Analiza Turistică A Judetului Giurgiu

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Conferențiar univ. dr.

Neacșu Marius Cristian

Absolvent:

Marian Ionuț Toma

București

2016

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA DE BUSINESS ȘI TURISM

ANALIZA TURISTICĂ A JUDEȚULUI GIURGIU

Coordonator științific:

Conferențiar univ. dr.

Neacșu Marius Cristian

Absolvent:

Marian Ionuț Toma

București

2016

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI GIURGIU……………………………………..6-7

1.1.Delimitări geografice…………………………………………………………………………………………………7

1.2. Istoricul județului…………………………………………………………………………………………………..8-9

1.2.1. Legenda numelui Giurgiu…………………………………………………………………………………..9-10

1.2.2. Stema si drapelul județului………………………………………………………………………………..10-11

1.3. Caracterizarea județului Giurgiu din punct de vedere economic……………………………………11

1.3.1. Tipologia societăților economice existente la nivelul județului Giurgiu………………….12-14

1.3.2. Agricultura……………………………………………………………………………………………………..14-16

1.3.3. Industria…………………………………………………………………………………………………………16-18

1.3.4. Sectorul serviciilor……………………………………………………………………………………………18-19

CAPITOLUL II

POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI GIURGIU…………………………………………..

2.1. Resurse turistice naturale………………………………………………………………………………………..

2.2. Resurse și atracții turistice antropice. Potențialul cultural-istoric………………………………….

2.2.1 Vestigii arheologice…………………………………………………………………..

2.2.2 Monumente istorice și de artă de factură religioasă………………………………………………..

2.2.3 Monumente de artă plastică cu valoare arhitecturală………………………………………….

2.2.4 Monumente de artă plastică commemorative………………………………………………….

2.2.5 Muzee și case memoriale………………………………………………………………………………

2.2.6 Etnografie și folclor…………………………………………………………………………………

CAPITOLUL III

ANALIZA SWOT A TURISMULUI DIN JUDEȚUL GIURGIU………………………………

3.1. Punctele forte ale turismului………………………………………………………………………

3.2. Punctele slabe ale turismului………………………………………………………………………….

3.3. Oportunități pentru dezvoltarea turismului…………………………………………………………..

3.4. Amenințări……………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL IV

ANALIZA CIRCULAȚIEI TURISTICE MANIFESTATE

ÎN JUDEȚUL GIURGIU, ÎN PERIOADA 2005-2009……………………………………………….

4.1. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

4.2. Capacitatea și activitatea de cazare turistică……………………………………………………….

4.3. Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu functinui de cazare turistică…..22-34

4.4. Înnoptări în structurile de primire turistică cu functinui de cazare turistică………………

4.5 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune……………………….

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………

Introducere

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI GIURGIU

Județul Giurgiu, unul dintre cele șapte județe din regiunea Sud Muntenia, este localizat în zona de Sud a țării la nu mai mult de 64 de kilometrii de capitala României,București, fiind poziționat pe cursul mijlociu al râului Dunărea , aflându-se astfel la răscrucea unor importante căi de comunicare pe uscat și pe apă.

Având un potențial enorm în ceea ce privește afacerile în principal, turismul rural și agro-turismul în secundar, teritoriul județului Giurgiu,constituit fiind din luncă,canale (brațe), insule și bălți, este rezultatul acțiunii Dunării în mare parte și reprezintă unitatea geomorfologică cea mai tânără a reliefului deoarece este situat la contactul dintre luncă și silvostepă.

Plecând de la realitatea poziționării județului Giurgiu în Lunca Dunării și foarte aproape de fluviu, constatăm că relieful de pe vatra orașului se încadrează în Câmpia Română, o câmpie cu suprafețe joase și ușor inundabile aflate la o altitudine de 12 m. municipiul Giurgiu deține ,printre altele, și două insule: Mocanu și Mocănașu, acestea reprezentând arii naturale protejate pentru flora și fauna deosebită a acestora, iar în jurul orașului, terenul agricol este acoperit preponderent de pădure.

