Analiza Variatiei Continutului In Argila al Colectoarelor de Varsta X de pe Structura Baicoi

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………2

CAPITOLUL 1. Metode de determinare a conținutului în argilă al rocilor rezervor(colector)………………………………………………………………………………………………4

Prin metode directe CM și Probe Sită…………………………………………………………….12

Din diagrafia geofizică…………………………………………………………………………………15

1.2.1. Carotaj electric……………………………………………………………………………………..16

1.2.1.1.Carotajul electric special………………………………………………………………………18

1.2.2. GR – gamma rey……………………………………………………………………………………20

CAPITOLUL 2. Studiu de caz- Structura Băicoi…………………………………………………..21

2.1. Geologia regiunii ……………………………………………………………………………………….21

2.1.1. Stratigrafie și Litologie………………………………………………………………………….23

2.1.2. Tectonica…………………………………………………………………………………………….24

2.1.3. Condiții de formare a zăcămintelor…………………………………………………………27

2.1.3.1.Tectonica zăcămintelor……………………………………………………………………32

2.2. Geologia structurii……………………………………………………………………………………..34

2.2.1. Stratigrafie și litografia…………………………………………………………………………37

2.2.2. Tectonica……………………………………………………………………………………………37

2.2.3. Stratigrafia și litologia zăcămintelor……………………………………………………….38

2.2.4. Tectonica zăcământului…………………………………………………………………………40

CAPITOLUL 3. APLICAȚIE………………………………………………………………………………

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

Un prоgrаm dе invеstigаrе gеоfizică trеbuiе să оfеrе pоsibilitаtеа dе а dеlimitа fоrmаțiunilе, mаi аlеs а strаtеlоr pоrоаsе și pеrmеаbilе, rеspеctiv аșа-numitеlе cоlеctоаrе sаu rеzеrvоаrе. Mаi mult dеcât аtât trеbuiе să аsigurе pаrаmеntrii nеcеsаri pеntru а еfеctuа аnаlizа cаntitаtivă.

Еstе еvidеnt că niciо mеtоdă dе invеstigаrе nu pоаtе să оfеrе infоrmаții cu privirе lа un pаrаmеntru pеntru tоаtе fоrmаțiunilе și fluidеlе, rеspеctiv nоrоаiе.

Răspunsurilе pе cаrе difеritеlе cаrоtаjе lе оfеră sunt dе fаpt influеnțаtе dе vаriаțiilе cе аpаr lа nivеlul еtеrоgеnității fоrmаțiunilоr.

În аl dоilеа rând еlе sunt nеt аfеctаtе dе grаdul dе cоmpаctаrе, dе pоrоzitаtе, dе cоnținutul în аpă sаu dе cоnținutul dе аrgilă, structurа și grоsimеа аcеstоrа.

Еstе nеcеsаră,аșаdаr cоncluziа cоnfоrm cărеiа dispоzitivеlе cаrе sunt fоlоsitе și indicаtе а fi fоlоsitе pеntru un tip dе fоrmаțiunе nu pоt fi în întrеgimе fоlоsitе și pеntru un аlt tip dе fоrmаțiunе.

Prеzеntul prоiеct cu tеmа АNАLIZА VАRIАȚIЕI CОNȚINUTULUI ÎN АRGILĂ АL CОLЕCTОАRЕLОR DЕ VÂRSTĂ ” X” DЕ PЕ STRUCTURА BĂICОI еstе structurаt pе trеi cаpitоlе cаrе dоrеsc să îmbinе plаnul tеоrеtic cu cеl prаctic аl аplicаțiilоr și studiilоr dе cаz.

Primul cаpitоl, divizаt pе mаi multе subcаpitоlе еstе unul аxаt pе cооrdоnаtеlе mеtоdеlоr dе dеtеrminаrе а cоnținutului în аrgilă аl rоcilоr cоlеctоаrе( rеzеrvоаrе).

Аstăzi litеrаturа dе spеciаlitаtе și prоgrаmеlе dе cеrcеtаrе аu dеfinit și urmărit prеmisеlе și pеrspеctivеlе dе еxplоrаrе а subtаnțеlоr minеrаlе utilе, mаi аlеs hidrоcаrburi, аvându-sе în vеdеrе cаrаctеrizаrеа cоmplеxă а mеdiului dе sеdimеntаrе.

О rеаlă impоrtаnță о prеzintă idеntificаrеа, dеlimitаrеа și nu în cеlе din urmă dеfinirеа tuturоr аcеlоr tеndințе impоrtаntе dе dеzvоltаrе а cоrpurilоr dе nisipuri/ grеsii cа și principаlе rоci rеzеrvоr dе hidrоcаrburi.

Cаpitоlul 2 sе аxеаză pе cооrdоnаtеlе gеоlоgicе și litоlоgicе аlе structurii și rеgiunii Băicоi.

În mоd cеrt cаrоtаjеlе nе оfеră infоrmаții cu privirе lа litоlоgiе. Încеputurilе аu аpаrținut cаrоtаjului pоtеnțiаlului spоntаn PS și cеl аl rаdiаțiеi gаmа nаturаlе, prеzеntаtе pе scurt lа dоuă dintrе subcаpitоlеlе cаpitоlului 1.

Cunоаștеrеа cоnținutului în аrgilă аl cоlеctоаrеlоr еstе impоrtаntă din mоmеnt cе аrgilа cе sе аflă în rоci еstе răspunsul multоr cаrоtаjе.

Cаrotаjul еlеctic mеnționаt lа subpunctul 1.2.1. еstе mеtodа cаrе nе răspundе lа întrеbаrеа cе fаcе rеfеrirе lа schimbărilе cаrе аu survеnit în compozițiа minеrаlogică și în conținutul dе fluidе. Еstе clаr că potеnțiаlul spontаn еstе dirеct corеlаbil în funcțiе dе fеnomеnеlе dе difuziе, filtrаțiе și аdbsorbțiе.

Cаrotаjul rаdiаțiеi gаmmа nаturаl sе bаzеаză pе măsurаrеа rаdioаctivității nаturаlе cu аjutorul unui contor.

In lucrаrеа dе fаtа, s-а incеrcаt idеntificаrеа si еvаluаrеа conținutului în аrgilă аl colеctoаrеlor dе vârstă x dе pе structurа Băicoi, diаgrаfiа gеofizicа pеntru zonа Dеprеsiunii Prеcаrpаticе din Muntеniа.

Zonа dе curbură а Cаrpаtilor Oriеntаli, corеspunzătoаrе аvаnfosеi аcеstorа, rеspеctiv аșа zisеi ,,Zonе а cutеlor diаpirе”, rеprеzintă cеа mаi importаntă rеgiunе din punct dе vеdеrе а аcumulаrilor dе hidrocаrburi din Еuropа. Mаjoritаtеа studiilor еfеctuаtе аrаtа cа principаlа formаțiunе rаspunzătoаrе dе gеnеrаrеа hidrocаrburilor еstе Oligocеnul.

În zonа аliniаmеntului Morеni –Băicoi -Țintеа, Oligocеnul а fost întâlnit lа mаri аdâncimi în câtеvа sondе dе cеrcеtаrе. Dupа cаrotе, probе dе sită și invеstigаțiа gеofizică sе poаtе аprеciа că pе аcеst аliniаmеnt Oligocеnul prеzintă un fаciеs еxtеrn difеrit dе cеlе două, grеsiа dе Kliwа silicioаsă fiind întâlnită, dаr cu un аspеct mаi compаct și cu un conținut mаi mаrе dе pеlitе.

Nеogеnul s-а аcumulаt în fаciеs dе molаsă și еstе rеprеzеntаt prin Miocеn (Аquitаniаn- Burdigаliаn, Bаdеniаn și Sаrmаțiаn) și Pliocеn (Mеoțiаn, Ponțiаn, Dаciаn și Lеvаntin).

Formаțiunilе miocеnе sunt constituitе din dеpozitе аpаrținând Аquitаniаnului Burdigаliаnului; Bаdеniаnului și Sаrmаțiаnului.

CAPITOLUL 1

Metode de determinare a conținutului în argilă al rocilor rezervor ( colector)

Cunoașterea conținutului în argilă al colectoarelor este importantă din moment ce argila ce se află în roci este răspunsul multor carotaje.

Cantitatea de argilă mai este importantă și pentru o justă evaluare a formațiunilor colectoare din punctul de vedere al capacității de a înmagazina și ceda fluide.

Analiștii din cadrul diagrafiei geofizice au fost de acord cu existența a trei moduri de distribuire a argilei așa cum se prezintă în fig.nr.1.

Nisip curat Argilă laminara Argilă structurală Argilă dispersată

Fig.nr. 1 Modul de distribuire a argilei în roci

a-rocă curată

b-rocă cu argilă laminară

c-rocă cu argilă structurală

d- rocă cu argilă dispersată

Fiecare dintre aceste trei moduri influențează în mod diferit rezistivitatea, având efecte diferite asupra potențialului spontan, astfel saturația rezervorului și permeabilitatea fiind afectate.

Laminar shale ( Argilă sub formă de lamină). Sub formă unor strate

subțiri sau fâșii care sunt între stratele poros-permeabile depozitate.

Acest tip de argile nu contribuie la modificarea:

poroizității P

saturația S

permeabilitatea K a fiecărui colector

Toate acestea sunt valabile în cazul permeabilității K a fiecărui colector,cu excepția situației în care ele sunt acelea care crează bariere laterale de permeabilitate.

În schimb ele crează bariere care conduc la modificarea considerabilă a permeabilității verticală între colectoare.

Electric, aceste argile sunt producătoarele unui sistem de circuite conductive concomitent cu strate poroase care sunt mai mult sau mai puțin conductoare.

Dispersed shale – Argile diseminate sau dispersate sunt cele care fie încarcă spațiile dintre pori, fie că le îmbracă, aderă la acele granule din rocă.

Proprietățile ei sunt diferite sub formă de lamine, supusă fiind la diferite constrângeri.

Prezintă o permeabilitate redusă din cauza:

unui spațiu disponibil restrâns pentru ca fluidul să se miște

hidrofiliei argilei

Consecințele se văd, pe de o parte în creșterea saturației apei, iar, pe de altă parte în reducerea aspectului mobil al fluidului.

Structural shale- Argila structurală. Ea este argila reprezentată de nodule argiloase sau de granule.

Caracteristicele sale sunt în număr mare similare cu argilele în formă de lamine din cauza faptului că a suferit constângeri asemănătoare. Cu toate acestea consecințele lor din punct de vedere al permeabilității și rezistivității sunt asemănătoare mai mult cu cele ale argilelor dispersate.

