Anatomia Aparatului Respirator

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este constituit din:

Căile respiratorii (nas , faringe ,laringe, trahee, bronhii principale), cu structură specifică in fiecare segment, ce permite aerului , încălzirea lui, filtrarea lui de impurități si umezirea lui.

Doi plămâni

Parenchimul pulmonar este format din ramificații ale bronhiilor lobare (trei în dreapta , doua în stânga) până la bronhiolele terminale ce se continuă cu canalele alveolare ce prezintă acini alveolari.

Lobii pulmonari sunt delimitați prin scizuri și sunt independenți din punct de vedere morfologic si patologic.

Ei conțin mai multe segmente delimitate prin septuri conjunctive.

Segmentele conțin mai mulți lobuli (de formă piramidală cu baza pe suprafața plămânului) și se continuă cu bronhii lobulare ce își pierd structura fibro – cartilaginoasă, nefiind permanent deschise.

Suprafața de schimb a plămânului este alcătuită din epiteliu alveolar si endoteliu capilar.

Vascularizația plămînului este :

Funcțională, asigurând schimburile gazoase prin intermediul capilarelor pulmonare (ramificații ale arterei pulmonare cu origine în ventriculul drept, care se întoarce de la plămîn și se deschide în atriul stâng prin cele patru vene pulmonare din mica circulație.)

Nutrițională, asigurată de artera bronșica, ce se varsă în vena cavă superioara( parte a marii circulații)

Inervația este vegetativă:

simpatică (bronhodilatatoare)

parasimpatică (bronhoconstrictoare)

Plămânii sunt acoperiți de pleura seroasa, dublă , cu o foița costală ce tapetează coastele și una viscerală.

Între aceste doua foițe există o lama subțire de lichid cu rol în alunecarea foițelor.

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Cuprinde patru etape:

ventilația

schimbările gazoase la nivel alveolar

transportul gazelor către rețeaua sangvină

4. schimbările gazoase la nivel tisular

Ventilația pulmonară se realizeaza prin două acte:

– Inspirația , actul activ de pătrundere a aerului în plămâni în urma măririi diametrelor cutiei toracice , datorită contracției mușchilor respiratori (intercostali, scaleni, diafragmă) care realizeaza o variație de presiune de 6- 10 mm Hg

– Expirația , actul pasiv realizat de revenirea la volumul normal , toracic, datorită relaxării mușchilor respiratori.

Inspirația și expirația se succed ritmic :16 /min. la femei.

Volumele de aer inspirator și expirator, rezidual , etc, se măsoară cu spirometrul.

REGLAREA RESPIRAȚIEI – Se face:

nervos

umoral

Reglarea nervoasă este dată de centrii inspiratori și expiratori din substanța reticulară din bulb. Aceștia descarcă automat impulsuri datorită modificărilor metabolice interioare, chiar dacă sunt secționate, toate aferențele lor (cu centrii pontini apneustic și pneumotaxic , emisferele cerebrale, respirația fiind una dintre funcțiile cele mai corticalizate , cu proprioceptori din mușchii respiratori , stimuli tegumentari)

Respirația este influențată și de hipertensiune, temperatură.

Impulsurile descarcate de centrul bulbar inspirator sunt transmise prin tracturile bulbo- spinale motoneuronilor medulari și de aici la fibrelor mușchilor respiratori,contractându-le.

Astfel , crește diametrul cutiei toracice și alveolele se destind.

După dilatarea maximă alveolară nu se mai descarcă impulsurile vagale spre centrul bulbar expirator.

Dacă centru expirator descarcă din nou, impulsurile nefiind inhibate , ciclul respirator se reia.

B. Reglarea umorală este dată de:

CO2 plasmatic care acționează direct sau indirect prin HCO2 ajuns H2O , direct LCR, H2CO3

Astfel creșterea CO2 duce la creșterea frecvenței respiratorii .

O2 dizolvat în plasmă ,scăderea O2 actionează asupra chemoreceptorilor și a sinusului carotidian si crosei aortice , rezultând scăderea frecvenței respiratorii.

2. SCHIMBURILE GAZOASE LA NIVEL ALVEOLAR sunt date de diferența de presiune parțială a O2 alveolar în comparație cu cel plasmatic.

3. TRANSPORTUL GAZELOR DE CĂTRE REȚEAUA SANGVINĂ:

-O2 este transportat sub următoarele forme:

– 1% dizolvat în plasmă

– 97,5% în oxihemoblobină(HbO)

-CO2 este transportat sub formă de :

– 8% dizolvat în plasmă

– 80% în carbohidrați(CO2 si H2O=) H2CO3) în carbohemoglobină

4.SCHIMBURILE GAZOASE LA NIVEL TISULAR:

Se realizează la nivel tisular , de data aceasta între presiunea tisulară a O2 și cea plasmatică a CO2.

ASTMUL BRONȘIC

DEFINITIE

Este o afecțiune cu mecanism etiopatogenic variat, complex ( dominat fiind de mecanismul imunoalergic) caracterizată prin crize de dispnee paroxistică expiratorie, bradipneizantă, ca urmare a constricțiilor bronșice.

Astmul bronșic a fost inclus inițial , alături de bronșita cronică și emfizemul pulmonar în BPOC (bronhopneumopatie cronică obstructivă). Astazi este considerat o entitate clinică aparte.

Boala debutează înaintea vărstei de 10 ani , la aproximativ 50% dintre bolnavi și sub 30 de ani la încă o treime.Boala poate apare chiar la vârstnici.

La copii se remarcă preponderența sexului masculin, raport 2/3, în timp ce la adulți și la vărstnici repartiția pe sexe este aproximativ egală.

Rolul eredității este evident la aproximativ 1/3 dintre bolnavi, astmul fiind prezent la rudele mai apropiate.

BRONHOSPASMUL

Se datorează contracției musculaturii ,edemului si hipersecretiei mucoasei bronșice , ce împiedică in special eliminarea aerului în timpul expirului.

EPIDEMIOLOGIE

Astmul bronșic este o boală respiratorie frecventă în majoritatea tărilor dezvoltate și industrializate din Europa și America de Nord.

Cifrele de prevalență sunt dependente de metodele de diagnostic(chestionar diagnostic, Wheezing diagnosticat clinic, teste de hiperreactivitate bronșică), dar global prevalența cumulată este în jur de 5- 6 %.

Astmul bronșic este mai frecvent în copilărie și aproape 10% dintre copii fac una sau mai multe crize de astm.

Deși aproape jumătate din cazurile de astm debuteaza în copilărie ,50% dintre acestea se remit complet la pubertate sau adolescență.

Majoritatea cazurilor de astm debuteaza înainte de vârsta de 40 ani , dar există numeroase cazuri cu debut tardiv. (după 50 de ani)

Incidența astmului bronșic pare să fi crescut în ultimii 20 de ani , în comparație cu anii 1960.

