Analize Si Corelatii pe Indicatori de Performanta la Societatea Astra Asigurari Agentia Rosiori de Vede

=== ef28abd2447bf2c141d8c2da033ded37ee2000a8_21168_1 ===

INTRODUCERE

Din vremuri imemoriale, viețile și bunurile oamenilor au fost amenințate de cele mai variate și distrugătoare forțe ale naturii. Trăsnetele, incendii, furtunile și uraganele, ploile excesive și grindina, inundațiile, seceta, seismele și erupți vulcanice și bolile etc. au prefăcut în mormane de scrum sau moloz, au șters de pe lata pământului, au distrus sau avariat case, bunuri gospodărești, culturi agricole și alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau îmbolnăvirea oamenilor și animalelor.

În contextul unei asemenea nevoi s-au înființat și progresat societățile de asigurări. Această idee se regăsește și în mintea altor cărturari ai vremii dintre care îl amintim pe Albert Einstein spunând "'Tot ce este făcut și născocit de oameni servește satisfacerii nevoilor pe care le resimt și alinării durerilor." și continuând mai apoi cu o sugestie pentru cei ce vor a fi protejați, cuprinși în brațele liniștii și a siguranței pentru un viitor mai liniștit: " Viitorul este pentru ei nu mai puțin necesar și determinat decât trecutul".

Existența și dezvoltarea societății omenești, viața oamenilor în general, nu sunt de conceput fără muncă, fără producerea continuă a bunurilor materiale și spirituale.

În acest fel între oameni și natura are loc o relație, o legătură permanentă , se constituie anuimite raporturi de intercondiționare.În realizarea acestor relații, omul este nevoit să-și adapteze activitatea la natura înconjurătoare.

Progresele remarcabile înregistrate de știință și tehnică au condus în timp la ușurarea muncii, la creșterea productiviutatii, la dezvoltarea onomica socială și la sporirea continuă a productieiIn anumite inprejurari dezvoltarea științei și tehnicii poate provoca accidente care să avarieze sau să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă și chiar viața oamenilor.

Anumiți factori sociali economici pot provoca fenom ene cu efecte negative asupra desfășurării activității economice: crizele economice , șomajul, inflația, conjunctura economică nefavorabilă s.a.Rezultă de aici, că unele fenomene sunt independente de voința oamenilor caracter obiectiv iar altele sunt legate de condiția omului-caracter subiectiv.

Astfel cunoașterea împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfășurarea normală a activității economice și provoacă pagube permite omului să ia măsuri pentru a evita apariția uinor astfel de fenomene, a limita acțiunea lor distructivă sau a se apăra de efectele negative ale acesteia.

Asigurările s-au născut din nevoia imperioasa de protecție a bunurilor omului împotriva forțelor distructive ale naturii, în situațiile pierderii sau reducerii capacității de muncă ca urmare a accidentelor, bolilor, atingerii unei anumite limite de vârstă.

Prezentarea societății de asigurare-reasigurare ASTRA S.A.

Înființată pe data de 1 ianuarie 1991, prin Hotărârea Guvernului nr. 1279 din 8 decembrie 1990, ASTRA ASIGURĂRI este astăzi una din cele mai importante companii de profil din România. Desprinsă din fosta companie de stat ADAS – societate cu capital integral românesc, fondată în anul 1952 – compania de asigurări nou formată ASTRA este moștenitoarea unei tradiții impresionante în domeniul asigurărilor, tradiție pe care a valorificat-o din plin după 1991.

Anul 2002 a reprezentat un an crucial pentru ASTRA ASIGURĂRI. Astfel,ca urmare a privatizării, acționarul principal al companiei a devenit NovaTrade – un concern care dezvoltă afaceri și investiții semnificative în domeniul construcțiilor, cel imobiliar și al serviciilor comerciale. Prin contractul de privatizare, Nova Trade s-a angajat să realizeze investiții majore. Astfel, la nici un an de la privatizare, ASTRA ASIGURĂRI a trecut pe locul II în topul societăților de asigurări generale din România, funcție de mărimea capitalului social.

Anul 2005 vine și el cu alt eveniment de important ca cel din 2002 când Grupul austriac Uniqa a achiziționat un pachet de 27% din acțiunile ASTRA ASIGURĂRI, al cincilea jucător pe piața internă a asigurărilor generale și de viață. Astfel, ASTRA ASIGURĂRI va beneficia de know-how-ul celei mai cunoscute companii din Austria, iar clienții, la rândul lor, de o creștere a calității serviciilor, precum și de cele mai competitive produse.

Unul dintre obiectivele imediate îl reprezintă îmbunătățirea produselor de bancassurance (produse de asigurare vândute prin rețelele bancare). Este una dintre companiile de top din sectorul serviciilor de asigurări, beneficiază de o echipa de profesioniști, alcătuită din oameni cu experiență în domeniul asigurărilor și care poate oferi cele mai eficiente soluții financiare.

ASTRA Asigurări este una dintre companiile private de elită din România, poziționându-se încă de la înființare pe primele locuri în topul asigurătorilor autohtoni. Activitatea de bază a companiei constă în încheierea de asigurări generale și de viață, precum și în operațiuni de reasigurare.

Aflată în plină expansiune, ASTRA Asigurări este în acest moment unul dintre liderii pieței de profil din România și nu numai. Astra are peste 1.100de angajați permanenți și o rețea de distribuție formată din aproximativ 180de unități teritoriale (sedii proprii) cu dotare logistică și informatică de ultimă generație. Dispersia teritorială a unităților permite o abordare optimă a cererii de pe întreg teritoriul țării și o reacție promptă la problemele de daunalitate apărute la asigurați.

  Societatea are peste 8.000 de colaboratori persoane fizice și juridice, la care se adaugă parteneriate cu 76 brokeri de asigurare. ASTRA deține 15,57% din acțiunile Generali România.

În cadrul societății de asigurare – reasigurare ASTRA S.A., constatarea producerii evenimentelor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despăgubirilor se fac în baza:

normelor tehnice; 

condițiilor, contractelor sau polițelor de asigurare specifice fiecărei forme de asigurare.

Unitatea teritoriala efectuează constatarea producerii evenimentelor asigurate și evaluarea pagubelor la asigurările încheiate de aceasta, precum și la riscurile asigurate de altă unitate teritorială a societății, în situațiile în care evenimentul asigurat s-a produs în raza de activitate.

În situația unor daune complexe sau de valori ridicate, care depășesc nivelul de 100.000 dolari SUA, sau echivalentul în lei sau alte valute, de fiecare daună, unitățile teritoriale solicită asistența direcției de specialitate din Administrația centrală, întocmind și înaintând direcției tehnice de resort din Administrația centrală, o notă privind cazul respectiv, în care se arată:

natura daunei

împrejurarea în care s-a produs dauna precum și alte detalii legate de aceasta

numărul, data și perioada de valabilitate a poliței de asigurare

suma asigurată din poliță,

elemente privind valoarea estimativa a daunei.

Sucursalele ASTRA, precum si agențiile București Victoria și București Sector III sunt abilitate să efectueze plăți de despăgubiri în limita plafonului valoric comunicat acestora de direcția generală a societății.

Organizarea firmei

Structura organizatorică a societății și numărul de posturi, normativul de constituire a compartimentelor funcționale, precum și orice modificări alea cestora se aprobă de Consiliul de Administrație.

ASTRA are o structură organizatorică de tip geografic-funcțională. Responsabilitățile fiecărui șef de agenție vizează planificarea, dezvoltarea și conducerea afacerii în concordanță cu politicile și obiectivele strategice ale firmei. Această structură organizatorică permite adaptarea strategiei la necesitățile fiecărei zone geografice, iar responsabilitatea profitului/pierderilor se delegă către fiecare agenție în parte.

