Analiza Unei Curse de Transport Rutier International de Marfa Buzau Munchen Buzau

Introducere

Transporturile rutiere reprezinta conexiunea intre om – vehicul – drum . Prin conexiunea aceasta putem evidentia importanta si eficacitatea transportului .

In proiectul meu de diploma am incercat sa exemplific importanta transportului rutier .

In primul loc capitol am vorbit despre notiuni generale ale transporturilor rutiere

In al doilea capitol am realizat dimensionarea unei statii service

In al treilea capitol am realizat calculul dinamic al autobasculantei .

Din punctul meu de vedere conexiunea om – vehicul – drum evidentiaza foarte mult starea conducatorului auto .

Introduction

Road transport is the connection between man – vehicle – road. Through this connection we highlight the importance and effectiveness of transport.

In my diploma project I tried to illustrate the importance of road transport.

In the first chapter we talked about general notions of road transport

In the second chapter I realized sizing of service stations

In the third chapter I realized autobasculantei dynamic calculation.

From my point of view the connection man – vehicle – road reveals much state driver.

I.TRANSPORTUL RUTIER DE MARFURI

1.1. Notiuni Generale

Prin transport rutier se intelege operatia de transportare a marfurilor sau bunurilor in diferite forme vrac , paletizate , solide , lichide sau gazoase , cu ajutorul unor autovehicule rutiere , acestea putand sa se deplaseze pe drumurile publice si in locurile unde pot avea acces .

Transportul rutier prezinta un mare avantaj acesta fiind prin deplasarea din locul de expediere pana in locul de destinatie cu o viteza rapida , datorita construirii unei adevarate retele de sosele (Fig. 1 ) si a variatelor inovatii tehnice si tehnologice din industria autovehiculelor . Totodata Traficul intens, zgomotul si vibratiile datorate camioanelor de mare tonaj reprezinta alte dezavantaje .

Cresterea numarului de autovehicule detinuta in proprietatea unei persoane fizice sau juridice au adus la dezvoltarea suburbiilor , ceea ce realizeaza traficul rutier , transportul persoanelor la locurile de munca din marile orase . Deasemenea numarul mare de autovehicule poate aduce un efect negativ asupra fluxurilor de trafic la orele de varf .

Fig. 1 Retele de sosele rutiere

Exista mai multe categorii de cai rutiere, in functie de importanta lor :

drumuri de interes local ;

drumuri nationale ;

sosele continentale ;

sosele transcontinentale ;

autostrazi .

In Romania , Ministerul Transporturile incepand cu anul 1992 a demarat o serie de programe privind reabilitarea drumurilor pentru ca siguranta circulatiei sa fie la norme sigure si inalte .

Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor și instalațiilor întrebuințate în vederea înlăturării distanțelor.

În compunerea și organizarea transporturilor intră urmatoarele elemente :

drumul;

mijlocul de transport;

forța de muncă a mijlocului de transport.

Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari. Ele se pot pregăti rapid și ușor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.

Elementele constructive in ORGANIZAREA TRANSPORTULUI AUTO sunt:

I Drumul ;

II Autovehiculele ;

I Drumul reprezintă calea special amenajată pentru circulația autovehiculelor și a pietonilor. Constructiv, orice drum este alcătuit din:

Infrastructură – cuprinde totalitatea lucrărilor care susțin suprastructura, asigurând legătura cu terenul . Infrastructura cuprinde:

– terasamentele sau lucrările de pământ

– poduri, viaducte, tunele, etc ;

– Suprastructura – cuprinde mai multe componente, care alcătuiesc drumul. Suprastructura este alcătuită din mai multe straturi diferite. În general, un drum modern este alcătuit din 4 straturi:

substratul

fundația

stratul de rezistență

statul de uzură

Clasificare a drumurilor:

1. După folosință:

a) drumuri publice – destinate cerințelor de trafic rutier ale întregii populații și ale economiei naționale. Acestea se împart în:

drumuri de interes vital

autostrăzi – drumuri de mare capacitate, rezervate exclusiv circulației autovehiculelor. Accesul și ieșirea pe și din autostradă este permisă numai prin locuri special amenajate;

drumuri naționale – asigură legătura cu punctele de frontieră;

drumuri de interes local – pot fi:

drumuri județene;

drumuri comunale;

străzi

b) drumuri de exploatare – satisfac cerințele de trafic rutier ale unor agenți economici din industrie, agricultură, etc.

2. După influența pe care o au asupra exploatării autovehiculelor, drumurile se împart în 6 categorii:

a) categoria M – cuprinde drumurile asfaltate, în stare bună, au coeficientul de drum = 0.0;

b) categoria K – include drumurile pavate, în stare bună, au un coeficient = 1;

c) categoria T – cuprinde drumurile asfaltate, pavate și pietruite, în stare mediocră, cărora li se atribuie un coeficent = 1.1;

d) categoria L – cuprinde drumurile pietruite cu piatră spartă, pietriș și bolovani, cărora li se atribuie un coeficient = 1.2;

e) categoria E – include acele drumuri care impun schimbări de viteză pe circa 70% din parcus și cuprinde: drumurile de pământ, drumurile de terasamente, în stare mediocră și dumurile pavate cu bolovani de râu, în stare rea, a căror coeficient este = 1.4;

f) categoria H – cuprinde toate celelate categorii de drumuri, a căror stare nu permite viteze mai mari de 15km/h pe toată lungimea lor și care au un coeficient de drum = 1.6

II Autovehiculul este principalul mijloc de transport rutier, reprezentat de orice vehicul care se poate deplasa pe un teren amenajat sau nu, prin propriile mijloace, în care scop este înzestrat cu un motor cu care produce sursa de energie pentru propulsie.

Clasificarea autovehiculelor

Clasificarea autovehiculelor după destinație:

autovehicule pentru călători acestea se împart în:

autovehicule ușoare care pot avea capacitate intre patru si sase locuri ;

autovehicule medii care pot avea capacitate intre 10 si 14 locuri;

autovehicule grele , acestea pot avea capacitate intre 35 si 100 locuri.

autovehicule pentru marfă au o diversificare foarte larga și se pot clasifica după modul de construcție în:

autovehicule cu șasiul simplu ;

autovehicule cu șasiul articulat ( detasabila sau nedetasabila )

2. Clasificarea autovehiculelor după sarcina utilă :

vehicule până la 1.5 tone;

vehicule care au sarcina cuprinsa 3-5 tone;

vehicule între 5-8 tone;

vehicule între 8-12 tone;

vehicule peste 12 tone.

3. Vehicule clasificate după felul suprastructurii și destinația ei:

autocamioane ladă;

autocamioane izoterme;

autocamioane frigorifice;

cisterne, etc.

Procesul de transport auto, reprezinta deplasarea mărfurilor sau a călătorilor dintr-un loc în altul, cu autovehiculele.

Diagrama de transport auto

Dcta = Tc + Td + Tî

Dpta = Tp + Dcta + Tpd

2L

Tc = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 = + Tîd + Tas

unde:

Dcta = reprezinta durata transportului auto din momentul plecarii dintr-un punct pana la sosirea in acelasi punct ;

Tc = reprezinta timpul cursei;

Td = semnifica timpul de deplasare de la locul de unde autovehiculul este garat la primul punct unde acesta trebuie sa fie incarcat ;

Tî = reprezinta timpul de întoarcere de la locul de descărcare la locul unde autovehiculul trebuie sa fie garat ;

Dpta = semnifica durata procesului de transport auto;

Tp = reprezinta timpul de pregătire a autovehiculului inainte ca acesta sa plece în cursă;

Tpd = semnifica timpul in care autovehiculul gareaza si preda documentele la întoarcerea din cursă;

t1 = timpul de încărcare ;

t2 = timpul de deplasare de la punctul de încărcare la punctul de descărcare;

t3 = timpul de descărcare;

t4 = timpul de deplasare de la puncul de descărcare înapoi la punctul de încărcare;

t5 = alte staționări;

L = semnifica lungimea traseului;

V = reprezinta viteza cu acre autovehiculul se deplaseaza pe drum ;

Tîd = semnifica timpul de încărcare/descărcare;

Tas =semnifica timpul afectat altor staționări;

Tg = semnifica timpul de garare.

Prin ciclu de transport auto se înțelege activitatea de transport a unui autovehicul, de la plecarea unde acesta este garat , până la întoarcerea lui în același loc.

Durata ciclului de transport constă în timpul din momentul plecării autovehiculului din garaj la locul de încărcare a mărfurilor și până în momentul sosirii acestuia la garaj.

Prin cursă se înțelege efectuarea unui singur transport, prin transportarea incarcaturii la destinatie si intoarcerea autovehiculului la locul de plecare sau in alt loc .

Durata cursei este egală cu timpul din momentul începerii efectuării încărcării autovehiculului și până în momentul încheierii acesteia ceea c ear presupune o nouă încărcare sau garare. Deci, cursa reprezintă activitatea autovehiculului între două încărcări succesive.

Efectuarea unei curse se face pe baza unui pret stabilit care trebuie respectat de fiecare automobil și care cuprinde categoria de drum pe care acesta urmează să-l parcurgă ținându-se seama de viteza de parcurgere a distanței și de staționările pe parcurs.

La stabilirea pretului trebuie să se țină seama de:

lungimea drumurilor și starea tehnică a acestora;

intensitatea traficului;

declinațiile drumului.

Clasificarea procesului de transport auto

1. In functie de tipul de încărcătura:

a) transport de mărfuri;

b) transport de călători;

c) transport de bagaje;

d) transport de poștă, etc.

