Analiza Structurii Financiare a Intreprinderii

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1 Studiul cadrului organizatoric și normativ al S.C. BERMAS S.A. , Suceava

Societățile comerciale sunt forma generală, cea mai utilizată și complexă, pentru exercitarea activităților comerciale. Societatea este, în opinia lui Ion Deleanu, „o ficțiune juridică”. Voința acestei entități este conferită de suma voințelor asociaților.

O societate comercială se poate constitui în una din următoarele forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acțiuni, societate în comandită pe acțiuni și societate cu răspundere limitată.

1.1 Prezentarea S.C. BERMAS S.A., Suceava

S.C. BERMAS S.A. este o societate comercială pe acțiuni cu capital privat care funcționează în România în conformitate cu Legea 31/1990 privind societățile comerciale și s-a înființat ca societate pe acțiuni prin HG 1352/27.12.1990, prin transformarea fostei Întreprinderi de Bere și Malț Suceava. Societatea are sediul sediul în orașul Suceava, Platforma industrială Șcheia, strada Humorului nr. 61, Județul Suceava având numărul și data înregistrării la Registrul Comerțului J33/37/1991 și codul fiscal 723636. Activitatea desfășurată de întreprindere este reprezentată de producerea și comercializare berii, malțului și a altor băuturi alcoolice și nealcoolice.

Salariații sunt în număr mediu de 194 persoane, având la conducere administratorul Anisoi Elena, care are funcția de director general al firmei.

Întreprinderea este cotată la Bursa de Valori București categoria II din anul 1998 având capital social subscris și vărsat de 15.087.134,30 lei cu valoarea nominală de 0,70 lei/acțiune.

Structura acționariatului la data de 30.04.2014 conform registrului consolidat transmis de SC „DEPOZITARUL CENTRAL”  se prezintă astfel:

1.1.1 Obiectul de activitate

Societatea comercială BERMAS S.A., Suceava se ocupă cu fabricarea berii și a malțului. Pe lângă această activitate, societatea are în vedere și activități auxiliare: întreținere, reparații, transport și distribuție. Prin intermediul acestor activități, societatea pune la dispoziție clienților săi atât produse alcoolice, cât și nealcoolice. Printre produsele comercializate se numără: berea Suceava Clasic, berea Bermas fabricată numai din malț blond fără adaos de cereale nemalțificate, hamei în doză mărită și apă din izvoarele Bercheșeștiului și bere Călimani.

Datorită produselor oferite pe piață fabricate prin procedeul clasic, societatea este denumită și „păstrătoarea vechilor tradiții”.

Relațiile cu partenerii

Pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele propuse, organizația pune accent pe o colaborare bună cu partenerii săi de afaceri.

Entitatea BERMAS S.R.L are anumite principii de conduită etică pe care le respectă în relațiile sale cu partenerii. Acest lucru înseamnă că hotărârile luate de către conducerea firmei se ridică la anumite standarde propuse, iar acest aspect vine cu efecte favorabile în rândul celor interesați de buna organizare și desfășurare a firmei.

Categoriile de parteneri întâlnite în cadrul entității analizate sunt redate în tabelul nr.1.1.:

Tabelul nr. 1.1. – Partenerii societății BERMAS S.A., Suceava

Sub influența unei puternice concurențe și impactului fiscal, firma a reușit să-și mențină poziția pe piață prin strategiile de market pe care le-a adoptat. Astfel, prin acțiuni de publicitate, prin participarea la târguri și festivaluri, a reușit să acapareze clienții oferindu-le și discount-uri de preț în funcție de cantitatea cumpărată, sezon și modalitatea de plată.

Piața firmei Bermas a crescut față de anul 2010 de la 0,67% la 1 % datorită unor factori precum: Campionatul Mondial de fotbal, vremea, festivaluri etc. Din punct de vedere al produselor, firma se asigură că acestea au fost create exact pentru a răspunde scopului și, de asemenea, prețul lor este justificat de calitate, respectând astfel valoarea banilor.

