Analiza veniturilor și cheltuielilor unei întreprinderi conform normelor IFRS și reglementărilor contabile românești [305974]

[anonimizat]:

Lector dr. ec.: IONESCU Adriana Mihaela

Student: [anonimizat]

2018

[anonimizat]:

Lector dr. ec.: IONESCU Adriana Mihaela

Student: [anonimizat]

2018

Introducere

Realitatea economică a demonstrat că perioada de timp în care companiile rămân competitive se diminuează constant. Doar companiile profitabile sunt capabile să supraviețuiască în perioade de turbulențe economice și de creștere a competiției.

[anonimizat], cheltuielilor, respectiv rezultatului obținut. Așadar, importanța veniturilor constă în contribuția pe care o [anonimizat]-financiari.

[anonimizat] a veniturilor. [anonimizat] o parte de Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 18, aprobat în 1982 și revizuit ultima dată în 1993, iar pe de altă parte de OMFP 1802/2014, pentru societățile care aplică reglementările contabile românești. Am ales această temă de licență deoarece consider că este important să urmărim divergențele între diferite referențiale contabile în ceea ce privește veniturile înregistrate de agenții economici.

[anonimizat] a aplica Standardele Internaționale de Raportare Financiară la întocmirea situațiilor financiare anuale individuale societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Acest lucru a devenit obligatoriu în 2012, prin adoptarea OMPF 881/2012 . [anonimizat] 1.121/2006, aceste societăți puteau întocmi opțional un set distinct de situații financiare conform referențialului internațional. [anonimizat], așa cum este precizat în ordinul BNR.

În prima parte a [anonimizat], aspecte importante referitoare la venituri atât prin prisma IAS 18 Venituri, cât și prin prisma OMFP 1802/2014. [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat]. Totodată, am prezentat câteva noutăți aduse de IFRS 15 [anonimizat] a fost emis pe 28 mai 2014, însă se va aplica de la 01.01.2017.

[anonimizat], în capitolul al doilea, o analiză a veniturilor unei firme ale cărei acțiuni sunt tranzacționate la Bursa de Valori București. Este vorba de compania IMPACT DEVELOPER & [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]terminat evoluțiile lor favorabile sau nefavorabile, constante sau oscilante.

În finalul părții a doua, am apreciat profitabilitatea întreprinderii analizate prin calculul și interpretarea soldurilor intermediare de gestiune în viziune franceză și anglo-saxonă, și prin prezentarea unori indicatori economico-financiari prin comparație cu o firmă concurentă.

Deoarece prin elaborarea de noi reglementări contabile, organismele naționale urmăresc armonizarea cu normele internaționale, obiectivul acestei lucrări a fost prezentarea atât a aspectelor care au fost introduse în OMFP 1802/2014 în vederea normalizării cu IFRS, cât și a divergențelor ce continuă să existe între IAS 18 și OMFP 1802/2014. Pentru îndeplinirea obiectivului am folosit următoarele metode de cercetare:

a) analiza literaturii de specialitate și evidențierea principalelor concepte identificate pe parcursul cercetării întreprinse;

b) analiza comparativă a prevederilor IAS 18 și OMFP 1802/2014;

c) studii de caz asupra problemelor cheie ce pot apărea în contabilizarea veniturilor;

d) analiza comparativă a societății analizate și a unei firme concurente, în ceea ce priveste profitabilitatea;

e) analiza documentelor financiar-contabile ale întreprinderilor ce au făcut obiectul cercetării.

Stadiul cunoașterii. Definirea, evaluarea, recunoașterea si prezentarea veniturilor. Analiză comparativă IAS-IFRS/OMFP 1802/2014

Definirea și evaluarea veniturilor

Definiția veniturilor este dată de Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare și a fost preluată atât în IAS 18, cât și în OMFP 1802/2014. Astfel că, veniturile reprezintă creșteri de avantaje economice, intervenite în cursul exercițiului, sub forma creșterilor de active sau sub forma diminuărilor de datorii, care au generat o majorare a capitalurilor proprii, alta decât cele sub formă de contribuții ale proprietarilor.

Din categoria veniturilor fac parte veniturile din activitatea curentă, cea obișnuită a unei firme, dar și câștigurile din diverse surse.

În ceea ce privește evaluarea veniturilor, aceasta se realizează „la valoarea justă a contraprestației primită sau de primit”. De asemenea, pentru stabilirea valorii veniturilor se deduc reducerile comerciale acordate.

În general, venitul însumează lichiditățile sau echivalentele de lichidități primite sau de primit. Însă, IAS 18 prezintă și cazul în care încasarea numerarul se realizează ulterior și putem vorbi aici de un credit comercial pentru care furnizorul nu solicită o dobândă clientului. Așadar, suma nominală ce urmează a fi încasată este mai mare decât valoarea justă a contraprestației, iar diferența reprezintă un venit din dobânzi.

De asemenea, o altă situație specială este aceea în care se primește în contrapartidă un bun sau un serviciu. Valoarea justă a veniturilor devine valoarea bunurilor/serviciilor primite, corectată cu lichiditățile transferate. Valoarea veniturilor poate fi egală și cu valoarea bunurilor sau serviciilor cedate, corectată cu lichiditățile transferate, în cazul în care nu se poate determina fiabil valoarea celor primite. De precizat este faptul că situația prezentată mai sus se referă la schimbul de bunuri sau servicii diferite deoarece, în cazul celor de aceeași natură, nu se contabilizează venituri.

În ceea ce privește identificarea tranzacțiilor, IAS 18 permite atât aplicarea criteriilor de recunoaștere pentru elemente identificabile ale aceleiași tranzacții, cât și gruparea tranzacțiilor similare pentru recunoașterea unui venit. Reglementările contabile românești nu permit astfel de grupări.

Recunoșterea/contabilizarea veniturilor

Normele contabile românești și cele internaționale prezintă criterii de recunoaștere speciale pentru fiecare categorie de venituri în parte, însă în IAS 18 regăsim și două condiții de recunoaștere universal valabile veniturilor, și anume existența probabilității obținerii unor avantaje economice în viitor și posibilitatea evaluării acestora în mod fiabil.

IAS 18 identifică următoarele categorii de tranzacții și evenimente din care provin veniturile: „vânzarea bunurilor, prestarea serviciilor și utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobânzi, redevențe și dividende.”

OMFP 1802/2014 grupează veniturile după natura lor, și anume venituri din exploatare și venituri financiare.

Recunoașterea veniturilor din vânzarea bunurilor

Vânzarea de bunuri se referă atât la bunurile produse de întreprindere pentru a fi vândute, cât și la bunurile achiziționate pentru a fi revândute (exemplu: mărfuri, terenuri).

Pentru a fi recunoscute, veniturile din vânzarea de bunuri trebuie să îndeplinească, pe lângă criteriile generale, anumite condiții specifice. Acestea sunt acceptate atât de IAS 18, cât și de OMFP 1802/2014. Astfel că, rezumate, ele se referă la transferarea către cumpărator a riscurilor și avantajelor semnificative ce rezultă din proprietatea asupra bunurilor, dar și la faptul că vânzătorul nu se implică în gestionare și nu deține controlul asupra acestora. De asemenea, trebuie cunoscute și evaluate credibil costurile referitoare la tranzacția respectivă, ce au fost realizate sau urmează a se realiza.

„Conform principiului conectării cheltuielilor la venituri, veniturile și cheltuielile referitoare la aceeași operație sau la același eveniment trebuie să fie constatate în mod simultan.” Altfel spus, dacă nu se pot determina fiabil cheltuielile, nici veniturile corespunzătoare nu vor fi recunoscute, sumele primite fiind contabilizate în categoria datoriilor.

În ceea ce priveste fiscalitatea la noi în țară, aceasta nu este adaptată evoluției reglementărilor contabile. Acesta este motivul pentru care profesioniștii contabili, nevoiți să înregistreze și în contabilitate veniturile recunoscute din punct de vedere fiscal, se mai abat de la criteriile prezentate mai sus. Așa cum precizează Ștefan Bunea, conf. univ. dr. ASE București, într-un articol pe aceeași temă, criteriile de recunoaștere a veniturilor din vânzarea bunurilor nu sunt tocmai în concordanță cu prevederea din OMFP 1802/2014, conform căreia veniturile din vânzarea de bunuri se recunosc în momentul predării sau livrării bunului către clienți, fapt care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor.

În general, transferul riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate se realizează la momentul transferului dreptului de proprietate sau intrării bunului în posesia clientului. Cu toate acestea, există și cazuri în care cele două momente nu coincid. Vorbim în primul de rând de cazul în care societatea păstrează riscuri semnificative legate de proprietate, iar în acest sens regăsim în IAS 18 câteva exemple:

Vânzătorul rămâne obligat din cauza unei execuții nesatisfăcătoare, neacoperită de garanție;

Recunoașterea veniturilor din vânzarea bunurilor se realizează numai în momentul în care cumparătorul vinde bunurile respective, la rândul său;

Instalarea bunurilor reprezintă o parte importantă din contract și trebuie realizată de către vânzator, astfel că, deși bunurile sunt livrate către client, venitul se recunoște în momentul în care vânzătorul efectuează instalarea;

În contractul de vânzare este specificat dreptul cumpărătorului de a anula vânzarea dintr-un anumit motiv, în consecință nu se pot recunoaște venituri deoarece probabilitatea de returnare a bunurilor nu poate fi determinată.

