Analiza Turistica

Capitolul 1

ANALIZA TURISTICA

Istoria Turismului

Theobald (1994) sugera că din punct de vedere etimologic,cuvântul ,,tur,, derivă din limba latină (turnare) și din limba greacă (tornos),cu sensul de cerc-mișcare în jurul unui punct sau axă.Preluat in limba engleză cuvântul ,,tour,, a căpătat semnificația acțiunii de a se mișca in cerc.În consecință,un tur/tour reprezintă o călătorie dus-întors și cel care întreprinde o astfel de călătorie poartă numele de turist/tourist

Cea mai veche formă de turism sub forma de agrement poate fi datată din această perioada de timp, în Imperiul Babilonian și cel Egiptean. În Babilon a existat un muzeu de antichități, deschis pentru public. Egiptenii, pe de altă parte, organizau ceremonii religioase, la care participau credincioși devotați. Mulți oameni vizitau orașele mari pentru a admira opere de artă, in special clădirile cu caracter religios sau monumental. In India, regii călătoreau in interesul imperiului. Brahmanii si oamenii obișnuiți călătoreau și ei, la rându-le, în scopuri religioase.

Au urmat,în perioada Evului Mediu,alte activități ce pot fi considerate a fi ,,turistice,, ,precum călătoriile de studii la școli și universități de prestigiu din Anglia sau Franța,organizarea de mari târguri și chiar pelerinaje.La acestea,se adaugă,în perioada Renașterii,călătoriile de plăcere și cele motivate de curiozitatea intelectuala.

În data de 5 iunie 1841,Thomas Cook avea să organizeze prima călătorie cu trenul-o excursie colectivă,transportând un grup important de militanți,la o manifestare dedicată moderației,cumpătării si sobrietății.Zece ani mai târziu,el avea să devină primul mare tour-operator european.

Secolul XX avea să devină,însă Epoca de Aur a turismului,când acesta a cunoscut o dezvoltare de-a dreptul explozivă,pe fondul evoluției profunde,economice,sociale,tehnologice si politice a umanității.

Creșterea nivelului de trai a permis ca sumele pentru cheltuielile pentru turism și pentru petrecerea plăcută a timpului liber să fie introduse in bugetele unui număr tot mai mare de familii,iar dezvoltarea spectaculoasă a echipamenteleor și mijloacelor de transport a condus la crearea unei oferte turistice capabile sa răspundă,cât mai bine,cererii și chiar să stimuleze creșterea acesteia.

Primul război mondial permite acumularea la scară largă de noi informații privind teritorii mai puțin cunoscute, crescând curiozitatea potențialilor turiști. Emigrarea masivă spre Statele Unite ale Americii dă startul unui turism permanant, noii căutatori de terenuri sau de aur, mișcandu-se constant pe continentul nord-american. Pe vechiul continent, apariția mașinilor permit călătoriile pe distanțe mai lungi, intr-un timp mult mai scurt, astfel, resorturile de pe malurile mărilor devenind destinații populare.
Mai târziu,apar avioanele si vapoarele de croazieră care definitivează produsul turistic. Apar noi oportunități de afaceri, noi zone turistice beneficiază de investiții din ce in ce mai mari. Destinațiile exotice precum insulele din Pacific sau Asia de sud-est se dezvoltă laolalta cu cele mai puțin convenționale, precum Patagonia, Tibet sau Alaska. Turismul se diversifică și ia amploare, ajungând în forma în care îl cunoaștem astăzi, cu ajutorul internetului si a colaborării internaționale.

Prezentare generală

Turismul apare ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne,puternic ancorat în viața societații și,ca atare, influențat de evoluția ei.Turismul include un ansamblu de măasuri puse în aplicare pentru organizarea și desfașurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri,realizate fie prin intermediul unei organizații,societății sau agenții specializate,fie pe cont propiu,pe o durată limitată de timp.

Fără îndoială,turismul a reprezentat și va reprezenta în tot mai mare măsură o formă specifică de utilizare agreabilă a timpului liber a populației.

Prin această interpretare unilaterală se scapă însa din vedere aspectele economice și sociale ale turismului.

De-a lungul anilor,conținutul noțiunii de turism s-a modificat,s-a îmbogațit continuu și,de la începutul secolului nostru,înseamna,de fapt,un ansamblu de acțiuni umane puse în funcțiune pentru realizarea călătoriilor de plăcere.

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiții date turismului în general este aceea a profesorului elvețian W.Hunziker:,,Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor,atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare.,,

Organizația Mondială a Turismului definește turiștii ca fiind persoanele ce ,,călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședința permanentă pentru o durată de minimum 24 de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv,în scop de recreere,afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități renumerate în localitatea vizată

Din punct de vedere economic și social,dezvoltarea turismului se concretizează printr-o cerere crescândă a populației pentru o gamă mereu de servicii și bunuri de consum,cerere care stimulează sectoarele producătoare și prestatoare de servicii,antrenând o creștere a activității economice și a consumului intern,independentă de evoluția normală a tendințelor de consum ale pieței interne.Ca o consecință,această creștere a consumului turistic,provocată de deplasările masive sezoniere ale populației spre anumite destinații de interes turistic și de creștere a numărului de vizitatorii străini,se repercurtează în mod favorabil asupra dezvoltării complexe a economiei unor zone turistice și a ansamblului economiilor naționale a țărilor care își dezvoltă industria turismului.

Turismul este vital pentru foarte multe țări,cum ar fi:Egipt,Grecia,Liban,Turcia,Thailanda și pentru unele națiuni-insule (Bahamas,Fiji,Maldive) datorită aportului financiar consistent obținut din afacerile cu bunuri si servicii și oportunitaților de angajare în industria serviciilor asociată turismului.

Turismul este ramura economică cea mai puternică pe plan mondial.Cu aproximativ 100 milioane de angajați la nivel mondial,turismul se evidențiază si ca cel mai important angajator.