Interesul manifestat către clienți se datorează următoarelor motive și anume să-și păstreze clienții, să crească reputația firmei, să reducă costurile de obținere a produselor, să crească satisfacția personalului la locul de muncă printr-o interacțiune pozitivă cu clienții.

1.2 Structura organizatorică și funcțională a S.C. BERMAS S.A.

Structura organizatorică este o componentă fundamentală a oricărei entități. Ea este înfluențată de o serie de factori de natură economică, politică, tehnologică și socială. Structura organizatorică definește „un ansamblu de persoane, subdiviziuni organizatorice și relațiile dintre ele, astfel concepute și dimensionate încât să asigure realizarea obiectivelor asumate în condiții de eficiență”. În elaborarea unei structuri organizatorice trebuie ținut cont de faptul că întreprinderea are un caracter dinamic și de aceea organigrama trebuie orientată pe „activități cheie pentru obținerea rezultatelor cheie”. În ideea de a încerca elaborarea unei structuri organizatorice optime, experții au ajuns la concluzia că o astfel de configurație ar putea duce la crearea uneia birocratice, în care oamenii ar putea fi neglijați.

Elementele care compun structura organizatorică a unei întreprinderi sunt: posturi/locuri de muncă, sfera de autoritate a managerilor, departamente, niveluri ierarhice și relații interumane.

Structura organizatorică a firmei S.C. BERMAS S.A., Suceava este elaborată astfel încât să permită îndeplinirea strategiei generale a acesteia (figura nr. 1.1.).

Capitolul 2. Structura financiară a înreprinderii

Contabilitatea este considerată a fi un limbaj formalizat de comunicare eficient pentru lumea afacerilor. Este considerată „aritmetică a afacerilor” tocmai pentru faptul că ajută la obținerea rezultatului final dorit de către orice întreprindere, profitul. Acest obiectiv, obținerea de profit, este de neconceput fără ca întreprinderea să dispună de capital. În funcție de nivelul la care este, fie înființare, dezvoltare, menținere a activității pe piață, firma are nevoie de resurse. „Ansamblul resurselor la care managerul financiar recurge pentru a acoperi necesarul de finanțat reprezintă structura financiară, aceasta fiind un element fundamental al strategiei operatorului economic.”

Indiferent de obiectul de activitate al firmei, principala sarcină a departamentului financiar o reprezintă creșterea valorii întreprinderii, adică creșterea prețului de piață al acțiunilor, în cazul în care întreprinderea este cotată la bursă. Creșterea valorii întreprinderii este influențată de:

modul de finanțare a întreprinderii ceea ce implică o gestionare bună a relației structură financiară și costul capitalului: riscul financiar depinde în mare măsură de alegerea structurii financiare, adică compoziția capitalului;

gestionarea relației dintre rentabilitate și riscul proiectelor de investiții: resursele întreprinderii trebuie utilizate numai în investiții care vor genera un randament superior împrumutului financiar;

capacitatea de a modifica strategia de investiției și/sau strategia de finanțare a întreprinderii: în cazul gestiunii orientate spre valoare este foarte important ca întreprinderea să se poată adapta la circumstanțele dificile ( neutilizarea integrală a capacității de autofinanțare și de îndatorare.);

asigurarea echilibrului financiar durabil al întreprinderii: structura financiară aleasă trebuie să acopere necesarul de finanțare din activul bilanțului și de a menține echilibrul financiar.

Cunoașterea gestiunii financiar-contabile este foarte importantă în acțiunile manageriale. A gestiona înseamnă a răspunde de acțiunile firmei. Pentru o bună gestionare a firmei trebuie să se mențină echilibrul dintre veniturile și cheltuielile ciclului de exploatare, echilibrul dintre structura investițiilor și sursele de finanțare a acestora și echilibrul monetar.

