Analiza Veniturilor Fiscale In Romania

LUCRARE DE LICENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

DISCIPLINA FINANȚE PUBLICE

TEMA ANALIZA VENITURILOR FISCALE ÎN ROMANIA

Cuprins

Introducere

Secțiunea I: Impozitele și taxele ca principală sursă de finanțare

1.1.Clasificarea veniturilor fiscale

1.2. Impozitele

1.3. Elemente ale impozitului

1.3.1.Impozitele directe

1.3.1.1.Impozitul pe dividende

1.3.1.2.Impozitul pe venitul persoanelor fizice

1.3.1.3.Impozitul pe profit

1.3.2.Impozitele indirect

1.3.2.1.Accizele

1.3.2.2.Taxa pe valoarea adãugată

1.3.2.3.Taxe vamale

1.3.2.4.Impozitele locale

Sectiunea II: Evolutii legislative privind veniturile fiscale

2.1.Evolutii legislative înainte de 01.01.1995

2.1.1.Accizele

2.1.2.Taxa pe valoare adaugata

2.1.3.Impozitul pe profit

2.1.4.Impozitul pe salarii

2.2.Evolutii legislative dupa 01.01.1995

2.2.1.Accizele

2.2.2.Taxa pe valoare adaugata

2.2.3.Impozitul pe profit

2.2.4.Impozitul pe salarii

Sectiunea III: Analiza veniturilor fiscale pe perioada anilor 2009-2013

3.1Investigarea veniturilor fiscale intre anii 2009-2011

3.1.1.Investigarea pe structură

3.1.2.Investigarea in timp

3.2.Masuri efectuate in strategia fiscal-bugetara intre 2009 si 2011

3.2.1.Măsuri efectuate in anul 2010

3.2.2.Măsuri efecutate in anul 2011

3.3.Investigarea prognozei veniturilor fiscale 2012-2013

3.3.1.Investigarea pe structura

3.3.2.Investigarea in timp

3.3.3.Modificari la Codul fiscal 2013

Concluzii si propuneri

Bibliografie

Introducere.

Vaniturile fiscale cuprind totalitatea impozitelor, taxelor si a contribuțiilor obligatorii stabilite prin lege de catre stat, au caracter obligatoriu și nu sunt restituibile. Ele prezinta prelevari legale din veniturile create de agentii economici si din veniturile populatiei, inclusiv în legatura cu detinerea de catre acești contribuabili a unor averi sau proprietați impozabile.

Marimea veniturilor fiscale este dependenta de nivelul de dezvoltare al economiei naționale și de complexitatea statului,de presiunea fiscal impusa asupra contribuabililor, de eficienta colectarii in venituri curente,venituri de capital și incasarile din împrumuturile acordate.

Sistemul fiscal joaca un rol important in asigurarea echilibrului macroeconomic si a unor conditii favorabile relansarii activitatii economice pe mai multe baze, precum si evitarea unor distorsiuni in sfera sociala, generatoare de intensitatea politica.

Asigurarea bunei functionalitati a mecanismului fiscal, aplicarea reglementarilor cu caracter fiscal, impun existența, organizarea si activitatea unor organe specializate ale administratiei de stat, respectiv a unui aparat fiscal, fără de care nu ar putea fi dusă la finalitate întreaga activitate fiscală.

Taxele si impozitele sunt instituite prin acte normative cu caracter fiscal, acestea nu lipsesc și nu pot lipsi ca elemente de baza in prezentarea noîiunilor care se referă la domeniul fiscal. Aplicarea reglementarilor cu caracter fiscal,așezarea și perceperea in ultima instanță a impozitelor si taxelor nu se pot realize fara existența unor mecanisme fiscale, tehnici si instrumente fiscale prin aplicarea cărora să fie satisfăcute si anumite cerințe pe care să le îndeplinească sistemul fiscal pentru a putea fi considerat rațional.

Sectiunea I

Impozitele si taxele ca principală sursă de finanțare

1.3.Clasificarea veniturilor fiscale:

In vederea analizarii impactului sistemului fiscal asupra vietii economico – sociale, impozitele sunt clasificate potrivit unor criterii diverse, care dau dimensiunea rolului lor in evolutia societatii:

I) Dupa trăsăturile de formă si fond, impozitele se impart in directe și indirecte:

– Impozite directe:

– Impozite personale:

– Impozitul pe venit:

– impozitul pe venitul persoanelor fizice

– impozitul pe venitul societatilor de capital

– Impozite reale:

– impozitul funciar

– impozitul pe cladiri

– impozitul pe activităti industriale, comerciale si profesii libere;

– impozitul pe capital mobiliar

– Impozite pe avere:

– impozite pe averea propriu-zisa

– impozite pe circulatia averii

– impozite pe sporul de avere

– Impozite indirecte:

– taxe de consumație

– venituri provenind de la monopolurile fiscale

– taxe vamale

– taxe de timbru si de inregistrare

II) După scopul urmarit:

– impozite financiare

– impozite de ordine

III) După obiect:

– impozite pe venit

– impozite pe avere

– impozite pe cheltuieli

IV) După frecvența cu care se realizează:

– impozite permanente (ordinare)

– impozite incidentale (extraordinare)

V) După institutia care le administreaza

– În statele federale

– impozite federale

– impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federației

– impozite locale

– În statele de tip unitar

– impozite ale administrației centrale de stat

– impozite locale

1.1.Impozitele:

Un aspect important al ,,calității" finanțelor publice îl reprezintă politica fiscală promovată de statele europene. Scopul principal al impozitării este de a asigura resursele financiare pentru finanțarea serviciilor publice. Se pot atașa și alte obiective complementare, în mod normal serviciile asigurate de sistemul public fiecărui cetățean nu sunt direct proporționale cu plățile efectuate de fiecare contribuabil, impozitarea are și rolul de redistribuire a veniturilor.

Dacă în cazul politicii monetare se poate vorbi de o politică unică, politică fiscală a statelor membre a rămas în zonă de autonomie națională în elaborarea politicii macroeconomice, respectiv cel mai important instrument al statului în asigurarea stabilității economice.

Politica în domeniul impozitării este esențială pentru toate statele membre, iar acțiunile unei țări pot avea impact nu numai în acea țara, dar și în țările învecinate.

Datorită evoluției financiare atât pe plan național cât și pe plan internațional precum și a crizei economice ce s-a conturat este necesar a se observa mai îndeaproape evolutia financiară a taxelor și impozitelor pe perioada aderării României în Uniunea Europeană, structura lor și evoluția atât ca pondere din total venituri cât și ca valoare.

Impozitele reprezinta formele de prelevare a unei parți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la fondurile administrației centrale sau locale de stat. Această prelevare este obligatorie, nerambursabilă și fară contraprestație din partea statului.

Inpozitele constituie unul dintre principalele instrumente financiare desfașurate de autoritațile economice și sociale ale țarii. În plan social, impozitele dau posibilitatea redistribuirii unei parți însemnate a P.I.B. între persoanele fizice și juridice.

Statul are dreptul de a introduce impozite și îsi exercita acest drept prin intermediul:

Organul puterii legislative (Parlamentul) care instituie impozitele la nivel național;

Organelor locale ale administrației de stat, care instituie impozite și taxe in favoarea unitaților administrativ teritoriale.

Sursele de venit asupra carora se aplica impozitele directe sunt:

veniturile din salarii și alte venituri ale persoanelor fizice, în bani sau în naturã;

profitul impozabil, în cazul agentilor economici;

cifra de afaceri, în cazul microîntreprinderilor;

renta, în cazul proprietarilor funciari;

venitul produs de hârtiile de valoare, pentru deținatorii de astfel de valori.

Impozitele au un rol important și se manifesta diferit în plan financiar, economic și social:

in plan financiar ele constituie principala sursa de venituri publice, între 80% si 90%. Creșterea volumului impozitelor, în valoare absoluta, dar mai ales relativă, se datoreaza măririi numarului de contribuabili, extinderii bazei de impozitare, majorării cotelor de impunere, atat la persoanele juridice, cât, mai ales, la cele fizice;

în plan economic, sistemul de impozitare reprezinta principala parghie de influentare a intregii activitati economice la indemana autoritatilor, actionand in acelasi timp asupra productiei si asupra consumului;

în plan social, impozitele și taxele realizează redistribuirea unei parți din P.I.B. (valoarea nou creata) între diversele pături ale societații, între persoane fizice sau juridice.

Factorii care influenteaza nivelul impozitelor sunt atat interni, proprii sistemului de impozitare adoptat, cat și externi acestui sistem; dintre factorii externi, cei mai importanți sunt:

nivelul P.I.B. pe locuitor, care reprezinta un indicator de performanța pentru economia naționala;

natura instituțiilor publice, respectiv structura politică a tării;

strategia de dezvoltare economică adoptată de autorități, prin care se stabilesc prioritațile privind destinația resurselor;

nivelul mediu al impozitelor și taxelor, progresivitatea impunerii, gradul de apăsare fiscală. Se știe că o fiscalitate redusă prezintă și un aspect pozitiv, deoarece atrage capitalul străin.

1.2.Elementele impozitului:

subiectul impozitului, respectiv persoana fizică sau juridică care este obligata să-l platească;

suportatorul impozitului, respectiv persoana care-l suporta efectiv (de exemplu, in cazul T.V.A., subiectul este ultimul vânzător al produsului, dar suportatorul este cumparatorul);

obiectul impunerii, care reprezintă materia supusa impozitării (profitul impozabil, veniturile din salarii, rentele etc.)

sursa impozitului arata din ce se platește impozitul, respectiv din venit sau din avere;

dimensionarea materiei impozabile se realizeaza pe unitați de impunere, care pot fi unitați monetare (mii lei, milioane lei etc.), unitati fizice (metru patrat, litru etc.);

cota impozitului, care se poate stabili in suma fixa (capitație) sau in cote procentuale (proporționale, progresive sau regresive)

modul de asezare a impozitului (asieta) reprezinta ansamblul măsurilor intreprinse de autorități în vederea prelevarii impozitelor;

termenul de plată, inclusiv penalizarile in cazul nerespectării lor.

Impunerea – constituie un complex de masuri si operatiuni intreprinse in conformitate cu reglementarile legislative in vigoare, in vederea stabilirii marimii obietului impozabil si a cuantumului impozitului.

Principiile potrivit carora se realizeaza impunerea persoanelor fizice si juridice au fost formulate înca din secolul al XVIII-lea:

Principiul echitații fiscale, potrivit căruia toți cetațenii unui stat se supun aceleiași legi fiscale, contribuind la formarea veniturilor publice in functie de veniturile și averea fiecaruia.

Principiul certitudinii impunerii, determinarea si mărimea impozitului, asieta fiind certă, nu arbitrară;

Principiul comodității perceperii impozitului, care sa fie cât mai convenabilă pentru contribuabil;

Principiul randamentului impozitelor,sistemul fiscal asigurând incasarea veniturilor statului cu cele mai mici cheltuieli.

Pe langa principiile generale ale determinării sistemului fiscal, acesta trebuie sa mai respecte o seama de principii de politică financiară, economica si social-politică, caracteristice unui stat modern. Astfel, dintre principiile de politică financiară se disting:

caracterul universal al impozitului, respectiv in condiții similare, toate persoanele, fizice sau juridice, sunt supuse aceleiași impozitări;

cheltuielile generate de aplicarea sistemului de impozitare (calculul impozitului, conditiile de plată etc.) să fie cât mai reduse;

un impozit trebuie sa fie stabil o perioadă indelungată, respectiv trebuie sa-și pastreze randamentul neschimbat indiferent de cuantumul veniturilor;

elasticitatea impozitului presupune ca acesta poate fi adaptat in permanentă la necesitațile de venituri ale statului.

Principiile social-politice presupun ca politica fiscală adoptată de autoritati sa fie in concordantă cu interesele celor pe care aceste autoritați ii reprezintă.

Așezarea si perceperea impozitelor presupune stabilirea obiectului impozabil, determie veniturile și averea fiecaruia.

Principiul certitudinii impunerii, determinarea si mărimea impozitului, asieta fiind certă, nu arbitrară;

Principiul comodității perceperii impozitului, care sa fie cât mai convenabilă pentru contribuabil;

Principiul randamentului impozitelor,sistemul fiscal asigurând incasarea veniturilor statului cu cele mai mici cheltuieli.

Pe langa principiile generale ale determinării sistemului fiscal, acesta trebuie sa mai respecte o seama de principii de politică financiară, economica si social-politică, caracteristice unui stat modern. Astfel, dintre principiile de politică financiară se disting:

caracterul universal al impozitului, respectiv in condiții similare, toate persoanele, fizice sau juridice, sunt supuse aceleiași impozitări;

cheltuielile generate de aplicarea sistemului de impozitare (calculul impozitului, conditiile de plată etc.) să fie cât mai reduse;

un impozit trebuie sa fie stabil o perioadă indelungată, respectiv trebuie sa-și pastreze randamentul neschimbat indiferent de cuantumul veniturilor;

elasticitatea impozitului presupune ca acesta poate fi adaptat in permanentă la necesitațile de venituri ale statului.

Principiile social-politice presupun ca politica fiscală adoptată de autoritati sa fie in concordantă cu interesele celor pe care aceste autoritați ii reprezintă.

Așezarea si perceperea impozitelor presupune stabilirea obiectului impozabil, determinarea marimii impozitului si perceperea acestora.

Stabilirea obiectului impozabil se realizeaza prin doua metode:

1.Metoda evaluarii indirecte, bazata pe prezumtie, in trei variante :

evaluare pe baza indiciilor exterioare (de exemplu impozitul pe cladiri, impozitul funciar);

evaluarea forfetară, prin care organele fiscale atribuie, cu acordul subiectului, valoare obietului de impozitat;

evaluare administrativa, în care organele administrative stabilesc dimensiunea impozitului, in functie de informatiile pe care le detin. Evaluarea indirecta este, în general, simpla si putin costisitoare, dar are dezavantajul impreciziei, rasfrangandu-se negativ asupra echitații fiscale

2.Metoda evaluării directe bazata pe probe, sub forma:

evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane, de exemplu impozitul pe salariile angajatilor, declarat de agentul economic care i-a angajat;

evaluarea pe baza declaratiei platitorului.

