Analiza Structurii Patrimoniale

analiza structurii patrimoniale

LA

S.C. T.P.S. COM SRL

CUPRINS

Întreprinderea poate fi definitã ca o entitate economicã și socialã în care se produc bunuri și servicii destinate pieței, în vederea satisfacerii nevoilor clienților și realizãii de profit. Ea este construitã dintr-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerințe economice, juridice și tehnologie care concep și desfãșoara procese de munca, folosind un anumit capital.

Întreprinderea are un rol hotarâtor în dezvoltarea economicã a oricãrei țãri, în determinarea potențialului acesteia,de costurile cu care se obțin bunuri și servicii, de calitatea acestora și de capacitatea întreprinderii de a le comercializa profitabil depind in realitate puterea economica și nivelul de trai al unei țãri.

Lucrarea de licență este structurată pe trei capitole. Aceasta prezintã situațiile financiare anuale, modele de analiza a acestora, analiza concretã a stãrii patrimoniului societãții și concluziile la care am ajuns în urma acestei analize.

În lucrarea de fațã mi-am propus sã analizez structura patrimonialã a unei întreprinderi. În ceea ce privește capitolul I al acestei lucrãri, am prezentat întreprinderea și caracteristicile ei, structura patrimonialã a unei întreprinderi, analiza generalã a elementelor patrimoniale și sistemul de factori care acționeazã asupra structurii patrimoniale a unei întreprinderi.

În capitolul II, am analizat structura patrimonialã a unei întreprinderi, care vizeaza douã aspecte :

analiza ratelor de structurã ale activului și

analiza ratelor de structurã ale pasivului

În capitolul III , am prezentat analiza structurii patrimoniale la societatea S.C. T.P.S. COM SRL. Tot în capitolul trei sunt studiate poziția financiară a societății pe baza ratelor de lichiditate,solvabilitate și de gestiune a fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment pentru anii 2012,2013 și 2014.
În finalul lucrării sunt prezentate punctele forte și pinctele slabe ale S.C. T.P.S. COM SRL și sunt expuse măsurile de îmbunătățire a poziției financiare cât și concluziile care decurg din parcurgerea acestei lucrări.

CAPITOLUL I

ÎNTREPRINDEREA ȘI PATRIMONIUL SĂU – ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE

ÎNTREPRINDEREA-PRECIZÃRI NOȚIONALE

Întreprinderea este un portofoliu de investiții mai vechi și mai noi. Potrivit principiului activitãții valorii investițiilor dintr-un portofoliu, valoarea întreprinderii este deci suma valorii fiecãrei investiții care a dus la construirea patrimoniului acesteia.

Întreprinderea este unitatea economicã producãtoare ce se caracterizeazã printr-un gen specific de activitate,printr-o funcționalitate și organizare tehnologicã,prin capacitatea de a produce anumite bunuri,de a se conduce și gestiona rațional,precum și prin autonomia sa financiarã. Compania sau firma poate fi definită ca grup de persoane, constituit pe baza unor criterii economice, sociale, tehnice și tehnologice, ce derulează procese de muncă, concretizate în obținerea de bunuri economice în anumite condiții de eficientă. Companiile sunt organizații ale căror principale obiective le reprezintă obținerea profitului, acesta diferențiindu-le de instituțiile publice sau de organizațiile non profit.

Pentru o înțelegere cât mai bună a conceptului de organizație, trebuie abordate câteva concepte fundamentale: activitate, proces, afacere, sistem, stakeholder. Activitatea este ceea ce facem cu scopul obținerii unui anumit rezultat: cititul unei cărți, vorbitul la telefon, condusul mașinii, vânzarea unei perechi de pantofi, escaladarea unui munte etc. Toate aceste sunt activități. Fiecare activitate este caracterizată printr-un început și un sfârșit.

Întreprinderea poate fi definitã ca o entitate economicã și socialã în care se produc bunurile și serviciile destinate pieței,în vederea satisfacerii nevoilor clienților și realizãrilor de profit,ea fiind construitã dintr-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerințe economice,juridice și tehnologice care concep și desfãșoarã procese de muncã,folosind un anumit capital.

Câteva dintre trãsãturile întreprinderii sunt :

Este un organism tehnico-productiv deoarece folosește mijloace materiale,tehnici și tehnologii de producție potrivit profilului activitãții.

Este un organism social,deoarece cuprinde activitãți umane care au o finalitate bine determinatã.

Este un organism stabil,care utilizeazã elemente materiale, financiare si umane.

Este un organism economic,deoarece urmãrește gestionarea resurselor în cele mai bune condiții în vederea satisfacerii obiectivelor urmãrite.

Este un organism complex,care formeazã un sistem bine definit,construit de mai multe subsisteme.

Este un organism de reglare proprie,care se bazeazã pe aplicarea principiilor de autoconducere,autogestionare și autofinanțare în derularea funcțiilor managementului.

Este un organism dinamic,care dincolo de tehnicile și direcțiile constante de acțiune utilizeazã instrumente noi. Gestiunea financiara si de credit care functioneaza în orice economie moderna este formata din mai multe subsisteme: finantele întreprinderilor, bugetul statului, asigurarile sociale, relatiile de credit, etc. Fiecare subsitem reflecta anumite fonduri cu diferite destinatii.Problema gestionãrii și administrãrii întreprinderii,indiferent de obiectul de activitate și de scopul propus este complexã.Aprecierea diferențelor de performanțã și poziție financiarã depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului. Pentru a putea supraviețui, orice întreprindere are nevoie de informații, fãrã de care procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc.

Agentii economici care se întâlnesc pe diferite piete constituie contextul social în care functioneaza întreprinderea. Acesti agenti pot fi grupati în functie de piete în:

furnizori sunt întâlniti pe pietele de materii prime si servicii

clienti pe pietele de produse si servicii

salariati si manageri cei care intra în relatia cerere-oferta pe piata muncii

actionari, asociati, creditori întreprinderea.

Finantele întreprinderilor reprezinta veriga primara a sistemului financiar si de credit pentru ca majoritatea fondurilor formate la nivelul economiei nationale îsi au izvorul în veniturile create în aceste subsisteme de baza. Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care întreprinderea le are cu agentii economici si financiari, cu statul, etc.

Ca agent economic întreprinderea intra în relatii cu alti agenti economici pe care ii întâlneste pe diferite piete în care se schimba bunuri si servicii. Aceste schimburi apartin universului financiar care apare odata cu universul economic.

În postura de creatoare a valorii adãugate întreprinderea se aflã în relații bune cu alte întreprinderi cu care face schimb de produse și servicii.Valoarea adaugatã pe care o creaza o întreprindere se masoarã prin diferența între valoarea bunurilor pe care le vinde și valoarea celor pe care ar trebui sã le cumpere pentru a putea produce.

Rolul întreprinderii în circuitul economic al unei țãri este exercitat prin îndeplinirea celor douã funcții ale acesteia :

De creare de valori adãugate

De participare la distribuirea veniturilor

Valoarea adaugatã creatã de întreprindere este distribuitã de aceasta pe destinații bine precizate:

Furnizori de bunuri și servicii

Personalul

Proprietarul

Statul

Sumele rãmase la dispozitia întreprinderii

Suma valorii adãugate realizate de ansamblul întreprinderilor constituie bogația naturalã sau produsul intern brut. Întreprinderea creând valoarea adãugatã și redistribuind sub diferite forme cãtre alți agenți constituie un rol esențial în activitatea unei țãri.

Din ce în ce mai frecvent, datoritã importanței sale în cadrul societății actuale, întreprinderii îi sunt atribuite și alte misiuni de natură socială, umană sau culturală.

Întreprinderile se prezintă într-o mare diversitate de forme. Pe baza unor criterii economice și juridice, tipologia lor se prezintã astfel:

După forma de proprietate asupra capitalului social și al patrimoniului

întreprindere proprietate publică (sector public)

întreprindere particulară (sector particular)

Întreprinderile din sectorul public

Sunt denumite regii autonome sau companii naționale și sunt organizate în ramuri strategice ale economiei naționale:

industrie de armament

industrie energetică

exploatarea minelor și gazelor naturale

poștă

transporturi feroviare

alte domenii apraținând unor ramuri stabilite în guvern

În cadrul acestor întreprinderi statul obține totalitatea capitalului, fiecare regie autonomă reprezintă însă o persoana juridică și funcționează pe baza de gestiune economicã și autonomie financiară și este proprietara bunurilor din patrimoniul său.

Întreprinderea din sectorul particular

Sunt organizate sub forma societăților comerciale

O societate comercială reprezintă un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc sã punã ceva în comun, cu scopul de a împărții foloasele ce ar putea deriva.

Societatea comercială este nu numai un contract ci și o persoană juridică, cu patrimoniul propriu, un scop în acord cu interesul patronilor si o organizare de sine stătătoare.

În raport cu o serie de elemente (număr de asociați, răspunderea asociaților, modul de conducere, titlurile emise) societățile se constituie conform legii 31/1990 sub diferite forme:

→ societate în nume colectiv (SNC)

→ societate în comandita simplă (SCS)

→ societate în comandită pe acțiuni (SCA)

→ societate pe acțiuni (SA)

→ societate cu răspundere limitatã (SRL)

După apartenența la una din ramurile industriale de activitate se au în vedere următoarele trei elemente:

felul materiei prime folosite

destinația economicã a produselor finite

caracteristicile tehnice și tehnologice ale procesului de producție

După felul materilor prime folosite:

ramuri extra-active

ramuri prelucrătoare

Apartenența la o anumită grupă de ramuri, iar în cadrul acesteia la anumite subramuri determină anumite particularități în organizarea producției si muncii, in organizare si conducerea activităților si întreprinderii respective.