Această creștere întâlnită și la adulți pare mai netă la copii, în corelație cu creșterea bolilor atipice sau a sensibilizării la alergenele comune.

În SUA s-a remarcat o creștere a prevalenței astmului bronșic cu 29% la populația generală în perioada 1980-1987.

În Marea Britanie , peste 90% dintre copiii astmatici prezintă teren atopic.

Astmul bronșic nu este numai o boala respiratorie cu prevalență și incidență în creștere , dar în ultima decadă se observă o creștere a proporției cazurilor grave.

Ea este în parte explicată prin creșterea numărului de cazuri de astm bronșic cronic , vârstei mai înaintate a pacienților, medicației excesive necontrolate, (exces de betasimpatomimetice, corticodependența) și posibil și a factorilor ecologici nefavorabili.

Deși medicația antiasmatica s-a diversificat și a devenit din ce în ce mai eficace, mortalitatea în astm nu s-a diminuat semnificativ.

În perioada 1960-1970 s-a remarcat o creștere a mortalității odată cu creșterea introducerii medicației betasimulante bronhodilatatoare. Rata mortalității în astm este apreciată în prezent între 2-4 cazuri la 100 000 de oameni ,ceea ce reprezintă o proporție semnificativă pentru o afectiune considerată anterior ușoară și nefatală.

3.ETIOLOGIA

Este o boală alergică care poate fi determinată de praf, păr de animale ,pene,mucegai și de alergii ale florei microbiene.

În etiologia astmului bronșic intervin:

Hiperreactivitate bronșică

Alergie la alergeni externi inhalați

Infecții respiratorii

Reacții fiziologice la stresuri

HIPERREACTIVITATEA BRONȘICĂ

Este prezentă la toți bolnavii cu astm bronșic , ea reprezintă un defect fiziologic ,care predispune pe subiecții respectivi la bronhospasm. Acest defect poate fi pus în evidență prin proba cu histamină sau cu acetilcolina a căror inhalare duce la o bronhoconstricție acentuată.

Hiperreactivitate bronșică a bolnavilor astmatici , în special a celor de vârstă tânără diminuează în atmosfera nepoluată de la munte sau sub acțiunea unor medicamente(cromoglicat de sodiu).

FACTORII ALERGICI

Sunt incriminați la majoritatea bolnavilor cu astm bronșic , la mulți bolnavi pot fi precedate sau însoțite de febră sau urticarie ceea ce îndreptațește presupunerea că astmul se datorește alergenilor inhalați sau ingerați în cadrul unor subiecți cu potențial atopic.

INFECTIILE RESPIRATORII

Par sa fie factorul etiologic predominant la 40% dintre bolnavii cu astm bronșic.

Este vorba de infecții virale sau de infecții bacteriene.

Crizele de astm pot fi declanșate de infecții respiratorii,fie prin intermediul unor reactii alergice, fie prin creșterea nespecifică a hiperreactivitatii bronșice.

STRESURILE NERVOASE

Pot fi recunoscute printre factorii declanșanți la o treime dintre bolnavii cu astm bronșic .

Într-adevăr unele emoții puternice, unele stări de încordare psihică, unele reflexe condiționate (declanșarea unor crize de astm la vederea unei flori, apariția crizelor la aceeași oră) pot declanșa apariția unor crize la indivizii cu hiperreactivitate bronșică.

ALTE CAUZE

În producerea crizelor de astm bronșic au mai fost incadrați următorii factori:

-iritanti fizici și chimici

-pulberi inerte, bioxid de sulf și alți poluanți atmosferici care produc asa-zisul astm *Tokio-Yokohama* sau astmul *New-Orleans* , orașe cu un grad înalt de poluare atmosferică.

-exercițiul fizic intens

Astmul bronșic este o boală caracterizată prin reactivitatea crescută a bronhiilor la stimuli variați și manifestată prin ingustare pe un teritoriu intens a căilor aeriene, care variază ca gravitate,fie spontan ,fie ca urmare a tratamentului.

4.PATOGENIA

Patogenia astmului bronșic recunoaște un mecanism alergic , o reacție de microsensibilizare.

Antigenele incriminate au capacitatea de a reacționa cu anticorpii deteminând eliberarea de histamină .

Histamina actionează la rândul ei asupra bronhiilor , favorizând producerea de edem, hipersecreție și bronhospasm..

FACTORI DETERMINANȚI ȘI PREDISPOZANȚI

1.FACTORI ALERGICI:

Astmul bronșic extrinsec sau alergic apare la tineri sub 40 de ani , la cei cu antecedente familiale alergice și este produs de diferiți alergeni.:

-praful de casă,polen, părul animalelor, alergene alimentare (carne, albuș de ou, lapte, pește)

-unele medicamente (penicilină, analgezice), detergenți, coloranți etc.

2.FACTORI NEALERGICI

Astmul intrinsec sau endogen produs de infecții repetate , apare la persoanele peste 40 de ani.

Apariția crizelor poate fi favorizată de expunerea la frig, ceață, umezeală, trecerea bruscă de la aer cald la aer rece , precum și de factori emoționali.

A)factori favorizanți pot fi:

-tulburări endocrine ale gonadelor

-insuficiență cardiacă

B)factori iritanți

-fumatul

Principalele caractere diferențiale între astmul bronșic extrinsec și cel intrinsec pot fi definite după următorul tabel:

5.TABLOU CLINIC

Tabloul clinic al astmului bronșic se prezintă sub forma a trei tipuri de boală și anume:

Astmul intermitent cu dispnee paroxistică (sub formă de crize de intensitate și durată variabile, separate de perioade de acalmie)

Astmul cu dispnee continuă, denumit și astm cronic (sub formă de crize, între care persistă simptomele atenuante)

Starea de rău astmatic (caracterizate prin crize continue foarte grave )

ASTMUL INTERMITENT CU DISPNEE PAROXISTICĂ

Se caracterizează prin apariția de crize de astm separate de intervale de libertate respiratorie totală.

Prodromurile crizei constau în: strănut, obstrucție nazală, rinoree, accese de tuse spasmodică , lăcrimare, prurit toracic localizat, cefalee de tip migrenos, tulburări digestive (grețuri, dureri abdominale)

Criza propriu-zisă apare de obicei în cursul nopții, bolnavul fiind trezit din somn de o senzatie de distensie, de opresiune toracică, cu stare de anxietate ,cu sete de aer.

În evolutia crizei de astm deosebim două faze importante:

-una uscată în care domină dispneea

-alta umedă caracterizată prin tuse și expectorație

Durata totală a unei crize este variabilă :de la 30 minute până la trei ore.

FAZA USCATĂ

Se caracterizează prin dispneea de tip bradipneic, expiratorie (expirul este dificil, prelungit, cu participarea mușchilor respiratori accesori). Respirația este zgomotoasă , șuierătoare.

