Ananliza Si Evaluarea Intreprinderii pe Baza Situatiilor Financiare. Studiu de Caz la S.c. Lafarge Agregate S.a
Cuprins
Introducere
Cap. 1 Aspecte metodologice privind analiza și evaluarea întreprinderii pe baza situațiilor financiare
1.1 Necesitatea și rolul analizei și evaluării firmei
1.2 Etapele evaluării
1.3 Clasificarea evaluărilor și descrierea principalelor metode de evaluare
1.4 Structura raportului de evaluare
Cap. 2 Prezentarea firmei Lafarge Agregate Betoane S.A.
2.1 Date introductive la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
2.2 Prezentarea mediului de afaceri
2.3 Analiza principalilor indicatori generici de activitate
Cap. 3. Raport de evaluare la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
3.1 Diagnosticul juridic
3.2. Diagnosticul mediului de afaceri
3.3 Diagnosticul managerial, de organizare, resurse umane și materiale (resurse interne)
3.4 Diagnosticul comercial
3.5 Diagnosticul financiar
3.6 Metode de evaluare a întreprinderii
Cap. 4. Opinii și concluzii
Bibliografie
Anexe
Lista tabelelor
Tabel 2.1 Evoluția principalilor indicatori de activitate în perioada 2007 – 2012 la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 16
Tabel 3.1 Structura acționariatului S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. în anul 2012 17
Tabel 3.2 Evoluția cotei de piață estimativă a concurenților pe piața materialelor de construcții în perioada 2010 – 2012 23
Tabel 3.3 Elementele micromediului la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 25
Tabel 3.4 Influențe acordate macromediului la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 26
Tabel 3.5 Ponderea produselor principale în cifra de afaceri a societății în perioada 2010 – 2012 27
Tabel 3.6 Analiza SWOT la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 31
Tabel 3.7 Structura Consiliului de Administrație la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 32
Tabel 3.8 Evoluția asigurării calitative și cantitative a personalului angajat în perioada 2010 – 2012 33
Tabel 3.9 Dinamica și mobilitatea peronalului în perioada 2009 – 2012 34
Tabel 3.10 Structura personalului pe unități productive în perioada 2009 – 2012 35
Tabel 3.11 Ponderea personalului operativ în total salariați în perioada 2009 – 2012 35
Tabel 3.12 Evoluția eficienței utilizării resurselor umane în perioada 2009 – 2012 36
Tabel 3.13 Model I de calcul al indicatorului generic de productivitate în perioada 2009 – 2012 37
Tabel 3.14 Model II de calcul al indicatorului generic de productivitate în perioada 2009 – 2012 38
Tabel 3.15 Evoluția indicatorilor de structură în perioada 2009 – 2012 39
Tabel 3.16 Evoluția indicatorilor de dinamică în perioada 2009 – 2012 40
Tabel 3.17 Evoluția indicatorilor de uzură a parcului tehnic în perioada 2009 – 2012 41
Tabel 3.18 Analiza indicatorilor de eficiență a fondurilor fixe în perioada 2009 – 2012 43
Tabel 3.19 Evoluția indicatorilor de potențial material circulant în perioada 2009 – 2012 44
Tabel 3.20 Model II Analiza și diagnosticul cheltuielilor totale în perioada 2009 – 2012 48
Tabel 3.21 Analiza și diagnosticul cheltuielilor salariale în perioada 2009 – 2012 49
Tabel 3.22 Analiza și diagnosticul cheltuielilor cu amortizarea în perioada 2011 – 2012 51
Tabel 3.23 Analiza costului unitar de producție 52
Tabel 3.24 Analiza evoluției cifrei de afaceri minime în perioada 2009 – 2012 52
Tabel 3.25 Analiza raportului dintre rata cheltuielilor variabile și rata cheltuielilor fixe în perioada 2009 – 2012 53
Tabel 3.26 Evoluția cifrei de afaceri medie în perioada 2009 – 2012 54
Tabel 3.27 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului I 55
Tabel 3.28 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului II 56
Tabel 3.29 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului III 57
Tabel 3.30 Analiza marjei comerciale în perioada 2009 – 2012 58
Tabel 3.31 Analiza valorii adăugate în perioada 2009 – 2012 59
Tabel 3.32 Analiza rezultatului din exploatare în perioada 2009 – 2012. Model I 60
Tabel 3.33 Analiza rezultatului din exploatare în perioada 2009 – 2012. Model II 61
Tabel 3.34 Analiza ratei rentabilității comerciale în perioada 2009 – 2012 62
Tabel 3.35 Analiza ratei rentabilității economice în perioada 2009 – 2012 62
Tabel 3.36 Analiza ratei rentabilității financiare în perioada 2009 – 2012 62
Tabel 3.37 Analiza ratei rentabilității resurselor consumate în perioada 2009 – 2012 63
Tabel 3.38 Evoluția ratelor de structură bilanțiere în perioada 2009 – 2012 64
Tabel 3.39 Indicatorii de echilibru aferenți bilanțului financiar în perioada 2009 – 2012 67
Tabel 3.40 Indicatorii de echilibru aferenți bilanțului funcțional în perioada 2009 – 2012 67
Tabel 3.41 Evoluția indicatorilor complementari de analiză a echilibrului perioada 2009 – 2012 68
Tabel 3.42 Activul net contabil la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. pe perioda 2009 – 2012 69
Tabel 3.43 Abordarea prin metoda comparației de piață pentru evaluarea terenului entității 70
Tabel 3.44 Cifra de afaceri și profitul previzionat pe perioada 2013 – 2016 la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 71
Tabel 3.45 Calculul valorii societății prin metoda capitalizării veniturilor 71
Lista figurilor
Fig. 2.1 Ponderea acționarilor în capitalul social al S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 12
Fig. 2.2 Hexagonului forțelor concurențiale la firma S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 15
Fig. 2.3 Evoluția principalilor indicatori la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. în perioada 2007 – 2012 16
Fig. 3.1 Lanțul de distribuție la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 24
Fig. 3.2 Matricea BCG la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. 27
Fig. 3.3 Matricei McKinsey la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A 29
Fig. 3.4 Calendarul activităților de promovare și CSR desfășurate în anul 2012 30
Fig. 3.5 Evoluția ponderilor mijloacelor fixe active în total mijloace fixe aflate în uz în perioada 2009 – 2012 39
Fig. 3.6 Evoluția indicatorilor de dinamică în perioada 2009 – 2012 40
Fig. 3.7 Evoluția indicatorilor de uzură în perioada 2009 – 2012 42
Fig. 3.8 Evoluția indicatorilor de structură în perioada 2009 – 2012 45
Fig. 3.9 Evoluția ratelor de rotație în perioada 2009 – 2012 45
Fig. 3.11 Evoluția cotelor de adaos în perioada 2009 – 2012 58
Fig. 3.12 Gradul de integrare al firmei în sectorul materialelor de construcții în perioada 2009 -2012 60
Fig. 3.13 Structura activului în perioada 2009 – 2012 66
Introducere
Evaluarea constituie un element important al gestiunii și strategiei întreprinderii, atât pentru conducătorii acesteia cât și pentru toți care au raporturi cu întreprinderea. De aceea, la baza motivului alegerii temei acestei lucrări, „Ananliza și evaluarea întreprinderii pe baza situațiilor financiare. Studiu de caz la S.C. Lafarge Agregate S.A.”, a stat nevoia și interesul tot mai vizibil în economie de a cunoaște nivelul real al capitalului unei firme, care reprezintă în esență bogăția acelei firme și care conduce la o analiză atentă a activității firmei pentru determinarea unei valori reale, de piață.
Astfel, o întreprindere care controlează o cotă de piață atractivă, care deține un avans tehnologic, care și-a dezvoltat competențe operaționale solide (comerciale, manageriale, inovaționale etc.) sau care într-un anumit fel s-a dotat cu alți factori de competitivitate rari, obține o valoare reală superioară valorii sale teoretice, motiv pentru care scopul lucrării este de a evalua societatea și a scoate în evidență factorii și competențele care aduc un plus de valoare.
Studiul de caz l-am realizat la firma S.C. Lafarge Agregate S.A. datorită poziției competitive deținute de societate pe piața materialelor de construcții care prezintă un interes sporit în analiza situației înainte și după criza economico – globală, ce a afectat puternic sectorul construcțiilor.
În ceea ce privește structura lucrării, aceasta cuprinde trei capitole, și anume: capitolul 1 „Aspecte metodologice privind analiza și evaluarea întreprinderii pe baza situațiilor financiare”, capitolul 2 “Prezentarea firmei Lafarge România Agregate Betoane S.A.”, capitolul 3 “Studiu de caz – Raport de evaluare la S.C. Lafarge România Agregate Betoane S.A.”, bibliografie și anexe.
Cap. 1 Aspecte metodologice privind analiza și evaluarea întreprinderii pe baza situațiilor financiare
Motto: Nimic nu se întâmplă fără o cauză, ci totul (se întâmplă) dintr-un anumit motiv și sub povara necesității.
(Leucippus, filosof grec, 480 Î.H.- 420 Î.H)
Necesitatea și rolul analizei în evaluărea firmei
Tranziția la economia de piață presupune ample modificări atât în ceea ce privește mărimea capitalului, precum și structura acestuia din punct de vedere al formei de proprietate. Trecerea de la un acționar unic – statul – la mai mulți proprietari nu influențează mărimea capitalului, ci doar natura proprietății. Dar, pentru a cunoaște nivelul real al capitalului unei firme, care reprezintă în esență bogăția acelei firme – în principal prin profitul pe care îl aduce, este necesară o analiză atentă a activității firmei pentru determinarea unei valori reale, de piață și implicit a unui preț acceptabil atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător.
Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea (desfacerea) unor obiecte sau fenomene în părțile lor componente (în elementele lor simple), descoperindu-le astfel structurile, stabilind relațiile de cauzalitate și factorii care le generează, punând în evidență legile formării și desfășurării lor și contribuind astfel la formularea de decizii privimd viitorul acestora.
Vânzarea, cumpărarea, dizolvarea, fuziunea sau lichidarea unei firme care deține capital, sub forma valorilor corporale sau necorporale, a valorilor mobiliare, precum și aprecierea șanselor de a obține profituri în viitor se fac pe baza evaluării.
Evaluarea presupune utilizarea unor metode, procedee și tehnici, prin care se stabilește valoarea unui bun, grupă de bunuri, activ sau a unei firme în ansamblu.
Evaluarea se face de regulă când existe diferențe de opinie între părți – vânzător, cumpărător – impunându-se, de regulă, în următoarele situații:
când au loc modificări în mărimea și structura capitalului sau în numărul și componența acționarilor;
când elementele patrimoniale reflectate în bilanț trebuie aduse la valoarea de piață ca urmare a modificării prețurilor pe piață, a raportului de schimb al monedei naționale sau a modalității de ținere a evidenței de către firmă;
în cazul dezvoltării firmei prin elemente exterioare ei, prin achiziționarea sau fuziunea cu alți parteneri de afaceri, absorbția sau cesiunea;
în anumite tranzacții comerciale când, atât vânzătorul, cât și cumărătorul efectuează evaluarea firmei sau a activelor vândute, respectiv cumpărate;
în cazul unor acțiuni juridice cu scop patrimonial (succesiune, faliment, divizare);
în cazul firmelor proprietate de stat cu ocazia privatizării acestora;
în cazul cotării la bursă, când are loc o primă evaluare în momentul intrării firmei la bursa de valori, iar apoi evaluarea sa este continuă și se face prin metode bursiere;
când firma a ajuns la termenele prevăzute în contractele de asociere și ea se lichidează, sau în cazul lichidării prin voința acționarilor.
Elementele contractuale ce intervin în procesul de evaluare sunt:
Subiectul este cel care realizează evaluarea, în speță specialistul evaluator. Acesta poate avea o pregătire economică, juridică, tehnică etc., în funcție de obiectul supus evaluării.
În cele mai multe cazuri, evaluarea se realizează de către colective de evaluatori, de specialități diferite care pot acoperi diversitatea problemelor întâlnite.
Obiectul evaluării îl reprezintă proprietățile mobiliare sau imobiliare, afacerile sau activele intangibile.
Beneficiarul evaluării poate fi proprietarul, cumpărătorul sau terțe persoane.
De asemenea, trebuie menționat faptul că, pe lângă situațiile menționate anterior, evaluarea poate fi efectuată nu numai când firma are probleme sau se dorește schimbarea proprietarului, ci și cu scopul de îmbunătățire a activității acesteia, prin folosirea analizei diagnostic, ca etapă preliminară a evaluării.
Astfel, într-un context de criză, analiza diagnostic urmărește în principal identificarea disfuncționalităților, a cauzelor lor și a măsurilor de remediere, iar în cazul perspectivei de control intern sau extern este vorba de identificarea posibilităților de ameliorare a performanțelor și de determinare a acelor elemente care pot genera disfuncționalități viitoare.
Analiza diagnostic poate fi realizată într-un context global, cuprinzând toate laturile activității sistemului „întreprindere” sau într-un context parțial, ce atinge numai anumite aspecte ale activității acestui sistem.
Etapele evaluării
Activitatea de evaluare, ca lucrare de analiză complexă, trebuie să parcurgă o serie de etape sau faze de lucru, a căror respectare e obiectiv necesară, atât pentru o programare riguroasă a activității, cât și pentru a obține date realiste, veridice.
Astfel, în literatura de specialitate s-au conturat următoarele etape ale activității de evaluare: definirea misiunii, cunoașterea firmei, diagnosticul general, diagnosticul contabil și financiar, previziuni, alegerea metodelor de evaluare, determinarea activului net corectat, evaluarea globală testul de coerență și finalizarea evaluării. Scopul și lucrările aferente fiecărei faze sunt detaliate în anexa 1.1.
Clasificarea evaluărilor și descrierea principalelor metode de evaluare
Numeroasele metode de evaluare cunoscute azi pot fi grupate în funcție de anumite criterii în vederea identificării modului de abordare a evaluării și, în funcție de aceasta, a furnizorului de servicii de evaluare.
în funcție de obiect, evaluările pot fi:
evaluări de bunuri mobile și imobile independente;
evaluări de grupe de bunuri și unități generatoare de numerar;
evaluări de active economice (secții, fabrici, magazine, părți ale întreprinderii etc.);
evaluări de active și elemente intangibile;
evaluări de întreprinderi în ansamblul lor;
etc.
în funcție de metodă, evaluările se pot grupa în:
metode așa zise clasice; sunt cele care se aplică, de regulă, la întreprinderile necotate;
metode bursiere; sunt cele care se aplică, de regulă, la întreprinderile ale căror titluri sunt tranzacționale pe o piață reglementată.
