Analiza Tehnico Economica Efectuata Sectorului Vegetal LA O Societate Agricola In Vederea Realizarii Unei Investitii

Economie

Analiza Tehnico Economica Efectuata Sectorului Vegetal LA O Societate Agricola In Vederea Realizarii Unei Investitii

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA TEHNICO-ECONOMICĂ EFECTUATĂ

SECTORULUI VEGETAL LA O SOCIETATE AGRICOLĂ

ÎN VEDEREA REALIZĂRII UNEI INVESTIȚII

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ANALIZA SITUAȚIEI AGRICULTURII ÎN ROMÂNIA

1.1. SCURT ISTORIC AL AGRICULTURII DIN ROMÂNIA

1.2. EVOLUȚIA AGRICULTURII ROMÂNEȘTI ÎN PERIOADA 1990-2007

1.3. SITUAȚIA AGRICULTURII ÎN PERIOADA 2007-PREZENT

CAPITOLUL 2 CONDIȚIILE NATURAL-ECONOMICE ÎN CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA S.C. GECORPAN S.R.L.

2.1. DESCRIEREA CONDIȚIILOR NATURALE ÎN CARE SE AFLĂ AMPLASATĂ

2.2. ELEMENTE PEDOCLIMATICE

2.3. ECONOMIA JUDEȚULUI

2.4. PRODUCȚIA GLOBALĂ A JUDEȚULUI IALOMIȚA

2.5. AGRICULTURA JUDEȚULUI IALOMIȚA

CAPITOLUL 3 DESCRIEREA S.C. GECORPAN S.R.L.

3.1. PREZENTAREA S.C. GECORPAN S.R.L.

3.2. ANALIZA COMPARATIVĂ PE ANII 2011-2013 A SITUAȚIEI ECONOMICE DIN EXPLOATAȚIE

3.3. CALCULUL REZULTATELOR ECONOMICO-FINANCIARE

3.4. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE LA S.C. GECORPAN S.R.L.

3.5. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ ȘI FURNIZORII S.C. GECORPAN S.R.L.

3.6. PIAȚA DE DESFACERE A S.C. GECORPAN S.R.L.

CAPITOLUL 4 NECESARUL DE INVESTIȚII PREVĂZUTE PENTRU BUNA DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII LA S.C. GECORPAN S.R.L.

4.1. OBIECTIVUL GENERAL

4.2. OBIECTIVELE MODERNIZĂRII

4.3. OBIECTIVELE DIRECTE ALE INVESTIȚIEI

4.4. OBIECTIVELE INDIRECTE ALE INVESTIȚIEI

4.5. JUSTIFICAREA ALEGERII UTILAJELOR

4.6. ANALIZA SWOT A S.C. GECORPAN S.R.L.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În prezent, agricultura și dezvoltarea rurală din România continuă să fie într-o situație de criză, iar economia este departe de a fi stabilă pentru a putea să o susțină. Dimpotrivă, scăderea raportului dintre indicii de creștere a prețurilor produselor agricole și cei ai produselor industriale cumpărate de agricultori, adâncește foarfecele prețurilor, lucru care ne conduce la concluzia că agricultura înregistrează o productivitate scăzută, față de alte țări, mai ales față de cele din U.E., care reprezintă modelul și ținta spre care se tinde.

Prin suprafața sa de 236.391 km2, România se află pe locul 12 în Europa. 31% din suprafața României, este ocupată de munți, 33% de coline și platouri, iar restul de 36%, de câmpii. În același timp, România dispune de aproape 14.800 mii ha. teren agricol, din care aproape 9.400 mii ha. arabil, cca. 4.900 mii ha. pășuni și fânețe, 259 mii ha. vii și 232 mii ha. livezi.

Distribuția regională a terenurilor agricole după modul de folosință este diferențiată în raport cu condițiile de relief, cu caracteristicile pedo-climatice și de pretabilitate la culturi. Pe ansamblu, numai 25% din totalul terenurilor agricole au o calitate superioară, având un potențial productiv bun și foarte bun.

Solurile se află într-un proces de degradare continuă. Pentru România, problema ameliorărilor funciare a fost și este deosebit de acută deoarece terenurile agricole sunt afectate de diverși factori care influențează capacitatea de producție: seceta frecventă, eroziunea solului prin apă, exces frecvent de apă în sol, compactarea solului datorită lucrărilor executate necorespunzător etc.

În condițiile schimbărilor calitative generate de tranziția la economia de piață și al ritmului rapid al cuceririlor științei și tehnicii, managementul producției constituie o problemă esențială,de rezolvarea căreia depinde nivelul eficienței economice și gradul de profitabilitate al firmelor românești.

Managementul producției se referă la procesele fizice prin care firmele preiau materii prime, le transformă în produse și apoi le distribuie clienților (adesea aceștia sunt mai degrabă parteneri de afaceri, decât utilizatori finali). Este, deci o parte vitală a procesului economic și ocupă un loc de frunte printre responsabilitățile conducerii generale.

CAPITOLUL 1
ANALIZA SITUAȚIEI AGRICULTURII ÎN ROMÂNIA

1.1. SCURT ISTORIC AL AGRICULTURII DIN ROMÂNIA

Pentru a fundamenta științific ceea ce trebuie să întreprindem pentru restructurarea agriculturii noastre, pentru revigorarea spațiului românesc, pentru trezirea țăranului nostru este necesară o analiză a drumului parcurs de agricultura României pentru că odată cu renașterea țăranului român renaște națiunea română.

Dorința fundamentală a țaranului român, aceea de a deveni proprietarul pamântului pe care îl muncește a început să prindă contur după unirea Principatelor Române în 1859.

Reforma agrară, promulgată în 1864 de principele Alexandru Ioan Cuza, a contribuit la ameliorarea structurii de proprietate din Principatele Române și la înlăturarea oricărei forme de legătură silită între țăran și proprietar (claca), dar nu a reușit să rezolve problemele tehnice și economice ale exploatației agricole și starea de înapoiere a țărănimii. Această reformă nu a avut efectul dorit, deoarece țăranul, deși a devenit proprietar de pământ, nu avea uneltele și capitalul necesar pentru exploatarea pământului. Nici următoarele legi din 1866, 1868, 1872, 1875, 1880, 1884, 1903 nu au avut efectul scontat. Singurul fenomen care apare este cel al arendășiei: proprietarul era nevoit să arendeze pământul, în lipsa capitalului și a activului de exploatare în condițiile impuse de arendaș.

Până în 1918 structura proprietății funciare era de tip feudal cu mari proprietăți latifundiare: 0,7% din numărul exploatațiilor erau mai mari de 5 ha, ponderea acestora în suprafața arabilă fiind de 40%, 3,6% erau exploatații de mărime medie în timp ce 95,7% din numărul exploatațiilor erau mai mici de 5 ha dar deținând în suprafața arabilă doar 34%, arată datele din anul marii răscoale țăranești.

În perioada 1864-1918, fenomenele cu caracter general sunt următoarele:

din populația totală, 75-80% este reprezentată de populația rurală;

prelucrarea industrială a produselor agricole, dar și piața agricolă, se aflau la un nivel scăzut;

proprietățile mici sunt succesiv parcelate și diminuate, datorită sporului natural al populației rurale.

Gospodăria mică țărănească, cu o suprafață de 3-4 ha teren agricol, pe lângă faptul că nu asigură utilizarea integrală a forței de muncă a familiei țărănești, nu-și asigură complet necesarul de produse agricole pentru autoconsumul propriu, aflându-se într-o economie de subzistență.

Gospodăriile mari, produc și pentru autoconsumul lor, plătesc și în natură o parte din munca țăranilor, dar în primul rând, produc în cea mai mare parte pentru piață.”

La baza schimbărilor agricole esențiale a stat răscoala țăranilor din 1907, schimbări care au debutat în anul 1918. Această reformă este un act legislativ fără precedent ca amploare în legislația românească dar și în cea europeană.

S-a expropriat teren în suprafață de 6.008.100 ha, reprezentând aprox. ¾ din suprafața marilor latifundii românești.

Iată în tabelul nr.1.1. și suprafețele preluate din “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III” a lui Păun Ion Otiman:

Tabelul nr. 1.1.

Suprafețele expropriate prin Reforma Agrară (1918)

Sursa: Păun Ion Otiman., 1994, “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III”;

Efectul reformei a fost de creștere a suprafețelor mici, de la 4.4 ha la 4,9 ha și scăderea în suprafață a exploatațiilor mari, de la 555.4 ha la 172.2 ha și mijlocii, de la 42.4 ha la 12.9 ha.

Remarcăm faptul de importanță socială, că din 2.309 mii țărani fără pământ sau cu pământ insuficient, înscriși pentru împroprietărire, au primit loturi 1.479 mii sau 64%, ceea ce înseamnă că o serie de țărani a rămas și după 1921, fără pământ.

Pozitiv și inedit pentru reforma din 1921 este formarea izlazurilor comunale, din lipsa cărora țărănimea și-a adâncit dependența de marii proprietari și arendași jumătate de secol.Totodată, statul și-a mărit rezerva sa cu peste 1,5 milioane de ha, majoritatea păduri.