În județul Giurgiu clima este temperat continentală, acest lucru însemnând că vara este un anotimp ce se caracterizează prin temperaturi foarte ridicate și secetă,iar la polul opus, iarna caracterizându-se prin ger ,viscole, Crivăț, dar și încălziri ușoare prezente tot mai frecvent.Vânturile dinspre nord-est pot atinge în anotimpul friguros vitezele cele mai mari, respectiv 125 km/h, iar precipitațiile medii anuale ating nu mai puțin de 500 ml/mp.

Fluviul Dunărea constituie preponderant rețeaua hidrografică a municipiului Giurgiu, iar afluenții care își au izvoarele în părțile mai înalte ale județului sunt mai puțin importanți deoarece cursurile lor de apă sunt foarte mici.Cel mai important lac din județul Giurgiu este lacul Comana.

În spațiul reprezentat de Lunca Dunării s-a dezvoltat o vegetație lemnoasă și ierboasă, iar cele mai importante specii prezente în această zonă sunt salcia și plopul. În zona teraselor se găsesc stejari și vegetație specifică silvostepei.Cele mai răspândite specii de arbuști sunt măceșul,păducelul și nu în ultimul rând lemnul câinesc.

Cele două insule amintite anterior ( Mocanu și Mocănașu) găzduiesc o sumedenie de specii de păsări, precum: lișița, rața sălbatică și eretele alb, iar în Pădurea Balanoaia întâlnim căprioare și fazani. În ceea ce privește fauna acvatică din Dunăre, întâlnim specii diverse de pești, precum: somnul, crapul, mreana și scrumbia, chiar și specii din familia sturionilor, ca: morunul, nisetrul, cega și păstruga.

1.1.Delimitări geografice

Figura

Situat în sudul extrem al României de-a lungul Dunării, în regiunea central-sudică a Câmpiei Române, în locul în care râurile Sabar, Argeș și Neajlov se înmănunchează într-o vale foarte lungă și joasă, județul Giurgiu se învecinează la Nord cu județul Dâmbovița, la Nord-Est cu județul Ilfov, la Vest cu județul Teleorman, la Est cu județul Călărași, iar la Sud, pe o distanță de aproximativ 76 km, fluviul Dunărea desparte județul de Bulgaria. Între aceste coordonate, județul reprezintă 1,5% din suprafața României,având 3.500 km2 (de la nord la sud teritoriul județului se întinde pe 94 km lungime, iar de la vest la est pe 79 km) și are o populație de 300.000 de locuitori .

Municipiul Giurgiu este reședința județului cu nume omonim și este situat în zona sudică a țării,la altitudinea de 23-26 m în luncă și pe malul stâng al fluviului Dunărea care ne leagă de Marea Neagră și de Marea Nordului, iar magistrala feroviară europeană care pornește din Ostende trece prin Berlin, Praga, Budapesta, Brașov, București, Giurgiu, Sofia, Istanbul sau, prin Salonic, face legătura cu Atena.

Județul Giurgiu se află la nu mai mult de 64 km de București, pe ruta București-Atena sau București-Istanbul și, din punct de vedere teritorial- administrativ, acesta cuprinde municipiul Giurgiu, orașul Bolintin Vale, orașul Mihăilești și alte 51 de commune cu 166 de sate.

1.2. Istoricul județului

“Fie că i s-a spus Trimamius în timpul romanilor, fie că genovezii, în trecerea lor, l-au botezat Santo Giorgio, oricâte hoarde barbare ar fi trecut, oricâte pustiiri ar fi suferit, ori de câte ori s-ar fi rezidit, în parte sau întreg, pe același loc, sau câteva sute de metri mai la răsărit sau mai la apus, viața lui a depănat un mai mare număr de ani decât își poate cineva închipui și ea nu a fost niciodată întreruptă timp atât de îndelungat, cum s-a putut crede. Un popor poate suferi o prefacere, un amestec cu alte popoare, modificarea graiului, schimbarea portului, poate chiar să-și schimbe numele, dar niciodată nu piere” – spunea la 1935 Scarlat Stăncescu, primarul de atunci al Giurgiului.

În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, județul Giurgiu a fost menționat indirect pentru prima dată sub numele de Zorio în Codrex Latinus Parisinus din 1394. La data de 23.09.1403, în documentul oficial reprezentat de Tratatul emis de Cancelaria Tării Românești și încheiat la Giurgiu între domnitorul Mircea Cel Bătran și regele Poloniei, Vladislav Jagelo, orașul Giurgiu a fost atestat documentar pentru prima dată.

