Analiza Veniturilor Si Cheltuielilor PE Baza Contului DE Profit Si Pierdere

Economie

Analiza Veniturilor Si Cheltuielilor PE Baza Contului DE Profit Si Pierdere

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

LA SC GEPETO IMPEX SA

CUPRINS

INTRODUCERE

Contul de profit și pierdere face parte din situațiile financiare de închidere a exercițiului financiar, este un document contabil de sinteză, ce prezintă rezultatul activității întreprinderii și astfel măsoară performanțele firmei în cursul unei perioade de gestiune.

În calitate de componentă a situațiilor financiare contul de profit și pierdere prezintă un îndoit interes deoarece, permite determinarea rezultatului global, dar și formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performanțelor financiare ale perioadei de gestiune și oferă posibilitatea unei recapitulări în întregime a elementelor de venituri și cheltuieli ce au contribuit la obținerea rezultatului, dar și la identificarea factorilor (favorabili sau nefavorabili) care l-au influențat.

Contul de profit și pierdere furnizează câțiva indicatori importanți pentru aprecierea performanței întreprinderii: profitul sau pierderea din exploatare, profitul sau pierderea din activitatea curentă, profitul sau pierderea din activitatea extraordinară, cheltuiala cu impozitul pe profit, încheindu-se cu rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

Fac parte din activitatea curentă acele activități întreprinse ca parte a obiectului de activitate, precum și cele care derivă din acestea. Activitatea curentă cuprinde activitatea de exploatare și activitatea financiară.

Rezultatul poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

În contextul economiei de piață, întreprinderea are ca obiectiv obținerea profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o îmbogățire, deci o resursă, pe când pierderea este o sărăcie, fiind asimilată unor utilizări fără asigurarea unui contraechivalent valoric.

Lucrarea ,,Analiza veniturilor și cheltuielilor pe baza Contului de profit și pierdere la S.C. Gepeto Impex S.A” prezintă evoluția veniturilor, cheltuielilor, dar și a rezultatului pe anii 2010, 2011, 2012.

Analiza realizată se bazează pe informațiile preluate din Contul de profit și pierdere al societății pentru ultimii trei ani de zile.

În primul capitol al lucrării intitulat ,,Concepte fundamentale privind veniturile și cheltuielile” sunt prezentate aspecte teoretice privind Contul de profit și pierdere, veniturile și cheltuielile ce stau la baza întocmirii acestuia.

Al doilea capitol intitulat ,,Prezentarea societății comerciale Gepeto Impex S.A.” prezintă descrierea societății Gepeto Impex S.A., datele de identificare a acesteia, structura organizatorică, obiectul de activitate și evoluția activității firmei.

Al treilea capitol intitulat al lucrării ,,Studiu de caz privind analiza veniturilor și cheltuielilor pe baza Contului de profit și pierdere” prezintă Contul de profit și pierdere al societății, analiza veniturilor, cheltuielilor, dar și a rezultatului din acest document de sinteză.

CAPITOLUL I

CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND

VENITURILE ȘI CHELTUIELILE

1.1. Noțiuni teoretice despre Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză care măsoară performanțele activității unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. El constituie o sinteză a contabilității de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau micșorarea bogăției unei întreprinderi, pentru o anumită durată.

Contul de profit și pierdere se constituie într-un formular distinct al documentelor de sinteză ,,Situații financiare anuale”. El evidențiază și explică într-o formă analitică rezultatele activității întreprinderii prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli și venituri.

Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după conținutul informațional și forma de prezentare.

Dacă se are în vedere conținutul informațional, există două forme de prezentare:

După conținutul informațional se distinge:

contul de profit și pierdere cu prezentarea veniturilor și cheltuielilor după natura lor,

contul de profit și pierdere cu prezentarea după destinație a cheltuielilor de exploatare.

După forma de prezentare deosebim:

sub formă de listă (vertical) ce prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului,

sub formă de cont (tablou bilateral) unde,în partea stângă, se prezintă cheltuielile și profitul, iar, în partea dreaptă, veniturile și pierderile.

Structura generală a contului de profit și pierdere sub forma tabloului bilateral este următoarea:

Contul de profit și pierdere, în forma de listă, se prezintă astfel:

După unele estimări, la ora actuală, în țările comunitare aproximativ jumătate din societăți prezintă scheme ale contului de profit și pierdere ce iau în considerare natura economică a cheltuielilor, iar cealaltă jumătate prezintă scheme plecând de la delimitarea cheltuielilor pe centre de activități (sau pe centre de costuri). De asemenea, sunt întâlnite ambele forme de prezentare.

În literatura de specialitate, prezentarea contului de profit și pierdere plecând de la natura economică a cheltuielilor este considerată ca fiind prezentarea obiectivă, prin opoziție cu delimitarea cheltuielilor plecând de la funcțiile întreprinderii, considerată ca fiind o prezentare subiectivă.

În țara noastră, contul de profit și pierdere, ca piesă componentă a documentelor contabile de sinteză, se întocmește în mod obligatoriu, de către toate unitățile patrimoniale, indiferent de forma de proprietate. Forma de prezentare este ,,listă” (sau schema verticală) informațiile fiind prezentate atât referitor la exercițiul financiar încheiat, cât și la cel precedent. În varianta românească, contul de profit și pierdere cuprinde: veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, cât și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere). Rezultatul exercițiului este determinat având în vedere activitatea curentă, operațiile extraordinare și impozitarea profitului.

Formatul Contului de profit si pierdere în țara noastră este următorul:

Cifra de afaceri netă

Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată

Alte venituri din exploatare

a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

Cheltuieli cu personalul:

Salarii și indemnizații

Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză

Alte cheltuieli de exploatare

Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate

Profitul sau pierderea din activitatea curentă

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

Impozitul pe profit

Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

Profitul sau pierderea exercițiului financiar.