Prefacerea marii proprietăți funciare în mica proprietate țărănească, pe lângă efectele sociale de împroprietărire a celei mai mari părți a țărănimii, în plan economic, a redus marea exploatație cu avantajele sale, la una mică cu inventar rudimentar și randamente scăzute. În 1927, când operațiunile de împroprietărire erau spre final, datele confirmă deplasarea fundamentală petrecută: 64% din suprafața arabilă revenea categoriilor țărănimii cu loturi până la 10 ha; urmată apoi, ca pondere, categoria mijlocie de 10-15 ha cu 16,6%; 10,4% aparținea proprietarilor cu pământ între 50-250 ha; aici se cuprinde, desigur, și o parte din marea proprietate în măsura în care aceasta se clasează de la 100 de ha în sus.

Dintr-o țară a cărei agricultură era dominată la începutul secolului de mari latifundii, România s-a transformat, în urma redistribuirilor masive a moșiilor, într-un stat cu economie agrară predominant țăranească, fără a dispune, însă, de un sector avansat de proprietate și gospodărie mijlocie modernă.

Agricultura vest-eurpeană evoluează spre fermele mijlocii așa că legile funciare promulgate de Parlamentul României au avut același scop. În acest fel crește interesul țăranului pentru a folosi mai bine pământul. Economia gospodăriilor țărănești este influențată puternic de dezvoltarea capitalismului în întreaga economie națională. Acestea încep să producă tot mai mult pentru piață, extinzând tot mai mult culturile comerciale.

În anul 1930 din cele peste 18 milioane de locuitori cât număra România 79,8% trăiau în mediul rural.

S-a impus dezvoltarea proprietății mari si mijlocii întrucât:

tehnica mașinistă se putea aplica mai bine pe suprafețe întinse;

contribuția la aprovizionarea mai multor persoane;

creștea varietatea lucrărilor pe suprafețele în pantă.

În anul 1937 s-a promulgat o lege privind organizarea și încurajarea agriculturii, care a marcat începutul unei noi evoluții ascendente a suprafețelor cultivate anual și a producției.

În asemenea condiții, se dovedea necesară rezolvarea imediată a unor importante probleme tehnico-economice:

înzestrarea agriculturii cu mijloace adecvate;

reorganizarea gospodăriilor țărănești;

îmbunătățirea sistemului de valorificare a produselor;

reglementarea sistemului „învoielilor agricole”;

modificarea sistemului de prețuri;

introducerea unor măsuri de protecție a muncii în domeniu;

aproprierea veniturilor agricultorilor din diferitele regiuni ale țării.

În martie 1945, în țara noastră este adoptată legea pentru înfăptuirea reformei agrare, care avea ca scop, mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești, care dețineau mai puțin de 5 hectare și crearea de gospodării țărănești pentru muncitorii agricoli fără pământ. Această lege a dus la o nouă polarizare a structurii agrare din România. Iată și date referitoare la această nouă polarizare în tabelul nr.1.2., conform datelor preluate din “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III” a lui Păun Ion Otiman:

Tabelul nr. 1.2.

Structura agrară în România în anii 1930 și 1945

Sursa: Păun Ion Otiman., 1994, “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III”

Diferența dintre 1930 și 1945 de suprafață, se datorează pierderii de către România, a unei părți din provinciile sale istorice.

Între anii 1900-1948, au existat toate tipurile de asociații țărănești (cooperative de producție, de prelucrare și comercializare a produselor agricole, de aprovizionare, sindicate profesionale ale crescătorilor de animale, case de credit, obștii, camere de agricultură, corporații), organizații care existau la timpul respectiv și în celelalte țări europene și occidentale.

Făcând o sinteza europeană a structurilor agrare vom diferenția trei tipuri, după Prof. univ. Dr. ing. Bold Ion:

„sistemul englez, care a realizat concentrarea proprietății terenurilor și efectivelor de animale în unități/ferme de mari dimensiuni, capabile să realizeze producția-marfă în condiții de dezvoltare optimă a resurselor și economicitate a producției;

Sistemul danez, care a considerat ferma – proprietate ca esențială în realizarea producției, dar a dezvoltat sistemul de cooperație pentru aprovizionare, prelucare, depozitare, desfacere și servicii, integrate cu industria alimentară pentru totalitatea fermeloile II-III” a lui Păun Ion Otiman:

Tabelul nr. 1.2.

Structura agrară în România în anii 1930 și 1945

Sursa: Păun Ion Otiman., 1994, “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III”

Diferența dintre 1930 și 1945 de suprafață, se datorează pierderii de către România, a unei părți din provinciile sale istorice.

Între anii 1900-1948, au existat toate tipurile de asociații țărănești (cooperative de producție, de prelucrare și comercializare a produselor agricole, de aprovizionare, sindicate profesionale ale crescătorilor de animale, case de credit, obștii, camere de agricultură, corporații), organizații care existau la timpul respectiv și în celelalte țări europene și occidentale.

Făcând o sinteza europeană a structurilor agrare vom diferenția trei tipuri, după Prof. univ. Dr. ing. Bold Ion:

„sistemul englez, care a realizat concentrarea proprietății terenurilor și efectivelor de animale în unități/ferme de mari dimensiuni, capabile să realizeze producția-marfă în condiții de dezvoltare optimă a resurselor și economicitate a producției;

Sistemul danez, care a considerat ferma – proprietate ca esențială în realizarea producției, dar a dezvoltat sistemul de cooperație pentru aprovizionare, prelucare, depozitare, desfacere și servicii, integrate cu industria alimentară pentru totalitatea fermelor, independent de mărime;

Sistemul rus (sovietic) cooperatist și de stat, care a concentrat terenul, efectivele de animale, capitalul în corelare cu industria de prelucrare și servicii, asigurând concentrarea și specializarea producției în ferme de dimensiuni mari, dar cu mari diferențe în ceea ce privește retribuția.”

Aceste sisteme, total sau parțial adecvate evoluției social-istorice și condițiilor natural-economice, se regăsesc în toate țările europene.

Din păcate România a abordat sistemul rus iar decretul 133 din aprilie 1949 aduce începutul dezastrului din agricultura românescă-colectivizarea, la care i se alatură și etapizarea forțată.Colectivizarea agriculturii în România în perioada 1949-1962, în tabelul nr.1.3, conform datelor preluate din “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III” a lui Păun Ion Otiman:

Tabelul nr. 1.3

Colectivizarea agriculturii în România în perioada 1949-1962

Sursa: Păun Ion Otiman., 1994, “Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III”

În perioada 1955-1980, s-au făcut importante investiții tehnice în agricultura de stat și cooperatistă:

2,2 milioane ha amenajări antierozionale, în zonele colinare;

2500 km de diguri împotriva inundațiilor;

10 combinate pentru producția de îngrășăminte;

8 fabrici de pesticide necesare agriculturii;

1200 ha sere – tip industrial pentru legume;

6 uzine de tractoare;

12 uzine ale Ministerului Agriculturii pentru utilaje agricole și piese de schimb;

4 uzine pentru combine de recoltat, combinatoare, pluguri;

2 uzine pentru fabricarea de utilaje pentru irigații;

33 de fabrici pentru industrializarea sfeclei de zahăr;

10 fabrici pentru industrializarea de floarea soarelui;

silozuri pentru depozitarea cerealelor, cu o capacitate totală de 12 milioane tone.

Către sfârșitul acestei perioade, în sectorul de stat al agriculturii lucrau 155.000 muncitori, în sectorul cooperatist 1.110.000, în S.M.T.- uri 236.000, iar în sectorul individual 490.000 țărani. Deși dețineau numai 12,1% din ternul arabil și 16,3% din forța de muncă, sectorul individual realiza 25% din recolta de porumb, 15% din recolta de legume, 44% din recolta de cartofi, 32% din recolta de legume și 25% din recolta de struguri.

1.2. EVOLUȚIA AGRICULTURII ROMÂNEȘTI ÎN PERIOADA 1990-2007

În perioada de după 1989 în agricultura României s-au produs schimbări mai puțin spectaculoase decât în alte ramuri în ce privește structura și volumul producției. Totuși, în acest domeniu au avut loc unele schimbări majore în privința structurii proprietății și a populației ocupate, precum și a relațiilor de export – import.

Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1990-2007 au avut drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole, determinând formarea unor numeroase exploatații de foarte mici dimensiuni.

În prezent, forma principală de exploatație agricolă este gospodărirea țărănească mică, având o suprafață medie de 190,8 ha și dețin 42% din suprafața agricolă a țării.

Astfel, din cele 3.825 mii de exploatații agricole individuale care dețin o suprafață agricolă utilă de 7,45 milioane ha, 89,9% au suprafețe mai mici de 5 ha, producția obținută fiind în totalitate destinată consumului propriu. Peste 98% dintre acestea sunt explotații mixte, atât pentru producția vegetală cât și pentru creșterea animalelor, o clasificare a lor după suprafață sau după numărul de animale nefiind concludentă.

O clasificare după dimensiunile economice ale explotațiilor agricole românești poate constitui baza care va perimte agriculturii românești să se adapteze Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene în perioada 2014-2020 și creează premisele adoptării celor mai bune decizii pentru programarea și utilizarea fondurilor comunitare.

Diferitele tipuri de exploatații agricole se pot grupa după mai multe criterii: ideologii politice și doctrine economice, dimensiune, profil (structura de producție), relația dintre exploatația agricolă și proprietatea funciară precum și față de resursa umană, nivelul de integrare, destinația producției, precum și după criterii juridico-economice.

