Analiza Volumului DE Activitate LA S.c. Popeci Utilaj Greu S.a

ANALIZA VOLUMULUI DE ACTIVITATE LA

S.C. POPECI UTILAJ GREU S.A.

INTRODUCERE

Scopul activității oricărei societăți comerciale îl constituie realizarea unor produse, lucrări și servicii care să asigure satisfacerea anumitor nevoi sociale și obținerea unui anumit profit în urma activității desfășurate.

Activitatea de comercializare este strâns legată de activitatea de producție în firmele sau societățile comerciale cu profil industrial, reprezentând o latură importantă a activității acestor unități, care se reflectă asupra rezultatelor economico-financiare obținute de fiecare firmă.

În analiza economică, activitatea de producție și comercializare se apreciază din punct de vedere valoric printr-un sistem de indicatori de performanță specifici, a căror înțelegere asigură premise pentru un diagnostic ferm și luarea unor decizii manageriale juste. Principalii indicatori valorici de determinare a performanțelor întreprinderii în domeniul activității de producție și comercializare, utilizați atât în faza de previziune, cât și în cea de execuție, sunt: producția vândută, producția exercițiului, cifra de afaceri, valoarea adăugată, marja comercială.

Analiza financiară presupune o diversitate de intrumente și metode ce sunt orientate spre obiectivele pe care un analist le urmărește. O analiză financiară completă cuprinde atât analiza rentabilității cât și diagnosticul riscului unei companii. Cele două variabile, rentabilitatea și riscul sunt interdependente: rentabilitatea nu poate fi analizată decât luând în considerare și riscul suportat și invers, riscul acceptat de investitori (acționari și creditori) este direct proporțional cu rentabilitatea așteptată.

Orice societate are ca obiectiv central creșterea eficienței economice printr-o mai bună utilizare a capacității de producție și o mai bună valorificare a bunurilor și serviciilor rezultate. Relațiile întreprinderii cu mediul economic (furnizori, creditori, clienți, stat, concurenți), precum și modul de alocare și utilizare a resurselor de care dispune (tehnice, umane, materiale, financiare) condiționează determinant rezultatele și performanțele economico-financiare.

Diagnosticul activității se realizează de obicei prin efectuarea unor comparații calitative și cantitative, în timp și spațiu, care oferă direcții de acțiune pentru perioadele viitoare.

Sursele informaționale utilizate pentru analiza activității de producție și comercializare sunt:

contul de profit și pierdere;

bugetul de venituri și cheltuieli;

evidența contabilă curentă;

gestiunea clienților și furnizorilor.

Toți indicatorii volumului de activitate au un conținut informațional foarte complex. Din acest motiv, o percepție corectă asupra modului de formare și modificare în timp a acestora va conduce la stabilirea unui plan de acțiune pertinent, prin a cărui aplicare se va putea eficientiza activitatea de ansamblu a întreprinderii.

Lucrarea a fost structurată pe două capitole care vizează obiective distincte. Astfel, în cadrul primului capitol, accentul a fost pus pe aspecte teoretice referitoare la indicatorii economici ce descriu activitatea societății, atât activitatea de producție cât și activitatea de comercializare.

Cel de-al doilea capitol descrie atât aspecte generale referitoare la istoricul societății S.C. Popeci Utilaj Greu S.A., domeniul de activitate, clienții și furnizorii companiei cât și analiza indicatorilor volumului de activitate al societății precum: producția exercițiului, cifra de afaceri, valoarea adăugată.

1.CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND INDICATORII VOLUMULUI DE ACTIVITATE

Performanțele economico-financiare: definiție, caracteristici, modalități de măsurare

Una din prioritățile cercetării economice poate fi reevaluarea noțiunii de performanță economică și mai ales căutarea unui indicator de eficiență care ar reflecta mai bine anumite subtilități ale funcționării agentului economic.

În formularea scopului urmărit de întreprindere, aceasta trebuie să țină cont de următoarele valori care trebuie să se regăsească:

afirmarea respectului și necesității unor viziuni, puncte de vedere diferite;

respectarea culturii întreprinderii;

definirea rolului și scopurilor zonelor de polivalență a competențelor;

dezvoltarea competențelor și a motivației salariaților;

definirea regulilor de joc și a modului de evaluare economică a rezultatelor.

Performanța putem să o definim ca o stare de competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un nivel de eficacitate și productivitate care-i asigură o prezență durabilă pe piață. Deci, o întreprindere performantă este și eficace, și productivă, acestea fiind efectele sale. Cele două elemente din definiția de mai sus, luate în parte, reprezintă condiții necesare, dar nu și suficiente pentru performanță. Dacă eficacitatea este inteligibilă prin nivelul de satisfacere a exigențelor externe (clienți, stat și furnizori), productivitatea este măsurabilă prin îndeplinirea așteptărilor mediului intern al întreprinderii, existând o strânsă legătură între mediul extern și cel intern, legătură care justifică dubla abordare și ridică următorul aspect de ordin tehnic: judecarea coerentă și unitară a unui indicator care poate fi cuantificat (productivitatea) și a cuantificării altuia (gradul de satisfacere al clienților).

Starea de performanță financiară a întreprinderii cât și poziția financiară a acesteia la sfârșitul exercițiului, este diagnosticată de analiza financiară a firmei respective. Aceasta este un instrument managerial care ajută conducerea întreprinderii să înțeleagă trecutul și prezentul, în vederea fundamentării viitoarelor obiective strategice de menținere și de dezvoltare a întreprinderii, într-un mediu concurențial. Deci, analiza financiară încearcă să pună în evidență punctele tari și slabe ale gestiunii financiare, dar și să evalueze capacitatea întreprinderii de a-și asigura finanțarea dezvoltării și satisfacerea exigențelor acționarilor, creditorilor, consumatorilor, salariaților, etc.

Determinarea rentabilității și a riscului, precum și a valorii întreprinderii, sunt obiective atât ale analizei pe plan intern cât și pe plan extern.

Analiza financiară urmărește să evidențieze, pe de o parte, modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și scurt (obiectiv al analizei pe bază de bilanț) și, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierdere). Bilanțul sintetizează poziția financiară a întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de rezultate sintetizează performanța ca rezultat al fluxurilor economice și financiare, pe perioada considerată. Această analiză este orientată de către conducătorii întreprinderii, dar și de deținătorii de acțiuni sau de potențialii investitori, către studiul performanțelor și perspectivele viitoare ale acestora. Pentru a efectua o astfel de analiză, sunt necesare documente de sinteză contabile, cum ar fi: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexa la bilanț a firmei respective.

Analiza financiară cuprinde următoarele componente:

a. Studiul echilibrului financiar și al riscului de faliment ce utilizează următoarele metode:

analiza statică în funcție de cele două concepții de elaborare a bilanțului, patrimonială și funcțională;

analiza dinamică prin tablourile fluxurilor financiare;

ratele structurii financiare, ratele privind rotația capitalurilor.

b. Studiul performanțelor financiare, obiectiv ce utilizează următoarele metode și tehnici:

analiza contului de profit și pierdere (soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanțare);

ratele de rentabilitate, evoluția efectului volumului de activitate asupra rezultatelor.

Sistemul de indicatori de măsurare a performanțelor economico – financiare ale firmelor

La nivelul tuturor agenților economici, finalitatea oricărui tip de activitate se exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Aceștia reprezintă instrumentul operațional fundamental al analizei. Pentru a evalua starea și evoluția unei întreprinderi se folosesc zeci de indicatori, care la rândul lor sunt descompuși, grupați în concordanță cu scopul analizei.

Indicatorii de performanță pot avea urmatoarele utilizări:

constituie principalul element determinant al politicii de dividend;

sunt mijloc de previziune a rezultatelor viitoare;

reprezintă instrument de evaluare a eficienței managementului întreprinderii;

reprezintă instrument managerial într-o serie de domenii (politica de stabilire a prețurilor, negocierile salariale);

permit evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor fixate.

Cu toată diversitatea lor, indicatorii economico-financiari se pot clasifica astfel, după caracterul lor:

indicatori cantitativi (rentabilitatea, eficiența, eficacitatea, productivitatea muncii);

indicatori calitativi (măsura în care clienții sunt satisfăcuți de produse, reclamații aduse de clienți, etc.).

După conținut, se disting:

indicatori de rezultate;

indicatori de eficiență;

indicatori de eficacitate.

Însă, acești indicatori se mai pot clasifica și în felul următor:

indicatori tradiționali (cifra de afaceri, excedentul brut de exploatare, profitul, productivitatea, marja comercială, ratele de rentabilitate etc.)

indicatori moderni (valoarea adăugată economică, valoarea adăugată sub formă de cash-flow, etc.)

La rândul lor, după modul de exprimare, indicatorii tradiționali se împart în:

indicatori în mărime absolută;

Principalele componente în mărime absolută ale indicatorilor rezultatelor economico-financiare ale firmei sunt: cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul de exploatare, excedentul brut de exploatare, profitul brut (înainte de impozitare) și profitul net (după impozitare) și indicatorii specifici ai contabilității manageriale, dintre care cei mai reprezentativi sunt profitul controlabil și venitul rezidual controlabil. Fiecare dintre acești indicatori are semnificația și rolul său în cadrul aprecierii de ansamblu a rezultatelor economico-financiare ale unei firme.

a) Cifra de afaceri constituie unul dintre indicatorii principali de apreciere a performanțelor economico-financiare ale unei firme, deoarece ea exprimă puterea concurențială a firmei.

b) Valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată în activitatea productivă și comercială a unei firme în decursul unei anumite perioade de timp.

c) Excedentul brut de exploatare și rezultatul de exploatare

Excedentul brut de exploatare (EBE) exprimă rezultatul economic brut ce se obține din activitatea de exploatare a întreprinderii.

