Anatomia Nasului

Anatomia Nasului

Nasul este organul de miros și este o cale respiratorie. Cavitatea nazală este situată între baza craniului și deasupra cavitateți bucale cu palatalul în partea inferioară. Cavitatea nazală este înconjurată cu camera-perechi, pline cu aer, de fiecare parte. Aceste sunt situate spre marginile și deasupra nasului (“Sinusurile paranazale”). Aceste sinusuri-pereche sunt sinusurile maxilare (situate în oasele obrazului), frontale (situate între sprâncene), etomoidale (situate între ochii) și sinusurile sfenoidale (sitate între mijlocul bazei craniului și nasului). Sinusurile paranazale se golesc în nas.

Mirosul este perceput dintre o porțiune a boltei nazale (despicătura olfactivă), aceasta este situată exact lângă porțiunea creierului de răspundere a mirosului (bulb olfactiv și fosa). Peretele osos despărțitor regiunii (osul cribriform) este penetrat de nervi numeroși (nervi olfactivi) de fiacre parte. Nervii aceștia inervează părțile superioare a septului nazal, cornetele inferioare și mijlocii și transport senzațiile de miros la creier. În cavitatea nazală, obstrucție sau rană/leziune, sau inflamație a despicăturii nazale din tumori polipi etc. poate determina scăderea mirosului.

Cavitatea nazală este divizată de un perete despărțitor vertical (septul nazal) intr-o parte dreapta și o parte stănga. Septul nazal este alcătuit de cartilaj (cartilaj patrulateral) spre partea anterioară nasului și os spre partea posterioară a nasului. Septul oso este alcătuit de patru diferite oase: Placa perpendiculară a osului etmoidal, vomer, si creasta nazală a osului maxilar și palatin. Septul nazal, des, nu este situat în linia mijlocie, dar este împins în stănga sau în dreapta. Modificarea asta este menționată ca “deviație de sept nazal”. Deviațiile acestea apar de obicei unde părțile sepului nazal se întâlnesc, din cauza supra-creșterii a unui din componente. Uneori traumatismul nasului poate crea devieri și fracturi. Atunci cănd traumatismul sau deviații sunt severe poate rezulta în ingustarea în una sau ambele părți a cavității nazale.

Anterior și în stănga și dreapta parte a cavității nazale se formează narinele stănga și dreapta. Spre posterior pasajele acestia se termină în choana stănga și dreapta și se deschid intr-o camera comună așa numită nasofaringe. Nasofaringele este partea superioară a gătului(faringelui), care este situat sub baza craniunului și se deschide spre orofaringe, partea gătului situate în spatele gurii. Atunci cănd inspirăm, aerul traversează narinele, prin fosele nazale, prin choana și în nasofaringele, apoi în orofaringe și apo prin cutia fonatorie (laringele), ajungănd în plemăani.

Nasofaringele conține o colecție de țesut limfoid spre linia mediană numită polipi nazali. În fiecare parte a nasofaringelui se deschid tuburile lui Eustachio. Tuburile lui Eustachio conectează nasofaringele cu urechea mijlocie (partea a urechi în spatele timpanului). Tuburtile lui Eustachio ajută se treacă aer din ureche spre nasofaringe și învers, ajutând umplerea urechii mijlocie cu aer echilibrănd presiunea aerului cu atmosfera. Funcția acesta este foarte importantă pentru auzul normal. Atunci cănd polipii nazali sunt inflamați sau infectați auzul poate fii afectat, poate duce la probleme cu lichid în ureche, durere sau presiune. Polipi nazali infamați poate bloca choana și afecta respirați prin pasajele nazale, ducănd la respirație orală și sforăit.

Cavitea nazală este înconjurată de pereți osoși (pereți nazali laterali). Atașate de peretii acestia sunt trei structure numite cornete. Cornetele sunt structure semenănd cu degete cu centru dur-osos și țesut moale în periferie. Sunt acoperite de o mucoasa care se continue pe restul cavității nazale. Cornetele au funcția de a produce mucus și de a multiplica suprafața mucoasă a cavități nazale și de a direcționa aerul spre plămâni. Între fiecare cornet și peretele lateral există un spațiu numit meatul. Spațiile aceștia sunt numite după cornetul deasupra lor.

