Anatomia Articulatiei Genunchiului

Articulația genunchiului este considerata ca fiind cea mai mare articulație a corpului omenesc,asfel ea este supusă unui stres continuu ,dar și accidentării. Patologia genunchiului este frecvent intalnită deoarece aceasta suportă în mare parte toată greutatea corpului,precum și a zonei anatomice;ea fiind mai puțin protejată de parțile moi față de alte articulații. Este formată dintr-o componentă osoasă și una ligamentară,cea din urmă jucând un rol important in biomecanica,stabilitatea si tot odată în patologia acestei articulații.

Componenta osoasă este reprezentată ,în partea superioară a articulației de către epifiza inferioară a femurului,inferior de epifiza superioară a tibiei,iar anterior de suprafata articulară a patelei.

Epifiza distală a femurului este reprezentată de către cei doi condili,anterior fiind separați de o depresiune numită suprafața patelara ,fiind locul de articulație cu patela. Suprafețele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin ce are o grosime de aproximativ 1,5-3 mm.[2] Posterior ei sunt desparíti de catre o depresiune numită fosa intercondiliana,unde se vor insera ligamentele incrucișate: LIA și LIP.

Epifiza superioară a tibiei este reprezentata de cele doua cavități glenoidale ce sunt unite prin creasta tibiei,ele formând platoul tibial Fosele articulare sunt acoperite de cartilaj , el fiinad mai gros în partea centrală (6-7 mm) și mai subțire în partea periferică; avand rolul de a atenua presiunea și eventualele traumatime suferite la nivelul articulației genunchiului.[1] La periferia foselor articulare se gasesc cele doua meniscuri (medial si lateral) ce se inseră la nivelul platoului tibial cu ajutorul coarnelor (anterioare și posterioare),ele aderă și la capsula articulară și în funcție de mișcarile articulației alunecă pe platoul tibial. [1] [2] Meniscul lateral are forma literei „O” iar cel medial forma literei „C” ,fiind unite anterior prin ligamentul transversal al genunchiului.Ele au rol in stabilitatea și mobilitatea articulației,cel lateral avand o mobilitate mai mare fața de cel medial ,astfel leziunile de menisc medial sunt mai frecvente.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de către capsula articulară și ligamente.Capsula articulară unește epifiza distală a femurului,epifiza proximală a tibiei și patela,prezentând o inserție femurală,tibială,iar anterior este perforată de către patela,aceasta inserandu-se de mărginile ei. [1] Capsula este formată din fibre transversale,oblice și longitudinale:femuro-tibiale,femuro-meniscale,menisco-tibiale;dispoziția lor conferind o rezistență cresuta. [2]

Componenta ligamentară este reprezentată de către:

Ligamentul patelar: se gasește înaintea articulației,fiind o formațiune fibroasă de formă triunghiulară ,având ca dimensiuni : lungime 5-6 cm,lățime 2-3 cm; este considerat fiind tendonul termianl al mușchiului cvadriceps,inserându-se prin bază pe vârful patelei și prin vârf pe tuberozitatea tibială anterioară. [1]

Ligamentele posterioare formează un plan fibros si sunt reprezentate de : ligamentul popliteu oblic (expansiune a tendonului m. semimembranos), ligamentul popliteu arcuat, ligamentul colateral lateral si cel medial. [1]

Ligamentele intraarticulare sunt reprezentate de către ligamentul încrucișat anterior (LIA) si posterior (LIP).

Patologia ligamentului încrucișat anterior este frecvent întalnită la sportivi cât și la persoanele normale(????) .

Tipul leziunilor la sportivi

Leziunile suferite de catre sportivi (luxatii,entorse,fracturi) se pot grupa in doua mari categorii: leziuni acute si cronice.

Leziunile acute apar brusc in timpul activitatii sportive (entorse a genunchiului,fracturi,contracturi musculare) ,sportivii acuzand: durere brusca , umflare, impotenta functionala, instabilitate articulara. Aproape 94%din leziunile acute la nivelul genunchiului sunt reprezentate de leziuni a tesuturilor moi , fracturile fiind rare , insa acestea frecvent asociindu-se si cu leziuni a tesutului moale.

Leziunile cronice apar de obicei ca urmare a suprasolicitarii a unei parti anume a corpului in timpul unui exercitiu fizic ; sportivii acuzand : durere la initierea unui exercitiu fizic dar si in repaus , tumefiere.

Entorsele:…

Conform unor studii s-a demonstrat ca majoritatea accidentarilor au loc in timpul competitiilor. In urma unui studiu facut pe 186 de handbalisti ,s-a aratat ca incidenta de accidentare in timpul jocului oficial este de 24 de ori mai mare fata de antrenamente ; mai mult de jumatate dintre sportivi (54%) suferind leziuni la nivelul membrelor inferioare si anume la nivelul genunchiului.

Pentru a se indentifica la nivelul carei regiuni anatomice se produc cele mai frecvente accidentari la sportivi ,s-a facut un studiu pe 2701 de sportivi.S-au identificat 781 de leziuni, cele mai frecvente fiind localizate la nivelul membrului inferior (84,5%), coloana vertebrala (7,4%), membrul superior(5,6%), trunchi (1,8%) si cap (0,6%).La nivelul membrului inferior cele mai frecvente accidentari fiind la nivelul genunchiului (35,4%) , glezna (25,6%) , picior(18,8%) si coapsa(10,6%). Leziunile de la nivelul genunchiului se produc adesea prin mecanismul de rasucire/pivotare.

Rupurile ligamentare sunt cele mai frecvente in patologia genunchiului.Cel mai des se intalnesc rupturile de LIA . Alte leziuni intalnite sunt cele meniscale ,acesta avand rol de a diminua socul,distribuind in mod egal greutatea ,avand si un rol in stabilitatea genunchiului. In urma rasucirii/pivotarii,pot aparea atat leziuni de LIA cat si rupturi meniscale.

Sportivii au un risc crescut pentru accidentari. Acestia in urma accidentarilor cel mai adesea isi pun doua intrebari : cat timp va lipsi din activitatea sportiva si daca recuperarea va fi 100%. Raspunsul la aceste doua intrebari se va da in functie de graviditatea accidentarii, de raspunsul organismului la tratament precum si parcurgerea unui program de recuperare .Recuperarea la sportivii de performanta se face cu mare atentie ca acestia sa poata reveni cat mai repede pe teren ,in activitatea sportiva dar si recuperarea sa fie aproape de 100%.

[Sports medicine / Jennifer L. Minigh. 2007]

Ligamentul incrucișat anterior (LIA) are un rol foarte important in stabilitatea genunchiului (articulara?)