Analiza Structurii Patrimoniale Si a Echilibrului

Analiza structurii patrimoniale și a echilibrului

financiar la o firma de construcții

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Titlul lucrării: Analiza structurii patrimoniale și a echilibrului

financiar la o firma de construcții

Data eliberării temei:

Termen de predare:

Declarație standard privind originalitatea lucrării

Prin prezenta declar că lucrarea de disertație cu titlul “Analiza structurii patrimoniale și a echilibrului financiar la o firma de construcții” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

Cuprins

Lista figurilor

Lista tabelelor

PREFAȚĂ

I. SISTEMUL DE EVALUARE A PERFORMANȚELOR PERSONALULUI ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ 10

II. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND EVALUAREA PERFORMANȚELOR PERSONALULUI

II.1. Rolul și importanța evaluării performanțelor personalului II.2. Obiectivele evaluării performanțelor personalului în cadrul organizațiilor

II.3. Etapele procesului de evaluare a performanței personalului

II.4. Metode de evaluare a performanțelor personalului

II.4.1. Metode bazate pe trăsăturile evaluatuluiII.

4.2. Metode bazate pe comportamentul evaluatului

II.4.3. Metode bazate pe rezultatele evaluatului

II.5. Evaluatorii performanțelor

II.5.1. Șeful direct

II.5.2. Colegii .

II.5.3. Subordonații

II.5.4. Clienții

II.5.5. Propria persoană .

II.6. Interviul de evaluare

III. STUDIU DE CAZ – EVALUAREA PERFORMANTELOR PERSONALULUI FIRMEI S.C. CONCELEX S.R.L. 13

III.1. Istoricul firmei S.C. Concelex S.R.L.

III.2. Strategia firmei S.C. Concelex S.R.L.

III.3. Organizarea structurală a firmei S.C. Concelex S.R.L.

III.4. Analiza structurii personalului în cadrul S.C. CONCELEX S.R.L.

III.5. Procesul de evaluare a performanțelor personalului in cadrul firmei. Concelex S.R.L.

III.6. Evaluarea performanțelor directorului de achiziții din cadrul firmei Concelex S.R.L. Error! Bookmark not defined.

III.6.1 Fișa postului – director achiziții

III.6.2 Fișă de evaluare personal TESA

III.7. Evaluarea performanțelor unui muncitor necalificat din cadrul firmei Concelex S.R.L.

III.7.1 Fișa postului – muncitor necalificat

III.7.2 Fișă de evaluare personală

Lista figurilor

Figura I.1 – Importanța previziunii necesarului de resurse umane Error! Bookmark not defined.

Figura I.2 – Funcțiile Managementului Resurselor Umane Error! Bookmark not defined.

Figura I.3 – Evoluția ratei de ocupare a populației de 15 ani și peste, pe grupe de vârstă Error! Bookmark not defined.

Figura I.4 – Rata șomajului pe grupe de vârstă, sexe și medii, în anul 2013 Error! Bookmark not defined.

Figura II.1 – Schema logică a evaluării (Batal, 1998) Error! Bookmark not defined.

Figura II.2 – Legăturile evaluării performanței cu alte activități ale managementului resurselor umane Error! Bookmark not defined.

Figura II.3 – Sistemul informatic integrat al RU Error! Bookmark not defined.

Figura II.4 – Obiectivele organizației referitoare la evaluarea personalului Error! Bookmark not defined.

Figura II.5 – Evaluarea performanțelor resurselor umane Error! Bookmark not defined.

Figura III.1 – CA a firmei SC Concelex SRL intre anii 2007-2012 Error! Bookmark not defined.

Figura III.2 –Organigrama firmei SC CONCELEX SRL Error! Bookmark not defined.

Figura III.3 – Structura personalului SC Concelex SRL între anii 2009-2012 Error! Bookmark not defined.

Figura III.4 – Structura personalului pe sexe, 2013 Error! Bookmark not defined.

Figura III.5 – Structura personalului după vârstă și sex Error! Bookmark not defined.

Figura III.6 – Structura personalului în funcție de poziția ocupată Error! Bookmark not defined.

Lista tabelelor

Tabelul III.1 Structura personalului SC Concelex SRL între anii 2009-2012 Error! Bookmark not defined.

Tabelul III.2 – Structura personalului SC Concelex SRL pe sexe, 2012 Error! Bookmark not defined.

Tabelul III.3 – Structura personalului după vârstă și sex Error! Bookmark not defined.

Tabelul III.4 – Structura personalului în funcție de poziția ocupată Error! Bookmark not defined.

PREFAȚĂ

Scopul acestei analize patrimoniale și a echilibrului financiar este cel de a prezenta evoluția indicatorilor economico-financiari ai companiei SC MESSE CONSTRUCT SRL, cu evidențirea acelor tendințe care pot fi calificate nefavorabile sau potențial nefavorabile. Pe baza acestei analize economico-financiare, conducerea companiei poate identifica sursa acestor evoluții precum și modalități de acțiune în direcția eliminării lor.

Metodologia generală folosită de analiza economico-financiară este prezentată în contextul unor aplicații pe problematica activității agenților economici, indiferent de ramura din care face parte.

Accentul se pune cu precădere pe aspecte practice de tratare metodologică și respectiv pe folosirea adecvată a metodelor analizei economico-financiare privind prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor.

Analiza economico-financiară conferă procesului decizional al conducerii un conținut profund științific, corespunzător situației conjuncturale din fiecare etapă, bazat pe luarea în considerare a factorilor interni și externi, a impactului progresului tehnico-științific asupra dezvoltării economice, a tendințelor cantitative și, îndeosebi, calitative asupra cererii de consum productiv și neproductiv.

Pornind de la documentele financiar contabile ale companiei, s-a analizat tendința principalelor elemente de venituri și costuri, sintatizandu-se evoluția de ansamblu a situației financiare prin calcularea unor indicatori financiari. Evoluțiile anormale ale unor anumiți indicatori (anormale in raport cu dinamica generală a cifrei de afaceri) a fost ulterior explicată .

ANALIZA SITUAȚIEI PATRIMONIALE ȘI A ECHILIBRULUI FINANCIAR ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

I.1.Scurt istoric al evoluției contablității și apariției analizei patrimoniale

Analiza situatie patrimoniale și a echilibrului financiar se efectueaza pe baza înregistrilor contabile evidențiate la un moment dat de către o instituție.

Primele înscrisuri contabile datează înca din antichitate, acestea prezantȃndu-se sub forma unor liste de cheltuieli sau de provizii fără ca ele să fie componentele unui sistem contabil.

O forma de început a contabilitații au reprezentat-o crestăturile pe oase de animale descoperite cu 30.000-20.000 ani î.Hr. Anumiți istorici consideră că primele „înregistrări” contabile au fost făcute abia în anul 7.500 î.Hr. prin utilizarea semnelor. Astfel, două cercuri puteau semnifica două perechi de vite, iar 12 semne ovale puteau reprezenta o duzină de unități în care era măsurat grȃul. Indiferent îns momentul la care au fost făcute astfel de însemnări, se poate constata că o primă valență a ontabilității a fost aceea de a cunoaște din punst de vedere cantitativ „averea”.