Metodele, așa zise clasice și care reprezintă cvasitotalitatea metodelor în practică, azi, se pot grupa în:
evaluări patrimoniale; abordează exclusiv latura cantitativă, patrimonială a bunurilor și întreprinderilor;
evaluări bazate pe performanțe; abordează exclusiv latura calitativă – performanțele financiare ale activului sau întreprinderii, respectiv randamentul, profitabilitatea, rentabilitatea sub diferite forme de exprimare a capacității beneficiare a activului sau întreprinderii: profit net, dividend, cash flows etc.;
evaluări combinate; abordează atât latura cantitativă cât și cea calitativă, intrând în logica lucrărilor, sub o formă sau alta de exprimare, atât patrimoniul cât și performanțele activului sau întreprinderii; alte metode de evaluare (bazate pe volumul de activitate – cifra de afaceri, de exemplu, pe comparații etc.).
în funcție de scop, evaluările se pot grupa în trei categorii:
evaluări contabile: sunt cele prevăzute prin standardele și normele contabile, folosite în scopul elaborării situațiilor financiare ale întreprinderilor;
evaluări administrative: sunt cele prevăzute prin acte normative diverse; cum niciun act normativ nu poate prevedea metode pentru dimensionarea impactului în gestiunea fiecărei întreprinderi a modificării prețurilor, raportului de schimb al monedei naționale și politicilor de gestiune, evaluarea administrativă poate, numai din întâmplare și numai în momentul când a fost emis actul normativ, să se apropie de valoarea de piață a unor bunuri, niciodată însă de cea a unei întreprinderi;
evaluări economice și financiare; sunt singurele tipuri de evaluări bazate pe expertiză și diagnostic și care au ca țintă finală determinarea valorii de piață, ținând seama de condițiile concrete de utilizare a bunurilor, de organizare si funcționare a întreprinderilor.
în funcție de beneficiar pot fi abordate diferit metodele de evaluare în funcție de beneficiar: evaluări pentru asigurare, evaluări pentru creditare, evaluări pentru impozitare etc.
în funcție de valorile obținute, evaluările se pot grupa în:
evaluări care au la bază valoarea de piață, care:
implică funcționarea unei piețe în cadrul căreia tranzacțiile au loc fără restricție din partea forțelor din afara pieței;
trebuie să identifice și să includă definiția valorii de piață utilizată în evaluare;
trebuie să stabilească cea mai bună utilizare sau cea mai probabilă utilizare care reprezintă un determinant semnificativ al valorii proprietății;
sunt elaborate pe baza informațiilor specifice ale pieței respective și prin metode și proceduri care încearcă să reflecte procesele deductive ale participanților la piață;
sunt realizate prin aplicarea abordărilor valorii prin cost, comparația vânzărilor sau capitalizarea venitului; informațiile folosite în fiecare din aceste abordări trebuie să fie obținute de pe piață.
Abordarea prin cost, în funcție de aplicarea sa, poate sau nu să producă o indicație a valorii de piață.
evaluări care au la bază valori diferite de valoarea de piață. Aceste evaluări utilizează metode care iau în considerare unitatea economică sau funcțiunile unui activ, altele decât capacitatea acestuia de a fi cumpărat și vândut pe piață. Aceste evaluări trebuie:
să includă definiția valorii aplicate în evaluare (valoare de utilizare, valoare de exploatare, valoare de asigurare, valoare de recuperare, valoare de lichidare, valoare specială etc.);
să utilizeze procedurile corespunzătoare și să analizeze suficiente informații pentru efectuarea unei estimări rezonabile a valorii.
în cazul evaluărilor nebazate pe piață, în raportul de evaluare trebuie să se menționeze faptul că valoarea obținută nu va fi interpretată ca valoare de piață.
Structura raportului de evaluare
Etapa finală a procesului de evaluare a unei întreprinderi se concretizează în întocmirea unui raport de evaluare.
Structura raportului de evaluare nu este standardizată, putând să difere în funcție de obiectivul evaluat și de contractul încheiat între evaluator și beneficiarul lucrării de evaluare. În general, el trebuie să cuprindă:
Titlul raportului: „Raport de evaluare al S.C….”;
Prezentarea succintă a firmei evaluate, respectiv denumire, adresă, act de înființare, număr de înregistrare la Registrul Comerțului, codul fiscal, obiectul de activitate etc.;
Scopul evaluării și beneficiarul lucrării;
Prezentarea evaluatorului sau echipei de evaluatori;
Diagnosticul general și precizarea concluziilor rezultate în urma analizei diagnostic:
diagnostic juridic;
diagnostic tehnic, tehnologic și de exploatare;
diagnostic comercial;
diagnostic organizare, management și resurse umane;
diagnostic financiar – contabil;
diagnostic de mediu și strategic;
sinteza diagnosticelor.
Evaluarea societății comerciale;
procedura de evaluare și motivația alegerii metodelor utilizate;
aplicarea metodelor de evaluare;
sinteza rezultatelor cu specificarea opiniei asupra valorii firmei sau a limitelor între care se va încadra aceasta pentru negocieri;
recomandări finale.
Anexele în care se prezintă documentele și calculele justificative pentru valorile prezentate în cadrul raportului.
Cap. 2 Prezentarea firmei Lafarge Agregate Betoane S.A.
2.1 Date introductive la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Societatea comercială Lafarge Agregate Betoane S.A. București este o societate pe acțiuni deschisă, care face parte din Grupul Lafarge, lider mondial în producția materialelor de construcții. Compania cu sediul social în București, Aleea Modrogan, nr. 20, sector 1, are ca principal domeniu de activitate conform statutului, “Alte activități extractive” cod CAEN 08, iar principalul obiect de activitate este “Extracția pietrei, nisipului și argilei”, cod CAEN 0811, precum și “Fabricarea betonului”, cod CAEN 2363 și “Fabricarea mortarului”, cod CAEN 2364.
Societatea comercială a fost înființată la 10.02.1990, sub denumirea S.C. “Agremin” S.A., prin Decizia nr. 1196 a Primăriei Municipiului București, în temeiul Legii nr. 15/1990, provenind din fosta Întreprindere de Exploatare a Agregatelor Minerale pentru Construcții București.
În anul 1997, acțiunile deținute de FPS la S.C. “Agremin” S.A. București au fost cumpărate de către Grupul Lafarge și denumirea S.C. “Agremin” S.A. București a fost schimbată în “Lafarge Agregate” S.A. București, iar în anii următori, prin achiziția de către grup a altor societăți și fuziunea prin absorbția acestora de către “Lafarge Agregate” S.A., denumirea a fost schimbată în “Lafarge Agregate Betoane” S.A.
Fig. 2.1 Ponderea acționarilor în capitalul social al S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie după datele din Raportul anual AGEM 2012.
Din figura de mai sus, se remarcă ponderea ridicată din capitalul societății deținută de Lafarge Romcim S.A., respectiv în proporție de 84.63%, de unde se evidențiază controlul deținut de grupul Lafarge în cadrul companiilor sale. Piața reglementatǎ pe care se tranzacționeaza valorile mobiliare ale societății este RASDAQ, Categoria III-R (din 13 ianuarie 1997) și cuprinde acțiuni dematerializate, în numǎr de 5.999.890, cu valoarea nominalǎ de 2,5 lei/acțiune.
Principalele produse realizate de societate sunt: agregate minerale de râu, agregate minerale de carieră și betoane. Agregatele de carieră aflate în oferta companiei sunt: andezit, bazalt, calcar, calcar cristalin, dacit, granit, scorie și tuf, în timp ce agregatele de balastieră cuprind nisip și pietriș. Gama de betoane este formată din produse tradiționale și noua generație de produse (Agilia, Artevia, Ultraseries, Ultraseries mortare și șape, Hydromedia). Produsele se caracterizează prin calitate superioară și paramentrii tehnici constanți, având o utilizare diversificată în principalele sectoare ale producției: construcții civile, de drumuri, căi ferate, domenii industriale (industria ceramică, sticlă, oțel etc.), pentru mortare, prefabricate, dar pot avea diverse alte utilizări, cum ar fi fertilizatori pentru culturile agricole sau agabariți stabilizatori pentru digurile anti-inundații.
Pentru gama de agregate, societatea oferă servicii logistice complexe (transport feroviar, terestru și/sau naval, servicii de manipulare, de descărcare a mărfurilor), cu consultanță profesională în ceea ce privește aplicările și soluții optime de utilizare a agregatelor. De asemenea, și în cazul betoanelor, compania oferă o gamă de servicii complete: transport și pompare, control al calității în șantier și testarea probelor în laboratoare autorizate, proiectarea de rețete speciale, asistență tehnică, servicii de punere în operă și finisare a produselor oferite.
Piața de desfacere pentru produsele realizate o constituie piața internă. Distribuirea se face pentru balastiere și cariere loco și/sau franco balastieră/carieră, iar pentru betoane loco și/sau franco stația de betoane.
2.2 Prezentarea mediului de afaceri
În continuare, am analizat mediul de afaceri în care firma își desfășoară activitatea prin intermediul celor cinci forțe porteriene, raportându-mă în special la modul în care acestea pot afecta S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Intensitatea rivalității între firmele concurente
Din perspectiva gradului de concentrare al concurenței, societatea se confruntă cu o concurență ridicată pe piața materialelor de construcții, atât din partea marilor grupuri, cât și din partea firmelor din cadrul grupului Lafarge. Ritmul de creștere al sectorului a fost scăzut în ultimii trei ani, pe fondul crizei economice, piața împărțindu-se la mai puțini concurenți, însă nu se preconizează atingerea rimului de creștere de dinainte de criză.
Gradul de diferențiere al produselor pe piață nu reprezintă pentru societate o amenințare legată de intensitatea rivalității între firme deoarece compania investește în cercetare și se afirmă pe piață cu inovații și îmbunătățirea continuă a calității produselor sale.
Intrarea de noi concurenți potențiali în sector
Această forță nu constituie o amenințare deoarece mediu este ostil în sector pentru firmele care doresc să acceadă, din cauza barierelor de intrare ridicate de concurenții existenți.
Tipologia barierelor la intrarea pe o piață este vastă, drept pentru care discutarea lor se rezumă la prezentarea următoarelor:
volumul capitalului necesar a fi angajat la intrarea în sector poate fi un obstacol de intrare prin înseși dimensiunile sale, cu atât mai mult cu cât la costurile estimate inițial se pot adăuga unele mai puțin evidente legate de stocuri, de clientelă, de publicitate sau de acoperirea mai sus amintitelor pierderi de demaraj al activității.
accesul la rețelele de distribuție va fi limitat pentru noii veniți, constituind astfel o barieră la intrarea pe piață, căci aspirantul va trebui să propună cote-părți la publicitatea comună, reduceri și alte avantaje comerciale pentru a fi acceptat de un circuit de distribuție.
efectul de experiență poate constitui de asemenea un serios obstacol la intrarea pe o piață, în măsura în care acesta antrenează o diminuare a costurilor în sector, diminuare de care beneficiază concurenții existenți.
Presiunea produselor de substituție
Firma S.C. Agregate Betoane S.A. deține o varietate de produse ce se pot obține din ciment, iar ca produs substituibil pe piață încă nu există o formulă care să poată cu adevărat substitui compoziția unui produs atât de rezistent și durabil.
Puterea de negociere a clienților
Clienții s-au confruntat pe perioada crizei cu lipsa de lichidități si astfel vizează obținerea, în principal, de reduceri de preț, dar și de oferirea de credit comercial, negociind și presând asupra relațiilor concurențiale prin compararea și opunerea continuă a unui concurent față de altul. Astfel, ei pot deveni o amenințare pentru societate, deoarece puterea de negociere a clienților se sprijină pe capacitatea lor de a opta.
Puterea de negociere a furnizorilor
Furnizorii societății Lafarge Agregate Betoane S.A. dispun de putere redusă de negociere, însă pot opta pentru creșterea prețurile de vânzare sau pot diminua calitatea produselor și serviciilor oferite. Astfel, furnizorii strategici pe care firma se bazează pot deveni în timp o amenințare prin puterea lor.
Finalitatea analizei forțelor porteriene constă în realizarea hexagonului forțelor concurențiale la firma S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A de mai jos:
Fig. 2.2 Hexagonului forțelor concurențiale la firma S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor analizei mediului de afaceri la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
2.3 Analiza principalilor indicatori generici de activitate
Pe baza rezultatelor obținute în tabelul de mai jos, observăm impactul pe care l-a avut criza economică asupra activității acesteia, cifra de afaceri având un ritm de creștere în perioada 2008 – 2007, de aproximativ 23%, urmând ca în 2009 vânzările să scadă îngrijorător, cu aprope 36% față de 2008, trend care a continuat și în 2010. Însă, din 2011, cifra de afaceri a început să crească cu 11.46% față de 2010, la fel și în 2012 când ajunge la valoarea de 159 mil. lei care totuși este mult inferioară vânzărilor înregistrate în 2008, respectiv 214 mil. lei.
În ceea ce privește numărul de salariați, deși au avut loc concedieri în perioada 2009 – 2010, numărul de angajații scăzând cu aproximativ 7% de la o perioadă la alta, în 2012 numărul mediu de salariați era de 384, depășind numărul existent înainte de declanșarea crizei, cu toate că productivitatea medie, după scăderea din 2009, cu 31.37%, încă nu a ajuns, în 2012, la valoarea din 2008.
De asemenea, putem observa scăderea rentabilităților comerciale și financiare după 2009, pe fondul înregistrării de pierderi în perioada 2009 – 2012, atât la nivelul rezultatului din exploatare, cât și a rezultatului net.
Tabel 2.1 Evoluția principalilor indicatori de activitate în perioada 2007 – 2012 la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2007 – 2012.
Analizând figura de mai jos, putem observa o relație invers proporțională între evoluția datoriilor comparativ cu evoluția capitalurilor proprii în perioada 2007 – 2011. În perioada 2011 – 2010, datoriile au crescut cu aproximativ 25 mil. lei, variație datorată în principal creșterii alarmante a datoriilor pe termen scurt, în timp ce datoriile pe termen lung s-au menținut constante pe toată perioada analizată. Se remarcă o scădere semnificativă a capitalurilor proprii în anul 2011 care au fost cu 120% mai mici decât în 2010, pe seama pierderilor ridicate înregistrate în perioada anterioară, acestea nemaiputând fi acoperite. Pe de altă parte, în perioada 2011 – 2010, datoriile au crescut cu aproximativ 21%, pe fondul creșterii datoriilor pe termen lung, în special a creditelor bancare contractate de societate.
Fig. 2.3 Evoluția principalilor indicatori la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. în perioada 2007 – 2012
Sursa: Prelucrare proprie după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2007 – 2012.