2 .Locul unde se poate desfășura transportul :

a) transporturi locale;

b)transporturi interurbane;

c) transporturi internaționale.

3. In functie de locul și modul de manipulare a marfii :

a) transporturi directe

b) transportri de colectare

c) transporturi de distribuție

d) transporturi de colectare și distribuție.

Elementele de organizare a circuitului automobilelor în transportul de mărfuri

Timpul total de transport sau de exploatare se stabileste astfel :

Tt = tm + tid + tas + ts

unde:

tm = reprezinta timpul de mers;

tid =reprezinta timpul consumat pentru operațiile de încărcare sau descărcare;

tas = reprezinta timpul consumat pentru pregătire și așteptare;

ts = reprezinta timpul de staționare pentru odihna șoferului

2. Cantitatea totală de marfă transportată pe un sector de drum este egală cu:

unde:

n = reprezinta numărul de curse (trasee) realizat in intregime;

qmi = reprezinta cantitatea de mărfuri transportate în fiecare cursă.

3. Tipuri de mers sau cicluri de transport ale autovehiculelor :

mersul pendular – presupune repetarea deplasării între doua locuri de încărcare și de descărcare.

mersul inelar – reprezinta deplasarea autovehiculelor între mai multe locuri de încărcare și descărcare

mersul radial – reprezinta efectuarea mai multor mersuri pendulare, având un punct comun de plecare.

mersul de colectare – presupune parcurgerea unui traseu cu atingerea mai multor puncte de încărcare.

mersul de distribuție

mersul de colectare și distribuție

Capacitatea de circulație și de transport auto

Capacitatea de circulație auto (Cc) reprezintă numărul maxim de autovehicule care circula pe un drum într-un sens sau în ambele sensuri de circulație, într-un anumit timp . Aceasta se paote determina pentru o oră sau o zi întreagă.

Determinarea capacității de circulație pe un anumit sector de drum sau trafic rutier se poate efectua prin calculul probabilităților. Determinările efectuate pe baza acestor calcule servesc la stabilirea indicilor de aglomerare. Acestia reprezintă gradul de confort scazut în circulație in care conducătorii auto trebuie sa se conformeze la parcurgerea drumului.

Pentru evitarea acestor aglomeraritrebuie sa se tina cont de găsirea soluțiilor pentru mărirea capacității de circulație.

Aceasta poate fi influențată negativ de:

– lățimea redusă a benzii de circulație;

– neasigurarea gradului de vizibilitate;

– proporția autovehiculelor grele în totalul traficului, etc.

Deoarece capacitatea de circulație se exprimă în autoturisme, influența autovehiculelor grele modifică cifrele de bază stabilite analitic.

La echivalarea vehiculelor pe doua roti în autoturisme se vor distinge două categorii:

bicicletele – circulă, de regulă, la extremitatea căii de rulare și sunt mai puțin stânjenitoare în circulație;

motocicletele – autovehicule rapide care circulă pe toată lățimea benzii de circulație. Efectuează ele însele depășiri și sunt jenante pentru circulația altor tipuri de autovehicule.

Cifrele medii indicate pentru echivalare sunt:

1 / 5 autoturisme pentru o bicicletă;

1 / 2 autoturisme pentru motocicletă.

Măsurile care pot duce la creșterea capacității de circulație sunt:

măsuri de ordin constructiv – se referă la proiectarea unor elemente ale drumului care să asigure: desfășurarea circulației intr-o buna siguranta, evitarea traversării localităților, amenajarea intersecțiilor de drumuri pentru ca astfel participanti traficului sa realizeze un flux continuu de trafic , evitarea pasajelor la nivel cu calea ferată, mărirea numărului de benzi de circulație, etc;

măsuri de exploatare – se referă la: reglementarea in ceea ce priveste staționarea în apropierea orelor de vârf , limitarea circulației autovehiculelor grele, amenajarea stațiilor de alimentare cu combustibil, etc.

1.2 Categorii de documente utilizate in transportul rutier de marfa

Pentru efectuarea unui transport sigur si legal , trebuie sa avem la baza transportului

anumite documente

Principalele categorii de documente folosite în transportul rutier internațional marfă

a) Princialele documente pe care conducătorul auto trebuie sa le aibe la baza in momentul transportului sunt :

– Permisul de conducere sau pasaportul ;

– Buletinul de identitate ;

– Asigurare de sănătate sau dupa caz asigurarea de risc de accident

– Atestat de pregătire profesionala valabil

b) In momentul transportului conducatorul trebuie sa prezinte si documentele autovehiculului , aceste sunt :

– Foaia de parcurs (internă sau internațională, după caz);

– Diagrame tahograf ( cele 28 de diagrame in urma )

– Certificat de agreere;

– Licența de transport si licenta de executie

-Polița de asigurare a autovehiculului, „Cartea verde”;

-Certificat ATP, ADR (după caz);

-Certificat internațional de inspecție tehnică.

-Dovada de verificare a tahografului .

-Certificatul de înmatriculare.

-Certificat zgomot redus, eliberat de producător.

c) Daca autovehiculul este incarcat conducatorul trebuie sa prezinte si documente ale marfii :

– Factura externă ;

– CMR (scrisoarea de trăsura rutieră internațională).

– Carnetul TIR;

– Documentul de tranzit T – după caz

– Polița de asigurare a mărfii (asigurarea CMR).

Foaia de parcurs ( Anexa 1 )este un act cu un regim special, prevăzută cu serie și număr. Prin completarea foii de parcurs se asigură:

-legalitatea circulației autovehiculului pe ruta ;

-identificarea autovehiculului și remorcilor tractate ;

-confirmarea de către șofer a stării de funcționare a autovehiculului la plecarea din locul de parcare.

Cu ajutorul foii de parcurs se culeg toate informațiile privind activitatea autovehiculului și șoferului. În cazul autovehiculelor echipate cu tahograf, datele înscrise în foaia de parcurs se verifica și completează cu informațiile furnizate de diagramele tahograf. Foaia de parcurs trebuie să se găsească asupra șoferului în tot timpul pentru care a fost emisă și în care autovehiculul se află în afara garajului sau locului de parcare. De regulă o foaie de parcurs se emite pentru activitatea pe o zi a unui autovehicul sau pentru o cursă programată să dureze mai mult de o zi .

Diagrama tahograf (Anexa 2)– utilizarea ei presupune inregistrarea timpilor de condus , odihna si pauza a conducatorilor auto .

Conducatorul auto trebuie sa mentioneze pe diagrama tahograf la introducere:

numele si prenumele conducatorului auto

localitatea de plecare

data plecarii

numar de inmatriculare al masinii

km la plecare.

La scoaterea diagramei tahograf conducatorul auto trebuie sa mentioneze pe acesta urmatoarele:

localitatea de sosire

data sosirii

km la sosire;

km parcursi (diferenta intre km la sosire si km la plecare).

Diagramele trebuie sa inregistreze activitatea unui conducator auto pentru 24 de ore. In 24 de ore se poate folosi o singura diagrama.

Daca soferul va schimba autovehiculul acesta va completa pe spatele diagramei numarul celei de-a doua masini, si va completa timpii de conducere si odihna folosindu-se de simbolurile specifice (volan pt conducere, pat pt odihna, ciocanelele pentru alte activitati )

OBLIGATII:

Operatorul de transport trebuie:

sa monteze prin agenti economici autorizati tahograf;

sa organizeze activitatea de transport astfel incat conducatorii auto sa poata respecta perioadele de conducere si de odihna;

sa nu permita plecarea in cursa a vehiculelor cu tahograful defect sau nesigilat;

sa asigure diagramele tahograf suficiente pentru efectuarea intregului parcurs al transportului;

sa verifice daca conducatorii auto cunosc si respecta prevederile referitoare la perioadele de conducere, de odihna si repaus;

sa tina evidenta diagramelor tahograf pentru fiecare conducator auto, in ordine cronologica, pentru o perioada de doi ani.

Conducatorul auto trebuie:

sa respecte perioadele de conducere, de odihna si de repaus; daca se constata in trafic faptul ca nu au fost respectati timpii de odihna si conducere, organele de control I.S.C.T.R vor lua masura imobilizarii masinii in trafic.

sa se asigure de buna functionare a aparatului tahograf;

sa utilizeze corect aparatul si butonul selector si sa completeze corect foile de inregistrare-diagramele tahograf;

sa nu circule cu aparatul deschis sau sa utilizeze mai multe diagrame in aceeasi zi care nu sunt adaptate modelului de tahograf;

sa prezinte la cererea organelor de control abilitate, diagramele din ziua in curs plus 28 de diagrame din urma.Dupa 28 de zile diagramele se depun la sediul operatorului pentru control ce poate acoperi anul in curs plus anul precedent.

Certificatul de agreere este documentul, care confirmă că autovehiculul îndeplinește condițiile tehnice, conform Convenției T.I.R., pentru ca transportul să poată fi efectuat sub acoperirea carnetului T.I.R. Agreerea vehiculului pentru transport T.I.R. se face de către organele vamale la prezentarea vehiculului împreună cu următoarele documente:

– formularul certificatului de agreere;

– patru fotografii ale vehiculului (față, spate , lateral, dreapta și lateral stânga);

– certificatul de înmatriculare;

– cartea tehnică a vehiculului;

– licența de execuție;

– cerere tip;

În cazul unui autotren, certificatul se eliberează separat pentru autovehicul și separat pentru remorcă sau semiremorcă și are valabilitate 2 ani, perioadă după care trebuie reînnoit. Dacă în decursul celor 2 ani s-au modificat unele caracteristici ale vehiculului, care au stat la baza agreerii acestuia, agreerea trebuie, de asemenea reânnoită.