Fiind cucerit de otomani în 1420 în scopul controlării traficului pe Dunăre, județul Giurgiu a fost schimbat în râia pentru 400 de ani, numindu-se "Yergöģű".

Ca cetate fortificată, acest județ a fost un pion important în războaiele dintre români și turci pentru controlul Dunării, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, dar și în războaiele ruso-turce.

În 1659 Giurgiu a fost ars din temelii prima dată, iar în 1829 zidurile și fortificațiile puternic afectate de bombardamente au fost complet distruse din ordinul comandantului armatei ruse. Astfel, singura apărare care a mai rămas a fost reprezentată de castelul de pe Insula Slobozia, legată de tărm printr-un pod.

După războiul ruso-turc din 1828-1829, bazele realizării orașului actual au fost puse, realizându-se în anul 1830 primul proiect de organizare urbanistică a localității Giurgiu. În același an a fost inființată instituția "magistratului" (primarul de astăzi ), iar un an mai târziu și-a intrat efectiv în atribuții primul magistrat ales în Giurgiu, Alexandru Marisevschi.

Elaborarea Planului din perioada "Regulamentului organic", cu trasarea unei rețele stradale de tip radial de către Moritz von Otto, la 1831 marchează Epoca modernă în viața Giurgiului.

Momentul semnării Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol este de o foarte mare importanță, întrucât cetătile din stânga Dunării, impreună cu teritoriile lor, sunt restituite Tării Românești, atunci sunt stabilite granițele dunărene dintre Principatele Române și Imperiul Otoman, iar Giurgiu devine oficial capitala județului Vlasca.

Pentru Giurgiu începe o perioadă prosperă, se produc următoarele schimbări: se construiesc lăcașuri de cult, cazărmi pentru ostași, o închisoare, o fabrică de zahăr , se pavează străzile principale, se inființează prima școală primară privată, se inițiază proiecte pentru construirea principalelor drumuri de legătură cu Bucureștiul și proiecte pentru construirea de căi ferate.

Alte schimbări importante din Giurgiu în această perioadă prosperă: anul 1854 marchează înființarea primei legături telegrafice din Țara Romanească, între București și Giurgiu, iar prima cale ferată din Principatele Române, Giurgiu-București, în lungime de 70 km, se inaugurează la 31 octombrie 1869; anul 1900 este de asemenea important întrucât șoseaua București-Giurgiu devine prima șosea pavată cu piatră din România, iar ulterior aceasta devine prima șosea romanească asfaltată; în anul 1905 , la Giurgiu, se inaugurează primul pod în unghi din lume, construit peste Canalul "Sf. Gheorghe" spre Portul Dunărea.

Cele două războaie mondiale au costat Giurgiu multe jertfe umane și i-au provocat multe distrugeri si la fel de multa suferintă. Eroismul în luptă al ostașilor, dar și tăria morală a civililor care nu și-au abandonat orașul în momentele de cumpănă sunt nemurite în piatră sau bronz, de monumentele ridicate de-a lungul timpului în toate zonele orașului.

După evenimentele din 1989, orașul Giurgiu a cunoscut o perioadă de regres economic și stagnare edilitar-urbanistică. Din 1996 însă, Giurgiu și-a reluat cursul ascendent de dezvoltare și modernizare, dinamismul fiind caracteristica definitorie a vieții din prezent a municipiului.

1.2.1. Legenda numelui Giurgiu

Numele orașului se spune că provine de la numele unui cioban ardelean care, aflându-se cu oile la păscut în Lunca Dunării, a eliberat din mâinile soldaților turci mai multe grupuri de oameni ce urmau să ia drumul Imperiului Otoman, pentru a fi vânduți ca sclavi și slugi. Oamenii eliberați și astfel salvați s-au stabilit în Lunca Dunării și au format un târg care a fost numit după numele eliberatorului lor, San Giorgio.

