Analiza Structurii Financiare pe Baza Raporturilor de Sinteza Contabila (s.c. Xyz S.r.l.)

CAPITOLUL I

Aspecte teoretice-concepte si definitii privind indicatorii financiari-contabili de sinteza

Analiza situatiei financiare a agentilor economici pe baza raporturilor de sinteza contabila are un continut si un scop general de cunoastere aprofundata a modului in care sunt utilizate capitalurile proprii, structura patrimoniului pe elementele care il compun intr-o viziune critica de proportionalizare a acestora corelata cu nevoile curente si strategice ale firmei.

Subsistemul analizei starii financiare pe baza raporturilor de sinteza contabila,la nivelul agentilor economici,este detaliat in schema urmatoare:

Analiza generala a bilantului contabil

sau a situatiei patrimoniului

Analiza starii financiare pe Analiza ratelor financiare

baza raportarilor de sinteza

contabila Analiza echilibrului financiar

Analiza situatiei financiare cu ajutorul

unor metode specifice de management

1.1 Analiza generala a patrimoniului,pe baza bilantului contabil si a situatiei patrimoniale a firmei

Bilantul contabil constituie sursa principala de informatii pentru

analiza situatiei patrimoniale ale intreprinderii.

Principiul de baza al constructiei bilantului este cel legat de starea patrimoniala,in conformitate cu care bilantul este un inventar al averii firmei.

1.1.1. Structura generala a activelor

Potrivit “Legii Contabilitatii” nr.82/1991(republicata2002),posturile de activ sunt structurate astfel:

– active imobilizate;

– active circulante;

– active de regularizare si asimilare;

– prime privind rambursarea obligatiunilor.

A. Activele imobilizate sunt bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de intreprindere, destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii patrimoniale. Ele sunt asociate deciziei de investitii, fiind detinute in permanenta de intreprinderea respectiva.Din punct de vedere financiar, activele imobilizate sunt elemente stabile, care se uzeaza si se inlocuiesc lent. Deprecierea lor se reflecta prin intermediul metodelor legale de stabilire aregimului de amortizare.

Activele imobilizate sunt formate din:

– imobilizari necorporale;

– imobilizari corporale;

– imobilizari financiare.

Imobilizarile necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvolltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

Cheltuielile de constituire reprezinta cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii patrimoniale: taxa si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare; cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni; cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura.

Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrari pe cont propriu sau participare la realizarea unor obiective de cercetare.

Concesiunile se refera la valoarea bunurilor preluate cu acest titlu in patrimoniu de catre unitatea primitoare si alte drepturi asimilate.

Fondul comercial reprezinta acea parte din fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii firmei, cum sunt: clientela, segmentul de piata, reputatia etc.

Imobilizarile corporale constituie substanta activa a unei intreprinderi, instrumentul sau comercial, fiind alcatuite din: terenuri si mijloace fixe, cladiri, masini, utilaje, instalatii, mijloace de participare etc.

Imobilizarile financiare sunt formate din: titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, alte titluri si creante imobilizate.

Titlurile de participare reprezinta drepturile, sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare, in capitalul altor unitati patrimoniale, care asigura unitatii detinatoare exercitarea unui control, respectiv realizarea unui profit.

Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt dobandite de unitatea patrimoniala in vederea realizarii unor venituri financiare, fara ca aceasta sa poata interveni in gestiunea unitatii patrimoniale emitatoare.

Creantele imobilizate sunt formate din: creante legate de participatii (create cu ocazia acordarii de imprumuturi unitatilor patrimoniale la care detin titluri de participatii), imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate (garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti).

B.Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare, supuse in majoritatea cazurilor unei rotatii rapide. In cadrul fiecarui ciclu, ele trec din forma de active fizice in creante si apoi in disponibilitati. Activele circulante sunt formate din: stocuri, creante, disponibilitati si plasamente.

Stocurile reprezinta acea parte a activelor circulante aflate, la inchiderea exercitiului, sub forma activelor fizice: marfuri, materii prime, materiale consumabile, productie neterminata, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.

Creantele sunt drepturi banesti potentiale, pe termen scurt, ale intreprinderii ce decurg din relatiile cu diverse persoane fizice sau juridice, realizabile la anumite termene. Aceste drepturi pot fi generate de relatiile comerciale, cu clientii, sau de cele necomerciale, cu personalul, statul, asociatii si alti debitori.

Activele circulante cuprind, de asemenea, disponibilitatile (numarul si valorile asimilate acestuia)si plasamentele (actiunile detinute cu titlu tranzitoriu, pur speculativ).

Cea de a treia grupa de active este formata din conturile de regularizare, care, datorita semnificatiei lor particulare, nu pot fi incadrate nici in activele imobilizate, nici in cele circulante. O corecta apreciere a rezultatelor impune ca la sfarsitul fiecarui exercitiu sa se faca regularizari prin incorporarea “cheltuielilor de repartizat asupra mai multor exercitii” si excluderea cheltuielilor platite in avans.

1.1.2. Structura generala a pasivelor

Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din: capitalul propriu, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii, conturi de regularizare si pasiv.

Capitalul propriu, adica masa patrimoniala ce apartine proprietarilor de intreprinderi, respectiv sumele nedatorate in momentul incheierii bilantului, cuprinde:

capitalul social – reprezentat de valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale, respectiv de aportul in natura sau in numerar;

primele legate de capital;

– diferentele de reevaluare – egale cu soldul dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata (mai mica) a activului reevaluat, care se transfera, potrivit legii, fie la capitalul social, fie la rezerve;

primele legate de capital;

– rezervele (rezultatele din capitalizarea profitului) – sunt formate din rezervele legale (constituite anual din rezultatul brut, in limitele prevazute de lege), rezerve statuare (constituite din profitul net, conform statutului) si alte rezerve (ce pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru acoperirea unor pierderi sau pentru cresterea capitatului social, potrivit hotararii adunarii generale);

– rezultatul exercitiului;

– subventii pentru investitii – sumele datorate de la buget sau din alte surse, in vederea procurarii de echipamente sau a altor bunuri de natura imobilizarilor;

– alte fonduri proprii – formate din fondul din dezvoltare(constituit din amortizare, profitul net, sumele obtinute din vanzarea mijloacelor fixe sau din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe, scoase din functiune) si fondul de participare a salariatilor la profit;

provizioane reglementate.

Dupa origine, capitalul propriu poate fi structurat in:

– capital extern(aportul actiunilor, subventii pentru investitii)

– capital intern(amortizare, rezerve, provizii).

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt valori ce se formeaza la finele exercitiului, pentru acoperirea acelor elemente a caror realizare, respectiv plata, este incerta sau pentru cheltuielile ce devin exigibile in perioadele urmatoare (amenzi, penalizari si alte datorii incerte; cheltuieli legate de activitatea de service in perioadele de garantie etc.).

Obligatiile exprima valoarea resurselor straine, folosite de intreprindere, o perioada mai mare sau mai mica de timp, rezultate din relatia acesteia cu furnizorii, bancile, statul, propriul personal. Dupa continutul lor, obligatiile pot fi structurate astfel:

– imprumuturi,care cuprind obligatiile fata de organismele de creditare;

– obligatii fata de furnizori, obligatii fata de personal, obligatii fiscale si sociale, obligatii fata de asociati.

Analiza generala a bilantului contabil este in esenta o analiza a situatiei patrimoniului si se bazeaza pe studierea proportiilor in total activ si respectiv in total pasiv, a structurii fiecarei grupe, precum si a corelatiilor existente intre grupele si elementele din cele doua parti ale acestei raportari contabile.

