Analiza Uleiurilor Vegetale

III. Partea experimentala

III.1. Introducere

Uleiurile vegetale se foloseste pe scara larga la nivel mondial, in domenii precum alimentatia publica, medicina, cosmetica, obtinerea biocombustibilului. Anual se obtin si se consuma cantitati semnificative de uleiuri vegetale.

In partea experimentala a lucrarii de disertatie ne-am propus obtinerea si caracterizarea unor compozitii de uleiuri vegetale cu valoare biologica sporita. În vederea caracterizariiacestora, au fost determinati indici de baza de calitate ai uleiurilor vegetale.

Uleiurile vegetale utilizate in studil pe care l-am realizat au fost uleiul de floarea soarelui, uleiul de in, uleiul din samburi de struguri si uleiul de cocos. Aceste uleuri au stat la baza obtinerii unor amestecuri, pornind de la diferite rapoarte volumetrice ale uleiurilor initiale. Pentru imbunatatirea calitatii uleiurilor vegetale si amestecurilor de uleiuri s-a utilizat un extract de leustean (Levisticum officinale) verde.

La alegerea uleiurilor vegetale, cat si la obtinerea unor amestecuri cu valoarea biologica ridicata, in proportii variate, am avut in vedere urmatoarele obiective: obtinerea unui raport optim al acizilor grasi polinesaturati omega-3 si omega-6 in trigliceride cu proprietati curative ale produsului, realizarea unei compozitii de trigliceride cu continutul acidului linoleic de 0,1-0,2% care ar putea asigura in asociere cu vitamina E, C si β-caroten efectul antisclerotic si, nu in ultimul rand, asigurarea rezistentei la oxidare a amestecului final.

III.2. Tehnici si metode de analiza

Analiza uleiurilor vegetale s-a facut conform standardelor existente, și anume s-au efectuat analize organoleptice și fizico – chimice ale uleiurilor vegetale. Rezultatele obținute aduc informații cu privire la calitatea acestor produse destinate consumului.

Astfel, in scopul determinarii calitatii uleiurilor vegetale s-au facut următoarele analize:

► Determinarea acidității totale (% acid oleic);

► Determinarea indicelui de peroxid;

► Determinarea densității;

► Determinarea vâscozității;

► Determinarea indicelui de refractie.

III.2.1. Examenul organoleptic

Examenul organoleptic pentru uleiurile vegetale se efectuează conform standardului ?? [???], si anume:

Aspectul – uleiul, introdus într-un pahar Berzelius cu diametrul de 50 mm, într-un strat de 100 mm înălțime, se examinează la temperatura indicată de standardele tehnice. Grăsimile solide se examinează după topire pe baie de apă, la o temperatură cu maxim 5oC peste punctul de topire al produsului.Se va observa dacă produsul este sau nu tulbure sau emulsionat și dacă conține sau nu impurități mecanice sau sediment. Impuritățile se indică nominal: praf metalic, pământ, bucățele de lemn etc.

Mirosul – se examinează proba încălzită la circa 60oC pe baie de apă sau prin frecarea unei cantități mici în palmă.

Gustul – se apreciază prin degustarea probei la temperatura obișnuită de 25oC. În cazul uleiurilor vegetale se va face o deosebire între gustul specific semințelor din care provine și gustul de alterare, înțepător, amar sau rânced. În cazul uleiurilor solidificate prin hidrogenare, se va face o diferențiere între gustul specific de ulei hidrogenat și de produs alterat.

Culoarea – uleiurile se introduc în pahar Berzelius din sticlă incoloră cu diametrul de 50 mm. Probele cu o colorație foarte slabă se examinează în strat de 100 mm înălțime, cele cu o colorație închisă în strat de 50 mm. Examinarea se face în lumină reflectată și refractată. Aprecierea culorii grăsimilor solide la temperatura obișnuită se face atât în stare solidă cât și în stare lichidă (prin încălzire la o temperatură de maxim 5oC peste punctul de topire al probei).