Tipurile și formele de turism

Formele de turism vor fi definite in functie de diferite criterii sau factori ce isi pun pecetea asupra individualizarii si desfasurarii fenomenului turistic la scara detaliilor sale. Astfel de criterii sunt: distanta, durata, provenienta turistilor, numarul turistilor, gradul de organizare, modul de desfasurare, mijloace de transport utilizate, varsta turistilor, aportul social, particularitatile regiunii de destinatie.

Forma de turism poate fi definita prin aspectul concret pe care il imbraca asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentatie, agrement) ce alcatuiesc produsul turistic, precum si modalitatea de comercializare a acestuia.

In practica turistica exista o serie de criterii si posibilitati de grupare a formelor de turism:

a)     in functie de locul de provenienta sau originea turistilor, se distinge:

·       turismul intern practicat de populatia unei tari in interiorul granitelor na 929b13j tionale;

·       turismul international rezultat al deplasarii persoanelor in afara granitelor tarii lor de resedinta. Turismul international se subdivide in turism emitator (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se refera la plecarile turistilor autohtoni peste granita si turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turisti din alte tari pentru petrecerea vacantei in tara primitoare.

b)     dupa modalitatea de comercializare a vacantelor, se disting urmatoarele forme de turism:

·       turismul organizat se caracterizeaza prin angajarea anticipata a prestatiei, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de calatorie si sejur. Aceasta angajare se realizeaza prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihna si tratament) sau a altor tipuri de intelegere convenite intre turist si agentia de voiaj sau alti organizatori de vacante (hoteluri, companii aeriene).

·       turismul pe cont propriu, numit uneori si neoganizat, nu presupune angajarea prealabila a unor prestatii turistice. Vizitatorul hotaraste singur asupra destinatiei, duratei deplasarii, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalitatilor de agrement.

·       turismul semiorganizat (mixt) se caracterizeaza prin imbinarea trasaturilor specifice celor doua forme deja prezentate.

c)     in functie de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

·       turism itinerant sau de circulatie, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, in care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu sederi scurte (1-2 zile) in acelasi perimetru.

·       turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacantei in aceeasi localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la randul lui in:

·          turism de sejur scurt  se mai numeste si turism de weekend, presupune una sau doua innoptari, de obicei in zonele limitrofe locului de resedinta;

·          turism de sejur mediu coincide cu durata standard a calatoriilor (12 – 15 zile);

·           turism de sejur lung atunci cand timpul de ramanere intr-o localitate depaseste, de regula, 30 zile. Este practicat in general de turistii de varsta a treia care efectueaza cure si tratamente medicale sau de catre turistii cu venituri foarte ridicate.

d)     din punct de vedere al periodicitatii sau frecventei de manifestare a cererii se distinge:

·       turism continuu (permanent) organizat pe intreaga durata a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

·       turism sezonier legat de existenta anumitor conditii naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupeaza in: turismul de iarna, turismul de vara, turismul de circumstanta (ocazional);

·       turism de circumstanta are o durata relativ scurta, de la cateva ore l cateva zile si se poate desfasura intreaga perioada a anului. Motivatiile si formele pe care le imbraca sunt extrem de variate. Intre atractiile la care aceasta forma de turism este sensibila se inscriu manifestarile si evenimentele limitate ca durata (festivaluri artistice, expozitii, competitii sportive), dar pot fi si anumite constructii cu functie turistica permanenta, unde vin in momentele de recreere persoane antrenate in alte activitati. 

e)     dupa mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate in:

·            turismul pedestru antreneaza din cele mai vechi timpuri numerosi turisti ce se deplaseaza in zona periurbana, dar si in regiunile muntoase. In cadrul acestei forme de turism trebuie incluse si turismul cinegetic, pescuitul si alpinismul. Turismul pedestru ofera cea mai stransa conexiune intre m si natura avand un caracter eminamente recreativ;

·            turism rutier se practica de numerosi participanti, pe distante scurte (cicloturismul), lungi sau foarte lungi (cu motociclete, automobile sau autocare), iar prin utilizarea gradului sau de independenta creste substantial. Este cea mai dinamica forma de turism actuala, datorita perfectionarii cailor si mijloacelor de transport, precum si inmultirii posibilitatilor, de a avea un mijloc de transport propriu;

·                 turism feroviar este facilitat de prezenta unor mijloace de transport sigure, cu un confort sporit, optime pentru deplasari la distante mari. Este practicat sub forma calatoriilor in circuit, sau de catre turisti ce se deplaseaza spre anumite localitati alese ca loc de desfasurare a activitatii recreative sau curative;

·     turism naval utilizeaza numeroase mijloace de transport, cum ar fi plutele arhaice, ambarcatiunile cu vasle, rame sau motor, nave de pasageri fluviale sau maritime. Frecventa maxima se inregistreaza pe lacurile interioare, in anumite sectoare ale fluviilor si raurilor (cele ce traverseaza marile aglomeratii urbane) si in zonele de litoral, unde se practica un adevarat cabotaj turistic. Ca varianta a turismului naval, foarte frecventa este croaziera in bazinul unor mari intercontinentale (Mediterana, Caraibe, Marea Japoniei);

·     turism aerian a luat mare avant in a doua jumatate a secolului XX, prin dezvoltarea acestor mijloace rapide de transport. Este practicat de persoanele cu venituri mari, dornice de asi satisface necesitatile recreative la foarte mari distante. Deltaplanele si elicopterele, tot mai intens utilizate in acest scop, incearca sa diversifice optiunile in acest domeniu.

f)   in functie de motivatia deplasarilor, se pot distinge urmatoarele forme ale circulatiei turistice:

·     turismul de recreere si agrement este o forma frecvent intalnita, oferind un bun prilej de a cunoaste locuri noi, istoria si obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interfereaza cu asa-numitul turism cultural. Scopul fundamental al practicarii sale este satisfacerea nevoilor recreative ale populatiei antrenata in munci solicitante, cu mare consum de energie fizica si psihica, sau locuind in habitate recunoscute prin stresul lor cotidian. Practicarea turismului de recreere nu este apanajul unei anumite categorii de populatie, el este si la indemana celor proveniti din medii considerate mai putin sau deloc stresante – in general locuitorii asezarilor rurale. Principalele trasaturi ale turismului de recreere sunt:

–      antreneaza cel mai bine un numar de persoane, majoritatea provenind din tarile puternic dezvoltate si urbanizate;

–      ponderea decisiva a participantilor se recruteaza din randul populatiei urbane, supusa unei indepartari accentuate fata de natura, in vreme ce populatia rurala participa cu procente mai reduse; acest tip de turism sete practicat de toate grupele de varsta, dar mai ales  de tineret si de populatia matura;

–      in zonele temperate ale globului, unde se concentreaza o populatie numeroasa, turismul de recreere prezinta un caracter sezonier evident: vara si iarna, cele doua anotimpuri extreme, constituie „varfurile” cererii turistice. Ca urmare acest tip de turism genereaza supraincarcari la nivelul infrastructurii, fie ca este vorba  de bazele de cazare, fie de caile de acces;

–      distanta de deplasare variaza mult, in functie de solicitarile si posibilitatile materiale ale turistilor.