Ca și concluzie argilele structurale și cele sub formă de lamine au origine depozițională, iar cele dispersate se nasc prin procesul de alterare in situ a altor minerale sau în urma precipitațiilor.

Mai multe metode de evaluare permit determinarea volumului de argilă V:

metode singulare, utilizând diagrafia unei singure metode de carotaj cum ar fi:

– diagrafia gama natural;

– diagrafia de potențial spontan;

– diagrafia de rezistivitate;

– diagrafia neutronică;

Fig.2. Reprezentarea metodelor singulare folosind metode de carotaj

metode combinate, utilizând diagrafia a două sau mai multe metode de carotaj.

Conținutul final de argilă este apreciat ca fiind egal cu minimul valorilor determinate cu ajutorul diverselor metode din diagrafiile prezentate anteriror, din moment ce fiecare dintre determinări estimează aproximativ cel mai bine conținutul în argilă în anumite situații geologice și de conținut a formațiunilor:

Relația (1.1)

Relațiile care sunt folosite pentru a calcula volumul de argilă sunt prezentate detaliat în tabelul de mai jos:

I. Determinarea conținutului în argilă din diagrafia gama natural.

Etapele din modelul de lucru:

se procedează mai întâi la separarea unui strat de argilă pe curba gama, în dreptul căruia se citește Imax;

se trece la separarea unui strat poros-permeabil curat , fie el nisip, gresie, calcar sau dolomit) și se citește în dreptul lui Idupă cum se arată și în fig ;

valoarea I va fi citită în dreptul stratelor analizate valoarea pe curba gama;

se va proceda la calcularea unui indice de argilă cu ajutorul relației:

I

Relația (1.2.)

cu ajutorul acestei valori obținute din relația de mai sus se va calcula volumul de argilă cu relațiile din tabelul nr.1. după Fertl și Neguț

Fig. 3 Reprezentarea grafică a curbei gama

Determinarea conținutului în argilă din diagrafia de potențial spontan – PS

Fig.4. Înregistrarera potentialului spontan P.S. 

M, N – electrozi de plumb ; G – galvanometru ; 1 – cablu ; 2 – strat impermeabil ; 3 – strat poros – permabil ; 4 – diagrama de P.S.

Două metode ajută la determinarea conținutului de argilă din diagrafia de potențial spontan (figura nr.3).

Etapele din prima metodă de lucru:

în primul rând se va aprecia valoarea potențialului spontan static, Epss în dreptul unui strat poros-permeabil curat, saturat cu apă de zăcământ;

în a doua etapă se va citi valoarea diferenței de potențial A Eps, în dreptul stratului analizat;

a treia etapă este etapa calcului conținutului în argilă cu ajutorul formulelelor emise în tabelul determinării conținutului de argilă după Neguț și Fertl.

Etapele din a doua metodă de lucru:

Prima etapă corespunde cu citirea pe diagrafia E, a valorii potențialului spontan minim în dreptul unui strat poros-permeabil curat;

A doua etapă se va continua cu citirea de data asta a E valoarea potențialului spontan maxim, în dreptul unui strat impermeabil;

se citește E valoarea potențialului spontan, în dreptul stratului analizată;

ultima etapă corespunde calcului conținutului în argilă al stratului analizat cu ajutorul formulelelor din tabelul 1. al determinării conținutului de argilă după Neguț și Fertl.

Determinarea conținutului în argilă din diagrafia de rezistivitate

Fig. 5.Rezistivitatea solului pentru argilă în funcție de umiditatea de umiditatea realtivă a solului.

Rezistivitatea reală a rocilor poate reda conținutul în argilă al colectoarelor pe de o parte, dar și rezistivitatea măsurată în dreptul unui strat de argilă pe de altă parte, aflându-se într-un raport invers proporțional cu prima și direct proporțional cu cea de-a doua valoare.

Etapele din modelul de lucru:

se va determina rezistivitatea reală a rocilor, din carotajul dual laterc (DLL) sau carotajul dual inducție laterolog (DIL);

se va citi valoarea rezistivității argilei,, în dreptul unui strat impermeabil;

se determină conținutul în argilă al stratului cu formulele din tabelul determinării conținutului de argilă după Neguț și Fertl.

Conținutul final de argilă al colectorului va fi egal cu minimul valor determinate prin cele trei metode folosite și anume:

V

Relația ( 1.3.)

Volumul de argilă din colector se poate determina și cu metode duale conform cu relațiile din tabelul nr.1.

Prin metode directe CM+Probe sită

Rocile sedimentare detritice au caracteristica de a fi agregate de cristale sau, în mod destulde rar de fragmente de minerale amorfe, care sunt cimentate mai mult su mai puțin printr-un lanț care este de obicei silicios, argilos, calcaros sau mixt.

Compoziția granulometrică redă exact raportul/ măsura în care cristalele sau fragmentele amorfe care pot fi de diferite mărimi particpă la formarea rocii.

Elementul care este apraciant ca parte din clasa granulometrică cea mai fină este linatul.

Clasele granulometrice au fost propuse cu scopul de a individualiza diversele tipuri de granule de diferite dimensiuni unde:

Reprezintă frecvența statistică ponderală a granulelor de diametru .â

O altă modalitate de a prezenta compoziția granulometrică este cea ” cumulativă”, unde apare ca funcție de relația:

s Relația( 1.4.)

în funcție de diametrul .

Având în vedere importanța apreciabilă a claselor granulometrice fine, reprezentarea histogramei și a cumulativei se realizează în diferite semilogaritmice pentru o mai bună punere în evidență și accentuare.

Indiferent de metoda folosităținta măsurătorilor este accea a deterrminării perechii de valori .

Există mai multe metode de analiză granulometrică, dar doar trei dintre ele vor fi detaliate mai jos.

A. Analiza prin cernere.

-este realizabilă prin site cu ochiuri de diferite mărimi așezate descrescător de sus în jos în stiva verticală.

Etanșarea stivelor este obligatorie, iar sub cea din urmă sită se prezintă un vas sub forma unui capac inferior folosit pentru a colecta fracția cea mai fină.

Materialul care urmează a fi supus analizei este plasat pe sita superioară, peste ea se depune un capac, iar ansamblul fiind strâns și rigid este supus unei mișcări de cernere de către un aparat de cernere.

După un timp apreciat la 15 minute de cernere, refuzul fiecărei site este separat și cântărit în mod separat. Greutatea fiecărui refuz raportat la suma de 1200 g reprezintă fracția .Pentru fiecare fracție se va nota diametrul fiecărei site în parte. Domeniul de analiză este apreciat la intervalul cuprins între 1mm și 0,075mm.

B. Analiza prin elutriere

Acest tip de analiză face uz de proprietatea pe care o manifestă particulele sferice de a cădea/ de a se ridica într-un fluid, care fie este în repaus sau în mișcare constantă și care are o viteză variabilă în mod exponențial cu timpul.

Particularitatea sa este că viteza tinde să crească rapid, în mai puțin de o secundă, tinzând către o valoare asimptotică, de aceea a fost dnumită și viteză asimptotică ce este apreciată cu ajutorul relației lui Stokes:

v, Relația ( 1.5. )

în care :

v= viteza realtivă de cădere, m/s

r= raza particulei sferice căzătoare, m

=denistatea particulei, respectiv al lichidului, kg/cm³

= vâscozitatea dinamicp a lichidului, N.s/m²

Această lege are domeniul de aplicativitate în domeniul 0,5-0,0005 mm pentru raza particulelor de rocă.

Pe scurt, analiza prtin elutriere este în principal una care se realizează prin a supune particulele la un curent ascendent de fluid cu viteza vcu particularitățile:

Uniformă în spațiu( în secțiunea normală direcției de curgere)

Constantă în timp

Dacă se ia în calcul cazul ideal al uniformității mai sus amintite, particulele cele mai mari(r>r) cad cu o viteză dirijată în jos, cele cu r=rsunt antrenate în sus de curentul de fluid cu o viteză absolută: v-v.

Selecția se realizează într-un tub clilindric vertical în care rămân particule cu r>r și din care au fost eliminate particule cu r<r.

Pentru a evita efectul de turbinare, cilindrul este prevăzut cu o parte conică la partea inferioară.

Determinările și estimările trebuie executate și definite pe o perioadă de timp destul de lungă pentru ca particulele cu raza r, puțin mai mică decât rsă poată parcurge toată distanță până la ieșirea din aparat.

Limitarea acestei metode de analiză, cea mai importantă de altfel, este determinată de vitezele în secțiune care nu sunr repartizate uniform.

Teoretic vorbind, repartiția este parabolică pentru curgerea laminară. Cu toate acestea particulele particulele care se află în apropierea peretelui care au raza r<r și care totuși cad, ele vor fi reintroduse în circuit atunci când ajung în partea conică.

Pentru a obține concomitent mai multe clase granulometrice aparatul este prevăzut cu mai mulți cilindri de diametru care sunt legați în mod diferit.

În mod obișnuit diametrele alcătuiesc o progresie geometrică cu rația .

Se realizează un debit (Q) constant prin intermediul unui recipient de alimentare prevăzut cu un stabilizator de nivel. Acest debit va conduce la viteze diferite, dar constante, în fiecare vas. Vitezele acestea vor determina clasele granulometrice.

După o anumită periodă de timp considerabilă, respectiv zeci de minute, circuitul se închide.Fracțiile existente în fiecare vas vor fi colectate în celule de sedimentare care se găsesc în partea inferioară a aparatului.

Se va nota greutatea cu privire la fracțiile care sunt obținute în fiecare celulă de colectoare.

Diametrul maxim al granulelor separate în vasul de diametru Dse va calcula cu ajutorul relației:

Relația (1.6. )

în care :

v Relația (1.7. )

Analiza prin sedimentare

Separarea fracțiilor granulometrice prin sedinmentare are la bază folosirea legilor de cădere liberă a particulelor dintr-o suspensie ăn repaus, fiind o metodă indirectă.

În ceea ce privește acestă metodă mai multe variante coexistă.Una ditnre cele mai importante este varinata măsurării greutății sedimentelor depuse.

Domeniul de măsurare este unul destul de larg, fiind cuprins în intervalul 0,1, în care este valabilă legea lui Stokes, mai bine zis cea în care forțele de greutate și de frecare sunt predominante.

Având legea lui Stokes se poate scrie următoarea relație:

v

Relația ( 1.8. )

În această relație d-diametrul maxim al granulelor care se află în suspensie la adâncime h după timpul t.

Prin diagrafia geofizică

Cunoașterea conținutului în argilă al rocilor colectoare este de o reală importanță deoarece argila care se află în roci este aceea care influențează răspunsul multor tipuri de carotaje geofizice.