Inregistrarile contabile au evoluat o data cu evoluția omenirii, astfel deoarece informațiile referitoare la ceea ce a crescut, ceea ce a scăzut și ceea ce există dintr-un element nu mai erau suficiente, apare nevoia de un sistem de reflectare a averii mult mai bine pus la punct, acest sistem fiind cunoscut sub denumirea de contabilitate în partida simplă. Potrivit acestui sistem sunt reflectate in contabilitate doar raporturile dintre instituție și terți. Principiul ce stă la baza acestui sistem este acela al înregistrării simple, potrivit căruia, primirea unei valori se înregistrează în una din coloanele contului deschis persoanei ce primește, iar restituirea valorii în cealaltă parte a aceluiași cont. Această forma de contabilizare a fost practicată inițial in Italia, apoi în principalele Europa Occidentală în secolele al XIII-lea si al XIV-lea. Spre deosebire de formele precedente acest sistem a continuat să existe și după apariția contabilității în partidă dublă, fiind utilizat și în prezent în cadrul unor entități economice pentru care legislația nu prevede practicarea sistemului contabil în partidă dublă.

Odată cu creșterea dimensiunilor activității economice și financiare contabilitatea în partidă simplă a nu mai este satisfăcătoare. În aceste condiții create de dezvoltarea comerțului se naște contabilitatea în partidă dublă. Prima lucrare, publicată in anul 1494,cu privire la metodele de înregistrare contabile în partidă dublă este Lucrarea enciclopedică a italianului Luca Pacioli (profesor de matematică) , cunoscut și ca părintele contabilitătii în partidă dublă.

În Romȃnia s-au publicat lucrări de contabilitate abia lainceputul secolului XIX, iar in anul 1861 s-a introdus contabilitatea publică prin lege. În anul 1864 s-au înființat școli profesionale la Galați și București, urmate de școlile de la Iași, Craiova, Constanța, Ploiesti, etc.

Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (A.S.E. în prezent denumită) a fost înființata în București, în anul 1913, o instituție smilară înființȃndu-se la Cluj în anul 1920.

În perioada 1950-1990 normalizarea contabila a fost atributul exclusiv al statului care, prin Ministrul Finanțelor, a introdus norme de evidență contabilă bazate in principal pe planurile de conturi diferențiate pe ramuri de activitate, însoțite de instrucțiuni stricte de aplicare.

Dupa anul 1990, procesul de reformare din întreaga economie a cuprins și domeniul contabilității. În acest aspect, Romȃnia s-a confruntat cu multiple probleme, precum și cea a alegerii modelului de contabilitate care să îi serveasca drept sursă de inspirație.

Contabilitatea a fost suspusă permanent operațiunilor de modernizare și modelare, atȃt la nivel microeconomic cȃt și la nivel macroeconomic. Acest lucru s-a reflectat în principal în planurile de conturi generale și în situațiile financiare anuale.

Internaționalizarea contabilitații a apărut odata cu aderarea Romȃniei la UE, aceasta fiind condiționata atȃt de cunoașterea aprofundată, cȃt și de alinierea la Standardele Internaționale de ContabilitateStandardele Internaționale de Rapoarte Financiare (IAS/ IFRS), tinȃnd seama de evoluția economiei de piață în Romȃnia.

Abordarea patrimoniala s-a facut cunoscuta la începutul secolului al XX-lea prin profesorii Spiridon Iacobescu și Alexandru Sorescu care au prezentat teoria economico-juridica a contabilității susținȃnd că obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul. Această teorie are de fapt la bază asocierea a două perspective (economică și juridică) . Astfel pe baza acestei concepții patrimoniul reprezintă un concept de drepturi si obligații cu respectivele lor obiecte de drepturi ci obligații, viziune ce a fost schematizată astfel :

Fig. I.1- Structura patrimoniala

Prin „obiecte de drepturi și obligații” inițiatorii acestei teorii înțelegeau bunurile economice, adică averea, substanța materială a patrimoniului.

Potrivit acestei abordări , echilibrul general al patrimoniului este asigurat de relația:

Bunuri economice= Drepturi+Obligații

În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile si obligațiile pasivul. Pornind de la acest fapt ecuația generala a contabilității este :

ACTIV=PASIV

În prezent, în reglementările contabile din Romȃnia s-a renunțat la corelația contabilitate-patrimoniu, abordarea patrimonială fiind totuși prezentă în literatura de specialitate.

Această reabordare de la o abordare juridică la una economică s-a facut pe fondul inflației reglementărilor contabile internaționale, în cadrul cărora este promovată viziunea economică asupra contabilității. Prioritatea realității economice în detrimentul celei juridice este utilizată și la nivel internațional, in cadrul Standardelor Internaționale de Rapoarte Financiare.

Reglementarile contabile din țara noastră sunt armonizate cu Directivele contabile europene prezentȃnd aceeași indicatori spre analiză.

INDICATORII ANALIZEI SITUAȚIEI PATRIMONIALE ȘI A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementemică și juridică) . Astfel pe baza acestei concepții patrimoniul reprezintă un concept de drepturi si obligații cu respectivele lor obiecte de drepturi ci obligații, viziune ce a fost schematizată astfel :

Fig. I.1- Structura patrimoniala

Prin „obiecte de drepturi și obligații” inițiatorii acestei teorii înțelegeau bunurile economice, adică averea, substanța materială a patrimoniului.

Potrivit acestei abordări , echilibrul general al patrimoniului este asigurat de relația:

Bunuri economice= Drepturi+Obligații

În plan contabil, bunurile economice reprezentau activul patrimonial, iar drepturile si obligațiile pasivul. Pornind de la acest fapt ecuația generala a contabilității este :

ACTIV=PASIV

În prezent, în reglementările contabile din Romȃnia s-a renunțat la corelația contabilitate-patrimoniu, abordarea patrimonială fiind totuși prezentă în literatura de specialitate.

Această reabordare de la o abordare juridică la una economică s-a facut pe fondul inflației reglementărilor contabile internaționale, în cadrul cărora este promovată viziunea economică asupra contabilității. Prioritatea realității economice în detrimentul celei juridice este utilizată și la nivel internațional, in cadrul Standardelor Internaționale de Rapoarte Financiare.

Reglementarile contabile din țara noastră sunt armonizate cu Directivele contabile europene prezentȃnd aceeași indicatori spre analiză.

INDICATORII ANALIZEI SITUAȚIEI PATRIMONIALE ȘI A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, procedând la identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care l-au generat și, respectiv, influențat.