Activitatea ASTRA S.A se desfășoară, din punct de vedere al structurii organizatorice, prin intermediul Administrației Centrale și al unei rețele teritoriale naționale. Între compartimentele din cadrul Administrației Centrale, sucursală și agenție există relații funcționale și de colaborare.

Așa cum se poate vedea din figura prezentată mai sus, în desfășurarea activității sale, sucursala este condusă de către un director și un director adjunct, acesta din urmă având în subordine inspectorii de asigurări, agentei de asigurări, colaboratorii și brokerii.

Directorul de asigurări supervizează activitatea de contractare și vânzare a polițelor de asigurări efectuate de inspectorii de asigurări, agenții de asigurări, colaboratori și brokeri. Un rol important în activitatea operativă îl ocupă inspectorul de asigurări care execută activitatea de contractare a asigurărilor, urmărește încasarea primelor, evidența contractelor de asigurare și promovarea produselor societății.

În categoria asigurărilor pe care le administrează inspectorul de asigurări sunt incluse asigurările de răspundere civilă, asigurările facultative, de bunuri si persoane. Pe linia relațiilor ierarhice, acesta este subordonat șefului serviciului de asigurări, aflându-se în relații de colaborare cu ceilalți angajați din cadrul sucursalei si cu angajații Direcțiilor de specialitate din administrația centrală. Totodată, acesta reprezintă sucursala în relațiile cu clienții și terții pe domeniul specific în baza mandatului aprobat de conducerea sucursalei.

  Directorul de daune are ca atribuții organizarea constatărilor  producerii evenimentelor asigurate, înregistrând înștiințările făcute de asigurați în ceea ce privește producerea evenimentelor asigurate și întocmește dosarele de daune. Acestea sunt înaintate Centralei ASTRA București.

 Direcția Economică și IT se ocupă cu înregistrarea cronologică sistematică a documentelor justificative în care sunt consemnate operațiunile de daune și plați, cheltuielile administrative. Totodată, în cadrul acestei direcției sunt soluționate eventualele probleme ce ar  putea sa apară la programele informatice utilizate în cadrul sucursalei.

În cadrul unității este angajată o persoana pe post operator calculator care se ocupă de operarea tuturor contractelor de asigurare în programul de asigurări.

În perioadele foarte aglomerate decembrie – ianuarie si mai – iunie când numărul contractelor RCA (Răspundere Civila Auto) încheiate este mare, daca se consideră necesar se apelează la diverse persoane, angajate pe baza de contract prestări servicii în baza Codului Civil.

PERFORMANȚA SOCIETĂȚII

ASTRA este cea mai mare companie de asigurări din România, după volumul primelor brute subscrise. Asigurătorul a intrat pe piața de profil din România ca jucător puternic și stabil încă din anul 1991, când s-a desprins din fosta companie de stat ADAS.

ASTRA se numără printre cele mai capitalizate companii din piața autohtonă a asigurărilor, cu un capital social cu o valoare de 55 milioane de euro.

Realizări forța de vânzare

Creștere număr de agenți și implicit a subscrierilor;

Consolidare ca marcă de referință în asigurări de locuințe cu peste 40% cota de piață;

Îmbunătățirea calității procesului de vânzare;

Angajatorul de referință pentru specialiștii de vânzări;

ASTRA a implementat strategii noi de vânzare și de produs, principalele atuuri sunt modernizarea și flexibilitatea celor peste 60 de produse de asigurări generale, de viață și de sănătate din portofoliu.

Compania și-a îmbunătățit prestația cu fiecare an, în 2009 a ajuns în Top 3 al companiilor românești din piața de profil, 2010 găsește compania instalată în fotoliul de lider al pieței de asigurări. În 2011, ASTRA își consolidează poziția de lider de piață

Anul 2011 s-a dovedit a fi caracterizat prin stabilitate pentru ASTRA, în pofida contextului internațional dificil și inflexibil în care s-a derulat activitatea de reasigurare pe plan internațional. Compania a reușit să se dezvolte într-un ritm susținut, si, prin urmare, să achiziționeze protecție prin programe de reasigurare cuprinzătoare, adaptate specificului Portofoliilor subscrise.

Caracteristicile programelor de reasigurare reflectă poziția puternică deținută de ASTRA pe piața locală de asigurare, dezvoltarea constantă și bunele rezultate ale diferitelor ramuri de asigurare, dar și situația financiară a companiei.

ASTRA a reușit astfel să îmbine cu succes nevoile sale de reasigurare cu tipul și capacitatea acoperirii achiziționate. Relația pe termen lung, pozitivă și bazată pe încredere reciprocă stabilită cu partenerii reasiguratori, a jucat un rol semnificativ în recunoașterea companiei ca fiind cea mai puternică societate de pe piața românească de asigurare și reasigurare, ducând astfel la obținerea unor termeni favorabili de reînnoire a contractelor de reasigurare.

Rezultatele pozitive ale contractelor de reasigurare, buna lor administrare, controlul permanent al ratei daunei pe diverse ramuri, transparența în subscriere și comunicarea cu reasiguratorii au avut un impact semnificativ asupra succesului reînnoirii contractelor pentru anul 2011.

ASTRA a reușit să mențină drept lideri ai programelor de reasigurare companii din topul reasiguratorilor mondiali ca Partner Re, SCOR, Sindicatul Lloyd’s Novae, urmați de reasiguratori internaționali având minimum cotația “A” acordată de agențiile specializate de rating (Standard&Poor’s sau AM Best), cum ar fi Sindicate Lloyd’s, Hannover Re, Deutsche

Ruck, Swiss Re, Lansforsaakringar, Polish Re, Korean Re și alții.

Calitatea serviciilor legate de plasarea contractelor de reasigurare, recuperarea daunelor de la reasiguratorii implicați și consultanța de specialitate sunt garantate de renumele brokerilor pe care ASTRA îi consideră parteneri: Guy Carpenter, Willis Limited, AON Benfield, RFIB, Olsa Re.

ASTRA a reușit să-și continue tendința de dezvoltare în 2011, beneficiind și de ajutorul acoperirii din reasigurare, dar nu doar prin intermediul acesteia. Acest lucru este susținut de atenția continuă a ASTRA manifestată față de ramurile de asigurare care s-au dovedit problematice în trecut, de măsurile de ajustare luate în permanență de managementul companiei pentru evitarea rezultatelor negative, de la majorarea tarifelor până la retragerea din subscriere a unor riscuri care prezintă un potențial negativ, oricât de îndepărtat ar fi acesta.

Punctele forte ale programelor de reasigurare ale ASTRA sunt calitatea securității plasamentului în reasigurare, precum și acoperirea tuturor tipurilor de riscuri, fapt care a permis ASTRA să-și continue dezvoltarea într-un ritm continuu și ascendent.

Mișcarea îndrăzneață pe care a mizat ASTRA în octombrie 2010, prin deschiderea primei sucursale din Ungaria, s-a dovedit a fi inspirată. Argumentul care susține afirmația de mai sus este unul puternic: rezultatele financiare înregistrate în 2011.

În contextul unei economii măcinate de recesiune, ASTRA Ungaria a reușit să transforme în oportunitate criza financiară prelungită din zona maghiară. A beneficiat de experiența companiei-mamă în stabilirea de prețuri competitive și în rezolvarea promptă a dosarelor de daună. Strategia a funcționat pentru că la numai două luni de la deschiderea din 2010, ASTRA Bizstósitó a urcat pe a doua poziție în topul asigurătorilor locali de RCA, în ceea ce privește numărul de clienți noi.