III.2.2. Analize fizico – chimice

Determinarea acidității libere. Principiul medodei de determinare a indicelui de aciditate consta in neutralizarea acizilor grasi liberi, care se gasesc in mostra de ulei vegetal, cu o solutie de hidroxid de potasiu in prezenta indicatorului fenolftaleina, conform standardului SR EN ISO 660:2002 [](Shanta N.C., Decker EA,1994, 421-424 p).

Modul de lucru. Intr-un pahar Berzelius cu un volum de 250 ml se cantaresc 2,5 g proba. Peste poroba se adauga 12,5 ml de cloroform si 12,5 ml alcool etilic. Continutul paharului se amesteca prin agitare continua, dupa care se adauga cateva picaturi de fenolftaleina. Solutia de ulei vegetal astfel obtinuta se agita continuu, apoi se titreaza cu hidroxid de potasiu cu o concentratie molara de 0,1 moli/l.

Formula de calcul pentru indicele de aciditate (I.A.) este următoarea:

în care: 56,11 – cantitatea de KOH, în mg, corespunzătoare la 1 cm3 KOH soluție (mol/l);

V – volumul soluției de KOH folosit la titrare, în ml;

c – concentrația soluției de KOH, în mol/l;

m – masa probei luate la analiză, în g;

Se ia ca rezultat media aritmetică a celor două determinări.

Determinarea indicelui de peroxid. Principiul metodei de determinare pentru indicele de peroxid se bazeaza pe reactiile de interactiune a produselor de oxidare a uleiurilor vegetale, iar prin metoda titrimetrica se determina cantitatea de iod eliminat la titrarea cu solutie de tiosulfat de sodiu. (Official Methods and Recommended Practicles of the American Oil Chemists’ Society, 2003).

Indicele de peroxid exprima numarul de moli echivalenti de peroxid la 1 kg de materie, fiind cel mai des masurat cu scopul de a stabili gradul de oxidare lipidica, desi, pentru aceeasi valoare a indicelui de peroxid, multe produse au gustul alterat cu intensitati variabile.

Modul de lucru. Pentru efectuarea determinarilor, in baloane cotate se cantaresc 2 g de ulei vegetal, peste care se adauga 10 ml de cloroform, 15 ml de acid acetic glacial si 1 ml de iodura de potasiu. Se amesteca timp de 1 min si se lasa la intuneric timp de 15 min. Apoi se adauga 75 ml de pa distilata, se amesteca si se adauga solutie de amidon pana la aparitia unei nuante de pal-albastrui, astfel iodul eliminat se titreaza cu solutie de tiosulfat de sodiu pana la aparitia culorii alb, stabil timp de 30 s. In paralel se determina si o proba martor.

Calculul se efectueaza cu urmatoarea formula:

în care: V1 – volumul soluției de tiosulfat de sodiu, folosit la titrarea probei martor, în ml;

V0 – volumul soluției de tiosulfat de sodiu, folosit la titrarea probei, în ml;

N – normalitatea soluției de tiosulfat de sodiu, în mol/l;

m – masa probei luată în lucru, în g.

Determinarea densității. Densitatea uleiurilor vegetale s-a determinat cu ajutorul picnometrului calibrat. Principiul metodei de determinare se bazează pe compararea maselor unor volume egale de probă și de apă, introduse succesiv în picnometrul menținut într-o baie termostat la o anumită temperatură până la atingerea echilibrului termic. Aceasta metoda se folosește când se cere o precizie mai mare a determinării sau când celelalte metode nu pot fi aplicate conform STAS 145-67 [2] .

Mod de lucru. Determinarile se realizeaza cu ajutorul picnometrelor calibrate, un termometru cu domeniul de măsurare de la 0…300C si un termostat/baie de apa. Pentru efectiarea determinarilor picnometrul se umple cu apă distilată/ ulei vegetal având temperatura de 18…200C, observând să nu rămână bule de aer pe perete, ultima parte a operațiunii se face cu ajutorul unei pipete. Apoi picnometrul se introduce în termostatul reglat la 20±0,10C și se ține timp de 30 min.

Echivalentul în apă m (cifra de apă) al picnometrului la temperatura de 200C se obține efectuând diferența dintre masa picnometrului plin și cea a picnometrului gol și se exprimă în g:

m=m1-m2,

unde m – echivalentul în apă al picnometrului, g;

m1- masa picnometrului plin, g;

m2- masa picnometrului gol, g.