2.1 Definirea structurii financiare. Criterii de optimizare

De-a lungul timpului, termenul de structură financiară a fost definit de mai mulți autori și înțeles ca fiind un proces de constituire a capitalurilor. Astfel, „structura financiar-contabilă a întreprinderii reflectă ansamblul resurselor de finanțare sau compoziția capitalului la care managerul financiar recurge pentru a acoperi necesarul de finanțat”. Structura financiară este denumită și structură de capital datorită procesului de constituire a capitalurilor, gestionarii financiari ai firmei fiind nevoiți să asigure firma cu resurse necesare având preocuparea de a „angaja cele mai mici obligații către furnizorii de capitaluri”. Totuși, unii autori consideră că între structura financiară și structura de capital există unele discrepanțe: structura financiară făcând referire la întregul pasiv al bilanțului, în timp ce în cadrul structurii de capital încadrându-se doar capitalul permanent al firmei.

Structura financiară a întreprinderii este dată de ansamblul finanțărilor firmei pe termen scurt și pe termen lung în funcție de nevoile acesteia. Întreprinderea are capacitatea de a se adapta schimbărilor de mediu, prin intermediul activelor (resurse economice controlate), capitalurilor proprii și datorii (structura de finanțare), dar și cu ajutorul indicatorilor de rentabilitate, exigibilitate și lichiditate. Atunci când acea compoziție a capitalurilor permite întreprinderii să-și maximizeze rentabilitatea sau prețul acțiunilor cu cel mai mic cost și risc minim, structura financiară este optimă. Pentru alegerea unei structuri financiare optime se iau în considerare criteriul rentabilitate risc și criteriul destinației resurselor.

Primul criteriu este dezvoltat de către teoreticienii Modigliani și Miller care face referire la efectul gradului de îndatorare și se obține comparând rentabilitatea economică a întreprinderii cu costul capitalului împrumutat:

dacă rentabilitatea economică < rata dobânzii, rezultă un efect de îndatorare negativ, deci este caracterizată de risc financiar;

dacă rentabilitatea economică > rata dobânzii, rezultă un efect de îndatorare pozitiv, deci întreprinderea nu este caracterizată de risc financiar.

Riscul financiar apare atunci „când întreprinderea folosește capital împrumutat sau provenit din vânzarea acțiunilor preferate ale căror dividende au caracterul unor cheltuieli financiare fixe”. Cel mai mare risc și-l asumă acționarii deoarece vor fi plătiți doar cu diferența dintre rata rentabilității economice și costul îndatorării, pe când creditorii își asumă un risc minim pentru că vor fi remunerați prin capitalul pus la dispoziția firmei cu o rată certă a dobânzii.

Criteriul destinației resurselor face referire la faptul că necesarul permanent trebuie să fie acoperit pe seama resurselor permanente, iar necesarul temporar pe seama resurselor temporare. Numai în asemenea situații se va obține echilibrul financiar.

2.2 Conținutul structurii financiare

O întreprindere nu se finanțează doar din fonduri proprii, ci apelează și la resurse externe. Politica financiară joacă un rol important în selectarea mijloacelor de finanțare ceea ce implică și alegerea structurii financiare. Pentru structura financiară este relevant capitalul permanent deoarece este destinat ciclului de investiții. Capitalurile pe termen scurt denumite și resurse de trezorerie sunt destinate ciclului de exploatare. Dacă necesarul de finanțat nu este acoperit în totalitate din fondul de rulment, se apelează la creditele pe termen scurt.

Figura nr. 2.1. Structura capitalului permanent și a resurselor de trezorerie

Capital propriu

Active imobilizate Capital permanent

Datorii pe termen mediu și lung

Credite comerciale (furnizori)

Active circulante Resurse de trezorerie

Credite bancare pe termen scurt

Potrivit OMFP nr. 1802/2015, în cadrul întreprinderii, în pasivul bilanțului se regăsesc grupate în funcție de ordinea descrescătoare a exigibilității următoarele componente ale structurii financiare: datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an și capitaluri proprii. (Fig. nr. 1.)

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

Provizioane

Venituri în avans

Capital social

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Profitul sau pierderea reportat(ă)

Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Repartizarea profitului