După destinația economică a produselor

întreprinderea producătoare de mijloace de producție

întreprinderea producătoare de bunuri de consum

După caracteristicile tehnice și tehnologice ale proceselor de producție întreprinderea se caracterizează în:

ramuri

subramuri

3. După gradul de mărime

întreprinderi mari (peste 250)

întreprinderi mijlocii (50-149)

întreprinderi mici (10-49)

microîntreprinderi (0-9)

Încadrarea intr-o anumită categorie se face în fucție de o serie de indicatori cum ar fi:

mărimea cifrei de afaceri

numărul de salariați

mărimea capitalului social

După gradul de specializare al producției:

– întreprinderi specializate

– întreprinderi universale

– întreprinderi mixte

După tipul de producție

– întreprinderi cu producție de masa

– întreprinderi cu producție de serie

– întreprinderi cu producție individualã

Tipuri de societãți comerciale:

1. SNC- societate în nume colectiv

Caracteristici:

este o societate de persoane

obligațiile sociale sunt garantate de toți asociații cu întregul lor patrimoniu

patrimoniul și persoana asociatului devin componente ale personalității juridice

au o firmă socială în care apare numele tuturor asociaților

Avantaje:

garanția mare a societății date de patrimoniu și asociați

asociații au încredere unii în alții oferind garanție terților

Limite:

număr redus de asociați

în cazul interdicției insolvabilității sau morții unui asociat se aduce la dizolvarea societății

în cazul falimentului atat societatea cat și asociații sunt declarați faliți

este improprie marilor întreprinderi

2. SCS- societate în comandită simplă

Caracteristici:

este o societate de persoane

existã douã categorii de asociați

→ comanditarii,responsabilitatea lor este limitată la mărimea aportului social.

→ comanditații exploatează capitalul și răspund nelimitat și solidar de toate datoriile societății

Avantaje:

permite combinarea disponibilului de capital al unei persoane cu aptitudinea altora de al exploata

permite punerea în valoare a brevetelor și invențiilor

Limite:

prezintã o anumitã responsabilitate

nu are durată mare de funcționare și nici capital mare

dispariția unui asociat duce la dizolvarea societății

3. SCA- societate în comandită pe acțiuni

Caracteristici:

este o societate de capitaluri

capitalul este divizat în acțiuni

asociații comanditari își pot vinde partea

asociații sunt răspunzători în limita acțiunilor deținute

nu are firma socialã și se denumește prin obiectul societății

Avantaje:

permite combinarea disponibilului de capital al unor persoane cu aptitudinea altora de al exploata

acțiunile pot fi vândute sau transmise altor persoane fără ca societatea sã se desființeze

Limite:

nu se folosește pentru societăți cu volum mare de capital

are credibilitate mai redusă

4. SA- societate pe acțiuni

Caracteristici:

este o societate de capitaluri

capitalul este divizat în acțiuni

minim 5 acționari

acționarii sunt răspunzători numai în limita aportului la capital

capitalul social este compus din:

→ capital inițial (numit si capital-acțiuni)

→ capital obligațiuni

Avantaje:

permite consituirea unui capital important ca volum

acțiunile sunt transmisibile

societatea poate funcționa chiar daca unii acționari îsi vând acțiunile

Limite:

dificultăți in conducerea societății când nu există un deținător majoritar al acțiunilor

5. SRL- societate cu răspundere limitate

Caracteristici:

societate de capitaluri

răspunderea este limitată la aportul adus

capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane

aportul social este alcătuit din părti sociale

numărul de asociați nu poate fi mai mare de 50

Avantaje:

răspunderea ascociaților este numai in limita aportului social

în cazul dispariției unui asociat societatea nu se dizolvă

Limite:

credibilitate redusă în fața partenerilor de afaceri

nu se pretează la întreprinderi de dimensiuni mari

STRUCTURA PATRIMONIALĂ A UNEI ÎNTRERPINDERI

Patrimoniul este totalitatea bunurilor, a valorilor economice pe care le gestioneazã un agent economic, precum și totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care acesta și le asuma in legăturã cu averea pe care o posedă.

În general, o întreprindere deține anumite drepturi de proprietate asupra unui ansamblu variat de bunuri materiale, cum sunt: terenurile, clădirile, stocurile de mărfuri, de materii prime, de produse finite, precum și nemateriale, reprezentate de brevete, licențe, mărci de fabrică și alte elemente necorporale.

Drepturile de creanță, adică drepturi asupra terților, constau în angajamente contractate de anumiți parteneri, cum sunt clienții ale căror termene de plată, convenite în avans,în calitatea lor de beneficiari ai unor împrumuturi, pentru angajamentele de rambursare, în viitor,a capitalului și costul aferent acestuia sub formă de dobândă. Prin urmare, conturile de imobilizări, clienți și debitori, corespunzătoare drepturilor de proprietate și de creanță se vor regăsi în activul bilanțului.

Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate și cele de creanțã și conferă titularilor o putere asupra bunurilor, sau posibilitatea obținerii unor prestații din partea altor persoane.Drepturile de proprietate se concretizează în posibilitatea utilizării bunurilor în scopul consumului, producției, sau fructificării acestora pentru obținerea unor venituri. În pasivul bilanțului sunt înregistrate angajamentele patrimoniale corespunzătoare obligațiilor pe care întreprinderea trebuie să le onoreze la o anumită scadență. Angajamentele pot fi consecința unor decizii voluntare sau a unor obligații impuse întreprinderii în funcție de originea lor.Împrumuturile contractate, sau obligațiile de plată față de furnizori sunt rezultatul unor angajamente liber subscrise de întreprindere,concretizate în datorii reflectate în pasiv, în timp ce obligațiile fiscale constituie prelevări obligatorii impuse acesteia, înregistrate tot în pasivul bilanțului.

Studiul financiar al bilanțului pune în evidență relația dintre sursele fondurilor (resursele) și nevoile (utilizările) cărora le sunt alocate fondurile sau, mai sintetic, dintre pasivul si activul bilanțului contabil. Astfel, pasivul apare ca o sinteza a angajamentelor contractate (optica juridică),în timp ce elementele înscrise în active corespund unor drepturi patrimoniale (sub aspect juridic).

Prezentarea posturilor de activ și pasiv din bilanțul întreprinderii este prezentă în figura nr. 1.

Figura nr. 1 – Reprezentarea dublã a patrimoniului

Evaluarea patrimonialã permite măsurarea “situației nete” (SN) corespunzătoare valorii activului net a întreprinderii, rezultată din ansamblul de active și obligații asumate de întreprindere (SN= Activ total – Datorii totale).

Evaluarea elementelor ce formează patrimoniul intangibil al unei întreprinderi solicită, înainte de toate, corectă definire și identificare a acestora.
Metodele de evaluare patrimonială sunt acceptate și folosite pe scară largă de către specialiști din Europa Continentală, dar specialiștii din America de Nord le ignoră, ei considerând drept valoare economică realistă cea care rezultă din actualizarea cash-flow-urilor previzionate. În ceea ce-i privește pe profesioniștii din România, se poate constată predispoziția celor cu pregătire contabila către metodele patrimoniale și a celor cu profil profesional financiar, către cele financiare și bursiere.
Conform Standardelor Internaționale de Evaluare a afacerii, „abordarea pe baza de active (asset based approach) este calea de estimare a valorii unei afaceri și / sau participații la acestea, utilizând metode bazate pe valoarea de piață a activelor îndividuale ale afacerii, scăzându-se datoriile acesteia”.

Cel mai adesea se scrie :

Activul net = valoarea contabilã a activelor deținute – valoarea contabilã a datoriilor = valoarea contabilã a capitalurilor proprii

Figura nr. 2 Structura valorii patrimoniale a întreprinderii

Patrimoniul este deci format din două elemente interdependente:

persoana fizică sau juridică denumită subiect, titular de patrimoniu sau proprietar;

relațiile de drepturi și obligații în cadrul cărora se procură și gestionează aceste bunuri

Din definiția de mai sus, rezultă un echilibru patrimonial între valoarea bunurilor și valoarea drepturilor și obligațiilor, astfel:

Bunuri Economice = Drepturi + Obligații

Pornind de la formula echilibrului patrimonial, rezultă:

Patrimoniu net = Bunuri economice – Obligații

Patrimoniu străin = Bunuri economice – Drepturi

Echilibrul intern al patrimoniului este dat de relația:

Cheltuieli + Rezultate = Venituri

Structura globală a patrimoniului este redată prin ecuația de echilibru între activ și pasiv:
Activ = Pasiv

Activul și pasivul sunt private prin prisma structurii de patrimoniu, astfel:

Activul, prin compoziția sa, trebuie să reflecte gruparea bunurilor ca obiecte de drepturi și obligații în bunuri reale și creanțe.

Pasivul, prin compoziția sa, trebuie să evidențieze separat capitalul propriu și datoriile

Din punct de vedere financiar, activul și pasivul sunt private prin prisma lichidități lor economice și exigibilitãții datoriilor, astfel:

Activul, prin compoziția sa, grupeazã valorile alocate în funcție de lichiditatea lor în valori imobilizate, valori de exploatare, valori realizabile pe termen scurt, valori disponibile și valori rezultate sub forma de pierderi.

Pasivul, prin compoziția sa, ierarhizeaza sursele de finanțare in funcție de exigibilitatea lor în datorii pe termen scurt, datorii pe termen lung, capitaluri proprii și rezultat sub forma de profit.

Din punct de vedere economic, activul și pasivul sunt privite prin prisma relației dintre resurse și utilizări, astfel:

Activul, prin compoziția sa, grupează utilizările de resurse în funcție de modul lor de întrebuințare în utilizări permanente, utilizări temporare și utilizari pierderi.

Pasivul, prin compoziția sa, asigură gruparea resurselor în funcție de originea lor în resurse permanente furnizate de proprietar, resurse temporare asigurate de terți, resurse rezultate sub formă de profit.

Din punct de vedere economic, bilanțul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu.Capitalurile sunt reprezentate atât sub aspectul originii lor, respectiv resursele cat și al modului de utilizare.

Astfel este generatã ecuația economicã a bilanțului:

Utilizari = Resurse, pe plan procedural aceasta ecuație este echivalenta cu ecuația:Active = Pasive
Bilanțul vãzut din punct de vedere economic rãspunde la întrebãri de genul:

de unde vin fondurile necesare finanțãrii necesitãților întreprinderii, care a fost utilizarea datã resurselor.
Constituirea bilanțului patrimonial are drept criteriu:

Pentru activ – gradul de lichiditate al diferitelor elemente, al capacitãții de a se transforma în bani;

Pentru pasiv – gradul de excibilitate, timpul cât sursa rãmâne la dispoziția întreprinderii.

Construit din punct de vedere juridic, un bilanț reflectã:

– în activ, drepturile de proprietate și de creanțã;

– în pasiv, datoriile întreprinderii.