–      durata actului recreativ este si ea variabila. In general, predomina turismul de scurta i medie durata, echivalent weekend-uli sau unei fractiuni de concediu de odihna. Durata lunga a recrearii este specifica unei grupe restranse proveniti in majoritate absoluta dintre pensionari;

–      eficienta economica a turismului de recreere este una dintre cele mai ridicate. Aceasta deoarece turismul tine sa-si satisfaca cerintele recreative prin utilizarea tuturor elementelor  infrastructurii destinate acestui scop. Nu este mai putin adevarat ca exista un mare numar de turisti cu venituri reduse, in special tineri, la care recreerea se realizeaza in urma unei minime solicitari a produsului turistic;

–   realizarea unei infrastructuri proprii, in care elementelor comune  tuturor tipurilor de turism (baze de cazare si alimentatie)  li se asociaza dotari specifice, menite sa amplifice si sa satisfaca polivalent  cerintele  de agrement (piscine, sali de jocuri diverse, terenuri de sport, discoteci).  

       turismul de tratament si cura balneara este o forma specifica a turismului de odihna care a luat o amploare mare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat, mai ales, cresterii surmenajului si a bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Din aceasta cauza, el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri, situate intr-un climat de crutare.

Trasaturile acestei forme de turism sunt urmatoarele:

        numarul participantilor este mai redus decat in cazul precedent, implicand doar populatia  suferinda, sau cea dornica de a preveni anumite afectiuni;

        majoritatea turistilor se recruteaza din regiunile urbane, unde rezistenta organismului uman cedeaza mai devreme, creste ponderea populatiei rurale (anumite boli nefiind induse de conditiile mediului de viata, ci de alte cauze);

        spre deosebire de turismul de recreere si de agrement, cel curativ se desfasoara cu oscilatii nesemnificative, pe intreaga durata a anului, ceea ce limiteaza mult aparitia „varfurilor” la nivelul fluxurilor si asaltarea ofertei peste limitele ei. Din aceasta cauza, el are un caracter regulat si poate fi optim organizat;

        distanta la care se practica depinde de natura afectiunii si de pozitia geografica, in raport cu domiciliul turistului, a resurselor atractive; distantele lungi fiind asadar impuse de acesti doi factori, independent de vointa turistului;

        durata actului recreativ este si ea dictata de natura afectiunii si eficacitatea tratamentului curativ, perioadele in care se desfasoara acest tip de turism, de obicei medii si lungi, avand un singur factor limitativ, pentru afectiunile mai putin grave, marimea concediului de odihna;

        eficienta economica a turismului curativ este nare datorita faptului ca practicantii sunt nevoiti sa utilizeze o infrastructura de profil si sa consulte un personal de inalta calificare, ceea ce ridica mult costul serviciilor;

        in cadrul dotarilor destinate bunei desfasurari a activitatilor de refacere si ingrijire a sanatatii sunt incluse elemente specifice (saune, bai de plante si namol, proceduri de terapie intensiva, sali de gimnastica recuperatorie).

     turismul sportiv constituie o alta forma a circulatiei foarte agreata de anumite categorii ale populatiei. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarna pana la alpinism, vanatoare, pescuit;

     turismul stiintific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere stiintific un interes aparte il prezinta vizitarea unor pesteri, rezervatii naturale, monumente ale naturii;

     turismul de cumparaturi (shopping tourism) determinat de deplasarile ocazionale in alte localitati (tari) in vederea achizitionarii unor produse in conditii mai avantajoase decat cele oferite pe plan local (national) sau a unor produse pe care nu le ofera piata locala.

g)     dupa  caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting urmatoarele forme de turism:

       turismul particular (privat) se adreseaza unor persoane cu venituri ridicate, care, de regula, dispun de o a doua resedinta cum ar fi case de vacanta la munte sau la mare. Aceste persoane si atunci cand apeleaza la turismul organizat se deplaseaza cu mijloace proprii de transport si recurg la servicii deosebite si forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

       turismul social este un turism de masa, agreat de persoanele cu posibilitati financiare relativ limitate. Acesti turisti solicita forme ieftine de cazare si mijloace de transport in comun, sau cel mult inchiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. In aceeasi categorie se incadreaza si cei care solicita bilete prin sindicat;

       turismul pentru tineret constituie o forma particulara a turismului social, adresandu-se, cu precadere, categoriilor tinere ale populatiei. Aceasta forma de turism apeleaza la tabere de creatie, cantonamente, vacante la preturi medii si submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

       turismul de afaceri este acea forma de turism practicata de angajati sau de alte categorii de persoane, in interes de serviciu, in interiorul sau in afara tarii de resedinta, incluzand: participarea la intalniri de afaceri, targuri si expozitii, conferinte si reuniuni.