Perceperea impozitului se realizeaza printr-un aparat fiscal specializat:

direct de catre organele fiscale de la platitori:

impozitul este platit la sediul organului fiscal (impozit portabil);

impozitul se plateste la domiciliul contribuabilului (impozit cherabil);

prin stopaj la sursă (de exemplu, impozitul pe salarii datorat de salariați este varsat la buget de cel care a angajat, bancile platesc impozitul datorat la dobanzi de deponenti etc.);

prin aplicarea de timbre fiscale mobile, in cazul actiunilor de notariat, în justiție etc.

1.3.1.Impozitele directe:

Impozitele directe sunt nominative si au un termen de plată precis determinat. Ele se stabilesc pe obiecte materiale si genuri de activitati și sunt individualizate, ceea ce constituie cea mai veche formă de impunere.

Impozitele directe se pot grupa in două mari categorii:

1.Impozitele reale:

Pentru determinarea impozitelor reale se ia calcul produsul brut sau cel prezumat (de exemplu prețul pamantului, fertilitatea etc.) și nu venitul net, ceea ce poate dezavantaja pe micii producatori.

Cel mai important impozit direct real utilizat în prezent este impozitul funciar. In vederea stabilirii corecte a acestuia se reglementeaza statutul bunurilor funciare prin intermediul Legii cadastrului.

2. Impozitele personale:

– Impozitele pe venit :

Se pot realiza:

in sistemul impunerii separate, diferentiat pe tipuri de venit ;

in sistemul impunerii globale, in care se face suma tuturor veniturilor si se aplica cota de progresivitate.

– Impozitele pe avere, care sunt de mai multe feluri:

impozite asupra averii propriu-zise, cum sunt impozitele pe proprietati imobiliare -terenuri, cladiri- si impozitul asupra activului net, care are ca obiect intreaga avere mobila si imobila a subiectului impunerii.

impozite pe circulatia averii, respectiv impozitul pe succesiuni, impozitul pe donații, impozitul pe acte de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile, impozitul pe hartii de valoare – actiuni, obligatiuni, impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale etc.;

impozite pe sporul de avere: impozitul pe plusul de valoare imobiliară ce s-a produs fără ca proprietarul sa cheltuiasca ceva, impozitul pe sporul de avere dobandit în timp de razboi ș.a.

1.3.1.1.Impozitul pe dividende:

Cota-parte din profitul obținut de societãțile comerciale ce se va plãti fiecãrui acționar sau asociat, dupã caz, constituie, conform Legii privind societãțile comerciale, dividend.

Distribuirea dividendelor pentru acționari sau asociați are loc în raport de cota de participare la capitalul social.

Impozitul este datorat de acționarii sau asociații societãților comerciale beneficiari de dividende. Subiectele impunerii pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice române sau strãine, indiferent de proveniența și natura capitalului social al societãților comerciale distribuitoare a dividendelor.

Cota de impunere este de 10% aplicatã dividendelor primite de o persoanã juridicã și 5% asupra dividendelor primite de o persoanã fizicã, când acest impozit este impozit final.

1.3.1.2.Impozitul pe venitul persoanelor fizice:

In practica finantelor publice se cunosc doua modalitati principale de asezare a impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:

a) impunerea separata a fiecarui tip de venit realizat din surse și locuri diferite;

b) impunerea globala ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa acestora. Mai poate exista și o modalitate de impunere mixta, situatie in care se foloseste impunerea globala dar, exista si unele venituri care nu se globalizeaza si se impoziteaza separat.

Prima modalitate este mai simpla si usor de realizat, se micsoreaza cheltuielile de colectare a impozitelor dar, nu se realizeaza echitatea fiscala. Impozitarea globala conduce la impartirea egala a sarcinii fiscale asupra contribuabilor si la echitate fiscala prin impozitarea in functie de posibilitatile economice concrete ale subiectului impozabil și prin introducerea deducerilor personale.

In tara noastra s-a trecut la impozitarea globala incepand de la 1 ianuarie 2000.

1.3.1.3.Impozitul pe profit:

Subiecții impunerii impozitului pe profit sunt:

persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursã, atât din România, cât și din strãinãtate;

persoanele juridice strãine care desfãșoarã activitãți printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

persoanele juridice sau fizice nerezidente care desfãșoarã activitãți în România ca beneficiari ori parteneri împreunã cu o persoanã juridicã românã într-o asociere sau o altã entitate ce nu dã naștere unei persoane juridice, pentru profitul realizat în România;

persoanele juridice române și persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în strãinãtate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice. În acest caz impozitul datorat de persoana fizicã se calculeazã, se reține și se varsã de cãtre persoana juridicã;

persoanele juridice strãine care obțin veniturile prevãzute în lege, pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului; instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare și disponibilitãțile realizate și utilizate etc.

Cota de impozit pe profit este de 25%. În cazul Bãncii Naționale a României cota de impozit pe profit este de 80% și se aplicã asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervã.

Profitul impozabil se calculeazã ca diferențã între veniturile realizate din orice sursã și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugã cheltuielile nedeductibile.

La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacã sunt aferente veniturilor impozabile.

La calculul profitului impozabil sunt deductibile numai urmãtoarele sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și a provizioanelor:

rezerva, în limita a 5% din profitul contabil, pânã ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vãrsat;

în cazul bãncilor, cooperativelor de credit autorizate și fondurilor de garantare, provizioanele obligatorii constituite potrivit normelor Bãncii Naționale a României;

rezervele tehnice calculate de cãtre societãțile de asigurare și reasigurare. Sunt nedeductibile sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor pentru contractele cedate în reasigurare etc.

Sunt deductibile la calculul profitului impozabil:

cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat, efectuate în limita de 5% aplicatã asupra diferenței dintre totalul veniturilor și totalul cheltuielilor, inclusiv accizele, mai puțin cheltuiala cu impozitul pe profit și cheltuielile cu sponsorizarea și/sau mecenatul;

perisabilitãțile, în limitele prevãzute în normele aprobate prin hotãrâre a Guvernului etc.

Potrivit reglementãrilor în vigoare, cheltuielile nedeductibile sunt:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau venit plãtite în strãinãtate;

amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere și penalitãțile de întârziere datorate cãtre autoritãțile române etc.

Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu.

1.3.2.Impozitele indirecte:

Impozitele indirecte reprezinta prelevarea de sume banesti de la populatie prin adaugarea unor cote de impozit la preturile marfurilor, in special la cele de prima necesitate. Impozitul indirect se incaseaza de la populatia cumparatoare a produselor grevate de acest impozit fara sa se tina seama de venitul, averea sau situatia personala a contribuabilului, ele fiind suportate in egala masura de toate clasele si paturile sociale. Legiuitorul atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorului acestuia. Acest impozit imbraca urmatoarele forme: taxe de consumatie, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare, venituri din monopoluri fiscale. Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si servicii.

Taxa de consumatie represinta un impozit indirect care se include in pretul de vanzare al marfurilor fabricate si realizate in interiorul tarii care percepe impozitul. Marfurile asupra carora se percep taxe de consumatie sunt, in general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi de la o tara la alta. De regula, printre aceste marfuri intalnim: tutunul,bauturile alcoolice, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele incaltamintea etc.,

Taxele de consumatie se grupeaza in doua mari categorii:

Taxe de consumație pe produs, cunoscute sub numele de accize:

Accizele sunt impozite indirecte care se includ in pretul de vanzare. Reprezinta o taxa speciala de consumatie care se percepe produselor din import si din tara, al caror consum este ridicat., prezinta caracteristici merceologice care le fac greu de substituit si au un randament fiscal ridicat. Acizele se calculeaza sub forma unor cote procentuale si care este datorata de catre agentii economici bugetului de stat, constituindu-se ca venit pentru acesta. In cazul produselor din productia interna, acciza se determina ca diferenta intre preturile negociate intre vanzator si cumparator, din care se deduc accizele conform reglementarilor legale. In cazul importului, valoarea produselor importate se stabileste in vama, conform legii, la ea adaugandu-se taxele vamale si alte taxe stabilite diferentiat, pe categorii de produse; aceasta valoare constituie baza de impozitare pentru determinarea accizelor.

Taxele generale de vanzari, care sunt intalnite sub forma impozitului pe cifra de afaceri :

Impozit cumulativ, marfurile fiind impuse in toate fazele intre producator si consumator, ceea ce implica perceperea de impozit la impozit;

Impozit unic, care se incaseaza o singura data, fie in momentul vanzarii marfii de catre producator (taxa de productie), fie in stadiul comercializarii (impozit pe circulatie sau impozit de vanzare). Astfel de impozite pot fi:

impozit pe cifra de afaceri bruta, care se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra intregii valori a marfurilor vandute, incluzand si impozitul platit la verigile anterioare. Acest tip de impozit conduce la perceperea de impozit la impozit, nu este transparent, respectiv nu se cunoaste cuantumul de participare al fiecarui contribuabil la acest impozit;

impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei dintre pretul de vanzare si cel de cumparare.In acest fel impozitul este transparent, iar compensatia care se acorda pentru produsele destinate exportului se poate calcula cu usurinta. Acest impozit este cunoscut sub denumirea de taxa pe valoarea adaugata (TVA) si este utilizat in majoritatea tarilor dezvoltate, prin aplicarea unei cote procentuale de impozitare fie asupra valorii adaugate dintr-un stadiu pe care il parcurge marfa, fie asupra pretului de vanzare din stadiul anterior. In vederea atingerii unor obiective economice sau de protectie sociala, in fiecare tara exista produse la care TVA se percepe in cote diminuate sau care sunt exonerate de la plata acestui impozit.

1.3.2.1.Accizele:

Accizele reprezintã taxe speciale de consumație care se datoreazã bugetului de stat pentru anumite produse din țarã și din import, respectiv:

alcool, distilate, bãuturi alcoolice;

produse din tutun;

uleiuri minerale;

alte produse și grupe de produse

Grupa "alcool, distilate, bãuturi alcoolice" cuprinde:

alcool etilic, distilate de origine agricolã și bãuturi alcoolice distilate;

vinuri;

bere;

bãuturi fermentate, altele decât berea și vinul;

produse intermediare.

Pentru produsele din tutun plãtitori de accize sunt agenții economici, persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate, care produc sau care importã produse din tutun.

Uleiurile minerale pentru care se datoreazã accize sunt:

benzine cu plumb;

benzine fãrã plumb;

motorine;

petrol turboreactor;

alte uleiuri medii și grele utilizate drept combustibil pentru încãlzit;

gaze petroliere lichefiate (propan, butani, simpli sau în amestec);

hidrocarburi ciclice: benzen, toluen, xileni și amestecuri de izomeri ai xilenului;

uleiuri pentru motoare auto.

Uleiurile minerale sunt supuse unei accize dacã sunt utilizate sau sunt puse în vânzare drept combustibil sau carburant.

În grupa "alte produse și grupe de produse" sunt incluse:

cafea verde;

cafea prãjitã, inclusiv cafea cu înlocuitori;

cafea solubilã, inclusiv amestecuri cu cafea solubilã;

confecții din blãnuri naturale (cu excepția celor de iepure, oaie, caprã);

articole din cristal;

bijuterii din aur și/sau din platinã, cu excepția verighetelor;

autoturisme și autoturisme de teren (inclusiv din import, rulate);

produse de parfumerie;

aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice;

combine audio;

dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandã magneticã sau compact disc;

camerã video;

cuptoare cu microunde;

aparate pentru condiționat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp;

arme de vânãtoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport etc.

Plãtitori de accize pentru aceste produse sunt agenții economici, persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate, care produc, importã și comercializeazã astfel de produse.

1.3.2.2.Taxa pe valoarea adăugată:

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect ce se stabilește asupra operațiunilor care privesc transferul proprietății bunurilor, ca și asupra prestării serviciilor. Valoarea adăugată reprezintă valoarea nou creată de întreprindere în urma ciclului de producție. In analiza financiară, ea este definită ca diferența dintre producția exercițiului și marja comercială, pe de o parte, și consumul intermediar, pe de altă parte. Această definiție este destul de riguroasă, chiar dacă în cadrul producției exercițiului (ca sold intermediar de gestiune) se agregă elemente eterogene din punctul de vedere al evaluării: producția vândută, evaluată la preț de vânzare; producția stocată și producția imobilizată, evaluate la cost de producție.

Această eterogenitate a evaluărilor este evitată în reglementările specifice TVA, unde se precizează că, în vederea calculului taxei, valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările din același stadiu al circuitului economic (conceptul fiscal de valoare adăugată este astfel mai restrictiv decât cel reținut de contabilitatea națională, excluzându-se, deci, producția stocată.

In România, s-a optat pentru acest mod indirect de a calcula, în primul rând, pentru că s-a urmărit introducerea unui mecanism asemănător cu cel din majoritatea țărilor U.E. și apoi pentru că este mai comod și informațiile necesare vin direct din documentele care justifică vânzările și, respectiv, cumpărările. Astfel, mai întâi se determină taxa colectată (sau faza aferentă vânzărilor) și taxa deductibilă (sau taxa aferentă cumpărărilor), pe baza documentelor justificative și apoi, prin diferență, se stabilește TVA de plată sau, dacă taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată, TVA de recuperat. Se precizează acest fapt deoarece există și țări (Japonia, Finlanda, Turcia) în care TVA se calculează aplicând direct cota asupra valorii adăugate.