1.3 ANALIZA ELEMENTELOR PATRIMONIALE

Elementele patrimoniale sunt cuprinse în activul bilanțului și sunt formate din activele imobilizate și activele circulante care sunt utilizate în procesele de investiții, aprovizionare, producție, stocare, conservare, desfacere și încasare a contavalorii bunurilor sau serviciilor produse.

Poate fi efectuata o analiza de structura a elementelor patrimoniale, o analiza in dinamica a acestor,sau o analiza prin intermediul marimilor relative de coordonare.

Structura activului

Activul -constituie o resursa controlata de societatea comerciala care e rezultat al unor fapte trecute,generatoare de beneficii economice viitoare pentru intreprindere.

Elementele de activ cuprind bunurile economice sau mijloacele de care dispune agentul economic, astfel:

Active circulante

Active imobilizate sau fixe

Conturi de regularizare și asimilate

● Activele circulante, denumite și active curente, cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor și producției în curs de execuție, creanțelor, titlurilor de plasament și disponibilităților bănești.

Activele circulante se diferențiază la rândul lor, în trei grupe: stocuri, alte active circulante și titluri de plasament.

Din punct de vedere economic și financiar, activele circulante se află într-o continuă fluență valorică, ele schimbându-și forma materială și utilitatea (marfă, creanță, bani) în cadrul circuitului economic al patrimoniului. Active circulante sunt înlocuite continuu cu exemplare noi de aceeași speță.Astfel, în faza de aprovizionare, activele circulante sub formă de bani se transformă în stocuri de materii prime și materiale, în faza de producție, stocurile de materii prime și materiale se consumă integral, rezultând stocuri de producție în curs de execuție, care după ultima operație de prelucrare, devin produse finite, iar în faza de desfacere sunt vândute clienților, operație care generează drepturi față de aceștia. Sub aspectul lichidității, caracteristica de bază a activelor circulante este aceea că, perioada de rotație este mai mică de un an. Ele intră și ies din întreprindere de mai multe ori sau cel puțin o singură dată în cursul unui exercițiu financiar.

Activele de regularizare și asimilate reprezintă cheltuielile înregistrate în avans și cheltuielile de repartizat asupra mai multor exerciții.

● Activele imobilizate sau fixe, denumite și imobilizări sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investiție a căror perioadă de utilitate și lichiditate este mai mare de un an. Ele sunt destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unității patrimoniale, fără a se consuma la prima utilizare.

Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor, în trei grupe: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizări necorporale – denumite și active intangibile, cuprind toate acele valori economice de investiție care nu îmbracă fizic forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare aplicată și dezvoltare, concesiune, brevete, licențele, mărcile de fabrică și alte drepturi similare, alte imobilizări necorporale.

Imobilizări corporale – denumite și active tangibile reprezintă bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele se găsesc sub formă de terenuri și mijloace fixe (clădiri și construcții, mașini de forță și utilaje energetice, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animale de muncă, plantații, unelte, dispozitive, instrumente, mobilier și aparatură birotică și alte active corporale). Potrivit legislației din țara noastră, sunt considerate mijloace fixe, obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o valoare mai mare decât limita stabilită de lege și o durată normată de utilizare mai mare de un an.

Imobilizări financiare – denumite și investiții financiare sau de portofoliu cuprind valorile financiare investite de agentul economic în patrimoniul altor societăți sub forma titlurilor de valoare (acțiuni, obligațiuni), creanțelor imobilizate și altor imobilizări

Analiza structurii activului

Ratele de structurã ale activului reflectã apartenenta sectorialã a întreprinderii și depind de natura activitãții acesteia.Acestea pot fi sintetice (rata activelor imobilizate, rata activelor circulante) si analitice (rata imobilizarilor corporale, rata imobilizarilor financiare, rata stocurilor, rata creantelor, rata disponibilitatilor banesti, etc). Aceste rate reflecta aspecte privind natura economica a patrimoniului si mai putin aspecte financiare, apreciindu-se in stransa legatura cu natura activitatiilor desfasurate de agentii economici.

Principalele rate de structurã ale activului sunt :

Rata activelor imobilizate ( Rai) : =

Rai masoarã importanța relativa a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii.Dacã ținem cont de strctura imobilizãrilor avem :

Rata imobilizãrilor necorporale (Rin) =

Rata imobilizãrilor corporale ( Ric) = , unde

Aic-imobilizari corporale si At-activul total

Rata imobilizãrilor financiare (Rif) = , unde

Aif – imobilizari financiare

Rata activelor circulante (Rac) = , unde

Ac – active circulante

Rata activelor circulante aratã ponderea pe care o dețin utilizãrile cu caracter ciclic în total patrimoniu.Ca rate complementare avem :

Rata stocurilor (Rs) = , unde

S – valoarea stocurilor

Rata creanțelor comerciale (Rcr) = , unde

Cr – nivelul creanțelor

Rata disponibilitãților bãnești și a plasamentelor ( Rdp):

Rdp=

Structura pasivului

Pasivul patrimonial arata modul de finantare a mijloacelor economice si gradul de exigibilitate a surselor de finantare.

Un pasiv este o obligatie curenta pentru o companie provenita din evenimente anterioare, prin a carei stingere este de asteptat ca respectiva companie sa renunte la anumite resurse care incorporeaza beneficii economice.

Analiza structurii pasivului arata ca societatile comerciale utilizeaza diferite surse de finantare: surse proprii, reprezentate de capitalul social si rezultatele obtinute; surse imprumutate de natura imprumuturilor obligatare sau bancare (pe termen lung, mediu si scurt) si surse atrase (credite comerciale).

Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de intreprindere in domeniul financiar, prin evidentierea unor aspecte privind stabilitatea financiara, autonomia financiara, precum si gradul de indatorare.

Elementele de pasiv reprezintă sursele de finanțare a bunurilor economice sau drepturi și obligații ca elemente patrimoniale cu valoare negativă.

După modalitatea de finanțare, pasivul patrimonial se împarte în:

Capitaluri proprii,

Datorii,

Provizioane (fonduri) pentru riscuri și cheltuieli,

Pasivele de regularizare și asimilate

Capitaluri proprii, corespund finanțării proprii a bunurilor economice aflate în circuitul patrimonial al agentului economic. În mod concret, ele se delimitează prin capitalul individual sau social, primele legate de capital, diferențele sau plusvalorile din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului, subvențiile pentru investiții, provizioanele reglementate și fondurile proprii cu scop determinat.

Capitalurile proprii se diferențiază la rândul lor pe grupe: capital individual sau social, prime de capital, diferențe din reevaluare, rezerve, subvenții pentru investiții și provizioane reglementate.Capitalul individual sau social are un caracter avansabil. El se constituie la înființarea întreprinderii, fiind o condiție a existenței și funcționării acesteia.

Capitalul social se diferențiază în capital subscris nevărsat (nedepus) și capital subscris vărsat (depus).

a) capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii întreprinderii s-au angajat să-l pună la dispoziția unității patrimoniale cu ocazia înființării acesteia.

b) capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost fizic, pusă de către proprietari la dispoziția unității patrimoniale.Capitalul se poate majora prin aporturi noi în bani și/sau în natură și prin operațiuni interne .

Reducerea capitalului se efectuează prin rambursarea către acționari sau asociați a unei părți din acesta sau prin acoperirea de pierderi suferite în exercițiile financiare anterioare.

Primele de capital corespund capitalului adițional creat ca excedent între valoarea acțiunilor la preț de emisiune sau valoarea în natură stabilită prin evaluare și valoarea nominală (de referință) a acțiunilor.

Diferențele din reevaluare reprezintă plusurile create prin reevaluarea imobilizărilor materiale și a celor financiare. Cu ocazia reevaluării, valoarea acestor active crește față de valoarea contabilă anterioară, creșterea fiind considerată sigură și durabilă.

1.4. FACTORII CARE INFLUENȚEAZA STRUCTURA PATRIMONIULUI

Structura activului si pasivului unei intreprinderi este influentata de o multitudine de factori, dintre care pot fi amintiti:

natura activitatii desfasurate;

factori de natura tehnico-economica;

factori juridici;

factori strategici;

factori conjuncturali;

natura relatiilor cu partenerii;

marimea intreprinderii.

Subvențiile pentru investiții sau subsidiile de capital sunt obținute de la buget sau de la agenții economici interesați, fiind destinate achiziționării sau creării activelor imobilizate sau de a finanța activități pe termen lung.

Provizioane reglementate sunt fonduri create prin prelevări (preluări) din rezultate, fiind destinate regularizării în timp a creșterii – micșorării profitului ca urmare a fluctuațiilor privind rata dobânzii, rata de curs valutar și a prețurilor.

Datoriile exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terți, pentru care unitatea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric. Este vorba de creditele contractate de la bănci sau instituții financiare, împrumuturile din emisiunea de obligațiuni, precum și datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale unității patrimoniale cu alte persoane fizice și juridice.

Persoanele juridice și fizice de care unitatea are obligațiuni bănești sunt denumite generic creditori. Creditorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație.

Din masa patrimonială a datoriilor, mai semnificative sunt următoarele structuri: datorii financiare, credite primite de la bancă, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, datorii comerciale, datorii fiscale, salariale și sociale, datorii față de asociați și creditori diverși.

Datorii financiare exprimă creditele primite de la bancă și alte instituții de credit, precum și împrumuturile din emisiunea de obligațiuni.

Credite primite de la bancă și alte instituții de credit cuprind creditele pe termen lung și mijlociu și cele pe termen scurt (credite de trezorerie).

Ele sunt destinate finanțării investițiilor și cheltuielilor curente privind activitatea de exploatare. Aceste credite sunt purtătoare de dobândă și garantate prin activele agentului economic.

Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni reprezintă fondurile pe termen lung asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de împrumut se angajează să ramburseze, la termen sau eșalonat, ratele scadente și să plătească o dobândă sub forma cupoanelor atașate titlurilor de credit.

Datoriile comerciale se creează în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionări de bunuri, lucrări și servicii primite. Ele se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor și efectelor de plată. Furnizorii reprezintă datoriile echivalente valorii bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor primite de la terți, în curs de decontare.

Efectele de plată reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a agentului economic în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.