„Se considera, astfel, ca fiind aplicabile doua tipuri de analize: analiza pe verticala si analiza pe orizontala a bilantului contabil sau a situatiei patrimoniale.”

Analiza pe verticala a bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului se desfasoara in cadrul activului si pasivului cu scopul caracterizarii modificarilor ce au avut loc in structura acestuia la sfarsitul perioadei comparativ cu inceputul exercitiului financiar sau fata de un alt moment anterior.

Aceasta analiza vizeaza urmatoarele aspecte:

modificarea proportiei fiecarei grupe in totalul activului sau a pasivului

modificarea proportiei elementelor ce compun fiecare grupa in totalul grupei sau in totalul activului sau pasivului

compararea proportiilor inregistrate la un moment dat cu proportiile similare considerate ca niveluri optime, cu marimi minime sau maxime care au semnificatia de prag critic.

Prin aceasta analiza se identifica atat modificarile care au avut loc in structura activului si pasivului cat si pozitia economico – financiara a agentului economic in raport cu alti agenti, cauzele care au generat o anumita situatie, urmand sa se aplice masuri de corectie si consolidare financiara a patrimoniului.

Analiza pe orizontala a bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului vizeaza legaturile pe orizontala ce se formeaza in cadrul bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului.Ilustreaza modalitatea in care mijloacele economice din activ s-au constituit pe baza surselor corespunzatoare din pasiv, atat la inceputul exercitiului financiar, cat si la sfarsitul acestuia.

Analiza pe orizontala se refera la urmatoarele:

compararea grupei I din activ – Active imobilizate cu grupa I din pasiv – Capitaluri proprii si aprecierea,pe aceasta baza,a proportiei acoperirii financiare a activelor imobilizate cu capitalurile proprii sau capitalul social.

compararea cumulata a grupelor I si II din activ – Active imobilizate si Active circulante cu grupa III pasiv – Datorii, pentru dimensionarea gradului in care imprumuturile si datoriile asimilate, furnizorii si conturile asimilate, clientii – debitori si alte datorii contribuie din punct de vedere financiar la constituirea activelor imobilizate si circulante.

compararea grupei III din activ – conturi de regularizare si asimilate cu grupa IV din pasiv – conturi de regularupa IV din pasiv – conturi de regularizare.

In contextul acestei analize prezinta interes efectuarea comparatiilor pe total dar si in mod distinct pe elemente, astfel:

cheltuielile inregistrate in avans se compara cu veniturile inregistrate in avans.

Aceste elemente trebuie sa se afle intr-un anumit echilibru desi au un continut diferit. Astfel, cheltuielile capitale neprevazute,cuprind reparatiile curente si reviziile tehnice etc., care se suporta esalonat in exercitiile financiare viitoare. Iar veniturile inregistrate in avans, cuprind: veniturile anticipate si veniturile de realizat aferente exercitiilor financiare urmatoare (vanzarile cu plata in rate), respectiv incasarile sau creantele aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrari sau prestatii neefectuate.

diferentele de conversie – activ se compara cu diferentele de conversie – pasiv.

Diferentele de conversie – activ sunt reprezentate de diferentele nefavorabile intre valoarea de intrare a creantelor si datoriilor exprimate in devize si valoarea acestora la cursul valutar al ultimei zile a exercitiului financiar prin:

cresterea cursului valutar la creantele clientilor

scaderea cursului valutar la datorii.

Este de remarcat, in cazul analizei pe orizontala a bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului, utilitatea aplicarii metodei comparatiilor, realizand, astfel, comparatii cu niveluri optime sau limite critice, precum si cu indicatori similari inregistrati de alti agenti economici.

1.2.Analiza ratelor financiare

Se utilizeaza in mod curent, 5 grupe de indicatori calculati independent, al caror continut informational se completeaza reciproc. Ei constituie un ansamblu coerent de anliza fara a exclude insasi luarea in considerare a altor indicatori specifici in vederea caracterizarii unor domenii distincte ale activitatii economico-financiare.

Cele 5 grupe de indicatori de expresie financiara sunt:

1- grupa indicatorilor de performanta financiara;

2- grupa indicatorilor de eficienta a utilizarii activelor circulante;

3- grupa indicatorilor de lichiditate;

4- grupa indicatorilor care exprima gradul de indatorare-solvabilitate;

5- grupa indicatorilor actiunilor si dividendelor.

1.2.1. Indicatorii de performanta financiara

Indicatorii de performanta financiara a activitatii agentilor economici sunt determinati pe baza informatiilor sistematizate in bilantul contabil sau in situatia patrimoniului si respectiv in contul de profit si pierdere sau in situatia rezultatelor financiare.

Indicatorul de performanta care ocupa un loc central in cadrul analizei economico-financiare il reprezinta rata rentabilitatii financiare(Rrf).

Calculul acestui indicator se realizeaza prin raportarea rezultatului net al exercitiului la capitalurile proprii inregistrate, de regula, la sfarsitul anului.

Rezultatul net al exercitiului

Rrf= *100

Capitaluri proprii

Se apreciaza o marime corespunzatoare a ratei rentabilitatii financiare (Rrf) daca aceasta este mai mare decat rata medie a dobanzilor pasive acordate de banci pentru depozitele bancare. In caz contrar este mai avantajoasa depozitarea capitalului la o banca care va oferi posiblitatea obtinerii unui castig mai mare din dobanzile acordate pentru aceasta.

Nivelul relativ al rentabilitatii este, deasemenea, dimensionat si pe baza unor idicatori complementari, cum ar fi:

a) rata rentabilitatii economice (Rre) care poate fi calculata in trei variante:

Rezultatul net al exercitiului

1. Rre= *100

Total active

In scopul evitarii unui proces de decapitalizare a agentului economic este necesar ca aceasta expresie a ratei rentabilitatii economice sa aiba o marime care sa depaseasca rata medie a inflatiei.

Rezultatul economic

2. Rre= *100

Total active

unde: rezultatul economic este o forma a rezultatului brut al exercitiului obtinut inainte de plata impozitului pe profit si a dobanzilor aferente creditelor contractate.

Rezultatul brut al exercitiului

3. Rre= *100

Capitaluri permanente

in care: capitalurile permanente sau resursele permanente sunt reprezentate de suma capitalurilor proprii, provizioanelor constituite pentru riscuri si cheltuieli privind perioade mai mari de un an precum si de suma datoriilor cu scadente mai mari de un an. Aceasta relatie de calcul a ratei rentabilitatii economice este o expresie a eficientei cu care au fost utilizate capitalurile permanente ca surse financiare globale de care a dispus agentul economic, fara a lua in consideratie resursele financiare temporare ( datoriile curente) sau atrase, care au scadente mai mici de un an.

b) rata rentabilitatii veniturilor totale (Rrvt)

Rezultatul net al exercitiului

Rrvt= *100

Venituri totale

c) rata rentabilitatii cheltuielilor totale sau rata rentabilitatii resurselor consumate (Rrct)

Rezultatul net al exercitiului

Rre= *100

Cheltuieli totale

rata rentabilitatii vanzarilor (Rrca)

Rezultatul exploatarii

Rrca= *100

Cifra de afaceri

La calculul acestui ultim indicator la numaratorul raportului poate fi folosit ca alternativa si rezultatul (profitul sau pierderea) obtinut ca diferenta intre cifra de afaceri si cheltuielile pentru exploatare aferente acesteia sau rezultatul net al exercitiului, dupa cum se considera ca se obtine un indicator cu o semnificatie mai buna pentru intrepretarea ratei rentabilitatii vanzarilor.