La examenul fizic se constată semne de hiperinflatie acută.

– toracele este imobil, destins, blocat în inspirul forțat, cu spațiile intercostale mărite și coastele orizontalizate

– la percuție se constată o hipersonoritate ,bazele sunt coborâte,

– la auscultație se depistează un murmur vezicular diminuat ,expir prelungit, șuierător ,acoperit de prezența ralurilor sibilante și romflante difuze.

Pulsul este accelerat, iar tensiunea arterială este normală.

FAZA UMEDĂ(catarală)

Se caracterizează prin dispnee de mai mică intensitate , pe primul plan fiind tusea.

Inițial aceasta este uscată, apoi devine rapid productivă, ducând la eliminarea unei expectorații caracteristice : spută mucoasă, aderentă, lucioasă, gelatinoasă, semitransparentă, cuprinzând mici mase cenușii, la auscultație se percep numeroase raluri romflante și sibilante, diseminate pe ambele câmpuri pulmonare.

Dispneea diminuă în intensitate și după o criză poliurică, bolnavul adoarme din nou.

Între crize ,bolnavul nu prezintă nici o suferință.

ASTMUL CU DISPNEE CONTINUĂ (ASTMUL CRONIC)

Aceasta este o formă ce poate apare ca atare (de la început) sau poate reprezenta continuarea astmului intermitent cu dispnee paroxistică.

În acest tip de astm dispneea este paroxistică, de tip polipneic. Pe acest fond continuu pot surveni crize paroxistice de dispnee , declanșate de efort , emoții, chinte de tuse.

Expectorația este mai abundentă .

La examenul fizic se constată un torace destins în inspirație forțata , raluri sibilante difuze, subcrepitante ,alteori liniște respiratorie. Poate fi prezentă tahicardia, cianoza extremităților și semne de suferința a inimii drepte.

STAREA DE RĂU ASTMATIC

Aceasta poate complica fie astmul intermitent cu dispnee paroxistică ,fie astmul cu dispnee continuă.

Starea de rău astmatic poate fi declanșată de o infecție bronșică sau de o agresiune alergică , mai ales medicamentoasă (asprină, penicilină), de un șoc psiho-emoțional sau de suprimarea bruscă a corticoterapiei.

Din punct de vedere clinic, starea de rău astmatic se prezintă ca o stare asfixică acută.

Bolnavul este anxios , prezintă cianoză, polipnee intensă, hipersudorație.

La auscultație , pe ambele câmpuri pulmonare , se decelează raluri sibilante.

Pulsul este accelerat , tensiunea arterială tinde să scadă .electrocardiograma evidențiază o încărcare atrială dreaptă, alături de o încărcare ventriculară dreaptă , dar de regulă nu apar semne clinice de cord pulmonar acut.

Prin dozarea gazelor sangvine se evidențiază prezența unei hipoxemii si alcaloze respiratorii

Starea de rău astmatic reprezintă o urgență medicală, ce necesită un tratament prompt.

Dacă nu se efectuează un tratament adecvat ,starea bolnavului se agravează , el devine obnubilat, prezintă scurte faze de agitație ,tremor, tresăriri musculare, cianoza se accentuează, sudoarea devine abundentă, concentratia de CO2 devine mărită, bolnavul devine comatos și moare în asfixie sau colaps.

EXAMENE PARACLINICE

Examenele paraclinice cele mai utile pentru diagnosticul pozitiv și diferențial al astmului bronșic sunt următoarele:

-examenul radiologic efectuat în timpul crizei evidențiază semnele hiperinflatiei pulmonare și hipertransparenței, coastele apar orizontalizate cu lărgirea spatiilor dintre ele , coborârea , turtirea și imobilitatea cupolelor diafragmatice ,între crize imaginea radiologică este normală , in cazul astmului cu dispnee continuă ca și în starea de rău astmatic , modificările radiologice amintite sunt durabile.

-bronhoscopia arată edemul, congestia mucoasei bronșice , alături de hipersecreție de mucus

-explorările funcționale respiratorii pot evidenția următoarele aspecte:

Scăderea capacității vitale

Scăderea moderată a VEMS în criză, până la 25% din capacitatea vitală reală (între crize VEMS poate avea valori normale)

Testele farmacodinamice sunt folosite în felul următor:

A) între crize se folosește testul cu acetilcolină , care evidențiază hiperreactivitatea bronșică a astmaticilor , ceea ce se traduce printr-o scădere semnificativă a VEMS , cu peste 15 %

B) în timpul crizei sau în cazul astmului cu dispnee continuă se practică testul cu BRONHODILATIN sau NOVODRIL , care realizează o ameliorare a VEMS cu peste 10 % sau mai mult (evidențiind un proces bronhospastic)

EXAMENUL SPUTEI

Pune în evidență prezența în proporții mari a eozinofilelor sa și existența spiralelor Curschmann și a cristalelor Charcot-Leyden( care derivă din eozinofile).

EXAMENUL SÂNGELUI

Poate decela prezența unei eozinofilii ceea ce demonstrază mecanismul alergic al bolii.

TESTELE ALERGOLOGICE

Se efectuează pentru precizarea agentului etiologic , a alergenului.

Se efectuează cu reacții și intradermoreactii cu diferiți alergeni preparați .Reacțiile pozitive sunt orientative ,pentru certutudine fiind utile testele de provocare care constau din inhalarea alergenului (într-o diluție foarte mare)

Dacă alergenul inhalat este agentul cauzal ,el determină fie apariția unei crize de astm, fie reducerea precoce sau tardivă a VEMS (cu peste 10-15 %).

DIAGNOSTICUL ASTMULUI

DIAGNOSTICUL CLINIC

Este în formele clasice și se stabilește obiectiv pe baza simptomelor descrise , completate cu examenul obiectiv pulmonar (hipersonoritate la percuție, la auscultatie se percepe caracterul spastic și numeroase raluri sibilante*simfonia triadelor*

DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC

Deși important în orientarea tratamentului este dificilă identificarea cauzelor declanșatoare ale crizelor de astm bronșic și nu este totdeauna posibil. Acest lucru , mai ales în astmul extrinsec , în care factorul declanșator este esențial , se va urmări identificarea alergenului cât și stabilirea terenului alergic

Diagnosticul alergologic cuprinde următoarele etape:

ANCHETA ANAMNESTICĂ

antecedente alergice , heredocolaterale și personale, inclusiv *echivalențe astmatice*: exemă infantilă, urticarie, coriză spasmodică, edem Quincke sau sensibilitate la medicamente

circumstanțe de debut ale bolii

– anotimpul (exemplul:perioada de polenizare a diferitelor specii vegetale)

-relația crizelor cu diferiți factori profesionali (praf, pulberi, substanțe chimice)

-contactul cu animalele domestice

-diverse activități menajere sau ingestia de alimente (ciocolată, lapte ,fragi, crustacee).

c) relația cu agenți infecțioși (bacterii, viruși, fungi) sau administrarea de medicamente ca aspirina( 2-4% din astmatici).