Rezultatul exploatării (RE) este reprezentat de surplusul (deficitul) generat de activitatea curentă (de exploatare) a întreprinderii, stabilit prin compararea totalului veniturilor de exploatare cu ansamblul cheltuielilor de exploatare.

d) Profitul brut și profitul net

Contul de profit și pierdere reprezintă principala sursă de informații pentru analiza profitului brut și respectiv net al unei întreprinderi. Profitul brut se determină ca diferență între veniturile totale, obținute în perioada respectivă și cheltuielile totale efectuate de către întreprindere.

Mărimea profitului net se determină ca diferență între rezultatul sau profitul brut și impozitul pe profit corespunzător.

indicatori în mărime relativă.

Ratele de rentabilitate sunt indicatori sintetici, prin care se apreciază sub formă relativă situația profitabilității întreprinderii. Ratele rentabilității sunt printre cei mai importanți indicatori prin care se apreciază eficiența activității unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obținute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere.

Rata rentabilității poate avea mai multe forme, în funcție de modul de raportare a unui indicator de rezultate (profit, indicatori parțiali ai rentabilității) la un indicator de flux global al activității (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adăugată) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obținerea rezultatului respectiv.

Indicatorii volumului de activitate

1.2.1.Producția exercițiului

Producția exercițiului reflectă producția totală (producție neterminată, semifabricate, produse finite, lucrări, servicii) realizată de o întreprindere într-o perioadă de timp, destinată a fi vândută în afară sau pentru consumul propriu al întreprinderii. Producția exercițiului (Qe), denumită și producție globală sau brută, este formată din producția vândută, variația producției stocate (indiferent de stadiul fabricației) și din producția imobilizată (producția destinată unor scopuri proprii și capitalizată). Acest indicator valoric este foarte important în analiza volumului de activitate al societăților comerciale cu ciclu lung de fabricație, adică, în cazul societăților care fabrică produse cu perioadă relativ mare de fabricație, deci, și producția neterminată deține o pondere mare.

Producția exercițiului (Qe) cuprinde următoarele elemente:

valoarea producției vândute (Qv), exprimată în prețuri de vânzare fără TVA;

modificarea producției stocate (ΔQs), care cuprinde stocurile de produse finite, semifabricate și producție neterminată, calculată ca diferență între valoarea stocurilor la sfârșitul anului și valoarea stocurilor la începutul anului, evaluate în costuri de producție;

valoarea producției imobilizate (Qi), exprimată prin valoarea imobilizărilor corporale și necorporale realizată în cadrul societății, ca de altfel și valoarea consumului intern de semifabricate și produse finite din producția proprie, evaluate la costul de producție.

Deci, având în vedere elementele componente ale producției exercițiului (Qe) unei societăți comerciale, rezultă că ea poate fi calculată pe baza următoarei relații:

Qe = Qv ±Qs+ Qi.

În procesul de analiză, ponderile acestor componente în producția totală a exercițiului trebuie calculate. Ponderea cea mai mare în Qe trebuie să o dețină producția vândută, în timp ce, în cazul celorlalte elemente, ponderea trebuie menținută între anumite limite rezonabile. Pentru a reflecta calitatea activității desfășurate și a producției obținute, ca și modul de respectare a contractelor încheiate cu beneficiarii, o atenție deosebită se acordă analizei modificărilor care au loc în creșterea sau descreșterea stocurilor de produse finite, sau producției neterminate.

În general, dacă:

ΔQs are sold debitor, rezultă că stocul inițial este mai mare decât stocul final (Sf < Si destocaj), deci societatea a vândut din stocurile perioadelor precedente;

ΔQs are sold creditor, rezultă că stocul final este superior stocului inițial (Sf > Si stocaj) și în consecință se asistă la o creștere a stocurilor comparativ cu cele existente la începutul perioadei de analiză.

Structura producției exercițiului pe elemente componente este foarte diferită, în funcție de obiectul de activitate al întreprinderii, dar și în funcție de momentul analizei și de tendințele pieței. În domeniile de activitate cu ciclu tehnologic îndelungat, producția neterminată poate deține ponderi însemnate în producția exercițiului (industria construcțiilor de avioane, de nave maritime etc.), iar producția imobilizată și stocurile de produse finite pot fi inexistente.

Dezavantajele producției exercițiului sunt:

producția exercițiului este formată din elemente cu conținut eterogen;

evaluarea elementelor componente ale producției exercițiului se face atât la preț de vânzare (Qv) cât și la cost de producție (ΔQs, Qi).

Toate acestea conduc la imposibilitatea unei delimitări corecte între munca vie și cea materializată, ca și stabilirea clară a efortului propriu pentru realizarea programului de producție, în aprecierea performanțelor economico-financiare ale firmei.

Producția exercițiului este cel mai cuprinzător indicator valoric de apreciere a activității întreprinderii. Acest indicator ia în calcul toate realizările aferente unui exercițiu financiar, indiferent de nivelul de prelucrare și de finalizare (produse finite sau în curs de execuție).

În funcție de mărimea producției exercițiului, evoluția acesteia, echipa de management stabilește:

determinarea capacităților de producție, a numărului de utilaje, volumului resurselor de muncă și a normelor de muncă, a volumului stocurilor de materii prime, materiale și alte stocuri legate de activitatea productivă;

nivelul costurilor;

necesarul de cash flow;

determinarea și analiza dinamicii volumului de activitate, precum și a mutațiilor structurale care au loc în activitatea de exploatare industrială a firmei.

Producția exercițiului este un indicator care stă la baza calculului altor indicatori utili în procesul decizional, printre care productivitatea muncii și randamentul echipamentelor tehnice și tehnologice, indicatori cheie în antecalculul costurilor și atingerea unui nivel al eficienței economice.

Vânzarea produselor sau serviciilor reprezintă primul obiectiv în orice întreprindere, dat fiind că aceasta este mecanismul care permite reluarea procesului productiv. Cu cât vânzarea se face mai accelerat, cu atât reluarea procesului productiv se va face mai repede și se vor crea oportunități de dezvoltare durabilă.

1.2.2.Cifra de afaceri

Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor din activitatea de producție și de comerț, realizate de către o firmă într-o anumită perioadă de timp. Ea reprezintă unul dintre cei mai semnificativi indicatori de măsurare a performanțelor economico-financiare ale unei întreprinderi, deoarece reliefează puterea concurențială a firmei și locul său pe piață, oferă date despre dinamica activității, indică șansele de extindere a afacerii sau importanța sa în cadrul sectorului precum și capacitatea acesteia de a iniția și dezvolta anumite activități într-o manieră profitabilă.

Studiul cifrei de afaceri pe o perioadă mai mare de timp oferă informații atât despre activitatea comercială a întreprinderii cât și despre tendințele de creștere sau scădere, prin încadrarea acesteia sau a produselor/serviciilor în una dintre fazele ciclului de viață: lansare, creștere, maturitate, declin.

Pentru a avea relevanță în stabilirea strategiei de dezvoltare a întreprinderii, evoluția societății analizate trebuie comparată cu dinamica pieței, respectiv a sectorului de activitate sau a unor concurenți considerați reprezentativi. Dacă sectorul este mai dinamic decât societatea, se va observa că întreprinderea studiată va pierde din cota de piață existentă, fie ca urmare a creșterii într-un ritm superior a volumului vânzărilor concurenței deja existente, fie ca urmare a apariției unor noi concurenți, fie ca urmare a acțiunii celor două cauze. O întreprindere, fiind chiar și lider pe o piață care este în declin, poate avea anumite probleme economice în viitor, dacă nu adoptă diverse politici de diferențiere pe piețe aflate în dezvoltare.

Cifra de afaceri oferă o imagine asupra capacității întreprinderii de a-și vinde obiectul de activitate (marfă, produs sau serviciu) dar nu și despre rentabilitatea acesteia. Indiferent de profil, cifra de afaceri constituie primul element de referință asupra dimensiunii economice a întreprinderii.

În analiza economico-financiară, o importanță deosebită pentru determinarea cauzelor și identificarea rezervelor de creștere a cifrei de afaceri o are studierea structurii vânzărilor. Analiza structurală a cifrei de afaceri trebuie realizată pe diferite trepte: secții, tipuri de produse și servicii, categorii de clienți, tipuri de piețe, astfel încât să se identifice cele mai bune soluții pentru creșterea performanțelor întreprinderii.

Indiferent de subiectul care efectuează analiza și de scopul ei, analiza cifrei de afaceri a unei firme trebuie să răspundă mai multor întrebări :

1) Care sunt sursele principale de venituri ale unei societăți comerciale?

2) Care este evoluția lor în ultimii ani și cât de stabile sunt?

3) Care este tendința acestor surse în viitorul apropiat?

4) Cum sunt determinate veniturile și care este modul lor de măsurare?

Așa cum se știe, structura cifrei de afaceri evidențiază ponderea deținută de anumite elemente componente în totalul încasărilor unei întreprinderi.

Analiza structurală se poate realiza pe diverse etape de grupare:

pe tipuri de activități – în acest caz, se determină contribuția activităților întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri (de exemplu, aportul producției, prestărilor de servicii, comerțului ș.a.);

pe grupe de produse/mărfuri – analiza efectuată în această situație se realizează ținându-se cont de nomenclatorul întreprinderii. Se știe că atunci când obiectul de activitate este diversificat, importanța contribuției produselor și chiar a activităților la realizarea cifrei de afaceri nu este identică. Unele elemente își aduc o contribuție deosebită la realizarea indicatorilor de performanță și de rentabilitate, altele au o pondere nesemnificativă sau mai redusă, dar este posibil ca tocmai existența lor să condiționeze activitatea și rezultatele economico-financiare de ansamblu ale întreprinderii. De exemplu, o societate care are ca obiect de activitate producția de automobile va realiza, pe lângă produsul complet, și anumite subansamble și piese de schimb, deși cea mai mare parte din cifra de afaceri se obține din vânzarea de automobile. Performanțele întreprinderii sunt condiționate însă în mare măsură și de comercializarea pieselor de schimb. În mod analog, la nivelul unui magazin (de exemplu, supermarket sau hipermarket), cea mai mare parte a vânzărilor se realizează prin comercializarea unei game reduse de produse/mărfuri din totalul nomenclatorului; totuși, mărimea cifrei de afaceri este influențată și de existența unui nomenclator foarte diversificat, astfel încât cererea clienților să fie satisfăcută într-un grad cât mai mare de aceeași unitate comercială. În acest fel se realizează și fidelizarea acestora. Asigurarea unei oferte diversificate constituie unul dintre criteriile principale ale obținerii avantajului concurențial;

pe tipuri de clienți sau piețe; clienții, în calitate de parteneri ai entității, condiționează dimensiunea și performanțele activității oricărei întreprinderi.