Interpretarea indicatorilor de performanta financiara, precum si a celorlalti indicatori cu caracter analitic trebuie sa urmareasca modul in care are loc imbunatatirea sau deprecierea starii economico-financiare a agentului economic in contextul unor comparatii in dinamica cuprinzand 3-5 ani. Compararea in timp a indicatorilor poate furniza informatii utile in vederea adoptarii unor decizii care sa favorizeze actiunea factorilor pozitivi simultan cu limitarea si respectiv anihilarea influentelor nefavorabile.

1.2.2. Indicatorii de eficienta a utilizarii activelor circulante

Eficienta utilizarii activelor circulante de care dispun agentii economici este apreciata prin indicatori care au la baza procesul de transformare a capitalului pe un circuit in care resursele banesti sunt folosite pentru achizitionarea materiilor prime, materialelor si energiei, a serviciilor si lucrarilor executate de terti, in continuare acestea sunt folosite in procesul de productie sau de realizare a serviciilor, parcurgand unele stadii intermediare specifice pentru ca apoi produsele finite sau serviciile sa fie vandute si deci incasata contravaloarea lor, obtinandu-se astfel reconstituirea formei banesti a elementelor din pasivul bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului, care formeaza sursa financiara destinata acoperirii nevoilor curente ale unui nou ciclu economic.

Fiecarei etape a ciclului economic ii corespunde o anumita perioada de timp,necesara finalizarii actiunii economice si care implica in consecinta o imobilizare de mijloace banesti. Indicatorii care exprima eficienta utilizarii activelor circulante sunt:

a) numarul mediu de rotatii al activelor circulante(n);

CA

n = ,

Ac

b) durata medie in zile a unei rotatii (d)

Ac*Z

d =

CA

in care:Ac – valoarea medie a activelor circulante;

Z – numarul de zile calendaristice ale perioadei pentru care se face calculul vitezei de rotatie;(365 pentru un an)

CA – cifra de afaceri.

In afara indicatorilor care masoara viteza de rotatie, eficienta utilizarii activelor circulante este apreciata si cu alti indicatori sintetici a caror semnificatie pune in valoare raportul dintre efectul economic obtinut prin utilizarea activelor circulante si efortul financiar materializat in valoarea medie a acestor active,cum ar fi:

– valoarea adaugata la 1000 lei active circulante,

VA

Vac= * 1000

Ac

in care cu VA s-a notat valoarea adaugata.

– cifra de afaceri la 1000 lei active circulante,

CA

Cac= *1000

Ac

– venituri totale la 1000 lei active circulante,

Vt

Vtac= *1000

Ac

in care cu Vt s-a notat veniturile totale.

– rezultatul net al exercitiului la 1000 lei active circulante,

Rn

Rne= *1000

Ac

in care Rn reprezinta rezultatul net al exercitiului.

O evolutie pozitiva a acestor indicatori sintetici atesta cresterea eficientei utilizarii activelor circulante, dar in acelasi timp dimensiunea modificarii lor dinamice este si o consecinta a cresterii vitezei de rotatie.

Indicatorii de lichiditate

Lichiditatea se exprima prin rapoarte intre elementele de activ, in sensul ca se poate stabili cat din valoarea activului se afla sub forma lichida si cat pot sa devina imediat.

Lichiditatea se refera la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Pentru ca un agent economic sa-si desfasoare activitatea in mod fluent este necesar sa dispuna in permanenta de resurse banesti (lichiditati) care sa asigure capacitatea efectuarii platilor la termenele scadente.

Indicatorii care exprima lichiditatea au un continut calitativ deoarece surprind aspecte de sinteza a fluxurilor banesti si respectiv a activitatii economice.Calitatea acestora consta de asemenea in posibilitatea de a caracteriza starea financiara a unui agent economic respectiv echilibrul financiar semnalizand totodata riscul de neachitare a obligatiilor pe termen scurt.

Cu cat gradul de indatorare este mai pronuntat, cu atat agentul economic este supus presiunii de a-si procura lichiditati in termen scurt. De aceea este de preferat ca, in general, sa se bazeze in mod preponderent pe resurse proprii. Pe de alta parte, se impune ca agentul economic sa opteze pentru o structura rationala a activelor astfel incat sa poata fi preintampinat pericolul lipsei de lichiditati.

In practica de analiza economico-financiara se utilizeaza urmatorii indicatori de lichiditate:

Active circulante

a) Rata lichiditatii generale(curente) =

Datorii pe termen scurt

Active circulante – stocuri

b) Rata lichiditatii reduse =

Datorii pe termen scurt

Disponibilitati banesti

c) Rata lichiditatii imediate =

Datorii pe termen scurt

Rata lichiditatii generale exprima o situatie buna numai atunci cand inregistreaza o marime care este cel putin egala cu 2,5.

O utilitate deosebita prezinta urmarirea si analiza ratei lichiditatii reduse care este cunoscuta si sub denumirea de “testul acid”. Se considera ca are o marime corespunzatoare din punct de vedere financiar atunci cand acest indicator este mai mare de 1,5.

In ceea ce priveste rata lichiditatii imediate, se aprecieaza ca fiind optima atunci cand marimea acesteia este cel putin egala cu o unitate.

Datoriile pe termen scurt care sunt luate in considerare la calculul indicatorilor de lichiditate sunt denumite si datorii curente sau resurse financiare temporare, in conditiile in care au termene scadente mai mici de un an si sunt formate din: furnizori si conturi asimilate; clienti – creditori si alte datorii cum ar fi datoriile fiscale, datoriile catre salariati si pentru protectia sociala, dividendele datorate si creditele bancare pentru activitatea curenta. Se aprecieaza de asemenea, ca disponibilitatile banesti luate in considerare la calculul ratei lichiditatii imediate sunt constituite din: titluri de plasament; conturi in banci in lei; conturi la banci, in devize, in tara;conturi la banci, in devize, in strainatate; casa in lei; casa in devize; acreditive in lei; acreditive in valuta; valori de incasat si alte valori.

1.2.4 Indicatorii care exprima gradul de solvabilitate-indatorare al firmei

Solvabilitatea reprezinta capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale banesti si de a-si onora platile la termenele sale scadente.

O expresie generala a nivelului relativ de solvabilitate-indatorare (Rsg) a unui agent economic este data urmatoarea relatie:

Datorii totale

Active totale

Existenta unei marimi subunitare a acestui indicator reflecta capacitatea agentului economic de acoperire financiara a datoriilor cu activele de care dispune,in timp ce, un nivel supraunitar, exprima incapacitatea acestuia de a-si indeplini obligatiile de achitare a datoriilor prin prisma activelor totale inscrise la un moment dat in bilantul contabil sau in situatia patrimoniului.

Indicatorii care exprima gradul de solvabilitate-indatorare sunt urmatorii:

Imprumuturi si datorii asimilate

a1) Rata solvabilitatii = *100

Capitaluri proprii

sau uneori se aplica o relatie de calcul cu o semnificatie extinsa la datoriile curente denumita “Rata solvabilitatii generale” (Rsg)

Active totale

a2)Rata solvabilitatii generale =

Datorii curente

Rata solvabilitatii a1) exprima masura procentuala proportiei sumei datoriilor formate din imprumuturi si datorii asimilate in capitalurile proprii, in timp ce Rata solvabilitatii a2) dimensioneaza proportia in care activele totele asigura acoperirea financiara a datoriilor curente.

b) Rata indatorarii (Rata datorilor), care poate fi determinata in urmatoarele variante:

Datorii totale Datorii totale

b1) . 100 sau . 100

Pasive totale Active totale

Datorii totale

b2) . 100

Capitaluri proprii

Imprumuturi cu scadente mai mari de un an

b3) . 100

Capitaluri permanente

Imprumuturi cu scadente mai mari de un an

b4) .100

Capitaluri proprii

In contextul analizei gradului de indatorare , o informatie utila este data si de indicatorul care compara totalul dobanzilor datorate aferente imprumuturilor contractate, la nivelul unui an, cu capitalurile proprii, astfel:

Dobanzile aferente imprumuturilor contractate intr-un an

Capitaluri proprii

De asemenea, un indicator cu semnificatie practica de cunoastere a gradului de acoperire a dobanzilor de platit la un moment dat, pentru toate creditele contractate, din rezultatul exploatarii este urmatorul:

Rezultatul din exploatare

Capacitatea de acoperire a dobanzii =

Dobanzile datorate

Valoarea minima, considerata ca limita optima, pentru indicatorul “Capacitatea de acoperire a dobanzii” este de 2. In practica insa se situeaza de foarte multe ori la nivelul critic de 1, ceea ce atentioneaza asupra unei activitati economice cu slabe performante financiare. In timp ce o marime subunitara exprima o situatie financiara dificila determinata de contractarea unui volum de credite care depaseste posibilitatile de plata a dobanzilor aferente.