B. TESTE CUTANATE

a. *Scratch tests* =scarificarea 1-2 mm printr-o picătură de extract de alergen

b.*Princk tests* = se realizează prin înțeparea pielii cu un ac sau vaccinostil ,utilizând deverse alergene

c) Intradermoreacția cu diluții variate , 1 la 10 ml extract de alergen (pulberi de casă, pene, păr, polen, ciuperci, antigeni microbieni)

Citirea reacției se face precoce , la 15 min .(se poate urmări și la 72 de ore), măsurându-se eritemul și edemul .

Se poate compara cu reacția la injecția intradermică de histamină 1 % 0,1 la 10 ml.

C. TESTELE DE PROVOCARE ȘI LIZĂ A BRONHOSPASMULUI

a) administrare de acetilcolină soluție 1 % ca aerosoli și urmărirea reducerii VEMS-ului (scăderea cu peste 20% test pozitiv).

Tiffneau propune utilizarea testului cantitativ după ce produce un efect prag, normal >2500 (5000)-1000gama.

În astmul bronșic < 1000gama.

În același scop se preconizează utilizarea histaminei și /sau propranololului , teste ce nu sunt intrate în uz curent.

b)utilizarea de pneumalergen specifici și cercetarea efectului bronhoconstrictor.

c)folosirea de agenți bronhodilatatori (spray de Asmopent, Aludrin, Alupent, Berotec) și urmărirea ameliorării VEMS-ului.(cu peste 20%).

Aceste teste au valoare limitată, totuși,hipersensibilitatea la acetilcolină nefiind specifică, efectul ar fi de dorit a se compara cu cel obținut la administrarea diverșilor pneumalergeni specifici.

Unii autori preferă testul la cortizon (Becotide).

METODE DE LABORATOR PENTRU EVIDENȚIEREA ALERGIEI

Există mai multe metode prin care se poate dovedi fenomenul alergiei .

Dintre cele mai utilizate in practică amintim:

-cercetarea eozinofilei sangvine (obișnuit 5-8 %, rar peste aceste valori )

-reacția de sero-aglutinare cu latex-histamină (normal mai mare 1/80), în astmul bronșic fiind nulă sau mai mica decât 1/80 .

-dozarea Ig E (reaginelor) tehnică diferită, concentrația serică fiind de 60- 80 mg /ml.

-testul degranulării (Shelley) permite a depista anticorpii circulanți de tip reagine

-reacția de hemoglutinare pasivă , pentru punerea în evidență a anticorpilor hemoglutinanți(ex. La penicilină)

-testul inhibării ,migrării leucocitelor, important în special în alergia microbiană

-testul transformării limfoblastice , răspuns pozitiv: 6-30 % din celulele transformate

Cu toate progresele tehnice realizate ancheta alergologică efectuată printr-o anamneză ,corectă și amănunțită ramâne pilonul central al diagnosticului alergologic in astmul bronșic.

În plus unele metode de laborator , necesită o înaltă tehnicitate.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Astmul bronșic , forma paroxistică va trebui diferențiat mai întâi de astmul cardiac, diferențierea fiind deosebit de importantă din punct de vedere prognostic și terapeutic.

Principalele caractere care le diferențiază sunt mentionate în tabelul nr 2.

Diagnosticul diferențial se va face apoi cu o serie de afecțiuni capabile să producă dispneea suierătoare ca de exemplu:

spasmul laringian

corpi străini intrabronșic

tumori benigne

tumori maligne de trahee sau bronhii

gușa retrosternală

sindrom mediastinal

fibroza pulmonară (secundară sau idiopatică)

alveolite alergice exogene (în primul rând pulmonul fermierului)

Afirmația lui W. Osler:

*nu orice șuieră este astm bronșic*, trebuie avută constant în vedere.

Diagnosticul diferential cel mai dificil se face cu bronșita cronică *astmoidă* , intrucât astmul bronșic , însoțit de infecție bronșică și emfizem pulmonar obstructiv , dispneea devine continuă iar testele spirografice nu sunt definitorii.

Doar anamnestic, debutul cu crize paroxistice de astm bronșic , eventual al alergiilor, antecedentelor familiale , precum și răspunsului prompt la corticosteroizi pot ajuta la diferențierea față de bronșita cronică*asmatiformă*

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL DINTRE ASTMUL BRONȘIC ȘI ASTMUL CARDIAC

COMPLICAȚII .PROGNOSTIC

Complicațiile astmului bronșic pot fi:

-imediate

-tardive

Cele imediate pot surveni în timpul crizei și constau în producerea de:

-pneumotorax spontan, clinic se decelează hipersonoritate ,abolirea murmurului vezicular

-sincopă

-atelectazie limitată

Complicațiile tardive pot apare după ani sau zeci de ani și constau din:

-emfizem pulmonar

-dilatații bronșice

-insuficiență respiratorie cronică(invalidantă)

-creșterea tensiunii arteriale pulmonare

Pe parcursul bolii pot apare complicații legate de abuzul de medicație sau efecte secundare ale terapiei:

-corticoterapia pe termen lung predispune la osteoporoză , sindrom cushingoid, favorizează producerea de infecții pulmonare și bronșice, obezitate, ulcer, hipertensiune arterială

-beta 2 adrenergicele pot produce tulburări cardio-vasculare sau pulmon blocat

Prognosticul în general poate fi apreciat favorabil în cazul unui tratament corect și în absența complicațiilor.

Mortalitatea prin astm este redusă , situându-se în jur de 2/1milion de locuitori . Boala rămâne cu un prognostic bun compatibil cu o viață lungă sau conform lui W:Osle:*Astmaticii respiră penibil până la bătrânețea lor*

Totuși în starea de rău astmatic mortalitatea crește până la 17 %.

TRATAMENTUL ASTMULUI BRONȘIC

Tratamentul astmului bronșic urmărește mai multe obiecte:

1.Înlăturarea eventualei cauze (tratament de fond)

FACTORUL ALERGIC, prin carența în alergeni și hiposensibilizare specifică în astmul bronșic alergic, extrinsec.

FACTORUL INFECTIOS (astm infecto-alergic), se apreciază că infecțiile reprezintă o adevărată *spină iritativă* menită să favorizeze apariția crizelor de astm , se va efectua asanarea focarelor de infecție au tratarea lor promptă prin antibiotice , autovaccin, atunci când este cazul

FACTORUL PSIHIC (primar si ssecundar) poate fi înlăturat prin psihoterapie , administrarea de anxiolitice , sedative, homeopatie, acupunctură.