Cap. 3. Raport de evaluare la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
3.1 Diagnosticul juridic
3.1.1 Forma juridică. Înmatricularea și înregistrarea fiscală. Capitalul social
Societatea comercială Lafarge Agregate Betoane S.A. București este o societate pe acțiuni și face parte din Grupul Lafarge, lider mondial în producția materialelor de construcții.
S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. cu sediul social în București, Aleea Modrogan, nr. 20, sector 1, are ca principal domeniu de activitate conform statutului, “Alte activități extractive” cod CAEN 08, iar principalul obiect de activitate este “Extracția pietrei, nisipului și argilei”, cod CAEN 0811, precum și “Fabricarea betonului”, cod CAEN 2363 și “Fabricarea mortarului”, cod CAEN 2364.
Societatea este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu numărul de înmatriculare: J/40/256/05.02.1991, și codul unic de înregistrare: (CUI) R 361269. Aceasta deține un capital social subscris și vărsat în valoare de: 14.999.725 RON.
Societatea deține un singur tip de acțiuni și anume acțiuni dematerializate, în număr de 5.999.890 cu valoarea nominală de 2,5 lei/acțiune, acțiuni ce sunt tranzacționate pe piața RASDAQ.
Structura acționariatului este următoarea:
Tabel 3.1 Structura acționariatului S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. în anul 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din 2012.
În urma fuziunii efectuate în anul 2001, societatea și-a dobândit propriile acțiuni pe care le deținea la S.C. Becocim S.R.L., corespunzătoarea unui procent de 0,378% din capitalul social.
În luna mai 2005 a fost înființată S.C. Lafarge Betoane S.R.L. cu un capital social de 2.980.850 lei, la care S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. deține 80%, respectiv 238.468 părți sociale, echivalentul a 2.384.535 lei.
Situațiile financiare sunt proprii societății și nu grupului din care face parte;
Societatea nu a emis instrumente de capital pe parcursul exercițiului financiar;
Societatea nu a achiziționat și nu a înstrăinat acțiuni în cursul exercițiului financiar 2012;
Societatea nu are sucursale.
3.1.2 Dreptul de proprietate asupra terenurilor: regim juridic. Dreptul de proprietate asupra clădirilor: regimul juridic. Alte drepturi de proprietate
Activele corporale ale societății comerciale sunt amplasate în puncte de lucru înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului. Acestea sunt: cariere pentru extracția și prelucrarea rocilor masive din relief muntos, balastiere care extrag și prelucrează agregate minerale din albiile și terasele râurilor, respectiv stații de betoane.
Nu sunt probleme majore legate de dreptul de proprietate asupra activelor corporale ale societății.
3.1.3 Asigurari: polițe de asigurare încheiate
La sfârșitul anului 2012, societatea are încheiate polițe de asigurare pentru echipamente mobile, răspundere civilă și casco.
3.1.4 Contracte de împrumut/credit, restanțe
Principalele datorii financiare ale societății cuprind împrumuturi, datorii comerciale și alte datorii. Principalul scop al acestor datorii financiare este de a finanța operațiunile societății. De asemenea, societatea deține creanțe pe termen lung, creanțe comerciale și alte creanțe, precum și numerar și echivalente de numerar care derivă direct din operațiunile sale. Societatea nu utilizează instrumente financiare derivate.
Societatea are tranzacții și împrumuturi limitate într-o altă monedă decât moneda funcțională (RON). Prin urmare, expunerea la riscul variațiilor de curs valutar nu este semnificativă. Grupul efectuează tranzacții exprimate în diferite valute, inclusiv în euro.
Societatea beneficiază de o rată a dobânzii variabilă pentru creditele pe termen scurt contractate în scopul finanțării activității operaționale. În anul 2012, societatea a utilizat liniile de credit deschise la Citibank România S.A, The Royal Bank of Scotland România S.A., Bank Mendez Granz.
Compania desfășoară relații comerciale numai cu terți recunoscuți, care justifică finanțarea pe credit. Politica societății este ca toți clienții care doresc să desfășoare relații comerciale în condiții de creditare fac obiectul procedurilor de verificare. Mai mult decât atât, soldurile de creanțe sunt monitorizate permanent, având ca rezultat o expunere redusă a societății la riscul unor creanțe neîncasabile.
Politica companiei este de a limita cât mai mult finanțarea din afara grupului Lafarge. Grupul a rambursat împrumutul către Lafarge Ciment (România) S.A., apelând la finanțare în cadrul contractului de cash pooling la nivelul Grupului Lafarge, cu Bank Mendez Granz. Nu au avut loc modificări de obiective, politici și procese în anii încheiați la 31 decembrie 2011 și 31 decembrie 2012.
Societatea nu a gajat sau ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligații în favoarea unui terț.
3.1.5 Investiții realizate
În cursul anului 2012 s-au efectuat următoarele investiții: draga Habermann KBPL în valoare de 1.240.442 RON, instalație prelucrare sort în valoare de 486.085 RON și o roată desecătoare în valoare de 274.172 RON.
Societatea are în desfășurare mai multe proiecte de investiții care la data raportării financiare nu au fost finalizate încă. Societatea a decis că dezvoltarea acestor proiecte să fie amânată până la mijlocul anului 2013 și pentru care nu a considerat necesar un provizion pentru deprecierea aceastora, considerându-le viabile.
3.1.6 Participații în capitalul altor societăți
Compania nu deține participații în capitalul altor societăți.
3.1.7 Dreptul muncii: reglementări aplicabile
Raporturile dintre manager și angajați sunt numai cele reglementate de legislația muncii și de organigramă. Aceste raporturi nu sunt caracterizate de situații conflictuale. Numărul mediu de angajați ai societății în anul financiar 2012 au fost de 384, care au reprezentat o forță de muncă calificată.
Strategiile de Resurse Umane includ: sănătatea angajaților și securitatea muncii, managementul performanței, planurile de succesiune, mobilitatea ocupațională internă și internațională, instruirea și dezvoltarea profesională, comunicarea internă. Compania dezvoltă propria cultură a performanței: în companie sunt importante două lucruri – să obțină rezultate foarte bune și să le obțină acționând în mod responsabil, anticipând provocările prezente și viitoare ale industriei.
Aspectele legate de sǎnǎtatea și securitatea în muncă au prioritate în cadrul companiei, iar în noua stație de betoane de la Iași, fiind automatizatǎ și ecologicǎ, sunt necesare foarte puține intervenții, ceea ce diminuează considerabil riscul de accidente.
De asemenea, din 2003, compania derulează un program specific de recrutare, integrare și formare a tinerilor ingineri prin care aceștia au posibilitatea de a-și dezvolta competențele atât prin cursuri interne și asistența din partea colegilor cu expertizǎ în domeniu, cât și prin programe externe în cadrul altor unități ale Grupului.
Contactele de muncă ale angajaților sunt încheiate pe o perioadă determinată. Firma nu încheie contacte de muncă pe o perioadă mai mică de 1 an.
3.1.8 Elemente de drept fiscal: lista datoriilor înregistrate de entitate la bugetul statului
Toate sumele datoarate statului pentru taxe și impozite au fost plătite sau înregistrate la data situațiilor financiare.
Societatea a achitat la timp și în totalitate toate taxele, impozitele, penalitățile și dobânzile penalizatoare, în măsura în care este cazul.
Societatea S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. nu are plăți restante la bugetul statului.
3.1.9 Litigii comerciale înregistrate; mențiuni
Cele mai multe litigii în care compania este implicată ca reclamant privesc pretenții din livrări de marfuri, penalități, locații. Litigiile în care societatea este implicată ca pârât, sunt litigii comerciale, de munca și funciare.
Societatea și-a înregistrat și prezentat în situațiile financiare toate obligațiile rezultate din litigiile existente.
3.2. Diagnosticul mediului de afaceri
3.2.1 Piața și clientela vizată. Analiza cererii solvabile pe piață
Piața materialelor de construcție în România a cunoscut o perioadă de creștere constantă al cărei vârf s-a situat în 2008, însă la finele anului s-a declanșat criza economică generală care a afectat sectorul materialelor de construcții și în special piața betoanelor (principalul furnizor al pieței construcțiilor), apoi s-a accentuat în 2009, prelungindu-se și în 2010 și 2012. În ceea ce privește evoluția sectorului de construcții din acest an, specialiștii apreciază că nu sunt șanse mari pentru creșteri din cauza finanțărilor incerte.
Ca dimensiune, piața românească a agregatelor (piatra de carieră, nisip, pietriș) și betoanelor este similară pieței cimentului. Fiind legată funcțional de utilizarea cimentului, piața betoanelor este dominată de cele trei grupuri care împart în prezent piața românească a cimentului: HeidelbergCement, Holcim și Lafarge, cărora li se alatură Strabag (Germania), General Beton (Italia) și companiile de construcții TC Carpați, Aedificia, Arcom București, Albet.
Pe piața agregatelor, principalii actori sunt: Lafarge și Carpat Agregate, alături de care activează Holcim România, Colas (grupul francez Bouygues), Strabag (Germania), Grandemar Cluj-Napoca și Construcții Hidrotehnice.
Piața betoanelor este una fragmentată din punct de vedere geografic, fiind alcatuită din piețe locale operând în jurul stațiilor de betoane. Amplasate preponderent în apropierea zonelor urbane sau a celor defavorizate, stațiile de betoane pot asigura livrări pe o rază medie de până la 30 km.
Societatea Lafarge Agregate Betoane S.A. face parte din Grupul Lafarge, liderul mondial în domeniul materialelor de construcții, prezent din Germania până în Polonia, Austria, Cehia, România, Rusia, Slovenia, Republica Moldova, Ucraina.
Ponderea pe piață corespunzătoare celor două domenii de activitate este diferită având în vedere că betonul, prin proprietățile sale fizico-mecanice nu poate fi comercializat decât pe o piață geografică de rază mică (în câteva ore se întărește si nu mai poate fi utilizat, făcând inutilizabil chiar și utilajul cu care este transportat). Din acest motiv se ia în calcul doar piața geografică locală (loc. Buzău, jud. Buzău; loc. Nedelea, loc. Ploiești, jud. Prahova; loc. Matasaru, jud. Dâmbovița; loc. Grădinari, jud. Giurgiu; loc. Motca, loc. Iași, jud. Iași; com. Sebeș, jud. Alba; loc. Fântânele, jud. Constanța).
Pentru agregate, cifrele se raportează la o piață geografică mai largă, cuprinzând de regulă mai multe județe (jud. Maramureș, jud. Suceava, jud. Brașov, jud. Harghita, jud. Covasna).
Referitor la cererea pe piață, conform Asociației Producătorilor de Materiale de Construcții – APMCR, scăderea procentuală a pieței materialelor de construcții din România se datorează în special blocajului lucrărilor de construcții și a întârzierilor lansării proiectelor de infrastructură. Cu toate acestea, CEO-ul Grupului afirmă faptul că potențialul pieței rămâne, în continuare foarte ridicat datorită nevoii de locuințe, spații de birouri și comerciale, lucrări de regenerare urbană, repsectiv o infrastructură performantă care să se conecteze la cea europeană, la standarde de calitate și eficiență în exploatare similare.
Din punct de vedere al consumatorului potențial, compania clasifică consumatorii în funcție de domeniul de interes al acestora cu privire la modul de aplicare a produselor oferite. Astfel, societatea vizează, în funcție de domeniul de interes al consumatorului potențial, proiecte precum: lucrări individuale, arhitectură și peisagistică, proiecte rezidențiale, comerciale (birouri, centre comerciale, hoteluri, restaurante, complex de agrement, spitale, școli, grădinițe, universități), industriale (hale, depozite, centre logistică), de infrastructură sau în scop de comercializare.
3.2.2 Analiza și tipologia mediului extern
Analiza micromediului firmei Lafarge Agregate Betoane S.A.
În cadrul firmei Lafarge micromediul se prezintă astfel:
a) Furnizorii
Sursele de aprovizionare sunt sigure și prețurile sunt riguros negociate. Stocurile de materii prime și materiale sunt astfel dimensionate încât sǎ nu genereze cheltuieli inutile de stocare și nici sǎ determine opriri ale activității de producție.
Principalii furnizori de servicii, materiale și echipamente utilizate pentru desfǎșurarea activitǎții sunt: MOL ROMANIA PETROLEUM PRODUCTS S.R.L., CARPATCEMENT HOLDING S.A., ERAOS S.A., EMVETRANS S.R.L., ACATREX S.R.L., LUSCAN COM S.R.L., TRANSFEROVIAR GRUP S.A., COSTRADE IMPEX S.R.L., SNTFM SUCURSALA BUC, MARCANA TRANS S.R.L., EURO PEC. Printre furnizorii externi se numără: ETS MINGRET, HEWLETT PACKARD EUROPE BV, IECS SARL, SOTRES, ROC-IMPACT SARL, MANUTAN, PRECIA MOLEN SA.
b) Clienții
Producția se vinde în totalitate pe piața internă. Societatea fiind furnizor de materii prime pentru construcții este dependentǎ de activitatea de construcții. În aceastǎ perioadǎ, principalii consumatori au fost: COLAS, PA&CO, ASTALSI, PORR, STRABAG, EUROCONSTRUCT, CONEST S.A. IAȘI, VIAROM CONSTRUCT S.A., CONFORT S.A., GRUP CONSTRUCȚII EST S.A., CLASSIC DOME S.R.L., RDD REZIDENTIAL S.R.L., BRICOEXPERT S.A., CONF METAL.
c) Concurenții
Principalii concurenți sunt societățile de același profil din piața geografică, și anume:
Tabel 3.2 Evoluția cotei de piață estimativă a concurenților pe piața materialelor de construcții în perioada 2010 – 2012
Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din Analiza pieței de ciment, betoane și agregate pe anul 2012, Ed. Agenda construcțiilor
Din datele de mai sus, observăm creșterea cotei de piață a societății pe timpul crizei, ocupând astfel locul patru după grupul german Strabag și grupul Holcim, Lafarge Ciment având o poziție strategică pe piața materialelor de construcții. De asemena, se remarcă depășirea cotei deținute de Lafarge Arcom Gips începând cu 2011.
d) Intermediarii sunt reprezentați de firmele de distribuție, partenerii media/presă, și de asemenea societățile bancare și de asigurări.
Canalul de distribuție este reprezentat de un lanț foarte bine organizat de agenți care desfășoară activități de logistică. Spre exemplu, Record Mercur `94 este singurul distribuitor de ciment Lafarge din județul Calărași. Toată gama de materiale de construcții Lafarge este comercializată în Călărași doar prin intermediul Record Mercur `94 prin cele opt depozite.