Ansamblul indicatorilor care exprima rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea, indatorarea si autonomia financiara permite formularea unor aprecieri complexe asupra nivelului bonitatii unui agent economic, siguranta acestuia de a functiona in conditii de profitabilitate.

1.2.5 Ratele privind actiunile si dividendele

Indicatorii actiunilor si dividendelor prezinta interes in primul rand pentru actionari si au la baza informatiile din formularul de raportare contabila intitulat “Contul de profit si pierdere” sau “Rezultate financiare”.

Rezultatul net al execitiului

a)Rezultatul net care revine la o actiune=

Numarul de actiuni emise

Suma dividendelor de platit

b)Dividentul care revine la o actiune =

Numarul de actiuni emise

Dividendul la o actiune

c)Rata dividendului care revine la o actiune=

Cotatia unei actiuni pe piata

Cotatia unei actiuni pe piata

d)Rata de evaluare a unei aciuni pe piata=

Valoarea nominala a unei actiuni

e)Rentabilitatea capitaului investit Dividendul care revine la o actiune

in actiuni =

Valoarea nominala a unei actiuni

Rezultatul net al exercitiului

f)Capacitatea de acoperire a dividendelor=

Suma dividendelor de platit

Valoarea considerata ca minima pentru marimea indicatorului “Capacitatea de acoperire a dividendelor” este 2,5 , deoarece, in aceste conditii, va ramane o parte din rezultatul net al exercitiului, apreciata ca fiind suficienta, pentru a fi reinvestita.

Indicatorul capacitatii de acoperire a dividendelor poate fi determinat si ca proportie a sumei dividendelor de platit in rezultatul net al exercitiului,dar in acest caz nivelul maxim considerat ca optim este apreciat la 40%.

Analiza echilibrului financiar

Situatia financiara reprezinta o anumita stare a capitalului din punct de vedere al existentei, componentei materiale si a rezultatelor obtinute. Reprezinta o premisa si in acelasi timp o consecinta a desfasurarii proceselor care formeaza obiectul de activitate al firmei, constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile de numerar pe care le atrage sau le degaja.

13.1 Analiza patrimoniului net

Patrimoniul este in esenta „ansamblul drepturilor si obligatiilor cu substanta economica – ale unei societati comerciale, precum si ale oricarui subiect de drept privat”. Avand un activ si un pasiv, patrimoniul este supus tuturor operatiunilor la care participa subiectul caruia ii apartine, indeplinindu-si obligatiile si exercitandu-si drepturile.

Prin definirea notiunii de patrimoniu se creeaza o premisa a formularii principalelor probleme ale analizei acestuia.

Analiza structurarii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si evidentierea principalelor mutatii calitative in situatia mijloacelor si surselor, generate de schimbarile interne si de interactiunea cu mediul economico – social.

Patrimoniul net al firmei reprezinta averea acesteia la un moment dat. Prin el se reflecta, pe de o parte, masa mijloacelor economice ca materializare a capitalului propriu ca sursa financiara si, deci, o dimensiune a unui factor esential al productiei, iar pe de alta parte, capacitatea intreprinderii de a onora obligatiile de natura financiara.

Patrimoniul net este constituit din activul neangajat in datorii si caruia ii corespunde, in pasiv, capitalurile proprii corectate.

Acesta se determina astfel:

Patrimoniul net = Activul economic – Datorii contractate

Activul economic = Total active – Elemente de activ fictiv

Datorii contractate = Datorii fata de toti = Total datorii

– Datorii catre actionari

Analiza patrimoniului net consta in a interpreta marimea acestuia prin prisma factorilor si cauzelor care au condus la o anumita dimensiune, fie chiar negative.

Nivelul relativ al datoriilor contractate si evidentiate in bilantul contabil (situatia patrimoniului) la sfarsitul exercitiului in raport cu patrimoniul net trebuie sa se situeze sub limita de 30 %, situatie in care se confirma o stare financiara consolidata, precum si o credibilitate financiara ridicata. Pot fi admise exceptii atunci cand activitatea economica specifica unui agent economic se caracterizeaza printr-un rulaj mare al vanzarilor in timp scurt si deci o viteza de rotatie a activelor circulante foarte rapida.

O concluzie favorabila privind echilibrul financiar al unui agent economic se formuleaza atunci cand patrimoniul net are o marime pozitiva corespunzatoare si prezinta in dinamica cresteri relativ constante, ca o consecinta a alocarii unei parti din rezultatul net al exercitiului pentru investitii si dezvoltarea activitatii economice.

Daca se constata existenta unei marimi negative a patrimoniului net, situatia financiara poate fi apreciata ca fiind prefalimentara. Aceasta stare, marcata prin insolvabilitate financiara, este consecinta acumularii de pierderi atat pe parcursul ultimului exercitiu financiar, cat si a celor anterioare si recurgerea la solutia de acoperire a pierderilor prin creditare bancara sau neplata furnizorilor, neachitarea datoriilor catre stat sau catre salariatii proprii.

1.3.2 Analiza tabloului de finantare

„Tabloul de finantare a activitatii unui agent economic este ilustrat de continutul bilantului contabil in care soldurile conturilor patrimoniale sunt restructurate prin prisma asigurarii posibilitatilor de a determina urmatorii indicatori financiari:

fondul de rulment financiar sau fondul de rulment permanent (FR)

fondul de rulment propriu (FPP)

fondul de rulment imprumutat (FRI)

fondul de rulment total (FRT)

necesarul sau nevoia de fond de rulment permanent (NFR)

trezoreria neta (TN)”

In scopul determinarii acestor indicatori se are in vedere continutul financiar al bilantului contabil care este relevat prin regruparea elementelor din activ si din pasiv.

Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in vederea constituirii unei structuri de productie adecvate intentiilor productive ale intreprinderii.

Elementele de activ sunt structurate dupa gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate in bani) in intentia de a obtine cea mai rapida recuperare a capitalurilor investite si o rentabilitate ridicata.

In bilant se inscriu mai intai activele cel mai putin lichide, imobilizarile, care au perioada cea mai mare de recuperare. Datorita rotatiei lente a capitalurilor investite in aceste active, ele se constituie si ca alocari permanente (stabile).

Activele circulante (stocuri, creante, disponibilitati), sunt mult mai lichide decat imobilizarile, din care cauza ele sunt numite si alocari ciclice, temporare, deoarece corespund recuperarii unui ciclu de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere).

Pasivul bilantului reflecta din punct de vedere financiar, sursele de provenienta ale capitalurilor proprii si imprumutate. Structura pasivelor se face in functie de gradul (ordinea) de exigibilitate (insusirea lor de a deveni scadente la un anumit termen). In aceasta categorie se inscriu si datoriile financiare, respectiv imprumuturile contractate pe termen lung cu scadenta mai indepartata.