Datoriile față de asociații reprezintă obligațiile față de acționari sau asociați pentru capitalul de rambursat, dividendele de plată, precum și datoriile în cadrul grupului privind fondurile puse direct sau indirect pe termen scurt la dispoziția agentului economic.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt fonduri constituite prin prelevări din rezultatele destinate acoperirii unor cheltuieli sau pierderi probabile în perioadele următoare sau certe în perioadele următoare dar nedeterminate ca mărime. Constituirea lor se efectuează prin mărirea cheltuielilor curente, iar utilizarea prin transferarea lor la venituri în perioadele următoare, când cheltuielile și pierderile probabile devin certe sau determinabile ca mărime.Cazurile cele mai tipice de provizioane sunt: pierderile probabile din litigii, amenzi, penalizări, despăgubiri, daune și alte datorii incerte; cheltuielile probabile legate de remedierea defectelor produselor și serviciilor livrate prin clauza de acordare a garanției.Pasivele de regularizare cuprind veniturile înregistrate în avans adică venituri realizate în anul curent care sunt transferate asupra rezultatului anului următor

Asupra structurii financiare a unei întreprinderi acționeaza o varietate de factori: tehnici, economici, strategici, conjuncturali, juridici,etc.

Figura nr. 3 – Factorii structurii patrimoniale ai intreprinderii

Factorii tehnici legați de natura activitãții (durata de viațã a imobilizãrilor, viteza de depreciere a acestora, intensitatea capitalizãrii) se reflectã în structura activelor, în primul rând în ponderea imobilizãrilor corporale în bilanț. Acestea au o pondere ridicatã în ramurile industriei grele, în cele care solicitã o infrastructurã importantã și echipamente costisitoare. Factorii tehnici sunt reprezentati în principal de nivelul tehnic al echipamentelor, masinilor, utilajelor, instalatiilor furnizate întreprinderilor din tara sau din strainatate, nivelul tehnologiilor folosite, numarul si nivelul licentelor si brevetelor înregistrate, capacitatea de documentare si inovare s.a. Mediul ambiant tehnic, prin ansamblul factorilor specifici influenteaza nivelul productivitatii, costului de productie, calitatea productiei, nivelul profitului; în general rezultatele economice finale ale întreprinderii.Mediul ambiant tehnic, tehnologic prin ansamblul factorilor specifici influenteaza nivelul productivitatii, costului de productie, calitatea productiei, nivelul profitului; în general rezultatele economice finale ale întreprinderii.

În conditiile impactului rezultatelor cercetarii stiintifice, acesti factori au o influenta crescânda ca urmare a accelerarii uzurii morale a tehnologiilor, a reducerii duratei de aplicare a cunostintelor în toate domenii de activitate. Analizînd dotarea tehnica utilizata de întreprindere în comparatie cu alte întreprinderi din tara si din strainatate, cu obiect de activitate similar, se poate constata ca aceasta se afla la un nivel egal, peste sau sub nivelul acestora.

Natura relațiilor cu partenerii externi influențează asupra ponderii stocurilor și duratei creditului-funizori. Astfel, o întreprindere care beneficiază de un raport favorabil de forțe, vis-a-vis de furnizorii ar putea obține reducere relativă a stocurilor, prin fracționarea livrărilor și corelarea cu fluctuația nevoilor. În plus, în funcție de relațiile cu partenerii situați „în amonte”, întreprinderea poate beneficia de termene de plată favorabile sau dimpotrivă, poate fi obligata sa accepte conditiile impuse de aceste.Natura relațiilor cu partenerii externi , practicile acestora în materie de livrări, condițiile de plată pe care le aplică de obicei influențează asupra ponderii stocurilor și creditului-furnizori. Astfel, o întreprindere care beneficiază de un raport favorabil de forțe vis-à-vis de furnizorii săi ar putea obține o reducere relative a stocurilor, prin funcționarea livrărilor și corelarea cu fluctuația nevoilor. De asemenea, în funcție de ralatiile cu partenerii situați în “amonte”, inreprinderea poate beneficia de termene de plata favorabile sau dimpotrivă poate fi obligate să accepte condițiile impuse de aceștia.

Mărimea întreprinderii exercită o influență complexă asupra structurii financiare. Din analizele statice a rezultat că întreprinderile mici au mai multe fonduri proprii și mai puține resurse externe, iar în cadrul acestora ele au mai multe resurse pe termen scurt, comparativ cu marile întreprinderi. Mărimea întreprinderii influențează și asupra structurii activelor, imobilizările, mai ales cele financiare, cresc odată cu dimensiunea întreprinderii. Aceasta sugerează faptul că dezvoltarea operațiunilor rămâne apanajul marilor firme.Astfel rata de îndatorare crește net o dată cu dimensiunea întreprinderii în sectorul industrial, construcții de locuințe,agricultură. Această relație e mai puțin pregnantă în comerțul cu amănuntul și cu ridicată. Din analize statistice a rezultat că: întreprinderile mici au mai multe fonduri proprii și mai puține surse externe, iar în cadrul surselor externe ele au mai multe surse pe termen scurt, comparative cu marile întreprinderi. Mărimea întreprinderii influențează și asupra structurii activelor, imobilizărilor, mai ales cele financiare cresc o dată cu dimensiunea întreprinderii.Această sugerează faptul că dezvoltarea operațiunilor financiare rămâne apanajul marilor firme.

Structura financiară poate fi definită ca raportul dintre finanțările pe termen scurt și finanțările pe termen lung,sau ca un raport dintre resursele de trezorerie și capitalul permanent.Resursele de trezorerie sunt formate din credite bancare pe termen scurt precum și din credite comerciale.Ele acoperă o parte a activelor circulante.

Simplificat,structura financiara a intreprinderii se poate aprecia si dupa raportul datoriilor totale asupra capitalului propriu.Structura financiara se afla, de asemenea, sub incidența opțiunilor tactice și strategice ale întreprinderii respective. Prin analiza financiarã pot fi deprinse numai anumite caracteristici ale ansamblului, anumite aspecte generale privind nevoile de finanțare, capacitatea de autofinanțare, situația trezoreriei, etc. Structura financiara se afla , de asemenea, sub incidenta optiunilor tactice si strategice ale intreprinderii respective.. Perceptia optiunilor strategice de catre analiza financiara este relativ problematica, datorita complexitatii consecintelor associate acestor optiuni si pregnantei dimensiunii lor calitative.

In intreprinderile specializate, cu un camp de activitate omogen, orientarile strategice sunt vizibile pentru analistul financiar. In cazul unei intreprinderi diversificate, bilantul este o sinteza a unor elemente angajate in activitati eterogene, cu caracteristici tehnico-economice proprii.

De aceea, prin analiza financiara pot fi desprinse numai anumite caracteristici ale ansamblului, anumite aspecte generale privind nevoile de finantare, capacitatea de autofinantare, situatia trezoreriei etc.

Factorii conjuncturali acționeazã preponderent asupra structurii activelor circulante. De exemplu, evoluția favorabilã a costurilor de aprovizionare pe piațã, poate sã conducã la un suprastocaj tranzitoriu, iar o diminuare a ratei dobânzii pe piațã creditelor poate genera creșterea ponderii obligațiunilor în totalul pasivelor.Astfel, o reducere temporara a activitatii generate de factori conjuncturali sau sezonieri se va reflecta intr-o crestere a stocurilor. Evolutia favorabila a costului de aprovizionare pe piata poate, de asemenea, sa conduca la un suprastocaj tranzitoriu. O diminuare a ratei dobanzii pe piata creditelor poate conduce la cresterea ponderii datoriilor in totalul pasivelor.

în sfărsit, o ultimă categorie de factori o reprezintă facotrii juridici, constituiți din ansamblul reglementărilor juridice cu influență directă sau indirectă aupra firmei și managementului său .Cei mai semnificativi factori juridici sunt: legile,decretele,hotararile guvernamentale,ordinele ministrilor si deciziile prefecturilor si primarilor.

Factori juridici cuprind o serie de norme de drept de a căror respectare sunt responsabili agenții economici.

Factorii juridicireprezinta ansamblul reglementarilor de natura juridica prin care este vizata direct sau indirect activitatea întreprinderii.

Influenta factorilor juridici se manifesta atît în ceea ce priveste constituirea firmelor cît si functionarea si dezvoltarea lor (Legea nr.31/1990). Sunt reglementate prin acte normative specifice organismele de conducere participativă ale regiilor autonome și societaților comerciale, mecanismele decizionale și structural-organizatorice derulate în cadtrul acestora , precum și competența lor. Dar , cea ce este foarte impotant, o multitudine de alți factori ai mediului amiant ( economic, de management, tehnici , si tehnologici , politici.ș.a. ) își exercită impactul prin intermediul unor acte normative, al unor reglementari din care se detașează legea salarizarii, legea investițiilor de capita străin, legile din domeniul prețurilor , tarifelor, creditării și impozitării, legea învatămăntului, legea cercetării-dezvoltării , legea finanțelor publice ori legea cu privire la organizarea ministerelor. Ca atare, facotrii juridii pot fi abordați ca un corolar al celorlante categorii de factorii ai mediului ambiant, facilitănd sau impiedicănd actiune acestora.

CAPITOLUL II

ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A UNEI INTRERINDERII

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferentele elemnte patrimoniale si evidentierea principalelor mutatii calitative in situatia mijloacelor si surselor, generatede schimbarile interne si de interactiunea cu mediul economico-social. Caracterizarea generala a structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilantiere de active, respective de pasiv, prin prisma dimensiunii si a ponderii lor in patrimoniul intreprinderii.

Structura financiară a întreprinderii reprezintă, ansamblul complex și coordonat al diverselor surse de finanțare folosite de managerul financiar pentru acoperirea necesarului de finanțat. În alte opinii se consideră că structura financiară exprimă raportul existent între finanțările pe termen scurt și cele pe termen lung.

În condițiile economiei de piață, stabilirea modalităților de finanțare exercită un impact deosebită asupra activității agenților economici. Aproape în toate cazurile, întreprinderile nu se finanțează în totalitate din fonduri proprii, ele apelând concomitent și la resurse externe. Prin urmare, selectarea mijloacelor de finanțare externă și ponderea acestora în raport cu finanțarea internă reprezintă o decizie majoră a politicii financiare a întreprinderii. În acest fel se decide asupra structurii financiare a întreprinderii și se iau măsuri pentru asigurarea caracterului optim al acesteia.La nivelul întreprinderii, structura financiară reflectă compoziția capitalurilor acesteia sau totalitatea comonentelor de capital.