2.Înlăturarea obstrucției bronșice prin medicație simptomatică:

Bronhodilatatoare :2 simpaticomimetice (betasimulante) și parasimpaticolitice de tipul :metilxantinelor(derivați de teofilină), salbutamol, fenoterol

Corticoizi

*antialergice*: cromogligat de sodiu sau ketotifen

3.Folosirea unor măsuri auxiliare:

expectorante

mucolitice

gimnastică respiratorie

fizioterapie

cură climatică

tratament chirurgical(exceptional)

Criza astmului bronșic va fi tratată prin următoarele măsuri terapeutice:

BAZE XANTINICE (metixantine) care sunt active mai ales pe cale parenterală . dintre cele mai folosite amintim :

-aminofilina

-miofilinul fiole de 240 mg , care se administreza lent intravenos, în 10-20 minute , 1 fiolă, repetat eventual la 3-6 ore concentrația plasmatică optimă este de 10-20 g/m la administrarea orală sau rectală este puțin utilizată datorită absorbției reduse și neregulate

-teofilina, comprimate de 100 mg se poate administra la 4-6 ore câte două comprimate doza scăzându-se treptat până la doza minimă eficace. Există în prezent preparate de teofilin retard (Armofilin, Philin retard comprimate de 100-200 mg , doza zilnică fiind de 600-700 mg

Efectele secundare pot apare în cazul administrarii unei doze mari sau în cazul administrării prelungite atunci când apar și alte afecțiuni asociate.

Acestea pot fi :grețuri, vărsături, tahicardie, tulburări de ritm cardiac, neliniște.

BRONHOSPASMOLITICE

Se pot administra de preferință:

-2 stimulante selective (ale receptorilor beta)care prin inhibiția eliberării histaminei, înlătură bronhospasmul , salbutamolul (Sultanol, Ventolin) , aerosoli presurizați (1-2 pufuri) terbutalin (Bricanyl),

-derivați de izoproterenol:

-orciprenalină(Alupent, Asmopent) sau fenoterol (Berotec)

Și aerosoli în 1-2 pufuri mximum 5-6 în 24 ore

-izoproterenol(Bronhodilatin, Isuprel, Aludrin), comprimate de 10 mg administrate sublingual

-adrenalină ( și stimulant)

administrat în doză de 0,3-1 ml sau dispezin (25 U vasopresin +1mg adrenalină cristalină )1ml subcutanat.

În afara unor efecte secundare , abuzul de simpatomimetice (in special sub forma de aerosoli) prezintă pericolul uni bronhospasm paradoxal (trecerea în status asmaticus) sau pierderea eficienței.

C. PARASIMPATICELE (DERIVAȚI DE ATROPINĂ)

Se pot folosi bromura de iatropina (atrovent sub formă de aerosoli 3-4 pufuri /zi ,putându-se alterna cu aerosoli de simpaticomimetice sau inhalații în soluție.

D.CORTICOIZI

Aceștia sunt utili în orice formă de astm bronșic (dar în special cel extrinsec, atopic). Mecanismul de acțiune s-ar datora influențării metabolismului nucleotizilor ciclici , facilitării sintezei catecolaminelor precum și alte efecte (acțiune antiinflamatoare și asupra fenomenului imunologic a eliberării mediatorilor chimici ,incert ,și a prostaglandinelor.

Doza eficientă este de 30-40 mg prednison, scăzându-se cu 5 mg /zi ,până la doza de întreținere.

Tratamentul se poate începe și cu hemisuccinat de hidrocortizon intravenos lent în doza de 100-200mg /zi sau ACTH sintetic(Cortrosin, Synacten), dar aceste preparate se folosesc excepțional.

Între crize , în așa zisul *tratament de fond* , în afara hiposensibilizării specifice (când este posibil)se poate recurge la:

Corticoizi în doze de întretinere de 7,5-15 mg/zi , prednison sau alte scheme mai puțin agresive:

a.administrarea alternativă ,la două zile , în doză unică 15-25 mg prednison (care ar evita insuficiența suprarenală)

b. aerosoli cu beclometazon(Becotide)

două pufuri de patru ori pe zi -100g /zi

c. tratament secvențial (inclusiv ACTH) 0,5 mg Synacten:luni, marți =nimic, miercuri, joi=simpaticomimetice per os , vineri ,sâmbătă, duminică=corticoizi

Se mai poate utiliza un preparat Volon sau Kenalog 40 =I injecție la trei săptămâni sau diverse combinații antiasmatice (pulberi magistrale sau patente –Afran, Corti-Vitenur, Cortibucline)

ANTIALERGICE

a. cromogligatul disodic (Intal, Lomudal) prin inhalare (pulberizare cu un dispozitiv special *spinhaler *20 mg de două ,patru ori pe zi , ar inhiba degranularea mastocitelor deci eliberarea mediatorilor chimici )

Acestea pot produce efecte secundare : erupții cutanate, manifestări articulare.

b. ketotifenul (Zaditen) este un antihistaminic cu acțiune bronhodilatatoare certă și care se poate administra per os în doză de 1 mg de trei oro pe zi. Ca efect secundar se notează acțiunea sedativă.

Combaterea infecțiilor respiratorii (sputa devine gălbuie sau net purulentă )prin antibiotice cu spectru larg nealergizante de tip macrolide (penicilină nu) eritromicină, eventual tratarea de infecții rinosinusale sau vaccin polimicrobian de tip CCB .

Se mai poate utiliza :

-secretolitice, mucolitice, expectorante

-psiho-terapie-câștigarea încrederii astmaticului

-sedative:care nu deprimă centrii respiratori :diazepam 10 -20 mg per os sau medazepam 30-40 mg /zi pot fi de folos

-gimnastică respiratorie (cu reducerea actului respirației)

-cură climatică și termală: Govora, Slănic Moldova, climat marin sau montan

-homeopatie

-acupunctura

Dată fiind înregistrarea multor factori etiologici , tratamentul de fond al astmului bronșic, vizând prevenirea crizelor este dificilă, iar rezultatele greu de apreciat.

În caz de status astmaticus gesturile terapeutice vor fi mai întâi opunerea abuzului de simpaticomimetice și înlăturarea depresivelor respiratorii și analepticelor respiratorii.

Apoi, tratament bronhodilatator prin combinația:

-corticoizilor :250-500mg prednisolon,apoi 200-250 mg la patru ore intravenos sau în perfuzie, maxim 300 mg/zi

-aminofilină 100mg/zi

-simpaticomimetice: Salbutamol 0,03-0,05 g /kg/min, după o doză inițială de 0,3mg

la tratamentul bronhodilatator se vor asocia:

-oxigenoterapie 82-3 l/ min , intermitent cu sondă de plastic pe nas

-bromhexin 2 fiole de trei ori pe zi (48 mg)

-antibiotice nealergizante (numai dacă se impune o infecție evidentă)

Deseori există o hipovolemie ceea ce necesită 1-2 l săruri administrate intravenos (criteriul cel mai bun al scăderii volumului sangvin rămâne presiunea capilară pulmonară , hematocritul , presiunea venoasă centrală nefiind infidelă)

Acidoza metabolică (determinarea gazelor și pH sangvin repetat )nu se va combate cu bicarbonat ci prin asistență ventilatorie.