Lanțul de distribuție pe care îl deține Lafarge în prezent este unul scurt, adică în derularea acestui proces întâlnim doar un singur intermediar. Deoarece unele produse cum ar fi betoanele sunt dificil de transportat din cauza compoziției care riscă să se întărească într-un timp relativ scurt acestea trebuie să ajungă cât mai repede la clientul final, neîncadrarea în timpul specificat pentru categoria produselor respective făcându-le imposibil de dat spre folosință. Astfel, prin oferirea de servicii de distribuție, societatea reușește să-și fidelizeze clienții (ex. Conarg-Argeș). Pe de altă parte, printre dezavantajele deținerii unui lanț de distribuție scurt se numără mijloacele de transport insuficiente pentru asigurarea unei distribuții 100% proprii, pierderile înregistrate în urma discounturilor oferite firmelor de distribuție partenere.
În urma unei analize comparative cu principalii competitori de pe piața materialelor de construcții putem constata următoarele: existența unei distribuții în totalitate directe din partea anumitor concurenți, respectiv o parte din concurenți dețin depozite proprii amplasate în apropierea principalilor clienți.
Astfel, societatea oferă servicii logistice precum: livrarea produselor sac sau vrac până în curtea/șantierul/stația de betoane a clientului, în cazul livrărilor auto și până la gara de destinație, în cazul livrărilor pe calea ferată; pentru livrările auto, se asigură și servicii de descărcare, cu impact direct asupra reducerii costurilor clienților, se oferă garanție cantităților livrate.
Lanțul de distribuție este realizat sub forma schemei de mai jos:
Fig. 3.1 Lanțul de distribuție la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartul anual AGEM 2012.
Din schema realizată mai sus se observă faptul ca societatea distribuie produsele sale către firmele de distribuție în proporție de 30%, de unde în funcție de produsul furnizat se distribuie fie direct către consumatorul final, fie către depozitele cu materiale de construții de unde clienții finali pot prelua produsul, iar restul, de 60% este distribuit către consumatorul final cu ajutorul propriilor mașini de distribuție pentru transportul unor astfel de produse (ex: autobetoniere)
e) Printre organismele publice care influențează mediul extern al companiei se numără: Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Poliția Română, Patronatul din industria cimentului și a altor produse minerale pentru construcții din România (CIROM), centrele media/presa etc.
f) Acționariatul
Acționariatul, ca beneficiar al rezultatelor obținute de firma Lafarge Agregate Betoane S.A., este corpul care are cea mai mare putere de decizie asupra direcțiilor firmei. Structura acționariatului la finalul anului 2012 este prezentată în capitolul I.
Asupra micromediului am realizat o analiză globală și putem identifica cele mai influente componente ale acestuia asupra firmei. Pentru această analiză, am acordat puntaje de la 0 la 10 pentru a marca concluziile cu privire la nivelul de influență pe care fiecare componentă a micromediului o exercită asupra S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.:
Tabel 3.3 Elementele micromediului la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie dupa datele obținute în urma analizei mediului de afaceri la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Remarcăm, pe baza tabelului de mai sus, o infuență semnificativă din partea acționariatului, datorită puterii de decizie în societate, dar și a concurenților, pe piață materialelor de construcții din țară activând majoritatea grupurilor cu renume mondial. De asemenea, pe timpul crizei, puterea scăzută de cumpărare a scos în evidență importanța clienților în sectorul construcțiilor.
Analiza macromediului firmei Lafarge Agregate Betoane S.A.
Analizând în raport cu S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. macromediul, am acordat în tabelul de mai jos, note de influență, de la 0 la 10. Astfel, observăm faptul că mediul demografic și mediul natural au o influență semnificativă datorită obiectului de activitate al companiei, respectiv producția de agregate și betoane. Astfel, în cazul amplasării carierelor de agregate trebuie luați în considerare factori naturali (de ex.: zona de amplasare, resurse, zona de acces etc.), factori tehnologici deoarece dotarea cu echipamente și utilaje corespunzătoare are un impact major asupra asigurării calității produselor pe care firma le promovează.
De asemenea, atât în cazul agregatelor, cât și al betoanelor, amplasarea în apropierea zonelor de regenerare urbană, în care se desfășoară proiecte de infrastructură, susținute de o economie în creștere, este la fel de importantă. Mai mult, trebuie să se țină cont și de mediul legislativ, în special legislația care reglementează mediul înconjurător, motiv pentru care societatea este cunoscută pentru activitățile de conservare a diversității biologice, utilizarea rațională a resurselor naturale, respectiv reabilitarea carierelor al căror ciclu de viață s-a încheiat.
Tabel 3.4 Influențe acordate macromediului la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie dupa datele obținute în urma analizei mediului de afaceri la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Tipologia mediului extern
Am analizat mediul extern din perspectiva abordării clasice și am constatat faptul că mediul în care operează societatea este unul instabil, deoarece piața construcțiilor și implicit a materialelor de construcții a înregistrat o scădere abruptă în ultimii ani, determinând pierderi la nivel de companiei și al grupului Lafarge.
În continuare, pe baza clasificării lui Porter după stadiul de dezvoltarea la sectorului, am remarcat, la nivelul societății, un mediu matur, piața materialelor de construcții nefiind nouă și se caracterizează printr-un grad de ostilitate redus față de firmă, aceasta fiind prezentă pe piața din România de 16 ani. Astfel, strategia principală a firmei este de a se diferenția de concurenți prin inovații aduse în gama de produse, dar și prin campanii publicitare și în special prin activitățile de CSR cu privire la dezvoltarea durabilă.
Din punct de vedere al plasării firmei pe piață în raport cu cererea reziduală rămasă, potrivit clasificării lui Porter, firma își desfășoară activitatea într-un mediu de tip global, piața fiind dominată de marile grupuri din industrie: Lafarge, Carpat Agregate, Holcim România, grupul francez Bouygues, grupul german Strabag
3.2.3 Portofoliul de produse și segmentarea activității
Portofoliul de produse cuprinde: agregate și betoane, care la rândul lor sunt împărțite în mai multe game. Astfel, oferta companiei cuprinde agregate de carieră (andezit, bazalt, calcar, calcar cristalin, dacit, granit, scorie, tuf), agregate de balastieră (nisip și pietriș) și filer/făină de calcar. Gama de betoane este formată din produse tradiționale și noua generație de produse (Agilia, Artevia, Ultraseries, Ultraseries mortare și șape, Hydromedia). În tabelul de mai jos este redată ponderea produselor principale în cifra de afaceri a societății:
Tabel 3.5 Ponderea produselor principale în cifra de afaceri a societății în perioada 2010 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din 2012.
Segmentarea strategică a activității. Matricea BCG
Analiza competitivității și a principalelor caracteristici ale ofertei am concretizat-o prin intermediul matricei BCG.
Fig. 3.2 Matricea BCG la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie dupa datele obținute de pe site-ul www.lafarge.ro.
Cadranul DILEME conține gama de betoane noua generație care generează puțin numerar, dar care se află pe o piață cu o creștere puternică. Dacă firma dorește să-și îmbunătățească poziția pe piață, pentru a deveni rentabile, aceste produse necesită investiții importante. Datorită cotei relative de piață mici, care reduce accesul la efectele curbelor de experiență, aceste unități strategice ridică problema posibilității de fructificare a oportunităților de profituri mari existente datorită creșterii puternice a pieței. În concordanță cu specialiștii de la BCG, pentru aceste tipuri de afaceri opțiunile strategice sunt: strategia construiește și crește și abandonare (renunțare).
Cadranul STELE este alcătuit din agregatele de carieră cu o bună poziție relativă pe piață cu perspective de creștere. Aceste produse au profituri semnificative și din acest motiv, ele necesită investiții mari care să susțină extinderea facilităților de producție și a capitalului de lucru. O strategie de continuă și menține este cel mai adesea preferată pentru aceste tipuri de produse.
Cadranul REUȘITE conține agregatele de balastieră care, generează mai mult numerar decât este necesar pentru a fi reinvestit în dezvoltarea afacerii. Aceste tipuri de produse sunt foarte valoroase într-un portofoliu deoarece ele reprezintă o sursă importantă de capital pentru aocietate. Strategia pentru aceste afaceri este de a le menține într-o poziție dominantă și eficientă, a le face mai rentabile, pentru a genera capitalul pe care firma să-l investească în alte domenii de interes.
Cadranul POVERI reprezintă un slab potențial de dezvoltare din care fac parte betoane tradiționale Puțin consumatoare de capitaluri, aceste produse nu mai generează fluxuri de numerar stabile pe termen lung. Rentabilitatea lor este slabă, chiar negativă, fiind situate dezavantajos pe curba experienței în raport cu principalul concurent. Pentru aceste afaceri strategiile cel mai ades recomandate sunt recoltarea, abandonarea sau lichidarea.
Matricea McKinsey
În urma elaborării matricei McKinsey pentru S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. am constat următoarele: în cazul agregatelor de carieră, societatea trebuie să își protejeze poziția dobândită și să își mențină potențialul actual. De asemenea, se recomanda realizarea de investiții importante în acest sector. Din punct de vedere al sectorului agregatelor de balastieră, societatea trebuie să se concentreze asupra segmentelor atractive pentru a obține în continuare profituri, respectiv să își protejeze atu-urile.
Deși, betoanele noua generație au un grad de atractivitate ridicat pe piață, firma trebuie să se specializeze pe anumite produsele din această gamă care au potențial ridicat, respectiv să abandoneze acele produse în cazul în care nu apar indicii de creștere.
Sectorul betoanelor tradiționale nu s-a poziționat avantajos, de aceea se recomandă evitarea investițiilor și redirecționarea acestora spre sectoare cu perspective de creștere.
Fig. 3.3 Matricei McKinsey la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A
3.2.4 Modalități și costuri de promovare; calendar al campaniilor publicitare.
Grupul Lafarge se evidențiază pe piața materialelor de construcții prin activități de fidelizare ale clienților actuali și prin activități de promovare pentru atragerea cliențior potențiali.
De asemenea, Lafarge se implică intens în activitatea de CSR, devenind o companie cu responsabilitate socială pentru comunitatea în care activează, implicându-se în diverse proiecte menite să încurajeze tinerii în ideile ecologiste contemporane, protecția mediului, securitatea și sănatatea angajaților, alocând pentru acestea sume importante.
Lafarge Romania aloca 80% din resursele bugetate pe CSR proiectelor partenerilor pe termen mediu precum Habitat pentru Umanitate, Fundația Pro Patrimonio, WWF – World Wide Fund for Nature (Fondul Mondial pentru Natura), Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” și Grupul Școlar de Construcții “Anghel Saligny” București.
Din restul resurselor s-au susținut proiecte în comunitățile care au fost afectate de inundații, pentru ca societatea se implică acolo unde este nevoie și unde dezastrele naturale distrug vieți și comunități.
În ceea ce priveste proiectele locale de mediu sunt câteva fundații care și-au asumat rolul de depoluatori ai cursurilor de râuri în județe precum Gorj sau Prahova cu care firma a colaborat. De asemenea, compania a susținut renovarea unor grădinițe, școli și spitale.
Pentru detalierea activităților realizate în anul 2011, am realizat următorul calendar:
Fig. 3.4 Calendarul activităților de promovare și CSR desfășurate în anul 2012
Sursa: Prelucrare proprie dupa datele obținute de pe site-ul www.lafarge.ro
3.2.5 Analiza SWOT
Tabel 3.6 Analiza SWOT la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
3.3 Diagnosticul managerial, de organizare, resurse umane și materiale (resurse interne)
3.3.1 Diagnosticul managerial și al resurselor umane
Compania Lafarge Agregate Betoane S.A. a avut un număr mediu de angajați în anul financiar 2012 de 384, care au reprezentat o forță de muncă calificată. Personalul este instruit și calificat pentru a opera instalațiile.
În anul 2012, societatea a fost condusă de un Consiliu de Administrație format din:
Tabel 3.7 Structura Consiliului de Administrație la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Raport anual 2012 AGEM, pag. 14.
Potrivit raportul anual pe 2012 al societății, nu există nici un acord, înțelegere sau legătură de familie între administratori și o altă persoană datorită căreia persoana respectivă a fost numită administrator.
De asemenea, administratorii nu au participații la capitalul social al societății.
Printre persoanele afiliate societății se numără: S.C. Lafarge Ciment România S.A., S.C. Lafarge Comnord S.A., S.C. Eco – Green COM S.A., S.C. Sicim S.A., S.C. Ecogest S.A., S.C. Lafarge Betoane S.R.L., S.C. Lafarge RMX S.R.L., S.C. Lafarge Agregate S.R.L.
Pe parcursul anului 2012, conducerea executivă a fost asigurată de către:
Federico Carlo Francesco Tonetti din 2010;
Gabriela Nahoi – Director Național Betoane din 2005;
Adam Paczoska – Director Național Agregate din 2008;
Adam Ioniță – Director Economic din 2005.
Strategiile de Resurse Umane includ: sănătatea angajaților și securitatea muncii, managementul performanței, planurile de succesiune, mobilitatea ocupațională internă și internațională, instruirea și dezvoltarea profesională, comunicarea internă.
Aspectele legate de sǎnǎtatea și securitatea în muncă au prioritate în cadrul companiei, iar în noua stație de betoane de la Iași, fiind automatizatǎ și ecologicǎ, sunt necesare foarte puține intervenții, ceea ce diminuează considerabil riscul de accidente.
De asemenea, din 2003, Grupul Lafarge derulează un program specific de recrutare, integrare și formare a tinerilor ingineri prin care aceștia au posibilitatea de a-și dezvolta competențele atât prin cursuri interne și asistența din partea colegilor cu expertizǎ în domeniu, cât și prin programe externe în cadrul altor unități ale Grupului.
Asigurarea cantitativă și calitativă a personalului angajat
Asigurarea activității cu personal necesar și suficient pentru menținerea ciclului de exploatare se apreciază cu ajutorul următorilor indicatori:
Tabel 3.8 Evoluția asigurării calitative și cantitative a personalului angajat în perioada 2010 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2010 – 2012.
Observăm că numărul mediu de salariați a crescut în ultimii trei ani, iar în 2011 se remarcă o creștere considerabilă, de 40 de persoane, însă numărul de angajați continuă să fie mai mic față de situația din 2008, de dinainte de criza financiară.
Comportamentul resurselor umane și climatul de lucru. Conflictualitatea în relațiile de muncă.
În perioada diagnosticată raporturile dintre angajați nu au fost caracterizate de situații conflictuale.
În cadrul socității, se dezvoltă o cultură de anticipare și evaluare a riscurilor de protecție a mediului. Asfel, angajații sunt instruiți, perfecționați și încurajați pentru un comportament ecologic în toate aspectele vieții lor.