Prezentarea contului de profit și pierdere în forma ,,listă” oferă avantajul de a delimita partea de rezultat aferentă activității curente de rezultatul aferent activității extraordinare, acesta din urmă fiind caracterizată printr-o variație semnificativă de la un an la altul și de la o întreprindere la alta. Delimitarea este necesară și pentru faptul că rezultatul curent este un indicator important în aprecierea activității oricărei întreprinderi.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

În cazul entităților care au realizat operațiuni de leasing financiar, radiate din Registrul general și care, la data intrării în vigoare a prezentelor reglementări, mai au în derulare contracte de leasing, în cifra de afaceri netă se include și dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare.

Partea din profit sau pierdere aferentă întreprinderilor asociate sau în participație contabilizată prin metoda punerii în echivalență reprezintă partea din profitul și pierderea întreprinderilor asociate sau în participație asupra cărora societatea deține o influență notabilă. Cheltuielile cu impozitul pe profit cuprind cheltuieli cu impozitul pe profitul curent și cheltuieli cu impozitul amânat. Cheltuieli cu impozitul pe profitul curent se determină prin aplicarea cotei de impunere în vigoare asupra profitului impozabil, iar cheltuielile cu impozitul pe profitul amânat apar în cazul constituirii unei datorii privind impozitul amânat sau în cazul reluării unei creanțe privind impozitul amânat. Cheltuielile cu impozitul pe profit sunt aferente activității de exploatare, activității financiare, activității extraordinare.

Profitul sau pierderea din activități curente reprezintă cumulul rezultatelor celor două activități cu caracter repetitiv ale întreprinderii: activitatea de exploatare și activitatea financiară.

Profitul net sau pierderea netă a perioadei reprezintă rezultatul obținut de întreprindere după scăderea cheltuielilor cu impozitul pe profit, reprezentând baza pentru distribuirea dividendelor.

Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale entității trebuie prezentate la ,,Venituri extraordinare” și ,,Cheltuieli extraordinare”. Entitățile trebuie să prezinte în notele explicative proporția în care impozitul pe profit afectează ,,Profitul sau pierderea din activitatea curentă” și ,,Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”.

Principalul obiectiv al contului de profit și pierdere este să ofere informații credibile referitoare la poziția financiară, performanța și modificările de poziție financiară.

Măsurarea performanțelor întreprinderii vizează, în mod esențial, măsurarea rezultatului (profit/pierdere). Rezultatul unei activități economice este tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil și rezultat fiscal.

Rezultatul contabil se determină după cum urmează:

Determinarea rezultatului brut se face după relația:

Pentru determinarea impozitului pe profit se au în vedere veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile. Astfel, conform Codului fiscal al României sunt considerate cheltuieli nedeductibile:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate

dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale;

cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

cheltuielile de sponsorizare și/sau mecensau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita a 3 la mie din cifra de afaceri sau 20% din impozitul pe profit datorat.

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

dividendele primite de la o persoană juridică română;

diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se dețin titlurile de participare;

veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;

veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiții imobiliare/active biologice, după caz.

După care se determină:

La determinarea rezultatului net al exercițiului trebuie luate în calcul toate veniturile și cheltuielile constatate în cursul exercițiului, afară de cazul când o normă contabilă internațională dispune sau autorizează o altă soluție contabilă.

1.2. Concepte fundamentale privind veniturile

Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de intrări sau creșteri ale activelor sau descreșteri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse. Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă,exclusiv cheltuielile aferente, la elementul ,,Alte venituri din exploatare”.

Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi:vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.

Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acționează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

Veniturile din exploatare cuprind:

venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe.

veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea practică programe de fidelizare a clienților. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou acordate clienților ca parte a unei tranzacții de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a altor forme similare de stimulare, și care pot fi folosite în viitor de client pentru a obține bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;

venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;

venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din exploatare.

Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

Veniturile aferente costului producției în curs de execuție se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus(sold debitor).

Veniturile financiare cuprind:

venituri din imobilizări financiare;

venituri din investiții pe termen scurt;

venituri din creanțe imobilizate;

venituri din investiții financiare cedate;

venituri din diferențe de curs valutar;

venituri din dobânzi;

venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

alte venituri financiare.

Veniturile extraordinare sunt acele venituri generate de alte activități decât cele curente, cum ar fi daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități.

Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora.

Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menținerea acestora, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

1.3. Concepte fundamentale privind cheltuielile

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exercițiului contabil sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

consumuri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază entitatea;

cheltuieli cu personalul;

executarea unor obligații legale sau contractuale etc.

Cheltuielile efectuate de entități pentru realizarea instalațiilor în vederea asigurării utilităților (apă, energie electrică, gaze) necesare funcționării se înregistrează în funcție de natura acestora, pe cheltuieli ale perioadei, atunci când în contractele încheiate cu furnizorii de utilități este prevăzut că acestea urmează să treacă în proprietatea prestatorului serviciului sau lucrării respective. În toate cazurile se vor avea în vedere clauzele cuprinse în contractele încheiate între părți.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a entității. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit și pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul ,,Alte cheltuieli de exploatare”.

În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor,astfel:

Cheltuieli de exploatare cuprind:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și păsărilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații,servicii bancare și altele;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător,aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi determinate, aferente perioadei curente etc.);

Cheltuieli financiare cuprind:

pierderi din creanțe legate de participații;

cheltuieli privind investițiile financiare cedate;

diferențele nefavorabile de curs valutar;

dobânzile privind exercițiul financiar în curs;

sconturile acordate clienților;

pierderi din creanțe de natură financiară și altele;

Cheltuieli extraordinare sunt generate de operațiunile ce nu au caracter ordinar, obișnuit, acestea sunt generate de calamități și alte evenimente similare.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

Conturile sintetice de venituri și de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice,în funcție de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale entității.

1.4. Recunoașterea și evaluarea cheltuielilor și veniturilor

Recunoașterea reprezintă includerea unui element în bilanț sau în contul de profit și pierdere. Cadrul conceptual al IASB a identificat următoarele criterii de recunoaștere care sunt în vigoare:

Estimarea gradului de incertitudine în ceea ce privește beneficiile economice viitoare: Definiția activelor/datoriilor afirmă că trebuie să existe o intrare sau ieșire de beneficii economice viitoare. Prin urmare, recunoașterea presupune existența prezumției intrării sau ieșirii de beneficii economice viitoare asociate cu elemente ce vor intra sau ieși din întreprindere.