Având în vedere faptul că taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe care îl plătesc fracționat întreprinderile, ca verigi în drumul parcurs de bunuri și servicii până la consumatorul final, și este suportat de acesta din urmă, se consideră că oferă unele avantaje din punct de vedere fiscal: garantează neutralitatea între filierele de producție și cele de distribuție în interiorul unei țări :

Avantaje ale TVA :

asigură neutralitatea externă în sensul că bunurile din import sunt supuse taxei în aceleași condiții ca bunurile provenite din țară ;

exportul este taxat cu cota zero (se evită astfel impunerea dublă în țara exportatorului și în țara importatorului) ;

reduce riscul de fraudă prin posibilitatea de a proceda la un control încrucișat.

este un impozit cu randament fiscal ridicat, că este stabil și elastic

In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile cu plată precum și cele asimilate acestora, efectuate de o manieră independentă de către persoane fizice sau juridice și care se referă la:

Sfera de aplicare a TVA :

livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale;

transferul proprietății bunurilor imobiliare între agenții economici, precum și între aceștia și instituții publice sau persoane fizice (construcții, terenuri, bunuri mobile care nu pot fi detașate fără a deteriora imobilele);

importul de bunuri și servicii introduse în țară, direct sau prin intermediar autorizat, de orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute de Regulamentul vamal al României;

operațiuni asimilate.

Livrarea constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora. Se cuprind aici operațiuni indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare, schimb (caz în care se consideră că au loc două livrări separate, care se impozitează distinct), aport în bunuri la capitalul social al societăților comerciale, închiriere de bunuri (inclusiv prin contracte de leasing). Transferul de proprietate prin executare silită intră în sfera de aplicare a TVA când debitorul este agent economic plătitor și și-a exercitat dreptul de deducere pentru bunurile care fac obiectul executării silite.

Prin prestări de servicii se înțeleg activitățile rezultate printr-un contract în care o persoană se obligă să execute o muncă manuală sau intelectuală în scopul obținerii unui profit și care nu este transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile. Aceste activități pot avea ca obiect: lucrări de construcții montaj; transport de persoane și mărfuri; servicii de poștă și telecomunicații; închiriere de bunuri mobile sau imobile; operațiuni de intermediere sau comision; reparații de orice natură; cesiuni de bunuri mobile necorporale precum: drepturi de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, de titluri de participare; operațiuni de publicitate, consultanță; cercetări și expertize; operațiuni bancare, financiare, de asigurare sau reasigurare; orice altă muncă fizică sau intelectuală.

În general, nu sunt supuse TVA operațiunile privind livrările de bunuri și servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate de: asociațiile fără scop lucrativ, pentru activitățile având caracter social filantropic; organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică; organizațiile sindicale, pentru activități legate direct de apărarea intereselor colective, materiale și morale ale membrilor lor; instituțiile publice, pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de apărare, ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive etc.

Cotele de TVA prevazute în normele legale se aplică asupra bazei de impozitare în care nu se include taxa. Pentru bunurile comercializate prin comerțul cu amănuntul (magazine, consignații, unități de alimentație publică sau alte unități care au relații directe cu populația), precum și pentru unele prestări de servicii (transport, poștă, telefon, telegraf etc.), prețurile și tarifele practicate includ și TVA. In aceste condiții, taxa se determină prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor.

.

1.3.2.3.Taxe vamale:

Taxele vamale se percep de catre stat asupra importului, exportului si tranzitului de marfuri.

Tipuri de taxe vamale :

de export, care sunt utilizate rar, deoarece statele sunt interesate, in general, sa stimuleze exportul, nu sã-l împovăreze cu un cost în plus ;

de tranzit se practica numai in cazuri foarte rare, cu ocazia trecerii unor marfuri pe teritorii straine, in tranzit ;

de import se percep in punctele vamale, asupra valorii marfurilor care trec frontiera tarii importatoare. Taxele vamale sunt de trei feluri:

taxele vamale ad-valorem , care se calculeaza ca procent din valoarea marfurilor importate;

taxele vamale specifice se stabilesc in suma fixa in unitatea fizica de marfa importata (tona, bucata etc.);

taxele vamale compuse, care reprezinta o combinatie intre taxele vamale ad-valorem si taxele vamale specifice.

Taxele vamale practicate intr-o tară sunt inscrise in asa numitul tarif vamal.

Tariful vamal este o listă detaliată a mărfurilor (potrivit unei anumite clasificări) cuprinzand taxele vamale (de import, export sau tranzit). Acestea se fixeaza pentru o anumita cantitate (taxe specifice) sau procentual, fata de valoarea marfii (taxe ad valorem).

Tariful vamal protecționist reprezintă un ansamblu de masuri restrictive, privind taxele vamale la import, in vederea protejării anumitor sectoare ale economiei nationale.

Taxele vamale fac obiectul ințelegerilor la nivel bi si multilateral între state. Țarile care au aderat la G.A.T.T. practică taxe vamale, în concordanta cu acordul specific țarii, al căror nivel poate fi consolidat (stabilit prin aceste acorduri) sau neconsolidat (pentru produse la care nu s-au incheiat negocieri privind taxele vamale).

Pe plan mondial s-au constituit uniuni vamale prin acordul stabilit intre state, cum sunt Uniunea Europeanã si Asociatia Europeană a Liberului Schimb (A.E.L.S.).

Zona de liber schimb este un teritoriu sau spatiu geografic in care actioneaza o intelegere intre doua sau mai multe state, care au convenit asupra: desfiintarii taxelor vamale si eliminarii restricțiilor cantitative la produsele industriale, dezvoltării economice a țarilor membre, folosirii raționale a resurselor, stabilitații financiare etc.

1.3.2.4.Impozitele locale:

Impozitul pe clãdiri, platibil anual de catre persoanele fizice si juridice.

Impozitul pe clãdiri este anual și se datoreazã de cãtre contribuabili pentru clãdirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora.

În cazul clãdirilor proprietate publicã și privatã a statului ori a unitãților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosința, dupã caz, a contribuabililor, impozitul pe clãdiri se datoreazã de cãtre cei care le au în administrare sau în folosință.

Impozitul și taxa pe teren:

Contribuabilii care dețin în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul sau în extravilanul localitãților datoreazã impozit pe teren.

Impozitul pe teren se stabilește anual, în sumã fixã pe metru pãtrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul localitãților, pe ranguri de localitãți și zone, iar în extravilanul localitãților, pe ranguri de localitãți și categorii de folosințã a terenurilor, pe zone.

Pentru terenurile proprietate publicã și privatã a statului sau a unitãților administrativ-teritoriale, aflate în administrarea sau în folosința regiilor autonome, a societãților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agriculturã sau silviculturã, acestea datoreazã taxa pe teren, care se stabilește în aceleași condiții ca și impozitul pe teren pentru întreprinderi.

Taxa asupra mijloacelor de transport:

Contribuabilii care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanicã datoreazã o taxã anualã stabilitã în funcție de capacitatea cilindricã a acestora, pentru fiecare 500 cm 3 sau fracțiune din aceștia.

Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor :

Taxa pentru eliberarea autorizației de construire se calculeazã pe baza valorii de proiect declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire, în conformitate cu proiectul prezentat.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamã și publicitate:

Contribuabilii care beneficiazã sub diverse forme de serviciul de reclamã și publicitate sunt obligați sã încheie contracte în acest sens și datoreazã bugetelor locale pe raza cãrora se efectueazã publicitatea o taxã de reclamã și publicitate care poate fi cuprinsã între 1% și 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã.

Alte taxe locale

taxa pentru sederea in statiunile balneoclimaterice;

taxa pentru muzee, case memoriale etc.

taxa pentru folosirea locurilor publice (de desfacere produse si de servicii prestate populatiei);

Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse între limitele 1.000 lei și 100.000 lei, pentru deținerea în proprietate sau în folosințã, dupã caz, de utilaje destinate sã funcționeze în scopul obținerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de cãtre consiliile locale.

Consiliile locale pot institui taxe pentru vehiculele lente (autocositoare, autoexcavator etc.)

Sectiunea II

Evoluții legislative privind veniturile fiscale

2.1.Evoluții legislative înainte de 01.01.1995:

2.1.1.Accizele:

La fel ca și taxa pe valoare adăugată, accizele au fost reglementate inițial prin Hotărârea de Guvern nr 779/15.11.1991 privind Impozitul pe circulația mărfurilor și accizele, publicat în Monitorul Oficial nr. 244/30.11.1991. Legea de bază a fost Legea nr. 42/29.06.1993 privind accizele la produsele din import și din țară, precum și Impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale, modificată prin Hotărârea de Guvern nr.392/1993 privind impozitul la țițeiul din producția internă, corectat potrivit Legii nr.42/1993, Hotărârea de Guvern nr.564/1993 privind modificarea impozitului prevăzut la poziția 2 din anexa nr.2 l a Legii nr.42/1993, Ordonanța de Guvern nr.5/1994 privind modificarea accizelor la băuturi alcoolice și la țigări de calitate superioară, precum și instituirea de accize la autoturisme de oraș cu capacitate cilindrică de peste 1.800 cm3, noi sau rulate, Hotărârea de Guvern nr. 39/1994 privind corectarea impozitului prevăzut la poziția 2 din anexa nr.2 la Legea nr.42/1993, Legea nr. 22/1994 privind modificarea anexei nr. 1 la Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import și din țară, precum și Impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale, Hotărârea de Guvern nr.169/1994 privind corectarea impozitului prevăzut la poziția 2 din anexa nr.2 la Legea nr.42/1993, Hotărârea de Guvern nr.776/1994 privind corectarea impozitului prevăzut la poziția 2 din anexa nr.2 la Legea nr.42/1993.

Accizele și taxele de consumație sunt impozite indirecte ce se stabilesc asupra bunurilor care intră în consumul unor anumite categorii ale populației, câmpul de aplicare a acestora este deosebit de vast. Aria de aplicare a taxelor de consumație poate fi extinsă sau restrânsă în funcție de politica economică adoptată de un anumit stat și de asemenea în funcție de necesitățile bugetare într-o anumită perioadă, în ultimele decenii intensificându-se preocuparea pe linia accizelor ca instrument pentru înfăptuirea unor obiective sociale.

Accizele preced taxa pe valoare adăugată, dar se calculează o singură dată, dacă nu se prevede altfel, prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr.42/1993, modificată prin anexa la Legea nr. 22/1994. Plătitorii sunt agenții economici, persoane juridice, asociații familiale și persoane fizice autorizate care produc, importă, comercializează produsele prevăzute de anexa nr. 1 la Legea nr. 42/1993. Agenții economici care comercializează bunuri de natura celor prevăzute de anexa nr. 1 la Legea nr. 42/1993 introduse în țară de către persoane fizice neînregistrate ca agenți economici, inclusiv bunurile în stare nouă amanetate de persoanele fizice care au devenit proprietatea caselor de amanet; agenții economici autorizati care produc și comercializează țițeiul din producția internă, precum și gazul metan, gazul de sondă și amestecul de gaze naturale din producția internă și din import.

Sunt scutite de la plata accizelor produsele exportate direct sau prin agenți economici ce își desfășoară activitatea pe bază de comision, precum și produsele importate în regim de tranzit sau import temporar, atâta timp cât se află în această situație. Accizele se încasează la Bugetul de stat conform legilor bugetare anuale.

2.1.2.Taxa pe valoare adăugată:

Taxa pe valoare adăugată provine din Impozitul pe circulația mărfurilor stabilit prin Hotărârea de Guvern nr 779/15.11.1991 privind Impozitul pe circulația mărfurilor și accizele, publicat în Monitorul Oficial nr. 244/30.11.1991. Taxa pe valoare adăugată este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoare adaugată aprobată prin Legea nr. 130/1992, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/1993 privind unele măsuri pentru aplicarea TVA, Ordonanța Guvernului nr.6/1994 referitoare la perfecționarea unor reglementări privind TVA, Ordonanța Guvernului nr.33/1994 referitoare la perfecționarea unor reglemetări privind TVA.

Conform reglementărilor legale, taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor și prestările de servicii și se încasează ca venit la bugetul de stat. Taxa pe valoarea adăugată este echivalentă cu diferența între vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic și se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic.

Plătitorii de TVA sunt persoanele fizice sau juridice care efectuează, de o manieră independent, în mod obișnuit sau ocazional, una sau mai multe operațiuni impozitabile prevăzute de lege; pentru bunurile din import, taxa pe valoare adăugată se plătește de persoanele fizice sau juridice importatoare, direct sau prin intermediari; în situația în care persoana realizează operațiuni impozitabile nu are domiciliul stabil in România este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care să îndeplinească obligațiile ce-i revin conform legii.

Sunt scutite de plata taxei pe valoare adăugată livrările de bunuri și prestări de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuate în țară de către unități sanitare și de asistență socială, unitățile de știință și învățământ, persoanele fizice care prestează munca la domiciliu, liber profesioniștii autorizați, gospodăriile agricole individuale și asociațiile de tip privat ale acestora; organizațiile de nevăzători, asociațiile de persoane handicapate și unitățile economice în care își desfășoară activitatea, potrivit legii membrii acestora; cantinele organizate pe lângă unitățile de învățământ; Banca Națională a României pentru operațiunile prevăzute la cap. III din Statutul Băncii Naționale; societățile bancare pentru activitatea reglementată prin Legea nr. 33/1991; de asemenea diverse activități reglemetate de lege.

Cotele de impozitare pentru TVA sunt de 18% pentru operațiunile impozitabile privind livrările de bunuri, transferurile imobiliare și prestările de servicii din țară și din import și cota redusă de 9% pentru câteva produse printre care carnea, laptele, uleiurile comestibile, medicamentele.