II.1. Rolul analizei economico-financiare și utilizatorii rezultatelor acesteia

Analiza economico- financiara are rolul de a cerceta, evalua si oferii informatii tuturor partenerilor sociali ai entității economice privind resursele deținute și modul lor de alocare, aceasta permite fundamentarea deciziilor si perfecționarea continuă a activității societății

Principalii utilizatori ai informațiilor furnizate de analiza economico-financiară sunt:

a)Acționarii și consultanții acestora sunt interesați în primul rând de performanțele curente ale investiției realizate și așteptările privind rentabilitatea viitoare. Investitorii sunt interesați, de asemenea, să monitorizeze felul în care managementul controlează și orientează resursele întreprinderii în interesul acționarilor, astfel încât să poată evidenția managementul ineficient și să ia decizii în consecință. Pentru această interpretare, informațiile privind rentabilizarea ramurii sunt absolut necesare, în condițiile în care ele reprezintă o bază de comparație inatacabilă.

b)Investitorii în obligațiuni au obiective diferite de cei care participă la capitalul social al firmei. Dacă întreprinderea are o rentabilitate mai mică sau mai mare decât media ramurii este destul de puțin relevant pentru capacitatea firmei de a-și achita principalul și dobânda. Rezultă că lucrul cel mai important pentru această categorie de utilizatori este capacitatea de plată, adecvarea fluxului de lichidități la nivelul îndatorării; și în acest caz profilul financiar al ramurii reprezintă un indiciu important pentru estimarea riscului investiției în obligațiuni emise de companii.

c)Băncile și alți investitori sunt o categorie de utilizatori interesată în mod primordial de monitorizarea capacității de plată și de gradul de îndatorare al firmei. Deși sunt țări în care băncile au tendința de a nu juca un rol activ în managementul întreprinderii (de exemplu Marea Britanie), băncile din Europa continentală, inclusiv cele din România, „au în mod tradițional un rol proactiv“. Una dintre explicații pentru această diferență provine din gradul de finanțare a economiei cu capital bancar. În situația în care banca a furnizat o mare parte din capitalul unei companii, este normal să urmărească și să se implice în performanțele managementului, având ca bază pentru apreciere și decizie profilul financiar al ramurii din care face parte întreprinderea

Pornind de la înțelegerea analizei ca disciplină a cunoașterii științifice aceasta constituie un instrument operațional de urmărire și verificare a funcționării sistemului economic în scopul descoperirii disfuncționalităților apărute în subsistemele sale și cauzele acestor disfuncționalități.

Intreprinderea ca sistem cuprinde un ansamblu de subsisteme între care există legături structural funcționale și este supusă unui proces de decizii care asigură reglarea în vederea funcționării normale.

Apariția unor semne de dereglare a funcționării sistemului impune adoptarea unor decizii de corecție pornind de la cauze. Aici intervine analiza prin rolul său de depistare a cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate în vederea inițierii măsurilor de redresare și în această direcție se manifestă funcția analizei de diagnoză și reglare a funcționării sistemului întreprindere.

Exercitarea acestei funcții se realizează prin intermediul analizei diagnostic care presupune o cercetare amplă și completă a fenomenelor economico-financiare în vederea identificării unei "maladii” (disfuncționalități) și aplicării unui “tratament” (luarea deciziilor de corecție) pornind de la “simptome” ( cauze).

Analiza economico-financiară se situează la intersecția funcțiilor întreprinderii de cercetare-dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă și de personal cu atributele conducerii de prevedere, organizare, coordonare, comandă și control.

Realizarea funcțiilor întreprinderii presupune exercitarea tuturor atributelor conducerii, iar fiecare din aceste attribute se realizează prin intermediul unui anumit tip de analiză. Analizele diagnostic vizează toate funcțiile întreprinderii și urmăresc punctele tari și punctele slabe ale acestora.

O altă funcție a analizei economico-financiare se referă la rolul acesteia în verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri și crearea bazei de date pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu și lung ceea ce se concretizează în funcția analizei de a oferi informațiile necesare fundamentării deciziilor pe criterii de eficiență în toate etapele. O importanță deosebită în activitatea practică o are atributul analizei economico-financiare în oferirea bazei de date și informații necesare efectuării controlului de gestiune și auditului financiar.

Rezultatele analizei economico-financiare sunt utilizate în elaborarea diagnosticului economico-financiar ca demers necesar pentru elaborarea studiilor de fezabilitate pentru evaluarea întreprinderii sau în alte scopuri.

Sintetizând cele prezentate mai sus sistematizat funcțiile analizei economico-financiare se prezintă astfel:

funcția informațională a centrelor de decizie economică privind situația economico-financiară a întreprinderii;

funcția de evaluare a potențialului tehnico-economic al sistemului întreprindere;

funcția de fundamentare a deciziilor pe criterii de eficiență atât în stadiul de ofertă a bunurilor și serviciilor cât și în stadiul execuției acestora (producție și comercializare);

funcția de realizare a cerințelor gestiunii eficiente a patrimoniului;

funcția de realizare a conexiunii cu mediul economico-financiar exterior ceea ce presupune analiza relațiilor cu băncile, furnizorii, creditorii, fiscul, bursa de valori ș.a.

Analiza economico-financiara , ca activitate practică, are un caracter permanent, indiferent dacă se realizează de către un compartiment în cadrul firmei, sau de către societați specializate de consultanță sau audit.

II.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii se realizeaza cu ajutorul bilanțului contabil. Mijloacele economice sau elementele patrimoniale sunt cuprinse în activul bilanțului și sunt formate din active imobilizate si activele circulante care sunt utilizate în procesele de investiții, aprovizionare, producție, stocare, conservare, desfacere și încasare a contravalorii bunurilor sau serviciilor produse.

Poate fi efectuată o analiză de structură a elementelor patrimoniale, o analiză în dinamica acestora, sau o analiza prin intermediul mărimilor relative de coordonare.

Configurația elementelor patrimoniale ale întreprinderii conform activului din bilantul contabil este urmatoarea:

Active imobilizante

Active imobilizate corporale

Terenuri

Mijloace fixe

Investiții in curs de executie

Imobilizări necorporale

Cheltuieli de constituire a întreprinderii

Cheltuieli de cercetare- dezvoltare

Concesiuni

Programe informatice create în întreprinderea sau achiziționate de la terți

Cheltuieli pentru fondul comercial

Alte imobilizari necorporale

Imobilizări financiare

Titluri de participare

Împrumuturi acordate pe termen mediu și lung

Total imobilizări

Active circulante

Stocuri de materii prime și materiale consumabile și stocuri aflate la terți

Producție in curs de execuție

Animale

Măfuri

Alte active circulante

Conturi la bănci, casa și acreditive

Total active circulante

Analiza structurii patrimoniale urmărește analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.

II.1.1. Analiza structurii activului

Principalele rate ale structurii activului sunt:

a) Rata activelor imobilizate

Ca urmare a conținutului diferit al componentelor activului imobilizat, se pot utiliza următoarele rate complementare:

b) Rata activelor circulante

Ca rate complementare de analiză, în acest caz se au în vedere următoarele:

II.1.2. Analiza structurii surselor de finanțare

Configurația elementelor structurii surselor de finanțare ale întreprinderii conform pasivului din bilantul contabil este urmatoarea:

Capitalul si rezervele numit Capitalul Propriu

Capitalul social/ individual

Primele de capital

Rezerve din reevaluare

Rezervele

Rezervele legale

Rezervele statutare

Rezervele pentru actiuni proprii

Alte rezerve

Acțiunile proprii

Rezultatul reportat

Rezultatul exercitiului

Provizioanele

Datoriile numite și capitalul strain

Împrumuturile și datoriile asimilate

Datoriile comerciale

Datoriile în cadrul grupului

Datoriile din interese de participare

Alte datorii

Veniturile în avans

Subvenții pentru investiții

Veniturile înregistrate in avans

Elementele rectificative

Amortizarile

Ajustarile petru deprecierea unor elemente de activ

Ratele de structură ale surselor de finanțare ale întreprinderii analizează importanța relativă și evoluția în timp a diferitelor surse de finanțare utilizate de către firmă.

Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:

a) Rata stabilității financiare

Capitalul permanent reflectă toate sursele de finanțare pe termen lung, indiferent de proveniența acestora (capital propriu și credite pe termen lung). Acest indicator evidențiază importanța relativă a surselor de finanțare pe termen lung și trebuie corelată cu mărimea activelor pe termen lung.

b) Rata autonomiei globale

Reprezintă o măsură mai conservatoare de analiză a finanțării activelor întreprinderii, evidențiind ponderea surselor proprii pe termen lung în totalul activelor. Aprecierea generală este că un nivel de peste 33% reprezintă o situație de normalitate, însă trebuie reținut că indicatorul este influențat sensibil de specificul firmei și de politica financiară promovată de management.

c) Rata datoriilor pe termen scurt

d) Rata datoriilor totale

Pe baza Activului și Pasivului putem analiza echilibrul financiar al unei întreprinderi calculȃnd urmatorii indicatori:

Situatia netă

Situatia neta calculata ca diferenta intre activul total si datoriile totale contractate da o prima evaluare (contabila) a intreprinderii la data inchiderii exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului reda averea neta a actionarilor respectiv activul neangajat in datorii.

Situația Netă= Activ-Datorii

Fondul de Rulment

Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul intreprinderii, trebuie sa se respecte principiul paritatii maturitatilor potrivit caruia alocarile permanente (imobilizari) trebuiesc finantate pe seama surselor permanente (capitalurile proprii si imprumuturile pe termen lung) datorita rotatiei mai lente a acestora; alocarile ciclice (activele circulante) se finanteaza pe seama surselor temporare (datorii pe termen scurt).

Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adapost de evenimente neprevazute.

Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor, poate fi rulat pentru reannoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. El este expresia echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la realizarea echilibrului finantarii pe termen scurt.

Fond de Rulment = surse pemanente – alocari permanente

Fond de Rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizari nete de amortizare

Necesarul de Fond de Rulment

Este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante (ale exploatarii).

NFR = ALOCARI CICLICE – SURSE CICLICE

NFR = (STOCURI + CREANTE) – DATORII DE EXPLOATARE

Trezoreria Netă

Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Ea releva calitatea echilibrului general al intreprinderii atat pe termen lung cat si pe termen scurt.

TN= FR-NFR

Notiunea de echilibru financiar poate fi înteleasa în doua moduri diferite, dar nu opuse:

ea semnifica, mai întâi, ca întreprinderea trebuie sa fie apta, gratie lichiditatilor sale, sa faca fata datoriilor atunci când acestea devin exigibile;

ea presupune, de asemenea, mentinerea unui echilibru functional între nevoile si resursele întreprinderii, tinând cont de destinatiile nevoilor si de stabilitatea resurselor.

Trezoreria neta reprezinta un excedent de finantare , concretizat în disponibilități în casa și în conturi bancare .

O trezorerie neta pozitiva reprezinta suma ramasa dupa ce fondul de rulment finanteaza în totalitate nevoia de fond de rulment. Acest surplus monetar va fi plasat pe piata monetara si/sau financiara în conditii de lichiditate, rentabilitate si securitate maxime.

Trezoreria neta negativa evidentiaza existenta unui deficit monetar la încheierea exercitiului. În acest caz, o parte din nevoia de fond de rulment este finantata din creditele de trezorerie.

STUDIU DE CAZ – ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE ȘI A ECHILIBRULUI FINANCIAR A SOCIETĂȚII S.C. DRUMART CONSTRUCT S.R.L.

III.1.Prezentarea societății

S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL este o societate cu răspundere limitată. Aceasta s-a înființat în anul 1994 și a fost inregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, București, sub nr. de ordine J40/24879/1994, având un cod unic de înregistrare RO 6640742/1994, și un capital social subscris și vărsat la 31.12.2013 în valoare de 9.000lei.

Societatea a implementat și s-a certificat în anul 2008 cu privire la standardul de management integrat al calității ISO 9001 , mediului ISO 14001 și al standardului de sănătatea și securitate a muncii OHSAS 18001.

III.1.1. Activitatea principala a companiei este, începând cu anul 2007, cea de reabilitare, modernizare și reparare a sistemelor rutiere (include asfaltare, borduri, etc), activitate cu un grad moderat de complexitate. Pâna in anul 2005 această societate a avut ca domeniu de activitate principal construcții civile, dar neputându-se integra pe piața constructorilor din acest domeniu, administratorul societații a decis schimbarea domeniului de activitate.

Factorii de producție considerați critici sunt:

Factorul uman;

Capitalul tehnic (active fixe)

Capitalul financiar

Procesul tehnologic ce stă la baza activitații principale se executa in funcție de proiectul tehnic de execuție întocmit de către proiectantul lucrarii . În general un proces tehnologic complex pentru reabilitarea unui sistem rutier consta în :

Carosabil : decaparea si frezarea sistemului rutier cu utilaje specifice respectiv freza rutiera, săpătura mecanică executată cu un excavator urmată de o săpătura manuală pentru finisarea fundației și aducerea ei la cota proiectată, așternerea unui strat de balast în grosime de 10-20cm, in funcție de proiect, demontarea bordurilor mari vechi de pe marginea carosabilului , realizarea fundație de beton pentru borduri si montarea bordurilor mari noi, turnarea unui strat de beton pe carosabil, amorsarea suprefeței cu emulsie cationică cu rupere rapidă, așternerea unui strat de lagatură din binder BAD 25 apoi iar amorsarea suprafeței in vederea așternerii îmbracaminții de beton asfaltic BA16 în grosime de 4cm.

Trotuare: desfacerea betonului asfaltic vechi, execuția săpăturii manuale , așternerea unui strat de balast , turnarea stratului de beton , în general tipul C8/10, amorsarea suprafețelor cu emulsie cationică , așternerea stratului de beton asfaltic pentru trotuare BA8 , în grosime de 3-4cm in funcție de proiect.

Fiind o activitate intensivă de manoperă, factorul uman este decisiv în realizarea eficienta a obiectivelor de activitate.

III.1.2. Componența echipei de conducere

Creșterea eficienței unei companii este nemijlocit condiționata de implicarea și calitatea managementului firmei. Stilul de conducere și modul în care sunt luate deciziile și sunt tratate obiectivele strategice propuse acestora de către acționariat pot avea un impact direct asupra succesului unei afaceri.

Gabriel Nicolau este Director General. Acesta are și responsabilitați care țin de relațiile cu furnizorii, urmărirea lucrarilor și clienții. Directorul Economic, d-na Cristina Constantinescu, este consultant în luarea deciziilor, realizeaza contabilității companiei, urmărirea facturilor și analizele financiare.

III.1.3. Dimensiunea și structura potențialului uman

Societatea S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL avea un număr de 35 de angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la sfarșitul anului 2013. Dintre aceștia, din punct de vedere al gradului de pregătire, 6 aveau studii superioare, 17 erau muncitori calificați, iar 12 erau muncitori necalificați.