Calculul densității relative a produsului la temepratura de 20oC față de apa la 20oC, , se face folosind urmatoarea relație:

unde: m1 = masa picnometrului gol cântărit, în aer, g;

m2 = masa picnometrului cu apă distilată, g;

m3 = masa picnometrului cu probă.

Determinarea viscozității cinematice. Viscozitatea cinematica s-a detereminat cu viscozimetru capilar Ubbelohde cu nivel suspendat, conform SR EN ISO 3104 [3].

Vascozitatea reprezinta proprietatea unui fluid de a se impotrivii miscarii relative a particulelor, vascozitatea fiind inteleasa ca o rezistenta la curgere, astfel se poate spune ca apa este fluida avand vascozitatea mica, in timp ce uleiul vegetal este vascos, avand vascozitatea mare [Hassein, 2014]. Principiul metodei de determinare a vascozitatii cinematice este determinarea timpul de curgere a uleiul vegetale in fuctie de temperatura si presiune, uleiurile avand o vascozitate mare [In Kwon Hong, 2015].

Vascozitatea cinematica reprezinta raportul dintre vascozitatea dinamica (η) si densitatea absoluta a produsului (ρ). Unitatea de masuta este centistokes-up (cSt)[ S. Sparks, 2009].

Mod de lucru. Proba de ulei se filtrează printr-o sită, intreaga aparatură va fi bine curățată cu solvenți, iar aceștia îndepărtați prin suflare cu aer liber de praf. Se aduce baia la temperatura la care trebuie făcută determinarea. Se aseaza capilara in baia termostat, se introduce termonetrul, se aspira produsul printr-un tub de cauciu, se lasa produsul sa cursa si se porneste cronometrul si se noteaza timpul de curgere.

Vâscozitatea cinematică se determină cu formula:

υ=k·t

in care: k = constanta aparatului

t = timpul in secunde

v = vascozitatea cinematica [cSt]

Determinarea indicelui de refractie. Indicele de refractie s-a determinat conform STAS 145-67 [ 4]. Principiul metodei de determinare a indicelui de refractie este un proces aerob, dependent de prezenta oxigenului din aer. Valorile indicilor de refracție pentru uleiurile vegetale pot fi corelate cu procesul de rancezire a uleiurilor sau cu puterea antioxidanta a acestora (Earl G. Hammond, W. O. Lundberg).

Valorile indicelui de refractie pentru uleiurile vegetale s-au determinat cu ajutorul refractometrului Abble-Zeiss.

Indicele de refractie al unui mediu transparent este definit ca raportul dintre viteza luminii in interiorul mediului respect. Cu ajutorul indicelui de refractie, varietatea si testarea puritatii se poate realiza rapis si usor (http://www.florin-ag.ch/index.php?sid=43vu8m69h1eoPUdorut15q2cBKx7BYfYjap3F5fs&c5p=472&c5l=en).

III.3. Rezultate si discutii

In studiul realizat s-au parcurs urmatoatele etape:

– analiza uleiurilor vegetale, in scopul evidentierii calitatii acestora;

– realizarea amestecurilor de uleiuri vegetale, in diferite rapoarte volumetrice;

– analiza amestecurilor de uleiuri vegetale si determinarea calitatii acestora;

– obtinerea unor uleiuri vegetale si amestecuri de uleiuri vegetale aditivate cu extract vegetal;

– caracterizarea uleiurilor vegetale aditivate.

Rezultatele obtinute au fost analizate si comparate, urmarindu-se realizarea scopului propus, respectiv imbunatatirea calitatii uleurilor vegetale de uz alimentar prin uilizarea unor amestecuri de uleiuri si a aditivarii cu extracte vegetale.

III.3.1.Analiza uleiurilor vegetale

Analiza organoleptica a uleiurilor vegetale. Rezultatele obtinute prin analiza organoleptica a uleiurilor vegetale studiate sunt trecute in tabelul III.1.

Tabelul 3.1. Analiza organoleptica a uleiurilor vegetale.