Principalele căi de creștere a cifrei de afaceri vizează:

diversificarea ofertei;

asigurarea unui raport optim între calitate și preț;

îmbunătățirea imaginii firmei prin acțiuni promoționale;

prospectarea pieței pentru analiza cererii și armonizarea ofertei cu cererea;

practicarea unor prețuri sub nivelul concurenței sau apropiate mediei sectoriale;

fidelizarea clienților pentru creșterea comenzilor prin acordarea de discounturi și a altor facilități (termene de plată avantajoase etc.);

asigurarea unor servicii suplimentare prin comparație cu principalii concurenți (asigurarea transportului până la destinația clientului, service postgaranție, termene de garanție mai mari);

certificarea produselor cu standardele internaționale etc.

Creșterea cifrei de afaceri va determina majorarea veniturilor din exploatare și implicit a veniturilor totale, conducând în ultimă instanță la creșterea profitului.

În privința determinării cifrei de afaceri, relația principală de calcul este:

Cifra de afaceri = Venituri din vânzarea produselor + Venituri din prestarea de servicii + Venituri din executarea de lucrări + Venituri din vânzări de mărfuri – Reduceri comerciale și de altă natură.

Cifra de afaceri totală (CAt) exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în prețurile pieței sau curente. Ea cuprinde valoarea producției vândute (Qv), veniturile obținute din vânzarea mărfurilor (Vm) și veniturile din subvenții de exploatare aferente vânzarilor (Se):

CAt = Qv + Vm + Se

Valoarea producției vândute cuprinde veniturile din vânzarea produselor, din executarea lucrărilor și din prestarea serviciilor.

Cifra de afaceri medie (CA), denumită și preț mediu de vânzare, constituie venitul obținut pe o unitate de produs sau serviciu și se poate determina în unitățile monoproductive:

unde: q-număr de produse

Cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variația veniturilor din vânzări generată de creșterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:

Aplicarea principiilor teoriei marginale este deosebit de importantă în economie, deoarece eforturile întreprinderii ar trebui exploatate doar până la nivelul obținerii unei satisfacții suplimentare, cu fiecare unitate adițională consumată.

Cifra de afaceri critică (CAcr) evidențiază pragul de rentabilitate a întreprinderii și constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare :

CF – cheltuielile fixe de exploatare aferente vânzărilor;

Cv – cheltuielile variabile de exploatare aferente vânzărilor;

Rv – rata cheltuielilor variabile față de cifra de afaceri.

Analiza pragului de rentabilitate de tip previzional este deosebit de importantă deoarece pot fi determinate condițiile minimale pe care orice entitate trebuie să le îndeplinească pentru a preveni riscul de exploatare și financiar.

Cifra de afaceri are o abordare complexă, poate fi analizată din punctul de vedere al dinamicii, al structurii, al factorilor de influență și al consecințelor economice pe care le generează evoluția sa asupra altor indicatori ai întreprinderii.

În cadrul analizei, se poate calcula ponderea veniturilor provenite din vânzarea produselor, din vânzarea de mărfuri sau din subvenții de exploatare în cifra de afaceri totală:

Pentru firmele productive, ponderea cea mai mare dintre cele trei componente trebuie să o dețină producția vândută. Vânzările de mărfuri sunt specifice firmelor de comerț, dar pot apărea și la firmele de producție, dar cu o pondere redusă în cifra de afaceri. Subvențiile de exploatare se întâlnesc doar în anumite ramuri de activitate și, de asemenea, nu trebuie să dețină o pondere ridicată în cifra de afaceri.

Metodologia de diagnosticare a activității întreprinderii în funcție de structura cifrei de afaceri este complexă și constă în:

1) determinarea ponderii deținute de diferite elemente componente în totalul cifrei de afaceri (produse, mărfuri, servicii, activități, secții, unități operative), utilizându-se mărimile relative de structură:

în care:

gi – ponderea deținută de categoria i în totalul cifrei de afaceri;

CAi – cifra de afaceri realizată de categoria i.

2) efectuarea de comparații ale structurii activității economice aferente mai multor exerciții financiare, caz în care se utilizează coeficientul de structură Gini-Struck:

în care:

G – coeficientul Gini-Struck;

n – numărul de termeni ai seriei;

gi – structura vânzărilor (%) pe categorii de activități, grupe de produse, unități operative.

În același scop se poate folosi și indicele Herfindhal care se determină cu relația:

H =

Valoarea acestui coeficient este egală cu 1 dacă întreprinderea vinde un singur produs și cu 1/n dacă vânzările sunt repartizate în proporții egale pe produse.

3) metoda ABC (Pareto sau 20/80) este utilizată atunci când seriile de elemente sunt foarte mari. Pareto este o metodă destinată în principal:

cercetării structurii vânzărilor pe produse sau sortimente;

analizei stocurilor pe grupe de mărfuri;

evaluării poziției întreprinderii în raport cu clienții și/sau cu furnizorii.

Fig.1.1.Curba ABC

CA

100

%

Zona C

Zona B

Zona

A

100% nr. produse, activități, clienți

Aplicarea metodei ABC necesită parcurgerea următoarelor etape:

stabilirea domeniului și a conținutului parametrului specific acestuia;

stabilirea valorii parametrului specific;

clasificarea componentelor fenomenului investigat după o logică ABC (în ordinea descrescătoare a parametrilor specifici );

determinarea valorii cumulate a parametrului specific;

delimitarea celor trei grupe de semnificație A,B,C;

reprezentarea grafică a curbei reale ABC.

1.2.3.Valoarea adăugată

Activitatea oricărei companii este caracterizată de următoarele categorii de fluxuri economice:

fluxuri ieșite din companie, sub forma consumurilor de factori de producție, concretizate economico-financiar în cheltuieli;

fluxuri intrate în companie, sub forma vânzării de produse și servicii, concretizate economico-financiar în venituri;

fluxuri rămase în companie, ce reprezintă diferența dintre primele două categorii de fluxuri, concretizate economico-financiar în rezultat (profit sau pierdere).

Schematic, aceste categorii de fluxuri se prezintă astfel:

Fig 1.2.Fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire ale întreprinderii

Natura

Munca

Capitalul

În activitatea sa, orice companie are consumuri care provin de la terți furnizori din economie, cum sunt utilitățile, materiile prime, materialele diverse, serviciile diverse etc. Scopul acestor consumuri este realizarea de produse și servicii care să satisfacă o utilitate publică, o nevoie socială. Vânzarea produselor specifice și/sau prestarea serviciilor specifice generează un plus de valoare peste ceea ce compania a consumat de la terți. Acest plus de valoare sau de bogăție, ca efect al utilizării eficiente a potențialului de care a dispus, poartă numele de valoare adăugată.

În evaluarea contribuției activităților la crearea de valoare, servesc ca repere, în principal, viziunea întreprinderii, obiectivele sale și nevoile clienților.

Conceptual, valoarea adăugată exprimă surplusul, suplimentul de valoare adus de întreprindere în cadrul activităților sale, bunurilor și serviciilor provenite de la terți. Altfel spus, valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată în activitatea productivă și comercială a unei firme în decursul unei anumite perioade de timp. Suma totală a valorii adăugate a tuturor agenților economici, la nivelul unei țări, formează produsul intern brut.

Introducerea valorii adăugate în sistemul de indicatori ai producției industriale elimină posibilitatea măririi artificiale a volumului de activitate, prin circulația repetată a unui produs între întreprinderi, în vederea prelucrării. În același timp, valoarea adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi industriale la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corectă a eficienței economice, stimulează reducerea cheltuielilor cu materialele, folosirea eficientă a mijloacelor de producție și a forței de muncă.

Analiza valorii adăugate se realizează în domenii diverse și are ca finalitate îmbunătățirea managementului firmei sub aspectul creșterii eficienței utilizării resurselor. În domeniul gestiunii și al consultanței, conceptul de valoare adăugată este adesea utilizat pentru a identifica soluții la problemele de ineficacitate ale întreprinderilor. Diagnosticul activității în acest mod pornește de la ideea că orice societate are interesul de a-și concentra eforturile și resursele asupra activităților care concură la creșterea valorii întreprinderii și de a diminua, până la eliminare, importanța altora, considerate consumatoare de valoare. În evaluarea contribuției activităților la crearea de valoare, servesc ca repere, în principal, viziunea întreprinderii, obiectivele sale și nevoile clienților.