III.1.4. Structura mijloacelor fixe

Compania S.C. DRUMART CONSRUCT SRL este o companie mică. Lista completă a mijloacelor fixe deținute în patrimoniu este: 3 barăci metalice tip vestiar (din 1999), 4PC +2 imprimante (din 1999), 1 încărcător frontal (din 1999) , 3 rotopercutoare (din 1999), 1 betonieră (din 1999), 1bază schelă + 1 etaj schelă (din 1999), 2 polizoare (1 din 1999, 1 din 2000), 2 repartizatoare mixturi asfaltice (din 2007 și 2008), 1 autoutilitară (din 2009), 2 autobasculante (din 2008), 1 placă compactoare (din 2007), 2 compresoare portabile (din 2007 și 2008), 4 pickhammer (din 2007 și 2008), 2 autocamioane MAN – 40tone (din 2007), 2 mașini de răspandit emulsie ( din 2007), 2 buldoexcavatoare Volvo (din 2007).

Se observă că majoritatea mijloacelor fixe este destinată procesului tehnologic, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv. O parte din active sunt vechi din 1999, iar o altă parte din acestea sunt foarte noi, din 2007-2008. Acest grad de noutate al activelor fixe reprezintă avantajul, pe langă pregătirea personalului, unei eficiențe ridicate a utilizării lor.

III.1.5. Structura furnizorilor companiei

Compania nu lucrează pe stoc, datorită specificului activitații, ceea ce este un lucru benefic, reducându-se astfel costurile de finanțare a ciclului de exploatare. Această particularitate impune și o organizare destul de bună a materialului de la furnizor direct pe zona de asfaltare.

Selectarea furnizorilor se face in funcție de zona în care firma operează, zona în care are loc reabilitarea. Prețurile furnizorilor de asfalt variază între 5-7%, situație în care prețul de transport și taxa de zonă afectează seminificativ prețul final.

Cei mai importanți furnizori sunt : STRABAG, SOROCAM,

Nu se fac achiziții în comun cu alte companii.

Plațile către furnizori se fac la 2-3 săptămâni pentru asfalt și 30 de zile pentru borduri.

III.1.6 Distribuție. Firma acționeaza atât direct, cât și prin subcontractare.

III.1.7. Contracte/ Licitații.

Principalul mecanism de identificare a clienților îl reprezintă anunțurile oficiale de licitații. Pentru contractele cu statul prețul minim este criteriul principal de selecție .

Acolo unde S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL nu poate licita pe cont propriu (din cauza unei cifre de afaceri mici), se apelează la subcontractare de lucrari.

III.1.8. Clienți

Structura clienților aferenți anilor 2007, 2008 , 2009 , 2010 , 2011, 2012 si 2013 este urmatoarea:

Tabel III-1- Structură clienți 2007

Fig. III.1.- Structura clienți 2007

Tabel III-2- Structură clienți 2008

Fig. III.2.- Structura clienți 2008

Tabel III- 3 – Structură clienți 2009

Fig. III.3.- Structura clienți 2009

Tabel III- 4 – Structură clienți 2010

Fig. III.4.- Structura clienți 2010

Tabel III- 5 – Structură clienți 2011

Fig. III.5.- Structura clienți 2011

Tabel III- 6 – Structură clienți 2012

Fig. III.6.- Structura clienți 2012

Tabel III- 7 – Structură clienți 2013

Fig. III.7.- Structura clienți 2012

După cum se observă clienții societații sunt atât instituțiile administrative de stat cât și societăți private foarte mari de pe piața construcțiilor de drumuri . Politica de management a firmei constă în caștigarea a cât mai multor licitații organizate de instituțiile administrate de stat dar în același timp și a subcontracta lucrări pentru a putea căpăta experiență similară

III.1.9. Concurență

Concurența este destul de mare, însa și cererea este apreciabilă. Având în vedere dimensiunea mică a companiei , aceasta concurează pe lucrari de o anvergură mai mică , unde marile firme concurente nu sunt prezente

Dintre concurenții mari ai companiei putem menționa LENA, STRABAG, , GRASSETTO, HANGRUP, TEHNOLOGICA, STRACO, ASTALDI. Dintre concurenții comparabili ca și dimensiune a cifrei de afaceri putem aminti FIZICONS.

III.2. ANALIZA RESURSELOR UMANE

Factorul uman este o resursă importantă pentru companiile din sectorul construcțiilor. Prin această analiză încercăm să identificăm structura personalului în firma S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL , eficiența utilizării acesteia precum și mecanismele de renumerare și motivare.

III.2.1. Dimensiunea și structura potențialului uman

Societatea S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL avea un număr de 35 de angajati cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la sfarșitul anului 2013. Dintre aceștia , din punct de vedere al gradului de pregătire, 6 aveau studii superioare, 17 erau muncitori calificați, iar 12 erau muncitori necalificați.

Fig. III.7.- Structura personal la sfȃrșitul anului 2013

Încă din start se poate constată o situație pozitivă. Cu excepția Directorului General și a Directorului Economic, toți angajații societații S.C. DRUMART CONSTRUCT SRL sunt operativi în sensul că sunt implicați în activitatea productivă a companiei . Acest lucru are un impact pozitiv asupra eficienței untilizării personalului și reduce costurile administrative fixe într-un mod semnificativ.

Tabel III- 8 – Caracterizare personal13

Având în vedere schimbarea obiectului de activitate din 2007, vechimea personalului este este urmatoarea în cadrul companiei.

Fig. III.8.- Structura personalului dupa vechime la sfȃrsitul anului 2013

Unul dintre principalele elemente ale strategiei de resurse umane ale companiei constă în fidelizarea personalului angajat pentru a-l putea păstra în cadrul firmei.

C13 Mihailescu Nicolae, Raducan Mihaela –Analiza activitatii economico-financiare

Urmare analizei evoluției salarizării personalului obeservăm o creștere semnificativă a salariului mediu , respectiv 77,91% ,în condițiile în care numarul mediu de salariați a crescut doar cu 21,88% 2013 fața de 2006.

III.2.2. Eficiența utilizării potențialului uman

Vom calcula eficiența utilizării potențialului uman folosind următorul indicator:

 – productivitatea muncii a unui salariat exprimată prin cifra de afaceri

CA 2006=5.027.204 lei

CA 2007=7.239.940 lei

CA 2008=6.644.857 lei

CA 2009=2.757.592 lei

CA 2010=7.476.239 lei

CA 2011=8.962.672 lei

CA 2012=9.964.331 lei

CA 2013=10.962.638 lei

anul 2006 –

anul 2007 –  

anul 2008 –

anul 2009 –

anul 2010 –

anul 2011 –

anul 2012 –

anul 2013 –

Fig. III.9.- Eficiența utilizării potențialului uman

Acest indicator a avut o creștere de 41,3% în 2013 față de 2006 în condițiile în care numărul de angajați a crescut cu 21,88% în 2013 față de 2016, respective 7 angajați.