Cornetul inferior are rol cel mai important în condiționarea și controlul aerului (filtrarea) în nas. Capacitatea asta a cornetului inferior provine din țesutul moale sub linia. Țesutul este foarte abudent în vase si glande care ajută la filtrarea aerului. Cornetul inferior este cel mai mare dintre cele trei cornete și se extinde de a lungul peretelui nazal adiacent planșeului nazal. Uneori cornetul inferior poate fi inflamat, prin alergii sau iritații și poate determina blocaj nazal sau rinoree. Ductul nasolacrimal care scurge lacrimi din ochi, scurge sub cornetul inferior în meatul inferior.

Cornetul mijlociu este situate peste cornetul inferior și este o structură foarte importantă în formă de “boomerang”. Partea anterioară a cornetului mijlociu este vertical atașat de baza craniului. Peretele posterior a cornetului mijlociu este orizontal și este atașat de peretele lateral a nasului deasupra cornetului inferior. Partea mijlocie a cornetului mijlociu este oblică, conectănd părțile hoirizontale cu cele verticale. Sinusurile frontale si părțile frontale a sinusurilor etmoidale dedesupt cornetului mijlociu in meatul mijlociu.

Cornetul superior este cel mai mic din cele trei cornete. Este situate superior și posterior cornetului mijlociu. Sinusul sfenoid si sinusul etmoidal posterior scurg intr-o regiune între septul nazal și cornetul superior numită cavitatea sfenoetmoidală

Fiziologie

Nasul este primul pasaj prin care furnizăm aerul spre plămîni noștrii. În timpul respirației, nasul asigură o rezistență, care generează presiune negative, ca se poate aerul inhalat se ajunge la plămăni. Nasul este modul filtrării/condiționării a aerului, ajută la filtrarea, umidifierea, recirea sau încălzirea aerului, asigură calitatea optima de aer inspirit spre plămâni. Cavitatea nazală este acoperită intreagă de o mucoasă. Suprafața acesta are miscrostructuri asemănând parul nimte cilii și multe glande care produc mucus. Suprafața umedă acoperită în mucus a cavității nazale oprește particule nocive cum ar fi alergeni și bacterii. Mucoasa asta este tot timpu propulsată de milioane de cilii spre posteriorul cavități nazale prin mișcare ritmicâ. Peretele lateral al nasului conține multe structure vasculare si glandulare numite cornet. Aceștia umidifică si reguleză temperature aerului inspirat. Părțile a nasului funcționează pe un ciclu nazal, cănd o parte funcționeze cealaltă se odihnește. Ciclu ăsta dureze între nouă zeci de minute și patru ore.

Vascularizația Nasului

Cavitatea nazală are vascularizație foarte bogată provenită din carotidele interne și externe. O confluență a vaselor sanguine care aprovizionează sănge prentru septul nazal frontal (Plexul Kiesselbach) este o sursă frecventă de săngerare nazală (epistaxis). Aria asta este des cauterizată de medic pentru oprirea epistaxisului. Arterele etmoidale anterioară și posterioară, derivă amândouă sistemul arterial carotidei interne, vascularizează septul nazal superior și pereți laterali al nasului. Ramura labială superioară arterei faciale vascularizează partea anterioară a nasului.

Artera sfenopalatină, este o ramură a carotidei externe, și vascularizează majoritatea peretelui posterior al cavități nazale. Întră în cavitatea nazală printr-un orificiu locuit pe peretele lateral al nasului, numit foramenul sfenopalatin. Atunci cănd epistaxisun este posterior de obicei artera sfenopalatină e de vină, dacă avem epistaxis posterior recurrent, artera sfenopalatină poate fi ligaturată.

Inervația Nasului

Senzația nasului este dată la cavitatea nazală în principiu de ramurile a nervului trigemen. Porțiunea oftalmică (V1) a nervului trigemen se împarte în nervii etmoidali posterior și anterior, care inervează jumatele superior al cavități nazale și a septului. Porțiunea maxilară a nervului trigemen (V2) iese din baza craniului de la o mică deschidere numită foramen rotundum și in final se divide în mai multe ramuri mai mici. Cel mai mare dintre ramurile acestea este nervul sfenopalatin, care împreuna cu artera sfenopalatină inerviază și vascularizează peretele nazal lateral și septul lateral. Senzația cavității nazale poate fii diminuată sau îintreruptă din traumatismul fețtei mijlocii ți palatului, sau prin tumori, operații care poate rezulta în amorțeală.