2.1.1.Impozitul pe profit:

Baza legală pentru Impozitul pe profit este reprezentată de Legea nr. 12/30.01.1991 privind Impozitul pe profit, care abrogă Hotărârea de Guvern nr. 741/1990 privind Impozitul pe beneficii la unitățile comerciale de stat, Legea nr. 2/1977 privind Impozitul agricol și Hotărărea de Guvern nr. 201/1990 pentru aprobarea normelor de aplicare a Decretului-lege nr.54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități pe baza liberei inițiative, modificată prin Legea nr. 55/01.08.1991 pentru modificarea articolului nr.5; H.G. nr. 804/1991 privind Impozitul pe profit; instrucțiunile Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3614/26.04.1991 privind tehnica de calcul a impozitului de profit; Normele metodologice nr.5910/1991 pentru determinarea profitului impozitabil aferent veniturilor obținute de asociațiile și organizațiile obștești din desfășurarea de activități economice proprii, care nu sunt organizate ca unități economice cu personalitate juridică; Precizări nr. 116800/1991 în legătură cu modul de aplicare a Legii 55/1991 pentru modificarea articolului nr.5 din Legea nr.12/1991 privind Impozitul de profit; precizări nr.115488/1992 în legătură cu aplicarea în domeniul agriculturii a prevederilor articolului nr. 5 din Legea nr. 12/1991 privind Impozitul pe profit; Precizări nr. 116128/1992 pentru completarea instrucțiunilor nr. 3614/1991 privind tehnica de calcul a impozitului pe profit. Conform acestor reglementări sunt stabiliți plătitorii acestui impozit (agenții economici persoane juridice, respectiv: regiile autonome, societățile comerciale, unitățile cooperatiste, instituțiile financiare și de credit, alți agenți economici organizați ca persoane juridice, inclusiv cele cu capital străin, unitățile organizațiilor obștești care desfășoară activități economice, care realizează profituri din activitatea desfășurată), obiectul impunerii (profitul, determinat ca diferență între veniturile totale încasate și cheltuielile efectuate pentru obținerea veniturilor, precum și cheltuieli care se suporta direct din venituri, inclusiv impozitul pe circulația mărfurilor), modul de calcul al impozitului (aplicarea unei cote proporționale asupra profitului; cotele fiind: 30% pentru profitul impozabil de până la 1.000.000 lei și 40 % pentru partea din profitul impozitabil ce depășește valoarea de 1.000.000 lei), reduceri la plata impozitului (unitățile care au statutul de asociații de nevăzători, de invalizi sau de asociații de handicapați care angajează persoane cu handicap beneficiază de reducerea impozitului, proporțional cu ponderea persoanelor respective în totalul salariaților; impozitul aferent părții din profit utilizate pentru lărgirea bazei tehnico-materiale, a tehnologiilor de fabricație sau extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și investiții destinate protejării mediului înconjurător se reduce cu 50%, cu condiția ca echivalentul reducerii să fie utilizate cu aceeași destinație), scutirile (unitățile nou înființate, 5 ani de la data înființării pentru cele din industrie, agricultura și construcții; 3 ani de la data înființării pentru cele din domeniul explorării și exploatării resurselor naturale, ale comunicațiilor și transporturilor; 1 an de la data înființării pentru cele prestatoare de servicii; 6 luni de la data înființării pentru cele cu profil comercial), termenele de vărsare (25 ale lunii următoare perioadei expirate), sancțiunile, contravențiile și bugetul la care se încasează (bugetul de stat sau bugetele locale, după caz).

2.1.2.Impozitul pe salarii:

Legea de bază privind Impozitul pe salarii este reprezentată de Legea nr.32/29.03.1991 privind Impozitul pe salarii, republicată în Monitorul Oficial nr.140/1993, modificată și completată de Ordinul 1363/1993 publicat în Monitorul Oficial nr. 273/26.11.1993 pentru aprobarea instrucțiunilor metodologice privind tehnica de calcul a impozitului pe salarii, formularistica corespunzătoare, atribuțiile și răspunderile organelor fiscale, Ordonanța Guvernului nr. 39/1994 privind îmbunătățirea coeficienților de ierarhizare a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar publicată în Monitorul Oficial nr 240/1994, Legea nr 46/1994 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind Impozitul pe salarii publicată în Monitorul Oficial nr. 171/1994.

Se supun impozitării salariilor veniturile realizate sub formă de salarii și alte drepturi bănești primite în cursul unei luni de un salariat (sporuri, indemnizații, recompense, premii, etc.), indiferent de perioada la care se referă, precum și veniturile realizate de salariații zilieri sau temporari, din colaborări de orice natură, de medici și personalul sanitar de la policlinicile cu plată, de avocați prin barouri, din expertize de orice fel, drepturile bănești pentru invenții și inovații.

Cotele de impozit sunt cote progresive pe tranșe de venituri, pornind de la 5% și ajungând până la 40%, iar partea din totalul venitului lunar impozitabil care depășește nivelul de 1.012.300 lei se impune cu cota de 60%. Tranșele de venituri se modifică prin Hotărâre de Guvern referitoare la indexarea salariilor, utilizându-se tabele de calcul elaborate de Ministerul Finantelor Publice. În cazul în care, prin aplicarea cotelor de impozit, venitul net lunar se reduce sub nivelul minim pe economie stabilit. Impozitul se diminueaza, astfel încât să se asigure realizarea acelui venit. Veniturile salariaților și alte drepturi salariale primite de salariați pentru munca prestată în afara funcției de bază și a unității deținătoare a cărții de muncă se impozitează separat, pe fiecare loc de muncă, impozitul majorându-se cu 30%.

Conform acestor legi sunt scutiți de la plata impozitului pe salarii, salariații care realizează venituri până la venitul minim garantat lunar, la unitatea unde au funcția de bază; elevii și studenții pentru bursele primite; urmașii eroilor martiri ai Revoluției din decembrie 1989, pentru veniturile realizate în cadrul funcției de bază; invalizii de gradul I și II, cu drept de muncă precum și persoanele handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate definite conform Legii; veteranii de război și văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război; primele acordate sportivilor, antrenorilor și tehnicienilor pentru realizarea unor obiective sportive de înaltă performanță; persoanele prevăzute la art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 (republicat); persoanele fizice străine care desfășoară activități de consultant în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită; donatorii de sânge sau plasmă pentru sumele primite reprezentând contravaloarea zilelor libere, acordate potrivit legii pentru donarea de sânge sau plasmă. Sumele scutite de la plata impozitului pe salarii sunt cele plătite în baza contractelor de muncă, a statelor sau a dispozițiilor legale, cu ocazia mutării sau transferării în interes de serviciu a unui salariat într-o altă localitate, cheltuielile de deplasare în interes de serviciu și indemnizațiile plătite la încadrarea în funcție; sumele reprezentând contribuția pentru pensia suplimentară și contribuția datorată de salariați pentru fondul de șomaj; sumele primite pe perioada preavizului de concediere și compensațiile acordate salariaților cu ocazia restructurării agenților economici; ajutoarele acordate din fondurile de asigurări sociale; ajutoarele acordate din fondul de salarii pentru nașteri și în caz de deces al salariaților; pensiile de orice fel; masa gratuită și alimentația antidot, acordată în natură, potrivit legii; alocațiile și indemnizațiile acordate persoanelor cu copii; alocațiile de întreținere acordate persoanelor cărora li s-a dat în plasament sau li s-au încredințat minori.

Impozitul pe salarii se varsă la Bugetul de stat, conform legilor bugetare anuale.

2.2.Evoluții legislative după 01.01.1995:

2.2.1.Accize:

Legislația privind accizele a fost modificată prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1995 pentru modificarea unor prevederi ale Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import și din țară, precum și impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale; Ordonanța de Guvern nr. 22/1995 cu privire la modificarea și completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal; Ordonanța de Guvern nr. 20/1996 privind modificarea listei-anexa nr. 1 la Legea nr.42/1993 privind accizele la produsele din import și din țară, precum și impozitul la țițeiul din producția internă și gazele naturale; fiind ulterior abrogată prin Ordonanța de Urgență nr. 82 din 23 decembrie 1997 privind regimul accizelor și al altor taxe indirecte; Ordonanța de Guvern nr.35/1998 pentru modificarea anexei nr. 1 și a anexei nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor taxe indirecte; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/1998 privind modificarea accizelor la produsele petroliere; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/1998 pentru modificarea și completarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte; Ordonanța de Guvern nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.14/1999 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte; Ordonanța de Guvern nr. 74/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.143/1999 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.166/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/1997 fiind abrogată prin Ordonanța de Guvern nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.134/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 157/2000 privind prorogarea termenului prevăzut la art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 187/2000 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 209/2000 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.252/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2001 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor și instituirea unor măsuri pentru diminuarea fenomenelor de fraudă și evaziune fiscală în domeniul alcoolului și al băuturilor alcoolice; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor; Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere și autorizare a producției, importului și circulației unor produse supuse accizelor.

2.2.2.Taxa pe valoare adaugată:

În perioada de după anul 1995, la fel ca și celelalte impozite principale ale statului, taxa pe valoare adaugată a suferit modificări multiple și majore. Ordonanța nr. 3/1992 este modificată prin Ordonanța de Guvern nr.9/1995 referitoare la perfecționarea unor reglementări privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Guvern nr. 21/1996 privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată; Legea nr. 110/1997 pentru modificarea articolului 6 litera A i) punctul 6 din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 56/1997 pentru completarea art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Guvern nr. 2/1998 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33/1998 cu privire la modificarea și completarea art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Guvern nr. 20/1999 pentru completarea prevederilor alin. 1 al art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/1999 pentru modificarea art. 17 lit. B. s) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată; Hotărârea de Guvern nr. 393/1999 pentru modificarea Listei cuprinzând materiile prime pentru care se suspendă plata taxei pe valoarea adăugată în vamă, prevăzută în anexa la Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.215/1999 privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată și abrogată prin Ordonanța de Urgență de Guvern nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adăugată, abrogată, la rândul ei, prin Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, modificată prin Ordonanța de Guvern nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală; Legea nr.232/2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală; Ordonanța de Guvern nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală.

Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, republicată în 12 decembrie 1995 a suferit, după republicare, peste 12 modificări, de aceea acest fapt determina greutăți în aplicarea corectă a legii atât contribuabililor cât și organelor de control, de aceea a fost abrogată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adăugată prin care s-au adus o serie de modificări privind definirea noțiunii de contribuabil în sensul taxei pe valoarea adăugată; scutirea de taxa pe valoarea adăugată a activității specific autorizate desfășurate în țară de avocații și notarii care își exercită profesia în mod individual sau prin forme de asociere care nu dau naștere unei persoane juridice, precum și de centrele de îngrijire și asistență, centrele de integrare prin terapie ocupațională și centrele pilot pentru tineri cu handicap; scutirea de taxa pe valoarea adăugată a importului de materii prime și materiale destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt exportate în termen de 30 de zile de la data efectuării importului; excluderea din baza de impozitare a taxei, pe lângă sumele încasate de la bugetul statului, a sumelor încasate de la bugetele locale, dacă acestea sunt destinate finanțării investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și de tarif sau finanțării stocurilor de produse cu destinație specială; extinderea aplicării cotei zero de taxa pe valoarea adăugată; introducerea posibilității de compensare a taxei pe valoarea adăugată de rambursat cu taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor neachitate furnizorilor sau prestatorilor și pe care aceștia o datorează bugetului de stat; instituirea posibilității de rambursare a taxei pe valoarea adăugată în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii pentru contribuabilii din ale căror deconturi lunare depuse la organul fiscal teritorial rezultă taxa de rambursat timp de 3 luni consecutiv, măsura menită să deblocheze organele fiscale teritoriale, astfel încât acestea să-și poată orienta activitatea spre combaterea evaziunii fiscale; eliminarea neconcordanțelor față de prevederile legale privind înregistrarea fiscală a contribuabililor; actualizarea prevederilor referitoare la obligațiile plătitorilor cu privire la întocmirea documentelor prin înlocuirea noțiunii de "factură" cu "factură fiscală"; eliminarea prevederilor referitoare la posibilitatea depunerii deconturilor de taxă pe valoarea adăugată la alte termene decât cel lunar; eliminarea neconcordanțelor apărute față de reglementările din legea specială privind operațiunile de leasing prin stabilirea determinării taxei pe valoarea adăugată asupra valorii la care se face transferul de proprietate a bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing, în cazul în care la expirarea perioadei de leasing acestea trec în proprietatea beneficiarului; eliminarea prevederilor referitoare la Impozitul pe circulația mărfurilor; reglementarea regimului taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor livrate în anul 2000 a căror contravaloare a fost încasată integral sub formă de abonamente în anul 1999 cu cota de 11% , în sensul aplicării cotei în vigoare la data încasării abonamentelor respective; eliminarea neconcordanțelor privind soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control și de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, referitoare la taxa pe valoarea adăugată, față de prevederile Legii nr. 105/1997.

Conform Legii nr. 345/2002 cota standard pentru T.V.A. ajunge la 19 % și se aplică operațiunilor impozabile, cu excepția celor scutite de taxa pe valoarea adăugată. Deasemenea a adus și următoarele modificări: a fost eliminată scutirea de TVA a materiilor prime și materialelor importate, destinate exclusiv realizării de produse finite care sunt exportate în termen de 45 de zile de la data efectuării, întrucât scutirea respectivă este contrară prevederilor Directivei a VI-a a UE și este practic greu de administrat; a fost eliminată scutirea de TVA pentru importurile efectuate de instituțiile publice din credite contractate de pe piața externă, deoarece contravine prevederilor comunitare; s-a eliminat cota zero pentru construcția de locuințe, deoarece contravine Directivei a Vl-a și este foarte dificil de administrat de către organele fiscale. A fost eliminată scutirea de TVA pentru veniturile realizate din activități proprii de către partidele politice în măsura în care acestea sunt operațiuni impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată; a fost eliminată cota zero pentru contribuabilii persoane fizice sau juridice care desfășoară activitate turistică pentru serviciile prestate în țară sau în străinătate pentru beneficiarii străini, persoane fizice sau juridice, a căror contravaloare se încasează în valută, deoarece se crea un regim discriminatoriu pentru turiștii români; scutirea de TVA a societăților comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice române, precum și întreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, care își au sediul și își desfășoară activitatea în zona defavorizată, precum și a întreprinderilor mici și mijlocii pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, produse în țară, în vederea derulării de investiții – acestor categorii de contribuabili li s-a acordat amânarea plății taxei pe valoarea adăugată; scutirea Ministerului Tineretului și Sportului, Comitetului Olimpic Român și Federațiilor sportive naționale pentru achizițiile de pe piața internă, de echipament sportiv și materiale sportive, instalații și aparatură specifică, necesare activității de pregătire, reprezentare și participare a sportivilor și echipelor componente ale loturilor sportive naționale și olimpice la competițiile internaționale oficiale: jocuri olimpice, campionate și cupe mondiale și europene. La 1 iunie 2002 a intrat în vigoare legea 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata prin care s-a introdus notiunea de persoana impozabila. La 1 ianuarie 2004 a fost eliminata scutirea de tva fara drept de deducere si s-a reintrodus cota de 9% pentru castele,muzee, târguri si expozitii, învatamânt. La 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare reglementarile cu privire la includerea în legislatia nationala a regimului tranzitoriu în TVA, care se aplicau numai în relatie cu statele membre ale ale UE.