III.2.3. Nivelul de salarizare și motivare a personalului

Din dinamica indicatorilor anteriori se poate constata o creștere semnificativă a salariul mediu. Politica firmei este cea de fidelizare și recompensare a personalului în funcție de rezultatele obținute. Deasemenea se remarcă existența unor stimulente suplimentare precum bonurile de masă sau cadouri de sărbători.

Analiza ponderii cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de exploatare și în totalul cifrei de afaceri:

Tabel III- 9 – Centralizator cheltuieli de exploatare cheltuieli salariale, CA

Fig. III.10.- Pondere cheltuieli salariale in totalul cheltuielilor din exploatare

Fig. III.11.- Pondere cheltuieli salariale in totalul Cifrei de Afaceri

În urma analizei ponderilor salariale în totalul cheltuielilor de exploatare și a cifrei de afaceri se constată că în anul 2006 cheltuielile salariale nu au avut o pondere mare comparatie cu anii 2007- 2013. Ponderea cea mai mare s-a inregistrat in anul 2009, justificarea acestei ponderii fiind diminuarea substanțială a cifrei de afaceri pe fond de criza economica.

III.3. Analiza cifrei de afaceri, cheltuielilor și profitului din exploatare

În cele ce urmează vom analiza evoluția cifrei de afaceri, cheltuielilor si profitului din exploatare înregistrate în perioada 2006-2013 , pentru a ne putea face o imagine de ansamblu cu privire la starea de sanatate a firmei SC DRUMAR CONSTRUCT SRL

III.3.1 Evoluția cifrei de afaceri, cheltuielilor și profitului din exploatare

Fig. III.12.- Dinamica și marimea Cifrei de Afaceri

Fig. III.13.- Dinamica și marimea Profitului din Exploatare

Fig. III.14.- Dinamica și marimea Cheltuielilor din Exploatare

Fig. III.14.- Evolutie centralizata CA, cheltuieli și profit din exploatare

Cifra de afaceri aferentă firmei SC DRUMART CONSTRUCT SRL cunoaște o o creștere pronunțată în ani 2007, 2008 fata de 2006 cat și o scadere in anul 2009 sub nivelul cifrei de afaceri din 2006 pe fond de criza economica, în acest an societatea nu a reusit sa castige nici o licitatie cu statul . Totodata raportat la anul 2013 față de anul 2006 , cifra de afaceri a crescut cu 54,15%.

Mai jos vom prezenta centralizat evoluția cifrei de afaceri , a profitului din exploatare și a cheltuielilor aferente înregistrate în cei trei ani.

Tabel III- 10 – Centralizator cifră de afaceri,cheltuieli de exploatare și profit din exploatare

III.4. Analiza indicatorilor de performanta financiara

III.4.1. Rata rentabilitații financiare

Fig. III.15.- Evolutie Ratei Rentabilității Financiare

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2006

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2007

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2008

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2009

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2010

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2011

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2012

rata rentabilității financiare inregistrata în anul 2013

Indicatorul de performanță care ocupă un loc central în cadrul analizei economico-financiare îl reprezintă rata rentabilității financiare (Rrf), care exprimă capacitatea unui agent economic de a genera profit net ca rezultat al folosirii capitalurilor proprii.

III.4.2. Rata rentabilității economice

Rre(reala)= Rre(nominala)- Rata inflatiei

Fig. III.16.- Evolutie Ratei Rentabilității Economice

rata rentabilității economice înregistrata în anul 2009

Rre(reala)= 17,14% – 8,40%= 8,74%

rata rentabilității economice înregistrata în anul 2010

Rre(reala)= 15,39% – 4,90%= 10,49%

rata rentabilității economice înregistrata în anul 2011

Rre(reala)= 15,20% – 6,57%= 8,63%

Rata rentabilitații economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalul) angajate pentru obținerea acestuia.

In scopul evitării unui proces de decapitalizare a agentului economic este necesar ca aceasta expresie a ratei rentabilității economice să aibă o mărime care depășește rata inflației. Astfel , se remarcă faptul că în perioadele analizate , rata rentabilitații economice a înregistrat o valoare satisfăcătoare , aceasta depașind cu mult rata inflației.

II.4.3 Rata rentabilității resurselor consumate pentru cifra de afaceri

Grafic 4-3 Evolutia ratei rentabilitatii resurselor consumate

pentru cifra de afaceri

a) rata rentabilității resurselor consumate pentru cifra de afaceri în 2009

b) rata rentabilității resurselor consumate pentru cifra de afaceri în 2010

c) rata rentabilității resurselor consumate pentru cifra de afaceri în 2011

Urmare calculelor efectuate, comparând cele trei perioade analizate, se observă că cea

mai ridicată rată a rentabilității resurselor consumate pentru cifra de afaceri s-a înregistrat în anul 2009 – 41,40%, urmată de anul 2011 – 28,37%, iar în 2010 înregistrandu-se cea mai scazută rată a rentabilității resurselor consumate- 17,75%.

Aceste rezultate se datorează creșterii cheltuielilor din explaoatare și implicit diminuării profitului.

În literatura de specialitate, în legatură cu nivelul acestei rate sunt opinii potrivit cărora ar trebui sa fie cuprinsă între 9-15%, în cazul nostru toate cele trei perioade analizate depașesc acest interval de înscriere .

II.4.4.  Rata rentabilității vânzărilor

Grafic 4-4 Evoluția ratei rentabilității vânzarilor

a) rata rentabilității vânzarilor obținuta în 2009

b) rata rentabilității vânzarilor obținuta în 2010

c) rata rentabilității vânzarilor obținuta în 2011

Rata rentabilității vănzarilor exprimă eficența activității comerciale a companiei, asigurând legătura dintre profit și cifra de afaceri.

Analizând calculele efectuate observăm că acest indicator a înregistat un rezultat foarte bun în anul 2009 , urmat de o diminuare în anul 2010, ce s-a datorat creșterii cheltuielilor din exploatare mai exact a cheltuielilor cu materii prime si materiale, și de o creștere în anul 2011 dar nu la nivelul anului 2009.

II.5. ANALIZA INDICATORILOR DE LICHIDITATE

II.5.1. Rata lichidității generale curente

Grafic 5-1 Evoluția ratei lichidității generale curente

Rata lichidității generale curente înregistrată în anul 2009

Rata lichidității generale curente înregistrată în anul 2010

Rata lichidității generale curente înregistrată în anul 2011

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.

Rata lichidității generale curente, reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma într-un timp scurt în lichiditați pentru a achita datoriile curente. Dacă valoarea totală a pasivelor curente este mai mare decat valoarea totală a activelor curente atunci acest indicator e subunitar și acesta ar putea arată că finanțarea pe termen scurt a fost folosită pentru achiziționarea de „active pe termen lung” ceea ce în mod normal e considerat periculos. Lichiditatea generală e considerată satisfăcătoare pentru valori cuprinse între 1,2 si 1,9.

Observăm că rata lichidității generale curente are o tendintă descrescătoare pentru companie , ajungând la valori apropiate de 1 la finalul anului 2010 urmată de o tendintă crescătoare la finele anului 2011 respectiv 1,73 , valoare ce se poate considera satisfăcătoare.

II.5.2. Rata liciditații reduse

Potrivit teoriei nord-americane, această rată este cunoscută si sub denumirea de „testul acid”. Această rată este de obicei subunitară. Intervalul considerat ca satisfacator pentru această rată este de 0,65-1.