Nasul este inervat de mulți nervi din system nervos autonom. Sistemul nervos autonom controlează funcțiile involuntare a corpului (tensiunea arterială, frecvența cardiacă, respirația), prin fibrele nervuase simpatice și parasimpatice. La nivelul nasului, nervii autonomi controlează funțiile de epurare a aerului, de rezistența a nasului, secreția mucusului și funția cillilor și mucusului. Secrețiile nazale și producția mucusului sunt controlate prin inervația parasimptică, este efectuată de marele supericial nerv petrosal. În final nervul ăsta devine nervul vidian, care trimite fibre parasimptice împreuna cu ramurile nervului sfelopalatin. Fluxul sanguine în cavitatea nazală și mucoasa nazală este controlat din inervația simpatică, fibre care se deplasează împreuna cu nerevul sfenopalatin. Schimbări în stimulare simpatico rezultă la o umflătură a vaselor sanguine a nasului și la o creștere corespunzătoare a rezistenței aeriene nazale (ciclul nazal). Sistemul nervos autonomy poate fi des desechilibrat, din cauza vărstei inaintate, din cauza alergiilor, inflamațiilor, infecțiilor și a medicamentelor.

Sinusul Maxilar

Sinusul maxilar este cel mai mare sinus paranazal și este locuit sub ochii în osul maxilar. Este primul sinusul dezvolat și este umplu cu lichid la naștere. Crește intr-un model bifazic, în care prima faza apare în primele trei ani de viață și al doilea fază între șase și doisprezece ani

Dezvoltarea acesta, pune baza sinusului, inferior cavități nazale. Forma sinusului este piramidală, baza sa extindu se de-a lungul peretelui nazal și apexul intreptăndu se lateral spre zigomat.

Peretele anterior al sinusului maxilar ține nervul infraorbital, care trece prin canalul infraorbital și de-a lungul boltei sinusului și trimită ramuri la țesutul moale a obrazului. Porția cea mai subțire a peretelui anterior este peste dintele canin, numită fosa canină, care este un loc de intare ideal pentru numeroase intervenții necesare pentru rezolvarea patologiilor sinusului.

Bolta sinusului maxilar este baza orbitei. În spatele peretelui posteromedial a sinusului maxilar găsim fosa pterigopalatină, un spațiu mic care conține multiple structuri neurovaculare importante. Fose infratemorală este situate în spatele peretelui posterolateral al sinusului maxilar.

Sinusul maxilar este vascularizat de ramuri a erterei maxilare interne, dintre care sunt infraorbitală, alveolară, palatine mare și arterele sfenopalatine. Este inervat de ramuri a al doilea părți a nervului trigemen, de nervul infraorbital și nervi palatine mari.

Sinusul Frontal

Sinusul frontal este situat in osul frontal, peste ochii în frunte. Este format de mișcarea ascendentă a celulelor etmoidale anterioare după vărsta de doi ani. Creșterea acestui sinus, crește la vărsta de șase ani și contunuă până la vărstele de adolescent. Sinusurile frontale sunt în formă de pălnie cu partea lor osoasă situate în cea mai intreținută parte a cavităților. Peretele posterior a sinusurilor frontale, separă sinusul de fosa craniană anterioară, este mult mai subțire decăt peretele anterior.

Sinusul frontal este vascularizat de arterele supraorbitale și supratrochleare din artera oftalimacă. Este inervată de nervii supraorbital și supratrochlear a primei părți a nervului trigemen.

Sinusul Sfenoidal

Sinusul sfenoidal iși are originea în osul sfenoid la centrul capului. Crește din linia embrionară nazală. Sinusul ajunge la simensiunile lui optime la vărsta de adolescent. Sinusul sfenoid are cantități de aer variabile și la unii pacienți poate să se extinde până la foramen magnum.

Grosimea pereților a sinusului sfenoid e variabilă, cu peretele anterosuperior și bolta sinusului sfenoid fiind oasele mai subțiri. Orificiul sinusului sfenoidal este locuit pe suprafața anterosuperioară a feței sfenoidului, de obicei median a cornetului superior

Sinusul sfenoidal este vascularizat de artera sfenopalatină, dar nu planum sphenoidale, care este vascularizat de artera etmoidală posterioară. Inervația sinusului sfenoidal provine din ramurile a primii și al doilea diviziunii a nervului trigemen.