Organizarea activității de turism

Organizatorii de călătorii se prezintă într-o gamă foarte variată din punctul de vedere al conținutului serviciului oferit, formei de organizare, statutului, mărimii, razei de acțiune etc. Cu alte cuvinte ei sunt specializați, realizarea unor produse complexe impunând o conlucrare a acestora. Totodată, pe măsura diversificării ofertei de călătorii, are loc o adâncire a specializării organizatorilor, concomitent cu sporirea numărului celor implicate în producerea și desfășurarea unei călătorii, ceea ce accentuează nevoia de cooperare a acestora. În acest context, în condițiile accentuării concurenței, pe piața turistică a apărut și se manifestă, mai intens după 1980, tendința de integrare a organizatorilor de vacanțe, de concentrare pe diferite domenii componente ale activității.

a) Lanțurile voluntare – acestea presupun că ofertanții sunt uniți sub aceeași denumire comercială care reprezintă în fapt marca de producție, obligația părților fiind legată de respectarea standardelor calitative și a unei politici comerciale unitare. Lanțurile voluntare reprezintă un adevărat monopol în domeniul turismului internațional. În tabelul următor sunt redate primele 10 lanțuri voluntare din lume după numărul de camere:

TOPUL LANȚURILOR VOLUNTARE TURISTICE :

Numar de camere Lanțul,Compania Mamă

282.262 BESt WESTERN USA

272.220 HOLYDAY INN

154.454 DAYS INN,HFS INC

124.758 SHERATON HOTEL

121.055 RAMADA,HFS INC

111.403 MARRIOTT HOTELS

110.660 CONFORT,CHOISE HOTELS

93.504 SUPER 8 HFS INC

85.794 MOTEL 6,ACCOR

79.811 RADISSON,CARLSON

Un lanț hotelier este, în general, un ansamblu de unități operaționale (hoteluri), care se adresează unui segment de clientelă determinat, folosind aceeași marcă și o logistică comercială comună. Spre deosebire de lanțurile voluntare, care constituie simple înțelegeri între hoteluri independente, mai mult sau mai puțin artizanale, lanțurile integrate oferă un produs coerent și omogen, sub direcția unui stat major unic. Acest stat major planifică extinderea lanțului, politica de înființare de noi hoteluri, structura organizatorică, angajarea personalului, pregătirea profesională și asigură un sistem comun de gestiune. În esență, distincția lanț voluntar – lanț integrat, are la bază noțiunea de strategie: dacă strategia comună se reduce la un șir de acțiuni concentrate, este vorba de un lanț voluntar; în timp ce lanțurilor integrate le este caracteristică adoptarea unor strategii comune, impuse cu strictețe de către un centru unic de decizie de la nivelul grupului. În principiu, normele și standardele specifice sunt avute în vedere încă din faza proiectării hotelurilor. În cazul lanțurilor de categorie superioară se înregistrează o tendință de eliminare a standardelor rigide, astfel încât fiecare hotel în parte, din cadrul lanțului, se particularizează prin concepția unică de arhitectură și amenajare interioară. Astfel, normele de produs sunt înlocuite prin ceea ce numim norme de serviciu. În acest fel, fiecărui hotel i se asigură o identitate proprie.

La polul opus, lanțurile hoteliere de clasă economică realizează o „multiplicare” la indigo a arhitecturii și a amenajării, chiar și a capacității și a tarifului care devine o normă de produs.

Prezența lanțurilor hoteliere în România

Este unanim acceptat faptul că afilierea la marile lanțuri internaționale mărește gradul de ocupare a hotelurilor și implicit cifra încasărilor. Hotelierii din țara noastră recunosc acest lucru, dar cum investițiile pentru ridicarea standardelor sunt destul de mari, numărul hotelurilor românești afiliate rămâne foarte mic.

În România, funcționează deja patru hoteluri sub marca BEST WESTERN, și anume HOTEL BALVANYOS, HOTEL PARC BUCUREȘTI, HOTEL SAVOY MAMAIA și HOTEL CENTRAL ARAD.

La nivel mondial, acest lanț hotelier deține 4100 hoteluri în 84 țări. Afilierea se realizează în baza contractelor de franșiză, taxele achitate împărțindu-se în patru categorii și anume taxa de afiliere, care variază între 12.000 – 15.000 USD; taxa pe camere – 12-15 USD/ cameră / lună; taxa de marketing – 3.500 USD / an – și o taxă de 10% pentru rezervări în sistemul centralizat al lanțului.

Situația actuală a hotelăriei românești se caracterizează prin prezența și a altor lanțuri internaționale pe piața internă:

HOLIDAY INN – cu două hoteluri – HOTEL CROWNE PLAZA (fostul hotel Flora din București) și HOTELUL HOLIDAY INN din Sinaia;

GRUPUL ACCOR – cu hotelurile SOFITEL și IBIS (fostul hotel Nord din București), care funcționează în baza contractelor de management hotelier;

HILTON – cu HOTEL ATHENEE PALACE PALACE HILTON din București, gestionat tot în baza unui contract de management;

INTER – CONTINENETAL – cu hotelul cu același nume din București, care este un hotel franșizat;

MARRIOT – cu un hotel în București – GRAND HOTEL MARRIOT.

b) Sistemul de franșiză

Franciza hotelieră este o metodă de conlucrare reglementată juridic, în care o întreprindere numită franșizor, extinde asupra altor întreprinderi (franșizate), dreptul de a efectua, conform propriilor tehnici, operații de producție și comercializare în domeniul hotelier (s-a născut în SUA și a căpătat o amploare deosebită mai ales în Franța).

Scopul francizei este, în general, acela de a oferi unui proprietar avantajele comerciale ale unui lanț important în timp ce continuă să dețină proprietatea și controlul managementului. În baza sistemului de franșiză, proprietarul unui hotel sau motel, obține dreptul de a folosi numele și de a se afilia unui lanț național sau internațional, cunoscut sub denumirea de franșizor. Proprietarul hotelului, franșizatul, convine asupra aplicării politicilor de management ale lanțului și să achite franșizorului plata aferentă achiziționării drepturilor de franșiză, la care se adaugă un procent din vânzările brute realizate. Drepturile de franșiză se achiziționează pentru aplicare într-o anumită zonă geografică, care poate avea dimensiunea unei țări, regiune în interiorul țării sau zonă mică, individuală.

Caracteristicile franșizei în turism sunt:

• cele două părți contractuale au independență juridică și financiară;

• întreprinderea beneficiară, utilizează marca și „savoir – faire”-ul franșizorului;

• colaborarea are un caracter limitativ (mergându-se pe o exclusivitate reciprocă);

• beneficiarul remunerează dreptul de folosire a mărcii de producție, precum și asistența tehnică acordată de franșizor prin drepturi de participare la închiderea contractelor și prin plăți periodice sub formă de cote (redevențe).