Deoarece stocurile reprezinta valori nesemnificative , rata lichidității generale curente este egală cu rata licidității reduse.

II.5.3. Rata licidității imediate

Grafic 5-3 Evoluția ratei lichidității imediate

Rata lichidității imediate înregistrata în anul 2009

Rata lichidității imediate înregistrata în anul 2010

Rata lichidității imediate înregistrata în anul 2011

În teoria economică, această rată este cunoscută și sub denumirea de rata solvabilitații imediate sau trezoreria la vedere. Această rată reflectă posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat în casierie, a disponibilităților bancare și a plasamentelor de scurtă durată. Un nivel ridicat al acesteia indică o solvabilitate mare, dar poate fi consecința unei utilizări mai puțin performante a resurselor disponibile. O valoare redusă a ratei lichiditații imediate poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar.Pentru a fi considerată favorabilă, această rată trebuie sa tindă spre o mărime unitară.

Observăm că rata lichidității imediate a înregistrat valori destul de bune în cele trei perioade analizate, cea mai ridicată valoare obtinându-se la finele anului 2011 – 1,19 ceea ce reprezintă că firma își poate achita datoriile pe termen scurt pe seama disponibilităților bancare.

II.6. ANALIZA INDICATORILOR CARE EXPRIMA GRADUL DE SOLVABILITATE- ÎNDATORARE

II.6.1. Rata solvabilității patrimoniale

Grafic 6-1 Evoluția ratei solvabiliătii patrimoniale

a) Rata solvabilității patrimoniale înregistrata în anul 2009

b) Rata solvabilității patrimoniale înregistrata în anul 2010

c) Rata solvabilității patrimoniale înregistrata în anul 2011

Solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face fată obligațiilor de plată.Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale se apreciază că trebuie să se încadreze în limitele de 0,3-0,5, iar peste 0,5 situația poate fi considerată normală.

Observăm că firma DRUMART CONSTRUCT a înregistrat în toate cele trei perioade analizate valori ce nu s-au încadrat în limitele normale. Acest lucru s-a datorat schimbării domeniului de activitate al firmei în anul 2009 și implicit achiziționarea de mijloace fixe (utilaje și auto) necesare noului domeniu de activitate, prin contractarea unor credite pe termen scurt si lung.

În anul 2011 s-au achiziționat ultimele utilaje de care se presupune că unitatea mai avea nevoie pentru a-și face încă un set complet de esalon de așternere asfalt , astfel în următorii ani ar trebui ca această rată să se inscrie în parametrii reali nemaifiind nevoie de contractarea altor credite.

II.6.2. Rata solvabilității generale

Grafic 6-2 Evoluția ratei solvabiliții generale

Rata solvabilității generale înregistrata în anul 2009

Rata solvabilității generale înregistrata în anul 2010

Rata solvabilității generale înregistrata în anul 2011

Această rată indică în ce masură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale companiei (activele imobilizante și activele circulante). Cu cât valoarea ratei solvabilitătii generale este mai mare decât 1, cu atât situația financiară de ansamblu a firmei este mai bună.

Observăm că rata solvabilității generale a înregistrat în toate cele trei perioade analizate o valoarea mai mare decat 1 de unde putem concluziona că stituația financiară de ansamblu a firmei este buna.

II.6.3. Rata levierului sau coeficientul de îndatorare

Grafic 6-3 Evoluția ratei levierului

Rata levierului înregistrata în anul 2009

Rata levierului înregistrata în anul 2010

Rata levierului înregistrata în anul 2011

Rata levierului reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activitații companiei. Acest indicator poate fi interpretat și ca o rată a autonomiei, prin gradul în care angajamentele sale pe termen scurt sau lung sunt garantate de capitalurile proprii ale companiei.

Cu cât rata levierului este mai mare decât unu, cu atât compania va depinde mai mult de creanțierii sai. Dacă levierul este subunitar, banca va acorda în continuare împrumuturi în condiție de garanție sigură.

Deoarece rata levierului a înregistrat valori foarte mari, compania va depinde foarte mult de creanțierii săi . În același timp aceasta își poate permite o rată cu o îndatorare ridicată deoarece deține contracte care să îi asigure plata angajamentelor pe termne scurt si lung.

Compania a ajuns la acest grad ridicat de îndatorare din cauza retehnologizarii.

III. ANALIZA SWOT

IV. CONCLUZII SI RECOMANDĂRI

Compania DRUMART CONSTRUCT CONSTRUCT este o companie cu o situație financiară excelentă. Provocarea sa fundamentală constă în a trece cu succes de la o companie de talie mica la o companie medie sau mare. Cu o marja a profitului net de 15,89 % (raportată la cifra de afaceri), compania este extrem de atractivă. Dacă managementul companiei va reuși să mentină actualii indicatori de performantă la o cifră de afaceri mai mare, DRUMART CONSTRUCT CONSTRUCT poate deveni o firmă redutabilă.

Un element care necesită o analiză detaliată constă în economiile de cost care ar putea fi obținute prin operarea la o scară mai mare (achiziția de bitum , agregate, mixturi asfaltice la prețuri mai mici).

ANALIZA RESURSELOR UMANE

CONCLUZII:

un punct sensibil al procesului de producție constă in faptul că forta de muncă trebuie să cunoască foarte bine modul de utilizare a echipamentelor, care necesită o mare atentie in exploatare

se observă o creștere semnificativă a salariului mediu și a numarului mediu de salariați în 2011 raportat la 2009. Această creștere s-a datorat majorării semnificative a rezultatelor financiare ale companiei;

se constată o creștere a productivității angajaților de la 60.118lei/angajat în 2009 la 181.170,65lei/angajat în 2011

ponderea cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de exploatare și a cifrei de afaceri a înregistrat o diminuare în 2011 și 2010 raportat la 2009

RECOMANDĂRI

Se recomandă în ceea ce priveste politica de resurse umane:

structura recompensării personalului pe doua dimensiuni:

vechimea în companie: după fiecare an rămas în companie, fiecare angajat primește automat o creștere de salariu (recomandabil 10-20%). Având în vedere ținta de 500€ care s-a considerat a fi salariul mediu în sectorul construcțiilor pe termen mediu, este o creștere realista.

productivitatea : compania trebuie să identifice mecanisme de recompensare a personalului în funcție de eficiență. În principal, acest lucru ar presupune stabilirea de ținte realiste și oferirea de câstiguri personalului pentru depășirea (în sens pozitiv) a acestor ține.

menținerea structurii reduse a personalului TESA ;

este oportună cooperarea unui angajat specializat în relatiile cu administrațiile publice, de preferintă a unui angajat cu experientă. Pe lânga Directorul General, un asemenea angajat ar avea ca sarcină dezvoltarea relațiilor cu administrațiile publice precum și coordonarea eforturilor de promovare ale companiei (pagina web)

ANALIZA MIJLOACELOR FIXE

CONCLUZII:

creșterea procentuală nominală a imobilizărilor corporale în 2011 raportat la 2009 este de 292,44 ceea ce reprezintă un proces de retehnologizare semnificativă a intreprinderii;

marea majoritate a mijloacelor fixe este destinata procesului tehnologic;

gradul de noutate al activelor fixe reprezintă un avantaj aferent eficienței ridicate a utilizării lor, pe lângă pregătirea personalului;

compania nu externalizează catre alte firme, însa subcontractează de la altii;

se remarcă faptul că utilizarea mijloacelor fixe prin prisma profitului net a rămas

aproape constantă astfel în 2009 a înregistrat o eficiență de 50% , în 2010 a crescut un pic eficiența ajungand la 55% iar în 2011 s-a diminuat ajungând la 52%.