În 2011, ASTRA Bizstósitó a lansat asigurarea CASCO și polițele de locuințe.

Succesul extinderii spre Ungaria confirmă așteptările companiei și o încurajează să meargă mai departe.

Volumul de prime brute subscrise pe segmentul asigurărilor generale în Ungaria, în 2011, a fost de 65.870.521 lei, în creștere spectaculoasă față de 2010, când primele brute subscrise de echipa din Ungaria au fost de 77.624 lei.

Peste 230.000 de clienți au ales în 2011 ASTRA Ungaria, pe segmentul auto și pe segmentul asigurărilor de locuințe. Daunele plătite de ASTRA Ungaria în 2011 au fost de 15.035.830 lei.

Astra Internațional – O nouă provocare!

În 2011, ASTRA a obținut aprobarea CSA pentru libera practică a serviciilor în toată Uniunea Europeană;În Germania s-au emis primele polițe property în luna august 2011;

S-au demarat proiecte de dezvoltare în alte două țări din Europa Centrală și de Est;

Se vor implementa în Ungaria noi produse: asigurări agricole, corporate, viață și sănătate, maritime.

Asigurările de viață și cele pentru locuințe au fost cele mai dinamice segmente ale pieței de asigurări în anul 2011, și au contribuit semnificativ la atenuarea ritmului de scădere a volumului total de prime brute subscrise la nivelul întregii industrii de asigurări.

Potrivit cifrelor centralizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, volumul total al primelor brute subscrise s-a situat, în 2011, la peste 7,9 miliarde lei, nivel care arată o scădere nominală de 4,30% comparativ cu subscrierile de 8,3 miliarde lei aferente anului 2010. La sfârșitul anului 2010, piața de asigurări a înregistrat o scădere nominală a subscrierilor de 6,36% comparativ cu 2009.

Indicatori de măsurare a eficienței activității de asigurare

Pentru a aprecia eficienta activității de asigurare este necesar să avem în vedere atât raportul dintre efectul obținut și efortul depus în legătură cu această activitate, cât și rezultatele financiare obținute de un asigurator.

Efectul obținut de pe urma activității de asigurare, prin acordarea despăgubirii, se concretizează în crearea condițiilor care permit continuitatea proceselor economice din diferite ramuri și sectoare, menținerea integrității proprietății aparținând unor persoane juridice sau fizice și realizarea de către populație a unor măsuri suplimentare de prevedere și economisire. De asemenea, prin asigurările și reasigurările în valută se creează premisele pentru desfășurarea continuă a comerțului exterior și cooperării economice internaționale.

Efortul pentru obținerea efectului amintit este făcut atât de Asigurat care plătește o sumă pentru asigurare, cât și de Asigurator, care organizează, conduce și participa direct la realizarea asigurărilor de bunuri, persoane și răspundere civilă.

Eficiența este normal să fie privită atât din punctul de vedere al intereselor asiguratorului, care își conduce activitatea pe baza principiului gestiunii financiare, cât și din punctul de vedere al intereselor asiguraților.

Pentru asigurator asigurările sunt cu atât mai eficiente, cu cât cheltuielile ocazionate de plată despăgubirilor și de administrare a fondurilor de asigurare sunt mai reduse.

Pentru asigurați, eficiența este cu atât mai mare, cu cât despăgubirile pe care ei le primesc la producerea riscului asigurat sunt mai aproape de valoarea sumei asigurate.

Orice activitate economică, socială, financiară, inclusiv activitatea de asigurare și reasigurare trebuie evaluată atât din prisma eficienței, a rezultatelor economico-financiare, cât și din punct de vedere al necesității și al utilității sociale.

Asigurările de persoane, bunuri și răspundere civilă constituie un element important al complexului mecanism al economiei de piață, deoarece ele corespund unor cerințe concrete ale societății, unor nevoi reale ale cetățenilor și ale agenților economici.

Eficiența economico-socială a asigurărilor exprimă raportul dintre efectul obținut și efortul depus pentru această activitate, dintre rezultatele optime obținute și cheltuielile determinate de refacerea bunurilor distruse și de plata sumelor de asigurare.

Efortul necesar desfășurării activității de asigurare este depus atât de asigurați, care plătesc primele de asigurare, cât și de asigurător, responsabil cu realizarea efectivă a asigurărilor de diferite tipuri. Prin urmare, eficiența activității de asigurare trebuie privită din două unghiuri, atât al asiguratului, cât și al asigurătorului.

Din punctul de vedere al asigurătorului, activitatea de asigurare este cu atât mai eficientă cu cât plata despăgubirilor, a sumelor asigurate și cheltuielile administrativ-gospodărești sunt mai mici.

Din punctul de vedere al asiguratului, eficiența economică și socială a asigurărilor este cu atât mai ridicată cu cât despăgubirile și, respectiv, sumele asigurate pe care le primesc sunt de un nivel mai apropiat de valoarea reală a bunului avariat sau distrus și cu cât asigurații primesc într-un timp mai scurt aceste sume asigurate.

De asemenea, eficiența asigurărilor se poate aprecia și prin raportul dintre cuantumul pagubelor totale și volumul despăgubirilor încasate de asigurați.

Eficiența economico-socială a asigurărilor se apreciază prin gradul de satisfacere atât a cerințelor generale ale societății, cât și al fiecărui asigurat.

La analiza eficienței activității de asigurări este necesar să se țină seama de caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de daune. Din acest motiv, pentru o bună analiză a eficienței economico-sociale trebuie luată în calcul o perioadă de timp cât mai îndelungată (peste cinci ani). Extinderea cât mai mult a activității de asigurări, cuprinderea a cât mai multor persoane și bunuri în asigurări, constituie o premisă a obținerii unei eficiențe ridicate.

Se poate spune că asigurările realizează funcția de eficiență, deoarece societățile de asigurări urmăresc realizarea unui profit. Dacă înregistrează pierderi, societatea de asigurări poate ajunge în situația de faliment.

Indicatori ai eficienței asigurărilor

Eficiența economico-socială a asigurărilor se analizează și se exprimă cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care unii sunt specifici anumitor feluri de asigurări.

Alegerea indicatorilor se face pe baza unor criterii, cum sunt:

obiectivele concrete care se urmăresc,

nivelul macro sau micro la care urmează să fie făcută aprecierea,

modul de reglementare juridică a asigurărilor care se practică,

ramura de asigurare despre care este vorba.

În domeniul obiectivelor concrete se înscriu: stabilirea rezultatelor financiare obținute de asigurător, nivelul de dezvoltare a asigurărilor facultative, cantitatea și calitatea activității desfășurate de personalul care se ocupă cu încheierea de asigurări, rezultatele obținute de asigurați, etc. cei mai utilizați indicatori sunt prezentați în continuare.

Rata daunei este unul dintre cei mai importanți indicatori utilizați în aprecierea activității unei societăți de asigurare. Se exprimă ca raport între daune plătite plus rezerve de daune și primele încasate diminuate cu comisioanele plătite. Formula de calcul este următoarea:

DAUNE PLĂTITE + REZERVE DE DAUNE

RATA DAUNEI = * 100

PRIME ÎNCASATE – COMISIOANE PLĂTITE

Acest indicator se poate determina pe fiecare fel de asigurare, precum și pe principalele categorii de asigurări, prezentând o importanță deosebită în aprecierea rezultatelor economico-financiare ale societății de asigurări.