O altă legendă povestește că numele orașului provine de la Insula Sf. Gheorghe, mai exact că orașul s-a numit San Giorgio (Sf. Gheorghe) după numele sfântului protector al genovezilor. Potrivit acestei legende, pe Insula Sf. Gheorghe s-ar fi aventurat comercianții genovezi pentru a construi un mic avanpost comercial, adică o cetate pe această insulă. Se pare că genovezii au construit mai întâi o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele.

1.2.2. Stema si drapelul județului

Atat Stema cat și Drapelul se aplică și se arborează pe frontispiciul clădirii Primăriei, iar Drapelul se arborează pe arterele principale ale municipiului cu ocazia Zilei Municipiului sau împreună cu Drapelul Național la sărbătorile naționale.

Descrierea stemei

Figura

Semnificația elementelor însumate

Sfântul Gheorghe, patronul spiritual al municipiului, constituie arma vorbitoare, făcând aluzie la denumirea localității și amintind de lupta de apărare dusă de locuitorii așezării de-a lungul timpului.

Turnul cu ceas este simbolul istoric al municipiului, centrul geometric al orașului vechi, organizat pe o structură de tip radial.

Podul Prieteniei simbolizează fizic și spiritual legătura municipiului cu orașul Ruse din Bulgaria.

Coroana murală cu șapte turnuri crenelate arată că localitatea are rang de municipiu reședință de județ.

Drapelul

Figura

1.3. Caracterizarea județului Giurgiu din punct de vedere economic

Județul Giurgiu a fost si este încă un județ predominant agricol, cu aproape 50% din populație angajată în acest sector. Lipsa de productivitate agricolă este generată de deficiențele infrastructurii, dimensiunile proprietății și alți factori structurali precum preeminența unei agriculturi de subzistență.

Economia județeană nu oferă încă toate condițiile pentru a atrage un număr major de investiții, cu toate acestea, deschiderea județului către căi majore rutiere, feroviare și navale, constituie argumente cheie pentru dezvoltarea acestui potențial. Portul Giurgiu și Zona Liberă pot asigura un tranzit economic facil și variat al mărfurilor care traversează coridorul comercial din sudul României.

Un alt elemente major de regres este reprezentat de absența asociativității mediului de afaceri în organizații și asociații formale. În acest sens nu se poate vorbi despre o „comunitate de afaceri” în adevăratul sens al cuvântului. Dacă această situație nu este atât de importantă pentru companiile mari, în cazul IMM-urilor lipsa unei coordonări și a reprezentativității poate fi considerată o deficiență majoră, datorită lipsei unei mase critice pentru negocierea unor parteneriate public privat. În prezent, nu există un cadru formal de dialog între administrația județeană, a unităților administrative și comunitatea de afaceri.

Investițiile productive sunt destul de reduse, majoritatea IMM-urilor activând în domeniul comerțului, industriei ușoare, construcțiilor, transporturi.

1.3.1. Tipologia societăților economice existente la nivelul județului Giurgiu

Structură a agenților economici activi :

Figura

Microintreprinderile dețin cea mai mare pondere ( 90,59% în 2007 și 89,46% în anul 2008) în cadrul societătilor comerciale active din municipiul Giurgiu, IMM-urile deținând o pondere de 9,21% în 2007 și 10,39% în 2008, iar marile înteprinderi având o pondere de 0,20% în 2007 și 0,15% în 2008.

Figura

Cifra de afaceri – La nivelul anului 2007 cifra de afaceri inregistrată la nivelul municipiului Giurgiu era realizată în proporție de 40,61% de microîntreprinderi, 48,79% de IMM – uri și 10,60 % de întreprinderi mari. La nivelul anului 2008 cifra de afaceri inregistrată la nivelul municipiului Giurgiu era realizată în proporție de 36,28% de microîntreprinderi, 55,80% de IMM – uri și 7,91 % de întreprinderi mari.

Figura

Figura

Figura

Numărul mic de companii existente în județul Giurgiu , respectiv in municipiul Giurgiu este generat atât de o slabă cultură antreprenorială cât și de migrația companiilor către București.

De asemenea, structura firmelor la nivelul județului si municipiului Giurgiu este în principal orientată în zone de comerț și logistică, elemente favorizate de localizarea județului Giurgiu ca punct nodal de transport la nivel regional și național.