Ordinul 1802/2014 conține, de asemenea, astfel de situații în care data transferului controlului și data livrării nu coincid, însă acestea sunt limitate la nivelul stocurilor. Câteva exemple sunt: bunurile trimise în consignație, bunurile recepționate fără factură, bunurile livrate fără să se emită factura, bunuri nelivrate încă, dar vândute etc.

Tot în Ordin regăsim informații cu privire la înțelegerea mai facilă a momentului transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor în situații excepționale. Iată câteva exemple:

În cazul contractului de consignație, livrarea bunurilor către consignatar are loc la momentul în care acesta livrează bunurile clienților săi;

În cazul bunurilor trimise pentru testare sau verificare a conformității, transferul proprietății se realiză la momentul în care beneficiarul acceptă bunurile;

În cazul stocurilor la dispoziția clientului, transferul de proprietate se realizează în momentul în care bunurile intră în posesia acestuia.

În continuare, IAS 18 și OMFP 1802/2014 fac precizări referitoare la cazurile în care vânzătorul păstrează o parte din riscuri, însă nesemnificative. Astfel de situații nu reprezintă obstacole în înregistrarea veniturilor. De exemplu, entitatea alege să păstreze titlul de proprietate asupra bunului ca o asigurare că va primi suma rezultată din tranzacție. O altă situație apare în cazul vânzării cu amănuntul, atunci când entitatea oferă posibilitatea restituirii banilor către clienții nemultumiți de rezultatele utilizării bunului. În acest ultimul caz, se presupune că vânzătorul estimează credibil mărfurile ce vor fi returnate, pe baza experienței anterioare sau a altor considerații. Pentru valoarea corespunzătoare retururilor se constituie un provizion.

Convergențe/divergențe între prevederile IAS 18 și OMFP 1802/2014 privind vânzările de bunuri

Vânzările pe credit

Studiu de caz 1. La 01.01.2015, o societate vinde mărfuri la prețul de 300.000 lei. Condițiile de decontare sunt: 50 % la semnarea contractului, 30 % în următorul an și restul peste doi ani. Costul de achiziție al mărfurilor este de 230.000 lei. Se presupune că întreprinderea client ar putea obține pe o piață financiară un credit echivalent, la o rată de 10%.

Voi prezenta soluția oferită de IAS 18 deoarece vânzarea pe credit este o situație specială regăsită în acest standard. Venitul generat de vânzare se recunoaște la valoarea actualizată a încasărilor. Pentru actualizare se folosește rata dobânzii pe care ar genera-o un activ financiar, cu un risc echivalent cu cel al clientului. În cazul nostru, rata dobânzii utilizată este de 10 % și valoarea actualizată a încasărilor se calculează astfel:

300.000*50% + + = 150.000 + + = 281.404,96 lei

Diferența dintre prețul de vânzare în condiții normale de creditare și suma actualizată a încasărilor reprezintă un venit din dobânzi, și anume: 300.000 – 281.404,96 = 18.595,04 lei.

Vânzarea mărfurilor, la 01.01.2015:

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 281.404,96 lei

Descărcarea din gestiune, la 01.01.2015:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 230.000 lei

Încasarea imediată a 50 % din valoarea creanței, la 01.01.2015:

5121 Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 150.000 lei

Înregistrarea dobânzii pentru anul 2015, la 31.12.2015:

Dobânda se calculeză astfel: (281.404,96 – 150.000) * 10% = 13.140,50 lei

411 Clienți = 7681 Venituri din amânarea încasării 13.140,50 lei

peste termenele normale de creditare

Încasarea a 30 % din valoarea creanței, la 01.01.2016:

Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 90.000 lei

Înregistrarea dobânzii aferente anului 2016, la 31.12.2016:

Dobânda se calculează astfel:

(281.404,96 – 150.000 – 90.000 + 13.140,50) * 10% = 5.454,54 lei.

411 Clienți = 7681 Venituri din amânarea încasării 5.454,54 lei.

peste termenele normale de creditare

Încasarea a 20 % din valoarea creanței, la 01.01.2017:

Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 60.000 lei

Am ales să exemplific această situație deoarece soluția oferită de IAS 18 nu se regăsește în reglementările contabile naționale. Ordinul 1802/2014 nu solicită actualizarea sumelor de primit și nici separarea dobânzii în cazul vânzării pe credit.

Sconturi de decontare

Studiu de caz 2. O societate vinde mărfuri în valoare de 50.000 lei, costul de achiziție al acestora este de 45.000 lei. Conform contractului dintre aceasta și clientul său, scadența creanței este peste 60 de zile. Societatea-vânzator propune clientului o achitare a sumei imediat, oferindu-i în schimb un scont de 4 %.

Conform IAS 18, în cazul plății imediate, societatea-vânzător prezintă următoarele înregistrări contabile:

Vânzarea mărfurilor:

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 48.000 lei

Descărcarea din gestiune:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 45.000 lei

Încasarea imediată a creanței:

5121 Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 48.000 lei

Conform OMFP 1802/2014, în cazul plății imediate, societatea-vânzător prezintă urmatoarele înregistrări contabile:

Vânzarea mărfurilor:

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 50.000 lei

Descărcarea din gestiune:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 45.000 lei

Încasarea imediată a creanței:

% = 411 Clienți 50.000 lei

5121 Conturi la bănci în lei 48.000 lei

667 Cheltuieli privind sconturile acordate 2.000 lei

Așadar, nici cu privire la tratamentul scontului de decontare nu există convergență între reglementările naționale și cele internaționale. OMFP 1802/2014 prevede faptul că „aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă.” În schimb, conform IAS 18, venitul este recunoscut la prețul de vânzare diminuat cu scontul.

În cazul aplicării OMFP 1802/2014, pentru decontarea la scadență, modul de contabilizare este simplu și, comparativ cu decontarea imediată, societatea nu mai înregistreză cheltuielile privind sconturile acordate. Însă nu putem spune același lucru despre societățile care aplică IFRS. Deși decontarea nu se mai realizează imediat, venitul recunoscut este același, și anume egal cu prețul de vânzare minus valoarea reducerii financiare. Chiar dacă nu se acordă scontul, diferența este considerată un venit financiar. În această situație, înregistrările contabile prevăzute în IAS 18, sunt:

Vânzarea mărfurilor:

411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 48.000 lei

Descărcarea din gestiune:

607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 45.000 lei

Înregistrarea dobânzii:

411 Clienți = 766 Venituri din dobânzi 2.000 lei

Încasarea la scadență a creanței:

5121 Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 50.000 lei

Analizând comparativ cele două prevederi, constatăm că societățile care aplică OMFP 1802/2014 recunosc venituri din vânzări mai mari decât cele care aplică IAS 18, însă acestea nu reflectă în totalitate realitatea deoarece conțin în valoarea lor și dobânda.

Veniturile din schimburile de bunuri

OMFP 1802/2014 nu acceptă schimburile de bunuri. „Ca urmare, un schimb de active este contabilizat ca o achiziție și cedare de active, eventualele câștiguri sau pierderi fiind recunoscute în contul de profit și pierdere”.

Recunoașterea veniturilor din prestarea serviciilor

Prestările de servicii se referă la executarea de către întreprindere a unei sarcini contractuale, într-o anumită perioadă de timp. Această perioadă poate consta atât într-un exericițiu financiar, cât și în mai multe exerciții.

Dacă rezultatul obținut în urma unei prestări de servicii poate fi determinat credibil, venitul din această tranzacție trebuie recunoscut în funcție de stadiul execuției. Pentru ca acest lucru să fie posibil, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 18 precizează următoarele condiții: probabilitatea ca tranzacția să genereze avantaje economice pentru entitate, măsurarea în mod fiabil a veniturilor, a costurilor apărute pe parcursul contractului, dar și a costurilor de finalizare. De asemenea, la data bilanțului, trebuie sa poată fi determinat credibil stadiul de execuție al lucrării. Estimările credibile se pot face doar după ce s-au stabilit drepturile fiecărei părți, contraprestația aferentă tranzacției și condițiile de decontare.

OMFP 1802/2014 recunoaște această metodă a stadiului de execuție, precizând: „veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora”. În acest sens, Ordinul oferă modalități de determinare a stadiului lucrării, cum ar fi: situații de lucrări, procese verbale de recepție. În completarea acestuia, IAS 18 prezintă ca metodă de stabilire a procentului de finalizare ponderea cheltuielilor suportate până la un anumit moment în cheltuielile totale estimate.