Cu cât acest indicator înregistrează valori mai mici decât 100, cu atât situația financiară este mai favorabilă pentru asigurător.

b) Costul relativ al activității de asigurare se obține ca raport între totalul cheltuielilor ocazionate de activitatea de asigurare și totalul încasărilor obținute din primele de asigurare sau din alte surse. Acest indicator se calculează cu scopul de a cuprinde în evaluare și alte cheltuieli efectuate de asigurător în afara celor cu plata sumelor de asigurare și a despăgubirilor. Formula de calcul este următoarea:

unde: Ca – reprezintă costul relativ al activității de asigurare;

C – totalul cheltuielilor efectuate de asigurător (plăți de despăgubiri, de sume asigurate și cheltuieli privind constituirea și administrarea fondului de asigurare);

P – totalul primelor de asigurare și al altor venituri încasate de asigurător.

În general, Ca este mai mic decât 100%, însă, pot apărea și cazuri când este mai mare. În acest caz, înseamnă că, în perioada respectivă, asigurătorul nu și-a acoperit cheltuielile totale din veniturile realizate pe seama încasărilor din prime și din alte venituri.

c) Rata venitului net este un alt indicator des utilizat în aprecierea eficienței unei societăți de asigurare. Acest indicator se calculează ca raport între diferența dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor înregistrate într-o anumită perioadă (de regulă, un an) la totalul veniturilor. Formula de calcul este:

unde Rvn – rata venitului net

P – totalul veniturilor

C – totalul cheltuielilor.

Rata venitului net arată, în procente, cât îi rămâne asigurătorului din fiecare 100 u.m. prime încasate.

d) Cheltuieli la 1 u.m. venit net este un indicator utilizat pentru aprecierea rezultatelor financiare finale. Acesta se calculează ca raport între diferența dintre totalul cheltuielilor și totalul despăgubirilor (sumelor asigurate) plătite de asigurător pe parcursul unui an și diferența dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor. Formula de calcul este:

unde C (1 u.m.) – cheltuieli la 1 u.m. venit net

D – totalul despăgubirilor.

Cu cât acest indicator are o valoare mai mică, cu atât situația este mai favorabilă pentru asigurător.

e) Gradul de cuprindere în asigurare este un indicator care permite unei societăți de asigurare să analizeze performanța diferitelor sucursale ale sale și cauzele care duc la scăderea eficienței. Se calculează ca raport între totalul bunurilor (persoanelor) asigurate și totalul bunurilor (persoanelor) asigurabile. Formula de calcul este următoarea:

în care: Gc – gradul de cuprindere în asigurare,

n – numărul bunurilor (persoanelor) asigurate,

N – numărul bunurilor (persoanelor) asigurabile.

Acest indicator arată cât din numărul bunurilor (persoanelor) este asigurat. Cu cât acest indicator înregistrează valori mai apropiate de 100, cu atât înseamnă că asigurarea respectivă este mai dezvoltată. Gradul de cuprindere în asigurare este un indicator relevant pentru asigurările facultative.

In ceea ce privește aprecierea eficienței personalului care se ocupă cu încheierea asigurărilor, există un set de indicatori care pot oferi o imagine cantitativă și calitativă a muncii prestate de agenții unui asigurător. Aceștia pot fi calculați atât la nivelul unei sucursale, cât și la nivelul societății de asigurări. Dintre acești indicatori fac parte : numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurare, suma medie asigurată, productivitatea muncii unui agent de asigurare.

f) Numărul mediu de asigurări contractate de un agent de asigurare este calculat ca un raport între numărul total de asigurări facultative contractate într-o anumită perioadă de timp și numărul lucrătorilor care se ocupă cu încheierea de asigurări.

Formula de calcul este :

unde: Nac – numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător,

Ac – numărul asigurărilor contractate într-o anumită perioadă,

Lc – numărul lucrătorilor care se ocupă cu încheierea de asigurări.

Suma medie asigurată se calculează ca un raport între totalul sumelor asigurate și numărul total al contractelor de asigurare încheiate.

unde: Sma – suma medie asigurată,

Sa – totalul sumelor asigurate,

Nc – numărul total al contractelor de asigurare încheiate.

Suma medie asigurată se utilizează ca indicator pentru aprecierea rezultatelor numai la categoriile de asigurări facultative de viață. În cazul în care se constată că la asigurările de viață sumele asigurate sunt mai mari, acest lucru înseamnă că personalul care se ocupă de contractări a desfășurat o activitate de calitate superioară.

Prima medie încasată pe contract este un alt indicator utilizat în analiza eficienței și se obține raportând totalul încasărilor din prime la numărul de contracte de asigurare încheiate. Formula de calcul este prezentată mai jos:

în care: Pm – prima medie încasată pe contract,

P – totalul încasărilor din prime,

Nc – numărul total al contractelor de asigurare încheiate.

Acest indicator se poate calcula atât în cazul asigurărilor de bunuri cât și în cazul asigurărilor de persoane sau de răspundere civilă. Acesta are, însă, o eficiență aparte în cazul asigurărilor de viață care se încheie pe o perioadă mai îndelungată, arătând gradul de atragere de numerar de la populație.

Productivitatea muncii unui lucrător din asigurări se obține raportând încasările din primele de asigurare la numărul total de lucrători. Formula este:

unde: W – productivitatea medie a muncii pe un lucrător,

P – încasări din prime,

Ls – numărul total de lucrători.

Acest indicator se poate calcula atât la nivelul unui trimestru, cât și anual.

În ceea ce privește eficiența din punctul de vedere al asiguraților, aceasta poate fi apreciată pe baza unor indicatori cum sunt: durata medie de lichidare a daunelor, gradul de acoperire prin asigurare, gradul de acoperire a daunei.

J) Durata medie de lichidare a daunelor se calculează ca un raport între numărul de zile trecute de la avizarea daunei până la plata despăgubirilor și numărul daunelor soluționate. Formula de calcul se prezintă astfel:

unde: Dm – reprezintă durata medie de lichidare a daunelor,

t – numărul zilelor de la avizarea daunelor până la soluționarea,

N – numărul daunelor soluționate.

În cazul în care se înregistrează o durată medie de lichidare a daunelor mai mică, asigurații au posibilitatea de a intra mai rapid în posesia despăgubirilor, putând reface sau înlocui bunul avariat sau distrus.

K) Gradul de acoperire prin asigurare arată în ce raport se află suma asigurată față de valoarea reală a bunului asigurat. Formula de calcul este următoarea:

Unde: Gaa – gradul de acoperire prin asigurare,

S – suma asigurată,

V – valoarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării.

Gradul de acoperire prin asigurare se calculează pentru fiecare bun cuprins în asigurare

l) Gradul de acoperire a daunei arată, în procente, în ce raport se află despăgubirea față de valoarea pagubei produse. Formula de calcul este următoarea:

Unde: Gad – gradul de acoperire a daunei,

D – despăgubirea acordată asiguratului,

P – valoarea pagubei produse la bunul asigurat.

Gradul de acoperire al daunei se poate urmări separat, pe feluri de bunuri cuprinse în asigurare. De menționat că nivelul acestui indicator diferă în funcție de principiul de răspundere (de acoperire), care se aplică la categoria respectivă de bunuri.

Falimentul societăților de asigurare și reasigurare

Fiecare societate de asigurări urmărește să realizeze un profit cât mai mare, dar experiența demonstrează că și activitatea de asigurări și reasigurări înregistrează creșteri, diminuări de profit și uneori chiar pierderi. Ca urmare, capitalul, fondurile societății de asigurări și de reasigurări cunosc în timp creșteri sau diminuări. Creșterea capitalului, a fondurilor de asigurare se înregistrează când se încasează primele de asigurare, iar diminuările au loc când se plătesc despăgubirile și sumele asigurate.