Județul Giurgiu si municipiul Giurgiu nu punctează favorabil la indicatorul cultură antreprenorială, un indicator relevant în acest sens fiind numărul scăzut al firmelor la o mie de locuitori.

În județul Giurgiu, există un număr de 12,51 de firme la 1000 de locuitori, în acest caz ocupând antepenultimul loc la nivel regional, județele cel mai puțin antreprenoare fiind Dâmbovița și Teleorman.

In municipiul Giurgiu , la nivelul anului 2008 exista un numar de 32,3 firme la 1000 de locuitori.

1.3.2. Agricultura

Județul Giurgiu are o identitate de județ agricol important, statut ce trebuie revitalizat prin revigorarea agriculturii și industriei alimentare, domenii cheie pentru dezvoltarea județului Giurgiu.

Întrucât în continuare mai mult de jumătate din populație este activă în agricultura de subzistență se impun măsuri pentru eficientizarea agriculturii. Pentru a înregistra creștere economică într-o comunitate trebuie să existe resurse umane calificate care să fie motorul aceastei creșteri. În prezent, Giurgiu are o populație îmbătrânită, servicii de sănătate de slabă calitate în mediul rural și o slabă infrastructură de formare a resurselor umane. Județul înregistrează o evoluție negativă a dinamicii ofertei forței de muncă. Astfel, activitatea economică principală, agricultura, este practicată în procent de peste 50% în regim de subzistență, de populația îmbătrânită. In prezent, județul Giurgiu nu mai poate susține statutul de județ agricol prosper al României.

Suprafața agricolă a Municipiului Giurgiu, după modul de folosință este de 1780 ha, din care 1656 ha arabilă, 10 ha pășuni, 108 ha vii și 6 ha livezi.

Condițiile geoclimatice sunt în general favorabile activităților agricole, dar trebuie avute în vedere aspectele caracteristice ale condițiilor hidrologice ale zonei. Astfel, se constată alternanța anilor secetoși și a celor excesiv de umezi, iar în condițiile unor precipitații excesive și a prezenței apelor freatice la adâncimi mici, se înregistrează băltiri.

Prin așezarea sa geografică, în zona de câmpie, județul are ca ramură economică de bază agricultura care a constituit de altfel una din cele mai vechi îndeletniciri ale locuitorilor din această parte a țării, ramură a economiei cu potențial crescut de dezvoltare în viitor, pentru care este asigurată forța de muncă calificată.

Date statistice referitoare la teritoriul agricol al județului Giurgiu:

o Fondul funciar al județului în suprafața de 352.602 ha:

277.135 ha teren agricol (din care 99% în sectorul privat );

75.467 ha teren neagricol.

o Suprafața arabilă este de 260.676 ha din care 99% în domeniul privat;

o Patrimoniul viticol este de 4.194 ha din care 93% în sectorul privat;

o Patrimoniul pomicol 696 ha din care 99% în sectorul privat;

o 772 de exploatații agricole:

213 exploatații cu personalitate juridică;

86 exploatații de tip comercial fără personalitate juridică;

473 exploatații de tip familial.

o Terenul neagricol – 21,4 % din suprafața totală a județului:

38.106 ha păduri;

15.078 ha ape;

6.950 ha drumuri;

14.102 ha curți-construcții;

1.231 ha teren neproductiv.

o Suprafața arabila amenajată pentru irigat este 156.206 ha, reprezentând 59,9% din suprafața agricolă;

o Predomină culturile de grâu porumb și floarea soarelui. Alte plante cultivate : orz, orzoaică, soia, rapiță.

o În sectorul zootehnic sunt efectivele de bovine, porcine, ovine și păsări.

o Pescuitul, ca meserie și agrement, este facilitat de existența unui fond piscicol impresionant și divers (crap, caraș, somn, salău, știucă, etc.) întins pe o suprafață de 77 ha. Aceasta permite înființarea unor unități de prelucrare a peștelui în județ.

Există o tradiție multiseculară în cultivarea și prelucrarea viței de vie în comuna Greaca, zonă care beneficiază de un cadru natural favorabil acestei culturi, ceea ce a determinat cercetarea viti-vinicolă și specializarea în producerea strugurilor de masă, cu posibilitatea obținerii de soiuri nobile recunoscute pe plan internațional.