Pentru a scoate în evidență caracteristicile exploatațiilor agricole din România, în condițiile unei multitudini de tipuri, cea mai adecvată abordare a acestora este după criteriul juridic al „proprietății”. Pornind de la acest criteriu s-au analizat caracteristicile următoarelor tipuri de exploatații.

Exploatațiile agricole familiale, au fost forma dominantă în agricultura țării noastre (ca de altfel întotdeauna în Europa) până la desființarea lor prin procesul de colectivizare.

Exploatațiile agricole familiale individuale. Apariția acestui tip de exploatații agricole la noi în țară este strâns legată de aplicarea Legii fondului funciar, a privatizării societăților agricole comerciale provenite de fostele I.A.S. – uri, la acestea se adaugă și alte acte normative ce le-au urmat.

Exploatațiile agricole de tipul societăților comerciale, ca de altfel toate societățile comerciale din agricultură, au luat ființă, și își desfășoară activitatea pe temeiul legii 31/1990 cu modificările ulterioare în special prin Legea 441/2006, care cuprind reglementări generale și specifice foarte detaliate privind înființarea și funcționarea celor 5 categorii de societăți de capital și de persoane: comerciale, societăți în nume colectiv (SNC), societăți în comandită simplă (SCS), societăți în comandită pe acțiuni (SCA), societăți pe acțiuni (SA) și societăți cu răspundere limitată (SRL).

Exploatațiile agricole asociative. La noi în țară în cadrul asociațiilor de producție agricolă constituirea și funcționarea exploatațiilor agricole este reglementată de Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere din agricultură. Astfel asociațiile de producție pot fi: asociații simple și societăți agricole.

Exploatațiile agricole publice se referă la „unitățile cu personalitate juridică, care se află sub administrarea organismelor administrației publice, centrale sau locale, care desfășoară și activități agricole și care fac parte din domeniul public, precum și unitățile aflate sub administrația altor instituții publice de interes național, care desfășoară activități agricole”.

Structura proprietății și a exploatațiilor agricole: în perioada care a urmat căderii regimului comunist, satul a fost supus unei reforme cu efecte profund contradictorii. Startul reformei aplicate lumii rurale a fost dat de legea 18 a Fondului Funciar, lege controversată încă de la adoptare. Această lege a creat impresia că reface proprietatea țărănească, căci a împărțit loturi de pământ vechilor proprietari, aceștia primind înapoi 9.340 mii ha de teren arabil, dar nu mai mult de 10 ha pe familie. S-au format astfel 3,9 mil. proprietăți agricole mici. În realitate, aceeași lege a deposedat țăranul de ceea ce fusese „proprietatea muncii țărănești” (echipamentele agricole), antrenând consecințe negative (care marchează până astăzi exploatația agricolă în România).S-a creat un regim agrar caracterizat prin câteva trăsături definitorii pentru ceea ce a devenit între timp noua chestiune rurală :

o teribilă fărâmițare a proprietății;

predominarea exploatațiilor de subzistență, de mici dimensiuni: 67,4% dintre exploatațiile agricole private din România au sub 3 ha;

compromiterea accesului la piețe a agricultorilor, ceea ce creează impresia unei slabe orientări comerciale a acestora;

exploatațiile mijlocii – având între 3-15 ha – reprezintă 25,2 % din totalul acestora ;

dimensiunea medie a unei exploatații este de 2,67 ha, ceea ce reduce eficiența folosirii mijloacelor și resurselor.

În plus, exploatațiile din agricultura României sunt nu doar de dimensiuni reduse, ci și dispersate, revenind în medie 4,14 loturi la o exploatație. Reforma agrară în România a condus la trei tipuri de efecte :

distrugerea dotărilor tehnice din agricultură;

dezorganizarea producției agricole;

Prin urmare, reforma, în loc de a organiza realitatea economiei țărănești, stimulând acele categorii de proprietate care s-au afirmat încă dinainte de 1989 – proprietatea muncii țărănești (patrimoniul CAP-urilor), în genere formele de posesiune corporativă – a contribuit la dezorganizarea acelei realități. Iată situația pe țară a principalelor culturi cultivate în România:

Tabelul 1.4.

Suprafețele cultivate între anii 1990-2007 cu principalele culturi agricole

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 1990-2012;

Din tabelul de mai sus se observă că suprafețele cultivate în anul 2007 au scăzut cu 17,28%, respectiv cu 8,50% față de anul 1990, respectiv 2000. De asemenea, suprafețele cultivate în anul 2007 au scăzut cu 1,35 % față de anul 2006. Suprafața cultivată cu rapiță are cea mai mare creștere, aceasta crescând cu 2693,31% în anul 2007 față de 1990.

Figura nr. 1.1. Suprafețe cultivate cu principalele culturi (hectare)

Perioada 1990-1996 s-a concretizat, după părerea Prof. Dr. Ioan Dona „printr-un lent și ezitant ritm al reformei, astfel încât anul 1997 a găsit economia românească împovărată de pierderi masive și variate, în special în agricultură și în sectoarele energointensive”.

Măsurile legislative ulterioare, care au vizat consolidarea și concentrarea exploatațiilor – Legea asocierii, Legea arendării, Legea circulației juridice a pământului, dimpreună cu instrumentele de finanțare, au avut o influență redusă asupra procesului de întărire a exploatațiilor agricole.

Tabelul 1.5.

Producțiile obținute între anii 1990-2007 la principalele culturi agricole

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 1990-2012;

În tabelul de mai sus sunt prezentate producțiile obținute între anii 1990-2007 la principalele culturi agricole. Se poate observa ca în anul 2007 comparativ cu anul 1990 producțiile au scăzut, cea mai mare scădere fiind cu 80,17% la cultura de orz și orzoaică. Doar cultura de rapiță a înregistrat o creștere în anul 2007 comparativ cu anul 1990 de 3228,7%.

Figura nr. 1.2. Producțiile obținute la principalele culturi agricole (tone)

1.3. SITUAȚIA AGRICULTURII ÎN PERIOADA 2007-2013

Schimbări majore în ceea ce privește exploatațiile agricole (număr, structura proprietății, suprafața agricolă utilizată, culturile agricole, efectivele de animale, randamentele pe hectar, dotarea cu tractoare și mașini agricole) nu s-au evidențiat nici în perioada de preaderare nici în perioada de postaderare, față de perioada anterioară. Totuși se pot remarca schimbări de mici proporții în reducerea numărului total de exploatații agricole, dotarea cu mașini și utilaje agricole, culturile agricole, efectivele de animale, comerțul exterior.

Făcând comparația dintre România și UE, pe perioada 2002-2010, în ceea ce privește exploatațiile agricole (evoluția lor, dimensiunea medie, numărul lor, etc), putem să spunem că România se caracterizează prin:

cel mai mare număr de exploatații agricole din UE (3,85 milioane de exploatații agricole);

România deține 28,69% din numărul total de exploatații din UE;

suprafața medie a unei exploatații agricole în România este în 2010, mult mai mică (3,45 ha) față de UE (11,7 ha);

suprafața medie a unei exploatații agricole în România, din anul 2002 în anul 2010 a crescut foarte puțin, de la 3,3 la 3,5 ha;

populația rurală se menține în continuare ridicată ca pondere (cca 45%);

forța de muncă din agricultură este numeroasă, iar ponderea acesteia față de alte sectoare de activitate este de 29,6% (în UE, este de 5,6%).

În România forța de muncă din agricultură este numeroasă, totuși avem o productivitate a muncii foarte scăzută. Decalajul mare al productivității muncii din agricultură față de statele U.E. se datorează mai multor factori cum ar fi: gradul scăzut de ocupare a resursei de muncă disponibile; eficiența scăzută a proceselor de muncă; nivelul de tehnologizare a activităților agricole; randamentele scăzute la hectar și pe animal, etc. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România urmează, în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, principiile Politicii Agricole Comune (PAC), care însumează un set de reguli și măsuri ce au ca obiectiv principal creșterea productivității, garantarea unui nivel de viață echitabil pentru populația din zona rurală, stabilizarea piețelor agricole, garantarea securității aprovizionărilor cu produse agroalimentare, asigurarea consumatorului cu bunuri agroalimentare la prețuri rezonabile.

Blocarea accesului agricultorilor la economia generală a țării este ilustrat de:

a) creșterea exponențială în primul interval al tranziției a ponderii populației rurale neremunerate – care trăiește doar de pe urma propriei gospodării – cu o rată de creștere de peste 700% în primii șapte ani ai tranziției – majoritatea covârșitoare a populației din mediul rural trăiește, așadar, de pe urma muncii familiale neremunerate și a muncii pe cont propriu.

b) scăderea ponderii muncii salariate în mediul rural, în primul interval al reformei. Acesta este un indicator evident al diminuării acelor tendințe structurale care definesc o structură socială modernă, de tip capitalist.

c) creșterea foarte rapidă a patronatului în mediul rural este un fenomen aparent inexplicabil. Lipsa unei legături între creșterea patronatului și o eventuală creștere a muncii salariale la sate ar putea fi însă explicată prin rolul pe care acest patronat și-l asumă, cel mai probabil acela de intermediere între marfa de mic surplus provenită din economia de subzistență a gospodăriei țărănești și angrosiștii de la orașe.

