Analiza Unui Izvor Istoric

Analiza unui izvor istoric

-Acest document l-am preluat din cartea : Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Romane, Calatori Straini Despre Tarile Romane, Vol. IX, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1997 , pp.336,337,338

1.Tipul documentului

Tipul documentului este : Jurnal de calatorie – Jurnal de misiune. Jurnal in care ne este descrisa calatoria de cercetare intreprinsa de mitropolitul Tarii Romanesti, Neofit la toate bisericile si manastirile de sub autoritatea sa, precum si la mosiile si proprietatile mitropoliei. Iubirea sa de popor și cultură l-au făcut să călătorească în țară frecvent, pentru a cunoaște foarte bine atât locurile, cât și clerul și credincioșii ce trăiau aici, după cum ne arată în jurnalul său misionar, subiect al lucrării de față. 

2. Informatii despre emitent/autor

Neofit Cretanul (1690-1753)

Originar din insula Creta, fost mitropolit in Mira Lichiei, Neofit a venit in Tara Romaneasca unde a ajuns duhovnicul domnului Constantin Mavrocordat. La 27 ianuarie 1737 Neofit a fost hirotonit ca mitropolit al Mirelor, iar dupa moartea lui vladica Stefan al Ungrovlahiei, beneficiind de sprijinul domnului, a fost ales ca mitropolit al tarii (26 noiembrie 1738) si a pastorit aici pana la moartea sa in 1753. “A fost un om iubitor de oameni,de popor si de cultura, ceea ce l-a determinat in a calatorii mult spre cunasterea locurilor si a credinciosilor. Neofit Cretanul a fost o personalitate a timpului său, un mare iubitor al tiparului. El a copiat pisaniile și inscripțiile multor biserici, strângând un important material istoric.” Ca un adevărat iubitor al cărții, mitropolitul Neofit a organizat un lăcaș special pentru Biblioteca Mitropoliei, căreia i-a lăsat moștenire biblioteca sa personală și pe care a îmbogățit-o chiar cu volume din Biblioteca Mavrocordaților. A cumpărat cu bani proprii moșia Pătroaia (jud. Dâmbovița), pentru a acoperi lipsa ce s-ar fi făcut mitropoliei prin eliberarea tuturor românilor din Târgoviște și București, de pe proprietățile mitropoliei. Tot la Pătroaia a înființat și o școală pentru copii. De asemenea, mitropolitul Neofit a făcut lumină în multe probleme legate de disciplina bisericească a clericilor din eparhia sa.

3. Plasarea in context istoric si Cultural

Perioada in care este scris acest document este la jumatatea secolului al XVIII-lea, asadar este perioada domniilor fanariote, o perioada foarte dificila in istoria poporului roman, datorita dominatiei Imperiului Otoman. Deși părerea comună este că perioada domniilor fanariote a fost în primul rând defavorabilă dezvoltării neamului românesc, atât în plan economic, cât și în cel cultural, realitatea istorică ne arată că unii domnitori fanarioți chiar au încercat să ajute poporul nostru prin măsuri legislative și administrative. În acea perioadă românii luminați erau adevărații „patroni ai culturii grecești” așa cum tot ei au ajuns „patroni ai Ortodoxiei”. Se remarcă câteva îmbunătățiri în sistemul administrativ fiscal, în învățământ și în continuarea activității tipografice. Mitropolitul Neofit Cretanul s-a afirmat, în aceste vremuri împovărătoare pentru români, ca un foarte bun iconom al Mitropoliei Ungrovlahiei. Este de menționat faptul că acest ierarh a găsit întotdeauna o soluție pentru a finanța școlile, în special cele din jurisdicția Mitropoliei sale.

4. Audienta careia ii era adresat

Referitor la audienta caruia acesta se adreseaza : aceasta audienta se poate deduce si din motivul calatorii sale, si anume, acela de a cunoaste mai bine locurile, clerul si credinciosii ce traiau in tara, din dragoste pentru ei, acesta lasand in scris o imagine edificatoare asupra Bisericii si a Tarii Romanesti, ca si acestia sa poata cunoaste mai departe viata duhovniceasca din Tara Romaneasca si buna Voie a lui Dumnezeu. In fragmentul de fata, pe care l-am desprins din intreaga lui calatorie, autorul relateaza o judecata dreapta a lui Dumnezeu petrecuta intr-un sat, la care acesta tine cu necesitate sa specifice la sfarsitul relatarii, motivul pentru care a scris aceasta intamplare :

“Am scris toatea acestea spre slava judecatorului drept Dumnezeu si spre indreptarea sperjurilor”

Cu alte cuvinte, motivul principal al relatarii este acela de a da slava lui Dumnezeu, si de a arata ca acesta este un Dumnezeu care judeca dupa dreptate, si nicio fapta, sau juramant fals nu raman ascunse de el, si nepedepsite, atragandu-si consecintele. Si astfel, el spera ca prin aceasta relatare cei care au jurat stramb, sau au calcat juramantul lor, sa se indrepte din frica de Dumnezeu.

5. Continutul Documentului / Ce spune si ce ascunde documentul / Explicarea eventualelor omisiuni sau neconcordante

Povestirea acestei intamplari este una simpla care se poate deduce usor din text. Intreaga poveste ete concentrata in jurul unei singure idei : Un preot corect, ce a fost privat de anumite drepturi de-ale sale, pe baza unor marturii mincinoase, ceea ce a dus la saracirea preotului corect. Marturiile mincinoase au adus dupa ele si judecata lui Dumnezeu. Acuzatorii au primit la scurt timp rasplata si consecinta faptelor lor, fiecare dintre acestia trecand prin momente cumplite de suferinta, sau chiar murind. Si astfel DUMNEZEU este cel care judeca cu dreptate, nelasand nepedepsit nimic din ce este rau.