Datoriile pe termen scurt (in imobilizari) sunt, in principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii si datorii financiare). Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate care o pune la adapost de evenimente neprevazute.

Surplusul de surse permanente degajat de ciclul de finantare al investitiilor poate fi rulat pentru reinoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea de fond de rulment. El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.

Fondul de rulment reflecta deci marja de siguranta a societatii, avand in vedere decalajele care apar intre momentul incasarii creantelor de la clienti si cel al efectuarii platilor catre furnizori si creditori.

In situatia in care resursele permanente ale unui agent economic depasesc nevoile permanente, acesta beneficiaza de un excedent financiar sub forma fondului de rulment financiar sau a fondului de rulment permanent (FP).

FP = Resurse permanente – Nevoi permanente

Aceasta expresie a fondului de rulment mai este denumita si fond de rulment net.

La acelasi rezultat se ajunge si in varianta de calcul a fondului de rulment financiar prin luarea in consideratie a nevoilor si resurselor temporare, astfel:

FP = Nevoi temporare – Resurse temporare

Existenta unui fond de rulment pozitiv atesta un echilibru financiar functional deoarece resursele permanente si asigura totodata un surplus care poate fi utilizat pentru acoperirea unei parti din nevoile temporare, diminuind riscurile ce pot apare pe termen scurt.

Cand marimea fondului de rulment este negativa, aceasta reflecta alocarea unor resurse temporare pentru finantarea unei parti din nevoile permanenete. O astfel de situatie reprezinta de regula un dezechilibru financiar.

Este posibila o exceptie numai atunci cand clientii isi achita operativ datoriile pentru serviciile prestate si marfurile vandute, in timp ce obligatiile fata de furnizor sunt onorate din incasarile respective dupa un interval mai mare de timp. In acest caz agentul economic beneficieaza de resurse banesti temporare cu care poate finanta unele nevoi permanente.

Indicatorul care exprima in mod corect posibilitatea de decizie a managerului pentru finantarea nevoilor financiare permanente este fondul de rulment propriu (FRP).

Se determina ca diferenta intre capitalurile proprii si asimilate si nevoile de finantare permanente si care in conditii minime de echilibru financiar are rezultatul nul, deci nu inregistreaza o marime negativa.

FRP = Capitaluri proprii si asimilate – Nevoi permanente

sau

FRP = (Resurse permanente – Imprumuturi si datorii asimilate cu

scadente mai mari sau de un an) – Nevoi permanente

Forma financiara a fondului care exprima in ansamblu posibilitatile banesti antrenate in activitatea economica curenta este dimensionata prin fondul de rulment total (FRT) care este echivalent cu nevoile temporare.

FPT = Total active – Nevoi permanente

Analiza echilibrului financiar poate fi abordata si prin compararea FR cu NFR.

Indicativul denumit NFR se calculeaza pe baza urmatoarei relatii:

NFR = Nevoi temporare (exclusiv disponibilitatile banesti indicate)

– Resurse temporare (exclusiv creditele bancare pentru

activitatea curenta).

Se considera o situatie financiara echilibrata atunci cand FR ≥ NFR.

Diferenta dintre fondul de rulment permanent sau financiar si necesarul aferent reprezinta trezoreria neta (TN);

TN = FR – NFR

sau

TN = disponibilitati banesti imediate – credite bancare pe termen scurt.

Daca fondul de rulment permanent depaseste marimea necesarului de fond de rulment permanent, agentul economic dispune la incheierea exercitiului financiar de o trezorerie neta pozitiva, de un excedent financiar care ii asigura autonomia financiara.

In situatia in care trezoreria neta este negativa, fondul de rulment permanent este mai mic decat necesarul de fond de rulment, agentul economic recurge la masura de a contracta credite bancare pe termen scurt pentru acoperirea financiara a nevoilor temporare.

1.3.3. Elaborarea si analiza bugetului activitatii de trezorerie

Bugetul activitatii de trezorerie reprezinta o sinteza a resurselor proprii aferente anului curent, grupate in functie de provenienta, atat pe total an cat si previziunea trimestriala.

Acesta este „corelat cu bilantul contabil si cu contul de profit si pierdere incheiate pentru anul precedent iar pentru anul curent reprezinta date previzionale pe total an si pe trimestru, impunandu-se in acelasi timp operarea unor corectii sau adaptari periodice in functie de desfasurarea reala a proceselor economico – financiare”

Bugetul activitatii de trezorerie are urmatoarea structura:

Cifra de afaceri

± Productia stocata

+ Productia imobilizata

+ Subventii de exploatare

+ Alte venituri din exploatare

= Total venituri din exploatare

cheltuieli privind marfurile, materiile prime si materialele

consumabile

+ Energie, combustibil etc.

+ Cheltuieli directe cu forta de munca

+ Alte cheltuieli variabile

Marja bruta = Total venituri din exploatare – Total cheltuieli variabile

Cheltuieli fixe cu forta de munca

+ Impozite, taxe si varsaminte asimilate

+ Amortizari si provizioane

+ Alte cheltuieli fixe

= Total cheltuieli fixe

= Total cheltuieli pentru exploatare = Total cheltuieli variabile +

Total cheltuieli fixe

Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare –

Total cheltuieli pentru exploatare

Venituri financiare – Cheltuieli financiare = Rezultatul financiare

Venituri exceptionale – Cheltuieli exceptionale = Rezultatul exceptional

Rezultatul brut = Rezultatul din + Rezultatul + Rezultatul

al exercitiului exploatare financiar exceptional

Rezultatul net = Rezultatul brut al – Impozitul pe profit

al exercitiului exercitiului

Structura specifica a bugetului activitatilor de trezorerie ofera posibilitatea determinarii si a fluxurilor de numerar (determinarea cash flow) pe urmatoarele componente:

fluxul de numerar din activitatea de exploatare (A)

fluxul de numerar din activitatea de investitii (B)

fluxul de numerar din activitatea financiara (C)

fluxul de numerar net (A + B + C)

Fluxurile de numerar:

± Profit sau pierdere

+ Amortizare inclusa in costuri

– Variatia stocurilor (+ / -) = sold la sfarsitul – sold la inceputul

perioadei perioadei

– Variatia furnizorilor si = sold la sfarsitul – sold la inceputul

clientilor creditori (+ / -) perioadei perioadei

– Variatia altor elemente = sold la sfarsitul – sold la inceputul

de activ (+ / -) perioadei perioadei

+ Variatia altor elemente = sold la sfarsitul – sold la inceputul

de pasiv (+ / -) perioadei perioadei

Fluxul de numerar din activitatea de exploatare (A)

Sume din vanzarea activelor si mijloacelor fixe

Achizitii de imobilizari corporale

Cheltuieli pentru imobilizari corporale si necorporale executate in regie proprie

Fluxul de numerar din + Variatia imprumuturilor (+ / -) =

activitatea de investitii (B)

Sold la sfarsitul – Sold la inceputul din care:

perioadei perioadei

+ credite pe termen scurt de primit

– restituiri de credite pe termen scurt

+ credite pe termen mediu si lung de primit

– restituiri de credite pe termen mediu si lung

+ Subventii primite pentru investitii

+ Dividente de platit

= Fluxul de numerar din activitatea financiara (c)

Disponibilitati banesti la sfarsitul perioadei

Fluxul de numerar net (A + B + C)

Disponibilitati banesti la sfarsitul perioadei.