Tahograful ( Anexa 3 )– este aparatul care indică și înregistrează deplasarea și staționarea autovehiculului. Elementele furnizate de tahograf sunt:

– de indicare: ora și minutul, viteza instantanee, kilometrii parcurși;

-de înregistrare: a timpului în circulație, a timpului în staționare, kilometrii parcurși într-un interval de timp, viteza de circulație într-un interval de timp;

– momentul închiderii și deschiderii aparatului tahograf;

– schimbarea șoferului.

Înregistrările se efectuează pe un disc confecționat dintr-o hârtie specială cerată, denumită “diagramă tahograf”. La plecarea în cursă, o dată cu foaia de parcurs, operatorul de transport, eliberează șoferului numărul de diagrame, corespunzător zilelor în care urmează să se desfășoare activitatea. La plecarea în cursă șoferul introduce în aparatul tahograf prima diagrama tahograf, cu atenție astfel că aceasta să fie crestată de aparat exact în dreptul orei reale. În zilele următoare șoferul introduce în același mod diagramele respective, scriind pe fiecare data și numărul de înmatriculare, precum și kilometrii de la bordul autovehiculului, la finele zilei respective.

Licența de transport ( Anexa 4) se acordă operatorului de transport public pe baza Ordinului 1842 din 28 ianuarie 2002, care îndeplinește condițiile de onorabilitate, competența profesională și capacitate financiară.

Licența de execuție ( Anexa 5) este documentul care se eliberează la cererea operatorului de transport și care atesta dreptul acestuia de a efectua transport de mărfuri, cu un anumit vehicul, pe numărul de circulație, sau pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane.

Licența de execuție pentru vehicul este documentul operatorului de transport rutier în baza căruia poate să execute anumite categorii de transport și tipuri de transport conform caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor.

Autorizațiile de tranzit sunt documente eliberate de Ministerul Transporturilor prin I.G.C.T.I transportatorilor care efectuează sau desfășoară transport rutier internațional de marfă și care permit trecerea printr-o anumita țară, alta decât cea de origine, pe unde transportatorul trece. Acestea au la bază un acord bilateral încheiat între Ministerul Transporturilor al țărilor respective și Ministerul de Transport al țării noastre. Fără aceste autorizații nu ar fi posibilă trecerea prin aceste țări.

Cartea Verde ( Anexa 6) se eliberează operatorului de transport de societatea de asigurări unde acesta a încheiat polița de asigurare.

Carnetul TIR(Anexa 7), este un document de culoare galbenă, emis de IRU, se compune din: două pagini de copertă, manifestul mărfurilor, un număr de 4, 6 , 14 sau 20 de volete, un proces verbal constatator, la sfârșit, și dacă este cazul și o filă specială pentru transportul multimodal.

Pe prima copertă se trec următoarele mențiuni:

– Emitent: IRU;

– Titulatura: Carnet TIR;

– Numărul de volete conținute;

– Seria carnetului TIR;

– Data expirării;

– Asociația garantă din țara transportatorului (pentru România ARTRI/UNTRR);

– Titularul carnetului;

– Semnătura și ștampila emitentului local;

În partea de mijloc a carnetului se va completa de către titular:45

– Țara de plecare (unde se efectuează vămuirea la export);

– Țara de destinație;

– Număr de înmatriculare al autovehiculului;

– Seria și data certificatului de agreere;

– Numărul containerului (unde este cazul);

Pe verso sunt menționate în limba franceză reguli de utilizare a carnetului TIR.

Pe manifestul mărfurilor se înscriu următoarele:

-data despre biroul vamal de export;

-numele și adresa titularului;

-țara de plecare;

-date despre mărfuri (greutate, marcaje, număr de colet); -țara de destinație;

-număr de înmatriculare al autovehiculului;

-sigilii;

-biroul vamal de destinație;

-locul și data întocmirii;

-semnătura și ștampila titularului.

De reținut este faptul că toate înscrierile în Carnetul TIR se fac de către un comisionar vamal. Carnetul TIR nu se va încredința niciodată unei alte persoane, transportatorul fiind direct răspunzător de pierderea acestuia.

˝CMR˝ ( Anexa 8 ), contractul de transport tip ˝CMR˝ care se prezintă sub forma scrisorii de trăsură se consideră încheiat, atunci când marfa a fost încărcată în camion, iar conducătorul auto a semnat CMR-ul de preluare a mărfii . Scrisoarea de transport internațională CMR, se întocmește în 5-7 exemplare, semnate atât de predător cât și de cărăuș. Cuprinde date referitoare la: expeditor, transportator, destinatar, date despre marfă, locul de expediție, țara, locul de destinație-țara, mențiuni ale expeditorului, semnătura și ștampila transportatorului, modalitatea de expediție.

Certificatul de origine (EUR I), arată proveniența mărfurilor, locul și țara de origine, însoțește marfa.

Polița de asigurare a mărfii, numită și asigurarea CMR este întocmită de către societatea de asigurări, unde transportatorul are încheiat un contract de asigurare.

1.3. Managementul firmei de transport

Managementul de transport al activitatii unei firme de transport il reprezinta functiile si operatiile pe care trebuiesc indeplinite . Acesti functii depind de anumiti factori : modul de organizare si functionare a relatiilor in vederea productiei , specializarea colectivului de munca dar si a civilizatiei colectivului .

In procesul de realizare si desfasurare a managemetului intalnim cateva functii care au o mare importanta , acestea sunt :

previziune;

organizare;

 coordonare;

antrenare;

 evaluare-control.

Previziune

Prin previziune se poate afla ce ar trebui si ce ar putea fi realizat in cadrul companiei . Acest lucru presupune prognozarea , planificarea si programare .

La întocmirea planului companiei trebuie realizate urmatoarele etape:

a) enumerarea activitatilor curente;

b) analiza punctelor slabe/forte si a obstacolelor din cadrul companiei si din afara ei;

c) formularea obiectivelor si stabilirii prioritatilor;

d) elaborarea unei strategii;

e) stabilirea si urmarirea planului de actiune.

Cu ajutorul enumerarii activitatilor se poate vedea ce fel de transport putem realiza (ex. Transport frigorific , transport cu încarcatura la întreaga capacitate ) , ce obiective ar putea avea aceasta firma de transport ( ex . obtinerea unui profit mare, cresterea parcului cu un numar de autovehicule, cresterea mijloacelor firmei pe piata nationala si internationala )

Analiza punctelor slabe/forte are la baza metoda diagnosticarii. Mai întâi trebuie sa se decida care sunt necesitatile companiei ( ex.: raportul dintre numarul de kilometrii parcursi fara încarcatura, neplatiti si numarul de kilometri parcursi cu încarcatura )

Dupa ce s-a efectuat analiza , in cadrul etapei de formulare a obiectivelor, se alege una din urmatoarele alternative:

.    sa se continue activitatea companiei în mod obisnuit, facând mici modificari în unele compartimente;

.    sa se stabileasca o noua politica pentru întreaga companie sau pentru o parte importanta a acesteia.

Atractivitatea – cu ajutorul acestei functii , activitatile viitoare trebuie sa fie atractive pentru întreg personalul ;

Profitul – obtinerea unui profit este absolut necesara pentru a asigura continuitatea planului: pe de-o parte pentru a plati actionarilor sumele cuvenite si pe de alta parte pentru a consolida capitalul companiei. Noile activitati trebuie sa contribuie la obtinerea profitului.

Mentalitatea – activitatile trebuie sa corespunda mentalitatii existente în cadrul companiei. Se poate schimba conceptia generala din cadrul companiei, cu conditia sa fie pastrati factorii care au adus succes companiei în activitatea anterioara.

Alegerea strategiei reprezinta drumul si scopul pe care compania vrea sa-l urmeze si vrea sa il obtina . Acest drum trebuie sa fie cel mai acceptabil si profitabil pentru companie .

Pentru aceasta trebuie luate în considerare urmatoarele aspecte:

–    ce tip de servicii doreste compania sa ofere pe piata;

–    care sunt tarifele pe care vrea sa le practice;

–    prin ce doreste sa fie competitiva: prin tarife sau prin calitatea serviciilor;

–    doreste sa se dezvolte autonom sau sa preia alte companii;

–    ce profit si-a propus sa obtina.

Pentru elaborarea completa a planificarii activitatii companiei trebuie sa se elaboreze un plan anual de munca în cadrul caruia sa existe mai multe planuri de actiune pe perioade mai scurte. Se stabileste un plan de actiune pentru fiecare compartiment. Acesta trebuie sa cuprinda:

–    obiectivul fiecarui compartiment;

–    descrierea activitatilor ce vor fi întreprinse;

–    cheltuielile (estimative) necesare realizarii planului;

–    data de începere si cea de încheiere a activitatii planificate;

–    numele persoanei responsabile cu îndeplinirea acestui plan;

Organizarea

Odata cu organizarea unei companii , se poate incepe realizarea succesului acesteia . Succesul companiei se bazeaza pe anumite calitati , acestea fiind :

flexibilitate antreprenoriala;

cunoasterea pietei;

personal adecvat;

facilitati de calcul,

contabilitate si informare;

planificare adecvata.