În cazuri extreme , asistența ventilatorie se face folosind un aparat de tip Bird (cu intubație nazo traheală) pe o durată de 4-6 zile.

Unii folosesc spălătura bronșică cu un mucolitic tip N acetilcisteină.

PROFILAXIE

La persoanele cu antecedente alergice familiale sau care prezintă ele însele *echivalențe alergice*, este de sfătuit evitarea acelor profesii cu risc la alergeni industriali (praf, pulberi, vapori).Determinarea indivizilor atopici ,prin teste alergologice (inclusiv dozarea IgE )este laborioasă, costisitoare și nu întotdeauna benefică.

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

NEVOIA DE A RESPIRA

NEVOIA DE A MÂNCA

NEVOIA DE A ELIMINA

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE AVEA O BUNA

POSTURĂ

NEVOIA DE ADORMI ȘI A SE ODIHNI

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI A SE DEZBRĂCA

NEVOIA DE A SE MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI DE A-ȘI PROTEJA TEGUMENTELE

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

NEVOIA DE A COMUNICA

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI IDEALURI ȘI DE A PRACTICA RELIGIA

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

NEVOIA DE A SE RECREA

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ȘI PĂSTREZE SĂNĂTATEA

PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

CAZUL I

NUME, PRENUME:L.P

SEX:MASCULIN

VÂRSTA :47 ani

NAȚIONALITATEA :română

DATA NAȘTERII:17 .01.1948

GREUTATE:48 Kg, normoponderal

ÎNĂLȚIME:1,83 m

GRUPA SANGVINĂ:O I

OCUPAȚIA :pensionat de boală în urmă cu trei ani , iar înainte a fost pădurar

STARE CIVILĂ: căsătorit

RELIGIA :ortodoxă

DATA INTERNĂRII: 14 .05.2003

DIAGNOSTIC LA INTERNARE:

ASTM BRONȘIC BRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

MOTIVUL INTERNĂRII

Dispnee cu bradipnee, durere toracică, tuse seacă, iritativă, hipertermie

ISTORICUL BOLII

Boala actuală a debutat în mod insidios în urmă cu aproximativ trei ani cu o bronșită acută, trenantă, cu o durată de peste o lună și cu o sensibilitate bronșică marcată.

De atunci , prezintă afecțiuni repetate ale căilor respiratorii, crize de dispnee expiratorie, in special nocturne și cu tuse seacă, iritativă.

De două săptămâni , prezintă deteriorarea starii de sănătate , efectuând teste pentru depistarea sensibilității , fiind depistat alergic la praf și pulberi.

Pentru aceste motive se prezintă pentru internare în serviciul de specialitate al Spitalului Județean.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE

Tatăl este decedat.

Mama trăiește.

Mai are un frate care este sănătos.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

a).bolile copilăriei

b).bolnavul nu consumă cafea, a fost fumător și a consumat alcool până la ivirea bolii

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ

Locuiește impreună cu soția și cei trei copii ai săi în condiții corespunzătoare

Pe perioada spitalizării familia este impreună cu el, susținându-l din punct de vedere psihic.

INFORMAȚII FIZICE

În urma inspecției făcute asupra bolnavului am constatat următoarele:

-greutatea este de 83 Kg , înălțimea de 1, 79 m(fiziologic normoponderal)

-prezintă un facies congestionat –patologic

-are buze subțiri , cianotice-patologic

-are ochii verzi

– nasul are un aspect normal

-nu prezintă probleme auditive sau vizuale

-mucoasa cavității bucale este integră și nu prezintă leziuni

-are o dantură tratată

-părul este de aspect normal

-nasul nu prezintă devieri osoase

Aparatul respirator

-torace astmatic, tuse cu expectorație redusă, greutate în respirație – 12 respirații/ minut (bradipnee)

Aparat cardio-vascular

-nu prezintă probleme cardiace

-TA =140/90 mm Hg- fiziologic

-pulsul= 65 /minut , fiziologic

Aparatul digestiv

-este integru morfofuncțional

– tranzitul este prezent , scaunele sunt de aspect normal, 1 / zi

Sistemul osteo- tendinos:

-nu prezintă dureri osoase sau articulare

-extremitățile sunt reci și palide

Sistemul muscular

-forța musculară este prezentă

-bolnavul obosește la efort , chiar și mergând pe un teren plat – patologic

Aparatul uro –genital

-prezintă micțiuni rare 1-2 /zi

-diureza este de 800 ml /zi

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Bolnavul prezintă un apetit normal.

Servește trei mese pe zi .

Alimente preferate:

Brânzeturi , carnea de porc și pasăre , fructe , legume.

Băuturi preferate: răcoritoare , lapte

Bolnavul servește masa singur

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

-tranzitul intestinal este prezent , 1 scaun / zi (fiziologic)

-micțiunile sunt rare (1-2 /zi )-patologic

ELEMENTE DE IGIENĂ

Bolnavul nu necesită ajutor în efectuarea igienei corporale și nici pentru mersul la toaletă.

Activități de repaus obișnuite

Datorită dispneei , a tusei iritative , a durerilor în piept și a crizelor care survin în timpul nopții , bolnavul are un somn agitat (patologic)

Comportament

Bolnavul preferă colectivitatea , îi place să discute cu ceilalți pacienți din salon.

ELEMENTE DE AUTONOMIE

-își efectuează toaleta singur

-manâncă singur

ELEMENTE DE DEPENDENȚĂ

-temperatura corpului este peste limite normale (patolog

-hiperte

-dispnee respir

-tuse seacă iritativă

– dificultatea de a se alimenta și hidrata

-oligurie (800 ml /zi

-insomnie

-anxietate

-dezinteres față de activitatea recreativă

EXAMINĂRI PARACLINICE

Radiografia toracică . rezultat : diafragm aplatizat cu mișcări reduse , hipertransparența câmpurilor pulmonare

Analize de laborator:

-Hematii:4 290 000 /mm3

-Leucocite: 8 800/ mm 3

-Hematocrit:15 g %

-Hemoglobină: 15 g %

-VSH: 16/ 22 (ușor crescut)

-Glicemie :76 mg 5(fiziologic)

-Uree:26 mg %

-Creatinină:0,6 mg %

-TGP:9U

-TGO: 9U

-Ty:2

-KunKel –Zinc 14 U (crescut)

-Examen de urină: A;P Z ; sediment fără modificări patologice

-Examen spută: Bk negativ, examen bacteriologic – floră nepatogenă

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Bolnavul a primit pe parcursul internării un tratament medicamentos, după cum urmează:

Miofilin (efect bronhodilatator) :fiole de 240 mg /ml de 2 ori pe zi , injectabil intravenos lent.