Din acest motiv structura financiara mai poarta numele de structură capitalurilor întreprinderii.În consecință, structura financiară sau structura capitalurilor întreprinderii este suma ponderilor de participare a acestor surse de finanțare la constituirea capitalurilor investite inintreprinderi. Analiză structurii patrimoniale are că obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferențele elemente patrimoniale și evidențierea principalelor mutații calitative în situația mijloacelor și surselor, generate de schimbările interne și de interacțiunea cu mediul economico-social.Caracterizarea generală a structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilanțiere de active, respective de pasiv, prin prisma dimensiunii și a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii.

Metoda de analiză este metoda ratelor.

Ratele de structură ajuta la comparația între firme de dimensiuni diferite, precum și la reflectarea unor modificări structurale în cadrul aceleași firmei.

Situația financiară-patrimonială reprezintă o anumită stare a capitalului din punct de vedere al existenței, al structurii materiale și al rezultatelor financiare obținute. Ea reprezintă și o consecință a desfășurării proceselor care formează obiectul de activitate al firmei constituind cadrul financiar al acesteia.

2.1. Analiza ratelor de structura ale activului

Analiza activelor,urmarită static și dinamic, pune în evidență specificul firmei, gradul de dotare tehnică, viteza de prelucrare a materialelor, situația stocurilor etc. Analiza facută cu ratele de structură ale activului este influențată de factori ca:

factori tehnici determinați de specificul activități desfășurate de firma;

factori economici și juridici.

Rata ce se calculeaza pe baza bilanțului funcțional și evidențiază eficiența grupării elementelor patrimoniale, evoluția structurii acestuia în raport cu ratele de structură medii la nivelul sectorului de activitate.

În analiza situației patrimoniale, deosebit de semnificative sunt:

ratele (sau elementele) de structură a activului bilanțului contabil

ratele de structură ale pasivului bilanțului contabil.

O asemenea analiza urmarește stabilirea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale.

Ratele de structură se stabilesc ca raport între un post de activ sau de pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ, respectiv de pasiv.

În sistemul ratelor de structură ale activului, cele mai semnificative ca valoare informative și totodata mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

Rata activelor imobilizate:

x 100

Unde: Ai – activele imobilizate totale;

At – activul bilanțier total.

Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului în firma analizată. Acest indicator precizează flexibilitatea financiară a firmei în masura în care evidențiaza componenta capitalului investit.

Pentru aprofundarea analizei, rata imobilizărilor poate fi descompusă în trei componente:

a1) Rata imobilizarilor necorporale (Rinc) care se calculeaza :

Unde: Ain – imobilizari necorporale;

Ai – active imobilizate nete

Acest indicator masoară ponderea activelor intagibile de natura brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale, fondului commercial în patrimoniul firmei. În cazul firmelor românești, ponderea imobilizărilor necorporale este foarte redusă, în comparative cu alte țări unde ponderea imobilizărilor necorporale este mare. Evident, în acest caz apar diferențe de la o firmă la alta în funcție de specificul activității, strategia de dezvoltare, faza de maturitate.

a2) Rata imobilizarilor corporale (Ric) care se calculeaza:

În care: Ic= imobilizari corporale nete

Această rata arată ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, clădiri, mașini și echipamente) în cadrul activelor firmei.74.

Mărimea acestui indicator este determinată, în primul rând, de natura activității. De regulă, înregistrează valori ridicate în cadrul firmelor ce necesită o infrastructură importantă sau echipamente costisitoare cum ar fi producția și distribuția de energie, transporturi feroviere etc.

Nivelul acestui indicator este influențat în mare masură de politica de amortizare, politica de investiții sau alegerea contabilă între cost istoric și valoarea justă pentru imobilizări corporale.

a3) Rata imobilizarilor financiare (Rif) care se calculeaza:

În care: Aif- imobilizarile financiare.

Rata imobilizărilor financiare exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care firma analizată le-a stabilit cu alte firme. Indicatorul înregistreaza valori ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de activitate îl reprezintă gestionarea unui portofoliu de participanții.Această rată evidențiază dimensiunea legăturilor strategice și financiare pe care o anumită firma le are cu alți agenți economici.

b) Rata activelor circulante (RAC) reprezinta ponderea activelor circulante în totalul activelor firmei și evidențiaza flexibilitatea financiară a acesteia:

În care: AC- active circulate.

Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se formează relația :

RAI + RAC=100

Ca și în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie operațional se recomandă ratele analitice ale activelor circulante : rata stocurilor, rata creanțelor și rata disponibilităților.

b1) Rata stocurilor (RS):

În care: St – stocurile.

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura activității: mai ridicată la firmele din sfera producției și distribuției de bunuri materiale și foarte scăzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în nivelul acestei rate.

La firmele cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată și invers. De asemenea, nivelul stocurilor se poate modifica sub influența factorilor conjunturali și a condițiilor pieței.

Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respective a ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activității, admitandu-se ca ecuația minimă de echilibru structural:

ICA>IS

Unde: ICA – reprezintă indicile cifrei de afaceri;

IS – indicele stocurilor.

b2) Rata creanțelor (RC):

Acest indicator reflectă importanța relativă a portofoliului de creanțe în patrimoniul firmei. Rata creanțelor este influențată de specificul activității, de puterea de negociere a firmei cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină perioada de efectuare a plăților de către clienți), dar și de managementul firmei.

b3) Rata disponibilităților (Rdb):

Denumită și rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezintă o masură a lichidității interne a firmei. O valoare ridicată a disponibilităților pentru a reflecta o situație favorabilă în termini de echilibru financiar , dar poate fi și semnul deținerii unor resurse insuficient utilizate. De asemenea , nivelul disponibilităților poate fi foarte fluctuant într-un interval redus.

Toate aceste rate reflectă preponderant aspecte privind patrimoniul economic al întreprinderii, apartenența sectorială, natura activității și mai puțin aspecte de politică finan

2.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale surselor de finanțare ale firmei permit aprecierea politicii financiare a acesteia, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.

Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:

a)Rata stabilității financiare (RSF) reflectă legatura dintre capitalul permanent de care firma dispune în mod stabil (pe o perioada mai mare de 1 an) și patrimoniul total.

Unde: CP – capitalul permanent care se constituie din capitalul propriu la care adaugă împrumuturile pe termen lung;

Pt – totalul pasivului.

Dacă rsf1>rsf0, atunci are loc o creștere a ponderii capitalului permanent în totalul surselor de finanțare, în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice. Aceasta creștere are loc prin:

-majorarea capitalului social prin aporturi în numerar sau natură;

-creșterea profitului nerepartizat;

-creșterea rezervelor;

-constituirea de provizioane;

-primirea de subvenții;

-contractarea de noi împrumuturi pe termen mediu și lung;

-lichidarea unor datorii pe termen scurt.

Dacă rsf1<rsf0, atunci are loc o scădere a capitalului permanent în totalul pasivului, în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice. Aceasta diminuare are loc prin:

diminuarea capitalului social;

pierderi în cursul exercițiului;

repartizarea rezultatului exercițiului pentru dividende;

diminuarea sau anularea provizioanelor;

rambursarea împrumuturilor pe termen mediu sau lung;

creșterea datoriilor pe termen scurt într-un ritm superior cresterii capitalului permanent

Rata stabilității reflectă masura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent (stabil) față de total resurse. Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității și un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Valoarea minimă care ofer o stabilitate acceptabilă pentru o firma industrială este de 50 %.

Dacă rata, în dinamică, prezintă o tendință de creștere, aceasta este o situație favorabilă în

condițiile în care majoritatea capitalului permanent în raport cu totalul surselor de finanțare se datorează modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și lung.

Dacă rata, în dinamică, prezintă o reducere, aceasta este considerată o situație favorabilă în cazul în care se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fară ca rata să scadă sub valoarea minim acceptabilă.

b) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global referitor la autonomia financiară a firmei apreciată în ansamblul finanțării sale

Unde Cpr – capitalul propriu.

Reflectând ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanțare, este de dorit ca nivelul ratei sa fie cât mai mare. Nu trebuie însa neglijarea nici finanțarea pe seama resurselor furnizate de terți, mai ales cand se realizează în condiții avantajoase.Dacă se ia în considerare politica financiară a fiecărei întreprinderi este foarte dificil de stabilit nivelul optim al ratei; se consideră însa satisfăcătoare o rata a autonomiei financiare globale care sa fie mai mare decât 1/3.

Pe baza experienței practice se consideră că:

dacă capitalul propriu reprezintă cel puțin 2/3 din totalul resurselor, rezultă ca întreprinderea are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții certe pentru a beneficia de noi credite;

dacă capitalul propriu deține o pondere de 30-50% în totalul resurselor, întreprinderea poate beneficia de noi credite, dar cu un risc mai mare în ceea ce privește rambursarea;

dacă capitalul propriu se situeaza sub 30%, întreprinderea nu mai prezintă garantii pentru a beneficia de noi credite.

Cand rafg1>rafg0, are loc cresterea ratei si deci a autonomiei financiare globale ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai mare decat totalul resurselor (ICpr>IPt).

Cand rafg1<rafg0, are loc diminuarea gradului de autonomie financiara globala, ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai redus decat totalul resurselor (ICpr<IPt).

        rata autonomiei financiare la termen (raft) este considerata mai expresiva decat precedenta, deoarece exprima structura capitalurilor permanente care asigura o finantare indelungata a intreprinderii.

Rata autonomiei financiare la termen se calculeaza cu relatiile:

raft=Capital propriu/Capital permanent*100

raft=Capital propriu/Imprumuturi pe termen mediu si lung*10

Autonomia financiara este asigurata, in primul caz, daca nivelul ratei este ≥50%, iar in al doilea caz, daca nivelul ratei este de ≥100%

Rata autonomiei financiare globale arată cât din patrimoniul firmei este finanțat pe baza resurselor proprii.

Valoarea minim admisibilă este de 33%, deși se consideră ca sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel putin 50%. Între aceste valori, firma se poate împrumuta, însa,trebuie obligatoriu să beneficieze de efectul de levier al îndatorării. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel putin 60% din totalul resurselor, firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credit pe termen mediu și lung. Sub valoarea minim admisibilă, firma se afla într-o situație nefavorabilă în ceea ce privește riscul de insolvabilitate.

c) Rata datoriilor pe termen scurt (RDTS):

RDTS=DTS/P * 100

În care: DTS – datorii pe termen scurt.

