Analize ale Protectiei Sistemelor Informatice din Punct de Vedere Juridic

Lumea se afla intr-o continua transformare , unde distanțele geografice, zonele orare și frontierele naționale nu mai reprezintă obstacole pentru afaceri și comert.

In mai puțin de o generație, revoluția informațională și introducerea calculatoarelor în virtual fiecare aspect al societății a schimbat lumea.

Societatatile moderne sunt in general interesate (și ar trebui să preocupe și România) să utilizeze mai eficient și să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informației, dar și să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacțiunile în acest domeniu.

Revolutia informationala a dat peste cap statele in ceea ce priveste sistemul de drept, in acest sens existand multe nereguli.

Pe cale de consecință logica , schimbarea impusă dreptului de revoluția informațională trebuie să fie una de amploare; dreptul trebuie sa tina pasul cu realitatile socio-economice si sa le reflecte.

In lumea contemporana, informatia a devenit vitala.

Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de societate se aliniază cerințelor de reglementare europene și internaționale, reprezentând și răspunsul concret al țării noastre la condițiile de acceptare a României în structurile europene și euroatlantice, precum și în Uniunea Europeană și NATO.

Legislatia internationala, in ceea ce priveste armonizarea, priveste urmatoarele: protecția prin drept de autor, confidențialitatea datelor și a regulilor antitrust, prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicarea noilor rețele de comunicații.

La nivel mondial se încearcă o armonizare a legislației în acest domeniu. Întruniri globale și regionale (Comunitatea Economică Europeană, Consiliul Europei, Națiunile Unite, Grupul celor 8) au ca si tinta să creeze un cadru legal adecvat realității sociale pentru că marele pericol al societății informatice este neasigurarea securității informatice prin lipsa dreptului în domeniu.

Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informație inseamna in realitate materializarea gândirii neingradite a omului, un deziderat dintotdeauna al omenirii. Societatea informațională, reprezentată atât de loial prin rețeaua Internet, a deschis mai mult decât orice lucru calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că obiectul de activitate al acestei rețele este tocmai traficul de informații (expunere, comunicare, distribuție, achiziție). În același timp însă, dreptul la secretul comunicațiilor sau dreptul la viața intimă (en. privacy) este unul din drepturile fundamentale ale omului care poate fi încălcat foarte ușor în societatea informațională (prin rețeaua Internet, în special). Securitatea sau supravegherea statului sunt scuzele obișnuite invocate de guverne pentru justificarea îngrădirii libere a comunicării umane.

Secretul comunicațiilor se referă la toate tipurile de comunicații interpersonale în societatea informațională. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislația să cuprindă norme corespunzătoare în acest domeniu, prevăzute cu sancțiuni pentru cei ce le încalcă.

Cei ce produc, furnizează și utilizează produse informatice sau care prestează servicii informatice sunt obligați (prin lege) să asigure pe cei care le folosesc produsele sau serviciile lor că ele nu sunt de natură să afecteze drepturile omului și libertățile individuale, luând măsurile corespunzătoare.

Conflictul între libertatea de exprimare și secretul comunicațiilor pe de o parte, și interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stopat decât printr-o legislație adecvată pe care România o poate elabora relativ ușor, având în vedere experiența internațională în domeniu .

Alaturi de deosebitele avantaje pe care le ofera Internetul, acesta ne supune si la unele dezavantaje. Pericole pentru sistemul electronic sunt urmatoarele:

Securitatea precara a tranzacțiilor;

lipsa unor reglementări juridice clare și armonizate global

Pentru a rezolva aceste probleme, Romania se bazeazpe:

elaborarea unui cadru legal adecvat pentru afaceri în Internet care să cuprindă nu numai legea comerțului electronic (în curs de elaborare) și cea a semnăturii electronice (gata să intre în vigoare), ci și reglementări referitoare la banii electronici, fiscalitatea în Internet și modul de încheiere a contractelor în Internet.

crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru asigurarea securității informatice;

elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securității informatice (pe plan internațional asistăm chiar la crearea unei ramuri de drept cu titlul dreptul securității informatice).

Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în societatea informațională și protecția concurenței în Internet

Legea dreptului de autor și a drepturilor conexe din 26 martie 1996 constata că legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal sistem de protecție pentru programele de calculator.

Insa, s-a dovedit ca acest mod de protejare nu a fost eficient, Romania fiind printre primele tari din lume in ceea ce priveste pirateria software. Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar trebui să completeze actuala reglementare cu una nouă, care pe lângă definirea unor concepte specifice cum ar fi: cod sursă, cod obiect, mnemonice etc. să precizeze și ocrotirea, pe lângă, programele de calculator a: sistemelor informatice cu caracter de creație, a bazelor de date și datelor informatice, precum și a operelor create cu ajutorul calculatorului.

De asemenea, durata pe care se acordă protecția trebuie sa fie mai redusă decât cea acordată până acum (după modelul apărării creației literare sau artistice) datorită specificității domeniului tehnologiilor informației și pentru a nu opri progresul în acest domeniu.

Probleme ridicate de criminalitate în societatea informației.

Dezvoltarea tehnologiei a creat, pe langa multele beneficii si probleme grave. România este o țară periculoasă pentru comunitatea internațională motiv pentru care a fost somată să-și completeze normativul juridic penal.

In societate informationala urmatoarele crime sunt cele mai frecvente :

Frauda informatică

falsul informatic

fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator

sabotajul informatic

accesul neautorizat

intercepția neautorizată

pirateria software

spionajul informatic

defăimarea prin Internet

distribuirea de materiale obscene în Internet

spam-ul.

◦ La elaborarea legislației penale în acest domeniu trebuie sa se ia in considerare și reglementările altor state, pentru a veni în întâmpinarea armonizării legislației în domeniu.

◦De asemenea, trebuie sa se opereze modificarile Codului de procedura penala pentru a asigura regulile specifice investigației penale în mediul informatizat.

Strategia construirii dreptului informatic sau dreptului societății informației

Faptul ca dreptul societatii informationale in Romania nu exista face opțiunea celei mai adecvate strategii legislative deosebit de delicată, dar în același timp deosebit de importantă.

Se consideră că opțiunea poate fi făcută din următoarele variante:

reglementare cu caracter de sinteză și orientare (cum ar fi un cod al dezvoltării și utilizării tehnologiilor informației, fără să i se dea denumirea de cod informatic, pentru a elimina confuzia cu conceptul tehnic), care ar putea să ajute la atingerea stadiului corespunzător conceptului de societate informațională.

redactarea unui număr redus de acte normative cu caracter integrator (dar care să reglementeze domenii cu impact major în societatea informațională: e-business sau criminalitatea informatică)

emiterea unui număr mare de acte normative, fiecare reglementând segmente determinate ale societății informaționale (spre exemplu: comerțul electronic, semnătura electronică, banii electronici, infracțiunile comise cu ajutorul calculatorului, notarul electronic, arhivele electronice, fiscalitatea în Internet, protecția software etc).

Concepte cheie :

accesul fara autorizare reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o rețea informatică prin incalcarea regulilor de securitate.

confidențialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul lor restrâns pentru un anumit grup de utilizatori

criminalitatea informatică – totalitatea infracțiunilor comise cu ajutorul calculatorului sau în mediul informatizat

documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecție de date în format electronic între care există relații logice și funcționale, care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin mijlocirea unui program informatic sau a altui procedeu similar.

dreptul comerțului electronic – totalitatea reglementărilor legale referitoare la activitățile comerciale care implică transferul de date și realizarea unei tranzacții financiare prin intermediul unei rețele electronice precum Internetul.

drept informatic sau dreptul societății informaționale este un sistem unitar de reguli juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii, precum și acelei părți a comunicației aferente transferului de informație în rețelele informatice

dreptul securității informatice – totalitatea regulilor juridice care se referă la asigurarea securității sistemelor informatice și a datelor și informațiilor cuprinse în aceste sisteme față de evenimente care le-ar putea afecta integralitatea.

frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ștergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altă ingerință într-un tratament informatic care îi influențează rezultatul, cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu economic sau material în intenția de a obține un avantaj economic nelegitim pentru sine sau pentru altul

funcționarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea legală în virtutea căreia organizația proprietar sau deținător a bazei de date prestează servicii informatice.