Hemisuccinat de hidrocortizon : fiole de 25 mg / 5 ml , intravenos

În criză se administrează Berotec, 2 pufuri la un interval de 3-5 min, apoi de 4 ori /zi câte două pufuri.

Prednison (corticosteroid cu acțiune antiinflamatoare 9: 60 mg /zi în două prize ,timp de 7 zile , per os

Codenal (antitusiv) 3×1 tb / zi 810 mg per os

Trecid (sirop expectorant) 3×1 lingură /zi , per os

Ketotifen (antihistaminice)2×1 mg /zi, per os

Dipiridamol (coronarodilatator )3×1 dg /zi , per os

Nitropector (vasodilatator coronarian )4×1 tb /zi , per os

Pentoxifilin (vasodilatator )3×1 tb /zi , per os

Glucoză perfuzie:1500 ml/zi

Brofimen (mucolitic)3×1 tb /zi (8 mg), per os

Haloperidol (sedativ)1 cps seara, per os

Aspacardin (antiaritmic)3×1 tb /zi, per os

Ampicilină (antibiotic) 3g /zi

Furosemid (diuretic) 1 fiolă/zi 10mg /1 ml , iv

CAZUL II

NUME, PRENUME: S.L.

SEX:MASCULIN

VÂRSTA :57 ani

NAȚIONALITATEA :română

DATA NAȘTERII:14 .03.1948

GREUTATE: 85 Kg, normoponderal

ÎNĂLȚIME:1,92 m

GRUPA SANGVINĂ:O I

OCUPAȚIA :pensionat de boală , fost muncitor la IAS Aradul Nou

STARE CIVILĂ: căsătorit

RELIGIA :ortodoxă

DATA INTERNĂRII: 2.02.2003

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

ASTM BRONȘIC INFECTOALERGIC, CORTICODEPENDENT CU DISPNEE CONTINUĂ ,ANGINĂ ACUTĂ STREPTOCOCICĂ

MOTIVUL INTERNĂRII:

Respirație dificilă, suierătoare , horcăitoare, greutate în respirație manifestată ca o sete de aer, bradipnee, greutate în expirarea aerului din plămâni , tuse seacă la început, apoi umedă și expectorează o spută lipicioasă, albicioasă.

ISTORICUL BOLII

Boala actuală a debutat în urmă cu patru ani, când , după un efort fizic, bolnavul fiind transpirat a băut apă rece , a stat la umbră, iar după câteva ore a simțit o greutate în respirație manifestată prin sete de aer și dureri în piept.

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE

Ambii părinți sunt decedați.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

a.bolile copilăriei : rujeolă, parotidită, varicelă

b.TBC pulmonar-1957

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ

Locuiește impreună cu soția și cei doi copii ai săi în conditii corespunzătoare.

Înainte de debutul bolii, bolnavul a fost consumator de cafea și alcool și tot până atunci a fost fumător.

Pe perioada internării familia îi este alături , susținându-l din punct de vedere psihic.

INFORMAȚII FIZICE

În urma inspecției făcute asupra bolnavului am constatat următoarele:

-greutatea este de 85 Kg , înălțimea de 1, 92 m(fiziologic normoponderal)

-prezintă un facies congestionat –patologic

-are buze subțiri , cianotice-patologic

-are ochii căprui

– nasul are un aspect normal

-nu prezintă probleme auditive sau vizuale

-mucoasa cavității bucale este integră și nu prezintă leziuni

-are o dantură tratată

-părul este de aspect normal

Aparatul respirator

-torace cu aspect de *butoi*, cianoză a tegumentelor, greutate in respirație exprimată ca o sete de aer , are 13-14 respirații/ minut (bradipnee)

Aparat cardio-vascular

-nu prezintă probleme cardiace deosebite

-TA =180/85 mm Hg- patologic

-pulsul= 87/minut – fiziologic

Aparatul digestiv

-este integru morfofuncțional, nu prezintă probleme deosebite

– tranzitul este prezent , scaunele sunt de aspect normal, 1-2 / zi

Sistemul osteo- articular

-membrele superioare și inferioare nu prezintă devieri osoase

-nu prezintă dureri osoase sau articulare

-extremitățile sunt reci și palide

Sistemul muscular

-forța musculară este prezentă

-bolnavul obosește urcând scările , iar la debutul bolii și pe un teren plat – patologic

Aparatul uro –genital

-prezintă micțiuni spontane 4/ zi (fiziologic)

-diureza este normală

-bolnavul este alergic la praf

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Bolnavul prezintă un apetit normal.

Servește trei mese pe zi (trei mese principale).

Alimente preferate:

Pâine cu ou, ciorba de legume.

Băuturi preferate: răcoritoare , lapte

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

-tranzitul intestinal este prezent , 1 scaun / zi (fiziologic)

-micțiunile sunt spontane 4/zi (fiziologic)

ELEMENTE DE IGIENĂ

Bolnavul își efectuează singur toaleta, iar pentru mersul la toaleta nu necesită ajutor.

Activități de repaus obișnuite.

Datorită respirației grele, a durerilor în piept care survin mai mult în timpul nopții, bolnavul are un somn agitat.

Comportament

Bolnavul preferă colectivitatea , îi place mult să povestească..

Elemente de autonomie

-iși efectuează toaleta singur

-manâncă singur

-se imbracă și se dezbracă singur

-prezintă micțiuni spontane

Elemente de dependență

-temperatura corpului este peste limite normale (patologice)

-dispnee respiratorie

-tuse seacă iritativă

-insomnie

-anxietate

-dezinteres față de activitatea recreativă

EXAMINĂRI PARACLINICE

Radiografia toracică . rezultat :

Desen hilar și interhilar accentuat bilateral,voal neomogen parahilar drept, cord normal.