Dintre avantajele utilizării valorii adăugate în cadrul sistemului tradițional al indicatorilor economico-financiari, menționăm:

exprimă contribuția reală a întreprinderii la realizarea producției sale, valoarea adăugată arată efortul real al întreprinderii la obținerea cifrei sale de afaceri;

reprezintă un criteriu pertinent de apreciere a creșterii volumului de activitate al întreprinderii, cu aplicarea acelorași corecții în cazul inflației ca și în cazul cifrei de afaceri;

evidențiază contribuția fiecărui participant la formarea valorii adăugate, prin intermediul ratelor de repartizare a valorii adăugate;

reflectă gradul de utilizare a factorilor de producție;

arată gradul de integrare al întreprinderii, prin raportarea valorii adăugate la cifra de afaceri. Cu cât acest raport este mai mare, cu atât mai mult, întreprinderea va fi mai capabilă să își asigure o independență mai mare în derularea procesului său productiv;

reprezintă un criteriu de separație între firmele “erei industriale” mari consumatoare de materii prime și energie și care prezintă niveluri relativ modeste ale valorii adăugate și firmele “erei informaționale”, care au ponderi reduse ale activelor corporale înglobând însă niveluri ridicate de know-how, ca expresii ale unei utilizări superioare ale forței de muncă și care obțin valori adăugate ridicate;

este parte integrantă a sistemului contabilității naționale, prin însumarea tuturor valorilor adăugate ale firmelor dintr-o țară obținându-se Produsul Intern Brut.

Valoarea adăugată nu se regăsește în mod direct în vreuna din situațiile obișnuite ale contabilității, dar este o componentă principală a tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

În practică, se folosesc mai multe concepte de valoare adăugată:

valoarea adăugată din activitatea de comerț – este reprezentată de marja comercială generată de activitatea de comerț a firmelor;

valoarea adăugată din activitatea de producție – este generată de activitatea de producere de bunuri, prestări servicii, execuții de lucrări;

valoarea adăugată operațională – este conceptul tradițional sub care e privită valoarea adăugată și reprezintă valoarea adăugată obținută din activitatea de bază a firmei;

valoarea adăugată realizată – este reprezentată de valoarea adăugată operațională aferentă cifrei de afaceri sau vânzărilor firmei;

valoarea adăugată atrasă sau dobândită – este aplicabilă întreprinderilor care obțin și alte venituri decât cele din activitatea operațională. În măsura în care o firmă dispune de lichidități însemnate pe care nu le mai poate investi în activitatea sa de exploatare, nemaiavând oportunități de investiții, ea le va investi pe piața de capital, obținând venituri financiare sub formă de dividende, dobânzi sau creșteri de curs ale acțiunilor deținute;

valoarea adăugată globală – cuprinde valoarea adăugată operațională și pe cea dobândită.

Valoarea adăugată se poate determina prin două metode: indirect, prin metoda deductivă, și direct, prin metoda analitică sau aditivă.

1. Conform metodei deductive, valoarea adăugată operațională (VA) se determină prin scăderea consumurilor intermediare furnizate de terți (Ci), adică materii prime, materiale, lucrări și servicii, din producția exercițiului (Qe), la care se adaugă marja comercială (Mc), în cazul în care întreprinderea vinde și mărfuri:

VA = Mc + (Qe – Ci) = Mc + VAp,

unde:

VAp – valoarea adăugată din activitatea de producție.

Marja comercială arată sporul de valoare adăugată sau valoarea nou creată de către activitatea de comerț a firmelor și se determină ca diferență între valoarea mărfurilor vândute (Vm) și costul mărfurilor vândute (Cmv), adică:

Mc = Vm – Cmv.

Consumurile intermediare reprezintă expresia valorică a materiilor prime, materialelor, energiei, combustibililor, serviciilor externe etc. consumate în procesul de producție și care provin de la terți. Acestui element trebuie să i se acorde atenția cuvenită, întrucât variația lui se răsfrânge în mod direct asupra mărimii valorii adăugate.

2. Metoda analitică sau aditivă

După cum am precizat, valoarea adăugată reprezintă plusul de valoare pe care compania îl obține sau realizează de-a lungul unei perioade de timp, plus de valoare care este destinat remunerării participanților la desfășurarea activității companiei, și anume angajați, capital tehnic (echipamente, mașini, utilaje etc.), creditori, stat și acționari.

Forma de remunerare este diferită pentru fiecare participant. Vom prezenta în tabelul următor, forma de remunerare a fiecărui participant la desfășurarea activității companiei.

Tabel nr.1.1. Repartizarea valorii adăugate

Suma elementelor de pe coloana intitulată forma de remunerare reprezintă valoarea adăugată.

VA = Cp + Cf + IT + A + Pn,

în care:

Cp – cheltuielile de personal;

Cf – cheltuielile financiare (cu dobânzile);

IT – impozitele și taxele datorate statului;

A – amortismentele;

Pn – profitul net.

În acest caz, valoarea adăugată asigură remunerarea muncii prin cheltuielile de personal, a capitalului propriu deținut de acționari prin profitul net cuvenit acestora, a capitalului împrumutat prin dobânzile plătite băncilor, a capitalului tehnic prin amortismente, a statului prin impozite și taxe.

Metoda analitică face abstracție de o serie de elemente, pe care le presupune ca având valoarea zero. Astfel, se consideră că din activitatea extraordinară firma nu înregistrează nici profit, nici pierderi, iar din activitatea financiară nu obține venituri. De asemenea, exclude elementele alte cheltuieli și alte venituri din exploatare, precum și subvențiile de exploatare. În situația în care aceste presupuneri nu se adeveresc, în calculul valorii adăugate prin metoda analitică mai intervine o altă componentă, alte elemente, stabilită cu relația:

Ae = Cex – Vex – Vf + Cdda – Ave + P – Se + Ip,

unde:

Cex – cheltuieli extraordinare;

Vex – venituri extraordinare;

Vf – venituri financiare;

Cdda – cheltuieli cu despăgubiri, donații, active cedate;

P – ajustări privind provizioanele de exploatare;

Ave – alte venituri de exploatare;

Se – subvenții de exploatare;

Ip – impozitul pe profit.

În prezent, prin aplicarea Ordinului nr.1802/2014, elementele de cheltuieli și venituri extraordinare au fost eliminate atât din planul de conturi cât și din situațiile financiare.

Indiferent de metoda de calcul, valoarea adăugată are semnificații complexe în analiza diverselor aspecte ale vieții unei firme: exploatare, strategie, performanțe.

Valoarea adăugată permite aprecierea dimensiunii întreprinderii. Dacă cifra de afaceri exprimă capacitatea firmei de a vinde, valoarea adăugată arată aportul economic, surplusul de producție creat prin efortul propriu al acesteia. Ea exprimă eficacitatea combinării celor doi factori de producție: munca și capitalul. Totodată, valoarea adăugată este expresia bogăției create de întreprindere, bogăție ce se repartizează între cinci parteneri: personalul, statul, creditorii financiari, acționarii, întreprinderea.

Instrumentul la îndemâna managementului pentru a identifica repartizarea procentuală a plusului de valoare este rata de structură. Prezentăm, în tabelul nr.1.2., ratele de structură specifice valorii adăugate:

Tabel nr.1.2. Ratele de structură specifice valorii adăugate

Aceste rate permit efectuarea de comparații sectoriale și oferă informații asupra modului de repartizare a valorii adăugate între partenerii sociali, respectiv personalul, statul, firma, creditorii și acționarii.

Păstrarea unui echilibru în repartizarea procentuală a valorii adăugate este esențială pentru bunul mers al afacerii. În mod natural, fiecare participant la desfășurarea activității firmei dorește o cotă-parte mai mare din acest plus de valoare, însă menținerea unui echilibru este vital pentru companie.

Structura valorii adăugate operaționale poate fi privită și după proveniență, caz în care se pot calcula ponderile marjei comerciale și ale valorii adăugate de producție în valoarea adăugată:

ponderea marjei comerciale:

ponderea valorii adăugate de producție:

Nivelul acestor rate oferă o indicație cu privire la care din cele doua tipuri de activități (de producție sau de comerț) contribuie într-o măsură mai însemnată la crearea de valoare adăugată.

În cadrul analizei valorii adăugate se poate calcula și valoarea adăugată netă, ca diferență între valoarea adăugată totală (VA) și cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe ale întreprinderii (A).

VAN=VA-A

Valoarea adăugată poate înregistra o creștere atunci când societatea apelează la următoarele metode:

atragerea de noi clienți și fidelizarea celor existenți;

utilizarea maximală a capacității de producție;

utilizarea integrală a timpului de muncă;

îmbunătățirea eficienței muncii prin creșterea gradului de calificare, perfecționarea permanentă a angajaților prin cursuri de formare profesională;

creșterea gradului de tehnologizare prin alinierea potențialului tehnic la nivelul standardelor piețelor în domeniu;

îmbunătățirea gradului de valorificare a resurselor materiale, energetice;

creșterea calității produselor;

asigurarea desfacerii pentru producția finită și evitarea formării stocurilor greu vandabile.

STUDIU PRIVIND ANALIZA VOLUMULUI DE ACTIVITATE LA S.C. POPECI UTILAJ GREU S.A.

Prezentarea generală a S.C. Popeci Utilaj Greu S.A.

Societatea s-a înființat în anul 1975 cu scopul de a pune în funcțiune două capacități de producție importante pentru industrie, respectiv producerea de mașini unelte grele și utilaj tehnologic pentru industria minieră, metalurgică, energetică, a lemnului și hârtiei.

Din 21 decembrie 1990, în conformitate cu Hotărârea Guvernului 1327, IUG (Întreprinderea de Utilaj Greu) s-a transformat în societate comercială pe acțiuni. Ulterior, din 15 octombrie 2002, în conformitate cu Contractul nr. 27 semnat cu APAPS București, societatea s-a privatizat prin transferul dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni către Călin Ioan Popeci. Compania și-a schimbat denumirea din IUG Craiova în S.C. Popeci Utilaj Greu S.A.

S.C. Popeci Utilaj Greu S.A. este fabricant de mașini-unelte pentru prelucrarea componentelor de mari dimensiuni și a echipamentelor complexe. Compania are experiență în proiectarea, fabricarea și modernizarea mașinilor-unelte și a echipamentelor tehnologice. Produsele firmei au aplicație într-un spectru larg de activități tehnologice, cuprinzând industriile siderurgică și metalurgică, de prelucrare a lemnului, celulozei și hârtiei, energetice și a mineritului.