Credibilitatea: Un element este credibil dacă informația despre el reda fidel realitatea, este neutră, obiectivă și corectă. În plus, pentru a fi credibilă, trebuie susținută de alte două trăsături ce trebuie să fie prezente:

Tranzacțiile și alte evenimente pe care le oglindește informația trebuie contabilizate și prezentate în conformitate cu substanța lor economică și cu realitatea, și nu preponderent în conformitate cu forma lor legală.

Cei ce pregătesc situațiile financiare, în măsura în care au de a face cu recunoașterea unor elemente nesigure, ar trebui sa-și exerseze raționamentul profesional și să fie precauți: cu alte cuvinte, prudența.

Conform IAS 18, cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit si pierdere când apare o reducere de beneficii economice viitoare, aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii, în cursul desfășurării activităților normale. Reducerea de beneficii viitoare se materializează prin diminuări ale capitalurilor proprii, altele decât prin distribuțiile către participanții la capital. O altă condiție esențiala pentru recunoașterea cheltuielilor este evaluarea credibilă.

În categoria cheltuielilor se mai includ și pierderile realizate, cum ar fi cele din dezastre sau din cedarea activelor imobilizate, precum și pierderilor nerealizate, cum ar fi cele din modificarea valorii juste a unor active sau din modificarea cursului de schimb valutar. Pierderile se evidențiază distinct, în contul de profit și pierdere.

Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se consideră că transferul proprietății bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformității sunt bunurile oferite de furnizor clienților, aceștia având dreptul fie să le achiziționeze, fie să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiționată de obținerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potențial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.

Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția clientului reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producție.

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte operațiuni care nu pot fi considerate livrări de bunuri.

Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și recepția serviciilor prestate.

În cazul lucrărilor de construcții, recunoașterea veniturilor se face pe baza actului de recepție semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție.

Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi și dividende se recunosc astfel:

dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;

redevențele și chiriile se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului; Criteriile generale de recunoaștere a veniturilor se aplică și în cazul acesta când este posibil ca beneficiile economice asociate tranzacției să intre în societate, iar suma veniturilor să fie determinată în mod rezonabil. Potrivit IAS 17 ,,Leasing”, recunoașterea veniturilor financiare din redevențe se face pe calea alocării pe termenul de leasing.

dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le încasa. Dividendele sunt deduse din costul participațiilor atunci când sunt declarate din profitul net aferent perioadei pre-achiziție.

Venituri din subvențiile guvernamentale – exista două categorii de subvenții guvernamentale de care pot beneficia întreprinderile: subvenții pentru investiții și subvenții pentru exploatare. Conform IAS 20 ,,Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor referitoare la asistența guvernamentală” – aceste subvenții se recunosc pe o bază sistematică, ca și veniturile pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează a le compensa. De asemenea, subvențiile guvernamentale pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se prezintă în bilanț fie ca venit amânat, fie prin deducerea din valoarea contabilă a activului.

Conform IAS 18, veniturile financiare de tipul dobânzilor sau dividendelor, care apar ca urmare a recompensării utilizării activelor întreprinderii de terți, vor fi recunoscute când este posibil ca beneficiile economice asociate tranzacției să intre în societate, iar suma veniturilor să fie determinată în mod rezonabil.

Evaluarea reprezintă determinarea sumei la care elementul recunoscut ar trebui inclus în situațiile financiare.

Evaluarea cheltuielilor se face prin asocierea directa dintre costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit (principiul conectării cheltuielilor cu veniturile). Cu alte cuvinte, în conformitate cu Standardele Internaționale de Contabilitate, cheltuielile recunoscute în contul de profit și pierdere al perioadei trebuie să corespundă veniturilor din vânzare, prestări de servicii, sau alte activități care au generat venit.

Evaluarea veniturilor se face la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod fiabil, venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustată cu valoarea oricăror sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.

Reducerile comerciale de preț (rabat, remiză, discount etc.) sunt, de regulă, deduse din valoarea veniturilor recunoscute.

Baza de evaluare a venitului este valoarea justă a contraprestațiilor primite sau de primit. Valoarea justă este definită ca: suma la care un activ poate fi schimbat sau o datorie decontată, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții în cadrul căreia prețul este determinat în mod obiectiv.

Evaluarea bazată pe costul istoric presupune recunoașterea tranzacției complete, confirmată de piață, cu alte cuvinte, obținerea valorii juste la momentul recunoașterii inițiale.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE GEPETO IMPEX S.A.

2.1. Prezentarea firmei

Compania Gepeto Impex S.A. activează pe piața românească din anul 1998. Renumită pentru calitatea și prospețimea produselor sale, Gepeto a devenit de-a lungul timpului un punct de reper pe piața națională, dar și internațională de profil. Cu o producție de peste 30 tone de mezeluri pe zi, Gepeto mizează zi de zi pe calitate, gust și siguranță pentru consumatori.

Datele companiei:

Viziunea firmei Gepeto este de a crea valoare pentru a fii întotdeauna prima alegere a consumatorului.

Misiunea firmei este de a crea valoare printr-o creștere echilibrată și prin:

Atingerea și depășirea cotei de piață de 20% din piața mezelurilor din România

Diversificarea portofoliului de produse prin lansarea de produse similare/ complementare aparținând industriei alimentare

Pentru a atinge misiunea firmei, Gepeto își propune:

2.2. Conducerea societății

Potrivit prevederilor statutare, conducerea societății SC Gepeto Impex SA este asigurată de Adunarea Generală a Acționarilor, iar administrarea societății este asigurată de un Consiliu de Administrație.

