul hiposodat pentru
reglarea funcț iei cardiace.
Îi explic importanța
hidratării oferindu -i
lichide ori de câ te ori este
necesar. Oferirea un ui pliant
cu meniul recomandat
în astmul bronș ic. Pacientul se
acomodează
destul de greu
cu regimul
hiposodat.
Nevoia de a
învăța să -și
păstreze
sănătatea . Risc de complicații
din cauza lipsei de
informații . Pacienta să
acumuleze noi
cunoștin țe și să
dobândească
atitudini și
obiceiuri noi . Organizez activități
educative folos ind metode
de învătământ cunoscute
Ajut și încurajez la
dobândirea prevenț iei.
Corecte z eventualele
obiceiuri greș ite (fumatul). La indicația medicului
prezint pacientului
pliante cu informații
utile în ceea ce
privește astmul
bronș ic. Pacientul pare
să fie informat
în mare parte .
Nevoia de a
respira. Tuse, respirație
îngreunată . Pacientul să fie
stabilizat
respirator.
Linistirea psihica
a pacientului
pentru
eficientizarea
tratamentului. Aerisesc salonul
Ajut pacientul să se
relaxeze.
Îi asigur oxigenul la
nevoie.
Comunic în permanență cu
pacientul. Administrez :
1. Ventolin spray 1
pufx4/zi.
2. Aerius 3 tab/zi.
3. Bromhexin 3
tab/zi.
4. Aerosoli 10 ml ser
fiziologic. Se diminuează
frecvenț a tusei.

79

12.04.2019 Nevoia de a
avea o bună
circulație . Perturbarea
circulației din cauza
bolii manifestată
prin t ahicardie
82p/min . Pacientul să
prezinte o
circulație
adecvată cu
valorile P în
limite normale
P=60 -80p/min .
Liniștesc pacientul și
măsor valorile P și TA
Efectuez tehnicile de
relaxare a respirației
învățate: respirații
profunde și relaxarea
corpului . Administrez:
Norvasc 5 mg (1 tb
dimineața ).
Regim hiposodat.
Oxigen la nevoie . Pacientul
prezintă:
T.A=130/90
mmHg
P=76 P/min
Nevoia de a
comunica. Firea intro vertita a
pacientulu i îi poate
îngreuna
diagnosticul de astm
bronș ic, fiind un
factor declanșator
pentru criza
astmatică . Echilibrarea
psihică a
pacientului.
Diminuarea
anxietății ș i a
stresului.
Eliberarea
tensiunilor de
ordin psihic. Întreb pacientul cum se
simte în raport cu boala de
care suferă, astmul
bronș ic.
Încerc să îi câștig
încrederea pacientului
pentru a co munica cu
acesta cu mai multa
ușurintță .
Mă ocup de programarea
ședinț elor de psih oterapie
cu specialiș tii din
domeniu.

Colaborare strânsă cu
pacientul. Pacientul
începe să se
destăinuie cu
mai multa
ușurință .
Nevoia de a
respira. Tuse, respirație ușor
îngreunată . Pacientul să
beneficieze de
confort fizic prin
diminuarea tusei
și reglarea funcț iei
respiratorie.
Liniștirea psihică
a pacientului.
Aerisesc salonul
Ajut pacientul să se
relaxeze.
Îi asigur oxigenul la
nevoie.
Comunic în permanență cu
pacientul. Admi nistrez :
1. Ventolin spray 1
pufx4/zi.
2. Aerius 3 tab/zi.
3. Bromhexin 3
tab/zi.
4. Aerosoli 10 ml ser
fiziologic.
5. Oxigen la nevoie Pacientul are
episoade de
tuse mai rare.

80

Nevoia de a
se recrea. Evitarea
sedentarismului si a
demoraliză rii.
Îndrumarea
pacientului spre
socializare cu alți
pacienți de vâ rsta
lui.
Comunicare
directă cu părinț ii
pentru i ncurajarea
vizitelor.
Plimbări în aer
liber, î n curtea
spitalului.