Sinsusul etmoidal

Sinusurile etmoidale cresc în osul etmoidal, formând multiple diferite nivele aerice între ochii. Sunt o colecție de camera pline cu lichid la națstere care cresc și se umplă cu aer până la vărsta de doisprezece ani. Camerele etmoidale au forma piramidală și sunt divizate de septuri subțiri. Comunică median cu cornetul mijlociu și peretele orbital median lateral. Labirintul etmoidal poate să se extinde peste orbita, lateral si superior de la sfenoid, deasupra sinusului frontal și pe bolta sinusului maxilar.

Sinusurile etmoidale sunt vascularizate de arterele atmoidală superioare și posterioară din artera oftalmică și de artera sfenopalatină din remurile terminale a arterei maxilare interne.

Figura nr1. Secțiune sagitală a feței (cavitatea nazală, cavitatea bucală, sinusurile paranazale)

Figura nr.2: Inervația feței.

Figura nr.3: Arterele cavității nazale: Septul nazal ridicat.

Sinuzita:

Sinuzita sau rinosinuzita, este o inflamație a sinusurilor paranazale, semne si simptome care insoțesc patologia acesta sunt rinorea, obstrucția nazală și durere facial.Alte simptome pot fi febra, cefalea, hipoosmie, tuse, durere de găt. Tusea se accentuează noaptea. Complicațiile sunt rare dar au comorbidități. Sinuzita se clasifică acută dacca e sub patru săptămâni și cronică dacă este peste doisprezece.

Cauzele pot fi infecțioase, alergice, poluția sau probleme structurale a nasului. Majorittatea cazurilor sunt virale. Cazurile cu infecții bacteriene persist de obicei mai mult de 10 zile sau intensificarea simptomelor după o stare apparent mai bună. Episoade recurente sunt mai frecvenete la pacienți cu astm, fibroza chistică, si system imun scăzut.

Evitarea pot fi realizată prin spălarea măinilor, evitarea fumatului, și imunizarea.

Clasificarea Cronologică:

Sunizita acută – Dureze mai puțin de patru săptămâni și poate fi subdivizată în severe și non-severe. Unii autori defines timpul până la doisprezece săptămâni.

Sinuzitele acute recurente – patru sau mai multe episoade separate a sinuzitei acute intr-un an.

Sinuzite subacute – Infecție care ține între patru și doisprezece săptămâni, reprezintă o tranziție între boala acută și cronică.

Sinuzita cronică – Semnele și simptomele dureze mai mult de doisprezece săptămâni.

Faca acutizată a sinuzitei cornice – Atunci cănd semnele și simptomele a sinuzitei cornice sunt exacerbate

Clasificarea după localizare:

Sinuzita poate fi clasificată dupa cavitatea sinusului afectat:

Maxilar – Poate cauza durere sau presiune în regiunea maxilară (obraz).

Frontal – poate cauza durere sau presiune în regiunea frontală (deasupra ochiilor), cefalee, în special pe frunte.

Etmoidal – poate cauza durere sau presiune între sau in spatele ochilor, partea lateral a porțiunii superioare a nasului și cefalee

Sfenoidal – poate cauza durere sau presiune în spatele ochilor, sau zenitul capului, deasupra procesului mastoid sau in spatele capului.

Semne și simptome:

Cefalea, durere facial, presiune cu aspect constant, dureroas sau mat a sinusurilor afectate sunt semen commune a embelor sinuzite acute si cronice. Durerea este de obicei localizată la sinusul afectat și poate fi agravat cănd persoana să întinde sau să apleacă. Durerea pornește de obicei la o singură parte a capului si progresează la ambele. Sinuzitele acute și ccronice pot fi insoțite de rinoree abudentă care pot fi verde cu conținut purulent și sau sănge. Cefalee loclizată și durerea de dinți sunt frecvent prezente, aici trebuie să facem diferențierea cu cefalee legată de tensiune sau de migrenă cu cea din sinuzite. Diferențierea dureri din sinuzita și dureri de dinți se face pe baza accentueri dureri în inclinația capului înainte și manevra valsalva.