Consiliul de administrație

Administrarea societății este asigurată de un Consiliu de Administrație format din 9 administratori, aleși de Adunarea Generală a Acționarilor pe o perioadă de 4 ani cu posibilitatea de a fi a realeși. Numărul administratorilor este stabilit în raport cu volumul și specificul activității societății. Alegerea administratorilor se face dintre acționari, proporțional cu partea din capital deținută, sau dintre persoane din afara societății (specialiști, instituții publice, societăți comerciale).

Consiliul de Administrație este condus de un președinte. În relațiile cu terții, societatea este reprezentată de către președintele Consiliului de Administrație pe baza și în limitele împuternicirilor date de Adunarea Generală a Acționarilor sau în lipsa lui, de către unul din vicepreședinți, desemnat de Consiliul de Administrație. Președintele Consiliului de Administrație este numit pe o durată care nu poate depăși durata mandatului său de administrator. În cazul în care președintele se află în imposibilitatea temporară de a-și exercita atribuțiile, Consiliul de Administrație poate numi temporar pentru îndeplinirea funcției de președinte un alt administrator. Membrii Consiliului de Administrație vor putea exercita orice act care este legat de administrarea societății în interesul acesteia, în limita drepturilor care li se conferă.

Conform actului constitutiv al societății, Consiliul de Administrație are următoarele competențe de baza care nu pot fi delegate directorilor:

Stabilirea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare ale societății;

Stabilirea sistemului contabil și de control financiar și aprobarea planificării financiare;

Numirea și revocarea directorilor și stabilirea remunerației lor;

Supravegherea activităților directorilor;

Pregătirea raportului anual, organizarea Adunării Generale a Acționarilor și implementarea hotărârilor acesteia;

Angajarea și concedierea personalului, stabilirea drepturilor și obligațiilor acestuia;

Stabilirea îndatoririlor și responsabilităților personalului societății pe compartimente și a directorilor executivi;

Aprobarea operațiunilor de vânzări și cumpărări de bunuri imobile și mobile (active fixe și circulante);

Aprobarea încheierii de contracte de închiriere și propunerea și fundamentarea deciziilor majore (fuziuni, achiziții și vânzări importante);

Stabilirea tacticii și strategiei de marketing;

Aprobarea încheierii sau rezilierii contractelor potrivit competențelor acordate;

Stabilește și declară dividendele precum și proiectul de program de activitate și proiectul de buget al societății pe anul în curs.

Organigrama societății Gepeto Impex S.A.

Conform organigramei posturile sunt ocupate de:

Societatea are un personal mediu lunar de 422 de salariați ce realizează un salariu mediu de 1650 lei. Salariații sunt încadrați pe perioade de timp nedeterminate, pe departament, secții și echipe. Fiecare salariat are întocmită fișa postului ce face parte integrantă din contractul individual de muncă.

Salariile se negociază anual cu reprezentanții salariaților pe specializările profesionale utilizate de societate. Deviza managerială este aceea că la muncă egală – remunerație egală, iar activitatea pe secții este controlată și în perioadele de depășire a producției planificate se acordă sporuri procentuale la salariul de bază.

2.3. Prezentarea activității societății

SC Gepeto Impex SA dispune de tehnologie de ultimă oră și personal calificat, astfel încât produsele fabricate după rețete proprii tradiționale sunt urmărite de la recepția materiei prime și auxiliare până în stadiul de produs finit ajungând la consumatorul final printr-un sistem de trasabilitate implementat.

Grija pe care o acordă în stabilirea rețetelor, în selecționarea cărnurilor și a condimentelor se reflectă în calitatea produselor. În fabrică, toată carnea, de porc, vită, oaie și pui este atent selecționată, încercând ca de fiecare dată calitatea să fie aceeași. Faptul că orașul Constanța consumă produsele Gepeto este o dovadă în plus că prospețimea produselor ajunge la consumatorul final.

Valorile ce stau la baza menținerii încrederii consumatorilor în Gepeto sunt:

De atingerea acestui obiectiv se ocupă echipa tehnică ce este formată numai din personal calificat, cu experiență în domeniu, ce monitorizează permanent toate punctele cheie ale fluxului de producție având informații în timp real despre parametrii și stadiul în care se află produsul în curs de prelucrare.

Principalele categorii de produse:

Gepeto produce o gamă variată de sortimente ce sunt fabricate pe 5 fluxuri tehnologice bine individualizate:

Întreprinderea este prevăzută cu un depozit de produse congelate cu o capacitate de 500 de tone care asigură, atât menținerea materiei prime din punct de vedere calitativ la nivel optim, cât și continuitatea în procesul de producție. Societatea dispune și de o magazie de condimente unde sunt depozitate condimentele și aditivi necesari realizării unei game cât mai variate de produse. Magazia se află într-un spațiu climatizat și uscat.

Procesul de fabricație:

Ambalarea produselor se face:

Toate produsele unității sunt testate în laboratorul uzinal al fabricii, autorizat DSV și în curs de acreditare de RENAR în care se urmăresc parametrii fizico-chimici ai produselor conform Regulamentului 560/2006 privind Comercializarea preparatelor din carne.

Produsele marca Gepeto sunt sigure și din punct de vedere microbiologic prin respectarea unui plan de autocontrol în colaborare cu autoritățile locale prin intermediul căruia se confirmă că preparatele unității nu pun în pericol siguranța consumatorului.

Satisfacție și siguranță în alimentație prin: tehnologia folosită, condițiile de prelucrare a materiilor prime și finite, condițiile de muncă și calitatea serviciilor; acestea sunt asigurate prin cele două certificări în Sistemul de Management în Siguranța Alimentelor și Sistemul de Management al Calității conform cerințelor din standardul SR EN ISO 9001:2008.

Sistemul de Management al Siguranței Alimentelor, conform standardului SR EN ISO 22000:2005, este implementat pentru producția, procesarea și conservarea cărnii.

Distribuția preparatelor se realizează cu autoutilitare izoterme proprii autorizate sanitar-veterinar acoperind județe precum:Constanța, Pitești, Piatra Neamț, Ploiești, București, Călărași, Brașov, Alexandria, Galați, Tulcea, Brăila, Focșani, Fetești, Craiova.