Potențialul mare existent la producatorii individuali poate fi pus în valoare prin constituirea acestora în forme asociative de tipul grupurilor de producatori asigurandu-se o creștere a calitații dar și o valorificare superioară a productiei .

1.3.3. Industria

Sectorul industrial este dominat de Zona Liberă Giurgiu, cu acces la Dunăre, de parcul Industrial și Incubatorul de Afaceri din Giurgiu Nord. Industria este caracterizată de dispariția marilor capacități industriale și apariția unor firme mai mici, orientate spre nevoile pieței. Se evidențiază construcția de nave fluviale (întreruptă în 1993 și reluată în 2003), metalurgie și construcții de mașini, confecții metalice, materiale de construcții, industria textilă și a confecțiilor, cea alimentară și serviciile. Odată cu construirea unui nou port de mărfuri, separat de Gara Fluvială pentru pasageri, Giurgiu va deveni important punct de tranzit al mărfurilor pe ruta Asia – Europa, datorită transportului multimodal.

Începerea investiției Concernului VOESTALPINE este un reper important în economia municipiului.

Figura

La nivelul anului 2011 structura producției industriei prelucrătoare la nivelul municipiului Giurgiu era realizată în proporție de 25,9% de industria alimentară, 21,6% din fabricarea altor produse din minerale nemetalice , 15,2% din construcții metalice și produse din metal , 11,4 % din fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice și în procent egal din alte ramuri ale industriei prelucrătoare, în procente cu mult mai reduse structura producției industriei prelucrătoare era realizată în proporție de 5,6% din fabricarea altor mijloace de transport, 4,2% din fabricarea substanțelor și a produselor chimice , 1,9% din fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, 1,5% din industria metalurgică și 1,3% din fabricarea produselor textile.

În prezent, numărul agenților economici cu activitate industrială (inclusiv microîntreprinderi) se ridică la 1.335.

În județ există 2 parcuri industriale: Parcul Tehnologic și Industrial Giurgiu Nord (10 acționari)-unde își desfășoară activitatea 6 societăți comerciale cu cca. 1.500 salariați cu posibilități de extindere de până la 3.500 salariați. Investițiile străine însumează 23 mil USD, iar în viitor se preconizează creșterea acestora la 50 mil. USD. Se colaborează cu Centrul European Interuniversitar Româno Bulgar (BRIE), Incubatorul de Afaceri Giurgiu și Centrul de Excelentă; Parcul Industrial Bolintin Deal (proprietar SC „UNIVERSAL PROPERTY” SRL) – în suprafață de 143 ha, unde urmează a fi construite obiective economice.

Principalele ramuri industriale:

industria prelucrătoare

industria extractivă

producerea energiei electrice și termice, gaze și apă

industria textilă și a confecțiilor textile

În municipiul Giurgiu funcționează de asemenea S.C. Administrația Zonei Libere Giurgiu S.A, care beneficiază de lucrări de infrastructură, de suprastructură, de conectare la putere electrică, legături telefonice prin fibră optică, spații libere pentru producție și comerț. În prezent aici își desfășoară activitatea cca. 300 societăți comerciale cu capital străin, mixt sau românesc, precum și firme străine.

Zona Liberă Giurgiu se întinde pe o suprafață de 160 ha . Ceea ce o distinge de zonele libere din România este faptul că are un profil preponderent industrial , aici funcționând încă de la înființare unități de producție. Se urmărește concentrarea capitalului investițional spre acest gen de activități, pornind de la considerentul că există deja spații de producție disponibile, care necesită minime îmbunătățiri, iar de pe altă parte în municipiul Giurgiu există forță de muncă calificată, într-o mare diversitate de meserii care se pretează activităților productive. În prezent Zona Liberă Giurgiu dispune de amenajări hidrotehnice – cheuri și dane de acostare, precum și macarale de încărcare – descărcare, oferind condiții optime de transbordare a mărfurilor de pe mijloacele de transport fluviale pe mijloacele de transport rutiere și feroviare.