De asemenea, compania dezvoltă propria cultură a performanței: în companie sunt importante două lucruri – să obțină rezultate foarte bune și să le obțină acționând în mod responsabil, anticipând provocările prezente și viitoare ale industriei.
Dinamica și mobilitatea personalului
Tabel 3.9 Dinamica și mobilitatea peronalului în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm conform datelor de mai sus o creștere semnificativă a coeficientului intrărilor de persoane în perioada 2012/2010, de 7%, respectiv 6%, față de perioada anterioară când coeficientul s-a menținut constant, înregistrând doar o creștere de 3%.
În ceea ce privește coeficientul ieșirilor de persoane, se remarcă un trend descrescător pe parcursul perioadei analizate, respectiv coeficientul a crescut cu 11% în perioda 2010/2009, în speță datorită concedierilor datorate crizei fianciare care a afectat sectorul construcțiilor și nu a scăzut semnificativ nici în perioada 2011/2010 din cauza politicii societății de reducere a costurilor cu personalul.
Se mai poate remarca faptul că în perioada 2012/2010, compania înregistreză un grad de stabilitate ridicat, de 96%, respectiv de 97% comparativ cu nivelul mai scăzut din anii anteriori, compania fiind astfel înzestrată cu personal necesar și suficient pentru menținerea ciclului de exploatare.
Structura personalului
În tabelul de mai jos personalul este structurat pe principalele unități productive, respectiv: cariere de agregate și stații de betoane. Remarcăm scăderea semnificativă în cadrul stațiilor de betoane în 2010 față de 2009, de 107 de persoane, urmată în 2011 de o creștere de 36 de persoane. Tot pe parcursul anului 2010, observăm o creștere de 82 de angajați din cadrul carierelor de agregate.
Dacă în 2011 numărul de angajați din carierele de agregate este sub nivelul celui existent în 2008, situația este diferită în stațiile de betoane unde numărul personalului din 2011 îl depășește pe cel din 2008 datorită cererii ridicate înregistrate pe piața betonului.
Tabel 3.10 Structura personalului pe unități productive în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În continuare, pentru a analiza ponderea personalului productiv în total salariați, am calculat indicatorul specific de structură a salariaților, raportând numărul persoanelor care participă în mod direct și nemijlocit la realizarea obiectului principal de activitate al societății, la personalul total astfel:
Tabel 3.11 Ponderea personalului operativ în total salariați în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Nivelul maxim al ponderii salariaților operativi în total salariați a fost atins în 2009, respectiv 88% și continuă un trend de scădere până în 2011, scădere datorată activității de producție mai redusă pe timp de criză, lipsei comenzilor și a cererii pe piață, precum și concedierilor înregistrate în unitățile de producție.
Eficiența utilizării resurselor umane
În vederea calculării eficienței resurselor umane am utilizat următorii indicatori: indicatori de timp și indicatori de productivitate.
Astfel, pentru a putea observa evoluția eficienței utilizării fondului de timp pe parcursul perioadei 2009 – 2012, am calculat gradele de utilizare, respectiv neutilizare a fondului de timp, precum și variația acestora de la un an la altul în tabelul de mai jos.
Putem observa că gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil se situează în jurul valorii de 70% în 2010, neexistând fluctuații mari de la un an la altul. Considerăm că gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil este rezonabil, menținându-și o valoare constantă, de 6%, pe parcursul perioadei analizate, în timp ce fondul de timp utilizat a urmat un trend crescător în perioada 2010 – 2012.
Tabel 3.12 Evoluția eficienței utilizării resurselor umane în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În continuare am utilizat două modele de analiză a productivității medii a muncii, pentru a evidenția care au fost factorii care au influențat evoluția acesteia, și în ce măsură au contribuit aceștia.
În urma calculelor efectuate putem observa că în 2010 productivitatea medie a scăzut cu 4018 lei/persoană, modificare datorată exclusiv variației structurii personalului operativ în total salariați. Față de anii anteriori, în 2012 influența structurii personalului crește considerabil având valori aproximativ egale cu influența productivității operative, determinând astfel creșterea productivității medii cu 15129 lei/pers. Prin urmare, în 2012, productivitatea medie a crescut semnificativ față de performanțele anterioare, cu 30933 lei/pers.
Tabel 3.13 Model I de calcul al indicatorului generic de productivitate în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În continuare, pe baza tabelului de mai jos, am analizat productivitatea medie a muncii prin prisma productivității medii a personalului operativ, legătura dintre acestea două fiind asigurată de ponderea personalului operativ în numărul mediu de salariți din fiecare an.
Observăm că în 2010, scăderea productivității medii cu 4018 lei/salariat se datorează variaței ridicate a structurii personalului, de 26205 lei/salariat, în timp ce productivitatea personalului operativ a influențat pozitiv, respectiv cu 22186 lei/pers. modificarea productivității medii.
Tabel 3.14 Model II de calcul al indicatorului generic de productivitate în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
De asemenea, în 2011 variația ponderii personalului operativ în total salariați a avut o influență negativă, de 12638 lei/salariat, scădere care nu a putut fi compensată de variația pozitivă a productivității operative, de 9697 lei/salariat.
În 2012 față de 2011 și 2010, productivitatea medie înregistrează o creștere semnificativă de 30933 lei/salariat, modificarea datorată influențelor pozitive ale structurii salariaților, în valoare de 15129 lei/salariat, precum și productivității operative, de 15804 lei/salariat, creștere susținută datorită măsurilor aplicate de societate de creștere a productivității.
3.3.2 Diagnosticul resurselor tehnico – materiale
Având în vedere stabilirea diagnosticului potențialului material al societății Lafarge Agregate Betoane S.A. am folosit două categorii de indicatori, și anume: indicatori de potențial fix și indicatori de potențial circulant.
Indicatori de potențial fix
Indicatori de structură
În tabelul de mai jos, pe baza datelor din bilanț referitoare la activele imobilizate am analizat evoluția principalelor fonduri fixe (terenuri, clădiri, instalații tehnice și mașini, utilaje, mobilier, aparatură de birotică) în total fonduri fixe.
Tabel 3.15 Evoluția indicatorilor de structură în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Pe baza rezultatelor analizei prezentate în tabelul de mai sus, observăm că ponderea diverselor categorii de imobilizări în total active imobilizate este mai mare în cadrul carierelo de agregate, excepție făcând anul 2009 când stațiile de betoane dețin o pondere de 58% față de 42%, diferență datorată creșterii cererii de betoane din anul respectiv și mobilizarea imobilizărilor spre această parte a producției.
Ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe aflate în uz a fluctuat pe parcursul perioadei diagnosticate, respectiv creșterea cu 1 pp din 2010 a fost urmată de o scădere semnificativă în 2011 cu 9 pp, scădere datorată în principal cererii scăzute de pe piața materialelor de construcții ca urmare a crizei economico – financiare și care poate fi observată în figura de mai jos, urmând ca în 2012 să crească semnificativ, cu 28 pp față de 2011.
Fig. 3.5 Evoluția ponderilor mijloacelor fixe active în total mijloace fixe aflate în uz în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Indicatori de dinamică
În tabelul de mai jos este prezentată evoluția coeficientului intrărilor, respectiv ieșirilor de fonduri fixe ca și raport între achizițiile, respectiv ieșirile de fonduri fixe din fiecare an, și valoarea medie a acestora. Prin însumarea celor doi coeficienți, am obținut coeficientul mișcării totale a fondurilor fixe.
Tabel 3.16 Evoluția indicatorilor de dinamică în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm un nivel ridicat al coeficienților de dinamică în anul 2011, datorat achizițiilor de fonduri fixe din acest an în scopul modernizării parcului tehnic. De asemenea, putem observa că ieșirile de fonduri fixe au fost inferioare achizițiilor în toți cei patru ani analizați, ceea ce înseamnă că valoarea mijloacelor fixe de la finalul fiecărui an a fost mai mare decât în anul precedent.
Coeficienții intrărilor de fonduri fixe au evoluat descrescător în 2010 și 2012, iar creșterea din 2011 cu aproximativ 9 pp duce la obținerea unui coeficient inferior valorii din 2008, investițiile fiind mai moderate. Coeficientul ieșirilor de fonduri fixe a crescut în 2010 față de 2009 cu 4.15 pp, la fel și în 2012, având o valoare de 4.28% datorată investițiile realizate.
Evoluția prezentată se poate observa grafic în figura de mai jos.
Fig. 3.6 Evoluția indicatorilor de dinamică în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2008 – 2012.
Indicatori de uzură a parcului tehnic
În continuare am calculat indicatorii de uzură a parcului tehnic din cadrul companiei Lafarge Agregate Betoane S.A., în perioada 2009 – 2012, urmărind atât scăderile de valoare datorate amortizării, cât și creșterile pe seama modernizării parcului tehnic existent și a investițiilor de înnoire a acestuia. Valorile obținute sunt prezentate mai jos.
Coeficientul de uzură, care indică vârsta parcului tehnic, înregistrează creșteri semnificative de la an la an pe durata perioadei 2009 – 2011, atingând valoarea de 107.45% în 2011, respectiv cu 27 pp mai mult decât în 2010, datorită creșterii amortizării cumulate de la data punerii în funcțiune a mijloacelor fixe într-un ritm mai accelerat față de creșterea valorii medii a acestora. În 2012, coeficientul de uzură atinge nivelul cel mai scăzut, de 7.93% datorită reevaluării realizate de societate.
Tabel 3.17 Evoluția indicatorilor de uzură a parcului tehnic în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Coeficientul de amortizare a înregistrat creșteri modeste, respectiv a crescut cu 3.74 pp în 2010 față de 2009, în 2011 cu 1.45 pp, iar în 2012 cu 0.71 pp, având o valoare de 20.47%, ceea ce înseamnă că societatea își recuperează investițiile pe seama amortizării treptat după cum se poate observa și în figura de mai jos.
Fig. 3.7 Evoluția indicatorilor de uzură în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Compania și-a înnoit în permanență parcul tehnic, însă un nivel record al investițiilor în aceste sens poate fi observat în 2011, când coeficientul de investiții a avut cea mai mare valoare din perioada analizată, și anume 11.96%, remarcându-se intenția societății de a achiziționa mijloace fixe noi în locul modernizării parcului tehnic existent. Aceeași intenție, de forță investițională crescută, se poate remarca și prin valorile superioare ale coeficientului de investiție față de coeficientul de modernizare pe durata perioadei diagnosticate.
Indicatori de eficiență a mijloacelor fixe
Tabelul de mai jos cuprinde rezultatele obținute după ce am analizat eficiența utilizării mijloacelor fixe cu ajutorul a două modele, indicatorul pentru efectul obținut fiind pe rând cifra de afaceri și rezultatul exploatării.
La primul model, pornind de la raportul dintre cifra de afaceri din fiecare an și valoarea medie a mijloacelor fixe care au contribuit la obținerea acesteia, am calculat eficiența utilizării mjloacelor fixe, a cărei evoluție o vom explica ulterior pe seama a trei factori de influență (rândurile 3, 4 și 5 din tabelul de mai jos).
Tabel 3.18 Analiza indicatorilor de eficiență a fondurilor fixe în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Cu privire la evoluția eficienței medii a fondurilor fixe, observăm că în 2010 față de 2009 a crescut semnificativ, cu 106.36 lei CA la 1000 lei FF, iar în 2011 comparativ cu 2010 a crescut cu 359.81 lei CA la 1000 lei FF, urmând ca în 2012 să înregistreze o scădere de 296.85 lei CA la 1000 lei FF utilizate, revenind astfel la situația din 2010. Variația eficienței medii a fondurilor fixe este influențată exclusiv de structura fondurilor fixe active în total fonduri fixe și a randamentului mediu zilnic al utilizării mijloacelor fixe. În 2010, variația negativă, de 126.44 lei CA la 1000 lei FF, a randamentului mediu zilnic al utilizării mijloacelor fixe a fost compensat de modificarea pozitivă a structura fondurilor fixe active în total fonduri fixe, în valoare de 232.79 lei CA la 1000 lei FF. În 2012 față de 2011, modificarea structurii fondurilor fixe active în total fonduri fixe a a avut un impact negativ ce a dus la scăderea din 2012 a eficienței medii a FF cu 476.97 lei CA la 1000 lei FF utilizate.
La al doilea model, pornind de la raportul dintre rezultatul exploatării și valoarea medie a mijloacelor fixe, am calculat eficiența medie utilizării mjloacelor fixe și influența ratei medii a rentabilității comerciale (rândurile 8 si 9 din tabelul de mai sus).
În urma analizei eficienței medii a fondurilor fixe, utilizând în modelul de calcul rezultatul din exploatare, am obținut o evoluție nefavorabilă, cea mai mare scădere înregistrându-se în 2012 față de 2011, în valoare de 207.65 lei RE la 1000 lei FF utilizate datorată influenței ratei medii a rentabilității comerciale.
Indicatori de potențial circulant
Tabel 3.19 Evoluția indicatorilor de potențial material circulant în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În tabelul de mai sus am introdus rezultatele obținute în urma calculului și analizei indicatorilor de potențial material circulant.
Astfel, rata stocurilor exprimă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante, și depinde pe de o parte de durata operațiilor de aprovizionare și desfacere, iar pe de altă parte, de durata procesului de producție. În perioada 2010 – 2012 această rată este relativ constantă, în jurul valorii de 20%.
Creanțele ocupă cea mai mare parte din activul circulant, și anume între 65% și 78.95%. Ponderea cea mai mare în rata creanțelor o au creanțele comerciale. Rata creanțelor comerciale este dată de durata în care se fac plățile de către clienți, de unde rezultă o pondere foarte ridicată a creanțelor în total active circulante.
Urmărind rata stocurilor în corespondență cu rata creanțelor, putem evidenția relația inversă dintre acestea, respectiv când una crește cealaltă scade. Astfel, în anul 2009 când rata stocurilor atinge nivelul maxim de 28%, rata creanțelor înregistrează minimul perioadei analizate, respectiv 65%, evoluție explicată pe seama diminuării vânzărilor firmei.
În ceea ce privește rata disponibilităților și plasamentelor, putem observa că în anul 2010 a înregistrat cea mai mică valoare, respectiv de 0.98%. Evoluțiile descrise sunt reprezentate grafic în figura de mai jos.
Fig. 3.8 Evoluția indicatorilor de structură în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Din analiza graficului de mai sus observăm efectuată mai sus, putem concluziona că în perioada 2009 – 2010, pentru societate a fost mai dificil de încasat creanțele de la clienții săi, datorită diminuării nivelului lichidităților de care societatea dispune, în raport cu totalul activelor circulante. Această evoluție nefavorabilă s-a înregistrat din cauze independente de firmă, întregul sector al materialelor de construcții fiind afectat în acest sens.