De asemenea, există cazuri în care nu sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere în mod fiabil a rezultatului generat de o prestare de servicii. În astfel de situații, venitul se înregistrează în limita cheltuielilor suportate, dar care se estimează că vor fi recuperate. Așadar, dacă nu sunt îndeplinite criteriile amintite mai sus și nici recuperarea costurilor nu este probabilă, nu se poate recunoaște venitul.

În contextul veniturilor din prestarea de servicii, OMFP 1802/2014 face referire la cazul în care prețul de vânzare cuprinde o valoare distinctă pentru servicii ulterioare, situație în care suma respectivă se înregistrează la venituri în avans și se reia la venituri în perioada în care se efectuează serviciul. Acest exemplu se regăsește și în IAS 18, la aplicarea criteriilor de recunoaștere a veniturilor, separat, pentru componente ale aceleiași tranzacții.

1.2.2.1. Convergențe/divergențe între prevederile IAS 18 și OMFP 1802/2014 privind prestarea de servicii

Prestarea de servicii pe mai multe exerciții financiare

Studiu de caz 1. Pe 1 martie 2015, societatea Alfa a încheiat un contract de prestare de servicii cu societatea Beta, pe o perioada de doi ani. Prețul prestării de serviciu a fost estimat la 2.000.000 lei, iar costul total la 900.000 lei. La 31.12.2015, costurile angajate au fost de 200.000 lei. La 31.12.2016 s-a reestimat costul total la 1.000.000, iar cheltuielile suportate au fost de 420.000 lei. La data încheierii contractului, pe 1.03.2017, s-a constatat un cost total suportat pentru prestarea de servicii in valoare de 1.050.000 lei.

Observăm că sunt îndeplinite criteriile de măsurare în mod fiabil a rezultatul obținut din prestarea de servicii și vom recunoaște venitul pe baza metodei procentului de finalizare, conform referențialul contabil internațional. Deoarece nu avem informații despre documente care să ateste stadiul și recepția serviciile prestate, conform normelor contabile românești, vom evidenția la cost valoarea serviciile prestate până la data bilanțului.

Înregistrarea veniturilor din prestarea de servicii prin metoda procentului de finalizare, conform IAS 18

La 31.12.2015:

Contabilizarea cheltuielilor aferente prestării de servicii:

6xx = % 200.000 lei

2xx

3xx

4xx

Înregistrare venit din prestare de servicii:

Venit de înregistrat: 2.000.000* = 444.444,44 lei

418 Clienți-facturi de întocmit = 704 Venituri din prestări servicii 444.444,44 lei

Profit2015= 444.444,44 – 200.000 = 244.444,44 lei

La 31.12.2016:

Contabilizarea cheltuielilor aferente prestării de servicii:

6xx = % 420.000 lei

2xx

3xx

4xx

Înregistrare venit din prestare de servicii:

Venit aferent anilor 2015 si 2016: 2.000.000* = 1.240.000 lei

Venit de înregistrat aferent anului 2016: 1.240.000 – 444.444,44 = 795.555,56 lei

418 Clienți-facturi de întocmit = 704 Venituri din prestări servicii 795.555,56 lei

Profit2016 = 795.555,56 – 420.000 = 375.555,56 lei

La 01.03.2017:

Contabilizarea cheltuielilor aferente prestării de servicii: *

6xx = % 430.000 lei

2xx

3xx

4xx

Înregistrare venit din prestare de servicii:*

418 Clienți-facturi de întocmit = 704 Venituri din prestări servicii 760.000 lei

Înregistrarea facturii de prestări servicii:

411 Clienți = 418 Clienți – facturi de întocmit 2.000.000 lei

Profit2017 = 760.000 – 430.000 = 330.000 lei

*Cheltuielile aferente anului 2017 se calculează ca diferență între costul total constatat la încheierea prestării de servicii și suma cheltuielilor recunoscute pe parcursul perioadei contractului.

*Veniturile aferente anului 2017 se calculează ca diferență între valoare veniturilor totale obținute în urma contractului de prestării de servicii și suma veniturilor recunoscute pe parcursul perioadei contractului.

În continuare, vom presupune că rezultatul nu poate fi determinat în mod fiabil și venitul se înregistrează doar în limita cheltuielilor suportate. După cum am precizat, înregistrarea veniturilor la cost este permisă de ambele referențiale contabile:

Analizând comparativ cele două referențiale contabile, observăm că diferența constă doar în utilizarea unor conturi diferite pentru recunoașterea veniturilor pe perioada contractului, astfel: OMFP 1802/2014 prevede folosirea în credit a unui cont specific de venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție (712) în contrapartidă cu un cont aferent serviciilor în curs de execuție (332), în timp ce IAS 18 acceptă înregistrarea direct în creditul contului de venituri din servicii prestate (704), în contrapartidă cu o creanță (418).

Totodată, analizând studiul de caz prezentat, putem concluziona că metoda stadiului de execuție corelează costurile suportate cu veniturile obținute și permite recunoașterea profitului pe măsura avansării contractului. În schimb, cea de-a doua situație implică recunoașterea întregului profit la sfârșitul contractului, astfel că performanța întreprinderii nu este reflectată fidel și acest lucru generează impozite mari în anul în care se încheie prestarea de servicii.

Programe de fidelizare a clienților

În ceea ce privește recunoașterea veniturilor din punctele cadou oferite de societate în cadrul programelor de fidelizare a clienților, reglementările contabile românești și cele internaționale nu prevedeau același tratament, până la 01.01.2015. Conform IFRIC 13, vânzătorii rescunosc un venit în avans pentru punctele cadou oferite, care va fi reluat la venituri pe măsură ce vor furniza clienților produse/servicii gratuite sau cu preț redus, sau la expirarea perioadei în care clienții le pot utiliza. OMFP 3055/2009 prevedea înregistrarea veniturilor la valoarea integrală și înregistrarea unui provizion pentru punctele cadou oferite.

În OMFP 1802/2014 s-a renunțat la tratamentul prevăzut de vechiul Ordin și s-a preluat cel din IFRIC 13, acesta fiind un exemplu care atestă încercarea de armonizare a regulilor contabile naționale cu cele internaționale.

De precizat este faptul că, deși am ales să abordez tratamentul programele de fidelizare a clienților în contextul veniturilor din prestarea de servicii, acestea apar și au același tratament contabil și în cazul veniturilor din vânzarea bunurilor.

1.2.3. Recunoașterea veniturilor din dobânzi, redevențe și dividende

Conform IAS 18, veniturile din dobânzi reprezintă remunerarea folosirii lichidităților sau echivalentelor de lichidități, sau a sumelor datorate întreprinderii. Potrivit acestui Standard, dobânzile se recunosc utilizând metoda dobânzii efective și ținând cont de timpul trecut. Atunci când există dobânda neplătită aferentă unei perioade anterioare achiziției investiției purtătoare de dobânzi, cum ar fi obligațiunile, se recunosc ca venit doar încasările ulterioare achiziției, dobânda aferentă perioadei de preachiziție reprezentând o recuperare a investiției.

În OMFP 1802/2014 nu este precizată utilizarea metodei dobânzii efective pentru recunoașterea veniturilor din dobânzi, ci doar faptul că acestea se contabilizează proporțional, periodic, pe măsura generării venitului.

În ceea ce privește recunoașterea celorlalte două categorii de venituri generate de utlizarea de către terți a activelor entității, și anume redevențele si dividendele, IAS 18 și Ordinul 1802/2014 prevăd același tratament contabil. Astfel că, redevențele reprezintă remunerarea folosirii activelor imoblizate și se recunosc cu respectarea contabilității de angajamente, conform contractului.

Dividendele reprezintă sume obținute ca urmare a deținerii de acțiuni sau a altor instrumente de capitaluri proprii și se recunosc când este stabilit dreptul acționarilor de a le primi sau, altfel spus când Adunarea Generală decide repartizarea profitului sub formă de dividende. Ca și în cazul veniturilor din dobânzi, conform IAS 18, dividendele care provin prin profitul aferent preachiziției diminuează valoarea acțiunilor. Dacă nu este posibilă această delimitare, toate dividendele sunt recunoscute ca venit.

1.2.3.1. Convergențe/divergențe între prevederile IAS 18 și OMFP 1802/2014 privind veniturile obținute din utilizarea de către terți a activelor entității

Venituri din dobânzi

Deoarece OMFP 1802/2014 nu precizează clar modul de înregistrare a veniturilor din dobânzi, există diferite opinii ale specialiștilor cu privire la tratamentul contabil al acestora. În cazul obligațiunilor sau al altor forme de investiții purtătoare de dobânzi, unii dintre aceștia consideră că se înregistrează la venituri toată suma aferentă cuponului, indiferent de perioada la care se referă prin raportarea la momentul achiziției. La polul opus, se consideră că „soluția dată de IAS 18 este în spiritul precizării din Ordin, chiar dacă aceasta nu este extrem de clară”.

Venituri din redevențe și dividende

Tratamentul contabil aplicat veniturilor din redevențe și dividende este recunoscut atât de normele contabile internaționale, cât și de cele naționale.