Ca franșizat, proprietarul hotelului / motelului are numeroase beneficii:

Dreptul de a folosi un nume de marcă cunoscut de un număr mare de turiști;

Utilizarea unui sistem intern și internațional de rezervări și marketing;

Asistență managerială profesionistă, care este foarte importantă, mai ales în cazul franșizaților care nu au experiență, sau cu experiență puțină în activitatea hotelieră;

Asistență în stabilirea standardelor operaționale și în pregătirea personalului;

Dreptul de a achiziționa produsele necesare de la un distribuitor central, franșizatul realizând economii substanțiale;

Controale și revizii periodice, pentru menținerea standardelor. În

c) Asociația profesională – reprezintă o modalitate de grupare a ofertei din domeniu hotelier. De exemplu, în Europa, o asemenea grupare profesională în spațiul turistic hotelier se numește „Asociații naționale pentru dezvoltarea industriei hoteliere și aplicarea tehnologiilor avansate”; principala preocupare a acestei grupări o reprezintă lansarea unui sistem comun computerizat care să permită accesul tuturor ofertanților. Grupări cu preocupări similare există nu numai în domeniul hotelier, ci și în domeniile privind transportul rutier, agrementul și promovarea, și informația turistică. Dintre cele mai reprezentative asociații profesionale care ființează în țara noastră și au corespondență la nivel internațional, pot fi menționate:

Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT), membru al Federației Universale a Asociațiilor Agențiilor de Voiaj/Turism (FUAAV/UFTAA);

Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR/AHR), membru al Asociației Internaționale a Hotelurilor (AIH/IHA);

Asociația Națională a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism (ABC), membru al Federației Mondiale a Bucătarilor și Cofetarilor;

Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural (ANTREC), membru al Federației Europene de Turism Rural – EUROGÎTES etc.

1.5 Tipuri de agenții de turism

Agenția de turism reprezintă o societate comercială cu rol de intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii turistice și turiști.

Activitatea sa constă în:

– organizarea (producția), oferirea și comercializarea unor pachete de servicii turistice sau componente ale acestora;

– vânzarea unor servicii turistice izolate.

Agențiile de turism care activează pe piața turistică din țara noastră se pot clasifica:

a) după destinația programelor turistice: agentii de turism care oferă programe turistice destinate turismului intern; agenții de turism care oferă programe turistice destinate turismului internațional; agenții de turism mixte care oferă atât programe turistice destinate turismului intern, cât și turismului extern.

b) după numărul de angajați: agenții mici cu până la 9 angajați; agenții medii cu până la 49 de angajați; agenții mari cu peste 49 de angajați.

c) după natura serviciilor vândute: agenții turistice; agenții mixte (turistice, ticketing, asigurări de călătorie);

d) dupa modalitatea de realizare si comercializare a produsului turistic: agenții de turism touroperatoare; agenții de turism detailiste

Agenția de turism touroperatoare are ca obiect de activitate organizarea (producția) și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turstice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari.

Agenția de turism detailistă vinde sau oferă spre vânzare în contul unei agenții de turism touroperatoare pachete de servicii sau componente ale acestora, contractate cu aceasta.

Aceste două tipuri de agenții de turism specificate în legislația țării noastre corespund și clasificării europene a agențiilor de turism. Paralel cu acestea, pe piața turistică internațională și-au făcut apariția și noi tipuri de agenții și variante de operare.

Dintre aceste noi tipuri de agenții care activează pe piața internaționala cele mai cunoscute sunt:

agenții cu oferta de servicii complete;

agenții de stimulare (incentive);

agenții comerciale;

agenții pentru croaziere;

agenții “implant”;

agenții organizatoare de circuite;

agenții organizatoare de voiaje prin poștă.

Agențiile cu oferta de servicii complete se ocupă de toate tipurile de voiaje, dar mai mult de jumătate din cifra lor de afaceri provine din categoriile de voiaje de grup și individuale. Exemple: American Express, Thomas Cook

.

Agențiile de stimulare (incentive) sunt agenții specializate în întocmirea programelor de voiaj pentru grupuri (religioase, de veterani) și pentru firmele care își recompensează salariații cu excursii plătite pentru ei și familiile lor (călătorii incentive). Exemple de agenții care organizează voiaje incentive: American Express, Kuoni, Havas și altele.

Agențiile comerciale sunt specializate în intermedierea afacerilor din turism și intră mai puțin sau deloc în legătură cu clienții. Acestea iau legătura telefonică cu clienții, rezervă bilete de avion, camere de hotel, închiriază mașini și aranjează (facilitează) adesea întâlniri între clienții lor. Exemplu: Rosen Bluth Travel din Philadelphia.

Agențiile pentru croaziere sunt specializate în producerea și comercializarea acestui tip de produse (croaziere).

Agențiile de tip “implant” sunt agenții amplasate în sediile unor firme și corporații mari astfel încât, clienții lor – salariații acelor firme – să poată obține bilete sau aranjamente pe loc și personal sau se poate instala un punct de lucru pentru imprimarea biletelor la sediul clientului. Ele sunt, de obicei, filiale ale agențiilor comerciale.

Agențiile organizatoare de circuite produc exclusiv excursii în circuit care sunt vândute direct către public. Circuitele sunt vândute prin reclamă în reviste de specialitate ca de exemplu Travel & Leisure si the New Yorker.

Agențiile organizatoare de voiaje prin poștă nu au sedii propriu-zise, ele operând prin poștă. Ele se adresează în special persoanelor în vârstă și grupurilor speciale cum ar fi persoanele invalide sau asociații de handicapați. Exemple: American Asociation of Retired Persons, Travel Avenue.

1.6 Organizarea internă și structura organizatorică a unei agenții de turism

Organizarea este un proces de grupare a resurselor și activităților întreprinderii turistice în scopul obținerii unor rezultate economice și sociale în condiții de eficiență.