Fig. 3.9 Evoluția ratelor de rotație în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Din graficul de mai sus remarcăm o evoluție crescătoare a ratei de rotație a stocurilor. Rata de rotație a stocurilor exprimă durata dintre aprovizionarea cu materii prime și vânzarea produselor finite. Astfel, observăm că aceasta a fost mai scăzută, a ajuns de la 24 de zile (2009) la 32 zile în 2012.
În ceea ce privește durata de recuperare a creanțelor a urmat un trend crescător pe durata perioadei analizate, de la 57 de zile, valoare din 2009, la 120 de zile, în 2012 pe fondul lipsei lichidităților clienților firmei.
Această situație face ca rotația activului circulant să fie lentă, fapt ce poate fi ușor remarcat din graficul de mai sus în care vedem evoluția favorabilă, dar mai puțin semnificativă a numărului de rotații a activului circulant, acesta ajungând la mai puțin de o rotație pe an în ultimii 4 ani analizați.
3.4 Diagnosticul comercial
3.4.1 Analiza și diagnosticul cheltuielilor totale și a principalelor categorii de cheltuieli
Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune și control, deoarece evidențiază modul în care sunt utilizate resursele (material, umane, financiare) și impactul alocării acestora asupra performanțelor întreprinderii.
Prin urmare, sunt necesare cunoașterea și analiza principalelor categorii de cheltuieli.
Analiza cheltuielilor totale
În continuare am analizat, pe baza a două modele de analiză, rata cheltuielilor totale la 1000 de lei cifră de afaceri. Această rată se calculează prin raportarea cheltuielilor totale la cifra de afaceri, iar raportul se înmulțește cu 1000, pentru a determina raportul la 1000 de lei cifră de afaceri.
După aplicarea modelului de calcul am obținut rezultatele din tabelul de mai jos.
Tabel 3.20 Model I Analiza și diagnosticul cheltuielilor totale în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm că în perioada 2009 – 2012, rata cheltuielilor totale a urmat un trend de creștere minoră. O influență semnificativă asupra acestor creșteri a avut-o modificarea ratelor individuale ale cheltuielilor pe structura desfacerilor. Astfel, în 2010, variația ratelor individuale ale cheltuielilor pe structura desfacerilor a influențat aproape exclusiv creșterea cu 225.78 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA a ratei cheltuielilor totale. În 2011, variația structurii desfacerilor a dus la o scădere mai puțin semnificativă, respectiv cu aproape 3.99 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA a ratei cheltuielilor totale.
Model II
În continuare am analizat informațiile cu privire la cheltuielile variabile analizate, respectiv nivelul lor, ponderile înregistrate pe sectoare și rata cheltuielilor variabile înregistrate pentru: cheltuieli cu materia primă, cheltuieli cu salariile, alte cheltuieli variabile. Rezultatele obținute se regăsesc în tabelul de mai jos.
Observăm ca per ansamblu, rata cheltuielilor totale a înregistrat o evoluție crescătoare consecutivă pe parcusul perioadei de timp studiate.
În perioada 2010 – 2009, datorită restrângerii activității de prducție, rata cheltuielilor totale nu a crescut semnificativ, creșterea fiind în valoare de 97.08 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA. Astfel, restrângerea activităților productive a condus la scăderea ratei cheltuielilor variabile (0.05 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA) influențată semnificativ de scăderea ratelor individuale ale cheltuielilor variabile, în special a ratei altor cheltuieli variabile (184.07 lei CT la 1000 lei CA).
Modificarea ratei cheltuielile fixe a influențat semnificativ rata cheltuielilor totale care a crescut cu 64.96 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA, în special datorită variației altor cheltuielilor fixe în valoare de 52.88 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA (modificarea amortizării a avut o influență mai puțin semnificativă, de 12.08 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA).
Perioada 2011 – 2010 presupune o reorganizare internă pentru S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.: firma realizează din nou angajări și reia producția care, la finalul perioadei s-a reflectat printr-o creștere semnificativă a cifrei de afaceri față de perioadele anterioare, de aproximativ 11%.
Astfel, rata celtuielilor totale a crescut cu 76.72 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA, mai mult de jumătate din creștere fiind generată de creșterea cheltuielilor variabile, mai concret, a cheltuielilor cu materiile prime (94.73 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA) și a salariilor (7.52 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA), excepție fiind scăderea datorată modificării ratei altor cheltuieli variabile (57.4 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA). Astfel, aproape jumătate din modificarea ratei cheltuielilor totale a fost determinată de creșterea cheltuielilor fixe realizate de firmă pentru a produce 1000 de lei cifă de afaceri, procent determinat predominant de categoria altor cheltuieli fixe (71.52 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA).
Tabel 3.20 Model II Analiza și diagnosticul cheltuielilor totale în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
De asemenea, am analizat economia sau depășirea înregistrată de companie și am constatat în ambele perioade o depășire la cheltuielile totale, respectiv în valoare de 5.25 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA în perioada 2012/2011 și 1.08 lei cheltuieli totale la 1000 lei CA pe parcursul perioadei 2011/2010.
Analiza cheltuielilor cu salarizarea
În continuare am analizat fondului de salarii prin influențele sale stabilite ca fiind cifra de afaceri și rata fondului de salarii aplicate la 1000 de lei cifră de afaceri.
După de am aplicat modelul de analiză am obținut rata medie a fondului de salarii, variația fondului de salarii, precum și influențele care au determinat această variație, prezente în tabelul de mai jos.
Tabel 3.21 Analiza și diagnosticul cheltuielilor salariale în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm că, per ansamblu, fondul de salarii a urmat un trend de creștere pe parcursul perioadei analizate, înregistrând o valoare maximă de aproximativ 14.87 mil. lei în 2012.
Deși la nivelul companiei au avut loc restructurări în perioada 2009 – 2010, acestea au afectat mai mult personalul direct productiv, în timp ce salariile personalului TESA au continuat să crească, iar în 2011 și 2012 au avut loc din nou angajări în rândul personalului operativ datorită creșterii producției.
În perioada 2011 – 2010, firma a început să își redreseze activitatea, să realizeze noi angajări, să își dezvolte și să revină la capacitatea de producție existentă înainte de criză, ceea ce a determinat implicit o creștere a fondului de salarii cu aproximativ 2 mil. lei la 1000 lei CA, determintă de creșterea semnificativă a cifrei de afaceri, a cărei influență a fost în valoare de 1361 mii lei la 1000 lei CA.
În urma analizei depășirii sau economiei la cheltuielile salariale am obținut o economie de 354 mii lei FS la 1000 lei CA în perioada 2012 – 2011, însă în perioada 2011 – 2010 a fost înregistrată o depășire de 1064 mii lei FS la 1000 lei CA, de unde reiese eforturile firmei înspre gestionarea eficientă a resurselor.
În continuare am analizat evoluția indicilor numărului mediu de salariați, a productivității și a cifrei de afaceri. Pentru perioada de analiză, valorile înregistrate sunt:
Pentru perioada 2011 – 2012 observăm că indicele numărului de salariați a fost mai mic atât decât indicele cifrei de afaceri, cât și față de indicele salariului mediu, motiv pentru care salariul mediu a crescut. Însă ritmul de creștere a salariul mediu l-a depășit pe cel al cifrei de afaceri și pe cel al productivității medii a muncii, fapt care a condus la majorarea ponderii cheltuielilor salariale în costurile de producție.
În perioada 2012 – 2011 indicele salariul mediu nu l-a depășit pe cel al productivității medii a muncii, dar a înregistrat o valoare inferioară indicelui numărului de salariați, ceea ce a condus la o scădere a salariului mediu. Totuși indicele cifrei de afaceri a reușit să depășească atât indicele salariului mediu, cât și indicele numărului de salariați.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Observăm, pe baza rezultatelor obținute în tabelul de mai jos, că în perioada 2012 – 2011, rata medie a amortizării a scăzut cu 545.64 lei cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA realizată datorită influenței majoritarea a modificării cheltuielilor cu amortizarea în valoare de 473.68 lei cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA realizată, în timp ce modificarea intrărilor de fonduri fixe a dus la creșterea variației amortizări cu 120.51 lei cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA realizată. O influență semnificativă asupra scăderii ratei medii a amortizării a avut-o ieșirile de fonduri fixe în valoare de 286.9 lei cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA realizată și în principal influența cotei medie de amoritizare cu o valoare de 320.16 lei cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei CA realizată.
Tabel 3.22 Analiza și diagnosticul cheltuielilor cu amortizarea în perioada 2011 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2011 – 2012.
Pentru perioada 2012 – 2011, datorită scăderii cheltuielilor cu amortizarea, societatea a înregistrat o economie de 8709 mii lei.
3.4.2 Analiza costului produsului principal al S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. și strategia privind costul în raport cu poziționarea concurențială în sector
Pentru determinarea costului unitar de producție a produsului beton Agilia, am decis folosirea metodei THM, respectiv “timp, oră, mașină”.
Condițiile de producție a produsului betoane Agilia sunt:
Mașina 1: pe baza rețetei societății se dozează și selectează materialele constitutive: liantul, apa, agregatul și alte adaosuri – în vederea obținerii calităților proiectate;
Mașina 2: odată compoziția stabilită, urmează amestecul mecanizat al materialelor;
Mașina 3: prepararea betonului se realizează mecanizat cu ajutorul betonierelor.
Cheltuielile și timpii prezentați mai jos sunt calculați pentru o tonă de betoane Agilia:
Tabel 3.23 Analiza costului unitar de producție
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din 2012.
În concluzie, costul unitar de producere a betoanelor Agilia este de 300 lei/tonă.
Costul unitar este rezonabil și permite betoanelor Agilia să se situeze în sector pe o poziție dominantă la care contribuie semnificati calitatea excepțională a betonării, fiind un beton autocompact, este ușor de pus în operă și ajută la reducerea semnificativă a timpului și costurilor de construcție, eliminând necesitatea vibrării betonului datorită proprietăților sale de fluiditate și stabilitate.
Prețul de vânzare al produsului nistatină este de 385 lei/tonă, adaosul comercial fiind de 85 lei/ tonă.
Analiza indicatorilor de rentabilitate ai activității curente:
În urma determinării costului unitar pentru produsul principal al S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A., următorul pas în realizarea unei analize economico-financiare eficiente este stabilirea pragului de renatibiliatate.
În tabelul de mai jos am calculat prețul mediu și costul mediu pentru a determina urmatoarele nivele ale cifrei de afaceri minime:
Tabel 3.24 Analiza evoluției cifrei de afaceri minime în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm din rezultatele de mai sus că cifra de afaceri minimă a scăzut în perioada 2011 – 2010 cu 8112 lei, aeastă scădere fiind justificată de creșterea cheltuielilor fixe. Cifra de afaceri minimă a fost pozitiv influențată de costul de producție care a înregistrat o scădere ușoară de la un an la altul. În perioada 2012 – 2011 se remarcă o creștere cu 3% a cifrei de afaceri minime ca urmare a redresării sectorului materialelor de construcții după criză.
Valorile înregistrate de la un an la altul a nivelului raportului cheltuielilor fixe la 1000 de lei cifră de afaceri ne oferă o privire de ansamblu cu privire la eficiența utilizării resurselor la nivelul firmei. Astfel, observăm că la începutul perioadei analizate nivelul raportului a fost de 0.75 lei, firma a înregistrat cu 0.16% mai multe cheltuieli fixe pentru a produce 1000 de lei cifră de afaceri. În perioada 2011 – 2010, firma nu a înregistrat o modificare a cheltuielilor fixe la 1000 de lei cifră pentru a realiza 1000 de lei cifră de afaceri.
Tabel 3.25 Analiza raportului dintre rata cheltuielilor variabile și rata cheltuielilor fixe în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm că pentru companie nivelul raportului cheltuielilor variabile la cele fixe s-a menținut în jurul valorii de 0.7 lei de unde rezultă o scădere a expunerii firmei la riscul de exploatare și o gestiune eficientă a activităților și a resurselor firmei.
Un alt indicator care ne ajută în procesul de evaluarea societății Lafarge Agregate Betoane S.A. la analiza evoluției pragului de rentabilitate este evoluția cifrei medii de afaceri în raport cu cifra de afaceri minimă calculate în tabelul de mai jos:
Tabel 3.26 Evoluția cifrei de afaceri medie în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Pe parcursul perioadei de analiză, cifra de afaceri zilnică minimă are un trend crescător, ceea ce înseamnă că, în timp, firma va trebui să își eficientizeze activitatea și să își gestioneze mai bine costurile, întrucât ea trebuie să vândă mai puțin pentru a se susțină.
Poziționarea concurențială a firmei
Analiza cifrei de afaceri a firmei trebuie în mod esential analizată în raport cu concurența, pentru a putea determina poziția pe piață a firmei
Fig. 3.10 Evoluția cotei de piața S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. în perioada 2010 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM date din Agenda construcțiilor 2012
Observăm, în timp, o creștere semnificativă a cotei de piață a societății. Astfel, pe durata perioadei analizate, cota de piață a crescut cu 0.86 pp în 2011 față de 2010, iar în 2012 a fost de 1.11 ori mai mare decât în 2011 datorită eforturilor firmei de a se menține pe piață pe timp de criză.
3.4.3 Diagnosticul performanțelor și rezultatelor activității de bază
Elaborarea tabloului SIG (vezi Anexa 3.2)
Analiza cifrei de afaceri
Modelul I
Cu scopul de a evalua evoluția cifrei de afaceri în perioada de analiză în legătură cu principalii factori de influență, am identificat trei modele de analiză care au la bază factori de influență semnificativi.
Primul model de analiză, presupune evaluarea modului în care numărul mediu de salariați (Ns), ponderea personalului operativ (Nop) în numărul mediu total de angajați și cifra de afaceri aferentă personalului operativ influențează evoluția cifrei de afaceri pentru perioada de analiză și am obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.27 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului I
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm că în perioada de analiză, cifra de afaceri a înregistrat o scădere în perioada 2010 – 2009 în proporție de 8%, după care a crescut cu 11% în 2011, respectiv 14% în 2012.
În ceea ce privește modul în care numărul mediu de salariați a influențat evoluția înregistrată a cifrei de afaceri, observăm că în perioada 2010 – 2009, acest indicator a influențat nefavorabil vânzările firmei și a avut un impact semnificativ asupra evoluției acestora datorită scăderii personalului angajat. Această scădere a fost determinată în principal de factorii economici externi și contextul economic al mediului de afaceri care a avut de suferit în perioada respectivă.