Obiectivul fundamental al politicilor agricole a fost stoparea declinului, redresarea treptată și crearea condițiilor pentru relansarea agriculturii în concordanță cu potențialul natural, economic și uman de care dispune România, în scopul asigurării securității alimentației populației, a disponibilităților destinate schimburilor economice internaționale conform legislației Uniunii Europene.

Tabelul 1.6.

Suprafețele cultivate între anii 2007-2013 cu principalele culturi agricole

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 2001-2012;

După cum se observă din tabelul de mai sus suprafețele cultivate în anul 2013 au crescut cu 4.80% respectiv 4.39% față de anul 2007 respectiv 2010, dar au crescut de asemenea cu 1.14% față de anul 2012. Suprafața cultivată cu floarea soarelui are cea mai mare creștere, aceasta crescând cu 27,76% respectiv 35.05% în anul 2013 față de 2007 respectiv 2010.

Figura nr. 1.3. Suprafețe cultivate cu principalele culturi (hectare)

Agricultura este supusă încă, în mare măsură, influenței directe a factorilor climaterici; suportul acordat susținerii irigațiilor nu a reușit să compenseze în totalitate aceste influențe.

Dezvoltarea și modernizarea agriculturii în România trebuie să aibă ca obiectiv principal crearea unor sisteme și structuri moderne și eficiente, menite să asigure:

produse alimentare și nealimentare pentru piața internă și disponibilități pentru export, în condițiile cerințelor crescânde pentru calitate;

protecția resurselor naturale – solul, apa, aerul și biodiversitatea, resurse limitate care, în condițiile globalizării agriculturii, vor deveni o problemă strategică mondială;

menținerea patrimoniului funciar al agriculturii la standarde de calitate superioară, atât prin eliminarea dereglărilor provocate de propria-i activitate, cât și prin acționare, ca factor de reducere și anulare a efectelor dăunătoare produse de industrializare.

Tabelul 1.7.

Producțiile obținute între anii 2007-2013 la principalele culturi agricole

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 2001-2012;

În tabelul de mai sus sunt prezentate producțiile obținute între anii 2007-2013 la principalele culturi agricole. Se poate observa ca în anul 2013 comparativ cu anul 2007 producțiile au crescut, cea mai mare creștere fiind cu 290,37% la cultura de floarea soarelui.

Figura nr. 1.4. Producțiile obținute la principalele culturi agricole (tone)

Agricultura 2014 – prezent

CAPITOLUL 2
CONDIȚIILE NATURAL-ECONOMICE ÎN CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA S.C. GECORPAN S.R.L.

2.1. DESCRIEREA CONDIȚIILOR NATURALE ÎN CARE SE AFLĂ AMPLASATĂ

Perimetrul pe care S.C. GECORPAN S.R.L. își desfășoară activitatea se regăsește în comuna Sărățeni, județul Ialomița.

Sărățeni este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată doar din satul de reședință.

Comuna Sărățeni se învecinează la nord cu comuna Balaciu, la sud, cu comuna Munteni Buzău, la est – comuna Munteni Buzău, la vest- comuna Balaciu.

Comuna Sărățeni are ca specific zona de câmpie, de șes cu înălțimi de până la 15 m, preponderent în partea de nord între D.N. 2A și comuna Munteni Buzău, dar are și porțiuni de luncă (lunca Ialomiței) între râul Ialomița (malul stâng) și D.N. 2A.

În zona de câmpie, solul este cu un potențial ridicat pedologic (cernoziom), în zona de luncă solul are un potențial scăzut pedologic (sărac), iar în zona de deal, potențialul pedologic al solului este mediu.

Comuna Sărățeni este străbătută de raul Ialomița pe malul stâng, de la vest către est pe o lungime de 3,5 km pe cursul mijlociu, având debite normale, totuși la intervale mari (2-3 ani) se înregistrează debite mari și foarte mari depășindu-se cotele de atenție și de apărare (cota de inundație și de pericol) producându-se viituri majore, cu risc mare de inundații.

În apropierea zonei de competență la aproximativ 35 km vest se află lacul de acumulare Dridu (barajul de la Dridu), obiectiv hidrotehnic strategic de importanță natională. În situația unui accident hidrotehnic la acesta, localitatea Sărățeni poate fi afectată grav, existând riscul unor inundații într-un timp relativ scurt (4 – 4,5 ore). Acesta are un volum total al acumulării de 45 milioane m³ cu o suprafață de 1000 ha. De asemenea, comuna Sărățeni are în proprietate un lac (balta) numită Sărățuica cu o suprafață de 60 ha fiind împărțit pe luciul apei cu localitatea Munteni Buzău, având o întindere de 2 km cu o lățime de 120 m și o adâncime pe alocuri de 1 – 2,5 m.

2.2. ELEMENTE PEDOCLIMATICE

Regimul climatic al zonei este caracteristic zonei din sud – estul României, având o climă temperat – continentală cu ierni geroase și de regulă uscate (căderi în cantități mici de zăpadă) și cu veri călduroase, chiar caniculare, cu precipitații slabe (10 – 15 l/m² în 24 h) la intervale mari de timp (25 – 40 zile) uneori chiar și mai mult favorizând apariția fenomenului de secetă.

Având în vedere încălzirea globală, influențe asupra regimului climatic din sud-estul României se regăsesc, și se vor manifesta din ce în ce mai des și asupra zonei luate în studiu, astfel:

fenomenele meteorologice extreme (furtuni, tornade, precipitații abundente într-un interval scurt de timp);

temperaturi ridicate, chiar caniculare (peste 40º C la umbră la intervale dese și cu o durată mai lungă);

descărcări electrice frecvente (fulgere, trăsnete de intensitate mare);

precipitațiile abundente vor fi însoțite de vânt puternic și căderi de grindină (vor fi mai frecvente iar bucățile de piatră din ce în ce mai mari);

Regimul precipitațiilor caracteristic zonei (atât ploi cât și zăpadă) sunt din ce în ce mai reduse cantitativ, ceea ce va conduce în viitor la instalarea fenomenului de secetă profundă.

Media cantităților de precipitații este de 10 – 15 l/m² cu valori extreme în anul 1975 când ploile abundente înregistrate au fost de peste 55 l/m² cu un vârf istoric de 85 l/m², iar la polul opus, anul 2007 cu o medie anuală de sub 10 l/m² cu un vârf istoric în lunile ianuarie, februarie și martie de 4 l/m².

Temperaturi: Tendința în perioada următoare este de încălzire și începutul fenomenului de deșertificare, vor fi temperaturi mai mari cu 1 – 2º C atât iarna cât și vara peste media anuală, astfel iarna vor fi frecvent temperaturi pozitive (de la -10º C la +10º C), și vara temperaturi frecvent peste 35º C (ziua vor fi temperaturi de peste 35º C, regimul termic depășind 80, iar nopțile vor fi tropicale cu temperaturi de peste 25º C).

Media valorilor anuale de temperatură este 32º C – 38º C, vara și -5º C – 15ºC iarna.Vârfurile istorice de temperatură s-au înregistrat în anul 2002 (-23º C) și în anul 2007 (+42º C).

Fenomene meteorologice extreme în această zona de competență, de tip tornade nu au avut loc, în schimb intensificări ale vântului cu aspect de vijelie (viteza vântului de peste 70 km/h) s-au înregistrat periodic la intervale mari de timp. Astfel, pe parcursul a 3 ierni s-au înregistrat căderi masive de zăpadă cu vânt puternic (peste 60 km/h) luând aspect de viscol, iar pe parcursul fiecărei veri se manifestă frecvent fenomenele de vijelie, furtuni însoțite de căderi mari de precipitații într-un interval scurt de timp.

2.3. ECONOMIA JUDEȚULUI

Județul este amplasat pe un relief predominant de câmpie, incluzând Bărăganul de Sud sau Bărăganul propriu-zis și jumătatea sudică a Bărăganului central; la acesta se mai adaugă relieful de luncă și baltă, corespunzator vaii Ialomiței, Dunării și Bălții Borcea.

Caracteristica economică principală a județului Ialomița o reprezintă, pe de-o parte, producția cerealieră, îmbinată cu cultura plantelor industriale și creșterea animalelor, iar pe de altă parte dezvoltarea unei tinere industrii, legată de valorificarea produselor agricole.

Economia județului Ialomița reflectă caracteristica resurselor de care dispune, pe suportul producției agricole dezvoltându-se, în special, industria alimentară.

Mediul de afaceri este reprezentat la 1 iunie 2005 de un număr de aproape 9.976 agenți economici înmatriculați, din care cei mai mulți sunt constituiți în:

societăți comerciale cu răspundere limitată (5505);

asociații familiale (1885);

activități cu caracter independent (1851).

Repartiția teritorială a agenților economici este:

32% în Slobozia;

14% la Fetești;

11% la Urziceni,

4% la Țăndărei;

2% la Amara;

1,5% la Căzănești;

1,2% la Fierbinți;

34,3% în mediul rural.

Figura nr. 2.1. Agenții economici de la nivelul județului Ialomița

După domeniul principal de activitate 9,0% agenți economici desfășoară activități în industrie, 8,8% în agricultură, 3,6% în construcții, 67,7% în comerț, 18,9% în servicii. În județ sunt înmatriculate 185 de societăți comerciale cu participare străină la capitalul social.