Indicatorul măsoară ponderea datoriilor eligibile pe termen sub un an în totalul surselor de finanțare și trebuie corelat cu rata activelor circulante pentru a evidenția gradul de echilibru financiar pe termen scurt.

d) Rata de îndatorare globala (RIG):

RIG = DT/P * 100

În care: DT – datorii totale.

Rata indatorarii masoara ponderea datoriilor intreprinderii in total resurse, calculandu-se in urmatoarele variante:

   rata indatorarii globale (rig), ia in considerare totalul datoriilor fata de terti, indiferent de natura lor:

rig=Datorii totale(ITML+DTS)/Pasiv total*100

Nivelul ratei trebuie sa fie subunitar (1/3), îndepartarea de 1 semnificand reducerea indatorarii, respectiv cresterea autonomiei financiare.Nivelul ratei de îndatorare globala poate fi explicitat prin urmatoarele rate:

-rata datoriilor bancare;

-rata datoriilor comerciale;

-rata datoriilor fiscal;

Rata datoriilor bancare (rdbc) evidentiaza ponderea pe care o au imprumuturile bancare (pe termen lung, mediu si scurt) in totalul datoriilor intreprinderii:

rdbc=Datorii bancare/Datorii totale*100.

Rata datoriilor comerciale (rdc) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de furnizori:

rdc=Datorii comerciale/Datorii totale*100.

Rata datoriilor fiscale (rdf) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si fata de bugetele locale:

rdf=Datorii fiscale/Datorii totale*100.

Rata altor datorii (rad) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de personalul propriu sau alti creditori:

rad=Alte datorii/Datorii totale*100.

        rata indatorarii la termen (rit) se determina cu relatiile:

rit=ITML/Capital permanent*100

rit=ITML/Capital propriu*100.

Rata indatorarii exprima o situatie favorabila intreprinderii daca are un nivel <50% in primul caz sau <100% in al doilea caz.Indicatorul măsoară importanța relativă a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate. Rata este influențată de specificul activității de exploatare și de structura de finanțare a firmei.

2.3. Analiza patrimoniului net

Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obigațiilor ce pot fi exprimate în bani, aparținând unei persoane fizice sau juridice ale caror nevoi le satisfac, precum și bunurile la care se referă. În cazul unei întreprinderi, patrimoniul se definește ca fiind activele întreprinderii negrevate de datorii, sau averea acționarilor stabilită pe baza bilanțului patrimonial.

Patrimoniul net se determina ca diferenta între activele totale si datoriile totale, reflectând activele firmei negrevate de datorii la un moment dat. În esenta, patrimoniul net reflecta averea întreprinderii la o anumita data (are un caracter static).
În activitatea de evaluare a unei firme, cunoasterea evolutiei patrimoniului net prezinta importanta în alegerea metodelor de evaluare, precum si în ceea ce priveste determinarea unor elemente necesare aplicarii diferitelor metode de evaluare. Astfel, scaderea valorii ramase a activelor imobilizate, iar în cadrul acestora a mijloacelor fixe, poate fi pusa pe seama amortizarii lor.
Cresterea valorii activelor circulante trebuie apreciata diferit în raport cu elementele care au determinat-o. De exemplu, sporirea valorii creantelor în lei are o influenta negativa asupra valorii economice a întreprinderi

Patrimoniul net sau activul net cantabile se poate determina astfel:

ca diferența dintre total și datoriile totale ( exprimare materială a patrimoniului net);

ca suma a elementelor capitalului propriu

Patrimoniul net este în mod normal pozitiv și crescător, ca urmare a unei gestiunii sănătoase. Această situație reflectă de fapt atingerea obiectivului major al firmei și anume maximizarea valorii patrimoniale a acesteia.Având în vedere prima modalitate de calcul a patrimoniului net, creșterea acestuia se înregistreaza atunci când ritmul activelor totale devansează ritmul datoriilor totale.Analizând elementele capitalului propriu, în practica economica se pot întalni situații în care dinamica cea mai accentuată o înregistreaza sursele constituite pe seama rentabilității firmei: rezervele legale, fondurile proprii etc..

Capitalul social se modifică prin noi aporturi ( ale vechilor acționari sau ale unora noi ) și / sau prin conversia unor datorii în capital social ( stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de acțiuni).

De asemenea, rezultatul raportat poate fi profit nerepartizat ( ceea ce determină creștera patrimoniului net ) sau pierderea neacoperită ( caz în care patrimonial va fi diminuat ).

În consecință, patrimonial net poate să crească pe seama surselor interne ( rentabilitatea întreprinderii ) și pe baza unor surse externe ( aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în capital social etc. ).

Pentru determinarea și analiza patrimoniului net, informațiile din bilanțul patrimonial

se structurează astfel :

CAPITOLUL III

ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE LA S.C. T.P.S. COM SRL

3.1. Prezentarea generalã a S.C. T.P.S. COM SRL

S.C. T.P.S. COM SRL s-a constituit în anul 1993, având ca principal obiect de activitate forja industrialã “Fabricarea produselor metalice obținute prin deformare plastică, metalurgia pulberilor”. S.C. T.P.S. COM SRL are o vastă experiențã în design-ul pieselor deformate plastic la cald, precum și al matrițelor aferente, folosind programe speciale de design.

Mica firmă bucureșteană care nu are mai mult de 50 de angajați, are o vastă experiență în designul pieselor deformate plastic la cald.. 

     T.P.S deține utilaje moderne de încălzire inductive precum și încălzire cu gaz metan care pot realiza controlul temperaturii,  utilaje de forjare liberă cum ar fi un ciocan care cântărește aproximativ 10 tone, dar care are sub el un bloc de beton de alte 85 tone, rostul acestuia fiind de a reduce vibrațiile, pentru cei avizați acest proces fiind impresionant.

Ce este forja?

     Forja este o operațiune tehnologică de deformare a fierului atât la cald cât și la rece. Dacă la începuturi, în secolul XII, prelucrarea se făcea cu ciocanul și nicovala, acum aceste deformări din oțeluri se fac cu ciocane pneumatice, prese electrohidraulice mecanice, iar încălzirile se fac în cuptoare cu gaz automatizate sau prin inducție electrică.
     Prin forjare, oțelul este modelat fără a fi topit aproape de forma finală, astfel încât pierderile de material, energie și manoperă, să fie cât mai mici. Astfel costurile piesei finite scad.
     De asemenea, prin acest proces se poate face un fibraj sau chiar o schimbare în aranjarea structurii cristaline a materialului, după anumite tehnologii astfel încât să corespundă cât mai bine scopului în care va fi folosit pentru că în momentul în care bara e întinsă, fibrele ei sunt drepte, în momentul în care bara este prelucrată mecanic, prin forjare, fibrajul este diferit asigurând o durabilitate mai mare, o forță mai mare, piesa comportându-se mai bine la tracțiuni, la întinderi. Pistoanele forjate se folosesc, de exemplu, la avioane și la motoarele mașinilor de raliuri.

 Produsele prelucrate prin deformare plastică la cald sunt de regulă, din oțeluri carbon, oțeluri aliate și înalt aliate, oțeluri de scule, oțeluri martensitice precum și din aliaje neferoase ( bronzuri și alame deformabile, aluminiu, aliaje din titan etc ).

 Demn de reținut că bara care are inițial o grosime de 245 cm, în urma forjării ajunge la o grosime de 158 cm, atât cât s-a stabilit prin proiectare. După debitare, semifabricatul intră la încălzire  cu gaz sau prin inducție electrică. Acest material nu se pretează însă la inducția electrică pentru că este un material special și atunci se încălzește pe gaz. Următorul pas este deci introducerea semifabricatului în cuptor unde va fi încălzit la o temperatură de 1.100-1.200°C, înainte de temperatura de topire . Manipularea o fac forjorii după un procedeu existent încă din secolul XVII, pentru că nimeni nu se pricepe  mai bine să o facă așa cum știu forjorii, deținătorii tainelor unei meserii care, din păcate astăzi nu se mai învață în școli. Meseriașii prind așadar, inelul incandescent cu clești și îl trasportă cu atenție la ciocanul pneumatic, nu înainte de a introduce un dorn, miezul metalic ce va da dimensiunea orificiului interior al inelului prin lovituri puternice repetate.

     Când s-a răcit, piesa, deja vizibil transformată (foto10) prin forjarea mecanică precum o bucată de plastilină în mâinile unui copil, este din nou transportată la cuptor unde materialul va fi reîncălzit după care va intra din nou la prelucrare până când va atinge dimensiunea dorită, iar forjorul știe cel mai bine când se realizează acest lucru bazându-se pe experiența sa.

   Forjarea…. un procedeu eficient
     Urmează ca strungarul să preia piesa și să o prelucreze prin așchiere, în atelier, lucrându-se în paralel la mai multe strunguri (foto 11). Când procedeul s-a încheiat, se verifică dimensiunile exterioare, iar aici trebuie precizat că rebuturile nu depășesc procentul de 0,1%, pe an (foto 12). Piesa finită se verifică și se marchează pentru stabilirea trasabilității, după care merge către sistemul de asigurare a calității pentru verificare conform documentației, apoi se ambalează și este gata de livrare (foto 13). Sistemul de Management al Calității implementat în cadrul TPS COM S.R.L. este certificat în conformitate cu SR EN ISO 9001:2008.

Producatori de: – piese si semifabricate forjate liber, matritate precum si matritate de precizie din oteluri carbon, oteluri aliate, aliaje de titan si din aliaje nemetalice;
– semifabricate obtinute prin deformare plastica volumetrica la cald, pentru industria constructiilor de masini, aeronautica, CNE si productia de piese speciale;
– piese forjate liber cu masa maxima 40kg;
– matrite.

Produsele prelucrate prin deformare plastică la cald sunt din oțeluri carbon, oțeluri aliate și înalt aliate, oțeluri de scule, oțeluri martensitice, precum și din aliaje neferoase (bronzuri și alame deformabile,aluminiu,aliaje din titan etc.)
Pentru realizarea de piese matrițate (extrudate sau refulate în matrițã), T.P.S. COM deține utilaje moderne de încãlzire inductive, precum și cuptoare încãlzite cu gaz metan. Aceste utilaje au în dotare controlul temperaturii.

T.P.S. COM face și forjare liberã pe ciocanele pneumatice. Capacitatea de producție este de cca 60 tone/luna. Avem posibilitatea tehnicã sã livrãm piesele deformate plastic la cald, în stare ebosatã sau prelucrate la cote finale.