Încerc să -l determin să se
acomodeze cu spitalul,
stau de vorbă cu el , il
îndrum spre ieșiri î n curtea
spitalului.
Îl încurajez să se exprime
liber și să socializeze câ t
mai mai mult. Colaborare cât mai
strânsă cu pacientul
pentru încredere
ridicata în forț ele
proprii. Pacientul
empatizează cu
alți pacienț i.
Nevoia de a
dormi si a
se odihni. Dificultate de a se
odihni din cauza
tusei manifestată
prin treziri nocturne. Pacientul să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ pe
parcursul nopții
de 8-9 ore
neîntrerupt. Încerc să cunosc pacientul
cât mai bine.
Identific nivelul de stres a
pacientului și îl intreb dacă
are nevoie de ceva.
Învăț pacientul tehnici de
relaxare, exerciții
respiratorii.
Ofer lichide calde, ceai
sau lapte.
Administrez:
Tinctură de tei
argintiu – 25 pică turi
la ora 21:00.
Pacientul
reușește sa
aibă un somn
mai odihnitor,
fără episoade
de tuse.
13.04.2019 Nevoia de a
respira. Tuse ușoară,
respirație ușor
îngreunată . Pacientul să
beneficieze de
confort fizic prin
diminuarea tusei
și reglarea funcț iei Aerisesc salonul
Ajut pacientul să se
relaxeze.
Îi asigur oxigenul la
nevoie. Administrez la
prescripț ia medicului:
1. Ventolin spray 1
pufx3/zi.
2. Aerius 3 tab/zi. Pacientul nu
mai prezintă
tuse decâ t
foarte rar.

81
respiratorie.
Liniștirea psihică
a pacientului
pentru
eficientizarea
tratamentului.
Comunic în permanență cu
pacientul. 3. Bromhexin 3
tab/zi.
4. Aerosoli 10 ml ser
fiziologic.
5. Oxigen la nevoie

Nevoia de a
evita
pericolele . Disconfort fizic și
psihic din cauza bolii
manifestată prin
respirație ușor
îngreunată ,
anxietate. Pacientul să
beneficieze de
confort fizic și să
fie echilibrat
psihic. Liniștesc pacientul.
Asigur condiții de habitat
cu salonul curat.
Înlătur factorii alergeni.
Asigur un climat liniștit.
Stimulez încrederea în
forțele proprii prin
comunicare permanent ă. Psihoterapi e cu
specialiș tii din
domeniu. Pacientul
prezintă o
încredere de
sine mai
ridicată .
Nevoia de a
se alimenta
și de a se
hidrata. Prevenirea crizei
astmatice printr -o
nutriție
corespunză toare. Pacientul să
beneficieze de un
regim alimentar
echilibrat.
Aport de lichide
corespunză tor. Informez pacientul desp re
regimul dietetic
recomandat în astmul
bronșic precum ș i de
importanța regimul ui
hiposodat pentru reglarea
funcț iei cardiace.
Îi explic importanța
hidratării oferindu -i
lichide ori de câ te ori este
necesar. Colab orare strânsă cu
pacientul pentru o
nutriție
corespunză toare. Pacientul
acceptă
regimul
hiposodat cu
mai multă
ușurință .
Nevoia de a
se recr ea. Evitarea
sedentarismului și a
demoraliză rii.
Îndrumarea
pacientului spre
socializare cu alți
pacienț i de vârsta
lui.
Comunicare
directă cu părinț ii Încerc să -l determin să se
acomodeze cu spitalul,
stau de vorbă cu el , îl
îndrum spre ieșiri î n curtea
spitalului.
Îl încurajez să se exp rime
liber și să socializeze câ t Colaborare cât mai
strînsâ cu pacientul
pentru încredere
ridicata în forț ele
proprii. Pacientul est e
încântat de
numărul de
vizite primite.