Concretizarea activității de organizare a unei agenții este reflectată prin intermediul structurii organizatorice.

Structura organizatorică reprezintă ansamblul compartimentelor existente într-o întreprindere și a relațiilor desemnate a avea loc între acestea în scopul facilitării utilizării resurselor și realizării obiectivelor stabilite.

Structura organizatorică a unei agenții depinde de următorii factori:

1. Numărul de angajați (dimensunea agenției de turism);

2. Amplitudinea gamei de servicii;

3. Obiectul de activitate;

4. Competența managerială.

Compartimentele întâlnite la marea majoritate a agențiilor de turism sunt:

biroul de turism intern;

biroul de turism extern organizat pe: – outgoing (trimiteri de turiști români în străinătate); – incoming (primiri de turiști străini în România);

biroul transporturi;

ticketing;

contabilitate (se poate apela la un colaborator);

marketing

În cazul unei agenții de turism de dimensiuni mici activitatea acestor birouri se desfășoară la nivelul biroului transporturi și biroului turism, care sunt obligatorii și la care se pot adăuga și alte birouri (tiketing, marketing, etc.), în cadrul cărora angajații cumulează mai multe atribuții (care în cadrul structurii organizatorice „model” revin altor compartimente).

1.7. Licența și brevetul de turism

Agentul economic din turism reprezintă societatea comercială sau persoana fizică autorizată, care prestează sau comercializează servicii turistice.

Agenții economici din turism, indiferent de tipul lor, își pot desfășura activitatea de oferire, comercializare și vânzare a serviciilor și pachetelor de servicii turistice numai pe baza unei licențe eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului.

Licența de turism este documentul prin care se atestă capacitatea agenților de turism de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și siguranță pentru turiști.

1.7.1 Licența de turism:

• se eliberează de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului la cererea agenților economici;

• se vizează de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului din trei în trei ani;

• agentul economic solicită vizarea cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de trei ani de la ultima viză;

• nerespectarea condițiilor și criteriilor în baza cărora s-a eliberat licența este sancționată cu suspendarea sau retragerea ei;

• nu este transmisibilă;

• se afișează, în copie autentificată, la loc vizibil în incinta agenției.

Documentele pe care agentul de turism le va prezenta la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului în vederea obținerii licenței de turism sunt:

cerere de eliberare a licenței de turism

certificat de constatator de la Oficiul Registrului Comerțului din care să rezulte următoarele informații:

– obiectul de activitate al societății;

– structura acționariatului;

– datele de identificare a societății ce se înscriu în certificatul de înmatriculare;

– sediul punctului de lucru unde se înființează agenția de turism.

c) copie de pe brevetul de turism al persoanei care conduce agenția de turism;

d) copie de pe contractul de muncă al persoanei care deține brevetul de turism;

e) dovada achitării contravalorii prestației pentru eliberarea licenței.

Situații în care licența de turism se suspendă:

comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea reglementărilor legale;

neasigurarea de ghizi atestați pentru programele turistice;

utilizarea de autocare neclasificate;

asigurarea de servicii de cazare și alimentație publică în structuri de primire turistice care nu dețin certificate de clasificare;

functionarea agenției de turism fără ca persoana care asigură conducerea să dețină brevet de turism;

se suspendă din oficiu pe perioada în care agentul economic nu are încheiată polița de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenției;

atunci când, cu ocazia verficărilor efectuate în vederea vizării licenței de turism se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza acordării acesteia, licența se suspendă până la remedierea deficiențelor.

Suspendarea se face de până la un an.

Situații în care licența de turism se retrage:

când se repetă una din situațiile pentru care licența de turism a fost suspendată;

agentul economic renunță la desfășurarea activității de turism;

când licența de turism este transmisă (în scopul utilizării, altui agent economic care nu a obținut licența);

când agentul economic nu mai îndeplinește criteriile care au stat la baza eliberării licenței;

se retrage din oficiu, în termen de 15 zile, prin scrisoare recomandată, dacă la verificarea efectuată de reprezentanții Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se constată că agenția de turism nu mai funcționează la sediul înscris în licența de turism.

Titularul unei licențe de turism retrase nu mai are dreptul să solicite eliberarea unei noi licențe de turism timp de doi ani de la data retragerii.

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului publică periodic lista cuprinzând licențele de turism suspendate sau retrase.

1.7.2 Brevetul de turism

Brevetul de turism repezintă actul prin care se atestă unei persoane fizice capacitatea profesională de a conduce o unitate prestatoare de activități turistice.

Brevetele de turism:

• sunt valabile pe o perioadă nelimitată;

• dacă deținătorul își schimbă locul de muncă, brevetul rămâne valabil pentru aceeași funcție.

Documentația pe care o persoană trebuie să o prezinte în vederea obținerii brevetului de turism:

a) cererea;

b) C.V. cu declarația “Declar pe propria răspundere că datele cuprinse în prezentul înscris sunt reale, iar în cazul în care se costată contrariul, să îmi fie anulat brevetul de turism”;

c) Copie de pe actul de identitate;

d) Copii de pe actele care atestă pregătirea profesională;

e) Copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate în turism;

f) Atestat de limbă străină de circulație internațională, cu excepția cabanierului și a directorului agenției de turism detailiste;

g) Certificat de cazier juridic;

h) Dovada privind deținerea permisului de muncă în România, in cazul cetățenilor străini;

i) Atestat de limba română pentru cetățenii străini;

j) Dovada achitării contravalorii prestației efectuate.

Documentația se transmite Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, termenul de eliberare fiind de 30 de zile.

Capitolul 3

1.5 Turcia -,,imperiul,, destinațiilor turistice Yurtta Barıș, Dünyada Barıș
„Pace în țară, pace în lume”

Kusadasi este probabil una dintre cele mai renumite stațiuni din Turcia cu deschidere la Marea Egee și una extreme de apreciată de turiștii români.Având principala industrie în dezvoltarea turismului,nu este de mirare ca investițiile care s-au facut aici au pus accentual pe crearea unei zone de litoral perfecte pentru vacanța de vară și nu numai.