2.3.1. Agenții economici

La nivelul județului Ialomița în anul 2010 principalii agenți economici erau:

SC AMONIL SA SLOBOZIA

SC EXPUR SA URZICENI

SC ULTEX SA ȚĂNDĂREI

SC ART CONSTRUCȚII 92 SA

SC TRANSMIM SRL SLOBOZIA

SC VLASE IMPEX SRL GHEORGHE LAZĂR

SC ALCOPROD SA URZICENI

SC INTER CEREAL SA MOVILA

SC ALISON HAYES SA URZICENI

SC AGROFAM HOLDING SRL FETEȘTI

SC NOBIL COMEXIM SRL

Industria județului Ialomița are ca principale ramuri: producerea îngrășămintelor chimice, a zahărului, a uleiurilor comestibile, preparatelor din carne și a conservelor de legume, fructe și carne, laptelui și produselor lactate, pâine și produse de panificație, în industria confecțiilor, tricotajelor și materialelor de construcții, producerea de aparate electronice, mobilă și prelucrarea lemnului, producerea alcoolului și a băuturilor alcoolice, lacuri și vopseluri, producție tipografică, etc.

Comerțul este dezvoltat preponderent în activitatea agenților economici privați din județ și el cuprinde întreaga gamă de produse: industriale, alimentare, nealimentare, comercializate en-gross sau en-detail.

Serviciile prestate în județul Ialomița au crescut ca pondere, s-au diversificat ca domenii și au atras forță de muncă disponibilă. Principalele servicii aferente consumatorilor se referă la: hoteluri și restaurante, transporturi, intermedieri financiare, închirieri de bunuri mobile și imobile, asistență medicală, servicii informatice, servicii personale sau pentru întreprinderi, activități recreative, etc.

Sfera serviciilor publice este asigurată în județul Ialomița de societăți comerciale și companii /societăți naționale care prestează servicii de interes general.

Turismul în județul Ialomița are următoarele componente: turism balnear, agroturism, turism cultural și turism pentru vânătoare și pescuit.

Valorificarea turistică a zonei a pornit de la caracteristicile peisajelor sale geografice, legate îndeosebi de rețeaua hidrografică, cu salba de lacuri și limane fluviatile, dar și la poziția de „tranzit” a județului Ialomița spre litoralul românesc al Mării Negre.

Cel mai important obiectiv turistic al județului este stațiunea balneoclimaterică Amara, situată la 7 km de Slobozia și 126 km de București, vestită prin nămolul sapropelic și apele minerale sulfaterte, clorurale și bromurate folosite în tratamentul bolilor reumatismale cronice, ale sistemului nervos periferic, în afecțiuni posttraumatice ale aparatului locomotor și în boli ginecologice.

2.3.2 Resursele umane ale județului Ialomita

La 20 octombrie 2011, populația județului Ialomița a fost de 274.148 locuitori. Tendințele demografice care s-au conturat la nivelul țării în perioada de tranziție se constată într-o formă sau alta și în județul Ialomița.Valorile negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale migrației interne/externe, au făcut ca populația județului să se diminueze în perioada 2002 -2010 cu circa 7777 persoane.

Figura nr. 2.2. Dinamica populației

La nivelul județului Ialomița se constată un ușor trend descendent de populație, care din punct de vedere demografic se apropie ca „performanță” de media națională. La nivel județean pe medii de rezidență, preponderentă este populația rurală (53,91%), fiind printre cele mai scăzute ponderi la nivel de Regiune Sud Muntenia, alături de județul Argeș (52,3%) și județul Prahova (49,7%).

Figura nr. 2.3. Distribuția pe medii rezidențiale

Această pondere, totuși ridicată a populației rurale, se corelează cu ponderea ridicată a ocupării în sectorul agricol de subzistență și implicit cu performanțele economice scăzute ale județului.

Tabelul nr. 2.1

Populația pe sexe

Sursa: I.N.S. Anuarul Statistic 2010

Structura pe sexe se caracterizează printr-o ușoară preponderență numerică a populației feminine. Astfel, la 1 iulie 2010, 51,1% din populația județului Ialomița era de sex feminin și 48,9% de sex masculin. Atât la vârste tinere, până la 40 ani, cât și în intervalul 41-54 ani, raportul pe sexe este favorabil bărbaților, după această vârstă femeile devenind majoritare.

Fig.2.4.Populația pe sexe

În județul Ialomița în urma Recensământului populației din 18 martie 2002 a rezultat că 95,34% din populația județului este de naționalitate română, minoritățile naționale reprezentând 4,66%, din care 4,1% rromi (țigani), aromâni 0,22%, lipoveni 0,2%, 0,11% alte naționalități. După religie, 98,48% din populația județului este de confesiune ortodoxă, 0,43% adventistă de ziua a VII-a, 0,5% penticostală, 0,5% evanghelică și 0,2 romano – catolică (diferența alte confesiuni, atei, fără religie sau religie nedeclarată).

Tabelul nr. 2.2.

Populația județului Ialomita la recensămintele anterioare

Figura nr. 2.5.Populația județului IALOMITA la recensămintele anterioare

Numărul salariaților din județul Ialomița a reprezentat 38,6% din populația ocupată (102.100). Pe activități ale economiei naționale, numărul cel mai mare de salariați s-a înregistrat în industria prelucrătoare (25,9%) urmată de: comerț, repararea și întreținerea autovehiculelor și bunurilor personale și casnice (16,2%), agricultură, silvicultură, explotarea forestieră și economia vântului (12,6%), învățământ (9,9%), sănătate (7,1%), transport și depozitare (6,1%), administrație publică (3,8%), poștă și telecomunicații (2,3%), activități financiar bancare și de asigurări (1,5%).

Figura nr. 2.6.Populația activă a județului IALOMITA pe domenii de activitate

Figura nr. 2.7.Populația activă la nivelul Romaniei

2.4. PRODUCȚIA GLOBALĂ A JUDEȚULUI IALOMIȚA

În perioada 2005-2013 suprafața agricolă totală (fond funciar) de 445,2 mii ha a județului Ialomița a rămas nemodificată,înregistrând variații nesemnificative doar pe categorii de folosință. În anul 2012 suprafața arabilă ocupa 93,93% din total suprafață agricolă, în timp ce restul suprafețelor erau ocupate cu pășuni 4,95%, fânețe 6,99% și vii și livezi 1,12%.

Figura nr. 2.8..Suprafața agricolă a județului Ialomița pe categorii de folosință

În anul 2012 ponderea principală, ca și în anii precedenți, o dețineau terenurile agricole (61,60%), urmate de păduri și de alte terenuri cu vegetație forestieră (28,33%). Alte terenuri ocupă 10,07% din suprafața țării (ape, bălți, curți, construcții, căi de comunicație, terenuri neproductive). Terenurile arabile ocupă 64,1% din totalul suprafeței agricole, iar restul se repartizează între pășuni (22,6%), fânețe (10,4%), vii (1,5%) și livezi (1,4%). La sfârșitul anului 2012 proprietatea agricolă privată însuma 94,64% din suprafața agricolă totală și era constituită din: proprietatea privată a statului, a unităților administrativ teritoriale, a persoanelor juridice și a persoanelor fizice.

În ultimii 65 ani, ca urmare a creșterii indicelui demografic, suprafața arabilă pe locuitor a scăzut de la 0,707 ha în anul 1930 la 0,439 ha în anul 2012.

. Figura nr. 2.9.Suprafața agricolă a României pe categorii de folosință

2.5. AGRICULTURA JUDEȚULUI IALOMIȚA

Agricultura în județul Ialomița este reprezentată de un sector preponderent privat care deține, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, peste 331.000 ha, adică 95% din suprafața agricolă a județului.

Județul Ialomița produce anual, în medie, aproape 900.000 tone cereale, 140.000 de tone plante tehnice, 90.000 de tone legume, etc.

Dispunând de o largă bază cerealieră și furajeră județul Ialomița are condiții și pentru creșterea animalelor, efectivele însumând aproximativ 46 mii capete bovine, 140 mii capete porcine, 125 mii capete ovine și caprine, 20 mii capete cabaline, 2,4 milioane păsări și altele.

Tabelul nr. 2.3.

Suprafața cultivată în profil de exploatare, cu principalele culturi

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 2000-2012;

Figura nr. 2.10.Suprafața cultivată în profil de exploatare, cu principalele culturi (hectare)

Tabelul nr. 2.4.

Producția medie la hectar, la principalele culturi realizată la nivelul județului Ialomița

în perioada 2000-2012, se prezintă astfel:

Sursa: Anuarele statistice ale României, INS, 1998-2012;

Analizând datele de mai sus constatăm că producția la cultura de porumb boabe a crescut în anul 2012 față de anul 2007 cu 747,56%, la floarea – soarelui cu 433,19%, iar la orz și orzoaică cu 341,39%.

Figura nr. 2.11. Producția medie la hectar, la principalele culturi realizată a județului Ialomița (tone)

CAPITOLUL 3
DESCRIEREA S.C. GECORPAN S.R.L.

Această lucrare a fost întocmită la S.C. GECORPAN S.R.L., prin amabilitatea D-lui Ing. Geană Dumitru.

3.1. PREZENTAREA S.C. GECORPAN S.R.L.

1.Prezentarea societății

1.1.Istoricul societății

SC GECORPAN SRL cu sediul social în localitatea Sărățeni,județul Ialomița a luat ființă în anul 1992 având codul fiscal 3928997 și a fost înscrisă la ORC Ialomița sub nr.J21/272/1992.