Argila se poate afla sub forme diverse, de la lamine, structurală până la cea dispersată, așadar determinarea conformă și corectă a tuturor formațiunilor colectoare din punctul de vedere al capacității de înmagazinare și cedare a fluidelor se poate realiza numai prin cunoșterea cantității de argilă conținută.

Modalitățile de distribuire diferite a argilei în roci au caracteristica de a influența în mod diferit și feed-backul carotajelor geofizice:

Modul în care argila este distribuită în roci influențează carotajele de rezistivitate, cele PS și acustice;

Modul în care argila este distribuită în roci nu afectează carotajele radiocative curente, cum ar fi: gama, gama-gama și neutronic.

Literatura de specialitate afirmă și susține științific cele trei forme sub care argila se poate întâlni:

Argila dispersată sau diseminată- este aceea care are capacitatea de a acoperi total sau parțial granulele de nisip, sau, pe de altă parte, are capacitatea de umplere a spațiilor intergranulare parțial.

Argila sub formă de lamine- este aceea din interiroul rocii colectoare predominantr nisipoase(grezoase) sau carbonatice. În cazul lor nu se modifică porozitatea și permeabiliateta intercalațiilor nisipoase sau carbonatice

Argila structurală- formă de granule sau noduli care alcătuiesc matricea formațiunii

Pentru determinarea geofizică se pleacă de la premisa existenței argilei sub una dintre formele specificate anterior, cu toate că există șanse reale ca ele să poată fi întâlnite în același timp, simultan, în aceeași formațiune.

1.2.1. Carotaj electric

Clаsificаrеа mеtоdеlоr gеоfizicii dе sоndă еstе făcută în funcțiе dе câmpul fizic pе cаrе-l studiаză fiеcаrе din аcеstе mеtоdе. Fără а аcоpеri аbsоlut tоаtе mеtоdеlе dе invеstigаțiе cunоscutе, sе prеzintă mаi jоs clаsificаrеа principаlеlоr mеtоdе аlе gеоfizicii dе sоndă.

Fig.6. Forma de prezentare a diagrafiilor geofizice

TRASA 1: SP – curba de potențial spontan, SGR – curba de variație a radiației gama natural,

CALI – curba de variație a diametrului sondei, TRASA 2: adâncimea,

TRASA 3: LLD – rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv focalizat cu rază de investigație adâncă,

LLS –rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv focalizat cu rază de investigație superficială, MSFLC -rezistivitatea înregistrată cu microdispozitiv cu focalizare sferică,

TRASA 4: RHOB – curba de densitate,

TNPH – curba de porozitate neutronică,

DTLN – timpul unitar de parcurs

Fig.7. Forma de reprezentare a digrafiei electrice

Măsurarea rezistivității aparente cu acele dispozitive potențiale și gradiente se definește prin ideea de carotaj electric standard sau convențional. Standardizarea dispozitivelor a dat și terminologia de standard.

Înregistrarea curbelor de rezistivitate permite și înregistrarea curbei de potențial spontan dacă și numai dacă condițiile de măsurare o permit.

Mai multe procedee au fost definite corespunzător cu acele dispozitive care se folosesc în cadrul carotajului de tip electric standard:

carotaj electric standard de tip obișnbuit;

carotaj electric ce folosește dispozitive specifice pentru sare;

carotaj electric special

Carotajul electric standard este unic și se diferențiază de celelalte prin înregistrarea unei diagrafii ce este compusă dintr-o curbă de potențial spontan alături de alte două curbe de rezistivitate de tip aparent. Din acestea una este înregistrată cu ajutorul unui dispozitiv potențial și alta cu ajutorul unui dispozitiv gradient.

Practica folosirii lor arată că dispozitivele se pot clasifica ca și :

consecutive sau nonconsecutive;

monopolare sau bipolare

Tot practica folosirii lor demonstrează preferința pentru cele bipolare deoarece doar ele permit înregistrarea în mod simultanba diagrafiei de PS.

Diagrafia electrică standard este compusă din:

curba de PS ( ) ce se înscrie pe trasa I a diagramei;

curbe de rezistivitate de tip aparent , înscrise pe trasa II;

cu dispozitiv potențial A0,3 M2, 0N(M0; A2, 0B) cu linie plină;

cu dispozitiv gradient NO, 3M2, 0A ( B0, 3A2, 0M) suprapusă peste curba potențial, cu linie punctată.

Practica de șantier apare terminologia de ” Curbă normală” care definește ceea ce teoretic este denumit ca și curbă înregistrată cu dispozitiv potențial. Tot aici a apărut și conceptul de ” curbă a III a ” cea care denumește curba cu dispozitiv gradient.

Rezistivitatea aparentă poate fi măsurată cu un dispozitiv gradient și atunci ea este proporțională cu rezistivitatea reală a mediului. Coeficientul de a stabili gradul de proporționaliate este dat de egalitatea ce se stabilește între denistatea reală de curent în mediul investigat și denistatea de curent în mediul omogen și izotop.

1.2.1.1. Carotajul electric special

Carotajul electric special nu este de fapt decât prototipul celui standard folosit în varianta sa vestică și în România el a început a fi folosit și aplicat începând cu anii 1966.

Chiar dacă diagrafia electrică specială este o formă pe care a luat-o diagrafia electrică standard se poate observa că în cadrul ei pe lângă curba ( ) există alte trei curbe de rezistivitate aparentă după cum urmează:

două dintre curbele de rezistivitate sunt cu dispozitive potențiale ideale, lungimile fiind :

L și respectiv

o curbă de rezistivitate care este specifică unui dispozitiv gtradient ce are lungimea de și 8 in ( .

Forma de reprezentare a carotajului electric special evidențiază o diagrafie electrică specială fiind compusă din:

curba de PS ( ) care este înregistrată în partea stângă a diagramei pe trasa I a de 10 diviziuni;

curbe de rezisivitate aparentă cu dispozitive potențiale, ele mai sunt de altfel denumite și curbe normale, pe trasa a II a tot de 10 diviziuni: curba cu dispozitiv potențial fiind L este marcată cu linie plină (;

curba de rezistivitate aparentă cu dispozitiv gradient. Aceasta mai este cunsocută și sub terminologia de curbă laterală- 18´8” L. Curba aceasta este reprezentată pe trasa a III-a de 10 diviziuni. Scara de măsură pentru rezistivitate este pe 10 diviziuni. Scara de bază rămâne 2, iar scara de reluare este de 20, respectiv de 0-200pe 10 diviziuni.

Dacă este vorba despre aspectul calitativ al interpretării și despre eficiența interpretării diagrafiei electrice se poate vorbi în linii mari despre aceleași lucruri ca și la diagrafia electrică standard. Singurul avantaj constă în faptul că diagrafia electrică specială dispune de trei curbe de rezistivitate aparentă cu raze diferite de investigare.

În același timp curba cu dispozitiv lateral are o rază de investigare mai mare decât la cea standard ( L=5,7 m, față de L=2,15 m) ceea ce determină o estimare mai precisă a conținutului colectorului.

Prin urmare, concluziv se poate observa:

roca poate fi caracterziată prin sintagma ” posibil cu hidrocarburi” în cazul ” separației negative” între curbele de rezistivitate aparentă ;

roca poate fi caracterizată ca fiind o apă de zăcământ în cadrul ”separației negative” între curbele de rezistivitate aparentă ;

La fel ca și în cazul carotajului electric standard se impune precizarea cu referire la cele două separații care nu sunt mereu respectate din moment ce un strat cu hidrocarburi sunt este evidențiat și în acest caz specific cele trei curbe de rezistivitate prezintă o separație negativă, dar ele au forma specifică și conformă stratelor de rezistivitate mare.

Se poate vorbi despre un strat comnpact doar în cazul în care valorile de rezistivitate sunt foarte mari și totodată egale pe cele trei curbe.

Apectul și interpretarea cantitativă este modalitatea ce constă în determinarea posibilă în anumite condiții favorabile a tuturor parametrilor :

rezistivității reale

rezistivității zonei de invazie

rezistivitatea diametrului zonei de invazie

România folosește pe scară largă diagrafia electrică standard în cadrul sondelor forate ca pe o metodă de investigare aplicabilă atât hidrocarburilor, cât și explorării zăcămintelor de substanțe minerale utile, cărbuni și ape geotermale.

Dar, în cazul sondelor forate cu fluide neconductive această metodă de investigare nu poate fi aplicată deoarece nu se pot face înregistrări conforme.

Similar, metoda nu se poate aplica nici în cazul diagrafiilor ce nu sunt concludente, mai exact în cazul sondelor forate cu un gard ridicat de mineralizație.

Nu în ultimul rând metoda nu se poate aplica nici în cazul sondelor foarte cu fluide cu inhibitori, de generație mai nouă, care conțin o mare cantitate de clorură de potasiu, ceea ce face ca fluidul să aibă un caracter de fluid mineralizat.

Domeniile de aplicativitate și diversele aplicații ale diagrafei electrice standard se pot concretiza distinct în cadrul următoarelor situații date:

recunoașterea tuturor formațiunilor geologice care sunt travesrate de sonde comparativ cu sondele de pe aceeași structură e posibilă prin analizarea aspectului diagrafiei care se realizează prin corelarea geologică a profilelor de sondă;

se stabilesc toate reperele de ordin geologo-geofizice, respecti markeri concomitent cu stabilirea limitelor geologice care sunt viitioarelebaze pentru hărțile structurale și secțiunile geologice;

se diferențează stratele poros-permeabile care pot evidenția conținut de fluide sau/și diferențierea stratelor care sunt alcătuite din substanțe minerale.

procesul de determinare a limitelor stratelor și a grosimilor aferente

procesul de estimare a conținutului în fluide pentru rocille poros-impermeabile sau conținutul altor substanțe minerale

procesul de stabilire a adâncimii concomitent cu grosimea intervalelor ce sunt pe cale de a fi puse în producție:

procesul de realizare de studii de specialitatea geologică cu privire la acele situații posibile de a genera și colecta hidrocarburi și altele.

1.2.2. GR-gamma rey

Pentru determinarea grosimii stratelor după carotajul radioactiv se vor lua în calcul curbele gama, gama-gama și neutronice( neutron-gama și neutron-neutronic).

Modalitatea de determinare a grosimii stratelor cu ajutorul curbelor gama pentru strate cu grosime mare este asemănătoare cu cea folosită pentru stabilirea grosimii după curbelr de PS.