82
pentru î ncurajarea
vizitelor.
Plimbări în aer
liber, î n curtea
spitalului.
mai mai mult.
Nevoia de a
dormi și a
se odihni. Dificultate de a se
odihni din cauza
anxietății
manifestată prin
insomnie. Pacientul să
beneficieze de un
somn calitativ și
cantitativ fără
întreruperi pe
parcursul nopț ii. Ofer p acientului o cană cu
lapte cald sau ceai după
preferință.
Îndrum pacientul să repete
tehnicile de relaxare
învățate la ședinț ele de
psihoterapie. Administrez:
Tinctură de tei
argintiu – 25 pică turi
la ora 21:00.
Pacientul
reușește să
adoarmă î n
cele din urm ă.
A beneficiat de
un somn
calitativ și
cantitativ de 7
ore fără
întrerupere.
Nevoia de a
învăța să -și
păstreze
sănătatea . Risc de complicații
din cauza lipsei de
informații . Pacientul s ă
acumuleze noi
cunoștințe și să
dobândească
atitudini și
obiceiuri noi . Ajut și încurajez la
dobândirea noilor
deprinderi .
Corectez deprinderile
dăunătoare sănătății . La indicația medicului
prezint pacientului
pliante cu informații
utile în ceea ce
priveș te astmul
bronș ic. Pacientul nu
este încă destul
de sigur pe
cunoștințele
dobândite .
14.04.2019 Nevoia de a
comunica. Echilibrarea psihică
a pacientului î n
vederea eficientiză rii
tratamentului. Echilibrarea
psihică a
pacientului.
Diminuarea
anxietății ș i a
stresului.
Eliberarea
tensiunilor de
ordin psihic. Întreb pacientul cum se
simte în raport cu boala de
care suferă, astmul
bronș ic.
Încerc să îi câștig
încrederea pacientului
pentru a comunica cu
acesta cu mai multă
ușurință .
Programez ședinț a de
psihoterapie. Colaborare strâ nsă cu
pacientul. Pacientul este
mai deschis la
noi informaț ii
referitoare la
boala de care
suferă .

83

Nevoia de a
se alimenta
și de a se
hidrata.
Prevenirea crizei
astmat ice printr -o
nutriție
corespunză toare
Pacientul să
beneficieze de un
regim alimentar
echilibrat.
Aport de lichide
corespunză tor.

Informez pacientul desp re
regimul dietetic
recomandat î n astmul
bronșic precum ș i de
regimul hiposodat pentru
reglarea funcț iei cardiace.
Îi explic importanța
hidratării oferindu -i
lichide ori de câ te ori este
necesar.
Colaborare strânsă cu
pacientul pentru o
nutriție
corespunză toare.
Pacientul își dă
seama că
regimu l
hiposodat îl va
ajuta î n
recuperarea sa.
Nevoia de a
se recr ea. Evitarea
sedentarismului si a
demoraliză rii.
Îndrumarea
pacientului spre
socializare cu alți
pacienti de vâ rsta
lui.
Comunicare
directă cu părinții
pentru î ncurajarea
vizitelor.
Încerc să -l determin să se
acomodeze cu spitalul,
stau de vorbă cu el , îl
îndrum spre ieșiri î n curtea
spitalului.
Îl încurajez să se exprime
liber și să socializeze cât
mai mult. Colaborare cât mai
strânsă cu pacientul
pentru încredere
ridicată în forț ele
proprii. Pacientul este
încântat de
nr.de vizite
primite, fiind
mai entuziast.
Nevoia de a
respira. Respirație ușor
îngreunată, tuse mai
rară. Pacientul să
beneficieze de
confort fizic prin
eliminarea tusei si
reglarea funcț iei
respiratorie.
Liniș tirea p sihică
a pacientului. Aerisesc salonul
Ajut pacientul sa se
relaxeze.
Îi asigur oxigenul la
nevoie.
Comunic în permanență cu
pacientul. Administrez la
prescripț ia medicului:
1. Ventolin spray 1
pufx3/zi.
2. Aerius 3 tab/zi.
3. Bromhexin 2
tab/zi.
4. Oxigen la nevoie
Pacientul nu
mai prezintă
episoade de
tuse.