Bugetul activitatii de trezorerie prin structura sa trimestriala permite identificarea momentelor la care rezulta excedent sau dificit de disponibilitati banesti, in aceste conditii se asigura factorilor de decizie suportul informational necesar pentru a interveni prin masuri optime in mentinerea unui nivel util al lichiditatilor si evitarea starii de impas financiar.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA S.C. DUO S.R.L.

Prezentarea întreprinderii

Societatea comercială Duo S.R.L. si-a facut aparitia in mediul de afaceri al municipiului Constanta in cursul anului 1993.

Sediul acestei societăți se află în Constanța (str.Portului,nr.8)si este înregistrată la registrul comerțului din județul Constanța cu numărul J/13/967/1993.

Principala ei activitate este transportul și distribuția de materiale de construcții.

Pe lângă activitatea de transport, firma se ocupă și cu vânzarea de materiale de construcții.

Aceasta și-a început activitatea cu un număr restrâns de mașini ajungând în acest moment la un număr de douăzeci și patru mașini, suficient pentru a asigura prompt transportul de marfa către clienții firmei.

Efectivul de personal a cunoscut o evoluție asemănătoare, astăzi activitatea fiind susținută de un număr de 24 persoane.

Structura de organizare a S.C. Duo S.R.L. este următoarea:

– Director general;

– Șef Serviciu financiar;

– Șef Serviciu contabilitate ce are în subordine un contabil;

– Director aprovizionare – desfacere ce are în subordine o asistentă

vânzări, agenții de vânzări, gestionar depozit și manipulanți;

– Director Logistică

Acesta subordonează coordonatorul activității de transport care la rândul lui subordonează revizorul tehnic cu mecanicul și șeful coloanei auto cu șoferii distribuitori.

În tabelul următor este prezentată situația angajaților în funcție de studiile și pregătirea pe care aceștia o au :

Tabelul nr. 1

Succesul firmei de-a lungul timpului se datorează unui management dinamic care s-a adaptat la schimbările continue ale economiei de piață reușind în același timp atingerea obiectivului principal: maximizarea pe cât posibil a profitului.

Aria acoperită cuprinde în general localitățile din apropierea orașului Constanța, aici aflându-se și principalul furnizor de materiale de construcții.

Având în vedere dezvoltarea societății din ultimii ani, conducerea a stabilit o serie de obiective. Aceste obiective strategice sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 2

Asa cum rezulta din datele de mai jos firma prezinta o situatie financiara buna,care trebuie luata in considerare in adoptarea deciziilor de finantare pe teremen mediu si lung.

Analiza cifrei de afaceri Tabelul nr.3 mii lei

Evolutia cifrei de afaceri se inscrie pe o linie ascendenta,intreprinderea dispunind de un potential care ii permite sa-si consolideze pozitia pe piata.

Graficul nr. 1

Evoluția producției vândute

Examinând indicii, se poate stabili evoluția societății în perioada analizata. Se observă o creștere a volumului activității societății de 4761.51 % în 2000 față de 1999și o scădere de 429.38% în 2001 față de 2000, de 140.04% în 2002 față de 2001 și o creștere de 235.21% în 2003 față de 2002. În structură, veniturile din vânzarea mărfurilor sunt în creștere în 2000 față de 1999 după care încep să scadă. Producția vândută este nulă în 2000 după care începe să crească.

Graficul nr. 2

Evoluția cifrei de afaceri

Din analiza datelor din graficul nr. 2 rezultă faptul că în anul 2000 cifra de afaceri nu a fost influențată de producția exercițiului și, în concluzie, nici de gradul de valorificare al acesteia. În anul 2001 cifra de afaceri crește, fiind influențată pozitiv de către producția exercițiului. Această evoluție tinde spre o dinamică negativă în anul care urmează deoarece, deși influenta pozitiva a producției exercițiului crește, o dată cu aceasta crește și influența negativă a gradului de valorificare.

În anul 2003 crește față de 2002 cu 33,171,626 mii lei. Această creștere se datorează atât modificării producției exercițiului, cât și modificării gradului de valorificare al acesteia. Astfel, modificarea gradului de valorificare al producției exercițiului a determinat o scădere a cifrei de afaceri de 12,198,472,72 mii lei, în timp ce modificarea producției exercițiului a determinat o creștere a cifrei de afaceri de 45,370,098.72 mii lei.

Luand in considerare factorii de influenta ci anume gradul de

valorificare al productiei exercitiului si productia exercitiului obtinem:

Reflectarea modificarii cifrei de afaceri in principalii indicatori economico-financiari

Tabelul nr.4

Analiza valorii adaugate Tabelul nr.6

Graficul nr.3

Evoluția valorii adăugate

Se constată o sporire a valorii adăugate fapt ce se apreciază în general ca o situație favorabilă, deoarece s-a obținut în cea mai mare măsura pe seama rezultatului exploatării și cifrei de afaceri.

Din punct de vedere structural sporirea valorii adăugate se explică astfel:

cheltuielile cu personalul salariat au înregistrat o creștere începând cu anul 2001 ceea ce duce la o sporire a valorii adăugate.

amortizarea a crescut ca urmare a sporirii valorii medii a mijloacelor fixe în anii 2000 și 2001. În anul 2002 cheltuielile cu amortizarea au scăzut fiind urmate în 2003 de o creștere.

rezultatul exploatării și cifra de afaceri au avut o contribuție decisivă la sporirea valorii adăugate.

Analiza factoriala a valorii adaugate

Tabelul nr.6

Valoarea adăugată a crescut în anul 2003 față de 2002 cu 7,527,551 mii lei. Această creștere se datorează modificării producției exercițiului (care determina o creștere a valorii adăugate cu 9,590,885 mii lei). Modificarea ratei valorii adăugate în raport cu producția exercițiului influențează negativ evoluția indicatorului calculat. Același lucru se întâmplă și în ceilalți ani (producția exercițiului duce la creșterea valorii adăugate în timp ce rata valorii adăugate în raport cu producția exercițiului influențează negativ evoluția indicatorului nostru).

Graficul nr.4

Evoluția pragului de rentabilitate

Analiza rentabilității se realizează pe baza „contului de profit și pierdere”, care arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli.

Se constată că în principal creșterea profitului este datorată rezultatului exploatării, ceea ce constituie situația normală, care atestă eficiența activității de bază, mai puțin în 2000 când întreprinderea a avut pierderi. Trebuie remarcată totodată și contribuția rezultatului financiar.

Putem spune că întreprinderea fiind rentabilă, cu o marjă brută acceptabilă, se pot face estimări ale profitului care să constituie un punct de atracție pentru plasamentele de capital.

CAPITOLUL III

3.1 Analiza generala a bilantului contabil sau a situatiei patrimoniului

Pentru analiza situatiei generale a patrimoniului pe baza structurii activului si pasivului bilantului a firmei S.C. DUO S.R.L ,se utilizeaza ultimul bilant al firmei:

Datele din tabel dau posibilitatea de a formula concluzii:

Se observa o crestere a activului destul de mare, ceea ce constituie un rezultat pozitiv,aceasta marcand si dezvoltarea activitatii.Dar, este necesar sa fie luate in considerare elementele specifice firmei.

Referitor la aceste elemente se retine faptul ca s-au produs schimbari importante in sructura elementelor patrimoniale. Astfel, se remarca o crestere insemnata a activelor imobilizate si a disponibilitatilor.

In ceea ce priveste pasivul, ca fenomen pozitiv, poate fi remarcata sporirea capitalului propriu,mai putin in 2001, cand scade.Dar, in contrapondere se inregistreza o majorare a datoriilor totale.

Evoluția activelor și a pasivelor totale

3.2. Analiza ratelor financiare

3.2.1 Analiza indicatorilor de performanta financiara

In analiza economico-financiara a firmei, se elaboreaza cu mai multe forme de exprimare a rentabilitatii.