Numărul mare de hoteluri și restaurante a făcut ca peisajul să fie complet din punctual de vedere al dezvoltării turistice,alături de plajele întinse și de marea cristalină.

În plus, zona statiunii Kusadasi oferă și o serie de obiective turistice, astfel încat vacanța la mare în Turcia să fie perfectă. În interiorul stațiunii,se pot vizita zidurile vechi ale orașului, dar si Moscheea Kaleici Camii. În exterior sunt de asemenea câteva locații apropiate spre care turiștii se pot îndrepta, cum sunt Insula Porumbeilor si numeroasele aqua park-uri care vor asigura și distractia din timpul sejurului. 

Numeroase plaje cu nisip fin, cu apele calde si limpezi, oferind o atmosferă liniștită, permit o mare varietate de activitati legate de apă și plajă. Windsurfing, schi nautic, navigație și volei de plajă sunt doar cateva alegeri pentru iubitorii vieții active. După soarele liniștitor din timpul zilei, orașul așteaptă un apus de soare superb. 

Bodrum este stațiunea port a Turciei și una dintre cele mai alese locații pentru petrecerea vacanței de vară de către posesorii de ambarcațiuni de diverse mărimi. Mai mult decât atât, portul a jucat dintotdeauna un rol important in regiune, fiind nu numai un centru pentru turism, ci și dând naștere aici centrului comercial al regiunii. Zona este perfectă pentru vacanța de vară, dar și pentru sejururi în restul anului. 

Având la baza un oraș străvechi, Bodrumul este plin de obiective turistice fascinante, care cu siguranță vor placea tuturor. Castelul Bodrum este probabil una dintre cele mai recognoscibile locații de aici, care atrage numeroși vizitatori în fiecare an, interesați de acest simbol al istoriei turcești. În interiorul acestuia se află și Muzeul de Arheologie Subacvatică Bodrum, în care turiștii pot descoperii cele mai importante artefacte al zonei. De asemenea de vizitat este si Mausoleumul din Bodrum, dar si portul în sine.

 Bodrum, cu atmosfera sa boemă și elitară, este o localitate pitorească situată pe coasta egeeană, pe o peninsulă în apropierea insulei Kos. Este un bun punct de pornire într-o călătorie de-a lungul coastei cariene, cu panorama sa de mitologie și istorie, cu o arhitectură tipic mediteraneană, cu plaje de nisip spectaculoase și mici golfuri stâncoase

Side este o superbă stațiune, localizată în apropierea Antalyei. În afară de faptul că este o statțiune numai bună pentru o vacanță liniștită, Side este si unul dintre cele mai bine păstrate orașe-monument ale Turciei. Astfel, vacanțele pe care turiștii aleg să le petreacă aici vor fi complete și se vor desfășura într-un cadru unic, așa cum nu multe alte stațiuni pot oferi. Cu plaje întinse de-a lungul ieșirii înspre mare, dar și cu zone verzi, completate de obiective tuistice istorice, Side este o alegere excelentă. 

Ruinele rămase în Side sunt o parte a istoriei și a culturii Turciei. Acestea au fost foarte bine păstrate și conservate de-a lungul timpului, dată fiind valoarea lor enormă pentru cultura turceasca, dar și pentru turism. Principalele obiective turistice ce se pot vizita aici sunt: ruinele vechiului oraș Side, Templul lui Apollo si Poarta Vespasiana. 

În Side găsesti tot ce ți-ai putea dori. Pentru căutatorii de comori culturale există câte o comoară în fiecare loc: amfiteatrul datând din perioada elenă – capacitate de aproximativ 15.000 de oameni, templele romane ale lui Apollo și Artemis, apeducte și muzee. O experientă foarte plăcută este o plimbare printre aceste ruine pe timp de noapte, când sunt iluminate. 

Stațiunea Side este flancată de două plaje superbe – la vest, între Sidi și Colaki, plajele însumeaza lungimea de 30 km (tot aici se află și principalul complex hotelier al stațiunii), iar la est plaja este mai linistită și continua pâna la insulița de pe râul Manavgat. 

Kemer aparține de asemenea de zona Antalyei în Turcia, fiind o stațiune apreciată pentru faptul că aici se pot organiza vacanțe extrem de relaxante și liniștite. Locația unică a acestei stațiuni este ideală pentru iubitorii de mare și de soare, dar și pentru cei care apreciază spectacolul naturii în general, format din deschiderea la mare si Munții Taurus, ce a și dus la deschiderea unei zone turistice aici în anii '80.

Legătura dintre mare și munte este probabil una dintre cele mai frumoase atracții turistice de aici, prin peisajul superb creat de această întalnire. Însa, nu este singură atracție. Obiectivele turistice cele mai importante de aici sunt Parcul Eco, Cele Trei Insule, zona Olimp. În plus, în Kemer, turiștii se pot bucura de plaje întinse, dar și de unele mai restrânse, putând astfel să opteze atât pentru agrement, cât și pentru intimitate.

Încântătoarea stațiune Kemer este situată la 42 km sud-vest de Antalya. Simfonia culorilor vă întâmpină cu albastrul strălucitor al Mării Mediterane, cu tonurile de verde ale pădurii de pini și cu albul imaculat al caselor tradiționale. 
Kemer are în componentă 9 ministațiuni dispuse de-a lungul coastei pe o distantă de 52 km. 
Este o stațiune de familie foarte aglomerată și populară care și-a păstrat clădirile joase, motiv pentru care îti dă senzația unui oraș micuț, mai degrabă decât a unei jungle de beton. 