Structura organizatorica trebuie sa faca fata tuturor incompatibilitatilor. De aceea, nu poate exista o structura organizatorica ideala, dar fiecare structura trebuie sa respecte câteva reguli de baza:

–   sa fie logica;

–   sa existe un echilibru între autoritate si responsabilitate;

–   sa faca uz la maxim de calitatile angajatilor firmei;

Un exemplu foarte bun este realizarea unei companii foarte mici . O companie mica are pâna la 15 autovehicule si un personal de aproximativ 24 persoane . In acest tip de companie, directorul sau patronul poate avea controlul asupra tuturor activitatilor. Liniile de comunicare sunt scurte, directorul avand contact direct cu toti membrii echipei.

Fiecare angajat stie ce are de facut, instructiunile sunt scurte si liniile de comunicare neformale. Existenta unor linii de comunicare scurte nu exclude existenta documentelor si a înregistrarii. Controlul companiei consta în urmarirea costurilor, realizarilor si veniturilor.

Mecanicul are drept sarcini doar întretinerea autovehiculelor si mici reparatii.

Dispecerul are drept obigatii stabilizarea zilnica a orarului soferilor, sta în centrul operatiunilor zilnice ale firmei, necesita combinarea know-how-ului din practica transporturilor, este în contact direct cu activitatea de marketing si vânzari si tine evidenta disponibilitatilor din punct de vedere al parcului auto si al soferilor.

Contabilul este mereu prezent in cadrul companiei , deoarece acesta este o persoana cheie, angajata direct sau ca si consilier al directorului .

Coordonarea

Prin coordonare se armonizeaza deciziile si actiunile personalului companiei spre un acelasi scop general comun. Ea se poate realiza în 2 modalitati:

    prima se refera la planificare, deoarece planul reprezinta unul din cele mai importante mijloace de cooperare;

    cea de-a doua, se bazeaza pe considerente organizatorice.

Organizarea prin însasi continutul sau, reprezinta un instrument de coordonare cu caracter dinamic. Aceasta se realizeaza în principal prin: procesul de analiza si rationalizare a sarcinilor, prin folosirea unui sistem informational eficient, prin structura organizatorica adoptata.

Antrenarea

Scopul antrenarii este implicarea cât mai eficienta a personalului de executie si de conducere la realizarea obiectivelor ce îi revin, deduse din obiectivele companiei.

Fundamentul antrenarii îl constituie motivarea ce rezulta din corelarea satisfacerii intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite. Exista motivare pozitiva si motivare negativa. Motivarea pozitiva apare atunci când se amplifica satisfactiile personalului din participare la procesul muncii, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite, în conditiile în care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii executantilor.

Evaluare-control

Prin aceasta functie manageriala, performantele companiei si componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele stabilite initial în vederea eliminarii deficientelor constatate.

La baza sistemului de management al unei companii moderne de transport rutier competitiva pe plan national si international se afla urmatoarele componente:

Subsistemul operational. Serviciile unei companii de transport rutier nu pot fi depozitate ca produsele unor firme de productie. De aceea se pune accentul pe cât mai multe informatii operationale, în acest scop, managementul unei companii de transport trebuie sa dispuna pe lânga alte lucruri, de urmatoarele:

  Date referitoare la transport:

  Date referitoare la oferta:

– numar de autovehicule: – numai total de autovehicule;

(  numar de autovehicule disponibile sau in folosinta )

– caracteristici ale autovehiculelor: – tipuri de autovehicule;

(capacitatea de încarcare a autovehiculelor)

numar de soferi: – numar total de soferi;

 ( numar de soferi disponibili sau in cursa )

Date referitoare la cerere, aici intrând numarul de comenzi de transport cu detalii la: – tipul marfii; – punctul de încarcare, descarcare; – tipul de încarcare, descarcare; – cereri ale clientilor; -viteza medie; – rute.

c)      Informatii despre venituri:

–   venitul pe cursa , pe autovehicul si pe client

–   venitul total;

d) Informatii pentru aprecierea politicii operationale:

–   venitul pe km , pe ora , pe camion si pe sofer

e) Informatii despre cheltuieli:

–   costul total pe km;

–   pretul de cost total pe ora;

–   cheltuieli fixe cu personalul pe ora si cheltuieli indirecte.

f)  Date despre productivitate:

–   numarul de ore lucrate de personal fata de numarul de ore disponibile;

–   numarul de ore lucrate de autovehicule în raport cu orele
disponibile.

Planificarea informatiei are scopul de a întrebuinta informatia într-un mod organizat. De aceea trebuie mai întâi formulat un plan de afaceri stabilind ceea ce dorim sa obtinem, în ce mod si în ce perioada.

Planul de afaceri. În planul de afaceri compania îsi formuleaza obiectivele pe termen lung si scurt si modul în care aceste obiective vor fi atinse. De la acest plan se pleaca pentru a stabili planul de productie, planul de marketing, planul informatiilor.

Planul informatiilor. Planul informatiilor are la baza planul afacerilor, el alimenteaza activitatile companiei cu datele necesare.

Diferite niveluri ale informatiei manageriale. Informatia de management poate fi obtinuta la urmatoarele nivele:

.      din întreaga companie;

.      pe tip de autovehicul;

.      pe departament;

.      pe cursa;

.      pe client;

.      pe zona geografica;

Alegerea perioadei. Perioada pentru care este ceruta informatia manageriala poate fi determinata de antreprenor. Posibilitatile sunt:

.      pe an;

.      pe trimestru;

.      luna;

.      pe saptamâna;

.      pe zi.

II. DIMENSIONAREA UNEI STATII SERVICE.

METODICA GENERALA DE CALCUL

În momentul începerii proiectării unei stații auto-service trebuie să ținem cont de parcul de autovehicule pe care îl vom deține .

Odată realizat acest aspect se va determina capacitatea unitatii auto-service . De aceea, aproximarea parcului auto sau trebuie gândită cu atenție pentru ca de-alungul funcționării să existe o eficientă economică cât mai buna,

La realizarea parcului se vor ține cont de cîteva aspecte:

– Un prim lucru îl reprezintă numarul de autovehicule care sunt îmatriculate în acea zonă ;

– Tipul de zonă unde service-ul va fi deschis . Acesta poate fi turistică , cu flux de circulație continuu ;

– Ofertă de sevicii auto atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, unde se poate atrage în mod eficient clientele .

Capacitatea de muncă a unității se va determina prin aflarea necesarului de ore / an – autocamion .

Pe baza aflării acestui aspect se va determina numărul de posture dar și numărul de angajati .

La realizarea proiectării unității auto-service se va ține seama de următoarele aspecte :

Aproximarea parcului disponibil pe baza datelor rezultate de către politia locală .

Aflarea necesarului de ore/ an pe baza datelor statiatice de tipul celor din tabelul: 1.1 ; Se va alege tipul de stație service (tip mic, foarte mic, mijlociu, mare)

Aflarea numărului de posturi de lucru necesare diverselor operații (pe baza aceluiași tabel 1.1 )

Suprafețele necesare pentru amplasarea posturilor si halelor atelierelor ;

Determinarea necesarului de personal în funcție de necesarul de ore/ an

2.1.Tipuri de unități service

Stațiile service se diferențiază intre ele prin tipul lucrărilor realizate cliețilo și prin capacitatea de producție (in ore/an). În funcție de mărimea si destinația lor,stațiile auto-service se clasifică astfel :

Foarte mici

Mici

Mijlocii si mari

Atelierul auto-service de tip mic poate efectua lucrării de intreținere pentru înlăturarea defectiunilor minore. Deține un număr pâna la 5 posturi de lucru. Lucrarile realizate în statia service sunt: spălarea autocamionului , schimburile necesare pentru ungere, efectuarea verificărilor simple dar și a reparațiilor minore. Capacitatea de lucru a acestei unități este de 6.000-30.000 ore/an . Așezarea atelierului se realizează lângă arterele principale ce strabat localitățile, autostrazile .

În cadrul unității service-ului de tip mic se poate efectua: spălarea autovehicului , schimbarea uleiului , diagnosticare , reglaje , reparații, vânzări de piese de schimb . Capacitatea de lucru a acestor service-uri se încadreză la 3.000-60.000 ore/an. Sunt amplasate în localitățile mici sau nodurilor de traficului rutier.

Autoservice-urle mijlocii sunt amplasate în localitățile mai mari și în zonele cu circulație intense . Aceste ateliere cuprind 11-25 de posturi de lucru. Auto-serviceul mijlociu este destinat pentru toate lucarile de intreținere și reparații ale autocamioanelor dar si autoturismelor . Auto-serviceul mare are capacitatea de lucru cuprinsă între de 60.000-100.000 de ore/an și o capacitate cuprinsă între 35-75 persoane .

2.2. Determinarea suprafeței bloc a unui post de lucru general

Pentru determinarea dimensiunilor unui post de lucru general , trebuie să se răspundă unor cerințe cu privire la lucrările de intreținere și reparații dar și operații de diagnosticare . Astfel, in ceea ce priveste dimensiunile de gabarit ale autocamioanelor, se admit ca dimensiuni de gabarit maxime 12 X 2,6 [m] (lungime X latime)

Fig. 1.1

Distanta dintre autocamion și perete trebuie să fie prevăzută la a = 1,5 m pe care o considerăm suficientă .

În partea din spate a postului înfundat se prevede un spatiu b = 2 m pentru eventualele rafturi (pentru scule, documentatie) sau diferite accesorii si utilaje.

În părțile laterale , distanța dintre doua autocamioane trebuie să fie prevazută la 1,5 m . Ținând cont de asigurarea unei posibile efectuării de lucrări în parțile laterale a doua autocamioane alaturate, se adopta o valoare majorata de 3 m.