Starea de faliment apare atunci când cheltuielile efectuate cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate depășesc încasările din primele de asigurare, fondul de asigurare, de rezervă și capitalul societății de asigurare, respectiv de reasigurare.

Falimentul este starea de insolvabilitate a societății de asigurări sau de reasigurări recunoscută de instanța judecătorească teritorială competentă. Falimentul cuprinde de fapt procedura judiciară de executare silită aplicabilă pentru lichidarea (vânzarea) avutului societății de asigurări și de reasigurări, în situația în care ajunge în stare de insolvabilitate și reparația între creditori, precum și lichidarea pasivelor (creanțe, ipoteci, gajuri, etc.).

Cauzele falimentului pot fi: insolvabilitatea, creditele bancare pe care nu le pot restitui, inflația, concurența, etc., însă nu este de neglijat analiza celei mai rapide cauze a falimentului, și anume: un sinistru de mari proporții (incendiu, trăsnet, inundație, cutremur de pământ și multe alte calamități), un furt prin efracție sau acte de tâlhărie, etc.. Toate acestea sunt nedorite, dar posibile oricând și oricui și pot fi acoperite printr-un contract de asigurare-reasigurare.

Analiza societăților de asigurări a dus la identificarea unui număr de factori care duc la insolvabilitate, cei mai importanți fiind:

deficiențe în activitățile de subscriere, constituire de rezerve și soluționare de cereri de despăgubire,

situația financiară a reasiguratorului,

controlul necorespunzător al cheltuielilor,

strategia de investiții îndoielnică,

management de rea credință,

tranzacții incorecte cu agenții, brokerii sau reasiguratorii,

comisioane și onorarii excesive pentru conducere.

Falimentul poate fi voluntar sau involuntar.

Falimentul voluntar constă în faptul că societatea de asigurări (de reasigurări) în cauză își recunoaște starea de faliment în fața instanței judecătorești și lasă la latitudinea acesteia rezolvarea situației create.

Falimentul involuntar are loc când unul sau mai mulți creditori prezintă instanței judecătorești o plângere privind neonorarea la termen de către societatea de asigurări (de reasigurări) a obligațiilor de plată.

Procedura falimentului este reglementată de Codul Civil Român, de Codul Comercial Român, de legea insolvabilității comerciale etc.

Pe plan internațional, actualele legi și reglementări împiedică organele competente să întreprindă măsuri corective atunci când o companie se află într-o situație foarte dificilă. Împotrivirea juriștilor și a altor consultanți poate împiedica organele competente să intervină până când capitalul companiei a ajuns sub minimul legal. Astfel de întârzieri pot duce la diminuarea și chiar dispariția șanselor de redresare a companiei până în momentul în care organele de supraveghere au dreptul să intervină. Intervenția lor ar da posibilitatea luării din timp a unor măsuri corective, prevenind astfel insolvabilitatea și crescând șansele de succes pentru relansarea companiei. Conform reglementărilor, fiecare asigurător trebuie să-și calculeze capitalul necesar pentru a face față riscului total al societății.

STUDIU DE CAZ

Analiza indicatori de volum ai activității la nivelul societății ASTRA SA

Conceput și realizat pe principii profesioniste, programul de reasigurare are ca scop protecția societății, consolidarea capitalului ASTRA și a rezervelor constituite, precum și o extindere rapidă a afacerilor.

În cursul anului 2013, Societatea de Asigurare și Reasigurare ASTRA a avut 376.068 de clienți persoane fizice și juridice, care au încheiat 623.144 de asigurări. Deși 70% din primele încasate provin de la persoane juridice, ponderea clienților persoane fizice este semnificativă (88%), aceștia încheind circa 65% din totalul polițelor ASTRA emise în cursul anului 2013.

În anul 2013, comparativ cu anul 2012, veniturile din prime realizate din activitatea de asigurări directe au crescut cu 38.08%; luând în considerare inflația anuală pe 2013 rezultă o creștere reală de 17.22%.

O analiză completă a rezultatelor obținute în anul 2013, exprimând datele în USD la cursul de schimb de la data încasării primelor, evidențiat o creștere cu 19.48%. după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Modificarea structurii portofoliului de asigurări, obiectiv constant în strategia ASTRA începând cu anul 2009, este mai evidentă în anul 2013, diminuarea comparativ cu anul anterior a ponderilor asigurărilor auto fiind de 6%, de la 84% la 78%, în anii anteriori reducerea ponderii fiind de 1-2.5%. Dintre asigurările auto, numai asigurările CARTE VERDE au crescut ca pondere în portofoliu, de la 9% în 2012, la 15% în anul 2013, în timp ce ponderea încasărilor din RĂSPUNDERE AUTO OBLIGATORIE (RCA) s-a redus cu 10% de la 38% la 28%. De altfel, s-a înregistrat o scădere reală cu aproximativ 13% a primelor încasate din RCA; încasările aferente asigurării CARTE VERDE au înregistrat o creștere reală de 91.07%, fapt datorat creșterii numărului de clienți si majorarea tarifelor.

Tabelul 1.1. Primele brute încasate din asigurări directe

Coordonatele pe termen mediu ale strategiei ASTRA impun dezvoltarea altor forme de asigurări decât auto, iar în anul 2013 s-a înregistrat pe această direcție, ponderea asigurărilor generale non-stop în portofoliul ASTRA majorându-se cu 5%, creștere net superioară față de anii anteriori (între 0.8-2.2%). Se remarcă creșteri înregistrate la următoarele asigurări generale: agricole (153.71%), riscuri financiare (64.17%), bunuri pe timpul transportului (55.36%), accidente persoane (41.73%), răspundere civilă profesionala (29.63%), bunuri și clădiri (16.55%). Succesul ASTRA la aceste clase de asigurări este rezultatul atragerii de noi clienți prin produse adaptate cerințelor pieței și legislației în vigoare, performante calitative, promovate și vândute de un personal cu experiență și în continua perfecționare.

Tabelul 1.2. Actualmente portofoliul de asigurări al societății se prezintă astfel:

Figura 1.1. Portofoliul de asigurări al societății ASTRA S.A

Din punct de vedere al încasărilor, creșterea cea mai mare în cifre reale (292.63%), o reprezintă asigurările de asistență medicală în străinătate, explicabilă și prin introducerea obligativității asigurării medicale pentru țările limitrofe în luna decembrie 2012, prevedere valabilă și în primele 6 luni ale anului 2013.

Începând cu anul 2013, activitatea ASTRA din domeniul asigurărilor de viață s-ă accentuat, astfel încât și oferta de asigurări de viață se bucură de o largă recunoaștere și căutare din partea clienților individuali și instituționali.

În acest moment, funcționează în ASTRA o rețea specializată, atent construită și permanent instruită în cunoașterea și vânzarea asigurărilor de viață.

În paralel, s-a realizat perfecționarea caracteristicilor de bază ale produselor existente, elaborarea unor noi produse (Pensie privată, Gaudeamus, Studia, asigurări colective adresate diferitelor comunități), precum și a unor suplimente de asigurare (boli grave, intervenții chirurgicale, etc.). Asigurarea de Pensie privată, produs lansat pe piață la sfârșitul anului 2012, s-a bucurat de un real succes reflectat prin cele 5.577 de polițe vândute în anul 2013, dar și prin creșterea spectaculoasă a volumului de asigurări de viață, cu peste 125% față de anul 2012.