Fiecare indicator are o putere informationala proprie indeplinind o functie specifica in activitatea practica de gestionare a capitalului si plasamentelor de capital.

In cadrul ratelor de gestionare a capitalului se includ:

rata rentabilitatii veniturilor (Rv)

P

Rv = *100

V

in care:

P = profitul impozitarii;

V = veniturile totale aferente perioadei.

Aceasta caracterizeaza eficienta intregii activitati a firmei in cursul exercitiului.

Analizand datele se observa o crestere a ratei rentabilitatii veniturilor de exploatare pana in anul 2002 dupa care are loc o scadere de 0.87 unitati. In ceea ce priveste veniturile exceptionale acestea nu exista decat in anul 1999 cand nu au adus firmei un profit.

Rata rentabilitatii veniturilor financiare atinge cea mai mare valoare in 2000 in anul urmator scazand destul de mult. Aceasta insa se redreseaza in perioada viitoare (2001-2002).

Rata rentabilitatii veniturilor din exploatare, veniturilor financiare, veniturilor exceptionale

rata rentabilitatii economice a activului (Re)

P V P

Re = *100 = ( * ) * 100,

A A V

in care:

A = totalul activului, respectiv active imobilizate (Ai) si active circulante (Ac);

P = profitul brut;

V/A = viteza de rotatie a activului

P/V = rata rentabilitatii veniturilor.

Optiunea pentru o astfel de rata este data de faptul ca intregul capital folosit de firma este investit in elementele de activ, care intr-o forma sau alta, direct sau indirect contribuie la obtinerea profitului.

Rezulta o crestere a rentabilitatii activului pana in anul 2001 urmat de o scadere in 2002. In anul 2003 aceasta creste din nou, dar cu o rata mai mica decat cea cu care a scazut.

Diminuarea rentabilitatii este echivalenta cu sporirea imobilizarilor in elementele patrimoniale, ca efect al incetinirii vitezei de rotatie a intregului activ, asa cum rezulta din calculele facute mai jos.

O alta grupa de rate o formeaza ratele care vizeaza eficienta capitalului investit, respectiv utilizat. Literatura de specialitate recomanda in principal doi indicatori, si anume:

rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Rf)

Pn

Rf = *100,

Kp

unde:

Pn = profitul net;

Kp = capitalul propriu.

rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (rentabilitate economica)

Pb

Rp = *100,

Kp+Ki

unde:

Pb = profitul brut

Ki = capitalul imprumutat pe termen mediu si lung

Criteriul principal in orientarea plasamentului de capital il constituie corelatia dintre rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Rf), rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (Rp) si rata dobanzii (d).

mii lei

3.2.3 Analiza indicatorilor de eficienta a utilizarii activelor circulante

Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator în care se reflectă toate schimbările intervenite în activitatea de exploatare și cea financiară a întreprinderii. Pentru caracterizarea vitezei de rotație a activelor circulante, în practica economică se folosesc indicatorii:

– numărul de rotații (n), exprimat prin relația:

, în care: Ac = activele circulante

– durata în zile a rotației (Dz)

, (T = 360 zile, 180 zile sau 90 în funcție de perioada pentru care se face calculul).

Se observă că viteza de rotație crește mai puțin în 2001, când soldul activelor circulante crește într-un ritm mai mare decât cel al cifrei de afaceri, ducând la o scădere a vitezei de rotație.

Consecințele accelerării sau încetinirii vitezei de rotație se materializează în eliberări sau imobilizări de active circulante.

Suma eliberării sau imobilizării de active circulante se stabilește pe baza relației:

Încetinirea vitezei de rotație a activelor circulante cu 54.50 zile din 2002 se materializează într-o imobilizare de 3,713,980.35 mii lei. În restul perioadei analizate au loc eliberări de active circulante.

Evoluția vitezei de rotație a activelor circulante

3.2.4 Analiza lichidității și solvabilității firmei

Lichiditatea se exprimă prin rapoarte între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât din valoarea activului se află sub formă lichidă și cât pot să devină lichide imediat.

lichiditate patrimonială =

Lichiditatea patrimonială

3.4.3. Analiza indicatorilor care exprima gradul de solvabilitate – indatorare

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele sale scadente.

În studiile de bonitate efectuate la bănci, în cazul solicitării de credite se folosesc indicatorii:

– solvabilitate patrimonială sau rata autonomiei financiare =

În cazul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiteri dreptului de proprietate, se recomandă folosirea următorilor indicatori:

solvabilitate generala =

Solvabilitatea generală

solvabilitate imediată =

Solvabilitatea imediată

– solvabilitate globală =

Solvabilitatea globală

În ceea ce privește solvabilitatea patrimonială (rata autonomiei financiare), situația este normală, deci firma își poate onora datoriile. Lichiditatea patrimonială are un nivel normal doar în 2000 și 2002. În celelalte perioade ea este mai mică decât 1 ceea ce nu este foarte bine, având ca efect creșterea efortului firmei, în perioada următoare, de a asigura disponibilități necesare onorării obligațiilor.

Din punct de vedere al solvabilității generale firma are o situație bună în 2000 și 2002, iar din punct de vedere al solvabilității imediate și globale din 2000 până în 2003.

Analiza gradului de îndatorare urmărește punerea în evidență a evoluției acestuia într-o anumită perioadă în vederea adoptării politicii financiare care să asigure independența necesară. Ca instrumente operaționale, vom calcula următorii indicatori:

rata generală a îndatorării =

Rata generală a îndatorării

Prezintă importanță în activitatea bancară, pentru acordarea de noi credite în condiții asiguratorii de recuperare.

– rata de îndatorare globală = , scăderea raportului atestă o sporire a gradului de autonomie financiară.

Rata de îndatorare globală

Prin nivelul indicatorilor, firma prezintă o situație bună în ceea ce privește gradul de îndatorare, cât și de rambursare a datoriilor financiare. În consecință, dacă s-ar pune problema contractării de noi împrumuturi, prezintă suficiente garanții pentru ca organele bancare să-i satisfacă solicitările.

3.4.4 Analiza patrimoniului net (propriu) și a surselor financiare

Patrimoniul net al firmei reprezinta averea acesteia la un moment dat.

Prin el se reflecta , pe de o parte, masa mijloacelor economice ca materializare a capitalului propriu ca sursa financiara si, deci, o dimensiune a unui factor esntial al productiei, iar pe de alta parte, capacitatea intreprinderii de a onora obligatiile de natura financiara.

Analiza patrimoniului net presupune determinarea pe baza de bilant si explicarea modificarilor intervenite prin prisma elementelor componente.

Evoluția patrimoniului net

Se remarcă o creștere a patrimoniului net mai puțin în anul 2001, determinată în principal de majorarea elementelor de activ, care în 2001 cresc la fel de mult cum cresc și datoriile, acest lucru ducând la evoluția negativă a patrimoniului în comparație cu anul anterior.