Lățimea postului va fi :

lp = l + c = 2,6 + 3 = 5,6 m

Lp = L + 2 ∙ a + b = 12 + 2 ∙ 1,5 + 2 = 17 m

Unde:

l – latimea maxima pentru un autocamion

L – lungimea maxima pentru un autocamion

Suprafața postului de lucru:

Sp = L ∙ l = 12 ∙ 2,6 = 31,02 m2;

Acest tip de post de lucru poate realiza orice tip de lucrare de întreținere si reparație . O parte din posturile planificate acestea vor fi dotate cu elevatoare pentru realizarea lucrărilor la partea inferioara a automobilului . Pentru calculul lățimii culuarului de trecere, cand asezarea posturilor se face perpendicular pe axul culuarului de trecere (posturi infundate ) se utilizeaza relatia:

unde :

z – spatiul de siguranta intre automobilele stationate pe posturi si cele in miscare.

A= 5600 – ampatamentul autovehiculului.

B= 1820 – ecartamentul rotilor.

L= 9500 – lungimea de gabarit a automobilului.

L= 2500 – latimea de gabarit

E= 11 – consola fata

ø – unghiul maxim de bracare a rotilor .

Se adopta :

U = 3,5 m

Calcularea numărului de posture se va face în funcție de parcul de automobile , durata diferitelor tipuri de lucrări .

După aflarea numarului de posturi utile pentru lucrările de întreținere si reparații, dignosticare si revizii, se va realiza organizarea halei atelierului .

Determinarea spatiului preliminar necesar pentru hala operatiilor de întreținere, reparații și diagnosticare .

L0 = ∙ lP + 2 ∙ x + 2 ∙ g ∙ p = ∙ 5,6 + 2 ∙ 1 + 2 ∙ 0,5;

L0 = 2 ∙ LP + U + 2 ∙ g ∙ p = 2 ∙ 17 + 3,5 + 2 ∙ 0,5 = 38,5 m;

Unde:

NP – numarul de posturi

lP – latimea postului

LP – lungimea postului

gP – grosimea peretilor

x – spatiul suplimentar pentru posturile marginale.

Suprafata necesara:

S0 = L0 ∙ l0 = (∙ 5,6 +3) ∙38,5;

2.3. Suprafata postului pentru tinichigerie-vopsitorie

Ca si in paragraful precedent, pentru determinarea suprafetei necesare a postului pentru lucrari de tinichigerie vopsitorie se calculează cu ajutorul dimensiunilor de gabarit ale autocamionului .

Se vor folosi aceleași dimensiuni de gabarit: (12 X 2,5) m.

Pentru acest postul se va folosi o suprafață mai mare pentru urmatoarele motive:

necesitatea unei bune ventilatii (aerisiri),pentru că se vor folosi materiale nocive

necesitatea unui spatiu lateral suficient datorita lucrarilor frecvente la partile laterale ale autocamionului (schimbarea sau repararea aripilor sau usilor).

In cazul de fata, pentru uniformizare vom adopta aceleasi valori pentru cotele: a, b, c din figura 1.1 : a = 1,5 m ; b = 2 m ; c = 3 m.

Rezulta astfel:

lungimea postului pentru lucrari de tinichigerie-vopsitorie

Lv = 12 m;

latimea postului pentru lucrari de tinichigerie-vopsitorie

lv = 2,6 m.

Suprafata postului:

Spt = Lv ∙ lv = 12 ∙ 2,6 = 31,02 m2;

Aceasta suprafata se atribuie in proiect si pentru incinta de uscare (cuptor pentru uscare), cu care, optional poate fi dotat atelierul (functie de marimea acestuia).

Functie de numarul posturilor si de marimea unitatii se va putea apela la una din urmatoarele variante de organizare:

service de tip foarte mic;

service de tip mic si mijlocie pana la 20 de posturi;

pentru unitati service de tip mijlociu si mai mult de 20 de posturi si pentru de tip mare.

2.4. Suprafata necesara postului pentru diagnosticarea

generala pe standul cu rulouri

Suprafata postului este deteminata de gabaritul standului care a fost stabilit la capitolul „stand”.

Distanta dintre laturile standului si pereti se adopta conform schitei de mai jos (fig. 1.6).

In partea stanga se lasa un spatiu mai mare, aici plasandu-se aparatura de masurare pentru a putea fi observata usor de specialistul care realizeaza incercarea, aflat la volan.

Acest post se plaseaza intr-o incinta separata, izolata fonic si dotata cu exhaustor pentru gazele de espament.

Nu vor lipsi instrumentele de masurare a presinii atmosferice si temperaturii, functie de care se aplica corectii puterii determinate pe stand.

Latimea incaperii pentru standul de putere este:

lsp = 5 m;

Lungimea aceleiasi incaperi este :

Lsp = 11,2 m;

Pozitionarea incaperii (halei) standului de putere fata de restul unitatii (in solutiile adoptate) este prezentata in paragraful urmator.

2.5. Suprafata alocata postului de spalare

Pentru statia de spalare se va realiza o incinta separată .

Amplasarea incintelor de spalare se face ca in schita de mai sus , urmărindu-se obținerea unei amplasări judicioase .

Lv, L0, LT se determina cu formulele prezentate in paragrafele precedente;

l = l0 + 2 ∙ 4 = 28,3 m.

Pentru statiile cu mai mult de 20 de posturi de lucru se recomanda amplasarea halelor (atelierelor) conform schitei din figura 1.8. Anexele (magazie, vestiare, birouri, receptie) se plaseaza pe langa aceasta schita dupa necesitati.

Pentru schita din figura 1.7, cotele se determina astfel:

LT = Lv + L0 + lsp + gp;

lsp = 5 m;

gp = 0,5 m;

Lv, l0 se calculeaza conform relatiilor din paragrafele 12, 13

Lt = l0 + 2,4 + 2 ∙ g ∙ p = 20,3 + 2 ∙ 4 + 2 ∙ 0,5 = 20,3 m;

2.6. Calculul principalilor parametrii ai unei statii service, in general

Odată realizate etapele de calcul dar și relațiile necesare pentru determinarea orientativă a principalelor secțiunii ale unei stații service putem întocmi un calcul economic preliminar.

Determinarea necesarului de intretinere si reparatii

Aproximarea parcului auto disponibil

Aproximarea necesarului pentru întreținere și reparații deține numărul autovehiculelor ce urmeaza a fi exploatate .

Aproximarea parcului disponibil (P1) se va realiza pe baza unui studiu ce va utiliza urmatoarele date :

Numărul autovehiculelor înregistrate în zona proiectării serviceului auto;

Posibilitatea creșterii numărului de autovehicule în acea zonă ;

Valorile înregistrate de trafic si specificul turistic al zonei;

Oferta de intretinere dar și de reparatii existentă în zona

Aproximarea necesarului pentru întreținerea si repararea vehiculului (T)

Se va realiza în funcție de frecvența medie a diferitelor servicii la un autocamion dar și de durata medie a lucrarii . Cu aceste date se va întocmi un tabel ce va cuprinde următoarele date .

Tabelul 1.1

; [ore/an];

În medie:

Tm 2,8 ∙ P;

Deci necesarul de ore/an pentru parcul P este în medie :

Tm = 28 ∙ P;

Adoptarea tipului de service

În funcție de capacitatea realizată în ore/an se vor diferenția urmatoarele tipuri de service-uri :

– service de tip foarte mic

– service de tip mic

– service de tip mijlociu

– service de tip mare

Calcularea numărului de posturi necesare

Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare se determină astfel:

;

Unde:

z – numărul de zile lucrătoare pe an

z = zc – zn – zR ∙ ( 1-) = 365 – 104 – 4 ∙ ( 1-) = 257

zn – zile nelucratoare

zR – zile pentru reparatii

P – procent pentru intreruperi planificate

Ns – numarul schimburilor

Ts – durata schimbului

– coeficient de indeplinire a normelor

m – numarul de mincitori pe post

ti – durata medie a lucrarii (i)

fi – frecventa medie a lucrarii (i)

Numarul posturilor necesare pentru spălarea unui autocamion

;

In acest tip de proiectare se va adopta Nps = 1, indiferent de alegerea tipul de service.

Necesarul de posturi pentru calcularea puterii pe stand

Pentru toate unitățile , făcând exceptie de service –urile foarte mici , numarul posturilor pentru diagnosticarea generala pe standul de rulouri se adopta Npp = 1.

Posturi pentru diagnosticare si verificari periodice

Numarul posturilor necesare pentru diagnosticarea și verificarea periodică se determină astfel:

;

Deci Npd = 10-3∙ P;

fd; td; tvp; fvp – vezi tabelul 1.1.

Npd se aproximeaza la cel mai apropiat numar intreg, sau se poate utiliza direct tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Numarul posturilor pentru intretinere, reparatii curente si capitale

miR – numarul de muncitori pe posturi de intretinere, reparatii curente si capitale

– coeficientul de sezon

NpiR – se aproximeaza la cel mai apropiat numar intreg sau se determina direct din tabelul 1.3

Tabelul 1.3.

Numarul posturilor pentru inspectie tehnica

;

Se adopta numarul posturilor pentru inspectii tehnice in felul urmator:

Npit = 1 pentru P 3000 autovehicule

Npit = 2 pentru P > 3000 autovehicule.

Numarul posturilor pentru tinichigerie vopsitorie

;

Valoarea calculata se rotunjeste la cel mai apropiat numar intreg.

Pentru determinarea NPTV se poate utiliza tabelul 1.4

Tabelul 1.4.