Prezentarea informațiilor privind veniturile

Conform IAS 18, entitățile trebuie să prezinte politicile contabile folosite pentru recunoașterea veniturilor, inclusiv metodele prin care a fost determinat stadiul de execuție în cazul veniturilor din prestarea de servicii.

De asemenea, entitățile care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară trebuie să prezinte suma veniturilor pe fiecare dintre categoriile de activități curente prezentate în această lucrare, și anume: vânzarea de bunuri, prestarea de servicii, dobânzi, redevențe și dividende.

Tot în IAS 18 regăsim obligativitatea entităților de a prezenta distinct „suma veniturilor rezultate din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie semnificativă de venituri din activități curente”.

În articolul 468 din OMFP 1802/2014 regăsim, în mare parte, aceleași cerințe de prezentare a informațiilor privind veniturile în notele explicative la situațiile financiare, excepție făcând veniturile din schimburile de bunuri sau servicii, schimburile nefiind acceptate de referențialul contabil românesc.

Societățile care aplică reglementările contabile românești, și anume OMFP 1802/2014, prezintă veniturile sub forma a două categorii: venituri din exploatare și venituri financiare. În OMFP 3055/2009, activitatea extraordinară era tratată separat, veniturile extraordinare fiind o categorie distinctă în contul de profit și pierdere, alături de cele din exploatare și cele financiare. De la 1 ianuarie 2015, prin adoptarea Ordinului 1802/2014, societățile prezintă venituri extraordinare în contul 7417 – Venituri din subvenții de exploatare în caz de calamități și alte evenimente similare, ca elemente ale activității de exploatare.

De asemenea, noul Ordin aduce și alte reglementări contabile noi referitoare la contabilizarea veniturilor, cum ar fi:

Introducerea unui cont distinct pentru înregistrarea veniturilor din reevaluarea imobilizărilor (755), pană atunci folosindu-se contul 7813 – Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor;

Acțiunile și alte imobilizări financiare primite cu titlu gratuit se înregistrează în contul 768 – Alte venituri financiare. Vechiul Ordin prevedea acest lucru doar pentru acțiunile pe termen scurt primite cu titlu gratuit, celelalte erau contabilizate la “Alte rezerve”;

În ceea ce privește participarea în natură la capitalul altor entități, diferența dintre valoarea acțiunilor primite și valoarea activelor aduse ca aport se înregistrează în contul 768 – Alte venituri financiare. OMFP 3055/2009 prevedea utilizarea acestui cont doar în cazul mărfurilor, noul Ordin prevede acest tratament pentru imoblizări, creanțe, respectiv mărfuri;

Suma inclusă în prețul de vânzare, însă destinată unei prestări ulterioare de servicii, se înregistrează drept venituri în avans și se reia în perioada în care se efectuează serviciul. OMFP 3055/2009 nu conținea precizări referitoare la această situație;

Modificări în tratamentul contabil al punctelor cadou în cazul programelor de fidelizare a clienților, prezentat distinct în capitolul 1.2.2.1.

Noutăți aduse de IFRS 15

IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții este un standard nou, emis de organismele de normalizare IASB și FASB pe 24 mai 2014. Standardul conține reguli de recunoaștere a veniturilor rezultate din contractele cu clienții. IFRS 15 va intra în vigoare începând cu 1 ianurie 2017 pentru entitățile care aplică IFRS și după 16 decembrie 2016 pentru entitățile care aplică US GAAP. Doar în cazul aplicării IFRS este permisă adoptarea anticipată a noului standard.

IFRS 15 se aplică veniturilor din contractele cu clienții, excepție făcând veniturile din contractele de leasing, din contractele de asigurare și din utilizarea de instrumente financiare, acestea fiind reglementate de alte standarde. Deși IFRS 15 înlocuiește IAS 18, tratamentul contabil al veniturile din dobânzi și din dividende nu este reglementat de noul standard.

Potrivit acestui standard, entitățile vor aplica un model bazat pe cinci etape pentru determinarea momentului și sumei la care se recunosc veniturile. Conform acestuia, veniturile se contabilizează în momentul transferului controlului asupra bunurilor sau serviciilor către client, la valoarea pe care entitatea estimează ca o va primi.

Așadar, cele cinci etape ce trebuie parcurse pentru recunoașterea veniturilor se pot sintetiza astfel:

Aceste cerințe vor afecta diferite companii în diferite moduri. Companiile care vând în cantități mari bunuri și cele care sunt angajate în proiecte mari, precum: telecomunicații, programe informatice, inginerie, construcții, imobiliare, ar putea vedea schimbări majore în momentul recunoașterii veniturilor. Pentru celelalte companii, introducerea acestui standard nu va avea influențe majore.

Identificarea contractului cu un client

IFRS 15 definește contractul ca fiind un acord între două sau mai multe părți, cu drepturi și obligații executabile. În unele cazuri, două sau mai multe contracte sunt combinate și contabilizate ca un singur contract cu un client.

Recunoașterea unui contract cu un client se realizeză doar atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

Contractul a fost aprobat de către părți, fiecare parte recunoscându-și obligațiile;

Pot fi identificate drepturile fiecărei părți în legătură cu bunurile sau serviciile transferate;

Poti fi identificate condițiile de plată aferente bunurilor sau serviciilor transferate;

Contractul are substanță comercială;

Există probabilitatea ca entitatea să primească contraprestația aferentă vânzării bunurilor și serviciilor.

Dacă un contract nu respectă condițiile de mai sus, iar entitatea primește contraprestație de la client, se va recunoaște venitul aferent doar dacă entitatea nu mai are obligații rămase de a transfera către client bunuri și servicii sau contractul a fost încheiat. De asemenea, contraprestația de la client trebuie sa fie încasată și să nu există posibilitatea rambursării acesteia. Până în momentul în care sunt îndeplinite aceste criterii, contraprestația primită se contabilizează ca o datorie.

IFRS 15 precizează că o modificare a unui contract trebuie tratată ca un contract separat atunci când apare o obligație suplimentară și prețul s-a modificat pe măsură. În alte condiții, modificarea se evidențiază în contabilitate ca o ajustare a contractului inițial.

Identificarea obligațiilor rezultate din contract

După încheierea contractului, entitatea trebuie să determine bunurile și serviciile care au fost promise clientului și să identifice obligațiile distincte ce rezultă din contract. O obligație este recunoscută distinct dacă respectă următoarele două condiții:

Clientul se poate folosi de bunurile sau serviciile respective în mod distinct sau împreună cu alte resurse pe care le deține;

Promisiunea furnizorului de a transfera clientului bunurile sau serviciile este specificată distinct în contract.

IFRS 15 prezintă și câteva informații suplimentare cu privire la recunoașterea îndeplinirii celor două condiții de mai sus. Printre acestea se regăsește faptul că bunurile și serviciile transferate nu modifică semnificativ și nu sunt dependente în mare măsură de alte bunuri sau servicii prevăzute în contract. De asemenea, entitatea nu oferă un serviciu important de integrare a acestora cu restul bunurilor sau serviciilor din contract.

Stabilirea prețului tranzacției

Prețul tranzacției reprezintă contravaloarea pe care entitatea se așteaptă să o primească în schimbul transferării bunurilor sau serviciilor către client. Pentru determinarea acestuia, entitatea ia în considerare mai mulți factori.

Dacă un contract conține elemente variabile, entitatea trebuie să determine valoarea acestora pentru a stabili contraprestația ce va fi primită în baza contractului. Elementele variabile sunt reprezentate de discounturi, rabaturi, credite, concesiuni de preț, stimulente, bonusuri de performanță, penalități.

Pentru contractele care conțin o componentă financiară semnificativă, contraprestația trebuie ajustată astfel încât să reflecte valoarea în timp a banilor.

Alocarea prețului tranzacției între obligațiile rezultate din contract

Conform IFRS 15, când un contract generează mai multe obligații, entitatea va aloca prețul tranzacției pentru fiecare obligație proporțional cu prețul acesteia.

Prețul individual al unei obligații este acela care s-ar putea obține în urma vânzării separate a bunurile sau serviciilor. În cazul în care acest lucru nu poate fi determinat în mod direct, entitatea îl poate estima prin analiza pieței și efectuarea ajustărilor necesare sau prin previziunea costurilor așteptate a se efectua și adăugarea unei marje de profit. În anumite circumstanțe restrânse se acceptă și abordarea pe baza valorii reziduale.

Recunoașterea veniturilor pe măsura îndeplinirii obligațiilor contractuale

O entitate recunoaște venituri când este îndeplinită o obligație contractuală, prin transferul controlului asupra unui bun sau serviciu către client. Transferul controlului se poate realiza fie pe parcursul unei perioade de timp, fie la un anumit moment de timp.