Infecțiacavității ocular (celulita orbitală) este posibilă, care poate rezulta la pierderea vederii și este insoțită de febră și stare generală sever afectată. Altă posibilă complicație este infecția oaselor (osteomielita) a fruntelui și altora oaselor faciale.

Infecții sinusale poate afecta și urechea medie prin congestia pasajelor nazale. Poate cazua amețeală, “cap greu/sub presiune”, sau senzație de vibrații în cap.

Cauze:

Cauzele pot fi infecțioase, alergice și a mediului

Fumatul este asociat cu sinuzita cronică. Both smoking and second hand smoke are associated with chronic rhinosinusitis.[8]

Maxillary sinusitis may also be of dental origin ("odontogenic sinusitis"),[25] and constitutes a significant percentage (about 20% of all cases of maxillary sinusitis),[26] given the close proximity of the teeth and the sinus floor. The cause of this situation is usually a periapical or periodontal infection of a maxillary posterior tooth, where the inflammatory exudate has eroded through the bone superiorly to drain into the maxillary sinus. Once an odontogenic infection involves the maxillary sinus, it is possible that it may then spread to the orbit or to the ethmoid sinus.[26] Complementary tests based on conventional radiology techniques and modern technology may be indicated, based on the clinical context.

Chronic sinusitis can also be caused indirectly through a common but slight abnormality within the auditory or eustachian tube, which is connected to the sinus cavities and the throat. This tube is usually almost level with the eye sockets but when this sometimes hereditary abnormality is present, it is below this level and sometimes level with the vestibule or nasal entrance.

Complicațtiile al sinuzitelor:

Complicațiile orbitale:

Celulita periorbitala : este inflamația și infecția a pleoapei și pieli în jurul ochiului, anterior septului orbital. Poate fu cauzată de leziuni pieli în jurul ochiului și să fie transmis la pleoapă, de zinuzite sau prin transmiterea infecției de altundeva prin sănge.

Semne si simptome : trebuie să diferențiâm inflamația periorbitală de cea orbitală, care necesită tratament antibiotic si este o urgență. Pacienții afectați poate să aibă următoarele simptome, congestie, eritem, durere, ochiu închis, febră ușoară, vedere neclară, lacrimi și reducere vizuală. Semnele cele mai tipice sunt eritem, indurație, sensibilitate și căldură.

Cauze : Stafilococul si streptococul sunt cele mai frecvent implicate. Mușcaturile de insecte pot fi implicate.

Tratament : antibiotice pentru bacterii gram pozitive, beta-lactamine, aminogliozide, tetracicline, macrolide. Comprese calde pot fi folosite pentru dererea.

Figura nr.4: Computer tomografia a unei celulite periorbitale.

Figura nr.5: Computer tomografia a unei celulite orbitale difuze drepte.

Celulita orbitală : este inflamația a țesuturilor ochiului, în spatele septului orbital. Este transmiterea infecției sinusurilor adiacente sau prin sănge în orbită.

Semne si simptome : Durere la miscarea ochului, pierdere de vedere bruscă, bombarea ochului afectat, mișcările ochului limitate. Împreuna cu simpotmele aștea pacientul prezintă eritem, inflamația pleoapei, durere, febră și letargie.

Cauze: de obicei inflmația orbitală este cauzată de la o infecție microbiană transmisă prin suinusurile paranazale, alte căi de transmitere a infecției sunt săngele și de la pleoapă infectată. Stafilocul auriu, streptococul pneumoniae și streptococul beta-hemolitic sunt bacterii comune in patologia acesta.

Tratament : Tratamentul imediat este foarte important. Antibiotice intravenoase și supravegherea frecventă (4-6 ore) la spital este calea de tratament preferată. Antibioterapia de elecție este cu peniciline și cefalosporine. Din cauza creșteri MRSA (methicillin-resistant Staphylococcus aureus), inflamația orbital poate fii tratată cu vancomicina, cendamicina. Dacă avem o împunătățire după 48 ore de tratament, putem trece la tratament cu antibiotic orale. Intervenția chirurgicală la aparițtia unui abces care poate pune in pericol vederea și starea neurologică a pacientului.

Prognostic: Prognosticu e bun dacă tratamentul este eficient. În timpul înainte de existența antibioterapiei, este inregistrat de Gamble, 17% mortalitate și 20% pierderea vederii.