Analize de laborator:

-Hematii:3. 900 000 /mm3

-Leucocite: 6700/ mm 3

-Hematocrit:43 g %

-Hemoglobină: 13,6 g %

-VSH: 6/13 (normal)

-Glicemie 92 mg 5(fiziologic)

-Uree:52 mg %

-Creatinină:1 mg %

-TGP:9U

-TGO: 9U

-Ty:4

-KunKel –Zinc 10 U

-Examen de urină pozitiv, sediment :depozit de urați (patologic)

-Examen spută: Bk negativ, examen bacteriologic – se evidențiaza streptococ hemolitic

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS:

Pe parcursul spitalizării a primit tratament medicamentos cu:

Doxiciclină 2 tb /zi

Digoxin1b /zi

Hidroxizin 2-2-2 tb /zi

Prednison 6 tb /zi

HHC 3 fiole / zi

Miofilin 3-3-3 tb/zi

Romergan 1-1-1 tb /zi

Berotec inhalant 3-5 ori /zi

Brofimen 1-1-1 tb /zi

CAZUL III

NUME, PRENUME: S.C

VÂRSTA :25 ani

NAȚIONALITATEA :română

DATA NAȘTERII:24 .03.1978

GREUTATE: 85 Kg, normoponderal

ÎNĂLȚIME:1,60 m

GRUPA SANGVINĂ: O I

OCUPAȚIA : fără ocupație

STARE CIVILĂ: necăsătorit

RELIGIA :ortodoxă

DATA INTERNĂRII: 24.03.2003

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

ASTM BRONȘIC INFECTOALERGIC

MOTIVUL INTERNĂRII:

Greutate în respirație, tuse seacă, iritativă, vine de urgență în criză de astm bronșic

ISTORICUL BOLII

Boala actuală a debutat în urmă cu doi ani, cu următoarele simptome :crize de dispnee respiratorie expiratorie, tuse , febră, senzatia de sufocare și de slăbiciune.

Pentru aceste cauze se prezintă in serviciul de ambulanță, unde este internată în serviciul medical de specialitate la Spitalul Județean Arad

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE

Ambii părinți sunt in viață, mai are o soră care este sănătoasă.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

a.bolile copilăriei : rujeolă, varicelă

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ

Locuiește impreună cu părinții și sora sa ,în conditii corespunzătoare, intr-un apartament de trei camere.

Înainte de debutul bolii bolnava a fost fumătoare dar nu a consumat cafea pentru că îi dădea palpitații.

Pe perioada internării familia îi este alături , susținând-o din punct de vedere psihic.

INFORMAȚII FIZICE

În urma inspecției făcute asupra bolnavei am constatat următoarele:

La nivelul capului bolnava prezintă:

-un facies palid –patologic

-mucoasa bucală normal colorată, integra- fiziologic

-limba saburală (patologic)

-dintii bine îngrijiți, nu prezintă carii

-buzele sunt uscate (patologic)

-nasul este rosietic

-nu prezintă probleme auditive sau vizuale

-părul este de aspect normal

Aparatul respirator

-torace astmatic, tuse seaca iritativă, dispnee expiratorie

Aparat cardio-vascular

-nu prezintă probleme cardiace deosebite

-TA =130/70 mm Hg-

-pulsul= 65/minut , fiziologic

-palpitații din cauza consumului de excitanți (cafea)

Aparatul digestiv

-este integru morfofuncțional, nu prezintă probleme deosebite

– tranzitul este prezent , scaunele sunt de aspect normal, 1 / zi

Sistemul osteo- articular:

-integru

-nu prezintă dureri osoase sau articulare

-extremitățile sunt reci și palide (patologic)

Sistemul muscular

-forța musculară este prezentă

-în crize nu se poate mișca , fiind ajutată-patologic

-este dreptace

-prezintă dispnee la urcatul scărilor

Aparatul uro –genital

-prezintă micțiuni spontane 4/ zi (fiziologic)

-diureza este normală

ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE

Bolnava prezintă un apetit normal,

Servește trei mese pe zi , neavând un program fix în servirea mesei.

Alimente preferate:

Carnea de pasăre, pește ,fructe

Băuturi preferate: răcoritoare , ceaiuri

Bolnava are un regim hiposodat , nu poate suporta grăsimea.

Bolnava servește singură masa dar în crize este ajutată.

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE

-tranzitul intestinal este prezent , 1 scaun / zi (fiziologic) de aspect normal colorat în funcție de alimentașie

-micțiunile sunt spontane 4/zi (fiziologic), urina fiind de aspect normal , limpede ,transparentă, culoare galben- aurie, diureza =1500 ml

ELEMENTE DE IGIENĂ

Bolnava își efectuează singură toaleta.

Se piaptănă singură.

Se imbracă singură.

Comportament

Bolnava nu poate practica activități fizice , în timpul liber citește.

Dorește să fie singură , anturajul provocându-i agitație, senzatie de neliniște.

Se exprimă oral fără dificultate.

Elemente de autonomie

-temperatura corpului este în limite normale (fiziologic)

-iși efectueauă toaleta singura

-nu necesită ajutor în alimentație

-se imbracă și se dezbracă singură

-prezintă micțiuni spontane fiziologice

-bolnava este conștientă de starea sa actuală

Elemente de dependență

-dispnee respiratorie

-tuse seacă iritativă

-insomnie

-anxietate

-dezinteres față de activitatea recreativă

EXAMINĂRI PARACLINICE

Radiografia toracică . rezultat :

Desen hilarși interhilar accentuat bilateral,voal neomogen parahilar drept.Cord normal.

Analize de laborator:

-Hematii:4.290. 000 /mm 3

-Leucocite: 3800/ mm 3

-Hematocrit:39 g %

-Hemoglobină: 13 g %

-VSH: 21/43 (crescut)

-Glicemie 65 mg %(fiziologic)

-Uree:24 mg %

-Creatinină:0,8 mg %

-TGP:8U

-TGO: 7U

-Ty:4

-KunKel –Zinc 13 U

-Examen de urină: A,P;Z , sediment-fără modificări patologice

-Examen spută: Bk negativ, examen bacteriologic – floră nepatogenă

-Exudat faringian: negativ

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS:

Pe parcursul spitalizării a primit tratament medicamentos cu:

Ampicilină 3×500 mg/ zi

HHC 3×3 fiole / zi

Miofilin 3×240 mg/zi

Romergan 5 ml 2×5 ml /zi

Bromhexin 3×1 tb/ zi

Glucoză 5% 1500 ml în perfuzie

Ketotifen 2×1 mg /zi

ASOCIERI DE MEDICAMENTE

ASOCIERI CONTRAINDICATE

ASOCIERE FĂRĂ PERICOL DE ANTAGONISM

BIBLIOGRAFIE

ENĂCHESCU M. –MEDICINĂ GENERALĂ

NEGOIȚĂ C. ȘI COLAB. –CLINICĂ MEDICALĂ

POPESCU C. ,MARIN F. –BOLI INTERNE PENTRU CADRE MEDII

ȘUTEANU ST. –DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL BOLILOR INTERNE

TITIRCĂ L. –URGENȚE MEDICO –CHIRURGICALE

BIBLIOGRAFIE

ENĂCHESCU M. –MEDICINĂ GENERALĂ

NEGOIȚĂ C. ȘI COLAB. –CLINICĂ MEDICALĂ

POPESCU C. ,MARIN F. –BOLI INTERNE PENTRU CADRE MEDII

ȘUTEANU ST. –DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL BOLILOR INTERNE

TITIRCĂ L. –URGENȚE MEDICO –CHIRURGICALE