În primul caz, întreprinderea ultilizează următoarele condiții pentru a stabili dacă s-a realizat transferul controlului, fiind necesară îndeplinirea cel puțin a unei condiții:

Clientul primește și folosește beneficiile oferite de entitate în timp ce aceasta prestează;

Prestarea entității creează un activ sau majorează valoarea acestuia, iar în timpul prestării activul este controlat de client;

Entitatea, prin prestarea pe care o efectuează, nu creează un activ cu o întrebuințare alternativă și are dreptul la plată pentru prestarea realizată pană în prezent.

Dacă nici unul dintre criteriile prezentate mai sus nu sunt îndeplinite, entitatea va înregistra veniturile la un moment dat, și anume la realizarea transferul controlului către client. În acest caz, se au în vedere următoarele situații:

Figura 2. Cazuri de identificare a transferului controlului asupra bunurilor sau serviciilor

În concluzie, “obiectivul urmărit prin emiterea acestui standard a constat în formularea unui model comun de recunoaștere a veniturilor aplicabil contractelor cu clienții, indiferent de industria în care activează entitățile, care să creeze premisele pentru asigurarea comparabilității”.

2. Studiu de caz. Analiza veniturilor la SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA

2.1. Prezentare SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA

SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA a fost înființată prin subscripție publică în 1991. Își desfășoară activitatea conform codului CAEN 4110 „Dezvoltare (promovare) imobiliară”, iar acțiunile companiei sunt listate la categoria Premium a Bursei de Valori București.

Conform informațiilor oferite de Bursa de Valori București, societatea are în prezent 277.866.574 de acțiuni listate și o capitalizare bursieră de 372.896.942 lei. Este principalul reprezentant al dezvoltatorilor imobiliari cotați la Bursă și este inclus în calculul a patru indici bursieri, și anume: BETPlus, BET-XT, BET-XT-TR, BET-BK.

Compania și-a început activitatea construind ansambluri rezidențiale de mare anvergură, iar ulterior a pătruns și pe piața construcțiilor de birouri. Cele mai multe proiecte au fost realizate în București, însă în prezent are proiecte în desfășurare și în alte orașe din țară, precum Ploiești, Oradea, Constanța. „ Cel mai important proiect este Greenfield. Acest proiect face trecerea de la ansamblul rezidențial de sine stătător la dezvoltarea unei comunități urbane integrate.”

Principalii acționari sunt dl. Iaciu Gheorghe și dl. Andrici Adrian, restul acționariatului fiind constituit atât din persoane juridice, cât și din persoane fizice. Așadar, structura acționariatului se prezintă astfel:

Figura 3. Structura acționariatului la 31.12.2014

Sursa: www.impactsa.ro

Am ales să analizez societatea IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA din punct de vedere al evoluției, al modului de evaluare și contabilizare a veniturilor deoarece consider că este o companie importantă din România, aparținând unui sector de activitate interesant și, în același timp nou pentru mine, care înregistrează diverse tipuri de venituri.

2.2. Analiza evoluției veniturilor la SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA

Pentru analiza veniturilor, am extras din contul de profit și pierdere principalele categorii de venituri înregistrate de entitate în perioada 2012-2014 și le-am sintetizat în următorul tabel:

-lei-

Tabel 1. Sinteza veniturilor în perioada 2012-2014

Situațiile finaciare ale SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA sunt întocmite, începând cu anul 2012, conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice 1286/2012, aplicabil tuturor societăților care dețin valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată.

După cum se poate observa în tabelul anterior, compania se bazează în special pe activitatea de exploatare, veniturile financiare având o pondere mică în total venituri, și anume 24,42 % în 2012, respectiv 6,65 % și 3,18 % în următorii doi ani. Conform notelor la situațiile financiare publicate de companie, aceasta obține venituri din vânzarea locuințelor (case și apartamente) construite, dar și din închirierea imobilelor și vânzarea de terenuri. În cazul contractelor de construcții, societatea recunoaște venituri pe baza procesului verbal de predare pentru fiecare stadiu de lucrare. În prezent numărul acestor contracte s-a diminuat deoarece societatea deține în stoc construcții finalizate.

Veniturile totale au crescut în 2013 de trei ori față de 2012, iar în ultimul an de analiză au crescut cu aproximativ 14 % față de 2013. Evoluția veniturilor totale este prezentată în următorul grafic, ce surprinde o creștere inconstantă a valorilor acestora în perioada 2012-2014. Cauzele acestei evoluții a veniturilor totale vor fi determinate pe măsura aprofundării analizei pe categorii de venituri.

Figura 4. Evoluția veniturilor totale în perioada 2012-2014

2.2.1. Analiza evoluției veniturilor din exploatare

La 31.12.2012 societatea a raportat venituri din exploatare în valoare de 14.273.784 lei. Structura acestora este prezentată în graficul următor:

Figura 5. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2012

Cifra de afaceri netă deține o pondere majoritară în veniturile din exploatare. Principalele venituri incluse în cifra de afaceri sunt veniturile din vânzarea stocurilor de proprietăți rezidențiale, în valoare de 16.958.502 lei. În 2012 s-au încheiat în acest sens un număr de 100 de contracte de vânzare, cu 45 % mai multe decât în anul 2011. De asemenea, semnificative sunt și veniturile din chirii și cele din refacturarea utilităților către clienți, acestea însumând 6.202.129 lei. Veniturile din vânzarea mărfurilor și din serviciile prestate, componente ale cifrei de afaceri, au valoari mici, justificate de specificul domeniului de activitate.

Veniturile din producția de imobilizări necorporale și corporale au o valoare de 6.459.515 lei în 2012 și cuprind construcții realizate de întreprindere cu scopul de a fi utilizate în activitatea de producție, în scopuri administrative sau care, la data recepției, nu aveau stabilită utilizarea viitoare.

Veniturile din investiții imobiliare înregistrate în 2012, în valoare de 4.688.707 lei, se referă doar la veniturile obținute din cedarea investițiilor imobiliare, în urma reevaluării acestora nerezultând câștiguri. De asemenea, întreprinderea realizează și alte venituri din exploatare, care în anul 2012 au avut o valoare de 2.365.288 lei.

O altă categorie de venituri, nereprezentată în grafic din cauza valorii negative, este dată de veniturile aferente costurilor stocurilor de produse. Soldul debitor al acestora, în valoare de 27.724.314 lei, are un impact nefavorabil asupra performanței companiei, determinând scăderea semnificativă a veniturilor din exploatare și implicit a veniturilor totale. Această situație se datorează faptului că societatea s-a axat pe vânzarea de locuințe deja existente în stoc și nu pe producerea de alte imobile noi, la sfârșitul anului 2012 rămânând în stoc 188 de locuințe finalizate.

Din cauza creșterii exigențelor în ceea ce privește acordarea finanțării de către instituțiile de credit, clienții firmei s-au axat mai mult pe închirierea locuințelor decât pe cumpărarea acestora. Ca urmare a strategiei de creștere a lichidității, SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA și-a adaptat oferta în funcție de necesitățile clienților, astfel că a propus clienților o achiziție în rate, pe o perioadă de maxim 6 luni, cu condiția achitării unui avans de minim 30 % pentru locuințe, respectiv 40 % pentru terenuri. De asemenea, pentru clienții care achitau integral la cumpărare firma acorda un discount.

În ceea ce privește anul 2013, compania a înregistrat venituri din exploatare mai mari cu 292,7 % decât în 2012. Structura acestora este prezentată în următorul grafic, iar cauzele acestei creșteri bruște vor fi detaliate în cele ce urmează.

Figura 6. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2013

Cifra de afaceri netă a înregistrat în 2013 o valoare de 27.196.266 lei, cu 4,52 % mai puțin decât în 2012. Veniturile din vânzarea de stocuri de proprietăți rezidențiale au crescut în acest an cu 29,64 %, ajungând la valoarea de 21.985.516 lei. Veniturile din vânzarea mărfurilor au avut un nivel asemănător cu cel din 2012, iar veniturile din serviciile prestate, concretizate în reamenajarea proprietăților vândute, au scăzut cu 68 %.

Însă, veniturile a căror scădere a avut un impact semnificativ asupra cifrei de afaceri sunt cele din chirii și din refacturarea de utilități către clienți, care s-au diminuat față de 2012 cu 40,20 %, respectiv cu 1,57 %, însumând în 2013 5.062.229 lei. Acest lucru se datorează faptului că SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA a urmărit ca în 2013 să crească vânzările de locuințe și terenuri și să diminueze numărul contractelor de închiriere. Dacă în anul anterior au fost încheiate 23 de contracte de închiriere, în 2013 numărul acestora a scăzut considerabil la doar 4 contracte încheiate. Principalele vânzări de imobile au avut loc în Oradea ca urmare a scăderii prețurilor acestora, din dorința de a obține numerar, dar și de a diminua costurile cu întreținerea. În ceea ce privește vânzarea de terenuri, s-au incheiat contracte pentru 48.228 mp.

După cifra de afaceri netă, care deține în 2013 ponderea semnificativă în total venituri din exploatare, se situează veniturile din producția de investiții imobiliare cu o pondere de 17%. Acestea au o valoare de 9.731.037 lei și cuprind proprietăți realizate fie pentru a fi închiriate, fie pentru creșterea în timp a valorii acestora.