Din datele prezentate in tabelul III.1 se poate observa ca uleiul de floarea soarelui pezinta o culoare galbena de diferite nuante cu aspect transparent, fara sediment, fara miros, la fel si uleiul de in si uleiul din samburi de struguri. Uleiul de cocos prezinta o consistenta solida, faramicioasa de la temperatura de 16ºC pana la 18ºC, respectiv lichida incepand cu temperatura de 30 ºC, avand culoare alba cu nunante crem-galbui, fara gust simiros strain.

Indicatori fizico-chimici de calitate ai uleiuri vegetale. Indicatorii fizico-chimici ai uleiurilor vegetale prezinta o mare importanta in tehnologia de obtinere a produselor alimentare si sunt dependenti de compozitia loc chimica, de asemenea si de structura lor ( Meizhu Chen, 2014).

Valorile obtinute pentru indicatorii fizico-chimici de calitate sunt trecute in tabelul III.2.

Tabelul 3.2. Indiatorii fizico-chimici de calitate ai monstrelor de uleiuri vegetale

Din datele prezentate in tabelul III.2 se poate observa ca valoarea indicelui de aciditate in probele de uleiuri vegetale studiate variaza intre 0,48 – 0,80 mg KOH/g ulei. Uleiul de in prezinta valoarea cea mai ridicata, ceea ce demostreaza o acumulare mai mare de acizi grasi liberi, in timp ce uleiul de floarea soarelui, uleiul din samburi de struguri si uleiul de cocos au aceleasi asemanatoare pentru indicele de aciditate.

Acizii grasi esentiali sunt stransi legati de calitatea globala a lipidelor din ratia alimentara, de aportul caloric total ca si de marimea raportului dintre acizii grasi polinesaturati esentiali si acizii grasi saturati, care trebuie sa fie supraunitar.

Valoarea indicelui de peroxid variaza intre 8 si 9 mmol/g ulei, pentru uleiul din samburi de struguri obtinandu-se ovaloare de 9 mmol/g ulei iar pentru uleiul de floarea soarelui 8 mmol/g ulei.

Este cunoscut faptul ca prezenta hidroperoxizilor si peroxizilor in uleiurile vegetale determina gradul de stabilitate a uleiurilor in timpul stocarii. (Frankel E.N., 2005. 470 p).

Indicatorii fizico-chimici de calitate a uleiurilor de floarea soarelui, uleiul de in, uleiul din samburi de struguri, uleiul de cocos, in urma cercetarilor s-au constatat modificari semnificative a indicelui de aciditate, de peroxid, fapt ce demonstreaza o stabilitate ridicata a uleiului din samburi de struguri.

III.3.2.Obtinerea amestecurilor de uleiuri vegetale

Amestecurile de uleiuri vegetale s-au realizat cu scopul de a analiza modificarile calitatii uleiuri vegetale. Uleiurile vegetale pot fi usor oxidate, se degredeaza lent sau accentuat in functie de natura si concentratia acizilor grasi din compozitie. Se tine cont si alti factori degradanti cum ar fi : mediul de pastrare ( umezeala, caldura, lumina) si contactul cu mainile neigienizate.

Pentru a crea un echilibru oprim de acizi grasi polinesaturati omega-3 si omega-6 s-au utilizat diverse raporte de uleiuri de floarea soarelui cu ulei de in, ulei din samburi de struguri, respectiv ulei de cocos in interval, 90:10, 80:20, 70:30.

S-au obtinut urmatoarele amestecuri:

– A 1 FS + I (% ulei de floarea soarelui + ulei de in)

– A 2 FS + SS (% ulei de floarea soarelui + ulei din samburi de struguri)

– A 3 FS + C (% ulei de floarea soarelui + ulei de cocos)

III.3.3.Analiza amestecurilor de uleiuri vegetale

Amestecurile de ulei de floarea soarelui si ulei de in (FS + I).

In tabelul 3.3 sunt precizati indicii fizico-chimici pentru amestecurile formate din ulei de floarea si ulei de in (A 1 – A 3).