În anul 2013, ASTRA a înregistrat un număr de 22.090 dosare de daună și, respectându-și obligațiile contractuale asumate prin polițele de asigurare, a achitat despăgubiri în valoare de 361.462.112 mii lei, cu 36% mai mult decât în anul 2012. Pentru anul 2013, societatea a înregistrat o rată a daunei de 63.4%.

Analiza indicatorilor financiari ai activității societății ASTRA SA

La încheierea exercițiului financiar 2013, marcând cu succes primul deceniu de activitate pe piața asigurărilor din România, ASTRA demonstrează stabilitate și forță financiară.

La 31 decembrie, față de rezultatele financiare ale anului 2012, s-au înregistrat următoarele creșteri: cifra de afaceri cu 59%, volumul primelor încasate din asigurări directe cu 38%, numărul asigurărilor încheiate cu 39%, iar despăgubirile plătite cu 36%.

Tabelul 1.3. Rezultatele financiare

Dinamica Societății de Asigurare Reasigurare ASTRA se poate sintetiza prin evoluția următorilor indicatori :

Tabelul 1.4 Evoluția indicatorilor financiari între 2004 – 2013

Cadrul legislativ actual stabilește, prin marja de solvabilitate, cerințele privind capacitatea asigurătorilor de a acoperi obligațiile asumate în activitatea pe care o desfășoară. Cel mai important indicator este gradul de solvabilitate, care, pentru ASTRA, la 31 decembrie 2013, este 2.27 pentru asigurările generale și 3.02 pentru asigurările de viață. Semnificația acestor cifre este că, în conformitate cu cerințele legale armonizarea cu reglementările europene – ASTRA este un "asigurător pentru care nu există risc de insolvabilitate", aceasta fiind definit de normele în vigoare drept cel mai bun calificativ.

Din analiza clișeului financiar ASTRA pentru anul 2013 se remarca următoarele aspecte:

Activele totale ale societății au crescut față de anul 2012 cu 470 miliarde lei, de la 264 miliarde la 735 miliarde lei;

Rezervele tehnice sunt acoperite integral cu active conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, soldul la 31 decembrie fiind în sumă de 366.4 miliarde lei;

Capitalurile proprii ale societății au crescut cu 340.4 miliarde lei;

Pentru ASTRA rezultatul net al exercițiului financiar 2013 este profit în valoare de 109.9 miliarde lei.

În cadrul Adunării Generale Ordinare, acționarii au aprobat fără rezerve, rezultatele financiare ale societății fiind de acord, ca pentru anul 2013 să nu se mai repartizeze dividende.

Tabelul 1.5 Bilațul contabil

Raportul cenzorilor la sfârșitul exercițiului financiar contabil încheiat la 31 decembrie 2013 asupra societății ASTRA S.A subliniază următoarele:

Total bilanț (active = pasiv): 735.029.425 mii lei

Cont ne tehnic – rezultatul net al exercițiului: profit 109.967.771 mii lei

Cont ne tehnic al asigurărilor de viață: pierdere 817.710 mii lei

Cont tehnic al asigurărilor generale: profit 112.855.570 mii lei

În anul 2013 atât activul cat și pasivul societății ASTRA a crescut cu 470.304.416 lei și rezultatul net al exercițiului a avut un profit de 109.967.771 mii lei.

Practicând gama completă de asigurări, portofoliul clienților ASTRA cuprinde atât persoane fizice cât și importanți agenți economici din domeniul productiv, comercial, societăți de leasing, societăți de transport intern și internațional, turism, mass-media, firme românești cu capital de stat sau privat, reprezentante ale marilor concerne europene și mondiale care își dezvoltă activitatea în România.

Tabel 1.6. Dinamica evoluției ASTRA SA din 2003 până în 2013 se poate sintetiza prin evoluția cifrei de afaceri a veniturilor din prime și a volumului din despăgubiri:

Trebuie menționat că nu există dependență semnificativă a societății fată de un singur client sau un grup de clienți care acționează în mod concertat, a căror pierdere să aibă un impact negativ asupra veniturilor societății.

Criterii și indicatori privind aprecierea eficienței activității de asigurare

Pentru a se putea face o apreciere obiectivă a eficienței activității de asigurare, este necesar să se folosească un sistem adecvat de indicatori. Alegerea indicatorilor ce pot fi utilizați pentru aprecierea eficienței activității de asigurare este necesar să fie făcută în funcție de o serie de criterii, cum sunt:

obiectivele concrete care se urmăresc;

nivelul macro sau micro la care urmează să fie efectuată aprecierea eficienței;

modul de reglementare juridică a asigurărilor care se practică;

ramura de asigurare despre care este vorba.

Obiectivele concrete care se urmăresc pot fi multiple. Printre acestea putem menționa: stabilirea rezultatelor financiare obținute de asigurător; nivelul de dezvoltare a asigurărilor facultative; cantitatea și calitatea activității desfășurate de personalul care se ocupă cu încheierea de asigurări; rezultatele obținute de asigurați.

Pentru stabilirea și aprecierea rezultatelor financiare obținute de asigurător, se pot utiliza mai mulți indicatori.

Rata daunei este unul din indicatorii utilizați pentru aprecierea rezultatelor financiare obținute de un asigurător. El arată în ce raport se află despăgubirile sau sumele asigurate plătite de asigurător, față de primele de asigurare încasate.

Formula de calcul a ratei daunei (d) este următoarea:

în care:

D – reprezintă totalul despăgubirilor sau sumelor asigurate plătite de asigurător;

P – totalul primelor de plată încasate de asigurător.

Rata daunei se exprimă în procente și poate fi mai mică egală sau mai mare de sută la sută. Cu cât rata daunei înregistrează valori mai mici decât 100, cu atât situația financiară este mai favorabilă pentru asigurător.

Costul relativ al activității de asigurare

Asigurătorul efectuează și alte cheltuieli decât cele cu plata despăgubirilor și a sumelor asigurate și de aceea este necesar ca pentru aprecierea cât mai riguroasă a rezultatelor financiare obținute de asigurător să se utilizeze și acest indicator.

El se obține prin raportarea totalului cheltuielilor ocazionate de activitatea de asigurare, la totalul încasărilor obținute din primele de asigurare și din alte surse.

Formula de calcul este următoarea:

în care:

Ca reprezintă costul relativ al activității de asigurare;

C – totalul cheltuielilor efectuate de asigurător

P – totalul primelor de asigurare și al altor venituri încasate de asigurător.

Costul relativ al activității de asigurare arată, în procente cât reprezintă cheltuielile de asigurare față de veniturile realizate din activitatea de asigurare. În mod normal, Ca este mai mic decât 100%, însă, pot apărea și cazuri când este mai mare.

În toate cazurile Ca>Rd pentru că și C>D. Ca – Rd exprimă, în procente, cheltuielile ocazionate de constituirea și administrarea fondului de asigurare.

Rata daunei și costul relativ al activității de asigurare se calculează atât pentru fiecare an în parte, din perioada pe care o analizăm, cât și pentru întreaga perioadă.

Rata venitului net (Rvn) se poate utiliza pentru aprecierea nivelului rezultatelor financiare finale obținute de o societate de asigurări. Acest indicator se calculează raportând diferența între totalul veniturilor și totalul cheltuielilor înregistrate într-o anumită perioadă la totalul veniturilor.

Formula de calcul este următoarea:

în care Rvn reprezintă rata venitului net.

Rata venitului net arată, în procente, cât îi rămâne asigurătorului din fiecare 100 de lei prime încasate.