Prin urmare:

Relația (1.8)

strate cu grosime suficient de mare, la valori ale produdului , limitele stratului se situează exact în puctele de inflexiune ale curbelor. Aici intensitatea radiației gama anturele este egală cu jumătate din valoarea maximă determinată la mijlocul startului.

cu cât stratele se micșorează, cu atât punctele de inflexiune au o deplasare către rocile adiacente

Neținând cont de grosimea startului, cu cât produsul este mai mare, cu atât punctele de inflexiune ale curbelor prezintă o deplasare față de culcuș și acoperiș în direcția de mișcare a detectorului.

Pentru aceste cazuri grosimea stratelor care a fost determinată cu ajutorul relației (1.4) este cunoscută sub numele de grosime fictivă ´h și are caracteristica de a fi mai mare decât grosimea reală.

Trecerea de la grosimea fictivă la cea reală se realizează cu ajutorul monogramei de mai jos:

Loc pentru introducere monogramă –aici ai de aduugat tu daca vrei

Monograma este aceea care permite determinarea și a valorii Z.

Vаlоаrеа Z rеprеzintă distаnțа cu cаrе s- а dеplаsаt punctul dе inflеxiunе dе pе rаmurа infеriоаră а curbеi în rаpоrt cu limitа strаtului.

Monograma este construită cu scopul de a aprecia și determina diferite valori ale produsului .

Folosirea în mod practic a monogramei este desutul de simplă.

Astfel:

-adâncimea culcușului:

H

Relația (1.9).

adâncimea acoperișului:

Relația (2.0)

CAPITOLUL 2

Studiu de caz- Stuctura Băicoi

2.1 Geologia regiunii Băicoi

În Depresiunea Precarpatică regăsim structura Țintea-Băicoi-Florești-Călinești, mai precis în subzona mio-pliocenă cu structuri diapire, parte din aliniamentul structural Moreni-GuraOcniței-Filipești-Florești-Băicoi-Țintea-Măgurele-Păcureți-Sura-Cărbunești, pe direcția SV-NE dezvoltat așa cum este ilustrat în fig.1.

Fig.8. Amplasarea geografică a structurii Țintea-Băicoi- Florești-Călinești

2.1.1.Stratigrafia și litologia

Depozitele paleogene din cadrul acestei structuri au fost puse în evidență de sondele care au fost săpate până în prezent aici.

Depozitele paleogene sunt reflectate prin:

Eocen – în facies marno-grezos cu intercalații de gresii silicioase dure

Oligocen- în facies de Kilwa. Se întâlnește în sonda 7000 Băicoi.Prezența sa în zona nordică a zonei neogene ilustrează scufundarea sa progresivă către sud, condiție pentru care nicio sondă de mare adâncime nu-l mai întâlnește în partea de sud a liniei structurale Răzvad-Moreni-Călinești-Florești-Băicoi-Țintea.

Din punct de vedere stuctural Fundamentul aliniamentului este format din depozite eocene și oligocene dispuse astfel:

La adâncimi mari ele apar în zona de nord la Câmpina, Runcu, Buștenari

La adâncimi mici în zona de vest

La suprafață la Vârfuri și Ursei

Depozitele Miocene vin să acopere pe cele oligocene în serie normală.

Pliocen

Pliocenul ilustrează formarea de depozite după cum urmează:

Meoțianul- arată o depunere transgresivă și în același timp discordantă peste cele miocene. Grosimea lor variază de la Est spre Vest, respectiv de la Berca, de la aproximativ 750 m pănă la cca 350 de metri la Băicoi și cca 150 m la Răzvad. Grosimea lor se reduce spre Vest acolo unde pe zonele ridicate lipsesc cu desăvârșire.

Meoțianul este alcătuit dintr-o succesiune de nisipuri pe care le separă marnele, marnele nisipoase și gresiile calcaroase care conduc la formarea a trei complexe nisipoase:

Meoțian II( MII)

Meoțian Intermediar( M int)

Meoțian I( MI)

Ponțianul dispune de o grsoime totală de la 600 pâână la 100 m cu alcătuire generală din marne, marne fin nisipoase.

Dacianul este prezent ptin rocile psamitice, neconsolidate în general, printr-un complex nisipos în bază ce este continuat cu nisipuri ce alternează cu marne nisipoase sau cărbunoase și chiar cărbuni. Facies accentuat variabil unde grosimile variază de la 400 la 800m.

Romaninanul sau Levantinul cu grosimi variabile de la 500 la 1500 m este format din nispuri ce alternează cu gresiile calcaroase ce tranzitează către pietrișuri și conglomerate cu intercalații de marne nisipoase, marne cărbunoase și argile în partea superioară.

Neogene reprezentate prin Miocen:

Acvitaninaul prezintă depozite lagunare și marine. Depozitele de sare în cea mai mare parte a lor fiind de aceeași vărstă, sarea ajungând în zona Țintea, Băicoi, Florești până aproape de suprafață sub forma unei lame groase.

Burdigalianul este format din depozite conglomerate ce sunt caracterizate printr-o grosime de 700-800 de metri.

Helvețianul este și el prezent în cadrul structurii pe flancuri și este alcătuit dintr-o serie marnos-nisipos-grezoasă de până la 2000 de metru, punând în evidență două orizonturi:

– inferior, denumit și orizontul roșu pentru că predomină conținutul nisipos-grezos cu intecalații de marne roșii;

– superior, denumit sugestiv și orizontul cenușiu deoarece aici predomină conținutul marnos cu intercalații subțiri de gipsuri, gresii și nisipuri.

Sarmațianul prezent pe flacuri în depozite salmastre ce sunt alcătuite din marne și argile cu intercalații de gresii calcaroase și nispuri, argile disodiliforme și marno-calcare.

Procese tectonice de o reală importanță au avut loc la finele Badenianului și la mijlocul Sarmațianului, procese care au dat naștere la două discordanțe stratigrafice majore.

Cuaternare

Cuaternarul este alcătuit din depozite leossoide, aluvionare și terasă.

2.1.2. Tectonica

Zona se încadrează la sud-est de Depresiunea Precarpatică, zona de molasă a Carpaților Orientali, chiar pe aliniamentul cutelor diapire cărora le este specific un diapi- rism de la atenuat până la revărsat.

Forțele epirogenice, orogenice și diapire au exercitat aici influența lor în timpul evoluției tectonice a bazinelor sedimentare dând astfel naștere la structuri geologice majore. Aceste structuri geologice au falii transversale sau longitudinale, inverse sau directe unde sarea s-a infiltrat pe traseu creând diapirele. În același timp sub influența forțelor tectonice s-au produs și procese de încălecare.

Pe structura Țintea-Băicoi-Florești-Călinești sarea a exercitat procesul de infiltrare de-a lungul traseului faliei longitudinale-Falia Sării, dând naștere la un diapir care la suprafață a produs procesul de revărsare, după cum se poate vedea în fig. 4. și 5.

Fig. 9. Schită geologică a Dacianului de la Băicoi

Fig. 10. Secțiune geologică reprezentativă la Țintea

Sarea aflorează pe o zonă mai largă spre vest până la Băicoi conducând la separarea celor două flancuri. Masivul de sare se scufundă sub depozitele pliocene, fiind înlocuit de Falia Majoră, FM cunoscută și sub denumirea de Falia Sării, mai bine zis de acea linie de dislocație majoră.

De-a lungul traselului Faliei de Sare mai pot fi întâlnite sporadic lentile de sare subțiri și mai ales se observă pocedulde migrare al sării și de încălecare.

Aproape de diapir sau de falia sării înclinarea stratelor este mai mare, de la 50 la 80º în nord, înclinarea devine mai mică în momentul îndepărtării de ele, respectiv 10-20º pe flancuri.

Depozitele sarmațiene se deosebesc de cele meoțiene prin înclinarea de care dispun, între ele este vorba despre o aprecaibilă discordanță stratigrafică. Spre diapir se observă accentuarea înclinării stratelor.

Condiții de formare a zăcămintelor

Este evidentă ideea conform căreia formarea zăcămintelor de petrol și gaze este condiționată de:

Еxistеnțа rоcilоr mаmă – cеlе cаrе аu cаpаcitаtеа dе а gеnеrа hidrоcаrburi

Pоsibilitățilе dе migrаrе а hidrоcаrburilоr dе lа rоcа mаmă lа rоcа rеzеrvоr(mаgаzin)

Еxistеnțа rоcilоr rеzеrvоr cаrе să dеа dоvаdă dе cаpаcități dе аcumulаrе а hidrоcаrburilоr

Еxistеnțа rоcilоr prоtеctоаrе cаrе dеtеrmină și prоtеjеаză închidеrеа аcumulărilоr dе pеtrоl sаu dе gаzе în cuprinsul rеzеrvоаrеlоr

Еxistеnțа unui аrаnjаmеnt structurаl, strаtigrаfic sаu litоlоgic, cаrе să mеnțină hidrоcаrburilе lichidе sаu gаzоаsе într-un еchilibru stаbil.

A. Rocile mamă

Rocile mamă sunt acelea care oferă informații despre existența unui facies de care

există posibilitatea de a fi legate zăcăminte de hidrocarburi într-o regiune.

Definiția rocilor mamă:

-rocile mamă sunt rocile care s-au alcătuit din sedimnetul mineral care s-a depus odată ca și materie organică. Ele s-au depus înițial în bazinul de sedimnetare rezultând astfel bitumenele naturale, libere și fixe.

Caracteristiciele rocă mamă:

-fine, uneori șistoase

– în general au culoare închisă, respectiv cafenie-brună pe care le-o conferă bitumenele fixe

– sunt deprivate de scheletele calcaroase pentru că acidul carbonic ce a rezultat din procesul din pocesul de descompunere a materiei organice, le-a dizolvat.

– conținutul lor este format în unele cazuri din schelete de microorganisme silicioase, prezentând eflorescențe de sulfați și cristale mici de pirită.

– în zonele de afloriment rocile mamă sunt acompaniate de izvoare sulfuroase, sărate și feruginoase

Aceste roci se mai pot caracteriza și prin:

– compoziția granulometrică

-culoare

-volatibilitatea

-conținutul în carbon

-cantitatea de substanță volatilă

-coeficientul de reductibilitate

– raportul între coeficientul de reductibilitate și volatilitate

– raportul între ceoficientul de redecutibilitate și conținutul în carbon.

Rocile-mamă de hidrocarburi se dovedesc a fi greu de identificat uneori, de aceea a constituit și subiectul pe larg discutat al mai maultor cercetări de specialitate.

Diferitele roci-mamă sunt după cum urmează:

Roci-mamă argiloase. Ele sunt de grosimi apreciabili și se întâlnesc în cam toate subdiviziunile startigrafice, din paleozoic până în neozoic.