84
Nevoia de a
învăța să -și
păstreze
sănătatea. Risc de complicații
din cauza lipsei de
informații . Pacientul să
acumuleze noi
cunoștințe și să
dobândească
atitudini și
obiceiuri noi
benefice în
prevenț ia crizelor
astmatice. Ajut și încurajez la
dobândirea noilor
deprinderi.
Corectez deprinderile
dăunătoare sănătății. La indicația medicului
prezint pacientului
pliante cu informații
utile în ceea ce
priveș te astmul
bronș ic. Pacientul este
mult mai
informat
despre
măsurile de
prevenție în
ceea ce
privește astmul
bronș ic.

85
CONCLUZII

Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu trei cazuri de pacienți cu astm
bronș ic, trei copii, cu vârste cuprinse î ntre 5 -18 ani.
Studiul realizat în această lucrare, aduce informații legate de tehnicile și practica
îngrijirii bolnavilor cu astm bronșic, fiindu -mi de un real folos în activitatea desfășurată .
Deseori, în urma tratării necorespunză toare sau a neglijă rii unor simptome repetitiv e, se
poate ajunge la un diagnostic sever, în acest caz, astmul bronș ic.
Astmul bronșic reprezintă o patologie frecvent întâlnită la copil, fiind o afecțiune
cronică, marcată de o mare variabilitate, cu un tablou clinic ce poate îmbră ca forme
deosebit d e severe, uneori punând viața pacientului în pericol. Așadar, astmul este
declanșat de inflamarea căilor respiratorii, care provoacă crize repetate de respiraț ie
suieratoare, dispnee (dificultati de respiratie), senzatia de apa sare in piept si tuse. Atunci
când se produce o criză de astm, bronhiile se îngustează și nu mai permit trecerea cu
ușurință a aerului.
Cea mai răspândită cauză a apariției astmului bronșic este reacția patologică la diverș i
factori alergeni (praf, mucega i și rugină, plante iritante, păr de animale, polen, latex,
înțepături de insecte, nuci ș i crustacee, diverse medicamente, etc.).
Cele mai severe forme de astm bronșic se întâlnesc la pacienții din spital, atunci când fie
medicația de acasă devine insuficientă , fie se ia cont act cu unii dintre factori i alergeni
menționați ș i astfel se produc crizele de astm bronș ic.
Medicul va î ncepe evaluarea unui pacient suspectat de astm bronș ic prin realizarea
anamnezei, pent ru a afla istoricul bolnavului și câ nd a avut loc debutul boli i.
În cazul copiilor, îndeosebi pacienții de vârstă mai mică, medicul va comunica în
permanență atât cu părinții acestora cât și cu ei. După aceea, urmă torul pas va fi
efectuarea examenului fizic de către medic precum și recomandarea unor investigaț ii
suplimentare.
Principalele obiective ale tratament ului se referă la restabilirea funcției respiratorie și
cardiacă dar și a echilibrului emoț ional, f iind un factor de mare influență în declanșarea
crizelor astmatice, dacă pacientul are stă ri anxioase, depresive, etc.
Bineînțeles că, pentru î ndeplinirea obiectivelor tratamentu lui, este extrem de important
să se stabilească cauza care a dus la instalarea astmului bronșic. Fie că vorbim despre
ereditate, factori ecologici, fumatul pasiv, viruși și bacteri i, bronș ite, gripe sau ră celi, nu
trebuie neg lijat niciun aspect ci trebuie în permanență să se țină cont cu seriozitate de
acestea pentru un b un autocontrol al bolii. O formă aparte este reprezentată de ast mul
aspirinic, care se manifestă prin crize de su focare, după administrarea aspirinei (acidul
acetilsalicilic), un preparat contraindicat copiilor. De asemenea, trebuie precizat că
astmul bronș ic poate fi asociat în unele cazuri cu dermatita atopică și debutează, de
regulă, la o vârstă fragedă , pana î n 4 ani, cu predispoziție la băieț i mai de grabă decâ t la
fete.
Astmul bronșic face parte din afecț iunile cronice pentru care nu există tratament
curativ, momentan. De aceea, scopul t ratamentului este acela de a -l ține sub control.
Prezentarea la medic, î n timp ut il, este foarte importantă odată observate simptomele