Zona Liberă Giurgiu se adresează atât firmelor românești cât și celor străine care au posibilitatea de a-și deschide reprezentanțe în perimetrul Zonei Libere Giurgiu.

De asemenea, Zona Liberă Giurgiu dispune de un terminal de containere și mărfuri generale în care oferă un pachet complet de servicii.

1.3.4. Sectorul serviciilor

Figura

persoane și mărfuri la tranzacții pe piața imobiliară, de la unități de alimentație publică la cele de pază și protecție. Nu în ultimul rând rețeaua unităților de cazare în hoteluri și moteluri s-a extins și acoperă în prezent mai multe trepte de calitate a serviciilor oferite.

Societăți reprezentative pentru județul Giurgiu sunt:

o SC „DUNAPREF” SA, SC „UZINA TERMOELECTRICA” SA, „ZIROM” RA, SC „LACTA” SA.

În funcție de domeniul de activitate s-au evidențiat următoarele societăți comerciale:

o Industria produselor textile si de tricotaje: „CONFEZIONI TESSILI ROMANIA” SA, „SUNSHINE ROMANIA” SRL, „EPAU NOVA ROM” SRL.

o Industria extractivă: „AGRECOM” SRL, „Maribel” SRL, „OEL COMPANY” SRL, „TACHE SI IORDACHE” SRL,

o Industria chimică: „POLL CHIM ” SA, „GALLUSPLAST” SRL, „NATUR FARM COMIMPEX” SRL, „ROMCHITEX” SRL, „ROMTOX ROMANIAN INVESTING GROUP” SRL, „LOREDANY”SRL;

o Industria metalurgică și a construcțiilor metalice: „ISOCONTRUCT” SRL;  „LUCEAFARUL” SA, „ERMETIC” SRL

o Industria de mașini: „B.C.B. INTERNATIONAL TEHNOLOGY” SRL

o Industria construcții și reparații nave: „SHIPYARD DE SCHROEF GIURGIU” SRL

o Industria lemnului: „VLADOR” SRL, „CODEX TRADING AND CONSULTING” SRL, „ARCADIA” SRL, „OVIRA” SRL, „FALASCHI” SRL

o Industria mobilei: „FIN MOB” SRL, „SOLIV” SRL;

o Industria cărnii: SC „CARNIG” SA;

o Industria pescuitului: SC „PISCICOLA” SA;

o Tehnologia informației: „INFO GRUP” SRL;

o Industria transporturilor navale: „CN GIURGIU NAV” SA

o Fabricarea produselor lactate : SC „LACTA” SA;

o Industria de construcții: „CONSIG” SA; SC „INSTALCOM 94 SA”;

CAPITOLUL II

POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI GIURGIU

Județul Giurgiu prezintă un relief și o climă tipică Câmpiei Române, adecvate dezvoltării turismului. Acesta beneficiază de prezența a numeroase obiective turistice pe teritoriul său.

În ceea ce privește numărul de sosiri ale turiștilor județul înregistrează un număr scăzut, lucru compensat prin faptul că o mare parte dintre aceștia sunt turiști străini care în general beneficiază de un buget de călătorie mai important.

Județul Giurgiu beneficiază de o promovare turistică neglijată datorată neexistentei unui organism public sau privat dedicat acestei acțiuni și înregistrează o activitate culturală modestă (datorată numărului scăzut de vizitatori). Puternica sezonalitate estivală, datorată în mod special lipsei unei oferte concrete pentru lunile de iarnă reprezintă o reală amenințare pentru viitoarea dezvoltare turistică a județului.

O resursă importantă a turismului este constituită din existența unui număr important de locuri de cazare pe motonave

2.1. Resurse turistice naturale

Zestrea naturală a județului nu este foarte bogată, dar deține câteva valori originale, care s-au impus prin valențele lor estetice, recreative și educative.

Sub aspect peisagistic, teritoriul județului cuprinde un relief de câmpie, joasă, parte integrată a Câmpiei Române, de interes limitat, dar linia de contact denivelată, dintre Câmpiile Burnazului-Neajlovului și sectoarele de luncă are râurilor cu pantă ușoară sau mici denivelări, rup monotonia peisajului (localitățile Daia, Băneasa, Greaca).