Din aceste posturi, optional unul se poate aloca pentru incinta de uscare rapida, sau se adopta un post in plus.

Dimensiunile halelor

Pe baza schitelor și a relațiilor stabilite se vor calcula :

L0 = ∙ x ∙ lp + 2 ∙ x + 2 ∙ g ∙ p;

Np = Npd + NpiR + Npit + Npx ;

daca Np = 2n + 1 , se adopta Np = 2n + 2;

Npd , NpiR , Npit , Npx – determinate anterior.

LVT = x lv + 2 ∙ x + g ∙ p;

– dacă amplasarea se face conform schemei din fig. 1.7,

adica Npt + NVT < 20 posturi;

Npt = Np + Nps + Npt; LVT = NVT ∙ x ∙ lv + 2 ∙ x + 2 ∙ g ∙ p ;

LVT = NVT ∙ x ∙ lv + 2 ∙ x + 2 ∙ g ∙ p;

– daca amplasarea se face conform schemei din fig. 1.8,

adica Npt + NVT 20 posturi; Npt = Np + Nps + Npp;

daca NVT = 2n + 1 se adopta NVT = 2n + 2.

Lungimea totala:

Lt = L0 + lsp + g ∙ p

Lt = L0 + LVT + lsp + g ∙ p

Latimea totala:

lt = 29,3m daca amplasarea se face conform schemei din figura 1.7

lt = l0 + 4 + lv + 2 ∙ g ∙ p = 20,3 + 4 + 10,9 + 2 ∙ 0,5 = 36,3 m

Concluzie

In concluzie se parcurg etapele:

Se va calcula parcul de autovehicule P ;

Se va calcula necesarul de ore de munca : Tm = 28 ∙ P (ore/an)

În funcție de Tm se alege tipul service-ului ;

Se va determina numărul de posturi necesare:

– pentru diagnosticarea autovehiculului : Npd = 1 ∙ 10-3 ∙ P sau tabelul 1.2

– pentru realizarea întreținerii și reparațiilor NpiR = 2,9 ∙ 10-3 ∙ P sau tabelul 1.3

– pentru realizarea inspecțiilor tehnice atât cele periodice cât și cele planificate NiT = 1 (sau 2)

– pentru hala de vopsitorie și tinichigerie: NVT = 1,97 ∙ 10-3 ∙ P; (tabelul 1.4)

– posturi suplimentare: Npx.

Np = Npd + NpiR + NiT + Npx

Se va adopta câte un post pentru spalare

Se va determina dimensiunile halelor, pe baza acestora se va putea face un calcul economic .

2.7. Deteminarea necesarului de personal

Timpul disponibil al unui muncitor, Tm

TM = (ZC – ZSD – ZS – ZCD – ZX) ∙ TZ =

= (365 – 104 – 16 – 22 – 4) ∙ 8 = 1752 ore/an.

unde:

ZC – numarul de zile caracteristice;

ZSD – numarul sambetelor si duminicilor;

ZS – sarbatori legale;

ZX – media absentelor pe an;

TZ – durata activitatii zilnice pentru un muncitor;

ZCD – durata medie a concediilor.

Numărul muncitorilor pe operatii

Numarul necesar de muncitori pentru spălarea autovehicului

Numărul necesar de muncitori pentru realizarea unei anumite operații se determină cu formula:

M = ;

unde:

P – parcul de vehicule ;

ti – durata medie a operatiei [ore];

fi – frecventa efectuarii operatiei [ore/zi/an];

TM – timpul necesar al unui muncitor [ore/an];

Pentru spalare:

Se va adopta câte un muncitor pentru fiecare schimb.

Numărul necesar de muncitori pentru efectuarea lucrărilor de diagnosticare

Dar și verificări periodice

;

Valoarea rezultată în urma calculului se va rotunji la cel mai apropiat numar intreg.

Se poate adopta din tabelul 1,5

Tabelul 1.5

Numărul necesar de muncitori pentru operațiile de întreținere dar

și reparațiile curente

unde:

– coeficient de sezon

P – numarul de autovehicule

Valoarea rezultată se va rotunji la numărul intreg cel mai apropiat.

Se adopta utilizând tabelul 1.6.

Tabelul 1.6

Numărul de specialiști pentru inspecțiile tehnice

∙P ;

Valoarea rezultată se va rotunji la cel mai apropiat număr intreg

P – numarul de autovehicule

Se adoptă utilizând tabelul 1.7

Tabelul 1.7

Numarul de muncitori de tinichigerie vopsitorie

;

Valoarea rezultata se rotunjeste la numarul intreg cel mai apopiat

β – coeficientul de sezon

Se poate utiliza tabelul 1.8

Tabelul 1.8

*Obs. : In tabelele anterioare linia a treia reprezinta numarul de posturi detrminat pentru operatia respectiva.

Numarul de muncitori pentru alte posturi

Pentru posturile suplimentare Npx adoptate se adopta numarul de muncitori astfel:

Mpx = Npx ∙ ns + 1;

unde:

Npx – numarul de posturi suplimentare

ns – numarul schimburilor

2.8. Repartizarea pe meserii

Numarul de muncitori pentru revizii tehnice

Numărul necesar de muncitori pentru efectuarea lucrărilor de revizie tehnică se obține astfel:

;

unde:

TRT – timpul necesar pentru lucari de revizie tehnica ;

MRT – numarul de muncitori necesar pentru lucarilor de revizie tehnica ;

TM – timpul disponibil al unui muncitor;

TRT = P ∙ ( tpc ∙ fpc + tu ∙ fu + td ∙ f d + tvp ∙ f vp + tit ∙ fit ) = 6,85 ∙P;

Numarul de muncitori pentru lucrari de ungere

;

unde:

Mu – numărul necesar de muncitori pentru efectuarea lucrărilor de ungere;

Tu – timpul necesar pentru efectuarea lucrărilor de ungere ;

Restul de muncitori ce aparțin de întreținerea tehnica se vor repartiza proportional cu manopera pentru care executarea lucrărilor mecanice și electrice este necesară .

În concluzie numărul necesar de muncitori mecanici și electricieni se va stabili astfel :

– Mecanici :

;

– Electricieni:

;

Repartizarea acestora pe schimburi se va face în funcție de condițiile propriu-lui caz în parte.

III. PROIECTAREA UNEI STATII SERVICE

3.1. Parcul de autovehicule

P = 100;

Cu ajutorul relațiilor folosite în subcapitolele anterioare se va determina :

necesarul de întreținere și reparații:

Tm = 28 ∙ P = 28 ∙ 100 = 2800 ore/an;

de aici va rezulta că stația proiectată va fi de tip mic

numărul posturilor de spalare:

Nps = 6 ∙ 10-4 ∙ P = 6 posturi;

Se adopta Nps = 1.

numărul posturilor pentru diagnosticarea generală pe standul cu rulouri:

Npp = 1;

numărul posturilor necesare pentru diagnosticare autovehiculelor și verificarea periodică a acestora :

Npd = 1 ∙ 10-3 ∙ P = 2,5 posturi;

Se adopta Npd = 3 posturi.

numărul posturilor necesare pentru întreținerea și repararea autovehiculelor :

Npir = 2,9 ∙ 10-3 ∙ P = 2,9 ∙ 10-3 ∙ 1000 = 7,25;

Se adopta Npir = 7 posturi.

numărul posturilor pentru vopsitorie-tinichigerie:

Nvt = 1,9 ∙ 10-3 ∙ P = 1,9 ∙ 10-3 ∙ 100 = 4,75;

Se adopta Nvt = 5 posturi

numărul posturilor pentru inspectie tehnica:

Se va adopta Npit = 1 de unde va rezulta P < 3000 de autovehicule.

alte posturi:

Se va adopta Npx = 2 din care va rezulta :

– 1 post pentru presa, incinta de spalare a pieselor, polizor;

– 1 post pentru strung si masina de rectificat;

numărul total de posturi:

Nt = Nps + Npp + Npd + Npir + Npit + Npt + Npx =

= 1 + 1 + 3 + 7 + 1 + 5 + 2 = 20 posturi,

deci Nt = 20 posturi

dimensiunile atelierelor

m;

lt = 44 m;

LvT = NvT ∙ lv + 2 ∙ x + gp ∙ 2 = 5 ∙ 2,6 + 2 ∙ 1 + 2 ∙ 0,5 = 16 m

Lsp = 11,2 m

lsp = 5,5 m

Necesarul de personal:

Numărul de muncitori necesari pentru stația de spălare

Mps = 2;

Numărul de specialiști pentru standul de putere:

Mpp = 2;

Numărul de muncitori necesari pentru diagnosticare și verificarea periodică a autovehiculelor

Mpd = 7 muncitori;

Numărul de muncitori necesari pentru lucrările de întreținere

Mpir = 22 muncitori;

Numărul de specialisti pentru inspectii tehnice:

Mpit = 4;

Numărul de muncitori necesari pentru vopsitorie și tinichigerie:

Mpvt = 5 muncitori;

Numărul de muncitorilor utili pentru alte posturi:

Mpx = 5;

Repartizarea pe meserii

Numărul necesar de muncitori pentru revizie tehnica a autovehiculelor :

;

Mrt = 4 muncitori;

Numărul de muncitori necesari pentru lucrări de ungere:

;

Mu = 1 muncitori;

Mecanici auto:

;

Mm = 13 muncitori;

Electricieni:

;

Me = 2 muncitori;

3.2. Dimensionarea magaziilor

Calculul suprafetei totale Sm a magaziilor se va realiza aproximativ cu ajutorul indicilor de suprafață specifică pentru un autoturism , în metri pătrați cu ajutorul următoarei relații :

Sm = N ∙ sm ; [m2]

unde:

– N – numarul de autovehicule pentru care trebuie asigurata rezerva de piese si / sau lubrifianti;

– sm – suprafata specifica materialului de depozitata pentru un autovehicul; sm este dat in tabelul 1.9.