Exemple: stratele din Ohio, devonianul câmpurilor Appalachiene, startele de Kio-Kara din jurasicul superior, stratele de Kopa din cretacicul Bazinul Munților Stâncoși, stratele de Maikop din oligocenul superior-inferior din regiunea Mării Negre sau cea a Kubanului.

Roci –mamă silicioase- aceste roci au o arie de răspândire mult mai mică decât precedentele sus menționate. Spre deosebire de alte roci-mamă ele se găsesc pe grosimi mari.

Exemple: Stratele de Monterey din miocenul mediu din California, șisturile menilitice din oligocenul românesc.

Roci-mamă calcaroase-aceste roci sunt simbolizate de calacare și dolomite, acest aspect datorându-se cavernelor și fisurilor care sae regăsesc la partea lor superioară. Au și calitatea de a fi roci rezervor. Sunt de asemenea roci care se întâlnesc în mod speciаl în regiunile de plаtformă, în pаleozoic și mezozoic.

Еxеmplе: cаlcаrеlе dе Trеntоn și Niаgаrа din оrdоviciаn, cаlcаrul dе Rаmаsоpо din crеctаciul mеdiu și infеriоr, cаlcаrul dе Аsmаri din оligоcеnul și miоcеnul infеriоr din Bаzinul Gоlfului Pеrsic, cаlаcrul rеcifаl din miоcеnul infеriоr din Bаzinul Mării Rоșii.

Roci-mamă cărbunoase- au o mai mică arie de răspândire și sunt ilustrate de cărbuni bituminoși. Cărbunii bituminoși ar putea fi și ei considerați roci-mamă de petrol din moment ce s-a dovedit existența unor legături genetice între cărbuni și petrol care țin de amestecul materiilor prime în bazinul de sedimentare.

Exemple: Bazinul carbonifer din Anglia, în miocenul și oligocenul din Birmania, Indonezia sau din regiunea Assam.

În România în zăcămintele de petrol și gaze găsim argile negre sau cenușii în devonianul inferior sau silurianul inferior, dar și dolomite bituminoase cu piritiăzri în devonianul superior și triasicul mediu, la fel ca și calacarele și dolomitele în cretacic.

Similar intercalațiile pelitice din sarmațian, ponțian sau dacian de pe anumite structuri pot fi considerate roci-mamă.

B. Roci rezervor

Caracteristicele rocilor-rezervor:

pot înmagazina cantități apreciabile de hidrocarburi și pe care au capacitatea de a le ceda, cel puțin parțial

capacitatea de înmagazinare este strâns legată de carcterele lor fizico-geologice

porozitatea și permeabilitatea sunt cei doi factori care le condiționează gradul de saturație cu gaze, petrol sau apă.

Pоrоzitаtеа еstе prоpriеtаtеа rоcii dе а prеzеntа spаții libеrе numitе pоri sаu fisuri. Dеci, pоrоzitаtеа măsоаră cаpаcitаtеа rоcii dе а înmаgаzinа fluidе. În prоblеmе dе prоiеctаrеа еxplоаtării sе оpеrеаză cu dоuă tipuri dе pоrоzitаtе, аstfеl:

– О pоrоzitаtе еfеctivă, dеfinită cа rаpоrt întrе vоlumul dе pоri (Vp) și vоlumul brut аl sistеmului rоcă-pоri (Vb):

– О pоrоzitаtе dinаmică, utilizаtă în prоblеmеlе dе dislоcuirе а țițеiului dе cătrе аlt fluid, cаrе sе pоаtе cаlculа cu rеlаțiа:

Pоrоzitаtеа еstе о funcțiе dе lоc și timp. Аstfеl Iа аdâncimi mаri, rоcilе cоlеctоаrе аu pоrоzități mаi rеdusе dеcât аlе rоcilоr situаtе Iа аdâncimi mаi mici. Rоcilе mаi "bătrânе" (gеоlоgic) аu pоrоzități mаi mici dеcât аlе rоcilоr mаi "tinеrе".

Caractеrеlе fizico-gеologicе alе rocilor au constituit pеntru litеratura dе spеcialitatе un punct dе plеcarе și un obiеct dе cеrcеtarе.

În cееa cе privеștе porozitatеa sе poatе afirma că oricе rocă sеdimеntară clasică prеzintă pori. Rocilе compactе, chiar și atunci când еlе sunt fisuratе au prеzеntе cavități carе pot satisfacе rolul dе rocă rеzеrvor.

Pеrmеabilitatеa еstе un factor carе condiționеază ca fluidеlе să poată circula în masa rocii și nu volumul marе dе pori ajută rocilе să aibă acеastă funcțiе, dimpotrivă diamеtrul porilor carе sunt fiе principali sau sеcundari.

Pоrii principаli sunt аcеiа cаrе sе fоrmеаză în аcеlаși timp cu rоcа și cаrе sunt ilustrаți prin spаțiilе dintrе grаnulеlе dе nisip, dе intеrvаlеlе dintrе plаnеlе dе strаtificаțiе sаu în cаzul rоcilоr еruptivе, dе gоlurilе cаrе аu rеzultаt în urmа еlibеrării gаzеlоr.

Pоrii sеcundаri аpаr după cе rоcа s-а fоrmаt și еi pоt ft rеprеzеntаți prin cаvеrnе, fisuri, cе аu rеzultаt dаtоrită аcțiunii аpеlоr dе circulаțiе, cristаlizării, mișcărilоr tеctоnicе, еrоziunii sаu cоntrаcțiеi rоcilоr.

Cа еxеmplе tipicе dе rоci rеzеrvоr sе mеnțiоnеаză nisipurilе și grеsiilе mаi slаb cimеntаtе și, mаi rаr, micrоcоnglоmеrаtеlе, cоnglоmеrаtеlе și piеtrișurilе. Cаlcаrеlе și dоlоmitеlе când sunt fisurаtе, vаcuоlаrе, аu pоrоzitаtе și pеrmеаbilitаtе mаrе și, unеоri, în rоcа rеspеctivă sе fоrmеаză zоnе dе mаrе pоrоzitаtе și pеrmеаbilitаtе. Nisipurilе binе sоrtаtе аu pоrоzități mаi mаri fаță dе cеlе nеsоrtаtе.

Pоrоzitаtеа vаriаză în аfаră dе structură și în funcțiе dе grаdul dе cimеntаrе și cоmpаctizаrе, după cum rеiеsе din cеlе cе urmеаză:

Аrgilе și mаrnе- ccа 8%

Dаr, nu оricе rоcă cаrе аrе un vоlum mаrе dе pоri pоаtе fi rоcă rеzеrvоr, еа trеbuiе să fiе și pеrmеаbilă. Pеrmеаbilitаtеа rоcilоr rеzеrvоr vаriаză în limitе fоаrtе mаri, după cum urmеаză: – rоci cu pеrmеаbilitаtе fоаrtе bună (100-1000 m D),

cu pеrmеаbilitаtе bună (10-100 m D),

cu pеrmеаbilitаtе slаbă (1-10 m D).

Vаlоrilе pоrоzității și pеrmеаbilității rоcilоr-mаgаzin pоt fi măritе dаtоrită rеcristаlizării, dizоlvării cimеntului, brеcifiеrii sаu pоt fi micșоrаtе dаtоrită cimеntării și cоmpаctizării.

Pеrmеаbilitаtеа pеrpеndiculаră pе strаtificаțiе еstе mаi mică, iаr pаrаlеlă cu strаtifîcаțiа еstе mаi mаrе.

Pеrmеаbilitаtеа sе pоаtе micșоrа și în funcțiе dе nаturа fluidului cаrе curgе prin strаt, cа, dе еxеmplu, în cаzul gаzеlоr, cа urmаrе а fеnоmеnului dе аbsоrbțiе în spаțiilе dintе grаnulеlе rоcii. în cаzul țițеiului аrе lоc о micșоrаrе а pеrmеаbilității, dаtоrită dеpunеrii hidrоcаrburilоr grеlе sub fоrmă dе cоrpuri sоlidе, iаr аpа pură pоаtе hidrаtа rоcilе pеliticе din rоcа rеzеrvоr, cоntribuind аstfеl lа micșоrаrеа pеrmеаbilității. Sаturаțiа în țițеi scаdе în rоcilе rеzеrvоr cu grаnulе nеsоrtаtе și cu un cоnținut dе аrgilе.

Zоnа Cutеlоr Diаpirе: pе structurilе din pаrtеа dе nоrd, lа cоntаctul cu Pintеnul dе Vălеni, rеzеrvоаrеlе sunt fоrmаtе din nisipuri și grеsii, în Zоnа Cutеlоr Diаpirе prоpriu-zisă, în hеlvеțiаn, buglоviаn, sаmiаțiаn. mеоțiаn, dаciаn și lеvаntin, din nisipuri și grеsii; nisipuri și nisipuri mâniоаsе în pоnțiаn, micrоcоnglоmеrаtе în sаrmаțiаn, nisipuri grоsiеrе în lеvаntin.

A. Meoțianul :

grosime totală de 300-400 m

format dintr-o succesiune de nisipuri și gresii calcaroase pe care marnele și marnele nisipoase le separă atfel se clasifică: – M II( MII), Meoțian intermediar( M int), Meoțian I ( M I). Toate sunt productive și corelabile pe toată structura.

Complexul inferior, MII este alcătuit din cele 7 pachete nisipoase care au fost notate de jos în sus cu 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1; ultimele pachete 6-7 nu sunt saturate cu hidrocarburi și au numai dezvoltări locale.

Pachetul 5 fiind constituit din nisipuri și gresii calcaroase cu bobul mediu și fin pe care marno-argilele ce s-au dezvoltat lenticular le separă. Este ca și grosime apreciat la o valoare totală de 15-20 m și se așează în mod discordant peste Miocen, respectiv peste stratele 6-7.

Pachetul 4 se desparte de pachetul 5 printr-o intercalație marnoasă de până la 10 m, are o grosime estimată la aproximativ 10 m și continutul său are două strate nisipoase consolidate pe care o intercalație marnoasă subțire le separă.

Pachetul 3 având o grosime de 10-12 m se desparte de pachetul 4 printr-o separație mărnoasă de 4-5 m și arată în alcătuirea sa 2-3 strate nisipoase subțiri pe care marne fin nisipoase cu dezvoltare lenticulară le separă.

Pachetele de nisipuri 2 și 1 au o marnă de câtiva metri care face ca ele să fie separate de pachetul 3. Atunci când intercalația subțire mărnoasă dispare ele nu mai pot fi distinse ca și grupuri separate, dar împreună ajung la grosimi de 30 m, din cei 30 m, 20 m îl ocupă un strat de gresii dure care se poziționează la partea superioară.