Tabelul 3.3. Indicatorii de calitate organoleptici si fizico-chimici pentru amestecurile de ulei de floarea soarelui si ulei de in in proportii variate

Din rezultatele prezentate se poate observa ca amestecurile de uleiuri vegetale sunt caracterizate prin indicatori de calitate de valoare inalta.

Valoarea indicelui de aciditate variza de la 0,24-0,80 mg KOH/g ulei. Se poate observa o diferenta semnificativa intre uleiul de in si amestecul uleiului de floarea soarelui cu uleiul de in in proportie de 70:30, ceea ce arata un continut ridicat de aicizi grasi cu legaturi duble si triple, care se degradeaza mai repede in procesul pastrarii.

Semintele de in au un continut ridicat de acid alfa-linolenir reprezentand sursa principala de acizi grasi omega-3.

Se poate observa o crestere a indicelui de aciditate, ceea ce indica formarea acizilor grasi liberi. Analiza datelor experimentale arata ca cea mai mare valoare a indicelui de aciditate o are uleiul de in, valoarea cea mai mica inregistrandu-se pentru proba cu adaos de 30% ulei de in 0,24 mg KOH/g ulei. Pentru probele cu adoos de 20%, respectiv 10% ulei de in, arata faptul ca formarea acizilor grasi liberi decurge mai lent. De mentionat faptul ca pentru nici o proba analizata valoarea indicelui de aciditate nu a depasit limita de 1% prevazuta de documentatia normativa in vigoare pentru aceste produse.

Determinarea indicelui de peroxid a aratat ca amestecul A1 FS + I (70:30) are valoarea ce mai mare 8,7 mmol/g ulei si difera de celelalte probe, fapt ce demontreaza formarea activa a produsilor de oxidare.

Amestecuri de ulei de floarea soarelui si ulei de samburide struguri (FS + SS).

Rezultatele determinarilor efectuate asupra amestecurilor de ulei de floarea soarelui si uleiul din samburi de struguri sunt prezentate in tabelul III.3.

Tabelul III.3. Indicatorii de calitate organoleptici si fizico-chimici pentru amestecurile de ulei de floarea soarelui si ulei din samburi de struguri in proportii variate

Semintele de floarea soarelui contin 33-54% ulei, cu valoare alimentara ridicata, ceea ce arata prezenta acizilor grasi nesaturati, reprezentati in mare parte de acizii linolenic (44-75%, continut ridicat) si oleic( 14-43%, mediu) in timp ce uleiul de in contine acizi grasi esentiali omega-6, omega-9, vitamine B, lecitina, magneziu, fibre, si in proportie de peste 50 % omega-3 decat se poate obtine din peste, avand un gust si miros placut in comaratie cu cel obtinut din peste (Manjusri P.A., 2014).

Dupa cum se poate observa din datele prezentate in tabelul III.3, vascozitatea variaza de la 24,32- 30,312 mm/s2 , valorile crescand treptat in functie de cantitatea adaugata de ulei de in, determinarile realizandu-se la temperatura de 30ºC.

Indicatorii fizico-chimici de calitate a uleiurilor de floarea soarelui, uleiul din samburi de struguri, si amestecurile dintre aceste in proportii variate, indicele de aciditate, indicele de peroxid a constatat ca amestecul biocomponent 30% ulei din samburi de struguri prezinta cea mai mare stabilitate la acumularea produsilor primari si secundari de oxidare in timpul stocarii.

Analiza senzoriala a uleiurilor si compozitiilor biocomponente evidentiaza faptul ca toate probele nu au gust, miros, culoarea galben predomina.

Gradul de rancezire de asemenea ajuta la stabilirea identitatii, puritatii sau structura compusilor, structura compusilor organici. (Earl G. Hammond). Masurarea densitatii si indicilor de refractie ai amestecurilor de uleiuri vegetale in proportii diferite s-au realizat la temperatura camerei.

Samanta de struguri contine acid oleic si linoleic, raportul influentand in mare masura stabilitatea oxidative si prin urmare termenul de valabilitate.