Tabelul 1.9.

Calculul suprafeței necesare pentru agregate piese de schimb :

Sa = N ∙ sma = 60 ∙ 1,2 = 72 m2;

Calculul suprafeței necesara pentru anvelope :

Sp = N ∙ sp = 100 ∙ 0,3 = 30 m2;

Calculul suprafeței necesara pentru ulei și unsori :

Su = N ∙ su = 100 ∙ 0,5 = 50 m2;

Calculul suprafeței totale :

Sm = Sm + Sp + Su = 72 + 30 + 50 = 152 m2

3.3. Calculul necesarului de încălzire a atelierului

Încălzirea se face poate realiza cu ajutorul unor instalații de încălzire centrala ce funcționează cu apa fierbinte. Se utilizează apa supraîncălzită la temperature de 150°C. Valorile temperaturii aerului sunt dați în următorul tabel 1.10.

Tabelul 1.10.

La efectuarea calculului de încălzire a halelor va trebui să se țină cont de următoarele aspect :

pierderile de căldură prin pereți

de pierderile de căldură pentru incalzirea autovehiculelor

de încălzirea aerului rece ce patrunde odata cu intrare autoturismului.

Cantitatea maxima de căldură necesara pentru încălzirea autovehiculului rece:

; [Kcal/h]

Parametrii :

m, m1 reprezintă masele părților de autovehicul ce are temperatura cea mai mica sau cea mai mare, in Kg;

c reprezintă căldura specifica. Aici vom avea :

c = 0,1 pentru parti metalice;

c = 0,5 pentru alte materiale;

Δt și Δt1 reprezintă diferențele de temperatura dintre părțile reci

Durata de încălzire se adoptă o ora pentru autoturisme:

Qa = 0,1 ∙ 600 ∙ (18 + 10) + 0,5 ∙ 150 ∙ (18 + 10) – 0,1 ∙ 300 ∙ (50 – 18) –

0,5 ∙ 50 ∙ (50 – 18) = 2020 Kcal/ autovehicul;

Răcirea încăperii determinate de deschiderea ușilor va atinge valoarea maximă odată cu ieșirea sau intrarea autovehiculului.

Cantitatea de căldura necesară încălzirii aerului rece pătruns:

; [Kcal/h];

Parametrii :

ma reprezintă masa aerului rece patruns in hala, [Kg/h];

ti, te reprezintă temperatura interioara sau exterioara;

ξ reprezintă durata menținerii ușii deschise intr-o ora.

Cantitatea de aer rece pătrunsă depinde de directia si viteza vantului, ti, te si dimensiunile usii:

[Kcal/h];

Cantitatea de caldura ce se pierde prin conductie si convectie prin pereti se poate calcula cu expresia:

[Kcal/h];

unde:

λt – coeficient total de transfer al caldurii prin pereti;

λt – (1,3 … 1,7) [Kcal/m2∙h∙grad];

Sh – suprafata totala de schimb de caldura;

Calculul suprafeței totale de schimb de căldură

pentru halele de lucru:

S'h = (l0t + Lt) ∙ h = (36,3 + 35,8) ∙5 = 360,5 [m2];

pentru birouri si vestiare, magazie:

[m2];

unde:

– lungimea peretilor (vezi plansa AR – 1181 – 01 – 00)

– pentru tavan: Sh"' = 1166 [m2];

deci:

Qp = 1,6 ∙ 1813,1 ∙ (18 + 20) = 110236 [Kcal/h];

Cantitatea de caldura totala necesara:

Qt = Qat + Qu + Qp = 2020 ∙ n + 14400 + 110236 = 136036 [Kcal/h];

unde:

n = 10, numarul autovehiculelor maxim ce pot intra intr-o ora.

Consumul orar de combustibil pentru perioada de iarna:

[Kg/h];

unde:

ηinst – randamentul instalatiei; ηinst = 0,26;

Qi – puterea calorica inferioara;

3.4. Calculul ventilatiei aerului

Cu ajutorul instalației de ventilație putem evacua gazele rezultate de intervenția manevrelor autovehiculelor în hale. Gazele de evacuare depind de tipul de combustibil utilizat prin starea tehnică a motorului dar și de modul de funcționare al acestuia . Cele mai periculoase component din gazelle de evacuare pentru sănătatea oamenilor sunt :

monoxidul de carbon (CO) si aerosolii cu plumb pentru m.a.s.- uri

monoxidul de carbon, oxizii de azot si aldehidele pentru m.a.c.- uri

Pentru concentrația gazelor nocive din încăperi se gasesc câteva limite admisibile , acestea sunt:

– Monoxidul de carbon: 0,3 g/m3

– Aerosoli in combinație cu plumb: 0,1 g/m3

– Oxizii de azot: 5 g/m3

– Aldehide: 30 g/m3

La un motor cu carburator și la o viteză de deplasare a automobilului în atelier cu o viteza de 5-6 Km/h, se calculeaza cu expresia:

C = (0,6 … 0,8) ∙ Vt [Kg/h];

C = 0,7 ∙ 1.6 = 1,12 [Kg/h];

unde:

Vt – cilindreea totala a motorului [dm3]

Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu carburator este:

[Kg/h];

unde:

Ga – conținutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %;

ξ – timpul de functionare a motorului, [min];

Timpul ξ se va determina ținând cont de următorii parametrii :

1 min – intrarea și așezarea pe post;

1 min – pentru ieșire;

0.5 min – fiecare 10 m parcurși;

2 min – încălzirea motorului.

Deci:

Gco = 0,056 [Kg/h];

Cantitatea de aerosoli evacuata dintr-un motor cu carburator, utilizand benzine etilate, este:

[Kg/h];

k = (0,05 … 0,1) %; continutul de T.E.P.

Cantitatea de CO, NOx evacuata de motorul cu aprindere prin comprimare in 4 timpi pentru fiecare componenta in parte se stabileste cu relatia:

[Kg/h];

[Kg/h];

[Kg/h];

pentru intrarea automobilului in hala si asezarea pe post.

Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive se calculeaza cu relatia:

[m3/h];

pentru m.a.c.:

[m3/h]

unde:

GaCO, GaNOx, GaCH – concentratii admisibile;

GasCO, GasNOx, GasCH – concentratii in zona de aspiratie;

3.5. Calculul parcărilor

Suprafața utilă pentru parcarea unui singur automobil:

[m2] ;

Semnificația termenilor :

L,l reprezintă dimensiunile automobilului;

x,y reprezintă distanțele de siguranță [m] ;

D reprezintă lățimea culuarului de trecere.

Distanța între automobilele staționate alaturate (y) la intrarea cu fata este

y = 2 m.

Distanta de protectie intre automobilele stationate pe posturi infundate si cele ce se deplaseaza este x = 0,3 m

Valoarea minima a lațimii culoarului de trecere este D = 5 m.

[m2];

Se adopta:

lungimea parcarii L = 7,5 [m];

latimea parcarii l = 3 [m].

Fig. 2.1

In cazul parcarii laterale cu autovehiculele stationate unul dupa altul, distanta intre autovehicule z = 0,5 [m]

Suprafata necesara unei parcari este prezentata in fig. 2.2.

S'A = 6 ∙ 3 = 18 [m2];

Fig. 2.2

Unitatea dispune de 48 de locuri de parcare in incinta, dispuse conform desenului AR – 1181 – 03 – 00. Spatiul disponibil a fost utilizat la maxim pentru a evita risipa de spatiu.

Suprafata totala ocupata de statia service este:

St = 85 ∙ 59,5 = 5057,5 [m2]

IV. CALCULUL DINAMIC AL AUTOBASCULANTEI

4.1 Parametri geometrici ai autovehiculului

4.4 Calculul caracteristicii externe a motorului

Cunoasterea caracteristicii externe a motorului este necesara pentru efectuarea calculului de

tractiune si pentru studierea performantelor autovehiculuilui.

In cazul in care nu se cunoaste caracteristica exterioara determinata experimental,aceasta poate fi

calculata cu ajutorul relatiilor de mai jos:

1.5.Stabilirea vitezei maxime a autovehiculului

Viteza maxima se determina din conditia functionarii motorului dupa caracteristica externa (sarcina maxima).

4.5. Determinarea raportului de transmitere al transmisiei

Valoarea raportului de transmitere al transmisiei principale ale autocisternei (i₀) se determina din conditia realizarii vitezei maxime in priza directa a cutiei de viteze, pe drum orizontal de calitate foarte buna.

Raportul de transmitere al transmisiei principale :

Coeficientul rezistentei totale:

Ψmax= 0,27620571

4.6. Determinarea rapoartelor de transmitere din cutia de viteze

Presupunem ca valorile rapoartelor de transmitere ale cutiei de viteze, formeaza o

progresie geometrica.

5,540919004
12,83893864

Determinarea celorlalte rapoarte din cutia de viteze

Cunoscand rapoartele de transmitere din prima treapta icvI si la penultima treapta in priza directa icvVI se trece la determinarea rapoartelor de transmitere intermediare. Pentru aceasta se considera ca motorul lucreaza tot timpul pe caracteristica externa, adica la admisie totala.