De asemenea, există o relație între Gepeto și țări din Comunitatea Europeană: Spania, Italia, Cipru, Grecia. Societatea are livrări săptămânale către firme din aceste țări.

Unitatea deține depozite teritoriale în București, Galați, Ploiești, Alexandria, Pitești, Craiova și Brașov fapt ce a asigură onorarea imediată a tuturor solicitărilor.

Consumatorii pot găsi produsele Gepeto în lanțul propriu de magazine; în acest sens a dezvoltat o rețea de magazine, situate în toate piețele orașului unde oferă atât mezeluri, cât și carne refrigerată de porc, vită, pui, curcan. Consumatorii pot fi siguri de calitatea produselor și de prospețimea acestora și prin faptul că aprovizionarea se face de două ori pe zi, cu mașini proprii, respectând toate regulile de igienă și lanțul de frig impus. De asemenea, produsele Gepeto pot fi găsite și în magazinele obișnuite, așa-zisele magazine de cartier.

Relația firmei cu clienți este foarte strânsă, deoarece clientul este considerat un partener al societății, înțelegerea nevoilor acestora stă la baza dezvoltării firmei și indică drumul ce trebuie parcurs de societate pentru o calitate optimă. Din acest motiv societatea pune la dispoziția acestora posibilitatea de cumpăra produsele Gepeto și online de pe site-ul societății prin plasarea unei comenzi.

Magazinele proprii ale societății Gepeto Impex S.A. sunt:

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZPRIVIND ANALIZA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILORPE BAZA CONTULUI DE PROFITȘI PIERDERE

Prezentarea contului de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere pentru ultimii trei ani se prezintă astfel:

Tabel 3.1 Contul de profit și pierdere

Sursa: Situațiile financiare anuale ale societății Gepeto Impex S.A. 2010-2012

Contul de profit și pierdere prezintă detalierea activității entității economice pe fiecare din grupele de activitate și anume: rezultatul activității din exploatare, rezultatul activității financiare și rezultatul activității extraordinare; iar suma acestor rezultate reprezintă rezultatul brut.

Rezultatul final al activității, pe care-l consider concludent de analizat, este profitul brut. Considerând că impozitul pe profit poate să difere, influențat fiind de voința legislativului.

Astfel voi prezenta grafic evoluția profitului brut în anii de referință.

Grafic 3.1. Profitului brut

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Este ușor de observat saltul performanței economice realizat în anul 2012, și micșorarea din anul 2011 se datorează politicii manageriale de a nu opera majorări de prețuri la produsele finite cu toate majorările suportate la materiile prime și celelalte utilități ale proceselor tehnologice. Aceste concluzii le voi întări în reluările de analize pe venituri și cheltuieli pe elementele.

Ceea ce influențează profitul net este impozitul plătit pentru profitul brut obținut. Impozitul pe profit este determinat de elementul politic de guvernare și anume de voința legislativă de a impozita profitul cu o anumită procentualitate pe categorii de activități.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu și cu titlu nerambursabil, la dispoziția statului și care nu presupune o contraprestație din partea acestuia.

Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesioniști, etc. Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Impozitul pe profitul brut plătit de societate pe perioada anilor de analizat, conform sumelor prezentate în contul de profit și pierdere se prezintă în graficul următor, astfel :

Grafic 3.2 Impozitul pe profit

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Observăm o creștere a impozitului pe profit în anul 2012. Creștere semnificativă ceea ce reprezintă aportul entității economice la bugetul statului. Societatea economică este în dezvoltare contribuind și la economia regională și cea locală. La dezvoltarea locală contribuie prin punerea în valoare a potențialului forței de muncă, iar la rândul ei, forța de muncă, contribuie prin consumurile realizate și a contribuțiilor achitate la bugetele locale.

În anul 2012 întâlnim o creștere a impozitul pe profit față de anul 2011 cu 42,16%, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă luând în considerare și reducerea din anul 2011 față de anul de referință 2010 de 24,22%. Impozitului pe profit din anul 2012 a crescut față de anul 2010 cu 19,89%, această creștere o consider că este destul de relevantă.

Conform relației:

prezentate în capitolul 1, voi trece la analiza părții cea mai dorită din punctul de vedere al investitorului si anume profitul net.

Profitul net, ceea ce interesează investitorii, în perioada de referință, se reprezintă grafic, astfel :

Tabel 3.2 Profitul net

Sursa: Evidențe contabile ale societății și date prelucrate de autor

Observăm că investitorii au sacrificat creșterea câștigului imediat pentru realizarea investițiilor propuse și a viitoarelor câștiguri.

Grafic 3.3 Profitul net

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Pentru o mai clară vizualizare grafică a fluctuației procentuale a profitului, voi prezenta separat mai jos:

Grafic 3.4 Evoluția profitului net

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Datorită stilului managerial al directorului general și al viziunii viitoare în raport cu cerințele de integrare în U.E., s-a adoptat o investiție masivă si accelerată. Considerând prioritar o anumită strategie de investiție, pot exemplifica faptul că modernizarea întregii fabrici a început cu segmentul de livrare continuând cu fabricarea. Aceste două obiective fiind recepționate și date în exploatare în anul 2012.

Pentru o înțelegere a activității societății, pe baza contului de profit și pierdere voi trece la analiza separată a elementelor de venituri și apoi a elementelor de cheltuieli.

Analiza veniturilor

Voi prezenta evoluția veniturilor totale pentru a evidenția volumul valoric al acestora.

Grafic 3.5 Veniturile totale

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Este vizibil si ușor de remarcat creșterea veniturilor totale, iar pentru aprofundarea activității voi prezenta și graficul veniturilor din exploatare.

Grafic 3.6 Venituri din exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Veniturile din exploatare reprezintă activitatea de bază a societății, care si aceasta are subdiviziunile ei.