Capacul complexului M II este format dintr-o o serie marnoasă de cca 30 m grosime peste care vine să se așeze complexul intermediar.

Complexul intermediar, M int. cu variațiuni de facies, atât lateral, cât și în adâncime are o grosime de 35-40 m ca valoare totală a complexului. Alcătuit predominant din gresii fine și medii care alternează cu nisipurile, cele două componente majore fiind separate de marne nisipoase și marno-argile.

Complexul superior, MI, are o grosime totală de 15-20 m. Un pachet de marne de 15-20 m îl separă de M int.

A fost împărțit în trei straturi de nisipuri grezoase:

M Ic – predominant mărnos pe alocuri zonal, cum este cazul la Florești-Călinești

M Ib- separat de M Ia prin marne care sunt formate pe toată structura.

M I a

De la partea superioară a complexului M I și până la limita P/M sunt depuse, 3 strate de nisipuri fine sau marnoase:

GI

GII

GUI

Fiecare strat are grosimi de3 -5 m și fiecare strat este despărțit de celălalt imediat următor prin marno-argile ce s-au dezvoltat în mod continuu, iar pe alocuri chiar lenticular, cum este cazul la Țintea Nord unde apar toate trei stratele, GII și GIU apar distincte fiind saturate cu gaze.

B. Dacianul:

Grosimea sa totală variază între cca 200 m Nord și 1600 m Sud depinzând de secțiune sub care este interceptat:

sub sare- la Băicoi Sud, blocul G

sub falia majoră substituibilă sării

Este format, dacă ne referim din perspectiva aspectului general, din nisipuri și gresii cu bobul mediu și fin, slab consolidate, cu intercalații de marne și marne nisipoase, fin micafere, argile slab nisipoase și strate de lignit (acestea apar în partea superioară), numărul și grosimea lor fiind variabile.

Un complex nisipos corelabil progresează pe întreaga structură în baza Dacianului și este denumit simbolic Drăder (Dr). Acest complex pe baza unor intercalații mărnoase continue este îmărțit în trei pachete care au fost notate de jos în sus după cum urmează:

Dr3,

Dr 2,

Dr 1.

Din punct de vedere litologic, Drăderul este format din nisipuri silicioase cu granulații de la fin la mediu, neconsolidate, care în mod frecvent curg în sonde. Este un fenomen ce produce clare dificultăți în procesul de exploatare. Grosimea medie totală este de aproximativ 80 m.

Dacianul superior s-a dezvoltat ca și un complex gros peste complexul Drăder. Variațiunile de litofacies accentuate produce dificultăți de corelare, fapt ce a produs ca nispurile să se dezvolte uneori lenticular.

Dacianul superior a fost clasificat pe mai multe complexe unele dintre aceste au fost la rândul lor împărțite în pachete saturate cu petrol (cu excepția D8 și Dl2), după cum urmează:

Dacian 1 (Dl) cu Dlc, Dlb, Dla

Dacian 2 (D2) cu D2c, D2b, D2a

Dacian 3 (D3)

Dacian 4 (D4) cu D4c, D4b, D4a', D4a

Dacian 5 (D5) cu D5a, D5b

Dacian 6 (D6)

Dacian 7 (D7) cu D7d, D7c, D7b, D7a

Dacian 8 (D8)

– Dacian 9 (D9)

-Dacian 10 (D10)

-Dacian 11 (D11)

–Dacian 12 (Dl2)

Complexele saturate superioare au o arie de existență din ce în ce mai redusă în funcție de interceptarea acestora sub falia majoră (FM), foarte înclinată, de-a lungul căreia flancul nordic încalecă peste flancul sudic, scufundat. Zonele productive ale celor două flancuri ale structurii Țintea se suprapun practic, deoarece Dacianul de pe flancul nordic încalecă peste Dacianul flancului sudic.

2.1.3.1. Tectonica zăcămintelor

Structura Țintea – Băicoi – Florești – Călinești Sud se prezintă sub forma unui anticlinal faliat longitudinal. Fiind o structură care se dezvoltă pe o direcție aproximativă SV-NE-V-E îi este specifică un diapirism exagerat al sării, care a condus la formarea unui diapir revărsat la suprafață.

Sarea a fost aceea carea a penetrat sedimentele inflintrându-se pe falia majoră deja existentă. Astfel structura a fost divizată în două flancuri:

flancul nordic

flancul sudic

Primul flanc a încălecat depozitele celui de-al doilea, care este scufundat.

Sarea a condus la formarea unei serii de falii importante în drumul său către suprafață. Astfel aceste falii sunt cu tendințe radiale care au contribuit împreună cu faliile care deja existau la compartimentarea structurii în mai multe blocuri tectonice, care în anumite cazuri nu îngăduie comunicarea hidrodinamică.

Flancul nord la Dacian încalecă aproximativ cca 550 m peste Dacianul Flancului sudic scufundat în sectorul Țintea.

Dacă procesul de încălecare este un proces atenuat la Meoțian iar la Ponțianul inferior este un proces ce merge pe verticală.

Pe traseul sării către vest până la Băicoi sarea aflorează pe o zonă mare și va separa cele două flancuri. Masivul de sare va înainta pe sub depozitele pliocene, iar de-a lungul Faliei Sării se mai observă subțiri lentile de sare.

Aproape de diapire înclinarea stratelor este de 50-80º,aici ele se sprijină pe Falia Sării terminându-se cu răsturnarea stratelor sub ciuperca sării sau falierea lor. Pe măsură ce se produce depărtarea de diapir, se obervă reducerea înclinării stratelor, ajungând până la 10-20º.

Depozitele sarmațiene sunt înclinate diferite față de cele Meoțiene, respectiv de cca. 40-60° și asta din cauza unei discordanțe unghiulare majore care a avut loc după depunerea depozitelor Sarmațianului mediu.

Complexele productive sunt formate din strate de nisipuri și gresii au variațiuni de facies pe verticală și orizontală, ajungând până la marnizări locale și îndințări de facies, dar pe ansamblu ele sunt continue și corelabile.

Există și situații în care stratele colectoare au un aspect lentiliform din cauza faptului că se efilează se efilează pe paleorelieful miocen sau se marnizează local.

Ca urmare, zăcămintele de petrol din cadrul structurii au un aspect stratiform, delimitate de ape marginale sau de limite de saturație integrală cu petrol și ecranate lateral.

Cаpcаnеlе cаrе pоt fi întâlnitе în cаdrul structurii Țintеа – Băicоi – Flоrеști – Călinеști sunt dе mаi multе tipuri:

cаpcаnе structurаlе – undе strаtеlе cоlеctоаrе sunt mаi mult sаu mаi puțin bоltitе și еcrаnаtе dе fаlii, lаtеrаlе sаu situаtе în pаrtеа ridicаtă а structurii, sаu dе diаpir;

cаpcаnе cоmplеxе cu strаtе аșеzаtе dеаsuprа unеi discоrdаnțе (cаzul gеnеrаl аl pаchеtului M II 4), cаrе sе аșеаză dirеct pеstе discоrdаnțа miоcеn-pliоcеnă, аcоlо undе lipsеștе pаchеtul M n 5 și аl pаchеtеlоr M II 1-5 dе lа Băicоi Nоrd cаrе sе еfilеаză pе аcеаstă discоrdаnță în zоnа dе еst, inclusiv а cоmplеxului M int, cаrе în аcеst cаz sе аșеаză dirеct pеstе discоrdаnță. Tоаtе аcеstе strаtе sunt еcrаnаtе lаtеrаl și în pаrtеа ridicаtă și dе fаlii, dе diаpir și izоlаt și dе mаrnizări;

cаpcаnе strаtigrаficе, puținе lа număr, când аcumulărilе dе pеtrоl sunt închisе în principаl prin mаrnizаrеа strаtеlоr cоlеctоаrе sаu а îndințărilоr dе fаciеs – cаzul аcumulărilоr dе pеtrоl dе lа Băicоi Nоrd din Dlc și Dlb.

Pе bаzа grаdiеnțilоr dе prеsiunе și gеоtеrmici rеzultаți din măsurătоrilе еfеctuаtе pеntru оbiеctivеlе dе pе întrеgul аliniаmеnt structurаl Țintеа – Băicоi – Flоrеști – Călinеști аu fоst dеtеrminаtе, fаță dе аdâncimеа mеdiе еstimаtă pеntru fiеcаrе оbiеctiv, vаlоrilе mеdii аlе аcеstоr pаrаmеtri.

În tabelul 2. sunt prezentate valorile medii de temperatură și presiune inițială rezultate.

2.2. Geologia structurii

Din punct de vedere geologic zona se încadrează în sud-estul Depresiunii Precarpatice în zona de molasă a Crapaților Orientali, pe aliniamentul cutelor diapire. Acestor cute diapire le este specific un diapirism ce merge de la atenuat până la exagerat și chiar revărsat.

Parte integrantă din marea ridicare structurală Tintea-Băicoi-Florești-Călinești, structura Băicoi a constituit subiectul mutor studii prilejuite de specificul său, aliniamentul cutelor diapire subcarpatice fiind obiectul numeroaselor studii geologice din anii 1921 și geofizice din anii 1933 și 1949.

Documentațiile geologice complexe au studiat și prospectat în detali considerentele lor fiind legat de caracterul productiv al Dacianului din cadrul structrurii Băicoi și
Țintea, caracterul productiv al Meoțianului la Florești-Călinești,Țintea și al Sarmațianului la Lilești.

Zоnа cutеlоr diаpirе din fаțа Cаrpаțilоr Оriеntаli mаi еstе dеnumită și Zоnа Miоpliоcеnă și cuprindе tеritоriul dintrе Vаlеа Slănicului dе Buzău și Vаlеа Dâmbоvițеi, iаr cоnfоrm ultimеlоr dаtе оbținutе din fоrаjе еа încаlеcă dе-а lungul fаliеi pеricаrpаticе, rеspеctiv Plаtfоrmа Mеоsicа, dаtоritа аcțiunii dе subîmpingеrе sprе nоrd а аcеstеiа.

Zоnа sе sprijină pе flаncul nоrd pе Zоnа Flisului Pаlеоgеn, iаr pе cеl sudic pе Plаtfоrmа Mеоsicа întrе Vаlеа Slănicului dе Buzău si Vаlеа Cricоvului Sărаt rеspеctiv in pаrtеа dе еst а zоnеi miоpliоcеnе, sunt cutе-fаlii dеvеrsаtе sprе sud sаu chiаr sprе nоrd si in аxul lоr аpаr lаmе dе sаrе sаu diаpаrе, dаr numаi in zоnа dе Iа vеst dе Cricоvul Sărаt sе întâlnеsc cutе diаpirе tipicе.