Figura nr.6: Celulita periorbitală. Figura nr.7: Celulita orbitală

Tromboza de sinus cavernos (TSC) : este formarea uni cheag de sange în sinusul cavernos. De obicei cauza este răaspindirea unie infecții în nas, sinusurile, ureche, sau dinți.

Etiologia : Respîndirea infecției din furncul nazal (50%), sunusul sfenoid și etmoidal (30%) și infecții dentare (10%). Stafilococul auriu este cel mai comun microb cu 70% din cazuri afectați, Streptocoul este in al doilea loc. Mai rar întâlnim Aspergilus Fumigatus.

Semne și simptome ; Ptoza, chemoza, paralizie de nerv cranian incepănd de la un ochi si progresănd la celelalt.

Diagnosticul : Se pune pe investigații imagistice, Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) și Computer Tomografie (CT).

Diagnostic Diferențial : Anevrism de carotida internă, Accident Vascular Cerebral (AVC), migrene, blefarita alergică, exoftalmia tiroidiană, tumori cerebrale, meningită, traumatism.

Tratament : Antibioterapia este tratamentul de elecție.

Prognostic : În regiuni cu posibilitatea de antibioterapie mortalitatea este sub 20%. Inaintea erei antibioterapiei mortalitatea era între 80-100%.

Figura nr.8: Complicațiile orbito-oculare ale sinuzitelor.

Complicațiile intracraniene:

Abcesul epidural : Este o colecție purulentă și material infecțios localizat in spațiul epidural al sistemului nervos central. Datorită localizării adiacente creierului sau măduvei spinării, are potențialul de a cauza astenie, durere și paralizie.

Semne si simptome : Febra, cefalee, schimbări comportamentale, convulsii, rigiditate nucală, semne neurologice focale și uneori fotofobie. Pacienți cu abces epidural sunt frecvent prezentați cu o cefalee contunuă, creștere bruscă de temperatură corporală si lichid cefalorahidian clar.

Investigațiile sunt în principiu imagistice, în special RMN, abcesele cerebrale și inflamația apar mai frecvent în lobii frontali.

Tratament : Constă în combinația chirurgicală și tratamentul medicamentos. Până la identificarea agentului patogen tratamentul recomandat este cu meticilină(150-200mg/kgc/zi IV la 6 ore) și aminoglicozide sau cefotaxim (150-200 mg/kgc/zi IV la 6 ore) și metronidazol ( 30 mg/kgc/zi la 8 ore). În caz de stadiu de celulita in formarea abcesului, tratamentul exclusiv medicamentos pare să fie potrivit.

Abcesul subdural: este definit ca o colecție purulentă localizată între dură și creier, acesta este cauzat de streptococi aerobi și anaerobi și de stafilococul auriu.

Semne și simptome : Cefalee, meningism, febră și scimbăari comportamentale.

Diagnosticul : se pune pe baza RMN.

Tratamentul constă în drenajul materialelor purulente printr-o craniotomie, drenajul sinusului frontal si debridarea osului afectat daca este necesar.

Abcesul intracerebral: se manifestă mai des la lobul frontal ca o consecință secundară a infecțtiilor sinusului frontal sau etmoidal. Infecția porneșste ca o cerebrită si progresează spre formarea abcesului. Cauzat de obicei de stafilococul auriu, streptococul pneumoniae, hemofilus influanzae și streptococul beta-hemolitic. Simptomele înclud: cefalee, letargie, febră și agitație. Diagnosticul se pune pe baza RMN sau CT. Tratamentul constă în drenajul abcesului si antibiotice intravenos.

METODĂ ȘI MATERIAL

Această lucrare cuprinde un studiu retrospectiv al cazurilor de complicații orbito-oculare al sinuzitelor la copii diagnosticate în perioada 2010-2014 în Clinica ORL pediatrie și adulți Bega, Timișoara. Au fost analizate fișele de urmărire a 16 de pacienți, care au fost luați în evidență pentru patologia complicațiilor orbito-oculare sinuzitelor. Au fost prelevate date personale, precum vârstă, sex, date anamnestice, ce cuprind simptomatologie la internare. Pe lângă acestea, fișele prezintă descrierea diferitelor complicațiilot, și anume formă clinică și simptomatologia la internare. Au fost consemnate de asemenea și date privitoare la planul terapeutic

Studii din literatură

D Sobol SE, Marchand J, Tewfik TL, Manoukian JJ, Schloss MD

Department of Otolaryngology, McGill University, Montreal, Quebec.