Cheltuieli la 1 leu venit brut este un alt indicator utilizat pentru aprecierea rezultatelor financiare finale. Acesta se calculează raportând diferența dintre totalul cheltuielilor și totalul despăgubirilor plătite de asigurător pe parcursul unui an, la diferența dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor. Formula de calcul:

Cu cât acest indicator are o valoare mai mică cu atât situația este mai favorabilă pentru asigurător. Analiza ratei daunei și a costului relativ al activității de asigurare este indicat să fie efectuată nu numai pe ansamblul activității societății de asigurări, ci și pe categorii de bunuri și de asigurați, insistându-se mai ales asupra bunurilor la care cheltuielile cu plata despăgubirilor și cele privind constituirea și administrarea fondului de asigurare sunt mai mari, pentru desprinderea cauzelor și stabilirea măsurilor necesare în vederea obținerii unor rezultate mai bune în perioada viitoare.

Numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător din domeniul muncii de achiziție se calculează ca un raport între numărul total al asigurărilor facultative contractate într-o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an) și numărul lucrătorilor care se ocupă cu încheierea de asigurări. Formula de calcul este următoarea:

în care:

Nac reprezintă numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător;

Ac – numărul asigurărilor contractate într-o anumită perioadă;

Lc – numărul lucrătorilor care se ocupă cu încheierea de asigurări.

Productivitatea muncii unui lucrător din asigurări se obține raportând încasările din primele de asigurare la numărul total de lucrători. Formula de calcul este următoarea:

în care:

W reprezintă productivitatea medie a muncii pe un lucrător;

Ls – numărul total de lucrători.

Acest indicator se poate calcula atât la nivelul unui trimestru cât și anual.

Numărul mediu de asigurări contractate, suma medie asigurată, prima medie încasată pe un contract și productivitatea muncii pe un lucrător pot fi calculate atât la nivelul unei sucursale, cât și la nivelul societății de asigurări.

Nivelul macro sau micro, la care urmează să fie efectuată aprecierea eficienței activității de asigurare, influențează, de asemenea, alegerea indicatorilor utilizați în acest scop. Am văzut felul în care este influențată alegerea indicatorilor de către obiectivele concrete care se urmăresc. Unele din aceste obiective pot fi urmărite atât la nivel macro, cât și la nivelul fiecărei sucursale.

Indicatorii utilizați pentru aprecierea nivelului de dezvoltare, al asigurărilor facultative, a cantității și calității activității desfășurate de lucrătorii care se ocupă cu încheierea de asigurări și a rezultatelor obținute de asigurați pot fi folosiți atât în analiza activității la nivel macro, cât și în analiza la nivelul fiecărei sucursale.

Efectuarea analizei activității și aprecierea rezultatelor privind asigurările în valută este necesar să fie făcute cu luarea în considerare a unor aspecte de ordin economic, financiar și valutar.

În cadrul asigurărilor în valută, este necesară o analiză atât globală a veniturilor și cheltuielilor prilejuite de această activitate, cât și o analiză detaliată a structurii veniturilor și cheltuielilor.

Rezultatele obținute din activitatea de reasigurări este indicat să fie analizate privindu-le atât ca un element legat uneori de asigurările în valută cât și în mod independent, ținând cont de particularitățile pe care le prezintă reasigurarea. Astfel, vor fi analizate mai întâi rezultatele obținute la cedările în reasigurare și apoi cele obținute la primirile în reasigurare.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI PRIVIND CREȘTEREA EFICIENȚEI ACTIVITĂȚII LA S.C. ASTRA S.A.

ASTRA face parte din două organizații profesionale, Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, fiind membru chiar de la înființarea acestora.

Structura teritorială ASTRA este organizată în sucursale cu un areal de unu pană la trei județe, în cadrul cărora funcționează agențiile și punctele de lucru. La nivelul fiecărui punct de lucru există structuri complete de personal specializat pe probleme de asigurări și lichidare de daune, ceea ce permite derularea în mod optim a activităților.

Societatea de Asigurare Reasigurare ASTRA are relații de colaborare cu societăți de profil din străinătate și a încheiat contracte de reasigurare cu cele mai mari companii de reasigurare.

În anul 2013, ASTRA a înregistrat un număr de 22.090 dosare de daună și, respectându-și obligațiile contractuale asumate prin polițele de asigurare, a achitat despăgubiri în valoare de 361.462.112 mii lei, cu 36% mai mult decât în anul 2012. Pentru anul 2013, societatea a înregistrat o rată a daunei de 63.4%.

Asigurarea de viață se definește ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurare se angajează în schimbul primelor de asigurare încasate de la o persoană fizică – asigurat , să plătească subscriitorului însuși sau unui terț – beneficiar de asigurare, o sumă determinată , în cazul decesului asiguratului ori al supraviețuirii lui peste vârsta precizată prin contract.

În funcție de riscul asigurat în asigurările de bază , asigurările de persoane pot fi împărțite în două categorii :

asigurări de viață;

asigurări de persoane, altele decat cele de viață;

Într-o societate de asigurări de viață, rolul cel mai important în calcularea primelor de asigurare îl are actuarul, numit și matematicianul asigurărilor de viață. Cele mai importante sarcini ale sale constau în determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de răscumpărare pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi. Asigurările de viață au un grad ridicat de complexitatea atât prin natura riscurilor cat și prin formele și tehnica realizării lor

Tabelele de primă se calculează pe baza statisticilor demografice, în principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurărilor de viață operează cu probabilități de supraviețuire și de moarte. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de viață, se folosesc și alte date statistice precum: morbiditatea, frecvența accidentelor, tipul de activitate etc.

O teorie confirmă tot mai mult în ultimele decenii susține că un produs este achiziționat pentru ce reprezintă el pentru client și nu pentru ceea ce este în sine; produsul este cumpărat pentru serviciul pe care îl oferă, pentru siguranță, pentru confort, pentru modă – pentru ceea ce oferă utilizatorului său. Asigurarea de viață reprezintă o modalitate de protecție financiară, garantare și păstrare a proprietăților unei familii. Ea constituie o parte integrantă a unui plan financiar al familiei, alături de alte tipuri de investiții în afaceri imobiliare, acțiuni, depozite bancare, asigurarea fiind o garanție legată de posibilitatea unui fond de lichidități necesare în cazul unei situații neașteptate, fără să fie afectate celelalte forme de economisire, de regulă pe termene stabilite.

Asigurările de viață sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume și acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizații bănești pentru producerea unor riscuri ce afectează viața personală, sănătatea sau integritatea fizică.

BIBLIOGRAFIE

Albert Einstein-Cum vad eu lumea. Teoria relativității pe înțelesul tuturor, Editura Humanitas, 1999, București

Constantinescu Dan Anghel (coordonator), Asigurări și reasigurări, Ed. Tehnică, București, 1998

Mihaescu Liviu, Managementul asigurărilor în asigurările comerciale, Editura Univeristăți Lucian Blaga, din Sibiu 2002

Comisia de supraveghere a Asigurărilor

Legea nr. 32/2000 privind asigurările și reasigurările din România

Alte HG și norme prudențiale cu referire la domeniul asigurărilor

Ordinul Nr. 3111 din 28 octombrie 2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind conditiile pentru administrarea fondului asigurarilor de viata, investirea si evaluarea activelor si calculul rezervelor tehnice

www.astraasigurari.ro

=== ef28abd2447bf2c141d8c2da033ded37ee2000a8_22713_1 ===

Eficiența oricărei activități trebuie privită în strânsă legătură utilitatea sa socială. Asigurările constituie un element important mecanismului deosebit de complex al economiei de piață, corespund unei nevoi vitale, concrete, de protecție a persoanelor fizice și juridice. Asigurările reprezintă, în esență, o prestare de servicii efectuată de o societate comercială din domeniul asigurărilor în favoarea populației sau unor persoane juridice.