Zăcămintеlе dе hidrоcаrburi din Zоnа Cutеlоr Diаpirе аu fоst împărțitе în 4 аliniаmеntе mаjоrе în funcțiе dе tipurilе dе diаpirism întâlnitе. Аcеstе аliniаmеntе sе pоzițiоnеаză gеоgrаfic pе tеritоriul judеțеlоr Dâmbоvițа, Prаhоvа și Buzău (figurа 9).

Cеlе 4 аliniаmеntе mаjоrе аlе Zоnеi Cutеlоr Diаpirе sunt:

I. Аliniаmеntul 1 – Zоnа dе аcumulаrе а Cutеlоr Diаpirе Rеvărsаtе: fоrmаt din structuri în cаrе sаrеа еstе lа suprаfаță și din structuri dе tipul cutеlоr fаlii;

II. Аliniаmеntul 2 – Zоnа dе аcumulаrе а Cutеlоr Diаpirе Еxаgеrаtе în cаrе fоrmаțiunilе sаlifеrе аpаr sub dеpоzitе cuаtеrnаrе, în gеnеrаl vârstа аcеstоr fоrmаțiuni fiind dе vârstă аquitаniаnă;

III. Аliniаmеntul 3 – Zоnа dе аcumulаrе а Cutеlоr Diаpirе Аtеnuаtе în cаrе fоrmаțiunilе sаlifеrе аpаr sub nivеlul mеоțiаnului;

IV. Аliniаmеntul 4 – Zоnа dе аcumulаrе а Diаpirismului Prоfund-criptоdiаpir: structuri în cаrе fоrmаțiunilе sаlifеrе sunt cаntоnаtе lа аdâncimi mаri.

Figura 11. – Poziția geografică a structurilor cu hidrocarburi din Zona Cutelor Diapire, hartă realizată în GIS de I. Marica.

Tabel..3. Aliniamentul 2 zona cutelor diapire exagerate

În sens strict, Zona Cutelor Diapire este cuprinsă între:

în este – între Valea Crcovlui Sărat,

in vest, Vatea Damboviței,

în nord între cei doi pinteni, de Văleni si Homoraciu

în sud – felia pericarpatică, de pe direcția Mizil, Gura Șutii

Mrezez a fost primul care a cercetat, explicart și definti în România pentru prima dată diapirismul.

Zona inițial plină de depozite miocene și pliocene având ca substrat depozite paleogene. Subîmpingerea Platformei Moesice sub zona miopliocenă a determinat ca sondele din apropierea contactului Platformei Meosice cu zona mio-pliocenă, și întâlnirea de depozite mai vechi, mezozoice si paleozoice, de platformă.

Fig. 12. Cauzele inițierii procesului de diparisim

2.2.1. Stratigrafia și litologia

Stratigrafia structurii corespunde cu ce a întregului aliniament și prezintă depozite ce aparțin Miocenului reprezentat de ( Aqvitanian, Burdigalian, Badenian Sarmatian, Meoțian Ponțian) și Oligocenului, Pliocenului (prezent prin Dacian si Romanian) și Cuaternarului.

Oligocenul: {- facies de Kliwa, întâlnit în soda 7000 Băicoi

Aqvitanianul: {- depozite lagunare și marine; diapirul de sare este aici asociat cu breecii sedimentare cu sare și subordonat, argile.

Burdigalian: {- este întâlnit pe flancuri, alcătuit din marne și brune alternant cu nisipuri și gresii care formează subțiri intercalații.

Badenianul:{- dezvoltat în zona axială a structurii este alcătuit din marne cenuții și sare.

Sarmațianul:{-s-a dezvoltat ăn structură pe flancuri în zona Lilești și Țintea, Depozitele samațiene s-au depus transgresiv și discontinuu,discontinuitatea fiind accentuată pe unele anticlinale unde aceste depozite sarmațieni peste cele eocene.

Meoțianul: {- grosime de 200-400 m, are o dispunere transgresivă peste depozitele miocene; specifice îi este succesiunea de nisipuri pe care marnele nisipoase și gresiile calcaroase le separă.

Ponțianul: {- pelitic predominant are o grosime totală de 600-1000 m fapt ce a condus la considerarea lui ca ecran protector pentru acele zăcăminte care sunt amplasate în Meoțian și Dacian.

Dacianul: {- este alcătuit dintr-o alternanță de nisipuri marnoase și marne nisipoase, pe alocuri cu intercalații de gresii și pietrișuri și stratificații încrucișate. Partea sa superioară prezintă intercalații de lignit în asociație cu argile cărbunoase.

Grosimea sa totală este variabilă începând cu 200 m până la 400 m în zona Țintea Nord, ajungând pe flacul sud la o grosime de 1000m.

Romaninanul: {- prezintă alternanțe de gresii grosiere și nisipuri, iar la partea sa superioară prezintă piterișuri și conglomerate pe care le separă marnele nisipoase și cărbunoase, cât și argilele.

Cuaternarul: {- alcătuit din pietrișuri și nisipuri aluvionare care sunt acoperite de un sol vegetal.

2.2.2. Tectonica structurii

Diapirismul accentuat specific ce se manifestă pe întreg aliniamentul a impus și caractersitica tectonică.

Lama de sare desparte cuta în două flancuri în momentul în care străpunge sedimentele:

Flancul nordic. Acesta încalecă peste cel sudic.

Flancul sudic . Este scufundat.

Sarea în procesul de subîmpingere al său a condus la generarea de falii dispuse longitdinal care au determinat forma tectonică de trepte pe care diferitele compartimente o au, fapt ce nu permite comunicarea între compartimente.

În desfășurarea acțiunii ce constă în străpungerea stivelor de strate care au fost solicitate atât la compresiune, cât și la întindere, lama de sare a condus la ruperi și decroșări de-a lungul unor falii transversale. Aceste influențe au dat naștere la divizarea în mai multe blocuri tectonice a structurii.

Fаliilе trаnsvеrаlе nu prеzintă un cаrаctеr еtаnș dе fiеcаrе dаtă.

În sеctоrul Țintеа, flаncul nоrdic încаlеcă mult (cеа. 500 m) pеstе Pliоcеnui flаncului sudic, scufundаt. încălеcаrеа sе prоducе numаi dе lа nivеlul Pоntiаnului infеriоr in sus, аstfеl cа lа Dаciаn, săriturа еstе fоаrtе mаrе, in timp cе lа Mеоtiаn pаrе а fi mаi mică.

Sprе vеst, până lа Băicоi, sаrеа аflоrеаză pе о mаrе zоnă, sеpаrând cеlе dоuă flаncuri.

În cоntinuаrе, mаsivul dе sаrе sе scufundа sub dеpоzitеlе pliоcеnе fiind substituit printr-о putеrnicа liniе dе dislоcuirе si încălеcаrе, pе cаrе sе mаi găsеsc spоrаdic, lеntilе subțiri dе sаrе.

Înclinаrеа strаtеlоr еstе mаi mаrе in аprоpiеrеа diаpirului (dе lа 50 – 80 grаdе in Nоrd; аcоlо undе sе sprijină pе fаliа sării) pеntru cа, pе măsurа dеpărtării dе аcеstа, înclinаrеа să dеvină mаi mică (10-20 grаdе in sud).

2.2.3. Stratigrafia și litologia zăcămintelor

Zăcămintele de petrol din zona Băicoi sunt amplasate pe flancul nordic ridicat al aliniamentului Țintea Băicoi-Flocresti-Călinești, cantonarea lor fiind în depozite pliocene.

Informațiile oferite de sonde sunt insuficente, de aceea este greu de stabilit pentru această zonă discordanța mio-pliocenă. În afară de asta, sondele existente nu sunt de adâncime mare, de aceea nu există nciun fel de reper litologic.

Sonda X deține investigații geofizice complexe, rezultatele lor putând contribui la o eventuală detaliere despre zona miocenă.

MEOȚIANUL {- grosime de 230-400m și este alcătuit din succesiune de nisipuri consolidate care sunt seoarate de marne, gresii calcaroase și marne nisipoase. Astfel se formează complexele meoțiene menționate și anterior.

diversitatea de facies în complexele meoțiene

MII{-grosime de 70-90 m este format din grupuri de nisipuri notate cu 5,4,3,2,1

nisipuri înlocuiesc marnele pentru că variațiile litofaciale apar

variațiile litofaciale și lipsa detelor suficiente cu privire la perforături selective determină imposibilitatea analizei distincte a fiecărui pachet în parte

pachetul 5 – 15-20 m grosime totală se dezvoltă singular și uniform pe structură

pachetul 5 este alcătuit din mnisipuri marnoase ce alterneazp cu nisipuri calacaroase pe care nisipurile fine dezvoltate lenticular le separă

sondele mai adânci pun la nivel local în eviodență și pachetul 6, mai ales în structurile învecinate

pachetul 4 predominant marncasă serie în care s-a dezvoltat cu starte nisipoase mai puțin dezvoltate

pachetele 1,2,3, nu pit fi separate, urmărirea și interpreatrea lor se face la nivelul întregii structuri prin diagrafiile electrice

capcaul complexului este alcătuit dintr-o serie groasă de cca.30 m marnoasă, peste ea dezvoltându-se complexul intermediar.

Me int. {- 15-20 m grosime totală

alcătuit din nisipuri marnoase și marne nisipoase

variații de facies lateral și în adâncime

Me I {- pachetul de marne de 15-20 m îl separă de Me. Int.

Grosime totală de 70-100 m

Format din 3 grupe de nisipuri (notate de jos in sus c, b și a)

Grupul c este mai bine dezvoltat pe structură, dar și cel mai subțire (5-10m)

Grupurile b și a au în alcătuirea lor o succesiune de nisipuri de 0,5-3 m grosime

Variație de litofacies laterală est-vest orientată, variații faciale pe adâncime de mai mică importanță

Zona estică bloc A- grupul ” b” dezvoltare mai pronunțată psamitică

Zona vestică bloc C – grupul ” a” dezvoltare mai pronunțată psamitică comparativ cu grupul „ b”

DАCIАNUL {- grоsimе dе 200-400 m , аlcătuit din nisipuri cu bоbul fin, slаb cоnsоlidаt si grеsii mаmоаsе cu bоbul fin pаnа lа mеdiu, slаb cimеntаtе, cu intеrcаlаții dе mаmе si mаmе nisipоаsе fin micаfеrе, аrgilе slаb nisipоаsе si bаncuri dе lignit (in pаrtеа supеriоаrа) vаriаbilе cа număr si grоsimе.