2.2.1.Impozitul pe profit:

Modificările legislative ale Impozitului pe profit sunt reprezentate de Ordonanța nr. 70/1994 privind Impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial nr. 246/31.08.1995; Legea nr. 71/1994 privind acordarea unor facilități suplimentare față de Legea nr. 35/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 189/22.07.1994; Hotărârea Guvernului nr. 974/1994 privind metodologia de calcul și formularistica corespunzătoare referitoare la Impozitul pe profit; Hotărârea Guvernului nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării și deductibilității fiscale a provizioanelor agenților economici și societații bancare; Ordonanța nr. 12/1995 a Guvernului privind unele măsuri referitoare la regimul vamal al mașinilor, utilajelor și instalațiilor importate în cadrul tranzacțiilor de leasing, precum și la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor și componentelor folosite în producția proprie a unor agenți economici; Ordonanța nr. 34/1995 privind unele măsuri de reducere și de reglementare unitară a majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a sumelor datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale, bugetelor fondurilor speciale, precum și a primelor de asigurare prin efectul legii, aprobată prin Legea nr. 99/1995; Hotărârea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind Impozitul pe profit (care abrogă Legea nr. 12/1991 privind impoztul pe profit); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.31/1997 privind regimul investițiilor străine în România (abrogată prin Lege nr.241/1998); Legea nr.105/1997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor (abrogată prin O.U.G. nr. 13/2001); Ordonanța de Guvern nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe (abrogată prin Ordonanța de Guvern nr. 92/2003); Ordonanța de Guvern nr. 70/1997 privind controlul fiscal (abrogată prin Ordonanța de Guvern nr. 92/2003); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/1997 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Lege nr. 414/2002); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe; Ordonanța de Guvern nr. 40/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Lege nr. 414/2002); Legea nr. 73/1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe (abrogată prin Ordonanța de Guvern nr. 92/2003); Legea nr. 106/1998 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1997 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Legea nr. 414/2002); Legea nr. 241/1998 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investițiilor directe; Legea nr. 249/1998 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.40/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Legea nr. 414/2002); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 47/1999 pentru completarea art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal și îmbunătățirea realizării și colectării veniturilor statului; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2000 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 139/2000 pentru completarea art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Legea nr .414/2002); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 246/2000 pentru completarea art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (abrogată prin Legea nr.414/2002); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2001 privind veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice; Legea nr. 189/2001 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit; Legea nr. 294/2001 pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.6/2000 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.217/1999 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (scoasă din evidență); Legea nr. 430/2001 privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/1999 pentru completarea art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit (scoasă din evidență); Ordonanța de Guvern nr. 53/2001 pentru modificarea art. 4 alin. (6) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit și a art. 15 și 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoare adăugată; Legea nr. 576/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 127/1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal și îmbunătățirea realizării și colectării veniturilor statului; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 163/2001 privind reglementarea unor măsuri financiare; Legea nr. 414/2002 privind Impozitul pe profit cu modificările și completăriele ulterioare, Ordonanța de Guvern nr.61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare (abrogată prin Ordonanța de Guvern nr. 92/2003); Ordonanța de Guvern nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală; Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziții din legislația financiar-fiscală.

Cotele de impozit sunt cota normală (38%), în cazul contribuabililor care realizează anual cel putin 80% din venituri din agricultură plătesc impozit cu o cotă de 25%, Banca Națională a României plătește impozit pe profit în cotă de 80% aplicată asupra veniturilor ramase după scăderea cheltuielilor deductibile și a Fondului de rezervă potrivit legii, contribuabilii care obțin venituri și în domeniul jocurilor de noroc, avizați și atestați de Ministerul Finanțelor Publice în condițiile legii, precum și din activitatea barurilor de noapte și cluburilor de noapte plătesc o cotă adițională de impozit de 22%, persoanele juridice străine cu sediu permanent în România se impozitează cu o cotă adițională de 6,2%. Conform Legii nr. 414/2002 Cota de impozit pe profit este de 25% cu excepția contribuabililor care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de Licență în zona liberă, care plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozitabil corespunzător acestor venituri, contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte și cluburilor de noapte plătesc o cotă de 5% din veniturile realizate dacă acestea depășesc impozitul pe profit.

2.2.2.Impozitul pe salarii:

Modificările legislative după 01.01.1995 privind Impozitul pe salarii sunt Ordonanța de Guvern nr. 17/1995 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată; Legea nr. 122/1995 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată; Legea nr. 135/1995 pentru completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată; Ordonanța de Guvern nr. 8/1996 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; Legea nr. 54/1996 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.8/1996 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; Ordonanța de Guvern nr. 62/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii; Ordonanța nr. 73/1999 privind Impozitul pe venit cu modificările și completările ulterioare Ordonanța de Guvern nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit; Hotărârea de Guvern nr. 611/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și pensii și a actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum și a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 235/2000 pentru completarea art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, Hotărârea de Guvern nr. 1.379/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și pensii și a actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, pentru semestrul I al anului 2001; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.46/2001 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2001 pentru modificarea art. 59 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit); Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 94/2001 pentru completarea art.6 din Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. Legea nr. 73/1999 este abrogată prin Ordonanța de Guvern nr.7/2001 privind impozitul pe venit; modificată prin Ordonanța nr. 1.922/2001 a ministrului finanțelor publice privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii și din pensii și a sumelor fixe prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit, pentru trimestrul IV al anului 2001.

Conform acestor modificări se renunță la impozitarea suplimentară de 30% pentru veniturile sub formă de salarii și alte drepturi salariale primite de salariați pentru munca prestată în afara funcției de bază și a unității deținătoare a cărții de muncă, precum și excluderea din baza de impozitare anuală a veniturilor din salarii și asimilate salariilor, realizate din străinătate de persoanele fizice române cu domiciliul în România urmare activității desfășurate în străinătate; includerea în baza de impozitare a anumitor venituri obținute din exploatarea bunurilor agricole în sistem intensiv, prevedere preluată din Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol; scutirea de la plata impozitului pe veniturile din salariile obținute de oficialii organismelor internaționale din activitatea desfășurată în România.

Modificarile Codului fiscal de la finalul anului 2011 au adus cateva noutati importante in ceea ce priveste impozitul pe venit. Spre exemplu, s-a stabilit ca firmele au obligatia de a retine si de a vira la stat impozit prin retinere la sursa sub forma platilor anticipate pentru veniturile obtinute din drepturi de proprietate intelectuala, iar impozitarea in sistem real a devenit obligatorie pentru contribuabilii impusi la norma de venit care indeplinesc anumite conditii.

Sectiunea III

Analiza veniturilor fiscale in perioada 2009-2013

3.1.Investigarea veniturilor fiscale între anii 2009-2011:

În anul 2009 veniturile bugetului general consolidat au fost de 157.244 mil. Lei si au înregistrat un decalaj față de aceeași perioadă a anului precedent de -5,0%, respectiv 0,2% din PIB, ca urmare, în principal a reducerii încasărilor din impozitul pe profit (- 8,9%), precum și a celor din TVA (-16,0%), taxe vamale (-31,9%), contribuțiile de asigurări sociale cu (-2,3%). Aceste reduceri au fost parțial compensate de creșterea încasărilor din impozitul pe venit cu 0,3%, accize cu 14,2%.

În anul 2010 veniturile încasate la bugetul general consolidat, au fost în sumă de 158.956 mil. Lei, cu 7,3% mai mari, în termeni nominali, față de anul precedent. Gradul de realizare a veniturilor bugetului general consolidate față de ultimul program rectificat a fost de 100,8%, reprezentând 99,9% din estimările inițiale. Creșterea încasărilor s-a înregistrat, în principal, la impozitele pe bunuri și servicii, respectiv taxa pe valoare adăugată și accize, precum și la venituri nefiscale și sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate. Reduceri importante s-au înregistrat la impozitul pe venit, impozitul pe profit și contribuții de asigurări sociale.

În anul 2011 veniturile B.G.C au fost in suma de 162.604 mil. Lei, cu 8,2% mai mari față de anul precedent datorită, în principal intensificării acțiunilor de combatere a fraudei fiscale în domeniul produselor accizabile realizate atât prin mobilizarea organelor de control ale ANAF cât și prin cooperarea cu celelalte instituții ale statului cu atribuții în domeniu, coroborate cu modificările legislative promovate de Ministerul Finanțelor Publice – ANAF. De asemenea, această creștere se datorează și efectului anualizării măsurilor de creștere a ratelor de taxare și/sau a bazei de impozitare în zona TVA și a impozitului pe venit luate în 2010.

În 2009 Produsul Intern Brut al României a fost de 491.273,7 mil. Lei, inregistrând în termeni nominali o creștere de 0,31% fața de anul anterior. Aceasta creștere foarte mică reflectă efectele crizei mondiale asupra economiei României. În 2010 P.I.B.-ul a fost de 484.155 mil. Lei, cu 1.45% mai mic fată de 2009. In 2011 nivelul P.I.B. a fost de 516.381 mil. Lei, crescând în termeni nominali fața de anul precedent cu 6.66%. Per ansamblu și în sume neajustate la inflație, aceste creșteri arată o imbunătătire a situației economice a României în special dupa 2009, reprezentând teoretic, o ieșire din criza.

Venituri fiscale între anii 2009-2011 pe tipuri de venit(mil. lei):

3.1.1.Investigarea pe structură:

Anul 2009:

Impozitul pe profit: veniturile au fost în sumă de 13.262 mil. Lei reprezentând 8,43% din totalul veniturilor fiscale din anul 2009, fiind a patra sursa de venit ca importanța la bugetul de stat. El a avut o cotă de 2.70% din P.I.B.-ul anului 2009.

Impozitul pe venit: a fost de 18.568 mil. Lei, adicâ 11,8% din totalul veniturilor fiscale la buget. A fost reprezentat în Produsul Intern Brut al României din anul 2009 prin procentul de 3.78%.

T.V.A.: taxa pe consum a fost a doua sursă de venit fiscal ca mărime in 2009, în suma de 34.322 mil. Lei, adică 21,82% din totalul de 157.244 mil. Lei. A reprezentat 6,99% din P.I.B.

Accize: în sumă de 15.581 mil. Lei, reprezentând în proporție de 9,91% veniturile fiscale totale si 3,17% din P.I.B.-ul pe 2009.

Alte impozite pe bunuri și servicii: au fost în valoare de 2.179 mil. Lei, sau 1,39% din total. În P.I.B. a avut o cotă de doar 0,44%.

Contribuții de asigurari sociale: au înregistrat suma de 47.860 mil. Lei sau 30,44% din totalul veniturilor fiscale la bugetul de stat. Ca de obicei, au reprezentat cea mai mare si importantă sursă de venit din bugetul consolidat, respectiv 9,74% din P.I.B.-ul pe anul 2009.

Anul 2010:

Impozitul pe profit: au fost in sumă de 10.323 mil. Lei, adica 6.49% din totalul de 158.956 mil. Lei. În P.I.B. a avut o pondere de 2.01%.

Impozitul pe venit: a fost de 16.943 mil. Lei, adica 10,66% din totalul veniturilor fiscale si 3.30% din Produsul Intern Brut al Romaniei in anul 2010.

T.V.A.: au fost in sumă de 36.992 mil. Lei, reprezentând 23,33% din totalul veniturilor. Taxa pe consum a fost în anul 2010 pe locul doi ca importantă in randul categoriilor de venit fiscal de la bugetul de stat. În P.I.B. au fost reprezentate de o cotă de 7.20%.

Accize: in sumă de 16.318 mil. Lei, adică 10,27% din totalul veniturilor de la bugetul general consolidat și 3.18% din P.I.B.

Alte impozite pe bunuri și servicii: în valoare de 2.549 mil. Lei, sau 1,60% din veniturile fiscale. Au reprezentat 0.50% din Produsul Intern Brut in 2010.

Contribuții de asigurari sociale: au ramas, ca în fiecare an cea mai importanta categorie de venituri de la bugetul de stat, fiind in sumă de 43.080 mil. Lei. Au reprezentat mai mult de un sfert din totalul veniturilor, mai precis 27,10%. În P.I.B. au avut o cotă de 8.39%.

Anul 2011:

Impozitul pe profit: a fost in total de 9.522 mil. Lei, și a reprezentat 5.86% din totalul veniturilor fiscale de la bugetul consolidat și 1.74% din P.I.B.

Impozitul pe venit: veniturile au fost in sumă de 16.775 mil. Lei, adică 10,32% din total. În P.I.B. au reprezentat 3.06% din total.

T.V.A.: taxa pe consum s-a situat pe locul doi printre categoriile de venit la bugetul general consolidat ca valoare, reprezentand 41.773 mil. Lei, sau 25,69% din totalul veniturilor fiscale. A reprezentat 7.63% din Produsul Intern Brut din 2011.