SC Popeci Utilaj Greu se ocupă cu producerea și comercializarea următoarelor grupe de produse :

mașini unelte grele, mașini unelte speciale;

utilaj tehnologic complex pentru industria minieră, chimică, prelucrătoare a lemnului, celulozei și hârtiei;

construcții sudate;

piese de schimb pentru mașini unelte și utilaj tehnologic;

servicii de montaj general și puneri în funcțiune;

reparații curente și capitale pentru mașini unelte și utilaj tehnologic;

lucrări de construcții și tâmplărie PVC;

alte servicii.

Produsele executate în societate sunt din materiale feroase și neferoase (tablă, laminate, forjate, turnate, etc ) și sunt supuse operațiunilor de sudură și diverselor prelucrări mecanice, dar și a operațiunilor auxiliare (tratamente termice, sablare, vopsire, montaj, ambalare, etc).

Societatea poate produce mașini, utilaje și instalații complete, (“la cheie”), după proiecte proprii sau ale beneficiarilor și/sau parțial (în colaborare).

Pentru realizarea produselor, societatea dispune de 6 secții de producție și o secție mecano – energetică:

Secția Sculărie – cu următoarele activități:

realizarea de dispozitive speciale;

scule așchietoare;

matrițe aferente procesului de producție.

Secția A1 – prelucrări mecanice grele, cu următoarele activități:

prelucrări mecanice pe mașini unelte complexe, inclusiv cu comandă numerică, de înaltă performanță. În dotarea acestei secții există: strunguri grele, mașini de frezat și alezat tip BOHRWERK, mașini de frezat cu portal (de tip GANTRY), mașini de rectificat, de găurit adânc și honuit.

Secția A2 – prelucrări mecanice ușoare, cu activitățile:

prelucrări mecanice de complexitate medie și normală. În dotarea secției există: mașini de danturat (inclusiv în arc de cerc), mașini de rectificat dantura, strunguri, freze, mașini de rectificat.

Secția B – Montaj, în cadrul căreia se realizează ajustări, montaje intermediare, finale, asamblări, probe.

Secția D – Mecano – sudură, organizată în două ateliere, unul de mecano – sudură și unul de tratamente termice, sablare și vopsire. În cadrul secției se realizează:

debitări oxi și mecanice;

operații de sudură;

operații de lăcătușerie;

sablare și vopsire;

tratamente termice.

Secția Mecano – energetică, organizată în două ateliere: de reparații mecanice și de reparații electrice și electronice.

Societatea comercială Popeci Utilaj Greu S.A. deține clădiri având o suprafață totală construită de 103.959 m2 și desfășurată de 124.036 m2.

S.C. Popeci Utilaj Greu S.A. este amplasată pe platforma industrială de est a orașului Craiova, la 0,25 km de drumul european E70 ( București- Timișoara), la 2,5 km de aeroportul Craiova, la 2,5 km de stația de cale ferată și la 65 de km de portul de la Dunăre, Bechet. Societatea deține o suprafață de teren totală de 241.074 mp.

Calitatea produselor executate de către companie este testată în laboratoarele proprii, prevăzute cu aparatură modernă, care realizează:

controlul dimensional și vizual

controlul durității Brinell, Vickers, Rockwell

analiza compoziției chimice pentru oțeluri, fonte, aliaje neferoase

încercări mecanice pentru oțeluri și fonte

controlul nedistructiv al îmbinărilor sudate, cu lichide penetrante, pulberi magnetice, ultrasonic, raze Gamma și X.

SC Popeci Utilaj Greu SA dispune de o capacitate de producție potențială de aproximativ 5500 tone/an și are un plan de investiții redus față de anii precedenți, incluzând punerea în funcțiune de utilaje prin modernizare și înlocuirea completă a sistemelor electrice, hidraulice, soft, echipamente de care va fi nevoie pentru prelucrarea de piese agabaritice – piese de mare tonaj sau chiar strunguri mici pentru piese mărunte, prognozând o creștere a producției de 20%. De asemenea, planul de investiții în afara proiectului în derulare cuprinde și extinderea secțiilor de vopsitorie care s-au dovedit insuficiente în anii 2013-2014, în vederea asigurării de condiții optime desfășurării activității dar și în domeniul securității în muncă.

În anul 2013 s-a finalizat proiectul de modernizare a secțiilor de producție de 10 milioane euro cheltuieli eligibile, s-a finalizat proiectul în domeniul cercetării care se referă la amenajarea unui laborator și stand de încercări pentru reductoare din domeniul mineritului de aproximativ 1,4 milioane euro cheltuieli eligibile și este în plină implementare proiectul în domeniul eficienței energiei în valoare de 2,7 milioane euro cheltuieli eligibile. Prin implementarea acestor proiecte vor exista dotări de ultimă generație în domeniul IT, folosind cele mai performante softuri, se vor

fideliza performanțele mașinilor și se va reduce semnificativ costul cu energia consumată de acestea.

O activitate în dezvoltare este cercetarea specifică activităților întreprinderii, concretizată prin implementarea unui proiect de finanțare cu fonduri de la Uniunea Europeană, prin care s-a reușit să se dezvolte, din punct de vedere al dotărilor, Departamentul de Cercetare si Inovare (DCI) care este parte integrantă a Centrului Integrat de Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (CICDT).

În același timp, la Târgu Jiu, societatea a deschis un punct de lucru pentru zona mineritului de suprafață care se ocupă de contractele de modernizare excavatoare de mari dimensiuni, ei înșiși dispunând de softuri performante în vederea proiectării, constatării, modernizării și urmărirea bunei funcționări a utilajelor specifice din zonă, beneficiar C.E. Oltenia.

Principalele mașini sunt de proveniența externă, din țările din vest, restul fiind de producție românească iar prin amplul proces de modernizare SC Popeci Utilaj Greu SA are un cuvânt important de spus în deservirea principalelor ramuri din economia națională (industria energetică, a cimentului, a mineritului, a prelucrării lemnului, celulozei și hârtiei, fabricarea de mașini unelte și piese de schimb). Tehnologiile utilizate pentru aceste capacități de producție sunt cele specifice prelucrărilor mecanice mici, mijlocii și grele, montajului, sudurii, tratamentelor termice, vopsirii etc., existând un sistem integrat care permite obținerea de utilaje complete și complexe ce este în plină dezvoltare.

Criza economică mondială a condus implicit la o vigilență ridicată a compartimentului de marketing-vanzari și a patronatului impunând un ritm alert dar în același timp perseverent în selecția ofertelor, cât și o profundă analiză la formarea prețului.

În condițiile reducerii cererii atât pe piața externă cât și pe cea internă, specialiștii ofertează, căutând prețurile și condițiile de aprovizionare cu materii prime optime, totodată luându-se măsuri pentru reducerea costurilor indirecte de producție astfel încât societatea să poată fi atractivă pe piață, ceea ce s-a și reușit. S-a menținut personalul, atât cel productiv cât și cel neproductiv, fapt ce a avut o deosebită importanță în ceea ce privește continuitatea și menținerea calității în sistemul integrat de producție.

Compania are un portofoliu de comenzi atât la intern cât și la extern care acoperă întreaga forță de muncă și asigură baza tehnico-materială pentru trei schimburi la prelucrări grele. Politica firmei este de a menține relațiile vechi pentru același gen de produse sau prestări servicii (prelucrări deosebite la piese agabaritice), dar și de a lucra produse unicat omologate la parteneri sau în cadrul propriei firme. Un alt aspect al politicii de marketing a companiei este cel de a crește ponderea vânzărilor la export, existând în acest sens o relație bine definită cu clienții internaționali.

Structura clienților este următoarea:

40% din total clienți îl reprezintă clienții de pe piața internă, cei mai importanți fiind prezentați în tabelul următor:

Tabelul nr. 2.1. Clienți interni

Sursa: Date interne ale companiei

clienții externi reprezintă 60% din total, cei mai importanți fiind prezentați în tabelul următor:

Tabelul nr.2.2. Clienți externi

Sursa: Date interne ale companiei

Eforturile de extindere a producției și de promovare a produselor sunt concentrate pe de o parte pe consolidarea parteneriatelor strategice cu clienții tradiționali și în același timp pe abordarea unor noi piețe de desfacere și atragerea de clienți noi.

Unul dintre punctele forte ale companiei Popeci Utilaj Greu S.A., raportat la concurența internă, dar și externă, îl reprezintă varietatea capacităților și capabilităților tehnice oferite, fapt care vine în întâmpinarea cerințelor actuale ale mediului de afaceri, unde clientul este în căutare de soluții complete și complexe în domeniul industial. Acest atu se traduce prin capacitatea de care dispune compania de a produce structuri complexe, respectiv componente mecano-sudate, cu tratamente termice, prelucrări mecanice grele inclusiv montaj mecanic, electric și hidraulic complet. Altfel spus, tot ceea ce dorește clientul sub același acoperiș. Posibilitățile tehnice deosebite își găsesc aplicare în toate ramurile industriei: energetică, metalurgică, alimentară, industria aeronautică și navală, industria lemnului, celulozei și hârtiei.

Complexitatea proceselor și operațiilor tehnologice oferite se reflectă în gama variată de produse care se pot executa în firma Popeci Utilaj Greu, produse cu caracter de unicat, cu dimensiuni și forme atipice, cu tonaje de până la 300.000 kg per bucată, ale căror costuri variază între 3 și 20 Euro / kg.

Începând din a doua jumătate a anului 2013 s-au inițiat noi contacte în vederea colaborării de lungă durată cu firme externe consacrate. Astfel, compania Popeci Utilaj Greu a fost vizitată și auditată la finele anului 2013 și începutul anului 2014 de noi companii de prestigiu la nivel mondial, cum ar fi:

Alstom Power Polonia;

General Electric Franța;

Rolls Royce Finlanda;

NFM Franta;

Westinghouse Suedia.