Categoria „Alte venituri din exploatare” a crescut semnificativ cu peste 277 % față de 2012, acest lucru datorându-se în mare parte vânzării de construcții și terenuri ce erau înregistrate ca imobilizări corporale.

Veniturile din investiții imobiliare au crescut în 2013 cu 85,5 % față de 2012, ca urmare a creșterii vânzării acestora într-un ritm mai alert comparativ cu anul precedent.

Veniturile aferente costurilor stocurilor de produse dețin o pondere de 3 % din veniturile de exploatare și soldul lor creditor sugerează că în 2013 întreprinderea a produs locuințe mai mult cu 1.502.540 lei decât a vândut.

În anul 2014 veniturile din exploatare au crescut cu aproximativ 18 % comparativ cu 2013, iar structura acestora este prezentată în următorul grafic:

Figura 7. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2014

Cifra de afaceri netă, ca parte componentă semnificativă a veniturilor din activitatea de exploatare, înregistrează și în acest an o scădere, respectiv cu 5,59 % față de 2013. Veniturile din vânzarea de stocuri de proprietăți rezidențiale au scăzut cu 9,7 %, ajungând la valoarea de 21.398.398 lei. În 2014 s-au vândut 102 case și apartamente, cele mai multe în București, dar și în Oradea, unde stocul s-a epuizat în acest an. Vânzările de terenuri sunt mult mai puține decât în 2013, și anume 11.800 mp.

Un alt factor care a determinat scăderea cifrei de afaceri este diminuarea activității de închiriere, în 2014 numărul închirierilor a scăzut la 21. Cea mai mare parte a locuințelor care au fost închiriate și contractele aferente au încetat au fost vândute în acest an. Așadar, veniturile din chirii și cele din refacturarea utilitățiilor către clienți au scăzut cu 17,44 %, respectiv cu 12,10 %, însumând 4.359.409 lei în 2014.

În ceea ce privește veniturile din prestările de servicii și cele din vânzarea mărfurilor, nivelul acestora nu s-a modificat semnificativ în 2014. Veniturile din producția de investiții imobiliare au crescut cu peste 93 % față de anul anterior.

Ponderea veniturilor aferente costurilor stocurilor de produse a crescut în 2014 la 22 %. Soldul creditor al acestor venituri are valoarea de 14.491.422 lei, de 9 ori mai mare decât în 2013. Acest lucru de datorează începerii unei noi etape de dezvoltare imobiliară în cadrul proiectului Greenfield din București. Cele 252 de apartamente construite în acest an vor fi vândute în perioadele următoare.

Veniturile din cedarea de investiții imobiliare s-au diminuat cu 30 % fată de anul anterior. De asemenea, categoria „Alte venituri din exploatare” a avut o evoluție nefavorabilă, înregistrând o valoare de 903.162, cu aproximativ 90% mai puțin decât în 2013. Această scădere se datorează în special faptului că societatea nu a mai înregistrat vânzări de imobilizări corporale într-o măsură mare comparativ cu anul anterior.

2.2.2. Analiza evoluției veniturilor financiare

Veniturile financiare înregistrate de SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA au avut o evoluție descendentă în perioada 2012-2014, asa cum se poate observa în următoarea reprezentare grafică:

Figura 8. Structura veniturilor financiare în perioada 2012-2014

În 2012 veniturile din diferențe de curs valutar, în valoare de 3.861.637 lei, reprezentau 83,74% din veniturile financiare. În următorul an nivelul acestora nu s-a modificat semnificativ, însă în 2014 au scăzut la 1.425.202 lei.

La evoluția nefavorabilă a veniturilor financiare a contribuit și categoria „Alte venituri financiare”, care s-a diminuat cu 47,80% în 2013, respectiv cu 94,67% în 2014. Veniturile din dobânzi au înregistrat o ușoară scădere în 2013 și o creștere cu aproximativ 18% în 2014 față de 2013.

În ceea ce privește performanța, societatea IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA a înregistrat în primii 2 ani de analiză pierderi în valoare de 74.892.467 lei, respectiv 42.457.620 lei. Aceste pierderi sunt cauzate de activitatea de exploatare, într-o proporție mare, dar și de activitatea financiară. În anul 2014 veniturile din exploatare au depășit cheltuielile din exploatare, obținuându-se astfel un profit aferent exploatării de 6.001.166 lei. Acesta a fost diminuat de pierderea financiară, considerabil mai mică față de 2013, astfel că societatea a raportat un profit net de 4.091.143 lei, după 4 ani consecutivi în care a obținut pierdere.

2.3. Analiza profitabilității societății IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA prin soldurile intermediare de gestiune

În România s-au consacrat două modalități de calcul al soldurilor intermediare de gestiune, și anume abordarea franceză și cea anglo-saxonă. După 1989 au fost întalnite în literatura de specialitate românească soldurile franceze, iar în ultima perioadă tendința la nivelul mediului de afaceri este utilizarea abordării anglo-saxone.

Soldurile intermediare de gestiune refelectă profitabilitatea întreprinderii pe diferite paliere. Acestea pot fi determinate de caracteristici de activitate (exploatare, financiară, extraordinară), dar și de capacitatea elementelor de venituri și de cheltuieli de a fi încasabile, respectiv plătibile.

2.3.1. Prezentarea soldurilor intermediare de gestiune în viziune franceză:

a) Marja comercială exprimă nivelul performanței obținut de o entitate din activitatea comercială. O valoare pozitivă și ridicată a marjei comerciale arată o situație favorabilă în ceea ce privește performanța întreprinderii, însă o valoare prea mare va atrage concurenții.

Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute

b) Valoarea adăugată exprimă potențialul de remunerare a stakeholderilor, respectiv acționarilor, creditorilor, angajaților și statului.

Valoarea adăugată = Marja comercială + Producția exercițiului – Consumuri externe

c) Excedentul brut din exploatare exprimă valoarea resurselor de finanțare ce se obțin din activitatea de exploatare a întreprinderii.

Excedentul brut din exploatare = Venituri de exploatare monetare – Cheltuieli de exploatare monetare

d) Rezultatul din exploatare reprezintă sursa de care entitatea se folosește pentru acoperirea cheltuielilor financiare.

Rezultat din exploatare = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare

e) Rezultatul curent reprezintă rezultatul obținut din activitatea de exploatare și din cea financiară.

Rezultatul curent = Rezultat din exploatare + Rezultat financiar

f) Rezultatul brut este un indicator ce ia în considerare și rezultatul obținut din activitatea extraordinară.

Rezultatul brut = Rezultat curent + Rezultat extraordinar

Având în vedere că referențialul internațional aplicat de societatea analizată nu prezintă distinct activitatea extraordinară a întreprinderii și, de la 01.01.2015 nici normele contabile românești nu mai prevăd acest lucru, în cazul prezentat rezultatul brut va fi egal cu rezultatul curent.

g) Rezultatul net reprezintă rezultatul final al activității, resurse ce revin remunerării acționarilor, dar și efectuării de investiții.

Rezultatul net = Rezultat curent – Cheltuieli cu impozitul pe profit

Soldurile intermediare de gestiune în viziune franceză, în cazul firmei analizate, în perioada 2012-2014, sunt prezentate în următorul tabel:

-lei-

Tabel 2. Solduri intermediare de gestiune(viziune franceză) în perioada 2012-2014

Activitatea comercială, deși nu reprezintă activitatea de bază a întreprinderii și veniturile aferente acesteia dețin o pondere mică în cifra de afaceri, a contribuit la scăderea nivelului de performanță a companiei. Acest lucru este evidențiat prin marja comercială, indicator ce a înregistrat valori negative în primii doi ani de analiză și o valoare pozitivă, însă nu foarte ridicată în 2014.

Valoarea adăugată este un sold intermediar de gestiune relevant pentru SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA deoarece ia în calcul, pe lângă marja comercială, producția exercițiului și consumurile externe. Aceasta a avut o valoare negativă în 2012, determinată în principal de soldul debitor al veniturilor aferente costurilor stocurilor de produse. Despre un plus de valoare creat de întreprindere și de un potențial de remunerare a stakeholderilor se poate vorbi în următorii doi ani, când valoarea adăugată înregistrează un nivel pozitiv și ridicat în 2013, urmat de o scădere semnificativă în 2014.

Prin analiza următorului sold de gestiune, constatăm că firma degajă resurse suplimentare din activitatea de exploatare doar în 2013 și 2014, în primul an de analiză obținându-se o insuficiență burtă de exploatare. Prin luarea în calcul a cheltuielilor și veniturilor nemonetare, situația financiară rămâne favorabilă doar în 2014. Veniturile nemonetare au fost depășite, în primii doi ani, de cheluielile cu amortizarea, deprecierea, și în special de pierderile de valoare ale investițiilor imobiliare, fapt care exprimă imposibilitatea companiei de a-și acoperi din surse proprii cheltuielile financiare și de a obține profit.