Accize: au fost in sumă de 17.870 mil. Lei, reprezentând 10,99% din veniturile totale de la B.G.C. si 3.26% din P.I.B.

Alte impozite pe bunuri si servicii: au fost de 2.255 mil. Lei și a reprezentat 1,39% din total. Au reprezentat doar 0.41% în P.I.B.

Contributii de asigurari sociale: a reprezentat cea mai importanta categorie de venituri din anul 2011 și au fost în valoare de 43.788 mil. Lei. Proporția din totalul veniturilor a fost de 26,93%. În Produsul Intern Brut au avut o cotă de 7.99%.

3.1.2.Investigarea în timp:

Impozitul pe profit: în anul 2010 impozitul pe profit a scăzut cu 28,47% reprezentând 2.939 mil. Lei față de 2009, de la 13.262 mil. Lei la 10.323 mil. Lei. Cauza principală este raspandirea numarului de falimente în principal in randul I.M.M.-urilor. În anul 2011 a fost inregistrată o nouă scădere 801 mil. Lei fată de anul precedent, sau 8,41% din valoarea anului 2010. Deși a reprezentat o pierdere față de anul precedent, a fost mai mică cu 20,06% puncte procentuale in comparație cu cea din anul 2010 fata de 2009, fapt ce poate fi considerat o imbunătățire per ansamblu. Motivele principale pentru aceasta „imbunătățire” se considera că au fost măsurile „anti-faliment” luate de executiv, care au fost completate de eforturi din partea investitorilor si a statului de a redresa problema falimentelor din aria IMM-urilor.

Impozitul pe venit: În 2010, veniturile din impozitul pe venit au fost de 16.943 mil. Lei, prezentând o micșorare de 9.59% față de veniturile din 2009. Principalul motiv pentru această scădere a fost numarul mare de oameni care și-au pierdut locul de munca, ramânând totdată ori fara o sursă de venit, ori cu un venit mult diminuat. În 2011 s-a inregistrat o noua micșorare de 1% față de anul precedent, fapt ce a arătat că rata creșterii șomajului s-a diminuat, iar scăderea veniturilor din impozitul pe venit devine o simplă stagnare.

T.V.A.: Taxa pe valoarea adăugată a crescut in anul 2010 cu 7,78% față de anul 2009, respectiv cu 2.670 mil. Lei. Motivul evident este creșterea cotei de impozitare T.V.A la 1 Iulie 2010 cu cinci puncte procentuale, de la 19% la 24%. Dat fiind faptul că această creștere s-a aplicat doar pe jumatate din veniturile din T.V.A. ale anului 2010, in anul 2011 s-a inregistrat o creștere de 4781 mil. Lei, adică 12,92% față de 2010; o creștere de aproape doua ori mai mare dacă este comparată cu cea din 2009-2010. Este important de observat că, deși consumul general de produse și servicii a scăzut din 2009 pana in 2011, veniturile din T.V.A. ajunse la bugetul statului au inregistrat creșteri semnificative, spre deosebire de mare parte din restul categoriilor de venituri fiscale si nefiscale.

Accize: În anul 2010, veniturile din accize la bugetul de stat au inregistrat o creștere de 4,73%, sau 737 mil. Lei față de anul precedent. În 2011, cresterea a fost de 9.51% față de 2010, dublu fată de creșterea din 2009-2010, fapt datorat în cea mai mare parte măririi semnificative a nivelului accizelor prin aplicarea la 1 Ianuarie 2011 a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.117/2010.

Alte impozite pe bunuri si servicii: În 2010 se poate observa o creștere de 370 mil. Lei, adică 16,98% față de 2009. Însă in anul 2011 s-a inregistrat o scădere de 13,03% față de 2010 și doar cu 3,49% mai mare față de 2009.

Contribuții de asigurări sociale: Față de anul 2009, în 2010 veniturile din contribuțiile la asigurările sociale au fost cu 11,10% mai mici, adică 4.780 mil. Lei. În 2011 s-a observat o ușoara creștere de 1,64% fașa de anul precedent. Aceste fluctuații au fost in mare parte cauzate de numarul mare de concedieri din 2009 și 2010, fapt ce a determinat ca veniturile din contribuțiile la asigurarile sociale să se diminueze considerabil.

3.2.Măsuri efectuate în strategia fiscal-bugetară între 2009 și 2011:

Consolidarea fiscală și abordarea urgentă a dezechilibrelor macroeconomice au devenit o prioritate majoră pentru Guvernul României încă din anii trecuți. În scopul atenuării efectelor crizei economice și ale recesiunii economiei, Guvernul a renunțat la politica fiscală expansionistă și a promovat în perioada 2010-2011 o politică fiscală austeră cu priorități strategice bine definite:

asigurarea sustenabilității finanțelor publice pe termen mediu și lung;

repartizarea echitabilă a sarcinii fiscale și cheltuielilor;

susținerea politicii monetare.

3.2.1.Măsuri efectuate in anul 2010:

Prevenirea și combaterea evaziunii fiscale:

În anul 2010, obiectivul major al A.N.A.F. a fost combaterea evaziunii fiscale. Prin O.U.G. nr. 54/2010 au fost prevăzute următoarele:

A fost eliminat comerțul ilicit cu țigarete provenite din magazinele duty-free.

Au fost acordate organelor de inspecție fiscală competențe lărgite, de verificare în trafic; a fost pus un accent special pe prezența activă, în teren, a reprezentanților A.N.A.F., crescând substanțial numărul verificărilor pe teren efectuate de echipele mobile ale Autorității Naționale a Vămilor și ale Gărzii Financiare.

A fost legiferat dreptul organului de inspecție fiscală de a solicita instituțiilor bancar-financiare date privind rulajele conturilor bancare pentru contribuabilii susceptibili că desfășoară sau au desfășurat activități ilegale ori nu au înregistrat în evidențele financiar-contabile operațiunile derulate.

A fost creat Registrul Operatorilor Intracomunitari (pentru prevenirea evaziunii fiscale la tranzacțiile intracomunitare) – O.P.A.N.A.F. nr. 2.101/2010.

Conferirea de competențe A.N.A.F. în cazul înmatriculării și schimbării sediului social al societăților comerciale, în sensul creșterii capacității de intervenție, în timp real, a organelor fiscale în cazul cesionării de părți sociale către persoane din afara societății – O.P.A.N.A.F. nr. 2.112/2010.

Prin O.U.G. nr. 39/2010 au fost prevazute urmatoarele:

Au fost lărgite competențele inspecției fiscale prin includerea, în cadrul metodelor de control, a metodelor de control indirect, care vizează reconstituirea veniturilor sau cheltuielilor, în situația în care se constată că

evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile contribuabilului nu reflectă situația de fapt fiscală sau acestea nu le sunt puse la dispoziție, precum și în scopul verificării situației fiscale personale, în cazul persoanelor fizice.

Prin O.U.G. nr.117/2010 au fost introduse următoarele prevederi:

A fost introdus în Codul fiscal articolul "Definirea și impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată", care permite emiterea deciziei de impunere pentru veniturile a căror sursă nu a putut fi identificată. Prin aceasta se asigură impozitarea tuturor veniturilor, cu excepția celor din surse scutite.

A fost introdus în Codul de procedură fiscală capitolul "Dispoziții speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit". În esență, dacă organul fiscal constată o diferență semnificativă între veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit și situația fiscală personală, acesta continuă verificarea și stabilește baza impozabilă ajustată prin utilizarea metodelor indirecte.

Au fost luate măsuri de prevenire a evaziunii fiscale prin redefinirea angajării răspunderii solidare.

A fost acordată atenție deosebită securizării frontierei și monitorizării circulației în regim suspensiv a produselor accizabile, România fiind printer primele țări din U.E. care a implementat sistemul informatic (EMCS RO) de supraveghere și control, la nivel intracomunitar, al mișcării acestor produse.

Sprijinirea mediului de afaceri și stimularea conformării voluntare:

Au fost unificate bazele de calcul pentru contribuțiile sociale, ceea ce a permis înființarea „Declarației unice”, cu aplicare de la 1 ianuarie 2011 (HG. nr.1.397/2010). Aceasta cuprinde obligațiile de plată a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale, pe care contribuabilii care au calitatea de angajatori sau asimilați ai acestora, le au la bugetul de stat și la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale, precum și evidența nominală a persoanelor asigurate, asigurând astfel integrarea informațiilor care se regăseau în declarațiile fiscale și în declarațiile privind evidența nominală a asiguraților într-o singură declarație.

În continuare, va fi modernizat sistemul de primire și prelucrare a declarației unice și se va asigura preluarea de către ANAF a administrării contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice asigurate pe bază de declarație sau contract de asigurare, dublată de introducerea unui sistem similar declarației unice pentru această categorie de persoane fizice.

A fost redus numărul de declarații fiscale ce trebuie depuse de contribuabili (au fost eliminate formularele 103 "Declarație privind accizele" și 105 "Declarație privind taxele de organizare și exploatare a jocurilor de noroc").

A fost implementată depunerea on-line a declarațiilor privind situația achizițiilor și livrărilor de produse accizabile utilizând aplicația EMCSRO stocuri.

Extinderea informatizării, în anul 2010, a implicat transmiterea către Sistemul Electronic Național a formularelor de tip „PDF inteligent" prin care se pot depune declarațiile prin internet.

A fost implementată, în cadrul Portalului A.N.A.F., pagina "Dosarul contribuabilului", care permite contribuabililor accesul controlat la contul fiscal propriu.

Au fost elaborate Carta contribuabilului și Ghidul de primire a contribuabililor – cod de conduită pentru angajații A.N.A.F. în relația cu cetățenii. Măsurile de sprijin acordate contribuabililor au condus la un grad de conformare voluntară la plată mai mare decât în anul 2009 cu 1,5 puncte procentuale.

Măsuri de sprijinire directă a mediului de afaceri:

Diminuarea nivelului dobânzii datorate pentru creanțele fiscal neachitate la termen la 0,04% pentru fiecare zi de întârziere (14,6% pe an) comparativ cu cel de 0,05% (adică 18,25% pe an).

Reglementarea posibilității neînceperii sau suspendării executării silite în cazul în care contribuabilul are în curs sau depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanța fiscală pentru care s-a început executarea silită. Prin această reglementare sunt eliminate acele situații în care organelle fiscale încep sau continuă executarea silită asupra sumelor datorate de contribuabili, deși aceștia sunt sau devin creditori ai statului (au drepturi de rambursare sau restituire). Astfel de situații, apărute până în prezent în practică, afectau, în unele cazuri, fluxul de lichidități al agenților economici, creându-le greutăți în continuarea activității.

Amânarea la plată pentru maximum 6 luni a obligațiilor fiscal neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare;

Repunerea în termen a înlesnirilor la plată care și-au pierdut valabilitatea ca urmare a efectelor crizei economice.

Acordarea posibilității de cesionare a drepturilor de rambursare/restituire ale contribuabililor la soluționarea deconturilor cu sume negative de T.V.A. și opțiune de rambursare.

Îmbunătățirea Manualului de utilizare a serviciului de depunere on-line a declarațiilor fiscale.

A fost îmbunătățită procedura de rambursare a T.V.A.:

Solicitările de rambursare aferente deconturilor de sume cuprinse între 5.000 lei și 10.000 lei sunt încadrate la risc fiscal mic și beneficiază de control ulterior.

A fost introdus un regim special de rambursare TVA pentru exportatori (rambursare cu control ulterior, cu excepția situațiilor de risc fiscal mare).

A continuat aplicarea sistemului unitar de selecție a deconturilor de T.V.A din baza de date națională, respectând principiul „cel mai vechi decont se stinge primul".

Îmbunătățirea administrării veniturilor:

În anul 2010, efortul A.N.A.F. de colectare a veniturilor bugetare s-a concretizat în încasarea unei sume de 142.322,84 mil. lei, cu 5,4% mai mare decât în anul anterior (135.029,03 mil. lei).

În vederea îmbunătățirii activității de administrare a veniturilor bugetului general consolidat, numărul contribuabililor mari a crescut de la 1.970 în anul 2010, la 3.000 în anul 2011 și, totodată, a crescut și numărul contribuabililor mijlocii monitorizați la nivelul unităților teritoriale de la 18.620, în anul 2010, la 21.887 în anul 2011. Ca rezultat al acestor măsuri administrative, se realizează o monitorizare specială asupra unui volum de cca. 81% din veniturile bugetului general consolidat.

3.2.2.Măsuri efectuate in anul 2011:

Combaterea evaziunii fiscale:

Perfecționarea metodelor de combatere a fraudei intracomunitare (în special a fraudei la T.V.A. – frauda "carusel") și multinaționale;

elaborarea metodologiei de identificare a tranzacțiilor suspecte între afiliați și efectuarea controlului documentației prețurilor de transfer;

Întărirea activității de control la marii contribuabili;

Implementarea programului de verificare a persoanelor fizice cu venituri mari;

Verificarea cu prioritate a contribuabililor din domeniile cu risc fiscal ridicat, pe baza analizei de risc perfecționate;

Intensificarea acțiunilor de verificare a prețurilor de transfer;

Întărirea controlului la frontieră, în special a celei de Nord și Est și în vamă port Constanța – Agigea Sud;

construcția noului punct vamal Halmeu-Diakovo.

Crearea unor profile de risc și inițierea de alerte pentru produsele cu risc ridicat pentru siguranța consumatorilor;

Aplicarea sigiliilor inteligente asupra transporturilor cu grad ridicat de risc;

Utilizarea informațiilor oferite de aplicațiile EMCS-RO Mișcări și EMCS-RO Stocuri, pentru monitorizarea mișcărilor intracomunitare cu produse accizabile în regim suspensiv de accize;

Instituirea unor măsuri de întărire a controlului și supravegherii în ce privește activitatea vamală (măsuri de control al valorii în vamă pentru mărfurile generale, respectiv îmbrăcăminte și încălțăminte);

Selectarea declarațiilor pentru control ulterior sau reverificare în funcție de următorii indicatori de risc: încadrare tarifară, origine, valoare în vamă, termene și condiții pentru operațiunile vamale pentru care s-au acordat regimuri vamale suspensive.