Antalya-Scurt istoric

 Antalya a fost întemeiată în secolul al II-lea d.H. de către regele Pergamului, Atalla, în cinstea căruia a fost numită inițial Attaleia. 300 de ani mai târziu, aici au ajuns romanii și au dat orașului un nou nume: Pamphilea, „pământul tuturor triburilor”. Din acea perioadă s-au păstrat porțile orașului cu trei arcuri ale împaratului Hadrian (sec. al II-lea d.H.), cu coloane de marmură și ornamente bogate. Bizantini, mongoli, seleucizi, italieni si alte popoare au cotropit aceste meleaguri însa fiecare cucerire a însemnat asimilarea unor alte culturi, lăsând în urmă vestigii care s-au păstrat până în zilele noastre. 
Simbolul orașului a devenit eleganta moscheie seleucidă din sec. al XIII-lea, ornată cu mozaic din cărămida smalțuita, din cauza căruia a primit denumirea de Yivli .Seleucizii au lăsat și o altă capodoperă: Medresa Karatay (Colegiul teologic), un model frapant de gravură în piatră. În timpul Imperiului Otoman în oras au fost construite două moschei mari: Murat Pasa (sec. al XVI-lea), cu frumoase dale decorative și Tekeli Mehmet Pasa (sec. al XVIII-lea).
Orașul vechi – Kaleici, este foarte pitoresc: străduțe intortocheate, balconașe din lemn, cafenele orientale și mici prăvălii propunând diverse suveniruri și mărfuri tradiționale. Turiștii vizitează mereu cu interes și bazarul local.

1.5 Antalya- Paradisul Mediteraneean

Cunoscută și sub denumirea de ,,capitala turismului,, din Turcia,Antalya este un loc exotic,cu o fascinantă istorie,ce îmbină spectaculos marea cu munții unde turistul poate practica sporturi sezoniere.

Pentru cel ce o vede prima dată,Antalya este o minunată surpriză în timp ce călătorul deja îndrăgostit regăsește aici liniștitoarele plaje,umbroasele bulevarduri cu palmieri,bogația peisajelor care îți taie respirația.

Putem spune că pentru iubitorii de natură și soare,Antalya,este destinația perfectă pentru a petrece o vacanță de neuitat.Antalya nu îi uită nici pe pasionații de sport cărora le oferă posobilitatea de a practica diferite sporturi:sky nautic,înot,surg,etc.

Astfel,stațiunea vă ofera toate posibilitățile chiar dacă sunteți pasionați de sport,natură sau de distracție.

Cu atrăgătoarele ei coaste line, în centrul orașului Antalya, care se poate lăuda cu cel mai mare număr de turiști din Turcia, hotelurile sunt localizate aproape de două mari plaje: Lara si Konyaalti.

Lara este un cartier al orașului Antalya, Turcia. Celebra Lara, este una dintre cele mai lungi plaje de nisip din Turcia. 
Cele mai multe dintre hoteluri sunt replici ale unor locuri celebre din întreaga lume (de exemplu Palatul Topkapi, Venetia, Kremlin), care a dus la denumirea zonei "Las Vegas-ul Turciei". 
Lara – Kundu este o zonă turistică în Turcia pe malul Mării Mediterane, formată din districtul Lara si suburbia Kundu aparținând Antalyei, această zonă fiind situată la aproximativ 12 km spre est fată de centrul stațiunii Antalya. 
Puteți ajunge în zona turistică Lara – Kundu cu autobuzele "dolmus" din stația Kalekapisi situată în centrul stațiunii Antalya. Drumul durează în jur de 45 minute. 
Plaja de nisip Lara este una dintre cele mai lungi din Turcia și beneficiază de facilități turistice precum șezlonguri, umbrele de soare,etc. Plaja Lara începe de la faleza Antalyei și este presărată cu hoteluri de lux – copii ale unor locuri faimoase din întreaga lume, situate în special în zona Kundu. 
Konyaalti este o localitate care își impresionează turiștii cu plajele foarte liniștite,cu bulevardele sale mărginite cu palmieri și peisajele care vor tăia respirația,cu siguramță.

Plaja Konyaalti este una dintre cele mai frumoase plaje din lume!

Situată în estul Antalyei,deține mai puține hoteluri ca Lara,însă vă veți putea bucura de mai multă liniște dacă alegeți un loc de cazare în aceasta zonă.

Plajele din Konyaalti sunt extrem de frumoase deoarece vegetația luxuriantă,de un verde puternic de pe coastă reprezintă un cadru magnific.

De aici veți avea o priveliște foarte frumoasă asupra Parcului Național Beydaglari,care este un adevărat paradis pentru animalele sălbatice.

Alte obiective turistice ale Antalyei

Templul din Apollo este situat in statiunea Side, la 55 km de orasul Antalya. Construit pe o stanca impunatoare, cu vedere spre apa albastra, ruinele templului Apollo fascineaza turistii care il viziteaza. Pentru o priveliste unica, este recomandat sa vizitati templul seara, cand soare apune peste monument. Daca afara este foarte cald, vizavi de templu, se afla o cafenea cu terasa unde va puteti trage sufletul.

Teatrul Aspendos

Teatrul Aspendos este considerat cel mai bine conservat oras din antichitate. Cu o acustica formidabila, teatrul este folosit si astazi pentru concerte de muzica clasica sau spectacole de teatru. Teatrul se afla la 40 km de Antalya si poate fi vizitat in fiecare zi

Portul din orasul vechi al statiunii Antalya este unul dintre locurile preferate de promenada al turistilor. Inconjurat de restaurante si cafenele, portul este locul ideal pentru o cina alaturi de prieteni sau pentru un desert savurat la malul marii. Daca pe vremuri, aici ancorau vase cargo, astazi portul este dominat de yachturi de lux si corabii pitoresti, perfecte pentru o excursie in Golful Antalyei.

Antalya Muzesi (Muzeul de Arheologie din Antalya) este unul dintre cele mai mari muzee din Turcia si se afla in statiunea Konyaaltı. Muzeul are 13 sali de expozitie si o galerie in aer liber. Cu o suprafata de 7.000 m2, muzeul are un patrimoniu de 5.000 de piese arta expuse, si peste 30.000 de artefacte ce nu pot fi expuse. In muzeu puteti admira piese preistorice, cu o vechime de 50.000 de ani, zeii mitologiei clasice, morminte cu sculpturi elaborate sau monede din diferite perioade, icoane si mozaicuri, carti, haine, broderii, arme etc.

Orasul antic Perga se afla la 15 km de Antalya, pe drumul ce duce spre Side. Construit in anul 1000 I.Hr, orasul a fost unul dintre cele mai bogate si frumoase orase din lumea antica, fiind faimos pentru templul lui Artemis.