În același timp, parteneriatul cu Siemens a înglobat în anul 2013 o nouă piață de desfacere prin începerea colaborării cu Siemens Industry Suedia, bazată pe producția de componente de serie pentru industria energetică. De asemenea, s-a executat și livrat prima comandă pentru Siemens Charlotte USA. În prezent, se poartă discuții în vederea începerii colaborării și cu alte divizii Siemens din Germania, cum ar fi Siemens Görlitz sau Siemens Voerde, pentru producția de carcase de reductoare. Această extindere a colaborării cu concernul Siemens a fost posibilă datorită referințelor și calificativelor acordate de Siemens în decursul celor 10 ani de parteneriat, firma Popeci Utilaj Greu figurând ca partener calificat de tip A în baza de date interne a concernului.

Pe plan intern se evidențiază intensificarea colaborării cu Cummins Generator Technologies Craiova, pentru care se estimează un volum de lucrări de aproximativ 1,5 milioane lei în 2014 – 2015, cu TMK Artrom Slatina sau Arhipro București. În egală măsură, firma Popeci Utilaj Greu își menține poziția de lider ca producător și furnizor de echipamente inovative de mare fiabilitate în domeniul mineritului de suprafață.

În anul 2015, compania și-a propus să dezvolte și să integreze factorul de eficiență în analiza ofertelor privind achiziția de materie primă utilizată în procesul de producție, factor caracterizat prin încadrarea produselor laminate achiziționate (table, țeavă, rotunduri, profile) în formate cât mai precise dimensional, solicitate de către serviciul APT – pentru a evita pierderile de material cu un grad foarte mic de refolosire.

Totodată, propunerea de soluții alternative – similare din punct de vedere tehnic și calitativ, de materiale din stoc, înseamnă diminuarea stocurilor existente și evitarea unor noi achiziții.

Negocierea ofertelor implică toți factorii de evaluare în funcție de nevoile societății în momentul achiziției; calitatea este factorul cel mai important în procesul de achiziții, alături de termenul de livrare, condițiile de plată, sistemul de management al calității etc.

Cei mai importanți clienți ai firmei solicită prin proiectele desfășurate cu aceasta, cerințe de calitate special integrate în norme care însoțesc comenzile de achiziție efectuate.

Termenele de livrare pentru produsele atipice atât ca dimensiuni de gabarit cât și condiții tehnice de livrare, pot fi de până la 3 luni, în funcție de complexitatea cerințelor calitative.

Ca și procent de achiziții, produsele hidraulice, electrice, mecanice integrate în contracte cu predare la cheie, de ex: mașini unelte, linii de laminare țevi, mașini de șanfrenat țevi, instalații de deservire laminoare etc., au avut o pantă ascendenta în ultimii 2 ani.

Factorul de eficiență se regăsește și în crearea de stocuri în custodie, existente deja, pentru a evita întârzierile termenelor de aprovizionare, eliminarea costurilor de transport și plata produselor la termene între 60-90 de zile din momentul ridicării acestora pentru utilizarea în producție.

Principalii furnizori de materie primă de bază au termene de plată până la 90, pentru materiale mici între 30 și 45 zile, scule și sdv-uri, 45 zile, utilități, între 30-45 zile, iar furnizorii POS-CCE au termene în general la 30 zile; se menționează faptul că finanțarea lor este asigurată prin credit de investiții.

Structura furnizorilor este reprezentată de:

-83% furnizori interni, dintre care cei mai importanți sunt prezentați în tabelul nr.2.3.

Tabelul nr. 2.3. Furnizori interni

Sursa: Date interne ale companiei

-17% furnizori externi, cei mai importanți fiind prezentați în tabelul următor:

Tabel nr. 2.4. Furnizori externi

Sursa: Date interne ale companiei

Căutarea de noi furnizori reprezintă o continuă preocupare a departamentului de achiziții, în prezent având 272 furnizori acceptați .

Achizițiile de materie primă (produse laminate de oțel) în cadrul Popeci Utilaj Greu S.A. se fac de la furnizori evaluați atât din punct de vedere calitativ – tehnic cât și economic, cunoscuți la nivel național și internațional.

De pe piața internă se aprovizionează table și oteluri speciale (table, țeavă, rotund, pătrat) sau forjate și laminate, precum și piese auxiliare cum ar fi rulmenți, motoare, cabluri, vopsea, etc. Toată materia primă se solicită în conformitate cu standardele de calitate solicitate.

2.2. Analiza producției exercițiului

Producția exercițiului (Qe) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfășurată de întreprindere în cursul unui exercițiu, fiind utilă și necesară în analiza volumului activității întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselor are o durată relativ mare

(peste o lună) și în consecință producția neterminată (în curs de execuție) deține o pondere mare.

Deși totalizează volumul întregii activități a întreprinderii în cursul unui exercițiu financiar, producția exercițiului prezintă dezavantajul neomogenității elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producția vândută este evaluată în prețuri de vânzare (exclusiv TVA), producția stocată,care poate cuprinde și provizioanele pentru depreciere, ca și producția imobilizată sunt evaluate în costuri de producție.

Formula producției exercițiului este următoarea:

Qe= Qv++Qi

Valorile producției exercițiului în perioada 2012-2014 sunt prezentate în tabelul nr.2.5.

Tabelul nr. 2.5. Producția exercițiului

Sursa: Situații financiare anuale

Tabelul nr. 2.6. Dinamica producției exercițiului și a componentelor sale

Sursa: prelucrare proprie

Fig. nr. 2.1. Producția exercițiului în perioada 2012-2014

Analiza producției exercițiului relevă faptul că aceasta a crescut în anul 2013 cu 2.266.290 lei față de anul 2012 și a scăzut cu o valoare destul de mare în anul 2014, ajungând la valoarea de 72.265.599 lei. Deși în anul 2013, producția exercițiului a crescut, analizând componența acesteia, putem afirma ca fiind un aspect nefavorabil deoarece producția vândută a scăzut iar producția stocată a crescut, conducând la costuri mai mari și la un grad ridicat de nevandabilitate a producției.

Analizând componentele producției, putem observa că toate cele trei tipuri de producție au evoluții neliniare, înregistrând atât creșteri cât și scăderi în cei trei ani. În ceea ce privește producția vândută, aceasta a scăzut în anul 2013 cu 7,97% dar a crescut în anul 2014 până la o valoare de 70.890.618 lei.

Variația producției stocate a avut în primii doi ani analizați un sold creditor, semnificând un stocaj, stocurile finale ale producției fiind mai mari decât stocurile inițiale. În ultimul an analizat, societatea a înregistrat un destocaj, stocurile finale fiind mai mici decât stocurile inițiale. Această evoluție este în concordanță cu evoluția cifrei de afaceri, scăderea stocurilor prin vânzarea acestora determinând o creștere a cifrei de afaceri.

Producția stocată, ca și producția imobilizată reprezintă surse de venituri care nu generează încasări monetare într-o perioadă imediat următoare; fiind surse de îmbogățire virtuală pentru întreprindere, ele sunt evaluate, din rațiuni de prudență, la nivelul costurilor de producție.

Producția imobilizată a crescut în anul 2013 și a înregistrat o scădere în anul 2014 cu o valoare destul de mică, societatea realizând produse în antrepriză pentru a obține diverse avantaje, o siguranță mai bună a calității produselor.

În tabelul nr. 2.7. este prezentată structura producției exercițiului în perioada 2012-2014 cu ponderile aferente fiecărei categorii de producție.

Tabelul nr.2.7. Structura producției exercițiului

Sursa: prelucrare proprie

Fig. nr. 2.2. Structura producției exercițiului în anii 2012-2013

În privința ponderilor, producția vândută deține cea mai mare pondere în producția exercițiului în cei trei ani, celelalte două tipuri de producție având o importanță mai mică. În anul 2014, ponderea negativă a variației producției stocate nu are relevanță economică.

2.3. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activității oricărei întreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performanță în măsura în care condiționează mărimea profitului și ratei rentabilității. Cifra de afaceri este alcătuită din următoarele componente:

producția vândută

venituri din vânzarea mărfurilor

venituri din subvenții de exploatare

Formula de calcul a cifrei de afaceri este următoarea:

CA = Qv+Vm+Vse

Valorile cifrei de afaceri și a componentelor sale în perioada analizată se regăsesc în Tabelul nr.2.8. iar dinamica acestor indicatori este analizată în Tabelul nr. 2.9.

Tabelul nr. 2.8. Cifra de afaceri

-lei-

Sursa: Situații financiare anuale

Tabelul nr. 2.9. Dinamica cifrei de afaceri și a componentelor sale

Sursa: prelucrare proprie

Figura nr. 2.3. Cifra de afaceri

Putem observa că cifra de afaceri înregistrează atât o scădere cât și o creștere în perioada analizată, aceste oscilații fiind provocate de piața industrială care este fluctuantă. În anul 2013, indicatorul analizat a înregistrat o scădere cu valoarea de 5.368.409 lei, componentele acestuia având evoluții în sens opus, producția vândută având o scădere de 5.896.352 lei, respectiv cu 7,97%, pe când veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut cu 527.943 lei, însemnând o modificare relativă de 20,74%. În anul 2014, societatea a înregistrat o creștere a indicatorilor analizați, atât cifra de afaceri cât și componentele ei au avut o evoluție pozitivă. Cea mai mare creștere au avut-o veniturile din vânzarea mărfurilor, având o ritm al modificării de 188,58%. Acest aspect poate fi considerat pozitiv deoarece societatea practică o diversificare a activității, realizând că această activitate de comercializare a mărfurilor este rentabilă și poate aduce câștiguri importante societății.