Bilant incheiat la 31.12.2003

3.45. Analiza tabloului de finantare

Preluand informatii din bilantul contabil incheiat de SC DUO SRL la data de 31. decembrie 2003, tabloul de finantare arata astfel:

Pe baza tabloului de finantare prezentat in tabel, pot fi calculati indicatorii echilibrului financiar, astfel:

Fondul de rulment permanent sau financiar (FR),

FR = Resurse permanente – Nevoi permanente =

= 5.192.648 – 9.522.507 = – 4.329.859 milioane lei

sau

FR = Nevoi temporare – Resurse temporare =

= 7.541.056 – 11.870.915 = – 4.329.859 milioane lei

Necesarul de fond de rulment permanent (NFR),

NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare =

(exclusiv disponibilitati (exclusiv creditele bancare

banesti imediate) pentru activitatea curenta)

= (7.541.056 – 3.383.003) – (11.870.915 – 2.612.849)

= 4.158.023 – 9.258.066 = – 5.100.043 milioane lei

Trezoreria neta (TN),

TN = FR – NFR =- 4.329.859 – (- 5.100.043) =1.070.148 milioane lei

Fondul de rulment propriu (FRP),

FRP = Capitaluri proprii si asimilate – Nevoi permanente =

= 5.192.648 – 9.522.507 = – 4.329.859 milioane lei

Fondul de rulment imprumutat (FRI)

FRI = FR – FRP = – 4.329.859 – (- 4.329.859) = 0

Capacitatea de autofinantare (CAF)

CAF = FR . 100 = – 4.329.859 . 100 = – 57,41%

Nevoi temporare 7.541.056

Fluxurile de numerar

+/- Profit și Pierdere 12,595,651

+ Amortizarea inclusă în costuri 552,167

Variația stocurilor (+/-) = soldul la sfârșitul – soldul la începutul

Perioadei perioadei 1,714,767

Variația creanțelor(+/-) = soldul la sfârșitul -soldul la începutul

perioadei perioadei (-62,783)

+ Variația furnizorilor și clienților creditori (+/-)

= soldul la sfârșitul-soldul la începutul

perioadei perioadei 0

Variația altor elemente de activ (+/-)

= soldul la sfârșitul- soldul la începutul

perioadei perioadei 0

Variația altor elemente de pasiv (+/-)

= soldul la sfârșitul-soldul la începutul

perioadei perioadei 0

Fluxul de numerar din activitatea de exploatare (A) 11,495,834

În perioada analizată situația se prezintă astfel:

În 2000 societatea comercială a ieșit în pierdere datorită cheltuielilor care au fost mai mari decât veniturile.

În următorii ani ne confruntăm cu o creștere a rezultatului exploatării în principal pe seama cheltuielilor la 1 leu venituri, ca urmare a sporirii eficienței economice în activitatea de exploatare. În consecință, în activitatea viitoare poate fi luată în considerare o evoluție pozitivă a acestui factor, alături de amplificarea cifrei de afaceri.

Prin statutul de înființare și funcționare, obiectul de activitate al firmei poate concentra mai multe genuri de activități care să-i asigure rentabilitatea scontată.

Cunoașterea nivelului de rentabilitate este deosebit de importantă în practica economică, atât pentru dezvoltarea activităților mai rentabile, cât în special pentru aprecierea corectă a posibilităților viitoare de creștere a rentabilității.

Modelul de analiză utilizat este:

în care:

Pb = profitul brut

Vt = total venituri

R = rentabilitatea veniturilor (Pb/Total venituri)

Evoluția profitului brut

Din datele tabelului se remarcă faptul că principala activitate care a dus la sporirea profitului este cea de prestări servicii.

Pentru activitatea practică, cunoașterea unei asemenea situații este deosebit de importantă în ceea ce privește previzionarea rezultatelor, iar în cadrul activității, de evaluare economică, constituind un argument pentru opțiunea extinderii sferei de cuprindere a „capacității beneficiare” la nivelul profitului aferent întregii activități al societății comerciale.

Modificarea profitului se explică prin influența venitului total și a rentabilității. Se observă că în ultimul an aceasta are o influență negativă asupra venitului, iar în anii 2000 și 2002 are o influență mai mare decât cea avută de venit asupra profitului.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII PRIVIND ANALIZA FINANCIAR – PATRIMONIALA A FIRMEI S.C. DUO S.R.L.

În ceea ce privește situația financiar – patrimonială, vom prezenta câteva idei despre valoarea activului și pasivului.

Se observă o creștere a activului destul de mare, ceea ce constituie un rezultat pozitiv, aceasta marcând și dezvoltarea activității. Dar, este necesar să fie luate în considerare și elementele specifice firmei. Referitor la aceste elemente se reține faptul că s-au produs schimbări importante în structura elementelor patrimoniale. Astfel, se remarcă o creștere însemnată a activelor imobilizate și a disponibilităților.

În ceea ce privește pasivul, ca fenomen pozitiv, poate fi marcată sporirea capitalului propriu. Dar, în contrapondere se înregistrează o majorare a datoriilor totale.

În ceea ce privește solvabilitatea patrimonială (rata autonomiei financiare), situația este normală, deci firma își poate onora datoriile.

Lichiditatea patrimonială este mai mică decât 1 ceea ce nu este foarte bine, având ca efect creșterea efortului firmei, în perioada următoare, de a asigura disponibilități necesare onorării obligațiilor, însă valoarea solvabilității imediate și globale este una pozitivă ceea ce ne permite să spunem că firma va putea face fată obligațiilor sale bănești.

O situație mai puțin bună pentru firmă apare la finanțarea stocurilor, însă rata de autofinanțare a activelor și cea a autonomiei financiare au o valoare acceptabilă deci putem spune că firma funcționează corespunzător.

Viteza de rotație a activelor, ca expresie a eficienței utilizării acestora,prezintă un interes aparte în contextul analizei economico- finanaciare, deoarece constituie un indicator de politică comercială.

Eficiența utilizării activelor circulante de care dispune firma esta apreciată prin indicatori care au la bază procesul de transformare a capitalului pe un circuit în care resursele bănești sunt folosite pentru achiziționarea materialelor, energiei și de realizare a activității, în continuare acestea parcurgând unele stadii intermediare specifice pentru ca apoi produsele să fie vândute și, deci, încasată contravaloarea lor, obținându-se astfel reconstituirea formei bănești a elementelor din pasivul bilanțului contabil sau a situației patrimoniului, care formează sursa financiară destinată acoperirii nevoilor nevoilor curente ale unui nou ciclu economic.

Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante către o limită optimă este un deziderat al unui management performant care trebuie să se manifeste în fiecare stadiu sau fază a circuitului activelor circulante, astfel:

în faza aprovizionării este necesar să se acționeze pentru:

stabilirea stocurilor la nivel minim necesar printr-un regim eficient de contractare și aprovizionare ritmică la momentul oportun; folosirea unor surse de aprovizionare situate la distanțe minime pentru ca să fie cât mai reduse cheltuielile de transport; eliminarea oricărei posibilități de depreciere calitativă a resurselor aprovizionate, în perioada de stocare în faza vânzării produselor se acționează pentru: încasarea operativă a marfurilor livrate prin alegerea celor mai oportune modalități de decontare sau încasare; reducerea stocului de mărfuri până la nivelul optim de asigurare a ofertei comerciale; adoptarea unor soluții eficiente de reclamă și publicitate a gamei de servicii sau a produselor oferite pentru consum; extinderea sistemului de contracte cu beneficiarii serviciilor oferite ; urmărirea riguroasă cu ajutorul tehnicii electronice de calcul a livrărilor, contractelor și încasărilor în vederea limitării și prevenirii cazurilor de neîncasare a mărfurilor vândute.

În cazul de față, despre viteza de rotație a activelor circulante, putem spune că aceasta fiind negativă determină eliberări de active circulante în valoare de 11,596,055.83 mii lei. Având în vedere că viteza de rotație crește mai puțin în 2002, când soldul activelor circulante crește într-un ritm mai mare decât cel al cifrei de afaceri, ducând la o scădere a vitezei de rotație.

In ceea ce privește gradul de îndatorare și de rambursare a datoriilor financiare, firma prezintă o situație bună. În consecință, dacă s-ar pune problema contractării de noi împrumuturi, prezintă suficiente garanții pentru ca organele bancare să-i satisfacă solicitările.