Concret, eficiența are două accepțiuni: mai întâi, prin eficiență înțelege raportul dintre efectul obținut și efortul depus pentru acea activitate, iar în al doilea rând, eficiența este legată de rezultatele financiare obținute de un asigurător. Efectul obținut de pe urma activității asigurare, prin acordarea de despăgubiri și sume asigurate, se concretizează în crearea condițiilor de continuare a activității agenților economici care au suferit o pagubă, asigurarea integrității proprietății unor persoane fizice sau juridice, acordarea de sprijin financiar persoanelor care își pierd capacitatea de muncă în urma unor accidente etc., ceea ce dă asigurării un profund caracter social. Asigurările și reasigurările în valută conduc la menținerea comerțului exterior la standarde ridicate, ajutând, în același timp, colaborarea și cooperarea dintre state în plan economic.

Efortul necesar desfășurării activității de asigurare este depus atât de asigurați (care plătesc primele de asigurare) cât și de asigurator, responsabil cu realizarea efectivă a asigurărilor de diferite tipuri. Rezultă de aici că eficiența activității de asigurare trebuie privită din două unghiuri, atât al asiguratului cât și al asiguratorului.

Economia de piață presupune nu numai instituții, mecanisme și pârghii financiare specifice, legislație, dar și personal cu spirit și inițiativă în promovarea unor activități rentabile și eficiente.

Restructurarea economiei naționale a cuprins și activitatea de asigurare din țara noastră. S-au făcut pași importanți în această direcție. Apariția legii privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor a creat cadrul legal pentru a se manifesta o concurență loială în acest sector de activitate. Odată cu creșterea concurenței societățile comerciale sunt nevoite să găsească anumite soluții care să armonizeze interesele ambelor părți care intervin în contractul de asigurare.

Problema eficienței activității de asigurare trebuie privită și prin prisma faptului că, în viitor, ponderea asigurărilor prin efectul legii va scădea în favoarea asigurărilor facultative. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că în viitor între bugetul statului și societățile de asigurare relațiile vor fi mult simplificate, și, ca atare, acestea din urmă vor trebui să-și constituie în așa fel rezervele de prime și de daune încât să facă față apariției unor riscuri asigurate de proporții mari și foarte mari.

Pentru îmbunătățirea activității în domeniul asigurărilor trebuie acționat pe mai multe direcții:

adoptarea în continuare a unor acte normative care să reglementeze întreaga activitate de asigurare;

extinderea protecției prin asigurare asupra unor sectoare, bunuri și riscuri noi, determinată de amploarea și complexitatea noilor structuri social-economice;

perfecționarea continuă a pregătirii profesionale a angajaților din societățile de asigurări;

necesitatea folosirii computerelor în automatizarea operațiunilor de asigurări – experiența acumulată în această privință în alte țări și domenii de activitate arată că acestea pot fi folosite la calculul automat al primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea polițelor de asigurare.

Din punctul de vedere al asiguratorului activitatea de asigurare este cu atât mai eficientă cu cât cheltuielile cu plata indemnizațiilor (sume asigurate și despăgubiri), precum și cele legate de formarea și gestionarea fondului de asigurare sunt mai reduse.

Din perspectiva asiguratului, eficiența asigurărilor este cu atât mai mare cu cât despăgubirile primite la producerea riscului asigurat sunt mai ridicate iar primele de asigurare mai mici. De asemenea, cu cât timpul scurs de la intrarea în vigoare a contractului de asigurare și până la plata despăgubirii este mai scurt, cu atât mai eficientă este activitatea de asigurare.

La momentul contractării poliței asiguratorul încasează prima de asigurare fără a cunoaște exact mărimea daunelor care se pot produce, dispunând doar de estimații ale acestora calculate pe baza teoriei probabilităților. De aceea, calculul cotelor de primă este o etapă importantă în crearea unui tip de produs, bazându-se pe calcule actuariale. Fondurile specifice create de societatea de asigurare trebuie să acopere cheltuielile cu plata despăgubirilor, cheltuieli financiare și de administrare. Analiza eficienței se va baza pe datele furnizate de sistemul informațional al societății de asigurare.

În aprecierea activității de asigurare se folosește un set de indicatori a căror alegere este operată pe baza unor criterii‚ precum:

obiectivele concrete care se urmăresc;

nivelul macro sau micro la care urmează să fie făcută aprecierea;

modul de reglementare juridică a asigurărilor care se practică;

ramura de asigurare despre care este vorba.

În domeniul obiectivelor concrete urmărite se înscriu:

stabilirea rezultatelor financiare obținute de asigurător,

nivelul de dezvoltare al asigurărilor facultative,

cantitatea și calitatea activității desfășurate de personalul care se ocupă cu încheierea de asigurări,

rezultatele obținute de asigurați etc.

Cei mai utilizați indicatori sunt prezentați în continuare.

Creșterea eficienței în activitatea de asigurare și reasigurare este un obiectiv de atins de fiecare firmă de asigurare sau reasigurare.

Ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor firmelor de asigurare este determinat de volumul despăgubirilor realizate către persoanele asigurate. Astfel, identificarea acelor căi de reducere a despăgubirilor reprezintă o prioritate pentru managerii firmelor de asigurare-reasigurare.

Reducerea cheltuielilor cu despăgubirile, poate avea loc în condițiile în care sunt pertinent analizate, în dinamică, toate portofoliile de asigurări realizate de firma în discuție, având în vedere imprevizibilitatea riscurilor corelată cu valoarea pagubelor.

Un prim element care trebuie analizat poate fi determinarea gradului în care unele riscuri propuse a fi despăgubite au cauze obiective sau implicații subiective.

De asemenea, realizarea unui număr mare de asigurări, poate determina încasări mai mari pentru societățile de asigurare care trebuie să-și fundamenteze valoarea primelor de asigurare pe calcule statistice, actuariale, evidențe clare ale situației de plată sau neplată (întrerupere, încetare de plată, rate restante, răscumpărări etc.).

Aplicarea metodelor de management al riscului poate conduce substanțial la reducerea cheltuielilor cu despăgubirile. Prin integrarea în contractele de asigurare a unor clauze care să permită realizarea periodică de inspecții de către societățile de asigurare asupra bunurilor care fac obiectul asigurării, se poate refuza plata

despăgubirilor solicitate de către asigurat, sau chiar rezilia contractul de asigurare.

Nu este de conceput în prezent realizarea pe baze de eficiență a activității în firmele de asigurare-reasigurare fără a se face apel la utilizarea echipamentelor informatice de calcul și a accesoriilor acestora.

Se constată în prezent extinderea volumului de polițe de asigurare efectuate în valute (în special pentru asigurările de viață care includ și o componentă de investiție).

Domeniul asigurărilor trebuie să țină cont de evoluția pieței, a concurenței, a condițiilor de utilizare și aplicare a tehnologiilor, firmele fiind nevoite să-și extindă reasigurărilor active față de reasigurările pasive. Reasigurările active prezintă o mai mare certitudine în ceea ce privește caracterul favorabil al efectelor care sunt generate. Reasiguratorii pot accepta doar acele contracte pe care le consideră avantajoase privitor la riscul implicat, valoarea primelor de reasigurare care vor fi încasate etc.

În cazul reasigurărilor pasive, reasigurații se pot considera într-o oarecare măsură dezavantajați, fiind în situația delicată de a accepta condițiile impuse de reasigurator.

Condițiile dinamice existente în mediul concurențial în care își desfășoară activitatea firmele de asigurare se constituie în cauze obiective care determină o adaptare continuă, o creștere susținută a eficienței activității de asigurare și reasigurare.