intercepția neautorizată, constă în intercepția fără drept și cu mijloace tehnice de comunicații cu destinație, cu proveniență și în interiorul unui sistem sau rețele informatice

pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege

sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ștergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator ori ingerința în sisteme informatice cu intenția de a împiedica funcționarea unui sistem informatic sau a unui sistem de telecomunicații.

semnătura electronică, reprezintă o colecție de date în format electronic incorporate, atașate sau asociate unui înscris în format electronic cu intenția de a produce efecte juridice și care permite identificarea formală a semnatarului.

spionajul informatic, constă în obținerea prin mijloace ilegitime sau divulgarea, transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare legală a unui secret comercial sau industrial, în intenția de a cauza un prejudiciu economic persoanei care deține dreptul asupra secretului sau de a obține pentru sine ori pentru altul avantaje economice ilicite.

Uniunea Europeană, al cărei membru România este, face față globalizării legislației determinată de construirea și dezvoltarea societății informaționale.

Prin urmare, România (antrenată de Uniunea Europeană încă din 1995 în procesul de tranziție către societatea informațională și instituirea cadrului legal adecvat) trebuie nu numai sa creeze un cadru legal armonizat cu cel al Uniunii Europene, ci si cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informațională globală.

Proiectele de legi existente în domeniu în România (vezi, spre exemplu, semnătura electronică și comerțul electronic) se raportează în principal la Directivele UE. Având in vedere efortul general de aliniere a legislației române la cea a comunității europene este de înțeles recursul la aceste reglementări.

Cum însă societatea informațională (reprezentată foarte specific de Internet – magistrala informațională) are un caracter global, credem că în elaborarea legislației societății informaționale în România ar trebui să se țină seama și de reglementările SUA în domeniu (nu trebuie uitat rolul jucat de acest stat în societatea informațională globală).

Referindun-ne la caracteristicile Cyberspace-ului, noi considerăm că nu este nevoie, nici indicat, a avea o multitudine de reglementări naționale (nici chiar regionale), ci, este nevoie de o reglementare internațională armonioasă și clară, pornindu-se de la rațiuni juridice tocmai pentru a se evita situații conflictuale, de altfel greu de rezolvat.

România este capabila și trebuie, în elaborarea legislației sale corespunzătoare societății informaționale să țină seama de acțiunile de armonizare a legislației internaționale în societatea informatizată care vizează: prevenirea și pedepsirea infracțiunilor comise cu ajutorul calculatorului, libera circulație a informațiilor, comerțul electronic, protecția juridică a programelor pentru calculator și dezvoltarea multimediei.

Într-unul din domeniile cele mai grave, cel al criminalității informatice, Națiunile Unite au elaborat chiar un manual și au fost enunțate câteva principii de armonizare a legislației penale în domeniu și de care, și România ar trebui să țină seama:

subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi categorii de infracțiuni sau modificarea legilor naționale existente numai dacă alte măsuri sunt ineficiente, pentru prevenirea unei inflații de norme penale);

completarea listelor de infracțiuni prevăzute în Recomandarea 9/89 a Consiliului Europei sau în Manualul Națiunilor Unite referitor la crima comisă cu ajutorul calculatorului și prevederea acestor infracțiuni în legislațiile naționale, ținându-se cont de dezvoltarea tehnologiilor informației;

apararea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relațiile dintre părți se bazează pe existența unui contract (vezi comerțul electronic);

ocrotirea sistemelor informatice să nu constituie o piedică pentru libera circulație a informațiilor în cadrul societății;

să nu fie limitat dreptul de acces al cetățenilor (prin mijloace legale, desigur) la informațiile privind propria persoană, când acestea nu sunt deținute de un terț;

Concluzionând, putem afirma că România trebuie să-și armonizeze cadrul legal cu cel al Uniunii Europene și cu cel legal global, determinat în mod specific de societatea informațională globală.

BIBLIOGRAFIE :

[1] http://e-crime.ro/

[2] www.legi-internet.ro/

[3] Popa Sorin Eugen – "Securitatea sistemelor informatice" – note de curs și aplicații, Ed. Alma Mater Bacău, 2007;