În ceea ce privește ponderile componentelor în cifra de afaceri, aceasta este prezentată în tabelul nr.2.10. Se poate observa că producția vândută are o proporție covârșitoare față de veniturile din vânzarea mărfurilor, acest lucru demonstrând faptul că societatea are ca domeniu de activitate producția industrială. Totuși, mărfurile au o evoluție ascendentă, crescând de la o pondere de 3,33 % în anul 2012 la o pondere de 11,12 % în anul 2014.

Tabelul nr. 2.10. Structura cifrei de afaceri

Sursa: prelucrare proprie

Figura nr.2.4. Structura cifrei de afaceri în anii 2012-2014

În tabelul nr. 2.11., putem observa o analiză a cifrei de afaceri pe tipuri de piețe: internă și externă deoarece compania are un raport destul de echilibrat al vânzărilor pe cele două piețe, fiind mereu într-o continuă provocare pentru a găsi clienți noi și pentru a le satisface cerințele.

Tabelul nr. 2.11. Cifra de afaceri pe tipuri de piețe: internă și externă

-lei-

Sursa: Date interne ale companiei

Tabelul nr. 2.12. Structura vânzărilor pe piețele externă și internă

Sursa: prelucrare proprie

Societatea a obținut o cifră de afaceri mai mare din vânzări pe piața externă, existând în acest sens o relație bine definită cu clienții internaționali. Ponderile vânzărilor către extern au avut o creștere în anul 2013 și o scădere în anul 2014 dar și-au menținut procentul peste 53% în cei trei ani analizați.

Piața internă a deținut o pondere mai mică în anul 2013, ca urmare a concentrării vânzărilor pe piața externă. În anul 2014, societatea a început noi colaborări și cu piața internă, conducând la creșterea ponderii vânzărilor către aceasta.

În tabelul nr. 2.13. este reprezentată cifra de afaceri pe grupe de produse. În ceea ce privește analiza acesteia, se poate observa că societatea are patru grupe mari de produse: grupa de construcții metalice care cuprinde 1 produs, grupa de utilaje tehnologice care cuprinde 10 produse, grupa de piese de schimb care cuprinde 8 produse și grupa de alte produse care cuprinde 14 produse. Acestea au ponderi destul de diferite în calculul cifrei de afaceri, grupa de utilaje tehnologice având cele mai mari ponderi pe parcursul celor trei ani. Piesele de schimb dețin cea de-a doua poziție în componența cifrei de afaceri, înregistrând o creștere pe parcursul celor trei ani, de la o pondere de 14,25% în anul 2012 la o pondere de 24,25% în anul 2014. Chiar dacă activitatea principală este de producție a utilajelor, piesele de schimb sunt esențiale pentru a asigura necesitățile clienților în materie de service.

Construcțiile metalice și grupa de alte produse reprezintă o pondere mică în structura cifrei de afaceri și au avut variații în cei trei ani, atât de creștere cât și de scădere. Construcțiile metalice au înregistrat o creștere în anul 2013 și o scădere în anul 2014 până la o pondere de 3,80%. Grupa de alte produse a înregistrat o creștere în această perioadă de la o pondere de 4,47% în anul 2012 până la o pondere de 8,73% în anul 2014.

Tabelul nr. 2.13. Cifra de afaceri pe grupe de produse

Sursa: Date interne ale companiei

Utilizând ponderile grupelor de produse în totalul cifrei de afaceri, putem calcula coeficientul de structură Gini-Struck și indicele de concentrare Herfindhal. Vom lua drept exemplu perioada 2013-2014. Nomenclatorul întreprinderii analizate este format din 4 grupe mari de produse. Cifra de afaceri a înregistrat o creștere în anul 2014 cu 12,12 procente față de anul 2013.

Coeficientul de structură și coeficientul de concentrare se pot calcula astfel:

-în tabelul următor sunt calculați gi și gi2:

Tabelul nr.2.14. Structura vânzărilor pe grupe de produse

-prin aplicarea formulelor coeficienților, putem determina coeficienții Gini-Struck și Herfindhal :

Valorile coeficienților Gini-Struck și Herfindhal în perioada 2013-2014 sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 2.15. Coeficienți de structură și concentrare

Importanța economică și interpretările date rezultatelor celor doi coeficienți sunt diferite în timp, în funcție de contextul și conjunctura socioeconomică. Astfel, structurarea activității trebuie să se realizeze cu prudență. În caz contrar, pot apărea dezechilibre ce vor afecta cifra de afaceri și toți indicatorii de performanță și rentabilitate. Această analiză a structurii trebuie să se realizeze împreună cu studierea evoluției în timp a cifrei de afaceri pentru a se putea deduce dacă modificările structurii vânzărilor au avantajat sau au dezavantajat întreprinderea din punct de vedere economic.

În anul 2013, coeficientul de structură Gini-Struck are valoarea de 0,5778 iar în anul 2014 coeficientul Gini-Struck are valoarea de 0,5344. În anul 2013, coeficientul de concentrare are valoarea de 0,5004 iar în anul 2014 are valoarea de 0,4642.

Astfel, atât coeficientul de structură cât și coeficientul de concentrare relevă în anul 2013 o activitate cu un grad mediu de concentrare al activității, în care ponderea elementelor componente este echilibrată. În anul 2014, valorile celor doi indicatori prezintă o mică modificare în structura cifrei de afaceri, având în vedere scăderea ponderii celei mai importante grupe de produse, cea de utilaje tehnologice.

2.4. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă crearea sau creșterea valorii aduse de întreprindere bunurilor și serviciilor achiziționate de la terți prin activitățile de producție sau de comercializare și măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate, prin utilizarea factorilor de producție.

După proveniență, valoarea adăugată se poate calcula astfel :

VA = Mc + (Qe – Ci) = Mc + VAp,

Valorile și dinamica indicatorului sunt evidențiate în tabelele următoare:

Tabelul nr. 2.16. Valoarea adăugată dupa proveniență

-lei-

Sursa: prelucrare proprie

Tabelul nr. 2.17. Dinamica valorii adăugate

Sursa: prelucrare proprie

Figura nr. 2.5. Valoarea adăugată în perioada 2012-2014

Valoarea adăugată are în componență marja comercială și valoarea adăugată din activitatea de producție. Având în vedere profilul productiv industrial, societatea înregistrează o valoare mare a VAp, pe când marja comercială are valori destul de mici în raport cu cealaltă componente.

În cazul valorii adăugate de producție, aceasta are variații cam de aceeași valoare în cei trei ani dar în sens opus, înregistrând o creștere în anul 2013 urmată de o scădere în anul 2014.

Marja comercială a scăzut în cel de-al doilea an analizat cu 560.709 lei și a crescut în următorul an cu 420.638 lei dar nu deține o pondere semnificativă în componența valorii adăugate.

Valoarea adăugată a crescut în cel de-al doilea an, ajungând la valoarea de 38.106.401 lei, această creștere datorându-se creșterii valorii adăugate de producție. În anul 2014, a scăzut până la o valoare de 35.533.901 lei, reducerea fiind pusă pe seama scăderii valorii adăugate de producție cu valoarea de 2.993.138 lei.

Pe baza metodei deductive, se pot calcula rate de structură după proveniență, respectiv ponderile marjei comerciale și ale valorii adăugate de producție în valoarea adăugată. Acestea sunt calculate în tabelul următor.

Tabelul nr.2.18. Rate de structură după proveniență

Sursa: prelucrare proprie

După cum se poate observa din tabelul nr.2.18., marja comercială are o pondere foarte mică, în cei trei ani analizați menținându-se în intervalul 0,5%-2,5%. Aceasta semnifică faptul că societatea este axată pe activitatea de producție pentru crearea de valoare adăugată, specific firmelor cu profil de producție.

Ponderea valorii adăugate de producție are valori mari în perioada analizată, situate peste 97%, reflectând încă o dată activitatea de producție a firmei ce este preponderentă în domeniul său de activitate.

Fig.nr. 2.6. Structura valorii adăugate în anii 2012-2014

Prin metoda aditivă sau după destinație, valoarea adăugată se calculează astfel:

VA*=Cp+Cf+IT+A+P

Acest model de calcul permite anumite interpretări privind structura valorii adăugate, factorii de creștere precum și repartizarea acesteia pentru remunerarea factorilor de producție. Această repartizare a valorii adăugate între participanții la desfășurarea activității prezintă informații utile ce evidențiază rolul valorii adăugate ca și indicator al funcției de producție ce depinde de factorii principali (munca și capitalul).

În tabelul nr. 2.19. și tabelul nr. 2.20 sunt prezentate rezultatele valorii adăugate* în perioada 2012-2014 precum și dinamica acesteia:

Tabelul nr.2.19. Valoarea adăugată calculată prin metoda aditivă

-lei-

Sursa: prelucrare proprie

Tabelul nr. 2.20. Dinamica valorii adăugate *

Sursa: prelucrare proprie

Valoarea adăugată calculată prin metoda aditivă înregistrează variații de-a lungul celor trei ani analizați. Astfel, în anul 2013 VA* a înregistrat o creștere ajungând la valoarea de 37.766.373 lei.

Figura nr. 2.7. Valoarea adăugată*

Din analiza componentelor observăm o creștere a cheltuielilor cu salariile, cheltuielilor financiare, amortismentelor și impozitelor și taxelor. Acest aspect este unul nefavorabil deoarece aceste creșteri au condus la scăderea profitului net, investițiile în capitalul tehnic însemnând cheltuieli importante ce vor fi recuperate în viitor. În anul 2014, profitul net înregistrează o scădere cu 46 procente față de anul 2013 conducând la o rată de remunerare a acționarilor de 2 procente. Cheltuielile cu salariile dețin și în anul 2014 ponderea cea mai mare în componența VA*. Cheltuielile financiare au scăzut în anul 2014 ceea ce a condus la reducerea gradului de îndatorare al firmei, aspect apreciat favorabil. Profitul net a înregistrat scăderi pe parcursul celor 3 ani, acest fapt datorându-se creșterii cheltuielilor și reducerii veniturilor. Partea de remunerare a statului a crescut prin impozitele și taxele plătite de către societate cu 13,93% în anul 2013. În anul 2014, plățile către stat au scăzut cu 0,67%, reducere nesemnificativă în cadrul analizei.