O prima critica ce o pot aduce textului este ca – autorul nu este martor al celor intamplate – el spune ca a auzit-o de la altii care au fost martori oculari – el doar adevereste aceasta intamplare – potrivit doctrinei lui, si anume : Faptele isi atrag intodeauna consecintele in aceasta viata, sau cei care au parte de rau sunt pedepsiti de Dumnezeu datorita nelegiuirii lor. Cu alte cuvinte Dumnezeu e in controlul a toate, si el guverneaza asupra toate. Nimic nu se datoreaza intamplarii. De aici deducem si factorul subiectivitatii ce este dat de pozitia lui clericala.

O a doua neconcordanta sau lucru neinteles de mine este acela ca : In prima judecata cand preotul Ghica a avut castig de cauza, acesta a fost judecat de catre Mitropolie pentru ca una dintre parti era preot.A doua oara cand a trebuit sa se judece nu mama raposatului, acestia nu au mai fost trimisi la Mitropolie, ci au fost judecati de catre judecatorie, Divan.

Un al treilea aspect pe care il desprindem din text este acela legat de modul de judecare in tara in acea perioada, si anume : pe baza multimii martorilor. Nu conta cine spune adevarul, cazul nu era cercetat, sa se vada care din parti spune adevarul, ci conta doar multimea martorilor. Daca erai in minoritate – pierdeai cazul !! Asta desprindem din text.

6. Nivelul de credibilitate al informatiei oferite

Din punct de vedere al credibilitatii informatiei oferite, cred ca aceasta era diferita, de la oameni la oameni. Binenteles ca, autorul acestui jurnal, prin pozitia pe care o are, si anume o autoritate bisericeasca, ofera o mai mare credibilitate informatiei, considerandu-se a fi partizan al adevarului. Mai mult decat atat, nu vad care ar fi interesul direct al autorului, prin relatarea aceste intamplari. Aproape niciunul, de unde denota obiectivitatea asupra a ceea ce a spus. Dar cred ca oamenii erau susceptibili atunci, ca si acum, asupra evenimentelor de acest gen, deoarece acestea erau la ordinea zilei : oamenii mureau zilnic, in conditii ciudate, durata de viata era scurta, si razboi la tot pasul. Asa ca ramane la alegerea cititorului daca atribuie aceaste fapte lui Dumnezeu, sau purei intamplari.

7. Influenta pe care documentul a putut-o avea asupra societatii

Prin tipul de informatie oferit, acest document nu ar fi putut avea decat o anumita influenta asupra societatii, si anume : o influenta morala si spirituala prin impunerea unei frici mai mari fata de Dumnezeu si fata de judecata dreapta a acestuia, si astfel oamenii indepartanduse de nelegiuire, de furt, si de nedreptate sa caute o viata curata, dreapta si in armonie cu cei din jur, dar si o influenta politico-sociala as spune prin o mai mare ascultare si supunere a oamenilor fata de biserica si de autoritatile ecleziastice.

8. In ce masura reprezinta punctul de vedere al unui grup social ??

Binenteles ca, parerea pe care o are autorul conform ca Dumnezeu e cel ce care trimite raul fata de cei nedrepti, si ca nimic nu e intamplator, este o parere ce vine datorita doctrinei bisericesti, pe care toti preotii si oamenii bisericii ortodoxe la aceea vreme, o sustineau si o acceptau. Asadar parerea era oarecum influentata de mediul social din care autorul facea parte. Mai mult decat atat, faptul ca aceaste evenimente sunt povestite de catre oameni obijnuiti mitropolitului, acesta doar adeverind aceste evenimente, denota faptul ca si acesti oameni obijnuiti aveau aceeasi conceptii ca ale mitropolitului, de unde rezulta ca o mare parte a societatii acelei vremi imparteau aceleasi idei si pareri.

9. Ce spune documentul despre individul, societatea care l-a creat ??

Documentul atinge cateva aspecte ale societatii acelei vremi, si anume : 1.Starea de degradare morala a oamenilor : Oamenii ajunsesera intr-o stare depravata, majoritatea cautand folosul propriu, si un castig tot mai mare, pentru care oamenii erau in stare sa se vanda unii pe altii. Netinand cont cei din jur, de valorile morale, sau de nepatarea constiintei, oamenii cautau supravietuirea de pe o zi pe alta, si o viata mai sigura, respingand tot ceea ce i-ar putea incurca in demersul lor. 2.Modalitatea de justitie : daca una dintre parti era preot, atunci cazul era judecat de mitropolie, dar si modalitatea de judecare cu martori. 3.Calitatea traiului vietii : Oamenii traiau intr-o stare permanenta de razboi,durata vietii era scurta, saracie la tot pasul, si standarde joase de convietuire.

In special, vizitele canonice ale mitropolitului Neofit Cretanul, adunate in Jurnalul sau, se concentreaza spre a oferoo o imagine edificatoare edificatoare asupra Bisericii și a Țării Românesti din jumatatea secolului al XVIII-lea. Astfel, autorul lasa in urma lui o lucrare cu un deosebit talent literar, si cu o vasta gama de informatii bogate in continut asupra contextului social al Tarii Romanesti si istoriei Bisericii.

Bibliografie

1.Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Romane, Calatori Straini Despre Tarile Romane, Vol. IX, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1997 , p.704

2.Policarp Chitulescu, http://ziarullumina.ro/cultura/un-mare-iubitor-al-cartii-mitropolitul-neofit-cretanul , 12/ 01/ 2011

3.Bogdan Candea, http://www.revistaortodoxia.ro/ro/?p=1948 , 10/10/2014