În perioada 2011 – 2010, datorită noilor angajări, numărul mediu de salariați a început să influențeze pozitiv evoluția cifrei de afaceri, determinând o creștere a acesteia cu aproximativ 15 mil. lei. Astfel numărul mediu de salariați este un indicator care exercită asupra cifrei de afaceri o influență semnificativă, întrucât resursa umană a firmei este cea care susține activitatea companiei.
În ceea ce privește cifra de afaceri generată de personalul operativ (productivitatea medie a personalului operativ), putem aprecia influețele pozitive aduse asupra variației cifrei de afaceri în perioada analizată, generând creșteri semnificative ale cifrei de afaceri. Prin urmare, personalul operativ angajat lucrează în contextul productivității și eficienței în muncă.
Modelul II
În urma analizei cifrei de afaceri pe baza modelului II, observăm că o influență semnificativă care a condus la creșterea cifrei de afaceri în perioada 2012 – 2011 a fost exercitată de eficiența medie a utilizării fondurilor fixe activc. Pe de altă parte, variația structurii fondurilor fixe în active imobilizate, în aceeași perioadă, a influențat nefavorabil cifra de afaceri, respectiv 121 mil. lei fonduri fixe în active imobilizate.
Tabel 3.28 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului II
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Influența activelor imobilizate a fost negativă atât în decursul perioadei 2009 – 2011, urmând ca în 2012 – 2011 să determine creșterea cifrei de afaceri în valoare de 44 mil. lei.
Model III
În urma aplicării celui de-al treilea model de analiză care presupune analiza modului în care cifra de afaceri este influențată în perioada de analiză de nivelul activelor circulante totale, ponderea stocului de marfă în stocuri totale, ponderea stocurilor în totalul activelor circulante și cifra de afaceri raportată la stocul de marfă, am raportat rezultatele în tabelul de mai jos:
Tabel 3.29 Analiza cifrei de afaceri în perioada 2009 – 2012 pe baza modelului III
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Raportat la creșterile înregistrate la nivelul activelor circulante în perioada 2009 – 2012, am sesizat că activele circulante au susținut creșterea cifrei de afaceri, însă valorile au scăzut de la 55 de mil. lei, la 24 mil. lei.
De asemenea, creșterea stocului de mărfuri existente în firmă, ca pondere din nivelul total al stocurilor, va influența negativ cifra de afaceri datorită imbilizării de resurse. Astfel, în perioada 2012 – 2011, variația acestuia în valoare de 8.5 mil. lei stoc de mărfuri în stoc total a influențat negativ cifra de afaceri.
Influența care se raportează la totalul stocurilor existente în firmă, ca pondere din activele circulante deținute a fluctuat astfel: în perioada 2012 – 2011, respectiv 2010 – 2009, a marcat negativ cifra de afaceri, însă pe parcursul perioadei 2011 – 2010 a avut o influență pozitivă, în valoare de aproximativ 119 mii lei stocuri în active circulante.
Nu în ultimul rând, am calculat și analizat influența nivelului de marfă care revine cifrei de afaceri. Scăderea nivelului acestui indicator a exercitat o influență pozitivă asupra cifrei de afaceri în perioada 2009 -20011, societatea gestionându-și mai bine stocurile.
3.4.4 Analiza marjei comerciale și a valorii adăugate
Analiza marjei comerciale
În următorul tabel am calculat valoarea marjei comerciale, a cotei medii de adaos, precum și evoluția acestora. Am determinat marja comercială ca diferență între veniturile obținute din vânzarea mărfurilor și costul de achiziție al acestora, și cota medie de adaos prin raportarea marjei comerciale la cifra de afaceri.
Tabel 3.30 Analiza marjei comerciale în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În urma rezultatelor obținute, observăm că în anii 2011 și 2010, societatea a înregistrat nivele maxime atât pentru marja comercială, cât și pentru cota medie de adaos, ceea ce înseamnă că activitatea comercială s-a desfășurat cu o eficiență crescută; veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut într-o măsură mai mare decât costul de achiziție al acestora, ceea ce a condus la o marjă comercială mai mare cu aproape 2 milioane lei față de 2009 și 7 mil. lei față de 2010.
Fig. 3.11 Evoluția cotelor de adaos în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2007 – 2011.
Singurul an în care cei doi indicatori au scăzut a fost 2012, an în care societatea a vizat creșterea competitivității pe piață, însă scăderea s-a datorat și creșterii cheltuielior cu achiziția de mărfuri. Totuși, tendințele marjei comerciale și a cotei medii de adaos au fost de creștere, ceea ce reprezintă o situație favorabilă pentru firmă, aceasta având o rezervă mai mare din care își poate acoperi costurile de funcționare.
Analiza valorii adăugate
În continuare am analizat valoarea adăugată și ratele de remunerare ale acesteia, ale căror valori se regăsesc în tabelul de mai jos.
Putem constata un trend descrescător al acesteia pe toată perioada diagnosticată, cu excepția creșterii de aproximativ 3 mil. lei în 2012 față de 2011. Se remarcă faptul că scăderea valorii se datorează creșterii consumurilor intermediare într-un ritm mai accelerat decât creșterea cifrei de afaceri.
Tabel 3.31 Analiza valorii adăugate în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Remarcăm o evoluție fluctuantă a ratei de remunerare a capitalului fix, aceasta a crescut în 2010 și 2011, deoarece cheltuielile cu amortizarea au crescut într-un ritm mai rapid decât valoarea adăugată.
Rata de remunerare a salariaților a înregistrat cea mai mare valoare în 2011, respectiv de 200,3%, datorată creșterii cheltuielilor salariale, în timp ce valaoarea adăgată a scăzut. În 2012 față de 2011 rata a scăzut semnificativ, cu 40.02 pp.
Societatea nu a distribuit dividende în perioada analizata, înregistrând pierderi consecutive din 2009 și până în 2012. În consecință, rata de remunerare a statului a scăzut la rândul ei.
Fig. 3.12 Gradul de integrare al firmei în sectorul materialelor de construcții în perioada 2009 -2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2007 – 2011.
Rata de remunerare a firmei a scăzut pe durata întregii perioade analizate, în timp ce rata valorii adăugate a urmat același trend descresător până în 2011, urmând ca în anul următor să crească cu 1 pp așa cum se poate observa și în graficul de mai sus.
Analiza rezultatului din exploatare
Model I
Am analizat rezultatul din exploatare pe baza unui model ce are în vedere influența cifrei de afaceri și a ratei medii a rentabilității comerciale asupra variației acestuia pe parcursul celor patru ani și am obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.32 Analiza rezultatului din exploatare în perioada 2009 – 2012. Model I
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Observăm că rezultatul din exploatare a înregistrat valori negative din 2009 până în 2012, variația acestuia fiind influențată de majoritatea factorilor. Astfel, variația cifrei de afaceri a influențat negativ modificarea rezultatului din exploatare, cu 17245 lei în 2011/2010, respectiv 20948 lei în 2012/2011. Influența ratei medii a rentabilității comerciale a fluctuat de la o perioadă la alta, determinând scăderea rezultatului din exploatare în 2012 și 2010 cu 46951 lei, respectiv 78607 lei; insă în 2011 a avut o influență pozitivă asupra modificării rezultatului din exploatare, în valoare de 14472 lei.
Model II
În continuare am analizat rezultatul din exploatare în cei 4 ani în legătură cu potențialul uman, pentru a determina care a fost influența resursei umane asupra evoluției rezultatului din exploatare. Rezultatele analizei se regăsesc în tabelul de mai jos.
Tabel 3.33 Analiza rezultatului din exploatare în perioada 2009 – 2012. Model II
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Sesizăm că de-a lungul celor patru ani studiați cea mai semnificativă influență asupra modificării rezultatului din exploatare a avut-o variația rata medii a rentabilității comerciale, după cum a reieșit și în urma aplicării primului model.
În urma aplicării modelului mixt, influențele nu s-au modificat.
Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilității comerciale
Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul de mai jos, din care putem constata valorile scăzute înregistrate pe parcursul analizei, atingând în 2012 valoarea negativă de 13.86%.
Tabel 3.34 Analiza ratei rentabilității comerciale în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Rata rentabilității economice
În urma calculelor am obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.35 Analiza ratei rentabilității economice în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Asemănător ratei rentabilității comerciale, rata medie a rentabilității economice a urmat un trend descrescător, minimul fiind atins în 2012, de 12.22%.
Rata rentabilității financiare
Evoluția rentabilității financiare este fluctuantă, respectiv a scăzut în 2010 față de 2009 cu 77 pp, urmând ca în 2011 sa crească cu 725 pp, iar în 2012 a atins minimul de 245.78%, cu o scădere de 852 pp față de 2011.
Tabel 3.36 Analiza ratei rentabilității financiare în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Rata rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilității resurselor consumate a scăzut de la o perioadă la alta, luând valori negative, motiv pentru care se recomandă managerilor să acorde o importanță semnificativă eficientizării modului de utilizare a resurselor disponibile.
Tabel 3.37 Analiza ratei rentabilității resurselor consumate în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În tabelul de mai jos am expus evoluția ratelor de rentabilitate pe perioada diagnosticată pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra modificării acestora.
3.5 Diagnosticul financiar
3.5.1 Bilanțul financiar
Elementele de activ și pasiv sunt grupate în mase bilanțiere, structura bilanțului prezentându-se astfel:
Pe baza acestui bilanț suport am calculat ratele de structură bilanțieră care se regăsesc în tabelul de mai jos.
Pentru firmele cu activitate de producție, rata activelor imobilizate poate lua valori de până la 60 – 70%, însă în cazul Lafarge fluctuează în intervalul 59% -77%. Aceasta a scăzut în perioada 2010/2009 și 2011/2010, cu 9 pp, urmând ca în 2012 să fie mai mare de 1.05 ori față de 2011 datorită investițiilor realizate de societate în parcul tehnologic pentru a-și dezvolta activitatea. Cea mai mare parte în activele imobilizate o ocupă imobilizările corporale, a căror pondere este în jurul valorii de 90%, situație explicată prin natura activității firmei, adică cea de producție.
Rata activelor circulante este complementară ratei activelor imobilizate, prin urmare evoluțiile acestora vor avea sens contrar. Activele circulante înregistrează un minim în 2009, având valoarea de 22% și un maxim în 2011, respectiv de 40%.
Sesizăm că rata creanțelor reprezintă peste 79% din rata activelor circulante, o situație nefavorabilă pentru societate. Rata disponibilităților și plasamentelor trebuie analizată ținând cont de modificările de mare amplitudine a acestei părți din activ în perioade scurte de timp. Rata are o valoare informațională scăzută, deoarece nu întotdeauna o pondere mare a disponibilităților semnifică o activitate bună a firmei. În cazul Lafarge, această rată variază în jurul valorii de 1% și atinge un minim de -1% în 2010.
Tabel 3.38 Evoluția ratelor de structură bilanțiere în perioada 2009 – 2012
Se remarcă faptul că ratele ce caracterizează structura activului sunt puternic influențate de aspecte juridice, tehnice sau economice ale activității desfășurate de firmă. Astfel, din punct de vedere al ratei stabilității financiare situația Lafarge nu este rezonabilă, rata evoluând descrescător în perioada analizată și atinge minimul de -2% în 2011, însă în 2012 situația se redresează, rata stabilității financiare fiind de 2.79 ori mai mare decât în 2011, ajungând la valoarea de 7%. Rata autonomiei financiare a urmat același tred ca și rata stabilității financiare datorita nivelului redus sau inexistent al datoriilor pe termen lung.
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În ceea ce priveste rata autonomiei financiare la termen, datorită faptului că Lafarge nu are datorii pe termen mediu și lung în perioada analizată, cu excepția anului 2011, valoarea acestei rate este de 100%, adică firma își finanțează activele imobilizate exclusiv pe seama resurselor proprii, lipsa resurselor împrumutate nefiind neapărat un aspect favorabil.
Rata îndatorării globale înregistrează valori de peste 50% datorată creșterii accelerate a datoriilor pe termen scurt, deci putem spune că societate analizată are probleme din acest punct de vedere. Rata îndatorării la termen este nesemnificativă pe parcursul perioadei analizate, devenind chiar nulă pe seama reducerii datoriilor pe termen mediu și lung până la zero.
În figura de mai jos prezentăm evoluția ratelor de structură ale activului circulant în corelație cu creșterea volumului de activitate, exprimată prin cifra de afaceri corectată cu inflația.
Fig. 3.13 Structura activului în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2007 – 2011.
Observăm că deși rata cheltuielilor în avans a urmat un trend descrescător, în timp ce rata activului imobilizat și rata activului circulant au avut o evoluție fluctuantă.
3.5.2 Bilanțul funcțional
Bilanțul funcțional se întocmește pornindu-se de la același bilanț contabil și se numește astfel deoarece posturile bilanțiere sunt clasificate după criteriul funcției pe care o îndeplinesc în cadrul activității firmei, ca parte a unuia din ciclurile acesteia: ciclul de investiție și finanțare, ciclul de exploatare sau ciclul de trezorerie, așa cum este prezentat mai jos:
3.5.3 Analiza echilibrului financiar al firmei
Pe baza rezultatelor din tabelul de mai jos, observăm că fondul de rulment este negativ, aceasta semnificând faptul că o parte din imobilizări se finanțează din resurse pe termen scurt, ceea ce contravine principiilor unor gestiuni sănătoase.
Societatea are un NFR negativ și în creștere, semnifivând un surplus de alocări semi-lichide peste obligațiile pe termen scurt, ceea ce semnifică faptul că o parte din aceste alocări este finanțată din resurse medii și lungi.
Tabel 3.39 Indicatorii de echilibru aferenți bilanțului financiar în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În ultimii ani analizați, trezoreria a înregistrat valori negative și în creștere; nu reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligațiile pe termen scurt, astfel, resursele pot fi utilizate mai productiv prin plasarea lor în investiții pe termen mediu sau lung.
Tabel 3.40 Indicatorii de echilibru aferenți bilanțului funcțional în perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
În tabelul de mai sus am calculat indicatorii de echilibru aferenți bilanțului funcțional în perioada 2009 – 2012, însă valorile sunt asemănătoare celor al căror calcul a avut la bază utilizarea bilanțului financiar.
3.5.4 Indicatori complementari de analiză a echilibrului activității
Tabel 3.41 Evoluția indicatorilor complementari de analiză a echilibrului perioada 2009 – 2012
Sursa: Prelucrare după datele din Rapoartele anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Pe baza indicatorilor calculați în tabelul anterior, putem concluziona, în ceea ce privește marja de securitate a firmei, aceasta înregistrează cea mai mică valoare în anul 2011, în valoare de -228.64 zile.