The Journal of Otolaryngology [2002, 31(3):131-136]

Studiu acesta a fost efectuat pentru evaluarea, diagnosticul, tratamentul și rezultatul al complicațtiilor orbito-oculare al sinuzitelor la copii.

Studiu acesta retrospectiv, a evaluat 139 de cazuri de copii cu complicații orbito-oculare din sinuzite, internați în Spitalul de copii din Montreal (Montreal Children's Hospital), îintre Ianuarie 1990 și Martie 2000.

Factorii care au fost luați în considerare au fost prezentația clinică, explorările imagistice, procedurile și rezultatul (Timpul internării, complicațiile). Complicațiile au fost clasificate, preseptale dacă nu au penetrat periorbita. Complicațiile care au penetrat periorbita au fost clasificate ca postseptale și au fost separate în categorii de cellulite și abcese.

72 % din pacienți au fost prezentați cu celulita preseptală, 19% cu celulita orbitală și 9% cu abces subperiostal. Oftalmoplegia și proptoza au provestit boala postseptală. Computer tomografia a fost necasară pentru diferențierea între abces și celulita. Tratamentul antibiotic a rezolvat toate cazurile preseptale. Cazurile postseptale au fost tratae cu medicație si în unele cazuri chirurgical.

În concluzie, complicații preseptale al sinuzitelor pot fi identificate clinic făra efectuarea unui CT și trebuie fii tratate cu antibioterapie intravenoasă adecvată. Complicații postseptale poate fii identificate prin prezența oftalmoplegiei și proptozei și un CT pentru diferențierea abcesului și celulitei, acestea trebuie fii tratați cu antibioterapie cu cazuri selective pentru chirurgie.

Ahmad R. Sedaghat MD, PhD1,3,*,

Claus O. Wilke PhD4,

Michael J. Cunningham MD2,3 and

Stacey L. Ishman MD, MPH5,6,7

Article first published online: 11 DEC 2013

The Laryngoscope

Volume 124, Issue 7, pages 1700–1706, July 2014

Studiu acesta a fost efectuat pentru identificarea caracteristicelor și disparităților asociate cu Sinuzita Bacteriană Acută (SBA). Studiu acesta a fost efectuat pe 101,660 de copii de vârste sub 18 ani. Dintre acești copii, 696 au prezentat complicații orbitale și craniene. Complicațiile au apărut la 0.7% din copii cu SBA. Complicațiile au fost mai frecvente la sex masculin. Complicațiile orbitale au fost asociate ci vârste mai mici, unde complicațiile intracraniene au fost asociate cu vârste mai mari. S-a descoperit o dicotomie socio economică între cei cu complicații orbitale cu cei cu complicații intracraniene. Cei în familii cu venituri mai mari și asigurare au fost asociați cu complicațiile orbitale, cei fără asigurare au fost asociați cu complicațiile intracraniene.

Maria T. Peña, MD; Diego Preciado, MD, PhD; Michael Orestes, MD; Sukgi Choi, MD

JAMA Otolaryngol Head Neck Surg. 2013;139(3):223-227. doi:10.1001/jamaoto.2013.1703

Articolu acesta studiază modificările a complicațiilor orbitale a sinuzitei acute în era după folosirea vaccinului pneumococcic și incearcă se determină cum s-au scimbat carcateristicele complicațiilor orbitale la copii dupa vaccinare.

Au fost aleși pacienți cu celulita orbitală și/sau abces subperiostal din 1 Ianuarie 1993 până în 31 decembrie 2009. Pacienți cu imunodeficiențe sau traumatisme orbitale au fost excluși. Pacienții au fost împărțiți în pre-vaccin, înainte de 2003 (nr.128) și post-vaccin dupa 2003(nr.145)2. Au participat un total de 273 de copii. Grupul post-vacccin a avut o medie de vârstă mai mare cu 88.8 luni unde pre-vaccin a avut o vârstă medie de 71.4 luni.