Tabel 3.3 Componență veniturilor din exploatare

Sursa: Evidențe contabile ale societății și date prelucrate de autor

Pentru a observa evoluția activității firmei voi prezenta următorul tabel :

Tabel 3.4 Evoluția veniturilor din exploatare și a veniturilor totale

Sursa: Evidențe contabile ale societății și date prelucrate de autor

Pentru o mai bună relatarea a evoluției celor doi indicatori voi transpune analiza într-un grafic mai jos:

Grafic 3.7 Veniturile din exploatare și veniturile totale

Sursa: Prelucrare date din Tabel 3.4

Din această reprezentare se observă activitatea ascendentă a societății ceea ce este recunoscută de diplomele obținute pe plan local și național. De menționat este faptul că în topul clasamentelor locale si la nivel național este făcută mențiunea că progresul societății este cronologic în ultimii cinci ani.

Analizând creșterea procentuală a veniturilor totale din ultimii trei ani, raportându-le la anul de referință 2010 observăm o creștere de 4,65 de procente în anul 2011 și de 16,96de procente în anul 2012. Analizând creșterea procentuală a veniturilor din exploatare observăm o creștere de 4,45 de procente în anul 2011 și de 17,29 de procente în anul 2012. Această analiză a veniturilor totale și de exploatare transpuse grafic, se prezintă astfel:

Grafic 3.8 Evoluția veniturilor din exploatare și a veniturilor totale

Sursa: Prelucrare date din Tabel 3.4

În continuare voi prezenta grafic evoluția principalelor categorii de venituri ce compun veniturile din exploatare. Voi începe cu prezentarea producției vândute:

Grafic 3.9 Producția vândută

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Din prezentarea grafică a producției vândute se observă evoluția ascendentă a vânzărilor de produse finite pe perioada anilor 2010, 2011 și 2012. Astfel în anul 2011 se înregistrează o creștere de 2,46% față de anul 2010, iar în anul 2012 se înregistrează o creștere de 6,61% față de anul 2011 și de 9,24% față de anul 2010.

Grafic 3.10 Cifra de afaceri netă

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Cifra de afaceri netă observată în grafic, este deasemeni în creștere ca și producția vândută. Astfel, în anul 2011 se înregistrează o creștere de 3,78%, iar în anul 2012 o creștere de 7,59% față de anul 2011 și de 11,66% față de anul 2010. Existența unor fluctuații din punct de vedere a creșterii celor două elemente analizate și anume producția vândută și a cifrei de afaceri aferente vânzărilor se datorează variației sortimentelor ce compun producția vândută.

Aceasta este concludentă în afirmația ca societatea nu a operat majorări de prețuri la producția vândută, cu toate creșterile a prețurilor materiei prime. Efortul suportat de firmă este major având în vedere ca s-a realizat o investiție majoră. Politica societății este de a asigura o creștere a vânzării pentru faptul că noua investiție realizată permite o producție mai mare decât cea actuală.

O altă componentă a veniturilor din activitatea de exploatare ce se face remarcată și impune atragerea atenției pentru înțelegerea strategiei manageriale, este venitul realizat din vânzarea mărfurilor. Graficul acestora este următorul.

Grafic 3.11 Venituri din vânzarea mărfurilor

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Din acest grafic rezultă că veniturile din vânzarea mărfurilor cresc în anul 2011 față de anul 2010 cu 107,95%, suma dublându-se, în anul 2012 veniturile cresc cu 45,56 față de anul 2011, aceasta însemnând o creștere față de anul 2010 de aproximativ 3 ori.

În continuare voi prezenta componența cifrei de afaceri.

Tabel 3.5. Componența cifrei de afaceri netă:

Sursa: Evidențe contabile ale societății și date prelucrate de autor

Grafic 3.12 Evoluția și componența cifrei de afaceri netă

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Se poate observa că venituri din vânzarea mărfurilor nu au crescut numai valoric în cei trei anii de referință, ci a crescut și importanța lor în cifra de afaceri netă. Aceasta reprezintă o activitate nouă a societății cu scopul principal de promovare a sortimentelor noi de preparate, de promovarea a imaginii firmei și nu în ultim rând de măsurare a pulsului pieței, interesul consumatorilor față de produsele noastre.

Veniturile aferente costului producției în curs de execuție au avut un trend ascendent înregistrând o creștere de 6,27% în anul 2011 față de anul 2012, iar în anul 2012 o creștere de 42,64% față de anul de referință 2010, iar față de anul 2011 de 34,21%.

Grafic 3.13 Venituri aferente costului producției în curs de execuție

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Producția realizată de entitate pentru scopurile proprii și capitalizată prezintă o oscilație aleatoare ce depinde de nevoile proprii ale societății

Grafic 3.14 Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.15 Alte venituri din exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Veniturile din această categorie cresc în anul 2011 raportat la anul 2010 cu 73,34%, iar în anul 2012 raportat la anul 2011 cu 76,93%, în total crescând cu 206, 70%.

Grafic 3.16 Venituri financiare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Acest grafic prezintă evoluția veniturilor financiare ce cresc în anul 2011 cu 22,46% și scad în anul 2012 raportat la anul 2011 cu 27,96%. În continuare vă voi arăta că deși acestea par a avea o oscilație semnificativă, el nu influențează variația veniturilor totale.

În graficele următoare voi prezenta componența veniturilor totale și procentul pe care îl ocupă fiecare componentă în valoarea totală:

venituri din exploatare

venituri financiare

venituri extraordinare

Grafic 3.17 Componență veniturilor totale în anul 2010

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.18 Componență veniturilor totale în anul 2011

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.19 Componență veniturilor totale în anul 2012

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Din prezentarea grafică a componenței veniturilor totale pe anul 2010, 2011 și 2012, observăm că ponderea veniturilor din exploatare în veniturile totale este constantă, rezultând că principala sursă de venit a firmei o reprezintă obiectul de activitate.

Analiza cheltuielilor

Structura cheltuielilor de exploatare, pe perioada de referință, este următoarea:

Tabel 3.6 Structura cheltuielilor de exploatare

Sursa: Evidențe contabile ale societății și date prelucrate de autor

Voi începe cu prezentarea grafică a cheltuielilor de exploatare:

Grafic 3.20 Cheltuielile de exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Acest grafic, prezintă creșterea cheltuielilor firmei în anul financiar 2012cu 16,65% față de anul 2010 și cu 9,69% față de anul 2011, iar anul 2011 înregistrează o creștere de 6,34% . Aceste creșteri se datorează în principal a două aspecte și anume :

punerea în funcțiune a noii investiții și,

creșterea prețurilor materiilor prime și a celorlalte utilități.