Sistemul de Management al Calitãții implementat în cadrul SC T.P.S. COM SRL este certificat în conformitate cu cerintele SR EN ISO 9001:2008.

T.P.S. COM este calificatã conform API 6A pentru producerea de piese specifice fabricației pieselor pentru industria petrolierã.Mare parte a productiei T.P.S. COM merge la export în Germania, Norvegia, SUA, Orient, dar și pe piața interna cãtre producãtorii industriali. Materialele folosite sunt cumparate atât din Romania cât și din Germania, Cehia etc.

La T.P.S. COM toate produsele sunt controlate 100%. Calitatea și seriozitatea sunt pe primul plan.

Datele firmei
Denumire: S.C T.P.S COM SRL
Număr de înmatriculare:   J40/222/1993
Cod unic de înregistrare: RO3399969

Sediul central al societãții este în Bucuresti, Șoseaua Olteniței, nr 105 Tel./Fax: 021 636.36.43,
0722.583.208, 0722.838.494 , E-mail: [anonimizat]

3.2. Analiza ratelor de structurã in cadrul S.C. T.P.S. COM SRL

Pentru aprecierea corectă a situației financiare a întreprinderii se utilizează metoda ratelor de structură patrimonială care se stabilesc ca raport între un post din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferite componente de activ sau pasiv.
Prin urmare se delimitează 2 categorii de rate:

A. Ratele de structură ale activului

B. Ratele de structură ale pasivului

Ratele de structură ale activului

Analiza evoluției și structurii mijloacelor economice din patrimoniul întreprinderii se realizează cu ajutorul ratelor de structură ale activului. Punerea în evidență a structurii mijloacelor economice se realizează prin raportarea fiecărui post de activ la totalul activului. Punerea în evidență a structurii mijloacelor economice se realizează prin raportarea fiecărui post de activ la totalul activului. Această modalitate furnizează informații ce pot fi relevante atunci când se fac comparații în dinamică la nivelul aceleiași întreprinderi pe mai mulți ani sau când se fac comparații între întreprinderi din aceeași ramură de activitate

B. Ratele de structură ale pasivului

Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea politicii adoptată de întreprindere în domeniul financiar putându-se identifica, la un moment dat existența sau inexistența uneistructuri financiare adecvate pentru întreprinderea analizată, precum și autonomia financiară și gradul de îndatorare.Principalele rate de structură ale pasivului sunt:

•Rata stabilității financiare;

•Rata autonomiei financiare;

•Rata îndatorării

Rata stabilității financiare ( Rsf)reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse de finanțare. Aceste capitaluri permanente sunt formate din capitalul propriu și capitalul împrumutat cu durată mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de finanțare.

Capital permanent

Rsf = ————————— × 100

Pasiv total

Rata autonomiei financiare

Autonomia financiară (Raf) arată cât din patrimoniul întreprinderii este finațat din resursele proprii . Cu cât sursele proprii dețin o pondere mai importantă în totalul surselor definanțare cu cât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată.Autonomia financiară este de două tipuri:

Autonomie financiară globală;

Autonomie financiară la termen

Rata îndatorării globale

Măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul firmei. De asemenea arată în ce măsurăsursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității. Se determină după formula:

Datorii totale

Rig = —————— x 100

Pasiv total

În ceea ce privește ratele de structură ale pasivului, analiza acestora urmărește caracterizarea surselor de formare a mijloacelor economice și evoluția în timp a acestora.

3.3. Analiza ratelor de structurã ale activului

Analiza structurii activului

Principalele rate de strucura ale activului sunt:

– rata activelor imobilizate

– rata activelor circulante.

Analiza ratei activelor imobilizate

x 100

Rata activelor imobilizate se situeaza sub intervalul frecvent de 40%-60%, acest nivel scazut al ratei este influentat de sectorul de activitate, inregistrand o tendinta de scadere de-a lungul celor trei ani aferenti perioadei analizate. In anul 2013, rata activelor imobilizate scade cu 5% datorita faptului ca indicele de crestere a activului total devanseaza indicele de crestere a activului imobilizat, acest lucru datorandu-se in cazul nostru a cresterii activului circualnt. In anul 2014 tendinta este tot de scadere, insa ritmul se accelereaza,abaterea fiind de 16,36% fata de anul 2013.

Indicele cifrei de afaceri se dubleaza in anul 2013 si 2014 si creste intr-o masura mai mare decat indicele activelor imobilizate, fapt ce semnifica o situatie favorabila pentru firma si indica o buna gestionare a activelor imobilizate.

Pentru completarea analizei ratei activelor imobilizate se folosesc urmatoarele rate:

–rata imobilizarilor necorporale (Rin)

–rata imobilizarilor corporale (Ric)

–rata imobilizarilor financiare (Rif).

-Rata imobilizarilor necorporale:

Rata imobilizarilor necorporale

Cresterea nivelului acestei rate cu 7,68% in 2009 fata de 2008 este determinata de dezvoltarea activitatii de cercetare si perfectionarea sistemului informational economic.

Indicele de crestere al imobilizarilor necorporale devanseaza ritmul de crestere al activelor imobilizate in anul 2008, iar in anul 2010 ritmul indicilor este tot de crestere acestia atingand valori similare.

-Rata imobilizarilor corporale:

Rata imobilizarilor corporale

In primii 2 ani de analiza nivelul ratelor se afla sub nivelul considerat optim, osciland in jurul valorii de 68%, avand in vedere ca firma nu detine terenuri sau constructii. In anul 2014 se observa o scadere brusca a ratei (de la 68,67% la 28,95%) datorata in special cresterii intr-un ritm superior a indicelui activelor totale imobilizate fata de cel al imobilizarilor corporale (Iai>Iic).

In structura, ponderea cea mai mare in imobilizari corporale o detin instalatiile tehnice si alte instalatii, utilaje si mobilier.

Structura imobilizarilor corporale

-Rata imobilizarilor financiare

Rata imobilizarilor financiare

In 2013 se observa o scadere a ratei imobilizarilor financiare datorita faptului ca ritmul de crestere al activelor imobilizate devanseaza ritmul de crestere al imobilizarilor financiare. In anul urmator rata inregistreaza o crestere accelerata datorita achizitionarii de titluri detinute ca imobilizari ceea ce a dus la cresterea ponderii imobilizarilor financiare in total active imobilizate. Nivelul indicatorului este strans legat de marimea si politica financiara a firmei

Analiza ratei activelor circulante

Formula de calcul e urmatoarea:

Rata activelor circulante

Rata activelor circulante se afla peste valoarea minima, ponderea acestora in total active creste atingand un nivel de 94,82 in anul 2014, fapt care se datoreaza in special cresterii intr-un ritm alert a disponibilitatilor. Indicele activelor circulante are un trend crescator, cu preponderenta in anul 2014, ca urmare a modificarii valorilor activelor circulante intr-o proportie mai mare decat cea a activului total.

Daca comparam indicele de crestere a activelor circulante din ultimul an cu indicele de crestere a cifrei de afaceri se poate observa o scadere a vitezei de rotatie a activelor circulante, deci o inrautatire a eficientei utilizarii acestora.

Ratele complementare ale ratei activelor circulante sunt:

– rata stocurilor

– rata creantelor

– rata investitiilor financiare pe termen scurt

– rata disponibilitatilor.

Rata stocurilor:

Rata stocurilor

Rata stocurilor se afla intr-un trend crescator atingand valoarea de 4,80% in anul 2013 uramand ca in anul 2014 sa scada la 0,01%. Situatia firmei este favorabila deoarece are loc o reducere a imobilizarilor resurselor financiare in stocuri si deci, o imbunatatire a utilizarii acestora, deasemenea indicele cifrei de afaceri este mai mare decat indicele stocurilor.

Analiza structurii stocurilor prezinta ponderea categoriilor de stocuri in total stocuri. Din tabelul prezentat mai jos se poate trage concluzia ca ponderea cea mai mare o detin materialele consumabile. Nivelul scazut al stocurilor se datoreaza specificului unitatii si anume investitii financiare.

Structura stocurilor

Rata creantelor:

Rata creantelor

Pe perioada 2012-2013 rata creantelor are o traiectorie crescatoare reflectand cresterea ponderii acestora in valoarea activelor circulante, fapt ce se datoreaza cresterii intr-un ritm mai lent a activelor circulante fata de ritmul de evolutie a creantelor. In anul 2014 se observa o scadere a ratei creantelor cu aproximativ 5% fata de perioada precedenta. Ritmul de crestere a creantelor in 2014 este mai mic decat ritmul de crestere a cifrei de afaceri fapt ce reflecta o imbunatatire a situatiei incasarilor.

Rata investitiilor financiare pe termen scurt:

Rata investitiilor financiare

Rata investitiilor financiare pe termen scurt are un trend ascendent in intervalul 2012-2013 semnificand preocuparea firmei pentru acest gen de investitii. In perioada urmatoarea cunoaste o scadere pana la valoarea de 1,78% relevand dezinteresul manifestat de firma.

Rata disponibilitatilor:

Rata disponibilitatilor

Dupa cum se poate observa rata disponibilitatilor are un nivel foarte ridicat in perioada analizata datorita nevoii ridicate de lichiditati specifice sectorului investitiilor financiare. Nivelul ridicat al disponibilitatilor a dus la cresterea ponderii activelor circulante in total activ, situatie favorabila pentru societate.

Analiza structurii pasivului

Principalele rate de structura ale pasivului sunt:

rata stabilitatii financiare

rata autonomiei financiare

rata indatorarii.

Rata stabilitatii financiare se calculeaza dupa formula:

Rata stabilitatii financiare

Societatea analizata beneficiaza de autonomie financiara ridicata, mai ales in ultimul an de analiza, din cauza ca nivelul acesteia este peste intervalul de 50-66% considerat optim, in primul an rata este de 80,48%, in 2013 se observa o usoara scadere a ratei la 61,86%, pentru ca in ultimul an sa ajunga la 97,92%. Din aceasta cauza societatea poate apela la credite din cauza ca datoriile totale reprezinta partea cea mai neinsemnata din pasiv.