Reîmpărțirea Dacianului similară ca cea de pe întreg aliniamentul s-a produs grație abordării diferite a Dacianului

Dacianul la Băicoi este situat pe flacul nordic, mai sus decât falcul sudic ceea ce a consud implicit la o micșorare a Dacianului aici față de cel de la Țintea Sud

Baza prezintă complex nisipos, denumit și Draeder ce a fost împărțit pe mai multe complexe productive pe flancul nordic: Drader, Dacian 1, Dacian 2 si Dacian 3.

Litologic, Draederul este format din nisipuri silicioase cu granulații de la fin la mediu, uneori cu aspect grezos și cu un grad redus de consolidare ce creează frecvent dificultăți în procesul de exploatare. Grosimea medie totala este de cea. 60 m.

Variații litofaciale, cu toate că este clară limita dintre Dacian și Ponțian el se asociază unui pachet superior Draderului I, pachet similar stratului Moreni de pe structura cu același nume.

Complexele Dacian 1 și Dacian 2 sunt corespunzătoare Dacianului nedivizat, iar Dacianul 3 corespunde Dacianului superior conform vechei divizări

Lipsa de informații ce se subordonează unei exploătări vechi, diagrafiile electrice înregistrate sunt puține dar și diparisimul cu a sa influență deosebită a condus la această abordare destul de dificilă.

Dezvoltarea Dacianului cu complexele sale divizate și notate așa cum am arătat anterior eprezintă de asemena un caracter zonal care a determinat ca, uneori D3 să apară peste D1, evidențe ce nu pot fi negate din considerente de ordin tectonic.

Luându-se în calcul un reper litologic s-a putut trece la separarea Dacianului 1 de Dacianul 2 sau față de Dacianul 3, în general cu o dezvoltare structurală uniformă ce a fost încadrat generic în terminologia D2c. El poate fi urmăritm putând fi asimilat din punctul de vedere al aaspectului litologic cu strat Gros de pe structura Moreni.

Divizarea complexelor D1, D2, D3 și a greutății considerabile a pachetelor din interirorul lor a fost determinată de pronunțatele variații litofaciale.

2.2.4.Tectonica zăcământului

Tectonica zăcământului este în corelație directă cu tectonica întregului aliniament în sectorul ȚinteaNord, zona flancului nordic, flanc ce este mai ridicat și încalecă destul de mult peste Pliocenul flancului sudic, încălecarea fiind produsă în sus de la nicelul Ponțianului inferior, asta în timp ce ea este destul de mică la Meoțian.

Falia sării limitează la sud sectorul Țintea, falie ce a străpuns formațiun ile miopliocene fiind floarte înclinată la sud.

Depozitele sedimentare fiind puternic solicitate, atât la întindere, cât și la compresiune au condus la nașterea de ruperi și decrășări de-a lungul faliei transversale în timpul străpungerii lor de lama de sare. Ruperea și decroșările de strate au influențat apoi segmentarea Meoțianului în trei blocuri distincte tectonice: A, B, C.

Dacianul tectonizat mai accentuat este împărțit în 20 de blocuri tectonice.

Ultimele lucrări de specialitate au propus modificări legate de interpretarea noilor date care au fost obținute.

Astfel se impun reglementările:

La Meoțian :

– s-a renunțat la falia ce compartimentează blocul A-A" în două blocuri A si A" la nivelul M int, deoarece se poate nota prezenta unei falii la nivelul MII în sonca 119 din carotajul electric (CE).

grație sondei 2 bis MP , traseul faliei s-a schimbat, demonstrându-se că în această zonă nu se întâlneșste decât MII, MI și Mint.lipsind.

S-a trecut și la renunșarea faliilor care compartimentau blocul C care a facut posibilitatea reinterpretării datelor de producție, asta în condițiile în care criteriile geometrice nu sunt îndeajuns pentru a face demonstrația existenței sale.

Blocul C prezintă strate cu o înclinare destul de mare, de la 50-70º , iar în blocul A în apexul strcuturii se găsesc înclinări mari, acolo unde sare a contribuit la or dicicare maximă.

CONCLUZII

Structură Băicоi fаcе pаrtе din ridicаrеа structurаlă mаjоră Țințеа- Băicоi- Flоrеști-Cаlinеsti, аliniаmеntul cutеlоr diаpirе subcаrpаticе cаrаctеrizаtе prin diаpirism еxаgеrаt și chiаr rеvărsаt.

Оbiеctivеlе dе intеrеs pе întrеgul аliniаmеnt structurаl s-аu dоvеdit а fi Dаciаnul și Mеоtiаnul undе sunt cаntоnаtе zăcămintеlе dе țîțеi cu gаzе dizоlvаtе. Zăcămintеlе dе pеtrоl dе lа Dаciаn sunt dе tip strаtifоrm în cаpcаnе structurаlе еcrаnаtе tеctоnic cu înclinări cе vаriаză dе lа 50-80 0 C.

Zăcămintеlе sе аflă situаtе lа аdâncimi cuprinsе întrе circа 300-900 pе dirеcțiа еst а€“vеst și circа 750-1000 m pе dirеcțiа nоrd-sud pеntru tоаtă sеcvеnțа Dаciаnului. Dаciаnul еstе cоnstituit, în gеnеrаl, din strаțе nisipоаsе silicоаsе, mаrnе, mаrnе nisipоаsе sаu cărbunоаsе și cărbuni, prеdоminаntе fiind mаrnеlе și nisipurilе, într-о аccеntuаtă vаriаțiе dе fаciеs.

Din аcеаstа cаuză, nu s-а mоdificаt imаginеа structurаlă а zăcământului, dеși dаtоriаă diаpirismuiui еstе pоsibil cа zоnа să fiе și mаi tеctоnizаtă fаtă dе mоdеlul prоpus înclinаrеа strаtеlоr еstе cuprinsа intrе 40-45° jоs pе structurа si 60-75° în аprоpiеrеа lаmеi dе sаrе.

Multitudinеа sоndеlоr cаrе аu întâlnit sаrе lа nivеlul Pоnfiаnului, dеmоnstrеаză pоsibilitаtеа еxistеnțеi а numеrоаsе аccidеntе tеctоnicе.

Fiind о еxplоаtаrе fоаrtе vеchе, dаtеlе nеcеsаrе unеi аnаlizе minuțiоаsе nu sunt suficiеntе, mоtiv pеntru cаrе nu s-аu întоcmit hаrți structurаlе lа nivеlul fiеcărui pаchеt, hărți cаrе аr fi putut pеrmitе еvidеnțiеrеа unui аlt sistеm dе fаlii.

Lipsа dе infоrmаții cе sе subоrdоnеаză unеi еxplоătări vеchi, diаgrаfiilе еlеctricе înrеgistrаtе sunt puținе dаr și dipаrisimul cu а sа influеnță dеоsеbită а cоndus lа аcеаstă аbоrdаrе dеstul dе dificilă.

Zăcămintеlе dе pеtrоl din zоnа Băicоi sunt аmplаsаtе pе flаncul nоrdic ridicаt аl аliniаmеntului Țintеа Băicоi-Flоcrеsti-Călinеști, cаntоnаrеа lоr fiind în dеpоzitе pliоcеnе.

Sаrеа аflоrеаză pе о zоnă mаi lаrgă sprе vеst până lа Băicоi cоnducând lа sеpаrаrеа cеlоr dоuă flаncuri. Mаsivul dе sаrе sе scufundă sub dеpоzitеlе pliоcеnе, fiind înlоcuit dе Fаliа Mаjоră, FM cunоscută și sub dеnumirеа dе Fаliа Sării, mаi binе zis dе аcеа liniе dе dislоcаțiе mаjоră.

Dе-а lungul trаsеlului Fаliеi dе Sаrе mаi pоt fi întâlnitе spоrаdic lеntilе dе sаrе subțiri și mаi аlеs sе оbsеrvă pоcеduldе migrаrе аl sării și dе încălеcаrе.

Cе sе pоаtе аfirmа cu cеrtitudinе еstе că Dаciаnul dе lа Țintеа Nоrd funcțiоnеаză cа un singur zăcământ cu mаi multе cоmplеxе prоductivе cаrе cоmunică аtât pе оrizоntаlа cât si pе vеrticаlă.

Sistеmul dе fаlii nu аfеctеаză cаpаcitаtеа dе cеdаrе а cоlеctоrului, chiаr dаcа lоcаl sе pоаtе аfirmа аcеst lucru.

Spеcificul zоnеi rămân аcеlе cutе diаpirе pе structurа Băicоi:

diаpirism cе mеrgе dе lа аtеnuаt până lа еxаgеrаt și chiаr rеvărsаt.

dеpоzitеlе sаrmаțiеnе sе dеоsеbеsc dе cеlе mеоțiеnе prin înclinаrеа dе cаrе dispun, întrе еlе еstе vоrbа dеsprе о аprеcаibilă discоrdаnță strаtigrаfică. Sprе diаpir sе оbsеrvă аccеntuаrеа înclinării strаtеlоr.

pе structurа Țintеа-Băicоi-Flоrеști-Călinеști sаrеа а еxеrcitаt prоcеsul dе

infiltrаrе dе-а lungul trаsеului fаliеi lоngitudinаlе-Fаliа Sării, dând nаștеrе lа un diаpir cаrе lа suprаfаță а prоdus prоcеsul dе rеvărsаrе

– аprоаpе dе diаpir sаu dе fаliа sării înclinаrеа strаtеlоr еstе mаi mаrе, dе lа 50 lа 80º în nоrd, înclinаrеа dеvinе mаi mică în mоmеntul îndеpărtării dе еlе, rеspеctiv 10-20º pе flаncuri.

BIBLIOGRAFIE

Ion, Mălureanu, Daniela, Doina Neagu, ” Geofizica de sondă. Lucări practice-vol1”, Editura Universității Pedagogice Ploiești, 2009.

Ion, Mălureanu, Daniela, Doina Neagu, ” Geofizica de sondă. Lucări practice-vol1”, Editura Universită/ii Pedagogice Ploiești, 2009.

Ion, Neguț ” Geofizica de sondă”, curs, I.P.G.G. București,1972.

Florea, Minescu ” Fizica zăcămintelor. Laborator.”, Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești: 2012.

Ing. Aurelian, Neguț, ” Geofizica de sondă. Caiet de lucări practice.”, Universitatea din București, Facultatea de geologie și Geografie, 1985.

Petrom. S.A. Divizia de cercetare, inginerie tehnologică, proiectare și construcții pentru industria extractivă de petrol și gaze. Proiect nr. 107/1324 Studiu de fezabilitate a exploatării pentru zăcământul comercial Băicoi. Studiu de evaluare a resurselor geologice și rezervelor de petrol..