Ratele de structură ale valorii adăugate după destinație sunt evidențiate în tabelul următor și în figurile de mai jos:

Tabelul nr. 2.21. Rate de structură după destinație

Sursa: prelucrare proprie

În ceea ce privește ratele de remunerare ale participanților, acestea urmează aceeași tendință, rata cu cea mai mare pondere fiind rata de remunerare a personalului, în cei trei ani depășind valoarea de 40%. Capitalul tehnic deține o pondere importantă deoarece activele imobilizate au o valoare mare, specifică domeniului industrial.Valorile ratei de remunerare a capitalului tehnic depășesc valoarea de 22% în perioada analizată. Rata de remunerare a actionarilor scade în fiecare an analizat ajungând în anul 2014 la 2.03%, aspect apreciat nefavorabil.

Figura nr. 2.8. Rate de structură după destinație în anul 2012

În figura nr. 2.8. sunt reprezentate ratele de structură după destinație în anul 2012. După cum se poate observa, rata de remunerare a personalului deține cea mai mare pondere, de 43%, munca fiind unul dintre cei mai importanți factori de producție. Rata de remunerare a capitalului tehnic deține cea de-a doua pondere în această structură în anul 2012, societatea înregistrând valori mari ale imobilizărilor ce sunt necesare în activitatea de producție industrială. Statul deține cea de-a treia pondere în structură de 16%, valoarea impozitelor și taxelor plătite reprezentând cheltuieli importante.

Figura nr. 2.9.Rate de structură după destinație în anul 2013

Figura 2.9. reprezintă ratele de structură după destinație în anul 2013. Rata de remunerare a personalului și-a menținut ponderea de 43% și în anul 2013. Rata de remunerare a capitalului tehnic a rămas constantă în anul 2013, menținându-și ponderea de 23%. În schimb, rata de remunerare a statului a înregistrat o creștere cu 1%, creștere care nu a avut o importanță atât de mare în această structură. Rata de remunerare a creditorilor a crescut ceea ce semnifică o creștere a gradului de îndatorare a societății. Rata de remunerare a acționarilor a scăzut în anul 2013 cu 4 procente, această reducere datorându-se scăderii profitului net în această perioadă.

Figura nr. 2.10. Rate de structură după destinație în anul 2014

Figura 2.10. reflectă ratele de structură în anul 2014 prezentate după criteriul destinației. Se poate observa că rata de remunerare a personalului a înregistrat o creștere în acest an, ajungând la valoarea de 47%, fiind rezultatul atât al creșterii salariilor cât și al numărului de salariați. Rata de remunerare a capitalului tehnic a avut o creștere mică în anul 2014, de 1%, neinfluențând într-o mare măsură structura valorii adăugate. Rata de remunerare a statului nu a avut o modificare în acest an, pastrându-și proporția de 17%. Rata de remunerare a creditorilor a scăzut cu 3 procente, ajungând la aceeași valoare din anul 2012 de 10%. Acest fapt este considerat favorabil deoarece societatea și-a scăzut cheltuielile financiare cu dobânzile, scăzând și gradul de îndatorare. Rata de remunerare a acționarilor continuă trendul descendent, înregistrând o scădere în anul 2014 de 2%, profitul net având o reducere semnificativă de 46,53%.

CONCLUZII

În condițiile unei economii de piață, societatea comercială reprezintă un agent economic care ocupă un loc preponderent în crearea de bunuri și efectuarea de lucrări și servicii, fiind în același timp utilizator de resurse, surse de bogății și deținătoare de puteri.

În acest context, societatea comercială trebuie studiată sub multiplele sale aspecte pentru a putea valorifica la maximum potențialul ei productiv și a se asigura dezvoltarea ei viitoare în condițiile unei puternice concurențe.

În condițiile tranziției țării noastre la economia de piață, fiecare societate comercială, indiferent de forma ei de proprietate, profil sau dimensiune, trebuie să se adapteze în permanență la cerințele pieței și ale mediului în care își desfășoară activitatea, să-și îmbunătățească performanțele economico-financiare și capacitatea de concurență în raport cu alți agenți economici.

SC Popeci Utilaj Greu SA este o societate pe acțiuni, cu capital privat, ce produce și comercializează utilaje tehnologice, constructii metalice, piese de schimb.

Unul dintre punctele forte ale companiei Popeci Utilaj Greu S.A., raportat la concurența internă, dar și externă, îl reprezintă varietatea capacităților și capabilităților tehnice oferite, fapt care vine în întâmpinarea cerințelor actuale ale mediului de afaceri, unde clientul este în căutare de soluții complete și complexe în domeniul industrial.

Societatea are toate premisele în vederea dezvoltării, odată finalizat procesul de modernizare al echipamentelor și utilajelor din dotare, ceea ce va atrage noi clienți, dar și mărirea cifrei de afaceri pentru cei actuali. Pentru anii viitori, compania își dorește o creștere de 15-20% cu îmbogățirea portofoliului de contracte și comenzi cu o gamă cât mai diversificată de lucrări.

Faptul că se mărește paleta clienților externi este pozitiv, ajutând la trierea lucrărilor în funcție de rata profitului. În continuare societatea lucrează sistematic în vederea atragerii de clienți noi de pe piețe diferite.

Lucrările pe rol pentru clienții tradiționali cât și cele în ofertare sau preconizate pentru a fi executate în viitor, vor asigura o încărcare mai uniformă a fabricii, fapt ce va conduce la o producție mai mare, deci implicit la surse financiare suficiente pentru rambursarea creditelor contractate dar și pentru acoperirea datoriilor lunare.

O măsură importantă în redresarea economică constă în modificări importante în modul de cuantificare a muncii prestate și în organizarea procesului de producție.

Se urmărește instruirea permanentă a personalului productiv, mai recent angajat în urma parcurgerii unor etape de școlarizare și pregătire pe mașină. În viitor, compania dorește reducerea investițiilor odată finalizat proiectul cu eficientizarea economică ce vizează modernizarea amplă a 13 utilaje, atât în sensul dotării cu echipamente pentru consum redus, cât și în privința schimbării de motoare, dotării cu comenzi numerice și a altor modernizări în afara proiectului care vor face posibilă creșterea productivității acestora, vor aduce precizii noi în execuție prin punerea la punct a geometriei mașinilor și se va scurta timpul de execuție prin dotarea cu magazii de scule moderne. În concluzie, va scădea și efortul financiar, fiind disponibile mai multe resurse pentru producție. Toate aceste măsuri vor asigura premisele necesare desfășurării procesului de producție în parametri optimi dar și premisele susținerii obligațiilor către partenerii societății.

În privința analizei indicatorilor volumului de activitate, putem aprecia că societatea a avut rezultate pozitive în perioada analizată.

În anul 2013, producția exercițiului a înregistrat o creștere în anul 2013 urmată de o scădere în anul 2014, datorată variațiilor mari ale producției imobilizate și în principal a producției stocate. În structura producției exercițiului, producția vândută are cea mai mare pondere, reprezentând o situație favorabilă deoarece scade riscul de nevandabilitate a producției. Producția vândută este influențată atât de anumiți factori interni precum calitatea produselor, potențialul productiv, promovarea produselor cât și de factori externi precum cererea manifestată pe piață și intensitatea concurenței.

În cazul cifrei de afaceri, societatea înregistrează o scădere a indicatorului în anul 2013 dar și o creștere în anul 2014, ce reflectă o gestiune mai bună a activității întreprinderii și atragerea unor noi clienți. Cifra de afaceri are în componență producția vândută și veniturile din vânzarea mărfurilor, societatea neavând venituri din subvenții de exploatare. Producția vândută are ponderea cea mai mare în structura cifrei de afaceri, veniturile din vânzarea mărfurilor fiind mai puțin semnificative în acest caz, al unei întreprinderi cu profil industrial. Un element pozitiv al cifrei de afaceri este vânzarea produselor atât pe piața internă cât și pe piața externă, unde întreprinderea poate avea o rentabilitate mai bună.

Valoarea adăugată a înregistrat o creștere în anul 2013 datorată creșterii valorii de producție într-o proporție destul de mare. Marja comercială deține o pondere mică în structura valorii adăugate, deoarece societatea întreprinde activități de producție într-o proporție mare, activitatea comercială nefiind un obiectiv major al societății.

Destinația valorii adăugate o reprezintă remunerarea participanților la desfășurarea activității companiei. Astfel, în cazul societății Popeci Utilaj Greu, rata de remunerare a personalului deține cea mai mare pondere în această structură, deoarece compania consideră că personalul este un factor extrem de important în activitatea societății. Întreprinderea promovează o cultură de ȋntreprindere dinamicǎ, axată pe performanțe și pe spiritul de echipă, pe respect și ȋncredere reciprocǎ, loialitate, o bună comunicare și posibilități de dezvoltare permanentă. Cea de-a doua componentă după destinație este reprezentată de remunerarea capitalului tehnic, element de asemenea esențial în activitatea industrială pe care o desfășoară întreprinderea. Celelalte componente au o importanță mai mică în structura valorii adăugate după destinație, fiind necesare deoarece activitatea nu se poate desfășura într-un mediu închis, fără contact cu ceilalți participanți la viața economico-socială.

În concluzie, societatea a desfășurat o activitate profitabilă, cu variații ale indicatorilor analizați. Societatea are perspective de creștere în următorii ani, desfășurând o politică de expansiune atât pe piața internă cât și pe piața externă, având avantaje semnificative față de concurenții săi.

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 2

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 2