1.2.Structura societății

Forma juridică de constituire a societății este SRL, având ca activitate principală „cultivarea cerealelor”, cod CAEN 0111.

Natura capitalului – capital privat românesc – 100%, având un singur acționar.

Stuctura organizatorică.

În sectorul agricol sunt angajați pe perioadă nedeterimantă 15 salariați de diverse profesii care sunt necesari bunei desfășurări a producției.

1.3.Produse/piețe în sectorul agricol

SC GECORPAN SRL deține în prezent suprafața de 1626 ha pe raza comunelor Sărățeni și Balaciu, pentru asta au fost încheiate contracte de arendă. Suprafața de teren deținută în arendă are un potențial agricol ridicat în ceea ce privește cultivarea cerealelor și a plantelor tehnice.

Conform contractelor de arendă încheiate, societatea are obligația exploatării terenului astfel încât să nu își diminueze potențialul productiv sau să îi schimbe destinația actuală.

Taxele și impozitele aferente terenului cad în sarcina proprietarului, care primește de la arendaș la sfarșitul anului agricol bani sau produse agricole, dupa opțiunea proprietarului de teren.

Subvențiile acordate pentru suprafețele lucrate, pentru combustibil sau alte materiale consumabile necesare desfășurării procesului de producție revin arendașului.

Principalele materiale consumabile utilizate în procesul tehnologic sunt:

Motorina;

Semințele;

Ingrășămintele chimice;

Pesticidele.

Toamna se execută de regulă arătura pe întreaga suprafață detinuță și se înființează culturile de rapiță, grâu, orz. Primăvara se grăpează, se înființează culturile de porumb, floarea – soarelui se tratează culturile înființate împotriva dăunătorilor. Vara se recoltează rapița, orzul și grâul, toamna floarea – soarelui și porumbul.

Materialele consumabile utilizate nefiind perisabile pot fi achiziționate în orice perioadă de utilizare a acestora, cu condiția existenței unei lichidității suficiente la dispoziția firmei. De astfel, presiunea exercițiului de reîncepere a procesului de producție reprezintă un factor existențial care determină mulți fermieri să – și comercializeze produsele la un preț scăzut impus de procesatori.

De aceea constituirea unui fond de rezervă care să fie utilizat pentru reluarea producției, înainte de valorificarea produselor agricole este o soluție ce va fi utilizată de administratorul societății.

În cadrul pieții de profil nu s-a remarcat o variație substanțială a prețurilor materialelor consumabile în raport cu perioada lor de achiziționare, ci o evoluție ascendentă a costurilor acestora, ce a rezultat din nevoia de aliniere la prețurile practicate de Uniunea Europeană în cazul materialelor produse în țara noastră sau de evoluția în unele cazuri legate de cursul de schimb euro – leu.

SC GECORPAN SRL preferă achiziționarea materialelor necesare înființării culturilor de la distribuitori de renume din țara chiar dacă aceștia au un preț ceva mai ridicat dacât al produselor similare de pe piață. Pe lângă garanția cu privire la calitatea pe care o oferă acești distribuitori au un sistem mai flexibil în privința efectuării plăților.

SC GECORPAN SRL acționează pe o piață extrem de diversificată din punct de vedere calitativ, cantitativ și sortimental ca urmare a creșterii ofertei interne și externe.

Produsele societății se adresează:

Procesatorilor din zonă, specializați în prelucrarea producției obținute (fabricile de ulei, fabricile de alcool și derivate);

Crescătorilor de animale pentru furnizarea materiei prime de furaje (porumb, grâu și pentru asigurarea așternutului de paie pentru animale);

Producătorilor de furaje.

De regulă produsele sunt preluate imediat după recoltare cu mijloace de transport ce aparțin clienților firmei. Preconizăm că în primul an circa 60% din producție va fi livrată imediat, iar restul va fi depozitată temporal, contracost, pentru 3-4 luni în baza de recepție cea mai apropiată până la obținerea unui preț considerat bun.

Politica de preț pe care o va duce societatea este axată pe maximizarea raportului preț – calitate, care să asigure un flux bănesc ascendent. Stabilirea prețurilor la produsele agricole se realizează ținând cont de costurile de producție efectuate, de puterea de cumpărare a populației precum și de impactul pe care îl are evoluția cursului valutar asupra imput – urilor.

În ceea ce privește consolidarea reputației firmei, toate acțiunile întreprinse vor viza stabilirea unor relații armonioase de colaborare. În acest sens atenția va fi îndreptată către livrarea unor produse de calitate, respectarea termenelor de livrare, achitarea la termenele stabilite a datoriilor către furnizori, bănci și bugetul statului precum și participarea la târguri și expoziții interne de profil.

Cea de – a doua direcție de acțiune vizează promovarea efectivă a produselor. Aceasta se va concretiza în acțiuni menite să orienteze consumul populației către produse superioare, obtinuțe în condiții ecologice, conform standardelor U.E. în domeniu și capabile să asigure un aport consistent de substanțe organice și minerale necesare funcționării normale a organismului.

Politica de distribuție urmărește livrarea cu strictețe a produselor care satisfac cerințele beneficiarului și corespunde contractelor încheiate. Se urmărește ritmicitatea încasărilor de la distribuitori cât și plata furnizorilor la termenele din contracte pentru a consolida colaborarea.

1.4.Facilități

În domeniul agricol societatea nu are spații de depozitare de tip silozuri.

2.Piața

2.1.Cererea

În domeniul agricol piața de produse agricole este foarte divesificată din punct de vedere cantitativ, calitativ și sortimental ca urmare a creșterii ofertelor interne și externe. Principalii cumpărători sunt:

Pentru rapiță și floarea – soarelui: SC FITOCOM SRL, SC INTERCEREAL SA, SC AGRICOVER SA BUZĂU, SC LUNCA SRL.

Pentru grâu și porumb: SC FITOCOM SRL, SC CARGIL AGRICULTURA,LIDO GARBEA SRL, EUROVIA INVEST SRL.

2.2.Aprovizionarea

Aprovizionarea cu materiale consumabile conform devizelor tehnologice se fac pe baza unor contracte cu furnizorii de materiale, îngrășăminte, erbicide. Deoarece lucrările agricole se fac în luna martie, societatea are timp pentru încheierea acestor contracte.

3.Concurența

Concurenți sunt toate societățile comerciale cu profil agricol din județ: SC BODRA SRL, SC TOPAN SRL. În domeniul comercial cererea este legată de solicitările populației, de nivelul de trai, de mărimea orașului, de mărimea sectorului de activitate, de vadul comercial și de concurența.

In domeniul agricol:

Puncte forte – produsele agricole obținute sunt de calitate superioară deoarece se respectă întocmai tehnologiile culturilor iar prețul este cel stabilit de piață.

Puncte slabe – societatea are spații de depozitare de circa 1000 tone dar nu sunt omologate fapt ce conduce la constituirea sau modernizarea celor existente prin accesarea unui fond tip SAPARD.

Nominalizarea concurenței – primii concurenți sunt societățile agricole din localitate care au utilaje agricole dar nu sunt performante, fiind vechi, fabricate în țară.

Strategii – achiziționarea de silozuri prin programe de fonduri tip SAPARD, mărirea suprafeței arendate.

4.Distribuția-Vânzarea,reclama

La suprafața arendată de 1626 ha distribuția produselor agricole nu este o problemă, principalii clienți fiind:

SC FITOCOM SRL SLOBOZIA;

SC LUNCA SRL;

SC ZOOTEHNICA SRL;

SC GARBEA SRL;

SC EUROVIA INVEST SRL.

5.Prețuri
În sectorul agricol formarea prețului are la baza totalitatea cheltuielilor efectuate conform devizelor tehnologice la care se adaugă profitul pe unitatea de măsură a produselor agricole.

3.2. ANALIZA COMPARATIVĂ PE ANII 2011-2013 A SITUAȚIEI ECONOMICE DIN EXPLOATAȚIE

În cadrul analizei economico-financiare se utilizează mai multe metode și procedee specifice sau împrumutate din alte științe.

Acestea se pot grupa în două categorii:

Metode ale analizei calitative;

Metode ale analizei cantitative.

Metode și tehnici ale analizei calitative:

Diviziunea și descompunerea componentelor;

Comparația;

Stabilirea sistemului factorial – cauzal al explicării fenomenului;

Modelarea fenomenelor economice;

Interpretarea rezultatelor;

Generalizarea sau evaluarea rezultatelor.

Metode și tehnici ale analizei cantitative:

Indicatorii economico – financiari;

Indicii;

Coeficienții (de structură, de echilibru, de eficiență);

Ratele.

În acest subcapitol mi-am propus să analizez situația economică a S.C. GECORPAN S.R.L. din perioada 2011-2013.

Suprafața cultivată de S.C. GECORPAN S.R.L. a crescut de la an la an. În anul 2012 a crescut cu 3 ha față de 2011 iar în 2013 a crescut cu 34 ha față de 2012.

După cum se observă din datele de mai jos suprafața cultivată cu porumb este cea mai mare, aceasta crescând în 2013 cu 101 ha față de anul 2012. Cultura de floarea – soarelui având o productivitate scăzută datorită condițiilor pedoclimatice se cultivă din ce în ce mai puțin aceasta scăzând în 2013 cu 344 ha față de anul 2011.