3.2.3. Analiza amestecurilor in proportii diferite a monstrelor de ulei de floarea soarelui cu ulei de cocos

Tabel 3.4. Indicatorii de calitate organoleptici si fizico-chimici ai monstrelor de amenstecuri de uleiuri vegetale in proportii diferite

Uleiul de cocos are o consitenta moale la temperatura de 15 ºC pana la 20 ºC, iar de la 30 ºC este lichid. Pentru a putea determina vascozitatea am incalzit uleiul de cocos pe baie de apapana la temperatura de 30ºC, astfel valorile obtinute fiind cuprinse intre 30,312-27,6416mm/s2.

Parametrii care au fost evaluati pentru a monitoriza procesul de oxidare au fost : vascozitatea cinematica si indicele de refractie.

Uleiurile vegetale au fost expuse la lumina directa a soarelui, datale colectate fiind cuprinse intre 1,4732- 1,4781 n20 , prezentand o crestere, ceea ce dezvolta inceputul unui miros ranced perceptibil, motiv pentru care produsele trebuie pastrate sigilate, cu cat pastram produsul mai mult de la deschidere cu atat mai mult produsul se altereaza.

Rancezirea oxidativa prin formarea de peroxizi este specifica trigliceridelor ce poseda acizi grasi nesaturati (oleic, linomic, linolenic, arahidonic, etc), astfel sub actiunea oxigenului din aer are loc oxidarea dublelor legaturiin urma carui rezulta compusi cu miros si gust neplacut.

In baza cercetarilor dinamicii modificarii indicelui de aciditate, indicelui de peroxid, s-a constatat ca amestecul biocomponent cu 30% ulei de cocos se evidentiaza printr- stabilitate relativ inalta.

Analiza comparativa a compozitiei acizilor grasi ai trigliceridelor uleiurilor vegetale analizate a aratat ca ulei de cocos se evidentiaza printr-un continut ridicat de acizi grasi polinesaturati ( omega-6, acid linoleic), sper deosebire de ulei de floarea soarelui, ce contine cantitati seminificative de acid linolenic ( omeha-3), fapt ce demonstreaza o valoarea biologica ridicata a amestecului biocomponent de uleiuri vegetale cu 30% ulei de cocos.

Analiza senzoriala a uleiurilor si compozitiilor biocomponente arata ca toate probele sunt fara gust si fara miros, cu consistenta si culoarea corespunzatoare, insa aspectul biocomponent 70:30 a atins puncte maxime pentru proprietatile organoleptice.

Obtinerea uleurilor vegetale si a amestecurilor de uleiuri aditivate cu extracte vegetale

Pentru obtinerea de uleiuri aditivate cu extract vegetal s-au folosit uleiul de floarea soarelui, uleiul de in, uleiul din samburi de strruguri, uleiul de cocos, de asemenea in proportii variate aditivate cu o cantitate de extrect vegetal.

Probele folosite sunt:

-A1 FS + L

-A2 I + L

-A3 SS + L

-A4 C + L

-A1 FS + I + L ( 90:10, 80:20, 70:30 )

-A2 FS + SS + L ( 90:10, 80:20, 70:30 )

-A3 FS + C + L ( 90:10, 80:20, 70:30 ).

3.3.Analiza amestecurilor de uleiuri vegetale cu extracte vegetale

Importanta antioxidanta a extractelor naturale din materie vegetala, depinde de mediul de extractie, metoda si regimul de uscare. Acesti factori pot influenta atat negativ cat si pozitiv, in fuctie de valorile parametrilor tehnologici de extractie. (Capcanari T.,2010).

Obtinere si utilizarea antioxidantilor naturali, extrasi din materie prima vegetala, reprezinta una din tendintele actuale de dezvoltare a industriei alimentare.

Formarea compusilor fenolici este una dintre caracteristicile importante ale celulei vegetale, polifenolii prezentand activitatea antioxidanta puternica, datorita caracteristicilor lor structurale, astfel molecula polifenolului este formata din doua sau mai multe inele benzoice aditionate la atomii din gruparile hidroxil, care determina efectul si activitatea biologica a polifenolului. (Vermerris W., 2006. 276 p).