Voi continua cu prezentarea grafică a cheltuielilor cu materiile prime, pentru a întregi afirmația din paginile anterioare, și anume că au crescut prețurile aprovizionărilor și totuși societatea nu a operat majorări de prețuri la produsele finite. Aceasta fiind strategia managementului raportată la noua capacitate de producție rezultată în urma investițiilor realizate corelată cu necesitatea asigurării pieței de desfacere.

Cheltuielile cu materiile prime pe perioadele de referință, sunt:

Grafic 3.21 Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

După cum se observă în anul 2011 are loc o creștere a cheltuielilor cu materii prime și materiale consumabile cu 2,25% față de anul anterior, iar în 2012 se înregistrează o creștere de 6,88% față de anul 2010 și față de anul 2011 de 4,52%. Acest grafic îl consider elocvent în evidențierea politicii manageriale de a câștiga prin mărirea cantității producției vândute și nu prin majorarea prețurilor.

Pentru a putea funcționa întreg procesul de fabricație este nevoie de energie și apă, aceste cheltuieli intră în categoria alte cheltuieli externe și prezintă următoarea evoluție:

Grafic 3.22 Alte cheltuieli externe

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Aceste cheltuieli înregistrează o creștere de 1,41% în anul 2011, iar în anul 2012 raportat la anul 2011 o creștere de 3%, iar raportat la anul 2010 de 4,46%. Creștere acestor cheltuieli este influențată direct de cantitatea de materie primă procesată și de numărul de ore de funcționare al utilajelor.

Având în vedere faptul că societatea a înregistrat venituri din vânzarea mărfurilor, această trebuie să evidențieze contabil și costurile aferente mărfurilor. Astfel, cheltuielile privind mărfurile pe cei 3 ani prezintă o creștere de 345,99% în anul 2011, iar în anul 2012 de 73,65% față de anul 2011 și de 690,53%.

Grafic 3.23 Cheltuieli privind mărfurile

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Un alt element de cheltuieli cu implicații majore în determinarea rezultatelor economice, dar și a realizării producției cantitative, cât și calitative este legat de forța de muncă utilizată în procesele de producție.

Mai jos voi prezenta graficul cheltuielilor cu forța de muncă.

Grafic 3.24 Cheltuielile cu personalul

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Anul 2011 aduce o creștere a cheltuielilor salariale de 26,79% raportat la anul 2010, pe când anul 2012 raportat la anul 2011 înregistrează o creștere de 14,26%, iar față de anul 2010 de 44,88%. După cum se observă aceste costuri păstrează creșterea ascendentă din două considerente și anume:

creșterea numărului de locuri de muncă proporțional cu creșterea producției finite vândute, și ;

realizarea de majorări salariale operate anual.

Un alt element de cheltuieli ce confirmă existența unei investiții majore, este acela de amortizare.

Grafic 3.25 Cheltuieli cu amortizarea

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

După cum este ușor de observat, în anul 2012 au crescut cheltuielile cu amortizările cu 84,77% față de anul 2010, iar raportat la anul 2011 cu 60,46%, iar anul 2011 raportat la anul 2010 aduce o creștere de 15,15%, ceea ce confirmă ca au fost date în funcțiune investiții majore cu implicații semnificative și favorabile procesului de producție și a economiei societății. Fără această investiție nu ar fi fost posibilă supraviețuirea societății în viitor, iar acesta, reprezintă un pas mare dintr-un început ambițios.

Ajustările de valorii privind activele circulante aduc o cheltuială societății, deoarece veniturile înregistrate din ajustări sunt net mai mici decât cheltuielile înregistrate. Se poate observa o diminuarea a acestor cheltuieli, în anul 2011 se reduc cu 12,42%, în anul 2012 raportat la anul 2011 se reduc cu 89,29%, față de anul 2010 ele diminuându-se cu 90,62%.

În categoria alte cheltuieli de exploatare intră în componență:

Tabel 3.7 Alte cheltuieli de exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.26 Alte cheltuieli de exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Aceste cheltuieli cresc în anul 2011 cu 18, 60%, în anul 2012 înregistrează o creștere de 30,53% raportat la anul 2011 și de 52,06% raportat la anul 2010.

Societatea înregistrează cheltuieli privind provizioanele doar în anii 2011 și 2012.

Grafic 3.27 Cheltuieli privind provizioanele

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.28 Cheltuielile financiare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Cheltuielile financiare, la fel ca și veniturile financiare, nu au o evoluție constantă, ele depinzând de în principal de rata dobânzii și comisioanele practicate de bancă. Astfel, cheltuielile financiare scad în anul 2011 cu 5,30%, iar în anul 2012 acestea cresc raportat la anul 2011 cu 23,21%.

Graficele ce urmează prezintă componența cheltuielilor totale și ponderea principalelor categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor societății:

cheltuieli din exploatare

cheltuieli financiare

cheltuieli extraordinare

Grafic 3.29 Componența cheltuielilor totale în anul 2010

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.30 Componența cheltuielilor totale în anul 2011

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Grafic 3.31 Componența cheltuielilor totale în anul 2012

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

După cum puteți observa cheltuielile financiare nu au o importanță deosebită în cadrul cheltuielilor totale, deși aparent proporția lor în cheltuielile totale este mai mare decât proporția veniturilor financiare în veniturile totale ele nu influențează semnificativ cheltuielile totale, preponderent cheltuielile sunt făcute pentru costurile de producție.

3.4 Analiza veniturilor, cheltuielilor și rezultatului

Voi prezenta, în continuare, grafic evoluția veniturilor din exploatare, cheltuielilor de exploatare și a rezultatelor brute din exploatare pe cei trei anii de activitate pentru o mai bună evidențiere a relațiilor dintre ele.