Numarul de trepte din cutia de viteze : i= 6

Ratia geometrica: 1,516

Determinarea vitezelor corespunzatoare treptelor de viteza

Turatia limita inferioara de schimbare a treptei:

N1=nn/q= 2111,212657

Se adopta turatia limita inferioara de schimbare a treptelor de viteza n1 :

N1= 2111,212657

Viteza minima a treptei de viteza:

Viteza maxima a treptei de viteza:

Puterea la roata:

Momentul la roata:

Forta la roata:

Factorul dinamic:

Acceleratia :

Coeficientii maselor de rotatie corespunzatori treptelor de viteza alese se vor calcula cu relatia:

Se adopta: Momentul de inertie al motorului Im :

Momentul de inertie al rotilor autovehiculului Ir :

Ir=30

PERFORMANTELE AUTOCAMIONULUI

Performantele reprezinta posibilitatile maxime ale autocamionului in privinta vitezei, demarajului si capacitatii de franare, precum si indicii de apreciere ai acestora.

            Caracteristica fortei la roata

Caracteristica fortei la roata sau caracateristica de tractiune reprezinta curbele de variatie ale acesteia in functie de viteza autocamionului Fr=f(v) pentru fiecare treapta a cutiei de viteze utilizate.

Me – momentul efectiv al motorului

itr – raportul de transmitere al transmisiei

ηtr – randamentul transmisiei

r – raza dinamica a rotii

4.7. Caracteristica dinamica a autovehiculului

Forta de tractiune disponibila excedentara: Fe=Fr-Rd , care se utilizeaza la invingerea rezisetntelor drumului si rezistentei la demarare, caracterizeaza dinamicitatea autocamionului, dar nu poate fi folosita ca indice de comparatie pentru autocamioane de greutati diferite, deoarece la valori egale ale fortei excedentare Fe, calitatile dinamice ale unui autocamionului cu greutate mai mica sunt superioare celor ale unui autocamion cu greutate totala mai mare. 3,85256094

            Acceleratia si inversul ei

Acceleratia autocisternei caracterizeaza in general, calitatile lui dinamice,deoarece, in conditii egale, cu cat este mai mare cu atat creste viteza medie de exploatare.

Valoarea acceleratiei autocamionului se poate determina cu ajutorul caracteristicii dinamice.

Variația timpului de demaraj funcție de viteză

3. DEMARAJUL AUTOVEHICULULUI

Performantele si calitatile dinamice ale autovehicule sunt puternic influentate de capacitatea de demarare a acestora.

4.8.Timpul si spatiul de demarare

Capacitatea de demarare a autovehiculului este caracterizata de acceleratie, insa pentru a avea indici de apreciere mai usor de utilizat in compararea diferitelor tipuri de autovehicule, este necesara determinarea timpului si spatiului. Studiul demarajului autovehiculului presupune determinarea acceleratiei, a timpului si spatiului de demaraj, indici cu care se poate aprecia si compara capacitatea de demarare pentru diferite tipuri de autovehicule.

V. ANALIZA UNEI CURSE DE TRANSPORT RUTIER

INTERNAȚIONAL DE MARFĂ

BUZĂU- MUNCHEN- BUZĂU

5.1.Calculul și analiza costurilor procesului de transport

Cursa – Buzău- Munchen- Buzău

Circuit – nr. km – 3094 km

Figura 1

Ansamblul transportator de marfă – Mercedes Actros + Remorcă Kogel

Carburant disponibil în rezervor la plecare – 700 l

Cheltuieli cu carburantul

Valoarea carburantului

Tabel nr . 1

Conform Listei de preturi la caburanti in Europa

Buzău- Munchen

464,10

Astfel pentru o cursa Buzău- Munchen- Buzău vom avea un cost de 1234,5 euro

Cheltuieli cu anvelope

Costul anvelopelor, în euro

Tabel nr . 2

Se calculează nr. de km admis de către producătorul de anvelope pentru o încărcătură maximă, folosindu-se media ponderată:

se calculează costul cu anvelopele pe 1 km:

și pentru întreg circuitul

Cheltuieli cu amortizările

Pentru autotractor

Se calculează amortizarea pe cursă pentru tractor, având preț de achiziție 37500 euro și se amortizează pentru o perioadă de 6 ani:

Pentru semiremorcă

Se calculează amortizarea pentru cursă pentru semiremorcă, având un preț de intrare de 13400 euro și se amortizează pe o perioadă de 4 ani:

CMR, vignete, taxe de drum, parcări, taxe comunicare, Carte Verde, taxe de încărcare – descărcare

CMR-ul reprezintă documentul numit asigurarea de răspundere civilă pentru marfa transportată în cadrul unui transport internațional de marfă . Acest document însoțește marfa pe întreg timpul transportului și se desbagubește doar în cazul în care marfa este deteriorată în urma provocarii unui accident rutier. Pentru calcule există tarif la nivel de țară și nu se negociază cu Societatea de Asigurări. La o valoare asigurată de 100.000 euro, prima anuală stabilită este de 320 dolari (283 euro). Se consideră că se efectuează 30 de transporturi pe an cu acel autotractor:

Calcularea primei pentru un transport:

Calcularea primei pentru un transport pe zi:

Se calculează prima pentru toată durata transportului (5 zile):

Vignete

Valoarea vignetelor, în euro

Tabel nr. 3

se calculează valoarea vignetelor, în euro/cursă:

Taxe de drum – Aceste taxe sunt plătite pentru fiecare autobandă și taxele care se achită în Vamă pentru completarea unor documente specifice sau alte taxe de drumspecifice fiecărei țări. Pentru acest circuit s-a stabilit o valoare fixă de 67 euro pe transport. Pentru tur-retur se calculează:

Parcări – sunt stabilite în suma fixă de 15 euro/cursă

Taxe de comunicare – reprezintă cheltuielile șoferului effectuate cu convorbirile la telefonul mobil, SMS trimise către dispeceri pentru a prezenta poziția geografică în traseu și cheltuielile cu GPS care se referă la comunicașia externa și abonament intern.

Carte Verde – reprezintă asigurarea de răspundere civilă a autovehiculului care circulă în afara teritoriului României. Asigurările se achiziționează buchet incluzând: Carte Verde și opțional Casco. Pentru Carte Verde se achită pentru un circuit de Germania și pe o perioadă de minim 15 zile o primă de asigurare 100 euro, valoare care se poate negocia cu Societatea de Asigurări.

se calculează valoarea în euro/zi a asigurării Carte Verde:

Taxe de încărcare – descărcare – sunt stabilite în suma de 5 euro

Diurne, cheltuieli cu salarii, contribuții asupra salariilor

Diurne – sunt stabilite în funcție de tarifele tranzitate și de perioada staționată în țara respectivă sau în funcție de numărul de km parcurși. Pentru acest circuit s-a stabilit diurna în valoare de 30 euro/zi.

Cheltuieli cu salarii – sunt calculate la un salariu brut de 2500 lei pentru un șofer;

ținându-se cont de faptul că pe acest circuit este un singur șofer, care lucrează 9 ore /zi, costul cu munca prestată de către șofer pentru o zi se calculează la 1 euro/zi:

Contribuții asupra salariilor

Întreținere și reparații

Întreținere și reparații – în cadrul acestor costuri sunt incluse reparațiile efectuate de către firmă la service-ul propriu, spălarea și repararea prelatei remorcii etc. – 200 euro.

Cheltuieli generale ale societății (chirii, utilități, curent, căldură, apă)

Sunt stabilite în suma de 100 euro/cursă pentru un circuit tur-retur.

Cheltuieli totale brute

Cheltuielile totale cuprind:

Cheltuieli cu carburantul – 1234,5 euro;

Cheltuieli cu anvelope – 10,84 euro;

Cheltuieli cu amortizările:

autotractor – 148,80 euro;

semiremorcă – 79,76 euro;

CMR, vignete, taxe de drum, parcări, Carte Verde, taxe de încărcare – descărcare:

CMR – 0,137 euro;

vignete – 40 euro;

taxe de drum – 134 euro;

taxe de comunicare – 25 euro;

parcări – 15 euro;

Carte Verde – 20 euro;

taxe de încărcare – descărcare – 10 euro;

Diurne, cheltuieli cu salarii, contribuții asupra salariilor:

diurne – 155 euro;

cheltuieli cu salarii – 55 euro;

contribuții asupra salariilor – 15,15 euro;

Întreținere și reparații – 200 euro;

Cheltuieli generale ale societății (chirii, utilități) – 100 euro.

Totalul cheltuielilor brute pentru procesul de transport este de 2263,187 euro.

Se calculează tariful în euro/km:

BIBLIOGRAFIE

Curs TRM , anul III , prof . D.Dumitrascu

Curs MT , anul III , prof. O.Campian

Curs AETR , anul III , prof . F.Natalia

Acord European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase Volumul I

Editura: NAȚIUNILE UNITE New York și Geneva, 2012

Acord European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase Volumul II

Editura: NAȚIUNILE UNITE New York și Geneva, 2012

Transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ADR Volumul I

Marin Lepădatu , Ediția 2013 , IFPTR

Transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase ADR Volumul II

Marin Lepădatu , Ediția 2013 , IFPTR

ANEXE

Anexa 1 – Foaia de parcurs

Anexa 2 – Diagrama tahograf

Anexa 3 – Tahograful

Anexa 4 – Licența de transport

Anexa 5 – Licența de executie

Anexa 6 – Cartea Verde

Anexa 7 – Carnetul TIR

Anexa 8 – CMR