RECOMANDĂRI

se recomanda continuarea actualei politici a conducerii de a pune accent pe innoirea bazei de active fixe. Cu toate acestea, politica în ceeace privește activele fixe trebuie corelată cu cea care privește resursele umane, în măsura în care noile echipamante, intensive în tehnologie, necesită o pregatire semnificativă a angajaților. Punerea accentului doar pe activele fixe fără a rezolva problema mecanismelor de recompensare a personalului poate reduce din eficiența utilizării acestor active;

provocarea fundamentala a companiei este cea de a identifica mecanisme de reducere a costurilor de oportunitate ridicate extra-sezon, fie prin concentrarea pe clienți privați sau prin diversificarea la nivelul unor activitații complementare .

ANALIZA CIFREI DE AFACERI, PROFITUL SI CHELTUIELILOR DIN EXPLOATAREA

CONCLUZII:

se remarcă o creștere semnificativă a cifrei de afaceri, respectiv 609% în 2011 raportat la 2009 , această evoluție pozitivă se datorează contractării și executării mai multor lucrări de reabilitare și modernizare sistem rutier;

o dată cu creșterea cifrei de afaceri se observă si evoluția foarte bună a profitului din exploatare , respectiv 430% în 2011 raportat la 2009 și 111% în 2011 raportat la 2010;

evoluția satisfăcătoare a cifrei de afaceri se datorează atât creșterii cantităților de lucrări executate cât și a prețului unitar pe unitate de masură executată.

RECOMANDĂRI

se recomandă menținerea aceleași politici de creștere a cifrei de afaceri și totodată

creșterea profitabilitații (excluzând activitatea de subcontractare în antrepriză)

ANALIZA INDICATORILOR DE PERFORMANTĂ FINANCIARA

CONCLUZII:

se observă o evoluție foarte bună a ratei rentabilității financiare, care se situează cu mult peste rata medie a dobânzilor pasive practicate de bănci, cât și a ratei rentabilității economice care , cu toate că este în descreștere din 2009 , a înregistrat valori foarte bune, acestea situându-se cu mult peste rata inflației aferentă anilor analizați;

rata rentabilității resurselor consumate se încadrează peste limitele normale, evoluția cea mai bună înregistrându-se în anul 2009, urmată de o scădere semnificativă datorată creșterii cheltuielilor din exploatare respectiv a creșterii prețurilor unitare la materiale si materii prime în acest an, iar în 2011 față de anul 2010 îinregistrand o evoluție mult mai bună, majorându-se cu 10,62 puncte procentuale, firma reușind să obtină în acest an discounturi mai mari la prețurile materialelor și materiilor prime;

rata rentabilității vânzărilor și rata marjei nete a avut deasemenea o evoluție foarte bună, rentabilitatea cea mai ridicată obtinându-se în anul 2009

RECOMANDĂRI

se recomandă mentinerea aceleasi politici, ca în anul 2011, de achiziționare a materiilor prime si materiale la preturi cât mai avantajoase.

ANALIZA INDICATORILOR DE LICHIDITATE

CONCLUZII:

– atât rata lichidității generale cât și rata lichidității imediate au înregistrat valori destul de bune în perioadele analizate, singurul an mai deficitar fiind anul 2010, cand s-au înregistrat valorile cele mai deficitare

RECOMANDĂRI

– se recomandă o analiză mai amanuntită a datoriilor curente în vederea creșterii pe viitor a acestui indicator

ANALIZA INDICATORILOR DE SOLVABILITATE- ÎNDATORARE

CONCLUZII:

se observă neîncadrarea în valorile normale a indicatorului solvabilității patrimoniale din cauza retehnologizării firmei ;

chiar dacă solvabilitatea patrimoniala nu se încadreaza în limitele normale se observă că solvabilitatea generală înregistreaza valori foarte bune;

– se remarcă faptul că coeficientul de îndatorare – rata levierului este cu mult sub limitele normale ceea ce înseamna că pe viitor compania va depinde foarte mult de creanțierii săi.

RECOMANDĂRI

– se recomandă contractarea a cât mai multor lucrări, evenual asocierea cu o firma mare din domeniu în vederea participării la licitatii de o anvergură mai mare pentru a putea susține datoriile acumulate pâna în prezent.

BIBLIOGRAFIE

1. MIHĂILESCU Nicolae, RADUCAN Mihaela, Analiza activitatii economico-financiare,

Editura Victor , 2009

2. MIHĂILESCU Nicolae, Metode cantitative și manageriale pentru aprecierea situației financiare a agenților economici, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 1-2/1994.

3. MIHĂILESCU Nicolae, Rolul analizei economico-financiare în procesul decizional al conducerii, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 11-12/1995.

4. MIHĂILESCU Nicolae, Metode de analiză economico-financiare, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 1-2/1996.

5. GHEORGHIU Anca, ENE Corina, BURGHELEA Cristina, Gestiunea Financiara a Intreprinderii, Editura Victor

6.VINTILA Georgeta, Gestiunea Financiara a Intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., editia a 6-a, 2010

7. STĂNESCU C., IȘFĂNESCU A., BĂICUȘI A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996.

8. www.biblioteca-digitala.ase.ro – Biblioteca digitala a Academiei de Studii Economice

din Bucuresti

9. www.bnro.ro- site Banca Nationala a Romaniei

10. www.insse.ro- site Institutul National de Statistica

11. documente interne SC DRUMART CONSTRUCT SRL

BIBLIOGRAFIE

1. MIHĂILESCU Nicolae, RADUCAN Mihaela, Analiza activitatii economico-financiare,

Editura Victor , 2009

2. MIHĂILESCU Nicolae, Metode cantitative și manageriale pentru aprecierea situației financiare a agenților economici, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 1-2/1994.

3. MIHĂILESCU Nicolae, Rolul analizei economico-financiare în procesul decizional al conducerii, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 11-12/1995.

4. MIHĂILESCU Nicolae, Metode de analiză economico-financiare, Revista Finanțe, Credit, Contabilitate nr. 1-2/1996.

5. GHEORGHIU Anca, ENE Corina, BURGHELEA Cristina, Gestiunea Financiara a Intreprinderii, Editura Victor

6.VINTILA Georgeta, Gestiunea Financiara a Intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., editia a 6-a, 2010

7. STĂNESCU C., IȘFĂNESCU A., BĂICUȘI A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996.

8. www.biblioteca-digitala.ase.ro – Biblioteca digitala a Academiei de Studii Economice

din Bucuresti

9. www.bnro.ro- site Banca Nationala a Romaniei

10. www.insse.ro- site Institutul National de Statistica

11. documente interne SC DRUMART CONSTRUCT SRL