Activitatea financiară are un impact nefavorabil asupra profitabilității întreprinderii, rezultatul din exploatare fiind diminuat cu o pierdere financiară în toți cei trei ani de analiză. Așadar, după mici ajustări favorabile determinate de impozitele amânate, respectiv nefavorabile determinate de impozitul pe profit curent, SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA raportează pierderi nete, de valori foarte mari, în 2012 și 2013 și o creștere a performanței în 2014, reprezentată de un profit net de 4.091.143 lei.

2.3.2. Prezentarea soldurilor intermediare de gestiune în viziune anglo-saxonă:

a) Rezultat înainte de plata dobânzilor, impozitului pe profit și amortizării (EBITDA) este un indicator care exprimă lichiditățile generate de o companie din activitatea sa de exploatare, înainte de a-și plăti dobânzile, taxele și de a reflecta cheltuielile non-cash.

EBITDA = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare (cu excepția celor calculate, legate de amortizări și provizioane)

b) Rezultat înainte de plata dobânzilor, impozitului pe profit (EBIT) este corespondentul rezultatului exploatării prezentat la abordarea franceză, cu diferența că EBIT ia în considerare și veniturile financiare.

EBIT = EBITDA – Cheltuieli nemonetare + Venituri nemonetare + Venituri financiare

c) Rezultat înainte de plata impozitului pe profit (EBT) este echivalentul rezultatului brut (curent) prezentat în cadrul soldurilor intermediare de gestiune în viziune franceză.

EBT = EBIT – Cheltuieli financiare

d) Rezultatul net este comun ambelor viziuni de prezentare a soldurilor intermediare de gestiune și reprezintă rezultatul final alactivității unei întreprinderi.

Rezultat net = EBT – Impozit pe profit

Soldurile intermediare de gestiune în viziune anglo-saxonă, în cazul firmei analizate, în perioada 2012-2014, sunt prezentate în următorul tabel:

-lei-

Tabel 3. Solduri intermediare de gestiune(viziune anglo-saxonă) în perioada 2012-2014

EBITDA este indicatorul care reflectă rentabilitatea activității de bază a unei companii. În cazul firmei analizate, prin valorile pozitive înregistrate, EBITDA reflectă o situație favorabilă pentru anii 2013 și 2014. În primul an activitatea de exploatare generează un flux de trezorerie negativ, întreprinderea aflându-se în imposibilitatea de a-și rambursa datoriile financiare.

Diferența dintre EBIT (viziunea anglo-saxonă) și rezultatul exploatării (viziunea franceză) constă în faptul că primul indicator ia în considerare și veniturile din activitatea financiară. Așadar, prin contribuția veniturilor financiare, capacitatea întreprinderii de a acoperi din surse proprii cheltuielile cu dobânzile și impozitul pe profit este mai mare în cadrul soldurilor anglo-saxone. Cu toate acestea, în cadrul firmei analizate, situația financiară nu se modifică semnificativ, rămânând nefavorabilă în primii doi ani.

Următorii doi indicatori, EBT și rezultatul net au aceleași valori și semnificații ca rezultatul curent și cel net, prezentați în cadrul soldurilor în viziune franceză.

În concluzie, prin analiza soldurilor intermediare de gestiune, indiferent de modalitatea de calcul al acestora, constatăm că profitabilitatea întreprinderii pe diferite paliere este oscilantă de la un an la altul. Din cauza schimbărilor care s-au produs în sectorul de activitate în care firma activează și nevoii de adaptare la cerințele clienților, SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA este într-o perioadă de restabilire a profitabilității, rezultatele anului 2014 fiind considerate favorabile cu atât mai mult cu cât în perioada 2010-2013 firma a înregistrat pierderi mari.

2.4. Indicatori economico – financiari pe baza veniturilor și rezultatelor

2.4.1. Analiza performanțelor prin rate de rentabilitate

a) Rata rentabilității comerciale se obține prin raportarea unui indicator al rezultatelor la un indicator ce exprimă veniturile înregistrate pe un anumit palier sau pe totalul întreprinderii. În cazul de față, am ales să calculez această rată pe baza profitului din exploatare și al veniturilor din exploatare, deoarece le consider relevante ținând cont de sectorul de activitate în care firma activează.

Rata rentabilității comerciale = * 100

b) Rata rentabilității resurselor consumate se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor la un indicator ce măsoară resursele consumate pentru obținerea lui. În cazul acesta, am ales să raportez rezultatul activității de exploatare la cheltuielile de exploatare.

Rata rentabilității resurselor consumate = * 100

c) Rata rentabilității economice se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor activității de exploatare la un indicator ce măsoară activele întreprinderii. În cazul acesta, am ales să raportez rezultatul activității de exploatare la activele totale.

Rata rentabilității economice = * 100

d) Rata rentabilității financiare se calculează prin raportarea unui indicator al rezultatelor activității la nivelul întregii întreprinderi la un indicator ce măsoară capitalul investit. În cazul acesta, am ales să raportez profitul net la capitalul propriu.

Rata rentabilității financiare = * 100

Ratele de rentabilitate calculate pe baza situațiilor financiare ale SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA sunt prezentate în următorul tabel. Datorită faptului că întreprinderea a obținut profit doar în anul 2014 și nu am putut realiza o analiză a evoluției acestor rate pe o perioadă mai mare de timp, am considerat utilă compararea ratelor de rentabilitate ale firmei analizate cu cele ale principalului concurent listat la Bursa de Valori București – SC TRANSILVANIA CONSTRUCȚII SA.

Tabel 4. Prezentarea ratelor de rentabilitate pentru anul 2014

Prin analiza rentabilității comerciale constatăm că la 100 lei venituri din exploatare, firma analizată realizează un profit de 9,09 lei, nesatisfăcător în comparație cu firma concurentă, care obține un profit de 19,91 lei. Rata rentabilității resurselor consumate este de 2,5 ori mai mare în cazul firmei de comparație.

Ratele de rentabilitate economică și financiară au valori mici în cazul ambelor firme, situație datorată faptului că rezultatul obținut din activitatea de exploatare este foarte mic în comparație cu mărimea activelor totale, dar și faptului că profitul net nu oferă o remunerare satisfăcătoare a capitalului investit de acționari.

Deși ratele de rentabilitate prezentate nu exprimă un nivel ridicat al performanței la SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA, trebuie luată în considerare evoluția acesteia din ultimii ani. Putem aprecia nivelul rentabilității în anul 2014 ca fiind satisfăcător dacă ținem cont de trecerea de la rate de rentabilitate negative, obținute în anii anteriori, la cele pozitive din ultimul an.

În contextul creșterii cererii, a prețurilor de vânzare corelate cu o menținere sau reducere a costurilor, putem previziona o creștere a rentabilității în viitor.

2.4.2. Analiza duratelor de rotație a elementelor de activ și datoriilor

În cadrul unei analize economico-financiare, veniturile (în special cifra de afaceri) sunt utilizate pentru calculul duratei de rotație a elementelor de activ și datoriilor. Așadar, indiferent de natura elementului bilanțier, formula generală este :

Durata de rotație = * 360

Am sintetizat în tabelul următor duratele de rotație ale unor posturi bilanțiere semnificative atât pentru firma analizată, SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA, cât și pentru firma concurentă, SC TRANSILVANIA CONSTRUCȚII SA:

Tabel 5. Prezentarea duratelor de rotație a posturilor bilanțiere pentru anul 2014

Deși firma concurentă aleasă pentru comparație are o cifră de afaceri netă foarte apropiată de cea a firmei analizate, și anume 26.520.220 lei, observăm diferențe semnificative între duratele de rotație a elementelor de activ și datoriilor.

Investițiile imobiliare, post bilanțier cu cea mare pondere în activele imobilizate, au valori mai mari în cazul firmei analizate, fapt care determină o durată de rotație a activelor imobilizate cu 79,65 % mai mare decât cea a firmei concurente. Situația este similară și în cazul stocurilor, însă diferența între duratele de rotație a stocurilor în cadrul celor două firmelor este mai pronunțată, constând în peste 2000 de zile.

Analizând corelația dintre creanțe și datorii constatăm că ambele firme se confruntă cu o situație nefavorabilă, determinată de o viteză de rotație a datoriilor mai accelerată decât a creanțelor. Deoarece încasează creanțele, în medie, în 397 zile și își achită datoriile față de furnizori, în medie, în 213 zile, societatea analizată poate întâmpina dificultăți în gasirea unor resurse interne pe termen scurt și va fi nevoită să apeleze la credite de trezorerie.

Acest dezechilibru între creanțe și datorii se poate ameliora prin renegocierea contractelor cu clienții, în vederea obținerii unor termene de încasare mai mici, sau a contractelor cu furnizorii, în vederea obținerii unor temene de plată mai mari.

Concluzii și propuneri

Veniturile sunt reglementate la nivel internațional de IAS 18, iar în țara noastră de OMFP 1802/2014. Prezentarea convergențelor și divergențelor între prevederile acestor referențiale contabile a reprezentat principalul obiectiv al lucrării de față.

Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 18 recunoaște venituri din următoarele categorii de tranzacții și evenimente: vânzarea bunurilor, prestarea serviciilor și utilizarea de către terți a activelor entității care generează dobânzi, redevențe si dividende. Diferențele semnificative între normele IFRS și reglementările contabile românești au fost prezentate teoretic, dar și prin studii de caz. Printre aceste divergențe se numără: tratamentul contabil privind vânzările de bunuri pe credit, sconturile de decontare, înregistrarea veniturilor din servicii prestate pe o perioada de mai multe exerciții financiare, înregistrarea veniturilor din dobânzi.

Prin studiul efectuat la societatea comercială IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA, am analizat evoluția veniturilor în perioada 2012-2014, structura veniturilor din exploatare, și profitabilitatea pe diferite paliere ale activității. De asemenea, în final am calculat și interpretat indicatori economico-financiari pe baza veniturilor și a rezultatelor.

În primul rând, în urma cercetării am constatat că firma este într-o perioadă de restabilire a profitabilității, ea reușind să obțină profit abia în anul 2014, după patru ani în care a raportat pierderi consecutive. Principalele cauze ale neperformanței din ultimii ani sunt schimbările din sectorul dezvoltării imobiliare și necesitatea de adaptare la cerințele clienților. Din cauza condițiilor restrictive de finanțare din partea instituțiilor de credit, s-a constatat o creștere a preferințelor clienților de a închiria locuințele în detrimentul achiziționării acestora. SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA a venit în întampinarea diferitelor tipologii de clienți, și anume celor care au posibilitatea achiziționării cu plata integrală firma acordă un discount, iar celor cu mai puține resurse financiare le oferă posibilitatea achiziționării cu plata în rate.

De asemenea, prin analiza soldurilor intermediare de gestiune atât în viziune franceză, cât și în viziune anglo-saxonă, constatăm că profitabilitatea întreprinderii pe diferite paliere este oscilantă de la un an la altul. În general, acești indicatori oferă informații cu privire la modul în care se formează rezultatul unei entități și permit caracterizarea comportamentului economic al acesteia. În cazul firmei analizate, din cauza instabilității financiare, nu am putut reflecta o situație reproductibiă în viitor, care să permită previziuni legate de performanța firmei în următorii ani.

Datorită faptului că întreprinderea a obținut profit doar în anul 2014 și nu am putut realiza o analiză a evoluției a indicatorilor economico-financiari pe o perioadă mai mare de timp, am considerat utilă compararea indicatorilor firmei analizate cu cei ai principalului concurent listat la Bursa de Valori București – SC TRANSILVANIA CONSTRUCȚII SA.

În ceea ce privește rata de rentabilitate comercială și cea a rentabilității reurselor consumate, acestea au valori foarte mici comparativ cu firma concurentă. Deși acestea nu exprimă un nivel ridicat al performanței la SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA, trebuie luată în considerare evoluția acesteia din ultimii ani. Putem aprecia nivelul rentabilității în anul 2014 ca fiind satisfăcător dacă ținem cont de trecerea de la rate de rentabilitate negative, obținute în anii anteriori, la cele pozitive din ultimul an.

În finalul studiului de caz am analizat duratele de rotație a elementelor de activ și datoriilor pentru cele două firme. Pentru a asigura comparabilitatea, firma concurentă aleasă are o cifră de afaceri netă foarte apropiată de a firmei analizate, și anume 26.520.220 lei. Cu toate acestea, vitezele de rotație sunt mult mai mici în cazul firmei noastre deoarece activele și datoriile comerciale alese pentru calculul indicatorilor au valori mult mai mari.

Deoarece încasează creanțele, în medie, în 397 zile și își achită datoriile față de furnizori, în medie, în 213 zile, societatea analizată poate întâmpina dificultăți în gasirea unor resurse interne pe termen scurt și va fi nevoită să apeleze la credite de trezorerie. În ceea ce privește dezechilibrul dintre creanțe și datorii, acesta se poate ameliora prin renegocierea contractelor cu clienții în vederea obținerii unor termene de încasare mai mici sau a contractelor cu furnizorii în vederea obținerii unor temene de plată mai mari.

Ca măsuri de îmbunătățire a performanței, propun pentru SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA creșterea promovării pe piață, atragerea de noi clienți prin acordarea unor facilități suplimentare la achiziționarea de locuințe, creșterea prețurilor de vânzare, însă ținând cont de media acestora pe piață și de puterea de cumpărare a clienților. Toate aceste ar putea conduce la o creștere a cifrei de afaceri. De asemenea, și cheltuielile pot fi minimizate prin negocierea cu furnizorii în vederea obținerii unor prețuri avantajoase la cumpărarea materiilor prime, scăderea nivelului de salarizare, însă fară a afecta calitatea produselor finite.

Așa cum este precizat și în raportul anual al societății, anul 2014 a fost anul redefinirii acesteia atât din punctul de vedere al construcțiilor rezidențiale, cât și din prisma achizițiilor de terenuri pentru dezvoltările viitoare. Băncile au arătat interes pentru acordarea creditelor, iar clienții au început să acorde o importanță mai mare criteriului calitativ în realizarea achizițiilor.

În concluzie, importanța veniturilor pentru o entitate economică este majoră deoarece acestea contribuie la aprecierea performanțelor obținute într-o perioadă de timp. Insă, important este faptul că pentru stabili rezultatul activității, element relevant în evaluarea situației financiare a unei întreprinderi, corelația dintre venituri și cheltuieli este esențială.

Bibliografie

Bunea, Ș. (2012) „Divergențe privind recunoașterea si evaluarea veniturilor”, în Economistul nr.7/27.02.2012, București, disponibil on-line la http://www.economistul.ro/contabilitate-divergente-privind-recunoasterea-si-evaluarea-veniturilor-ias-18-versus-3055-2009-ii-a5018/ 15.03.2015.

Dowad, P. (2014) „First impressions: Revenue from contracts with customers”, disponibil on-line la http://www.kpmg.com/Global/en/IssuesAndInsights/Articles

Publications/first-impressions/Documents/First-Impression-Revenue-2014.pdf /07.04.2015

Dragotă, V.; Obreja Brașoveanu, L.; Dragotă, I.M. (2013) Management financiar, vol. 1, ediția a 2-a, București: Editura Economică

Feleagă, L.; Feleagă, N. (2007) Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, vol 2, editia a 2-a, București: Editura Economică

Gîrbină, M. (2014) „Noi prevederi internaționale privind recunoașterea veniturilor (IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții)”, în Curierul Național nr.19/24.07.2014, disponibil on-line la http://www.curierulnational.ro/Curierul%20contabilului/ /12.04.2015

Gîrbină, M.; Bunea, Ș. (2007) Sinteze, studii de caz si teste grilă privind aplicarea IAS(revizuite)-IFRS, vol. 1, ediția a 2-a, București: Editura CECCAR

Popa, A.F.; Pitulice, I.C.; Nichita, M., Jianu, I. (2007) Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în România, București: Editura Contaplus

Vișan, D. (2011) Aprofundări în contabilitatea financiară, București: Editura Economică

*** Standarul Internațional de Contabilitate IAS 18 Venituri

*** Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții

*** OMFP Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate

*** OMFP Nr. 881/2012 privind aplicarea de către societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

*** Ordin nr. 9 din 16.iul.2010 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară de către instituțiile de credit, ca bază a contabilității și pentru întocmirea de situații financiare anuale individuale, începând cu exercițiul financiar al anului 2012

www.bvb.ro /19.05.2015

www.impactsa.ro /19.05.2015

Index de figuri

Figura 1. Etape în recunoașterea veniturilor…………………………………………………..20

Figura 2. Cazuri de identificare a transferului controlului asupra bunurilor sau serviciilor…..22

Figura 3. Structura acționariatului la 31.12.2014……………………………………………..23

Figura 4. Evoluția veniturilor totale în perioada 2012-2014…………………………………25

Figura 5. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2012……………………………………………26

Figura 6. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2013……………………………………………27

Figura 7. Structura veniturilor din exploatare la 31.12.2014……………………………………………28

Figura 8. Structura veniturilor financiare în perioada 2012-2014……………………………………..29

Index de tabele

Tabel 1. Sinteza veniturilor în perioada 2012-2014…………………………………………………………24

Tabel 2. Solduri intermediare de gestiune(viziune franceză) în perioada 2012-2014……………32

Tabel 3. Solduri intermediare de gestiune(viziune anglo-saxonă) în perioada 2012-2014…….33

Tabel 4. Prezentarea ratelor de rentabilitate pentru anul 2014…………………………………………..35

Tabel 5. Prezentarea duratelor de rotație a posturilor bilanțiere pentru anul 2014………………..36

Anexe

Situații financiare SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA la 31.12.2013

Situații financiare SC IMPACT DEVELOPER & CONTRACTOR SA la 31.12.2014

Sursa: www.bvb.ro