Grupu post vaccin a avut o scădere semnificativă în Strecoccus pneumoniae și S.viridans (22.4%, 12,24% respectiv). A fost observată o creștere de Staphylococcus aureus de la 20.4% pre-vaccin la 42.37% post-vaccin. Methicillin-resistant S.aureus (MRSA) a fost izolat doar în grup post-vaccin. Grupu pre-vaccine a avut un timp de internare in spital mai lung decât grupu post-vaccin.

Deocamdată vaccinul pneumococcic a eliminat infecțiile cu S. pneumoniae ca agent patogen in sinuzite acute în aceași timp a fost o creștere paralelă și semnificativă în infecții cu S.aureus și creștere de MRSA în complicații orbito-oculare al sinuzitelor.

Analiza statistică a cazurilor

Repartiția numerică și procentuală pe sexe a cazurilor studiate este următoarea:

Tabel nr.1:

Grafic nr.1:

Distribuția pe decade de vârstă arată astfel:

Tabel nr.2

Grafic nr.2

Din fișele de urmărire a pacienților se obțin informații privind simptomatologia la internare:

Tabel nr.3

În funcție de antecedente a pacienților am constatat următoarele patologii:

Tabel nr.4

Grafic nr.3

În funție de urmărire a pacienților cele mai frecvente complicații orbito-oculare la copii sunt următoarele:

Tabel nr.5

Grafic nr.4

În funție de cauza complicațiilor orbito-oculare se stabilește tipul de tratament:

Tabel nr.6

Grafic nr.5

Discuțiile

După analiza statistică a cazurilor avem un procent mai mare de pacienți de sex feminin cu complicații orbito-oculare prezentați în clinica noastră (9fete 56%, 7 băieți 44%). Prezentate in tabelul nr.1

După analiza decadelor de vîrstă copii mai tâneri sunt mai frecvent afectațî cu 8 copii (50%) între 2-5 ani, 6 copii (37%) între 6-10 ani și 2 copii (13%) între 10-15 ani. Cu datele de vărsta acestea putem să presupunem că dependența copiilor pe părinți și atitudinea, educația sanitară părinților afectează apariția complicațiilor. Mai departe educația sanitară a copiilului la fiecare decadă de vărstă și sistemul lui imun dobăndit care evolueze în timp.

Toți pacienți prezentați cu complicații orbito-oculare din sinuzite au avut aceași simptomatologia la internare, febra, inflamație a orbitei și ptoza parpabrală. Simptomatologia, împreuna cu adecedente patologice din anamneza al pacienților ne ajută se punem un diagnostic de originea complicațiilor orbito-oculare, în cazurile noastre sinuzita, dar ca să punem diagnosticul de patologie exactă, ne trebuie si examinările paraclinice.

Antecedentele cu care s-au prezentat pacienții noștrii sunt: IACRS(Infecții Acute a Căilor Respiratorii Superioare) 14 pacienți(88%), infecție dentară 1 pacient (6%) și Sinuzita alergică 1 pacient (6%). Marea majoritatea pacienților au prezentat complicații după IACRS, din cauza tratamentului ineficient, cu antibioterapie inadecvată la bacterii rezistenți sau tratament cu terapii naturiste la unele cazuri. Alergiile sunt greu combatate în special la copii, unde este greu să îi indepertezi de mediu lor de învătămint sau din casa lor, consultul alergologic este recomandat. Infecțiile dentare pot fi evidate prin consultații stomatologice la 6 luni.

Complicațiile care s-au inregistrat la pacienți noștrii au fost: celulita preseptală cu cea mai mare incidența cu 12 pacienți afectați (75%), 3 pacienți (19%) cu abces subperiostal care este o consecință a unei celulite netratate sau tratate inadecvat și 1 pacient(6%) cu abces orbital. Diferențierea complicațiilor s-a făcut prin examen obiectiv și investigațiile paraclinice, examenul oftalmologic și CT. Examenele aștea au fost efectuate la toate 16 cazuri.

Tratamentul de elecție a fost antibioterapia. 15 cazuri (94%) au fost tratați complet fără sechele medicamentos cu antibiotice. 1 caz (6%) a trebuit intervenii chirurgical dupa ce tratamentul medicamentos a depășit timpul de așteptare pentru intervenție cirurgicală, după gidurile terapeutice. 6 din pacienți au primit deja antibioterapie înainte de internare, unii după recomadarea medicului de familie și alții dupa părerea părinților.