Extarctul ales pentru analize este leusteanul si se caracterizeaza prin valoarea biologica ridicata, datorita continutul de antioxidanti, printre care mentionam acidul ascorbic, tocoferolul, flavonoidele, avand in molecula lor grupari hidroxil, care duc la neutralizarea radicalilor liberi, prin desprinderea hidrogenului. (Shahidi F., Naczk M., 2003. 558 p).

Scopul acestei lucrari este sistudierea extractelor natural pentru crearea produselor alimentare functionale. Majoritatea inovatiilor tehnologice sunt axate pe reducerea duratei prelucrarii materiei prime, astfel conducand la diminuarea valorii biologice a produselor alimentare si a indicilor organoleptici ai acestora. Companiile decurg la diverse adaosuri suplimentare, majoritatea sintetice, care deseori cauzeaza diferite alergii alimentare.

Tabelul 3.5. Analiza amestecurilor de uleiuri vegetale cu extract natural : leusteanul

Indicele de aciditatea variaza de la 0,144- 0,48 mg KOH/g ulei, valoarea de 0,144 mg KOH/g ulei obtinandu-se pentru mai multe monstre de amestecuri ale uleiurilor vegetale, valoarea cea mai mare obtinandu-se pentru amestecul uleiului de in cu extract de leustean.

Se poate observa ca, valorile indicelui de aciditate respectiv, indicelui de peroxid au scazut semnificativ la adaugarea extractului natural ceea ce demostreaza faptul ca prezinta o sursa importanta de antioxidanti, cum ar fi vitaminele si polifenolii.

Din tabelul de mai sus rezulta, ca indicele de aciditate pentru uleiurile vegetale cu extactul natural folosit, si anume, leusteanul, variaza in limitele 0,32-0,48 mg KOH/g ulei. Comparativ aceste valori cu cele obtinute pentru monstrele de amestecuri de uleiuri vegetale in proportii variate cu adaos de extract natural, s-a stabilit o scadere semnificativa a acestui indice pana la 0,144 mg KOH/g ulei.

Valoarea indicelui de peroxid, a scazut semnificativ comparativ cu probele fara adaos de extract natural, are loc reducarea valorilor respective. S-a constat ca in monstrele de amestecuri de uleiuri vegetale cu extract natural are loc inhibarea proceselor de oxidare, ceea ce se manifesta prin reducerea indicelui de aciditate, indicelui de peroxid, aceasta scadere probabil este datorata potentialului antioxidant sporit al extractului natural folosit, leusteanul, in compozitia carora intra polifenolii, care manifesta o activitate antioxidanta sporita. ]

III.4. Concluzii

Respectarea anumitor corelatii dintre macronutrimente si substante biologice active determinara un echilibru ratiei alimentare ( Heird W.C., 2007).

Componentele indispensabile in alimentatie sunt lipidele, ce determina calitatile nutritive, biologice, valoarea energetica si calitatile gustative ale hranei, factorul principal ce caracterizeaza eficienta asimilarii lipidelor alimentare de catre organism fiind echilibrul dintre raportul de acizi grasi (Connor W.E., 2000).

Din toate analizele efectuate, cauzele esentiale ale aciditatii sunt umiditatea ridicata a semintelor ce favorizeaza dezvoltarea mucegaiurilor, prezenta impuritatilor umde care favorizeaza de asemenea dezvoltarea mucegaiurilor, astfel semintele cu aciditate ridicata duc la randamente mai mici de extractie.

Standardul SR ISO 5512/2001 specifica cerintele pentru semintele de floarea soarelui, folosite in fabricarea produselor alimentare. Semintele de floarea soarelui trebuie sa fie fara miros, coapte, intregi[5].

S-a justificat oportunitatea utilizarii uleiului din samburi de struguri ca un al doilea component in amestecuri de uleiuri vegetale, datorita continutului important de acizi grasi polinesaturati ( omega-3, omega-6), de tocoferoli, care prezinta o activitate antioxidanta ridicata.

De asemenea se poate utiliza uleiul de in, uleiul de cocos ca un al doilea component in amestecurile vegetale, uleiul de cocos avand in compozitie acizi grasi polinesaturati, polifenoli, vitamina E, cu proprietati antioxidante sporite.