Lunca joasă și largă a fluviului Dunărea cu mici golfulețe, sectoare de mal acoperite cu nisip fin, ostroave cu o bogată vegetație azonală, de importanță estetică și recreativă.

Condițiile climatice favorabile pentru turism, mai ales în lunile mai-iunie și noiembrie-decembrie.

Valea râului Argeș, o atracție turistică prin varietatea peisajului, lacul de acumulare Mihăilești (1000 ha), barajul deversor Mihăilești-Cornetu, cu reale premise pentru agrement nautic, pescuit sportiv.

Văile râurilor afluente Neajlov, Sabar sau Ilfovăț, cu peisaje de valoare estetică ridicată, amenajările pentru pescuit sportiv, odihnă și recreere.

Lacurile și iazurile naturale: Lacul Comana (1000 ha), populat cu pește, în apropierea confluenței Neajlovului cu Argeșul, cu împrejurimi deosebit de pitorești; iazurile Greaca, Vladul, Schitu, care oferă condiții pentru activități recreative pe apă și uscat.

Păduri de foioase (4100 ha sau 11% din suprafața județului), pe interfluviul Argeș-Neajlov, în partea de NV a județului, alcătuite din specii de stejar și plopi în amestec cu salcâmi, în spațiul luncilor Argeș și Dunăre; locuri destinate odihnei și recreerii (pădurea Funării-malul Dunării, pădurile Ostrovul Dinului, Ostrovul Mocanu, Turbatu-Bălănoaia, Malu Spart, Buturugeni, Căscioarele, Bulbucata din apropierea reședinței de județ; pădurile Oloaga-Grădinari, Padina-Tătarului din zona Comana, Manafu-Ghimpați și Teșila-comuna Schitu, care sunt rezervații naturale.

Fauna județului din spațiile forestiere: cerbul lopătar, mistreț, iepure, căpriori, fazani (pădurile Ghimpați, Manafu, Padina-Tătarului); rațe sălbatice (în apropierea iazurilor pe Dunăre).

Fondul piscicol (clean, biban, crap, mreană) în fluviul Dunărea, râurile Argeș, Neajlov, lacul Comana și iazuri.

Insula Cama-Dinu Păsărica   

Figura Este locul ideal de petrecere a week-end-urilor cu cortul în   natură, pentru plajă dar mai ales pentru pescuit. In aceste locuri sălbatice   Dunărea va poate oferi plăcerea unor recorduri personale la somn sau crap.  Se poate pescui: somn, șalău, știucă, avat, crap, caras, plătică, mreană, sabiță, fusar, etc.

Parcul Natural Comana

Figura

Parcul Natural Comana înființat prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004 este situat în zona de sud a României, la distanța aproximativ egală între București și Giurgiu..

Decizia de constituire a parcului a fost adoptată în baza documentației tehnice și științifice elaborate încă din anul 1954 de către Academia Română în vederea delimitării și protejării a două arii de importanța floristică deosebită, respectiv Rezervația Științifică de ghimpe (Ruscus aculeatus) și Rezervația Științifică de bujor (Paeonia peregrina). Acestor două rezervații li s-a adăugat începând din anul 2004 Balta Comana, ca rezervație naturală și zonă de protecție avifaunistică.

Parcul este alcătuit din trei trupuri de pădure: pădurea Padina Tătarului în SE, pădurea Oloaga-Grădinari în partea centrală și pădurea Fântânele-Călugăreni în V.

O adevărată bogăție a naturii această adăpostește numeroase specii de animale și plante, unele fiind specii rare pentru țara noastră și protejate prin lege. Acest parc natural este anual gazda Sărbătorii Bujorului, o sărbătoare tradițională a județului Giurgiu.

Rezervația Manafu

Figura

Pădurea Manafu este situată pe teritoriul localității Ghimpați, a fost dată în custodie Direcției Silvice Giurgiu în anul 2004, are o suprafață de 28 ha și este o rezervație pentru protejarea bujorului românesc – Paeonia peregrina varianta romanica.

Rezervația Teșila

Figura

Pădurea Oloaga–Grădinari si Pădurea Padina Tătarului au fost declarate ca rezervații naturale prin Legea nr.5/06.03.2000 – privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a –zone protejate.