Suprafața cultivată este suprafața arabilă însămânțată sau plantată într – un anumit an sau în anii precedenți în cazul culturilor bienale sau perene.În cadrul suprafeței cultivate distingem următoarele categorii de suprafețe: suprafața însămânțată, suprafața productivă de primăvară, suprafața de recoltat, suprafața recoltată efectiv, suprafața compromisă și suprafața întoarsă.

Tabelul nr. 3.1

Suprafața cultivată pe culturi în perioada 2011-2013(ha)

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.1.Reprezentarea grafică a structurii culturilor la S.C. GECORPAN S.R.L. (Ha)

Figura nr. 3.2. Reprezentarea grafică a structurii suprafețelor la S.C. GECORPAN S.R.L. (Ha)

Având în vedere că anul 2013 nu o fost foarte favorabil agriculturii din datele de mai jos observăm că la toate culturile s – au înregistrat scăderi de producție, singura cultură la care s – au înregistrat creșteri de producție fiind cultura de floarea – soarelui, unde producția a crescut în anul 2013 față de anul 2012 cu 53,10%. (Tabelul nr. 3.2.).

Tabelul nr. 3.2.

Situația producțiilor medii pe culturi în perioada 2011-2013 (kg/ha):

Sursa: Documente contabile, S.C.GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.3. Reprezentarea grafică a situației producțiilor medii pe culturi

la S.C. GECORPAN S.R.L. (Kg/Ha)

Tabelul nr. 3.3.

Producțiile totale pe culturi în perioada 2011-2013 (tone) :

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Cheltuielile reprezintă consumurile de muncă vie și materializată în orice fel de activitate. În agricultură cheltuielile ocazionate pentru realizarea unui produs agricol vegetal sau animal, se raportează la unitatea de suprafață în producția vegetală și pe cap de animal sau produs în producția animală.

Cheltuielile fixe reprezintă acea parte a cheltuielilor directe de producție care nu se modifică în raport cu nivelul producției cum ar fi: cheltuieli cu lucrările de arat, discuit, semănat, erbicidat.

Cheltuielile variabile reprezintă acea parte din cheltuielile directe de producție care variază ca proporție, în funcție de nivelul producției, cum ar fi: cheltuieli cu materii prime, materiale, forța de muncă, combustibil și energie. Cheltuielile variabile sunt acele cheltuieli care se modifică, în mod direct, cu numarul de unități produse.

Tabelul nr. 3.4.

Situația cheltuielilor la cultura de grâu în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.5.

Situația cheltuielilor la cultura de porumb în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.6.

Situația cheltuielilor la cultura de orzoaică în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.7.

Situația cheltuielilor la cultura de floarea soarelui în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.8.

Situația cheltuielilor la cultura de rapiță în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.9.

Situația cheltuielilor la cultura de plante nutreț în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.10.

Situația cheltuielilor la cultura de mazăre în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.11.

Situația cheltuielilor la cultura de sorg în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.12.

Situația cheltuielilor la cultura de ovăz în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.13.

Situația cheltuielilor la cultura de orz în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.14.

Situația cheltuielilor totale pe exploatație în perioada 2010-2012 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Analizând datele de mai sus observăm că cheltuielile totale pe exploatație au scăzut cu 14,20% în anul 2013 față de anul 2011 și au crescut cu 57,93% în anul 2013 comparativ cu anul 2012. De asemenea, cheltuielile fixe variază puțin de la un an la altul, această variație fiind influențată de creșterea sau scăderea prețurilor la materiile prime.

Cheltuielile variabile au scăzut în anul 2013 cu 14,78% față de anul 2011 și au crescut cu 48,78% față de anul 2012,această creștere s – a înregistrat datorită faptului că s-au administrat tratamente numeroase împotriva bolilor și dăunătorilor și s – a mărit doza de îngrășământ.

Figura nr. 3.4.Reprezentarea grafică a situației cheltuielilor totale pe exploatație (lei)

Tabelul nr. 3.15.

Situația cantităților vândute pe culturi în perioada 2011-2013 (kg) :

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Producțiile obținute de la culturile de plante nutreț, mazăre, sorg, ovăz S.C.GECORPAN SRL le depozitează în silozurile altor societăți, contracost, pentru consumul propriu pe parcursul anului.

Subvențiile reprezintă plata, finanțarea, de regulă nerambursabilă de la stat sau persoane private, acordată unor firme, grupuri industriale private, de stat, mixte sau unor persoane fizice pentru a acoperi diferența între costul producătorului și prețul de vânzare, în principiu, când prețul este mai mic decât costul marginal, precum și pentru realizarea unor acțiuni și obiective anume.

În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la:

guvernul propriu – zis;

agenții guvernamentale;

alte instituții similare naționale și internaționale.

Tabelul nr. 3.16.

Situația subvențiilor pe hectar în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Documente contabile, S.C GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Subvențiile acordare agricultorilor au crescut în anul 2012 față de 2011 cu 12,31% iar în anul 2013 față de anul 2012 cu 9,35%.

Tabelul nr. 3.17.

Situația subvențiilor totale pe culturi și exploatație în perioada 2011-2013:

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C.GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.5Reprezentarea grafică a subvențiilor pe exploatație la

S.C. GECORPAN S.R.L. (lei)

3.3. CALCULUL REZULTATELOR ECONOMICO-FINANCIARE

În analiza veniturilor trebuie făcută distincția între cele două categorii economice: veniturile din exploatație și veniturile din agricultură. Această diferențiere relevă faptul că la nivelul unei exploatații pot fi desfășurate și activități neagricole ce pot mări venitul total, având efecte pozitive asupra viabilității explotației. În ceea ce privește veniturile din agricultură trebuie menționat faptul că mărimea acestora depinde de: producția obținută, nivelul prețurilor practicate, cheltuielile cu factorii de producție, dobânzile la eventualele credite contractate, etc.

Venitul total este suma încasărilor din vânzarea produselor obținute în sectoarele vegetal și zootehnic.

Tabelul nr. 3.18.

Situația veniturilor pe kg în perioada 2011-2013 (lei/kg) :

Sursa: Documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013

Figura nr. 3.6.Reprezentarea grafică a venitului pe kg la S.C.GECORPAN S.R.L. (lei)

Analizând datele de mai sus se constată că prețul rapiței a crescut în anul 2013 cu 9,27% respectiv cu 22,22% față de anul 2011, respectiv anul 2012.

Tabelul nr. 3.19.

Situația venitului total pe exploatație în perioada 2011-2013 (lei):

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.7.Reprezentarea grafică a venitului total pe exploatație la

S.C.GECORPAN S.R.L. (lei)

În anul 2012 se înregistrează o creștere a venitului total pe exploatație cu 69,43% față de anul 2011, iar în anul 2013 se înregistrează o creștere cu 6,57% față de 2011 și o scădere cu 168,58% față de anul 2012.

Costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor, corespunzătoare consumului de factori de producție, pe care agenții economici le efectuează pentru producerea și vânzarea de bunuri materiale sau prestarea de servicii.

Tabelul nr. 3.20.

Analiza costului de productie/kg aferent venitului pe culturi în perioada 2011-2013 (lei/kg):

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.8.Reprezentarea grafică a costului pe kg la S.C GECORPAN S.R.L. (lei)

Rezultatul financiar reprezintă diferența dintre veniturile financiare și cheltuielile financiare într-un exercițiu.Împreună cu rezultatul din exploatare formează rezultatul curent al exercițiului.

Tabelul nr. 3.21.

Situația rezultatelor financiare pe kg în perioada 2011-2013 (lei/kg) :

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.9.Reprezentarea grafică a rezultatului financiar pe kg la

S.C. GECORPAN S.R.L. (lei)

Tabelul nr. 3.22.

Situația rezultatelor economico-financiare pe hectar în perioada 2011-2013 (lei/ha) :

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Tabelul nr. 3.23.

Situația rezultatelor economico-financiare pe exploatație în perioada 2011-2013 (lei/ha)

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.10.Reprezentarea grafică a rezultatului financiar pe exploatație la

S.C. GECORPAN S.R.L. (lei)

Rezultatul financiar pe exploatație a scăzut cu cu 107,98% în anul 2013 față de anul 2011. În 2013 rezultatul financiar pe exploatație a scăzut cu 97,72% față de anul 2012. Această scădere a profitului se datorează în mare parte condițiilor meteorologice nefavorabile.

3.4. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE LA S.C. GECORPAN S.R.L.

Managementul resursei umane reprezintă toate activitățile privitoare la manageri cât și la personal care se referă la oameni în asociere cu locul de muncă.

Resursele umane se referă la toți salariații, direct și indirect productivi, atât lucrători cât și manageri ai unei organizații.

Societatea agricolă dispune de forța de muncă care este formată din muncitori permanenți și din asociatul unic care dorește să participe efectiv la procesul de muncă. Pe parcursul perioadei analizate numărul angajaților a variat, în funcție de necesități.

În cadrul societății agricole S.C. GECORPAN S.R.L. prin managementul resurselor umane se folosește sistemul de plată pentru a atinge trei puncte care uneori nu se întrepătrund:

de a motiva;

de a crește productivitatea și de a reduce costurile;

de a angaja personal calificat.