Caracteristicile de stabilitate oxidativa a amestecurilor de uleiuri vegetale aditivate cu extract natural indica faptul ca extractele naturale au un efect inhibitor asupra intensitatii de acumulare a produsilor primari si secundari ai oxidarii lipidice si se manifesta prin scaderea valorilor indicelui de aciditate.

State Earl G. Hammond ~ and w. o. lundbergMolar Refraction, Molar Volume, and Refractive Index of Fatty Acid Esters and Related 'Compounds in the Liquid, Department of Agricultural Biochemistry, University of Minnesota, St. Paul, Minnesota

Frankel E.N..Lipid oxidation.Oily Press, 2005.470 p.

Capcanari T. Cercetăriprivindinfluențaconținutului de polifenoliasupraactivității

antioxidane a extracteloruleioase din plantearomatice.Revista „Meridian Ingineresc”,UniversitateaTehnică a Moldovei, Chișinău 2010, Vol III, 74-80 p., ISSN -1683-853X.

Vermerris W., Nicholson R. Phenolic compound biochemistry. Florida, USA, Springer, 2006. 276 p.

Shahidi F., Naczk M. Phenolics in food and nutraceuticals. CRC Press, 2003.558 p.

Official Methods and Recommended Practicles of the American Oil Chemists’ Society.Method Cd 8-53.Peroxid value. Champaign: AOCS Press, 2003.

Shanta N.C., Decker EA. Rapid, senzitive,iron-based spectrophotometric metods for

determination of peroxides values of food lipids. J.AOAC 1994, №77, 421-424 p.

A.Hassein-bey-Larouci, A.Aitkaci, Dynamic and kinematic viscosities, excess volumes and excess Gibbs energies of activation for viscous flow in the ternary mixture {1- propanol+ N,N dimethylformamide + chloroform} at temperatures between 293.15 K and 323.15 K, Thermochimica Acta, August 2014, 90-99p.

In Kwon Hong, Jae Ryong Lee, Seung Bum Lee, Fuel properties of canola oil and lard biodiesel blends: Higher heating value, oxidative stability, and kinematic viscosity, Journal of industrial and Engineering Chemistry, February 2015, 335-340 p.

D. Sparks, R. Smith, V. Cruz, N. Tran, Dynamic and kinematic viscosity measurements with a resonating microtube, Sensors and Actuators A:Physical, January 2009, 38-41p.

Manjustri P.A. Wijekoon, Christopher C. Parrish, Effect of dietary substitution of fish oil with flaxseed or sunflower oil on muscle fatty acid composition in juvenile steelhead trout (Oncorhynchus mykiss) reared at varying temperatures, Aquaculture, September 2014, 74-81 p.

Meizhu Chen, Binbin Leng, Shaopeng Wu, Yang Sang, Physical, chemical and rheological properties of waste edible vegetable oil rejuvenated asphalt binders, Construction and Building Materials, September 2014.

Heird W.C. Food insecurity, hunger, and undernutrition. Nelson Textbook of Pediatrics. 18th ed. Philadelphia, Pa: Saunders Elsevier, 2007., 286-298.

Connor W.E. Importance of ω-3 fatty acids in health and disease. Am J Clin Nutr;71(1 Suppl):171S-175S, 2000.

[1] Romanian Standards Association, SR EN ISO 660:2002, Animal and vegetable fats and oils – Determination of acid value and acidity (ISO 660:1996).

[2] Institutul roman de standardizare, STAS 145-67, Determinarea densitatii relative, (inlocuiește STAS 145-57)

[3] SR EN ISO 3104:2002 – Produse petroliere. Lichide opace și transparente. Determinarea vâscozității cinematice și calculul vâscozității dinamice;

[4] Institutul roman de standardizare, STAS 145-67, Determinarea indicelui de refractie, (inlocuiește STAS 145-57)

[5] Semințe de floarea-soarelui pentru fabricarea uleiului – specificații (SR ISO 5512/2001)

http://www.florinag.ch/index.php?sid=43vu8m69h1eoPUdorut15q2cBKx7BYfYjap3F5fs&c5p=472&c5l=en