86
enumerate. Indife rent de diagnosticul final, dacă este astm sau nu, descoperirea unei
boli la timp previne apariția multor complicații care pot pune viața pacientului î n
pericol, mai de vreme sau mai tâ rziu. Este important de precizat c ă, în medie 55% dintre
simptomele acestei boli la copii, dispar î n decursul a 10 ani de la debutul bolii.
În tratamentul astmului bronș ic, se va ține cont de for mele bolii, care pot fi de la ușoare
la foart e severe, caz în care poate fi necesară spitalizarea și uneori chiar în condiț ii de
reanimare.
În concluzie, succesul strategi ei de prevenire a astmului bronșic constă în stilul de
viață pe care îl adoptă pacientul, regimul alimentar d ietetic, nivel ul de hidratare,
înlăturarea factorilor alergeni și nu î n ultimul rând, starea psihică a acestuia, prin
evitarea anxietăț ii, stresului, depresiei, lipsei de socializare, etc.

87
Anexa 1

Sistemul respirator

88
Anexa 2

FOAIE PRIMIRI URGENȚE PEDIATRIE

89
Anexa 3

Vocația, în strânsă legătură cu motivația!

90

Bibliografie

1. Athanasiu A, Elemente de psihologie medicală, Editura Medicală, București, 1983.
2. Cucu C.I, Psihologie medicală; Editura Litera, București, 1980.
3. D.A Umphred, Neurological Reabilitation; 2nd. Ed, The C.V. Mosby Co, St.Louis,
1990.
4. D. Kent, Wasserman E, Behavioral Aspects of Asthma in Children; Clinical
Pediatrics, pp. 678 -681, november, 1992.
5. J.R Ellis, Nowlis E.A, Nursing – A Human Needs Approach; Houghton Mifflin
Company, 1989.
6. Miu N, Tratat de medicină a adolescentului; Editura Casa Cărții de Știință, 1999.
7. N. Freudenberg , Feldman C.H, Clark N.M, et al; The impact of bronchial asthma on
school attendance and performance. Journal School Health 1980.
8. Nănulescu M., Dumitrașcu D, Popa M, Iacob D, Chereches -Panta P, Mureșan M,
Câmpean D, Oarga N, Ichim G, Mireștean I, Irimie S, Pop V, Studiu epidemiologic
asupra astmului, rinitei alergice și eczemei la copiii de 7 ani din municipiul Cluj –
Napoca, Revista Româ nă de Pediatrie, XLIX, 1 , 2000.
9. N. Frude, Understanding Family Problems – a Psychological Approach; John Willey
and Sons Ltd, Chichester, 1990.
10. S. Spector, A patient’s practical guide to allergies and asthma – edited; California
Society of Allergy, Asthma and Immunology, 1999 .
11. W. Lenney, The burder of paediatric asthma. Paediatric Pulmonology Suppl.1997
September.
12. W. Richards, Asthma, Allergies and School; Pedia tric Annals 21:9. pp. 575 -579;
september 1992.
13. https://adevarul.ro/locale/slatina/crestere -ingrijor atoare -numarului -cazurilor -astm –
randul -copiilor -pneumologii -atrag -atentia -foarte -astm-bronsic -efort –
1_5afeb24cdf52022f751f6bbc/index.html .
14.https://www.google.com/search?q=cavitatea+nazala&source=lnms&tbm=isch&sa=
X&ved=0ahUKEwib48718JfgAhVMTBoKHQenDYgQ_AUIDigB&biw=1366&bih=6
26.
15. https://conspecte.com/Medicina/istoria -anatomiei.html .
16. https://www.medlife.ro/astmul -bronsic.html .
17. http://www.medpark.md/ro/article/astmul -bron%C5%9Fic -la-copii -interviu -cu-
specialistul -liliana -vi%C5%9Fnevschi

91
18. http://www.pneumoftiziologie -bacau.ro/node/24
19. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/EVOLUTIA -ASTMULUI -BRO NSIC –
LA-C76.php
20. https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri -2/medicale/astmul -bronsic -boala -care-se-
agraveaza -toamna –65486.html
21. http://ziarullumina.ro/incidenta -in-cresterea -astmului -bronsic -112049.html