În privința ratei de acoperire a a NFR din FR, în cei patru ani analizați, fondul de rulment a asigurat finanțarea integrală a nevoii de fond de rulment; această rată a evoluat în jurul valorii de 97%. De asemenea, rata necesarului de fond de rulment are o evoluție nefavorabilă.
Durata medie de recuperare a creanțelor crește an de an, ajungând în 2012 la 102 zile, lucru nefavorabil pentru societate, deoarece aceasta nu reușește să gestioneze eficient relația cu clienții, fapt ce poate implica lipsa de lichidități. Pe de altă parte, durata medie de plată a creditului furnizor a crescut numai în 2011 cu 23 zile mai mult decât în anii anteriori, motiv pentru care societatea nu este nevoită să-și plătească datoriile față de furnizori cu mult timp înainte ca aceasta să încaseze contravaloarea produselor vândute.
3.6 Metode de evaluare a întreprinderii
3.6.1 Evaluarea întreprinderii pe baza activului net corectat (ANC)
Pe baza datelor din bilanț am calculat activul net contabil pe perioada 2010 – 2012
Tabel 3.42 Activul net contabil la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. pe perioda 2009 – 2012
Sursa datelor: Rapoarte anuale AGEM pe perioada 2009 – 2012.
Totuși, valoarea reflectată de bilanțul contabil este de cele mai multe ori nerelevantă deoarece o parte semnificativă dintre active este înregistrată în activul contabil la o altă valoare decât valoarea justă. Din acest motiv asupra activului net contabil trebuie făcute o serie de corecții care se referă la evaluarea imobilizările corporale (terenul, construcții, utilaje), imobilizările necorporale, stocurile, creanțele, disponibilitățile bănești și obligațiile entității.
Astfel, am continuat cu evaluarea terenului deținut de entitate, cu o suprafață de 156.000 m2, situat în localitatea Hoghiz, jud. Brașov, Strada Pădurii, nr. 1, conform act de proprietare sau extras CF. Pentru corectarea valorii istorice a terenului, cuprinsă în bilanț am aplicat metoda comparației. În acest scop am comparat terenul entității cu un alt teren situat în localitatea Hoghiz, jud. Brașov.
Din tabelul de mai jos rezultă faptul că valoarea terenului luat ca bază de evaluare este modificată de suma corecțiilor menționate. Astfel, valoarea terenului aparținând entității este: 21 euro/m2, respectiv 3.276.000 euro (14.576.234 lei). Conform situației activelor imobilizate prezentate de entitate valoarea terenului era de 15.388.035 lei. După reevaluarea efectuată valoarea imobilizării scade cu 811.801 lei.
În ceea ce privește evaluarea clădirilor, am evaluat două hale: prima hală, cu o suprefață de 64.800 m2, este destinată următoarelor secții: produse prefabricate, iar cea de a doua hală, în suprafață de 48.600 m2 este destinată secțiilor de agregate, betoane, morar. Ambele hale sunt situate pe terenul proprietate al entității. Valoarea de intrare a celor două clădiri este de 41.000 lei. Durata normală de funcționare a unei clădiri este de 40 de ani. În luna august 2010 au fost finalizate lucrările de reamenajare a clădirilor, lucrări care au fost în valoare de 1.810.000 lei. În situațiile financiare de la sfârșitul anului 2012 valoarea clădirilor era de 24.036.045 lei. În urma evaluării, valoarea imobilizăriilor a crescut cu 1.891.120 lei și a ajuns la valoarea de 25.927.165 lei.
Din punct de vedere al evaluării stocurilor, la sfârșitul anului 2012 entitatea înregistrează un sold al stocurilor în valoare de 14.043.479 lei. Am corectat stocurile de materii prime și materiale prin reducerea acestora cu 52.000 lei, deoarece compania a returnat un o livrare de materii prime, ca urmare a neconformității caltitative. Astfel valoarea corectată a stocurilor este de 13.991.479 lei.
Tabel 3.43 Abordarea prin metoda comparației de piață pentru evaluarea terenului entității
Sursa datelor: www.imobiliare.ro site de imobiliare.
La evaluarea creanțelor, am înregistrat în 2012 o ajustare în valoare de 150.000 lei ca rezultatul trecerii unui client al societății în procedura de lichidare, motiv care a condus la incapacitate de plată.
Prin urmare, activul total corectat la 31 decembrie 2012 este în sumă de 182.989.624 lei. În urma evaluării datoriilor, nu s-au înregistrat modificări, compania înregistrând la sfârșitul anului 2012, numai datorii cu o exigibilitate mai mică de un an în valoare de 164.414.259 lei. Deci, valoarea ANC corectată este de 12.831.140 lei și este cu 877.319 lei mai mare decât valoarea activului net obținut înainte de efectuarea corecțiilor.
3.6.2. Evaluarea entității prin metoda capitalizării veniturilor
În vederea determinării valorii entității prin metoda capitalizării veniturilor și în vederea previzionării cifrei de afaceri și a profitului pe următorii trei ani am obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.44 Cifra de afaceri și profitul previzionat pe perioada 2013 – 2016 la S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A.
Sursa: Prelucrare proprie pe baza Rapoartelor anuale AGEM din perioada 2009 – 2012.
Având în vedere că S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. este o cotată la bursă, am luat în considerare rata de capitalizare ca fiind PER (price earnings ratio) pentru a evidenția în cât timp se recuperează investiția făcută prin cumpărarea unei acțiuni pe seama beneficiilor primite de investitori sau de câte ori mărimea beneficiului este dispus să plătească un investitor pentru achiziția unei acțiuni. Astfel, am obținut următoarele rezultate:
Tabel 3.45 Calculul valorii societății prin metoda capitalizării veniturilor
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor de pe www.bvb.ro
Prin urmare, se remarcă o valoare scăzută a întreprinderii calculată prin metoda capitalizării veniturilor, comparativ cu valoarea obținută prin metoda activului net corectat. Astfel, valoarea întreprinderii din anul 2015 este previzionată a fi în sumă de -81301557 lei.
Cap. 4. Opinii și concluzii
S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. face parte din Grupul francez Lafarge, liderul mondial în domeniul materialelor de construcții, cu peste 80.000 de angajați în 79 de țǎri. Societatea ocupǎ primele poziții în toate branșele: ciment, agregate, minerale, betoane, gips.
Evaluarea firmei a plecat de la stabilirea diagnosticului juridic care ne-a ajutat să identificăm informații valoroase legat de de S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. cu privire la: regimul juridic în care activează, asigurările contractate, creditele contractate, investițiile realizate și alte elemente de drept juridic și fiscal. Astfel, am putut concluziona că S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. este adepta autofinanțării: firma are dept de proprietate asupra terenurilor și clădirilor, iar gradul său de îndatorare este foarte redus în comparație cu alte companii de talia sa. De asemenea, pentru a se asigura împotriva riscului, aceasta a contractat diverse polițe de asigurăre: CASCO, asigurare pentru clădiri, asigurare CRM.
Stabilirea diagnosticului mediului de afaceri ne-a ajutat să poziționăm compania pe piață ca fiind în primele poziții în industria materialelor de construcții din România. În urma analizei DAS-urilor, am concluzionat că Lafarge Agregate Betoane S.A. poate lua decizia să se focuseze mai mult pe gama de agregate de balastieră (deoarece au un potențial mare de creștere prin cota de piață deținută și modul de manifestare al cererii și ofertei), să investească mai mult în agregatele de carieră și să promoveze mai bine betoane din noua generație.
Diagnosticul mediului de afaceri a pornit de la o analiză aprofundată a pieței și a mediului în care acționează firma, în urma căreia concluzionăm că mediul în care activează S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. este unul de tip instabil, matur și global. De asemenea, am sesizat faptul că micromediul firmei este semnificativ influențat de acționariatul firmei și de clientelă. Aceste două elemente ale micromediului produc efectele cele mai rapide asupra firmei, urmate de concurență, care din nou, își poate pune amprenta și poate influența deciziile strategice ale firmei. La nivel de macromediu am identificat că mediul demografic și natural au cel mai mare potențial de influență asupra firmei, urmat de mediul economic, tehnologic și nu în ultimul rând mediul legislativ.
În continuare am analizat firma în vederea stabilirii diagnosticului managerial și al resurselor umane. Am remarcat că S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. beneficiază, în prezent, de un capital uman specializat, integrat în cultura organizațională și solidar în realizarea misiunii companiei. Politica de resurse umane a companiei se axează pe dezvoltarea capitalului uman, creșterea performanțelor echipei și atragerea de angajați valoroși din sectorul producției materialelor de construcții. De aceea, compania are drept scop, în fiecare an, recrutarea, selecția, perfecționarea continuă și motivarea personalului, care au condus de-a lungul timpului la creșterea productivității muncii. În acest sens, compania alocă sume însemnate în vederea participării personalului la seminarii și cursuri de formare profesională și perfecționare continuă. Raporturile dintre manager și angajați sunt numai cele reglementate de legislația muncii și de organigramă. Aceste raporturi nu sunt caracterizate de situații conflictuale. Numărul mediu de angajați ai societății în anul financiar 2012 a fost de 384 salariați care au reprezentat o forță de muncă calificată.
Din punct de vedere al productivității, modelele de analiză ne-au relevat că numărul mediu total de salariați, al salariaților operativi (și, deci, ponderile înregistrate pe categorii de personal) exercită o influență semnificativă asupra productivității firmei. Aceste performanțe au fost influențate și de alți factori de influență precum: eficiența utilizării mijloacelor fixe sau rotația activelor curculante.
Următorul pas în evaluarea înterprinderii S.C. Lafarge Agregate Betoane S.A. a fost diagnosticul comercial al firmei. Astfel, am observat că cifra de afaceri a societății a crescut pe durata perioadei analizate, perioadă marcată de criza economică. Totuși, rezultatul din exploatare și implicit rezultatul net au urmat un trend nefavorabil, înregistrând valori negative în perioada diagnosticată. Am mai sesizat o relație invers proporțională între evoluția datoriilor comparativ cu evoluția capitalurilor proprii și a activelor imobilizate în perioada 2009 – 2012. În perioada 2011/2010, datoriile au crescut cu aproximativ 25 mil. lei, variație datorată în principal creșterii alarmante a datoriilor pe termen scurt, în timp ce datoriile pe termen lung s-au menținut constante.
În urma realizării diagnosticul financiar, am demonstat, prin analiza bilanțieră și a ratelor, autonomia financiară de care de bucură compania. Însă, am observat faptul că o parte din imobilizări se finanțează din resurse pe termen scurt, ceea ce contravine principiilor unor gestiuni sănătoase.
În final, odată ce am dispus de toate informațiile cu privire indicatorii firmei și modul în care aceștia au fost influențați de companie, am putut aplica două din metodele evaluării înterprinderii, și anume cea a activului net corectat și metoda evaluării prin capitalizarea veniturilor. În urma evaluărilor am constatat că valoarea întreprinderii prin metoda activului net corectat în valoare de 12.831.140 lei și este mai mare decât cea determinată pe baza capitalizării veniturilor, în valoare de -81.301.557 lei, sumă previzionată pentru anul 2016, în cazul în care compania continuă să înregistreze pierderi semnificative. Totuși, luând în considerare valoarea întreprinderii pe piața de capital, care la sfârșitul lui 2012, era de 54.539.000 lei și previziunile companiei de a înregistra profit în perioada următoare, precum și situația actuală de pe piață, respectiv mai multe companii fie au vandut fabricile (de ex. Somaco), fie le-au închis temporat (Wienerberger) sau au redus numărul de angajați (Holcim, Elpreco), conduc astfel la o mai bună poziționare concurențială a societății. Prin urmare, am ponderat valorile menționate anterior având în vedere cota de piață favorabilă, elementele de goodwill, rata de creștere a pieței previzionată, susținerea financiară de care compania dispune în cadrul grupului Lafarge și am evaluat compania la o valoare finală de 34.374.548 lei.
În concluzie, în contextul unei piețe care își revine după criză, însă într-un ritm foarte lent, deși natura activitǎții societǎții poate aduce variații imprevizibile în ceea ce privește intrǎrile de numerar în viitor, conducerea a analizat problema oportunitǎții întocmirii situațiilor finaciare având la bazǎ principiul continuitǎții activitǎții. De asemenea, Grupul Lafarge a emis o scrisoare prin care asigurǎ acordarea suportului necesar continuǎrii activitǎții și îndeplinirii obligațiilor curente în cazul în care societatea nu poate gestiona în mod independent eventualele dificultǎți.
Bbliografie
Appraisal Institute, Evaluarea proprietăților imobiliare, ediția română apărută sub egidia ANEVAR, București, 2001;
ANEVAR, Evaluarea întreprinderilor, curs, ediția a III – a, București, 1995;
Băcanu B., Management strategic, Editura Teora, București, 1997;
Bucătaru, D., Evaluarea întreprinderii, Editura Junimea, Iași, 2006;
Cândea D., Fărcaș D., Diagnosticul și decizia strategică, Editura Expert, București, 1998;
Constantin S., Analiza diagnostic și evaluarea întreprinderilor, Editura Univ. „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2008;
Drumea C., Evaluarea întreprinderii. Suport de curs, Editura Univ. „Transilvania” din Brașov, Brașov, 2012;
Dumbravă P, Modificări patrimoniale, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2004;
Malciu L., Cererea și oferta de informaii contabile, Editura Economic, București, 1998;
Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași, 2006;
Robu V., Anghel I., Șerban C., Evaluarea întreprinderii, suport de curs, Editura ASE, București, 2003;
Standardul professional 37, Misiunea de evaluare a întreprinderii, Editura CECCAR, București, 2011;
Standarde Internaționale de evaluare, Ed. a 8-a, IVSC, ediția electronică INEVEL – Multimedia București, 2007;
Standarde internaționale de evaluare, IVSC Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare, ANEVAR, Ed. a 8-a, 2007;
Stan, S., Evaluarea întreprinderilor, Editura Teora, București, 1996;
Stan S., Bazele evaluării, editura Iroval, Colecția biblioteca Anevar, 2007;
Stoica M., Ioniță I., Hâncu D., Direcții noi de perfecționare a calculului goodwill-ului, București, 2002;
Toma M., Inițiere în evaluarea întreprinderilor, ediția a III-a revizuită, Editura CECCAR, București, 2009;
www.anevar.ro;
www.bnr.ro;
www.bvb.ro;
www.imobiliare.ro;
www.insse.ro;
www.lafarge.ro;
www.management.ase.ro.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ananliza Si Evaluarea Intreprinderii pe Baza Situatiilor Financiare. Studiu de Caz la S.c. Lafarge Agregate S.a (ID: 136463)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.