Simplificarea și modernizarea procedurilor:

Dezvoltarea metodologiei privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor și contribuțiilor;

Implementarea declarației unice 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate (realizat de la 1 ianuarie 2011)

Sprijinirea mediului de afaceri:

Reinstituirea eșalonărilor la plata obligațiilor fiscale restante (realizat- OUG nr.29/2011);

Instituirea de măsuri legislative, administrative și operaționale în vederea simplificării formalităților vamale (realizat: OMFP nr.26/2011 privind instrucțiunile referitoare la depunerea on line a declarațiilor privind situația achizițiilor și livrărilor de produse accizabile – aplicația EMCS – stocuri).

Înscrierea ANAF în cadrul ghișeului unic (ghișeul.ro) pentru plata obligațiilor fiscale

Îmbunătățirea administrării veniturilor:

Simplificarea modalităților de plată a obligațiilor fiscale prin extinderea plății electronice și on-line pentru contribuabilii persoane juridice;

Intensificarea procedurilor de recuperare a crențelor bugetare;

Gestionarea informatizată a executării silite;

Transmiterea pe cale electronică a adreselor de înființare/ridicare a popririi asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare ale debitorilor;

Prevenirea formării de noi arierate și reducerea volumului arieratelor recuperabile aflate în sold la sfârșitul anului 2010;

Continuarea dezvoltării de sisteme TIC transeuropene interoperabile, care să aibă în vedere susținerea funcțiilor vamale în contextual programului „Vama electronică" și să contribuie la armonizarea și automatizarea schimburilor de date dintre A.N.V., Comisia Europeană și autoritățile vamale din Statele Membre, pe de o parte, și operatoriieconomici, pe de altă parte cu respectarea Deciziei CE nr. 70/2008/CE, Regulamentului CE nr.1.875/2006, Regulamentului CE nr.648/2005 și a prevederilor MASP.

Începând cu data de 1 ianuarie 2011 a fost introdusă posibilitatea opțiunii pentru un sistem simplificat de impunere, aplicabil persoanelor juridice române, denumite microîntreprinderi, care înregistrează o cifră de afaceri sub 100.000 euro, sistem care presupune aplicarea unei cote de impozit de 3% pe veniturile reglementate de lege.

Principalele modificări legislative introduse în domeniul accizelor, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2011, au vizat, în principal, transpunerea Directivei 2010/12/UE de modificare a Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE și 95/59/CE privind structura și nivelurile accizelor aplicate tutunului prelucrat și a Directivei 2008/118/CE.

Începând cu 1 ianuarie 2011 a fost prevăzută creșterea nivelului accizelor, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale pentru următoarele produse accizabile:

motorină de la 347,00 euro/tonă la 358,00 euro/tonă, respectiv de la 293,215 euro/1.000 litri la 302,51 euro/1.000 litri;

benzină fără plumb de la 452,00 euro/tonă la 467,00 euro/tonă, respectiv de la 348,04 euro/1.000 litri la 359,59 euro/1.000 litri;

țigarete de la 74 euro/1.000 țigarete la 76,60 euro/1.000 țigarete.

Totodată, începând cu data de 1 ianuarie 2011 se aplică un nivel al accizelor pentru cafea identic cu cel în vigoare în anul 2010 (nivelul accizelor pentru cafea este prevăzut în anexa nr.2 la titlul VII – „Accize și alte taxe speciale” din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare);

De asemenea, nivelul accizei minime pentru țigarete va crește la data de 1 iulie 2011, de la 73,54 euro/1.000 țigarete la 74 euro/1.000 țigarete;

Eliminarea, de la 1 martie 2011, a nivelului redus de accize pentru amestecul dintre biocombustibili și combustibili tradiționali, care reprezenta acciza aferentă combustibilului echivalent al amestecului, diminuată cu 4%.

3.3.Analiza previziunilor veniturilor fiscale intre anii 2012-2013:

Obiectivele pe termen mediu ale politicii fiscale:

Simplificarea sistemului fiscal:

simplificarea în continuare a declarațiilor fiscale și a numărului de plăți ce trebuie efectuate;

reducerea în continuare a numărului taxelor și tarifelor cu character nefiscal;

sprijinirea mediului de afaceri:

sprijinirea tinerilor întreprinzători, până în 35 de ani, care nu au mai dezvoltat o afacere până în momentul de față, prin acordarea unei alocații financiare nerambursabile, adică sprijin financiar direct, reprezentând cel mult 50% din valoarea proiectului de investiții pe care-l propune, dar nu mai mult de 10.000 de euro;

tinerii pot beneficia de credite bancare cu sprijinul statului sub forma garanțiilor emise de FNGCIMM pentru a putea să-și dezvolte afacerea;

a fost reglementată prin ordonanță de urgență acordarea eșalonărilor la plată, pentru o perioadă de maximum 5 ani, în vederea sprijinirii mediului de afaceri și susținerii activității economice. De prevederile acestei ordonanțe de urgență, ar putea beneficia aproximativ 20.000 agenți economici. Ordonanța de urgență se referă la eșalonarea creanțelor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar beneficiarii facilităților pot fi contribuabili personae juridice, dar și persoane fizice. Creanțele care fac obiectul eșalonărilor sunt: impozitul pe profit, contribuțiile sociale, accize, TVA, impozitul pe venit, deci creanțe care sunt declarate la administrația fiscală.

Perioada acordării eșalonării va fi în funcție de cuantumul obligațiilor și capacitatea financiară.

În cadrul capacității financiare: se analizează dacă, în cadrul firmei, există un program de restructurare, dacă firma are contracte încheiate, vânzări de bunuri, ceea ce reprezintă un lucru de noutate pentru că vor beneficia numai firme care au o perspectivă economică.

Nu beneficiază de eșalonare la plată contribuabilii care au datorii la bugetul statului, iar acordarea unei autorizații este legată de plata obligației.

Daca este sa luam in considerare previziunile bugetare pentru urmatorii doi ani, situatia veniturilor fiscal si in general a veniturilor de la Bugetul General Consolidat ar sta in felul urmator:

Pentru 2012 se prevad venituri la B.G.C. in valoare de 162.862, doar cu 258 mil. Lei mai mari decat in anul precedent, fapt destul de bun pentru acest tip de venituri luand in considerare ca P.I.B.-ul se previzioneaza a scade.

În 2013, veniturile de la Bugetul General Consolidat se previzioneaza a fi in suma de 173.151 mil. Lei, avand o crestere de 6.32% fata de 2012, reflectand si previziunea de crestere a P.I.B-ului anul urmator, insa cu o rata putin mai accentuata, adica cu 0.39 puncte procentuale mai rapid.

In 2012, Produsul Intern Brut al Romaniei se preconizeaza a fi in suma de 507.007 mil. Lei, cu 1.82 mai mic decat cel din 2011, semnalizand o noua intrare in criza a economiei romanesti. Anul viitor, previziunea este ca P.I.B.-ul va atinge suma de 537.050 mil. Lei, crescand cu 5.93% fara de 2012, deci o iesire rapida din criza.

Estimări venituri fiscale pe perioada 2012-2013 pe tipuri de venit(mil. lei):

3.3.1. Investigarea pe structura:

Anul 2012:

Impozitul pe profit: se previzioneaza ca veniturile vor fi in valoare de 9.683 mil. Lei, si va reprezenta 5.95% din veniturile totale de la Bugetul General Consolidat. În P.I.B. va fi reprezentat de procentul de 1.91%.

Impozitul pe venit: in 2012 se preconizeaza ca veniturile vor atinge suma de 16.321 mil. Lei, reprezentand 10.02% din totalul veniturilor si 3.21% din P.I.B.

T.V.A.: se previzioneaza ca veniturile vor fi de 41.294 mil. Lei si va avea o cota de 25.36% din totalul veniturilor, fiind pe locul doi ca marime in cadrul veniturilor de la B.G.C. Va reprezenta totodata si 8.14% din Produsul Intern Brut pe 2012.

Accize: veniturile din accize se prevad a atinge valoarea de 17.733 mil. Lei, sau 10.89% din totalul veniturilor. De asemenea va reprezenta 3.50% din P.I.B.

Alte impozite pe bunuri si servicii: se prezice ca veniturile vor ajunge la suma de 2.241 mil. Lei si vor avea un procentaj de 1.38% in totalul veniturlor de la B.G.C. si 0.44% in P.I.B-ul de anul acesta.

Contributii de asigurari sociale: previziunile propun venituri in suma de 41.865 mil. Lei, avand o cota de 25.71% din totalul veniturilor B.G.C., fiind cea mai importanta sursa de venit a acestuia. In P.I.B. va avea o cota de 8.26%.

Anul 2013:

Impozitul pe profit:in anulveniturile ajung la suma de 10.201 mil. Lei, sau 5.89% din totalul veniturilor B.C.G si 1.90% din Produsul Intern Brut pe 2013.

Impozitul pe venit: previziunile indica faptul ca veniturile vor atinge suma de 17.541 mil. Lei, reprezentand o cota de 10.13% in totalul veniturilor de la Bugetul General Consolidat si 3.27% in P.I.B.

T.V.A.: in 2013, se previzioneaza ca veniturile din taxa pe valoarea adaugata va fi in suma de 43.870 mil. Lei, reprezentand 25.34% din veniturile totale de la Bugetul General Consolidat, fiind de data aceasta cea mai importanta sursa de venit a acestuia. In P.I.B. va avea o cota de 8.17%.

Accize: veniturile ar putea inregistra suma de 18.681 mil. Lei, avand o cota de 10.79% din totalul veniturilor B.G.C. si 3.48% din P.I.B.

Alte impozite pe bunuri si servicii: anul viitor se previzioneaza venituri de 2.362 mil. Lei, sau 1.36% din veniturile B.C.G, respectiv 0.44% din Produsul Intern Brut previionat pentru anul 2013.

Contributii de asigurari sociale: se pezice ca vor inregistra suma de 43.651 mil. Lei, reprezentand 25.21% din totalul veniturilor, trecand pe locul doi ca marime a valorii aduse la B.G.C. In P.I.B. ar fi reprezentat de un procent de 8.13%.

3.3.2.Investigarea in timp:

Impozitul pe profit: se previzionează ca in anul 2012 veniturile din impozitul pe profit sunt in sumă de 9.683 mil. Lei, cu 161 mil. Lei in creștere față de anul 2011 Deși este o creștere mică, ar fi pentru prima dată in ultimii 3 ani când impozitul pe profit ar înregistra o majorare de la un an la altul. In 2013 se previzioneaza o crestere a veniturilor din impozitul pe profit cu 5.35% fata de 2012, ajungand la suma de 10.201 mil. Lei.

Impozitul pe venit: în 2012 se preconizeaza ca veniturile vor atinge suma de 16.321 mil. Lei, in continuare in scadere fata de anul 2011 cu 454 mil. Lei. Pentru 2013, previziunile indica suma de 17.541 mil. Lei, reprezentand o eventuala crestere a veniturilor din impozitul pe venit cu 7.48% fata de anul precendent.

T.V.A.: în 2012 se previzioneaza ca veniturile vor fi de 41.294 mil. Lei, cu 479 mil. Lei mai mic fata de anul 2011, fiind prima scadere a acestora din ultimii 3 ani. În 2013, se previzioneaza o crestere a veniturilor din taxa pe valoarea adaugata cu 6.24% fata de anul precedent, fiind in valoare de 43.870 mil. Lei.

Accize:in anul 2012 se prevede ca veniturile din accize vor fi de in valoare de 17.733 mil. Lei, cu 137 mil. Lei mai mici fata de 2011, fiind de asemenea prima scadere a veniturilor din accize din ultimii 3 ani. In 2013, aceste valori ar putea inregistra o crestere de 5.35% fata de 2012, fiind in suma de 18.681 mil. Lei.

Alte impozite pe bunuri si servicii: se prezice ca veniturile vor creste cu 14 mil. Lei in 2012 fata de 2011, ajungand la suma de 2.241 mil. Lei. In 2013se previzioneaza o crestere a veniturilor cu 121 mil. Lei fata de anul 2012, atingand suma de 2.362 mil. Lei.

Contributii de asigurari sociale: pentru 2012, previziunile propun suma de 41.865 mil. Lei, scazand cu 1.923 mil. Lei sau 4.59% fata de anul precedent. In 2013 se prevede o crestere a veniturilor din contributiile sociale cu 4.27% in 2013 fata de anul precedent, inregistrand o suma de 43.651 mil. Lei.

3.3.3 Modificari la Codul fiscal 2013

Impozitul pe profit

Profitul impozabil al persoanei juridice straine care își desfășoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în Romania

Persoanele juridice straine care își desfășoarăactivitatea prin intermediul mai multor sedii permanente in Romania au obligatia sa stabileasca unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat sa indeplineasca obligatiile fiscal ale tuturor sediilor permanente.

In situatia in care sediul fix care indeplineste obligatiile fiscal din perspective TVA constituie si sediu permanent din perspective impozitului pe profit.

Veniturile si cheltuielile sediilor permanente apartinand aceleiasi personae juridice straine se cumuleaza la nivelul sediului permanent desemnat.

Impozitul pe profit se aplica asupra profitului impozabil la nivelul sediului desemnat.

Impozitul pe venit

Cheltuielile effectuate pentru salariati pe perioada delegarii si detasarii in tara si in strainatate in interesul serviciului, reprezentand indemnizatii platite acestora, precum si cheltuieli de transport si cazare, pot fi reduse integral la calculul venitului net annual din activitati independente.

Se introduce noi prevederi care reglementeaza nivelul neimpozabil al indemnizatiilor si altor sume de aceeeasi natura primate de salariati in baza unor raporturi de munca cu angajatori nerezidenti pe perioada delegarii si detasarii in Romania in interesul serviciului. Acest nivel va fi cel legal stability de lege aplicabil in tara de rezidenta a angajatorului nerezident de care ar beneficia personalul din institutiile publice din Romania daca s-ar deplasa in tara respective.