Rata autonomiei financiare globale se calculeaza astfel:

Rata autonomiei financiare globale

Din analiza efectuata se observa ca pe prima parte a intervalului analizat rata are o tendinta usor descrescatoare ajungand de la 80,48% in anul 2012 la nivelul de 61,86% in anul 2013, datorita cresterii intr-un ritm mai rapid a resurselor proprii decat a resurselor imprumutate, urmand ca in 2014 sa ajunga la valoarea de 96,97%, peste nivelul optim de 66%. Aceste valoari se ridica peste 2/3 din totalul resurselor, rezultand ca intreprinderea are o autonomie financiara ridicata, prezentand garantii certe pt a beneficia de noi credite.

Rata autonomiei financiare la termen

Pe toata perioada analizata societatea a inregistrat o rata a autonomiei financiare la termen foarte ridicata, cu mult peste minimul acceptat de 50%, mai exact in primii 2 ani analizati aceasta rata se ridica pana la 100%, fapt ce demonstreaza ca, capitalul permanent este format exclusiv din capitalul propriu al societatii.

Desi in ultimul an de analiza rata are un trend descrescator din cauza ca indicele capitalului permanent creste mai repede decat cel al capitalului propriu, datorita contractarii unui imprumut pe termen lung, societatea nu trebuie sa se ingrijoreze deoarece inca este departe de valoarea minima admisa de 50%.

O alta modalitate de calcul a ratei autonomiei financiare la termen este urmatoarea:

Rata autonomiei financiare la termen

Se observa ca intreprinderea nu beneficiaza de imprumuturi pe termen mediu si lung in primii 2 ani de analiza, decat in cel de-al treilea an in care rata autonomiei financiare este 38791,69% o valoare situata cu mult peste limita acceptata de 100%, asigurandu-i o autonomie financiara la termen foarte ridicata.

Rata indatoririi globale se calculeaza dupa formula:

Rata indatorarii globale

In primul an de analiza, societatea a utilizat resurse imprumutate si atrase in proportie de 19,51%, urmand sa cresca in al doilea an la 38,13%, valoare oricum cu mult sub limita maxim acceptabila. Rata ajunge in ultimul an de analiza la 3,02% semnificand o imbunatatire considerabila a situatiei financiare a sociatatii. Aceasta scadere s-a datorat cresterii intr-un ritm mai mare a pasivului total fata de ritmul de crestere a datoriilor totale.

Structura datoriilor

Rata indatorarii la termen se poate calcula prin doua variante. In prima varianta:

Rata indatorarii la termen

Pe tot parcursul analizei societatea a beneficiat de un grad redus de indatorare la termen, aflandu-se cu mult sub limita maxima acceptata. Acest lucru se datoreaza bunei gestionari a resurselor si managementul performant al societatii.

A doua modalitate de calcul a ratei indatorarii la termen:

Rata indatorarii la termen

La fel ca si in cadrul precedent aceasta rata este departe de valoarea sa maxima fapt ce demonstreaza ca societatea a beneficiat de un grad redus de indatorare la termen si deci aceasta isi utilizeaza bine resursele de care dispune.

Analiza lichiditatii intreprinderii

Lichiditatea generala:

Lichiditatea generala

In primii doi ani de analiza lichiditatea generala are valori destul de scazute , luand in considerare domeniul de activitate,. In anul 2014 rata lichiditatii generale creste la 34,18 ceea ce atesta o foarte mare capacitate a societatii de a-si plati datoriile curente din activele circulante situatie favorabila pentru aceasta. Aceasta crestere se datoreaza ritmului accelerat de crestere al activelor circulante fata indicele pasivelor circulante care este in scadere.

Lichiditatea redusa:

Lichiditatea redusa

Rata lichiditatii reduse are aproximativ aceleasi valori cu cele ale lichiditatii generale, ceea ce atesta ponderea mica a stocurilor in total active circulante, situatie cel putin normala pentru acest tip de societate.

Lichiditatea curenta:

Lichiditatea curenta

Si investiitiile financiare ocupa o pondere mica in total active circulante, de aceea valorile ratelor lichiditatii nu se schimba prea mult. In anul 2013 rata lichiditatii curente scade pana la 1,83 datorata ritmului mai accelerat de crestere al indicelul pasivelor circulante 377.79%. In ultimul an indicele de crestere al lichiditatii are o valoare de 1848,45, adica o lichiditate de 34, valoare normala pentru societate.

Lichiditatea imediata:

Lichiditatea imediata

Valorile ratei lichiditatii imediate are valori apropiate cu cele ale lichiditatii generale, de unde rezulta ponderea importanta pe care o ocupa disponibilitatile in total active circulante 97.67 in anul 2014. In primii doi ani ratele au valori mai scazute dar totusi societatea are capaciatea de a-si acoperii datoriile pe termen scurt din disponibilitati. In anul 2014 rata lichiditatii imediate inregistreaza o crestere de 2480,88% pana la 33,38, o rata cel putin normala.

Analiza solvabilitatii intreprinderii

Solvabilitatea patrimoniala la termen:

In anul 2013 rata solvabilitatii patrimoniale inregistreaza o scadere de la valoarea de 5,12 la 2,62 , dar se pastreaza totusi peste limita minima acceptabila. In ultimul an rata are o tendinta de crestere asigurand o marja ridicata de siguranta a societatii fata de creditori. Aceasta crestere se datoreaza cresterii mai accentuate a activelor totale fata de datoriile totale.

Capacitatea bruta de rambursare a datoriilor (Cbrd):

Capacitatea bruta de rambursare a datoriilor este in cei trei ani de analiza este afla sub valoarea minima acceptabila, ceea ce denota o incapaciate de plata a datoriilor totale din sursele potentiale de autofinantare degajate din activitatea de exploatare.

Totusi in ansamblu aceasta rata are o tendinta de crestere, datorata ritmului mai accentuat de crestere al excedentului brut din exploatare fata de indicele datoriilor totale.

CONCLUZII SI PROPUNERI

În lucrarea de față am încercat să scoatem în evidență caracteristicile costurilor de producție,reflectarea lor în contabilitate, cât și importanța acestora în diagnosticarea și evaluarea performanțelor societății.

Indicele cifrei de afaceri se dubleaza in anul 2013 si 2014 si crește într-o măsura mai mare decat indicele activelor imobilizate, fapt ce semnifica o situație favorabilă pentru firma și indica o buna gestionare a activelor imobilizate.

Indicele de creștere al imobilizarilor necorporale devansează ritmul de creștere al activelor imobilizate în anul 20013, iar în anul 2014 ritmul indicilor este tot de creștere aceștia atingand valori similare.

Indicele activelor circulante are un trend crescător, cu preponderentă în anul 2014, ca urmare a modificării valorilor activelor circulante intr-o proporție mai mare decat cea a activului total. Dacă comparăm indicele de creștere a activelor circulante din ultimul an cu indicele de creștere a cifrei de afaceri se poate observa o scădere a vitezei de rotatie a activelor circulante, deci o înrăutatire a eficienței utilizării acestora.

Rata stocurilor se afla într-un trend crescător atingand valoarea de 4,80% în anul 20013 uramand ca în anul 2014 să scadă la 0,01%. Situația firmei este favorabilă deoarece are loc o reducere a imobilizarilor resurselor financiare în stocuri și deci, o imbunatațire a utilizării acestora, deasemenea indicele cifrei de afaceri este mai mare decat indicele stocurilor.

În anul 2014 se observă o scadere a ratei creanțelor cu aproximativ 5% față de perioada precedenta. Ritmul de creștere a creanțelor în 2014 este mai mic decat ritmul de creștere a cifrei de afaceri fapt ce reflecta o îmbunătățire a situației încasărilor.

Societatea analizată beneficiază de autonomie financiară ridicată, mai ales în ultimul an de analiza, din cauza ca nivelul acesteia este peste intervalul de 50-66% considerat optim, în primul an rata este de 80,48%, în 2013 se observa o ușoara scădere a ratei la 61,86%, pentru ca în ultimul an să ajungă la 97,92%. Din aceasta cauza societatea poate apela la credite din cauza ca datoriile totale reprezintă partea cea mai neînsemnata din pasiv. Pe toata perioada analizată societatea a înregistrat o rata a autonomiei financiare la termen foarte ridicată, cu mult peste minimul acceptat de 50%, mai exact în primii 2 ani analizați aceasta rata se ridică pană la 100%, fapt ce demonstrează că, capitalul permanent este format exclusiv din capitalul propriu al societatii. În primul an de analiza, societatea a utilizat resurse împrumutate și atrase în proporție de 19,51%, urmand să crească în al doilea an la 38,13%, valoare oricum cu mult sub limita maxim acceptabilă. Rata ajunge în ultimul an de analiza la 3,02% semnificand o îmbunatățire considerabila a situației financiare a sociatății. Aceasta scădere s-a datorat creșterii într-un ritm mai mare a pasivului total față de ritmul de creștere a datoriilor totale.

Pe tot parcursul analizei societatea a beneficiat de un grad redus de îndatorare la termen, aflandu-se cu mult sub limita maxima acceptata. Acest lucru se datoreaza bunei gestionari a resurselor si managementul performant al societatii.

Rata lichiditatii reduse are aproximativ aceleasi valori cu cele ale lichiditatii generale, ceea ce atesta ponderea mica a stocurilor in total active circulante, situatie cel putin normala pentru acest tip de societate.

Din analiza efectuata pe perioada 2012-2014 putem trage concluzia ca situatia financiara a intreprinderii este nesatisfacatoare in prima perioada analizata, dupa care societatea si-a inbunatatit rezultatele, aceasta inregistreaza o rata a lichiditatii ridicata si fiind solvabila.

BIBLIOGRAFIE

Bătrâncea, I., (2007). Analiza financiara a entitatilor economice, Editura RisoPrint, Cluj-Napoca

Brezeanu, P., (2009). Analiza financiara, Editura Meteor Press, Bucureșt

Bușe, L., (2009). Analiza economica financiara, Editura Economică, Bucuresti

Buglea, Al., (2012). Analiza finaciara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara

Dumitru, M., (2008), Finanțele întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine,București

Gheorghiu, Al., (2010). Analiza economico financiara la nivel microeconomic, Editura Economica, Bucuresti

Morosan, I., (2008). Analiza economico financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Niculescu, M., (2007). Diagnostic global strategic, vol I+II, Editura Economica Bucuresti

Vâlceanu, Gh., colaborator (2005). Analiza economico financiara, Editura Economica, Bucuresti

Vintilă, G., (2011). Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economica, București

*** OMFP 3055/17.11.2009