La S.C. GECORPAN S.R.L. motivarea angajaților se realizează și printr-un sistem de bonusare prin participare acestora la un anumit procent din profitul realizat în timpul campaniilor agricole.

Tabelul nr. 3.24.

Structura forței de muncă este diferită atât din punct de vedere al pregătirii profesionale cât și ca vârstă:

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C.GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

Figura nr. 3.10.Reprezentarea grafică a forței de muncă la S.C.GECORPAN S.R.L.

Se observă că în cadrul S.C. GECORPAN S.R.L. forța de muncă cu studii de specialitate agricole este în procent de 75%, de unde rezultă că nivelul de pregătire este unul ridicat. În ceea ce privește echilibrul dintre vârstele angajaților observăm că există un raport adecvat între puterea de muncă și experiența necesară societății.De asemenea observăm că în anul 2012 S.C. GECORPAN S.R.L. a angajat un inginer agronom.

În timpul campaniilor agricole societatea utilizează forța de muncă pentru a putea face față volumului de lucrări ce trebuiesc efectuate.

3.5. BAZA TEHNICO-MATERIALĂ ȘI FURNIZORII S.C. GECORPAN S.R.L.

Evoluția ascendentă a tehnicii agricole a creat o diversitate a producției de utilaje astfel că exista posibilitatea unor opțiuni în alegerea soluțiilor de mecanizare, realizându-se ceea ce în literatura de specialitate se definește ca “activități concurențiale”. Din acest punct de vedere, eficiența mecanizării apare condiționată, pe de o parte de complexul de factori ce definesc condițiile naturale și economice în care are loc folosirea tractoarelor și mașinilor agricole.

Tabelul nr. 3.25.

Structura parcului de mașini în anul 2013

Sursa: Prelucrare documente S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

În ceea ce privește analiza bazei tehnico-materiale, aceasta trebuie privită atât prin evoluția sa în dinamică, cât și din punct de vedere al elementelor sale componente. Utilizarea mijloacelor mecanice are loc în scopul realizării unui ansamblu de lucrări care să permită un consum mai redus de timp de muncă pe unitatea de produs.

Mijloacele fixe existente în societate constau din sediul central și din parcul de mașini și utilaje agricole.

Mașinile și utilajele au fost în cea mai mare parte, achiziționate începând cu anul 2000, deci au o durată scurtă de utilizare ce asigură indici calitativi de lucru, contribuind la creșterea producției.

Tabelul nr. 3.26.

Furnizori de materiale :

Sursa: Prelucrare documente S.C. GECORPAN S.R.L., 2011-2013;

3.6. PIAȚA DE DESFACERE A S.C. GECORPAN S.R.L.

CARGHIL AGRICULTURA(50%)

LUNCA DIN SLOBOZIA(50%)

Figura 3.11.Piațe de desfacere S.C. GECORPAN S.R.L.

CAPITOLUL 4
NECESARUL DE INVESTIȚII PREVĂZUTE PENTRU BUNA DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII LA S.C. GECORPAN S.R.L.

Din calculele de mai sus se observă ca principalele culturi însumează o producție anuală de aproximativ 3000 tone.

S.C. GECORPAN S.R.L. își propune dezvoltarea bazei proprii de utilaje în vederea măririi rentabilității societății printr-o exploatare eficientă a suprafețelor de teren arendate.

În urma rezultatelor analizei și a studiului caracteristicilor pieței, managementul S.C. GECORPAN S.R.L. a ajuns la concluzia că necesarul de lucrări agricole de bună calitate, executate cu mână de lucru calificată și cu mașini noi și moderne, la nivelul celor care funcționează la această ora în multe județe din țară, este foarte mare. Se observă că în ultimii ani producția agricolă a fost într-o continuă scădere, din motive arătate mai sus, fiind resimțită nevoia achiziției de echipamente performante pentru modernizarea exploatațiilor din sectorul vegetal (tractoare, combine, diverse utilaje agricole, mijloace de transport specializate etc.) și crearea unor complexe pentru valorificarea produselor în condiții care să asigure parametri de calitate.

DacĂ se urmărește dinamica producției agricole din ultimii ani (cu mici excepții), se deduce ușor cauza scăderii producției agricole. Toate societățile agricole sau asociațiile agricole sau familiale, fără nici o excepție, au recunoscut necesitatea retehnologizării cu utilaje agricole moderne și competitive. De aceea SC GECORPAN SRL dorește să:

reînnoiască parcul de utilaje agricole necesare dezvoltării în condiții optime a procesului de producție;

crearea unor spații de depozitare:

a producției obținute,

a viitoarei producției bio, producție pe care managementul societății și-a propus să o obțină în următorii 3 ani,

a utilajelor noi,

a substanțelor chimice, îngrășăminte.

4.1. OBIECTIVUL GENERAL

Pentru o mai bună exploatare a celor 1.626 ha teren arabil arendat societatea dorește ca prin realizarea unui proiect prin masura de finanțare 121 Modernizarea exploatațiilor agricole să achiziționeze următoarele utilaje independente:

Tractor NEW HOLAND 360 CP

Combina NEW HOLAND

Mașină multifuncțională de erbicide și administrare îngrășăminte lichide 2500 L

4.2. OBIECTIVELE MODERNIZĂRII

Modernizarea propusă contribuie la atingerea următoarelor obiective ale societății:

Modernizarea utilajelor de producție în societate: tractoare, combine, semănători;

Înlocuierea utilajelor vechi cu utilaje noi performante.

4.3. OBIECTIVELE DIRECTE ALE INVESTIȚIEI

Investiția contribuie la atingerea următoarelor obiective directe:

obținerea unor producții mari, diminuarea pierderilor;

executarea la epocile optime a lucrărilor agricole;

4.4. OBIECTIVELE INDIRECTE ALE INVESTIȚIEI

Investiția contribuie la atingerea următoarelor obiective indirecte:

stimularea concurenței;

realizarea unor produse superioare din punct de vedere calitativ, conforme standardelor naționale și ale U.E. în domeniul securității alimentare.

Investițiile prevăzute pentru aceste echipamente, cu un total de 1.512.000 lei permit îmbunătățirea tehnologiilor de cultură. Investițiile prevăzute pentru modernizare se referă la tehnologiile curente de cultură și cuprind:

Tabelul nr. 4.1.

Investițiile prevăzute pentru modernizare

4.5. JUSTIFICAREA ALEGERII UTILAJELOR

Prin această investiție managementul societății își propune să crească gradul de productivitate al muncii, prin reducerea timpului de lucru destinat fiecărei lucrări, fiabilității utilajelor, reducerea consumului de combustibil și efectuarea unor lucrări de calitate, ceea ce va contribui în final la creșterea profitului în societate.

Prin achiziția celor propuse mai sus, societatea își propune să creeze cel puțin un loc de muncă permanent.

4.6. ANALIZA SWOT A S.C. GECORPAN S.R.L.

CONCLUZII

Din punct de vedere al climatului economic în care S.C. GECORPAN S.R.L. își desfășoară activitatea și după efectuarea analizei tehnico-economice putem afirma că rezultatul financiar pe exploatație a crescut cu 250% în anul 2012 față de anul precedent, iar în anul 2013 a scăzut cu 97,72% față de anul 2012.

Prin această analiză se observă că societatea utilizează rațional cele 1626 ha. Au fost prevăzute tehnologiile de cultură adecvate condițiilor pedoclimatice, în general favorabile și social – economice ale zonei.

S-a acordat atenție deosebită diversificării producției vegetale, măsurilor de prevenire a degradării solului, de creștere a fertilității acestuia, de prevenire a poluării solului și apei. Societatea are în vedere într – o primă etapă achiziționarea unui tractor, a unei combine și o mașină de erbicidat care să completeze setul de utilaje existente în cadrul fermei și să asigure în mai mare măsură efectuarea activităților agricole la timp a principalelor culturi.

Achiziția acestor utilaje demonstrează că sunt reduse pe cât posibil cheltuielile materiale și cele care corespund forței de muncă, că se vor obține în ani climatici normali producții acceptabile la toate culturile prevăzute și că astfel se va obține un profit net corespunzător, sporit față de cel obținut în prezent.

BIBLIOGRAFIE

Alecu Ioan Niculae, 2006, ,,Management agricol’’, Ed. Ceres, București;

Curs Analiză economico-financiară 2012 Nicolae Ioana

Curs Economie Rurală 2013-Dona Ion

Direcția Județeană de Statistică-Neamț;

Dona Ion, Economie Rurală, Ed. Economică, 2000, București

Bold, A. Crăciun, Structuri agrare în lume, vol. I, Europa, Ed. Mirton, Timișoara, 1996

Institutul Național de Statistică și Studii Economice, februarie 2001, București;

Păun Ion Otiman., 1994, ‚,Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II-III”, Ed. Helicon, Timișoara;

Tudor Valentina, 2008, ’’Gestiunea exploatațiilor agricole’’, Ed. Ceres, București;

Teză de doctorat Oana Eleonora GLOGOVEȚAN,profesor coordonator: Prof.univ.dr. Boris SAMOCHIȘ

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/Prod_veg/prod_veg_r13.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/Prod_veg/prod_veg_r13.pdf7 http://primariasarateni.ro/date-geografice.html

http://judetulialomita.blogspot.ro/2010/01/economia-judetului-ialomita.html

http://www.cicnet.ro/content/prezentarea-judetului-ialomita