Se introduce noi reguli de impunere ce vizeaza veniturile agricole.

Taxa pe valoare adaugata

Termenul de aplicare a masurilor de simplificare pentru tranzactiile cu cereal si plante tehnice realizate in Romania se extinde pana la data de 31 mai 2014.

Accize

Garantiile constituite de catre platitorii de accize nu vor putea depasi un cuantum maxim, ce urmeaza a fi stabilit prin Hotararea Guvernului.

Se precizeaza ca interdictia de a vinde la preturi sub cost nu se aplica in cazul regimului suspensiv de la plata accizelor si pentru produsele accizabile pentru care exista o cotatie international sau bursiera.

Sunt aduse precizari referitoare la studiile privind coeficientii maximi de pierderi specific activitatilor de depozitare, manipulare, distributie si transport pe baza carora respectivele pierderi sunt admise ca neimpozabile din perspective accizelor.

Concluzii si propuneri

Analizand veniturile fiscale din Romania in perioada 2009-2013 se pot desprinde o serie de concluzii, si anume:

Veniturile fiscal in ansamblul lor au ramas relative constant in aceasta perioada. Desi categoriile de venituri ce le compun nu au fost constant, faptul ca unele categorii de impozite au scazut a fost contracarat de faptul ca celelalte au crescut, astfel ajungandu-se la o relative egalitate. Veniturile de la Bugetul General Consolidat au crescut usor intre 2009 si 2011, insa nu semnificativ.

Impozitul pe profit a scazut succesiv in aceasta perioada cu 39,28% de la 13.262 mil. Lei in 2009 la 9.522 mil. Lei in 2011. Acest fapt a fost datorat in mod evident numarului mare de falimente in randul firmelor din tata noastra, in special a celor mici si mijlocii. Pentru perioada imediat urmatoare se prevad usoare cresteri are impozitului pe profit cu pana la 7.13% in 2013 fata de cifrele realizate in 2011, putand atinge suma de 10.201 mil. Lei.

Impozitul pe venit a scazut si el la randul lui cu 10.69% in 2011 fata de 2009, fenomenul avand aceleasi cauze ca si cele de la impozitul pe profit, respective numarul mare de someri rezultati in urma disponibilizarilor si falimentelor din perioada 2008-2011. Desigur se prevede ca numarul falimentelor si somerilor va scadea in viitorul apropiat, fapt reflectat si de previziunile realizate pentru Bugetul General Consolidat care indica o valoare a impozitului pe venit cu 4.57% mai mare in 2013 fata de anul 2011.

Aceste doua categorii de venituri fiscale de la B.G.C. au fost cele mai afectate de criza mondiala inceputa in 2008, iar desi este anuntat ca vor creste in urmatorii 2 ani, nivelul la care vor ajunge pana in 2013 va fi in continuare mai mic decat nivelul inregistrat in 2009.

Taxa pe valoare adaugata, pe de alta parte, a crescut seminificativ in special in perioada 2009-2011 cu un procentaj de 21.71% in 2011 fata de 2009. In mod clar acest fapt s-a datorat in mare parte majorarii T.V.A. del a 19% la 24%, insa veniturile de la aceasta categorie au crescut seminificativ si inainte de majorare. Pentru perioada imediat urmatoare se previzioneaza in continuare cresteri ale T.V.A. de pana la 5% in 2013 fata de 2011, evident, ceva mai domole. Aceasta crestere continua este un fenomen benefic si indica o economie sanatoasa bazata pe un consum care creste de la an la an.

Accizele de asemenea au crescut in fiecare an, insa cu procentaje ceva mai mici. In 2011 nivelul veniturilor din accize era cu 14.69% mai mare decat cel inregistrat in 2009, iar previziunile pentru urmatorii doi ani indica in continuare o crestere cu 4.54% mai mari in 2013 decat cele din 2011. Aceste cote reprezinta un fenomen benefic la nivel economic, reprezentand, ca si T.V.A, o crestere a consumului.

Contributiile de asigurari sociale au inregistrat o scadere semnificativa in 2010 fata de anul precedent, iar desi in 2011 ele au crescut usor, la sfarsitul perioadei de analiza nivelul lor se afla cu 9.30% mai jos decat cel din 2009. Acest fenomen este unul ingrijorator deoarece indica un numar mare si crescator de someri. Nici in viitorul apropiat lucrurile nu par a se imbunatati. Pentru 2012 se prevede o scadere cu 4.59% fata de anul precedent si desi in 2013 ele vor creste cu 4.27%, per total, nivelul contributiilor sociale din 2011 era cu 0.31% mai mare decat cel previzionat pentru 2013.

Per ansamblu, veniturile fiscale au avut o evolutie inconstant de-a lungul perioadei de analiza. Au scazut in 2010 fata de 2009, ca in anul urmator sa creasca iar. In 2012 se prevede o noua scadere insa pentru 2013 s-a previzionat o crestere semnificativa. In 2011, veniturile fiscale erau doar cu 0.0025% mai mari fata de 2009, reprezentand o stagnare. Insa desi se prevede o scadere in 2012, la sfarsitul perioadei de analiza, in 2013, veniturile fiscale se prevad a fi cu 3.19% mai mari decat nivelul lor din 2011, respectiv 2009, de la 136.195 mil. Lei la 140.887 mil. Lei.

In cazul veniturilor de la Bugetul General Consolidat, situatia este putin diferita. Aceste venituri au crescut in fiecare an, insa nu semnificativ. Fata de 2009, veniturile B.G.C. din 2011 erau doar cu 3.40% mai mari, iar pentru 2013 se prevede o noua crestere, de data asta ceva mai semnificativa, de 6.49%.

Avand in vedere pierderea de viteza a potentialului de crestere economica,pe termen mediu, respective perioada 2013-2015, scenariul de prognoza prevede accelerarea creșterii economice cu ritmuri între 3-4%. Scenariul se bazeaza pe imbunatatirea activitatii în toate sectoarele economiei, in special în ramurile industrial cu potential ridicat de export,precum si în sectorul construcțiilor care poate fructifica necesarul de infrastructura existent in toate domeniile.

Nivelul deficitului de cont current se va mentine la valori de 7-8 miliarde de euro, reprezentand circa 4,8% din PIB în anii 2014 si 2015.

Pentru perioada 2013-2015,tendința de reducere a inflației va continua, manifestandu-se atat la nivelul inflației anuale cat și ca medie anuala. Consolidarea procesului de reducere a inflației va fi susținuta prin menținerea conduitei ferme a politicii monetare, cat și a celorlalte component ale mix-ului de politici economice.a

De asemenea, reducerea gradual a majorarii de accize, promovarea unei politici salariale prudente și continuarea reformelor structural vor mentine procesul de dezinflație pe o traiectorie sustenabilă. Astfel, rata inflației urmează să scadă pană la nivelul de 2,3% în anul 2015, cu o medie anuală de 2,5%.

Pentru o imbunatatire a sistemului fiscal in viitorul apropiat, am urmatoarele propuneri:

In sfera T.V.A.:

In cadrul Titlului VI, pe langa prevederile obligatorii ale Directivei 2006/112/CE au fost transpuse si anumite prevederi optionale. Una dintre aceste prevederi instituie o perioada maxima de decontare de un an in cazul serviciilor care determina decontari sau plati succesive. Propun un proiect care ar prevede eliminarea obligatiei de a colecta TVA la expirarea unei perioade de un an, in cazul serviciilor care determina decontari sau plati succesive, cum sunt, de exemplu, serviciile de constructii-montaj.

Insa cea mai importanta modificare pe care as propune-o in sfera taxei pe valoarea adaugata ar fi reducerea acesteia la nivelul de dinainte de 1 Iulie 2010, respectiv 19%. Cresterea T.V.A. de la 19% la 24% de acum 3 ani a provocat in opinia mea o serie de fenomene cu efecte distrugatoare asupra economie nationale. Numarul mare de falimente in randul firmelor din Romania in 2009 si 2010 a provocat cresterea semnificativa a numarului de someri, insa si micsorarea venitului mediu pe cap de locuitor. Acest fapt, combinat cu cresterea taxei pe consum cu 5% a avut un efect devastator asupra veniturilor din T.V.A. Nu a avut nicidecum efectul scontat de crestere a veniturilor.

Consider ca intoarcerea la cota de impozitare veche ar stimula foarte mult consumul in tara noastra si ar ajuta la „restartarea” economiei.

In sfera impozitului pe venit:

În prezent veniturile persoanelor fizice sunt impozitate cu 16%. Cota unică a impozitului pe venit a fost introdusă în anul 2005. Conform Codului fiscal, persoanele care trebuie să plătească statului impozit pe venit sunt cele care au activități independente, care obțin venituri din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole și alte surse, în funcție de fiecare categorie.

Propun un proiect care ar include in primul rand cote diferențiate de impozitare pentru persoanele fizice, în funcție de veniturile obținute. Acest lucru ar insemna : cotele impozitului pe venit ar fi de 8%, 12% si de 16%. Spre exemplu, pentru un salariu de 800 de Lei, cota de impozitare ar fi de 8%; între suma de 800 de lei și 1.600 lei ar fi aplicat un impozit pe venit de 12 %; iar pentru salariile mai mari de 1.600 lei, impozitul va fi de 16%. Cota unică de 16% a impozitului pe venit a fost introdusă în anul 2005. Conform Codului fiscal, persoanele care trebuie să plătească statului impozit pe venit sunt cele care au activități independente, care obțin venituri din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole și alte surse, în funcție de fiecare categorie.

In sfera impozitelor si taxelor pe proprietate:

In opinia mea, programul „Prima casa” are multe defecte. Insa ar putea fi imbunatatit prin luarea unor masuri menite sa favorizeze proiectul. Una din aceste modificari, si una urgenta, consider a fi scutirea de la plata impozitului pe cladiri a persoanelor fizice care achizitioneaza un apartament prin programul „Prima casa”. Impactul financiar asupra bugetelor locale nu ar semnificativ, dar pe termen mediu si lung aceasta masura ar avea chiar un impact pozitiv, prin incurajarea familiilor in achizitionarea de noi locuinte.

Romania are in prezent dificultati majore in politica fiscala, iar evaziunea din acest domeniu a ajuns la dimensiunea unei probleme de securitate nationala, manifestandu-se in sectoare diverse ale economiei. Propun un proiect care sa realizeze o „loterie a bonurilor fiscale”. Eu consider că speranța de câștig la un joc de noroc i-ar face pe români contribuabili conștiincioși. Daca prin intermediul Loteriei Naționale se vor face extrageri, iar anumite bonuri fiscale vor fi declarate câștigătoare, posesorii acestora urmând să-și primească inapoi TVA-ul, acest fapt ar conduce la un interes crescut al consumatorilor nu numai sa primeasca si sa pastreze bonurile fiscale, insa si sa achizitioneze produce numai de la firmele care isi platesc taxele la stat.

Statul roman pierde mai mult dacă nu încurajează consumul. Facand mici sacrificii de venituri din anumite categorii de impozite si taxe, pe termen mediu si lung s-ar realiza imbunatatiri majore, nu numai reducerea evaziunii fiscale, insa si in incurajarea consumului. Acest fapt ar provoca un volum mai mare de venituri la bugetul de stat.

Bibliografie

Stoica Emilia Cornelia: ,,Curs Finante Publice”, Universitatea ,,Nicolae TItulescu”, Bucuresti, 2012;

Cioponea Mariana-Cristina: „Veniturile și cheltuielile bugetare în contextul integrării europene”, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004;

Juravle Vasile: „Fiscalitate”, Editura ASE, București, 1999;

Preda Bianca-Florentina „Armonizarea impozitelor directe cu dreptul comunitar”, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004;

Roman Daniela Lidia: „Finanțe aplicate”, Editura Economică, București, 2001;

Brezeanu Petre: ,,Fiscalitate: Concepte, metode, practice”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Nită Dobrotă: ,,Dictionar de economie”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Iulian Vãcãrel: ,,Politici fiscale și bugetare în România 1990 – 2000”, Editura Expert, București, 2001;

www.scribd.ro

www.mfinante.ro

www.biblioteca.ase.ro

www.avocatnet.ro

www.anaf.ro

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2009

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2010

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2012

Strategia fiscal-bugetara pe perioada 2013-2015;

Legea nr.500/2002 a Finanțelor publice;

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizata Mai 2013;

LEGEA 69/2010 a responsabilitatii fiscal-bugetare;

O.U.G. nr. 125/2011 privind modificarea si completarea Codului Fiscal;

Bibliografie

Stoica Emilia Cornelia: ,,Curs Finante Publice”, Universitatea ,,Nicolae TItulescu”, Bucuresti, 2012;

Cioponea Mariana-Cristina: „Veniturile și cheltuielile bugetare în contextul integrării europene”, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004;

Juravle Vasile: „Fiscalitate”, Editura ASE, București, 1999;

Preda Bianca-Florentina „Armonizarea impozitelor directe cu dreptul comunitar”, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004;

Roman Daniela Lidia: „Finanțe aplicate”, Editura Economică, București, 2001;

Brezeanu Petre: ,,Fiscalitate: Concepte, metode, practice”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Nită Dobrotă: ,,Dictionar de economie”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Iulian Vãcãrel: ,,Politici fiscale și bugetare în România 1990 – 2000”, Editura Expert, București, 2001;

www.scribd.ro

www.mfinante.ro

www.biblioteca.ase.ro

www.avocatnet.ro

www.anaf.ro

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2009

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2010

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011

Raportul la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2012

Strategia fiscal-bugetara pe perioada 2013-2015;

Legea nr.500/2002 a Finanțelor publice;

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizata Mai 2013;

LEGEA 69/2010 a responsabilitatii fiscal-bugetare;

O.U.G. nr. 125/2011 privind modificarea si completarea Codului Fiscal;