Grafic 3.32 Evoluția veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului din exploatare

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Voi prezenta evoluția veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar:

Grafic 3.33 Evoluția veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului financiar

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

Următorul grafic prezintă evoluția veniturilor totale, cheltuielilor totale și a rezultatului brut pe cei trei anii de activitate.

Grafic 3.34 Evoluția veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului total

Sursa: Prelucrare date din evidențele contabile ale societății

După toate prezentările, s-a observat că SC Gepeto Impex S.A., este profitabilă și bineînțeles prosperă. Adoptă rapid transformările și investitorul majoritar, decidentul politicii manageriale, este un om al investițiilor, al continuității și mai mult al extinderii activității. Dividendele imediate sunt urmărite, dar nu fără a asigura și continuitatea acestora pe perioadă lungă de timp.

Managementul performant al societății se face recunoscut prin investițiile efectuate, prin certificările obținute și a diplomelor primite. În întâmpinarea acestor realizări vin indicatorii prezentați în lucrarea de față.

În fiecare an, de la înființare, administratorul societății a investit prin dezvoltarea activității de bază, dar a și dezvoltat activități noi ce au susținut activitatea predominantă. După analiza detaliată și cunoașterea particularităților proceselor economice ale societății, consider că efortul este susținut, iar activitatea este atent supravegheată.

CONCLUZII

Studiu de caz al acestei lucrări prezintă evoluția veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului pe baza contului de profit și pierdere la Gepeto Impex S.A. pe anii 2010, 2011 și 2012.

Având în vedere majorările de prețuri la materiile prime și la utilități, fapt ce s-a făcut simțit în anul 2011 când profitul înregistrat a fost cel mai scăzut din cei trei ani voi prezenta o serie de elemente ce ar trebui luate în considerare de societate pe viitor pentru a nu mai înregistra scăderea din anul 2011.

Un pas important a fost efectuat deja de societate, ce a modernizat întreaga fabrică începând cu segmentul de livrare continuând cu fabricarea. Aceste două obiective fiind recepționate și date în exploatare în anul 2012.

Pentru a nu mai întâmpina scumpiri la materiile prime folosite societatea ar putea să apeleze la mai mulți furnizori și să își extindă obiectul de activitate și la creșterea animalelor. Astfel, s-ar diminua costurile de producție și nu ar mai apărea întârzieri în producție cauzate de întârzieri de livrare a materiilor prime.

Având mai mulți furnizori societatea poate selecta în funcție de preț – calitate pentru a obține profit maxim cu costuri mici, și în același timp se diminuează riscul de a depinde doar de furnizorii existenți. Cu mai mulți furnizori societatea poate face o ofertă variată în cazul vânzării produsului. Existența puținilor furnizori duce la monopolul asupra produsului sau serviciului respectiv.

Când se pune problema de a alege între furnizorii locali și alți furnizori, sunt de preferat cei locali, pentru că în acest fel riscul de a apărea întârzieri la livrare în condiții meteorologice nefavorabile este mai scăzut.

Pentru diminuarea costurilor serviciilor externe societatea trebuie să își califice personalul pentru a nu mai apela la servicii externe decât în cazurile stricte necesare sau prevăzute de lege.

Pentru a crește veniturile încasate societatea trebuie să mărească numărul de clienți, societatea ar putea utiliza reduceri de preț sau oferte promoționale la produsele de sezon în perioada când acestea se consumă mai mult potrivit tradiției.

Pentru a putea atrage mai mulți clienți societatea trebuie sa pună un accent mai mare pe promovarea produselor, un mod prin care se poate realiza acest lucru este prezența la târguri de preparate din carne.

Un alt aspect care duce la creșterea veniturilor sunt comercializarea de mărfuri, în studiu de caz am putut observa că în cei trei anii veniturile privind mărfurile au crescut atât valoric, cât și procentual în veniturile din exploatare, ceea ce rezultă că societatea a început deja să acorde atenție sporită acestor venituri.

După cum am prezentat în descrierea firmei Gepeto își distribuie produsele și în afara județului Constanța. Astfel, pentru a putea satisface cât mai bine cererea din respectivele orașe societatea ar putea deschide o nouă fabrică în unul din orașele respective, în acest mod prospețimea și calitatea produselor ar fi garantată.

Prin deschiderea fabricii firma își poate mări orizontul de desfacere ar produselor sale, putând vinde produse și în alte orașe, în care dacă ar comercializa produsele în momentul de față costurile cu transportul nu ar face rentabile produsele Gepeto în acele zone.

Ideea deschiderii unei noi fabrici în condițiile actuale ale economiei și 4a situației financiare a societății chiar dacă nu pare o decizie bună, conducerea societății poate încerca să atragă fondurilor structurale europene.

BIBLIOGRAFIE

Asaloș, N., Bazele contabilității, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006

Caraiani,C., Olimid,L.,(coordonatori), Bazele contabilității, Editura ASE, București, 2003

Feleagă,N., Feleagă (Malciu),L., Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2008;

Feleagă,N., Ionașcu,I., Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică, București, 1998

Ionescu, C., Contabilitate. Baze și proceduri, București: Editura Fundației România de Mâine, 2006

Nicolae,T., Georgescu,C., Asaloș,N., Bazele contabilității, Editura Ex Ponto, Constanța, 2002

Pântea,I.P., Bodea,Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu directivele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006

Ristea, M., Contabilitate aprofundată, Ed. Lucman, București, 2003;

Ristea, M., și colab., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I si II, Editura Universitară, București, 2009;

Vâlceanu, Gh., Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, ed. a II a, Editura Economică, București, 2005

***Legea contabilității nr.82/1991 revizuită și republicată

***Legea nr.571/2003 republicată privind Codul Fiscal;

***Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M.O. nr. 766 si 766 bis din 10 noiembrie 2009;

***Situațiile financiare anuale și evidențele contabile ale societății comerciale

***Standardul internațional de contabilitate, IAS 18 Venituri