Analiza Structurala a Reprezentarilor Sociale

Cunoasterea reprezentarilor sociale este indispensabila, daca vrem sa intelegem comportamentele si practicile sociale, intrucat ele sunt ghidurile actiunii, orienteaza relatiile, comunicarile si practicile sociale.

Reprezentarea sociala = sistem sociocognitiv ce prezinta o caracteristica specifica : este organizata in jurul unui nucleu central, constituit dintr-unul sau mai multe elemente care ii atribuie semnificatia.

Definitie (dupa Moscovici 1969):

“sisteme de notiuni, valori si practici”, elaborate cu dublu scop:

-instaurarea unei ordini care permite indivizilor sa se orienteze in mediul social

-asigurarea comunicarii intre membrii unei comunitati prin propunerea unor coduri necesare reglarii schimburilor sociale, numirii si “clasificarii de o maniera univoca” a “elementelor mediului, istoriei individuale si colective”.

Trasaturile reprezentarii sociale:

-caracter omogen

-elaborare a lumii contemporane si reflecta transformarile si framantarile societatii actuale;

-fenomen, fapt identificabil, observabil, masurabil;

-structura interna (nucleu, sistem periferic);

-individul participa activ la crearea sa;

-contine atat caracteristicile obiectului cat si ale subiectului;

-integreaza experienta indivizilor si a grupurilor;

-caracterizata prin transformare, evolutie.

Structura:

Sistemul central (Nucleul central):

Sistemul periferic

Sistemul central (Nucleul central):

Caracteristici principale

Ancorarea in memoria colectiva si istoria grupului – nucleul conserva memoria grupului, evenimente marcante. Cu cat evenimentele sunt mai impregnate de semnificatii si cu cat ele influenteaza mai intens “traiectoria sociala” a grupului, cu atat mai mult se vor situa in centrul reprezentarii;

Consensualitatea – nucleul determina omogenitatea unui grup; nucleul cuprinde o cunoastere comuna, larg impartasita de membrii grupului;

Stabilitatea – data de ralatiile foarte stranse dintre elementele centrale;

Coerenta;

Rigiditatea si rezistenta la schimbare – consistenta in timp a structurilor atitudinale;

Sensibilitate redusa la contextul imediat.

Functii esentiale:

O functie generatoare – este elementul prin care se creeaza sau se transforma semnificatia celorlalte elemente ale reprezentarii;

O functie organizatoare – este elementul unificator si stabilizator al reprezentarii; orice modificare a nucleului central antreneaza o transformare completa a reprezentarii.

A studia o reprezentare sociala presupune, in primul rand, cautarea nucleului sau central.

Sistemul periferic

Caracteristici principale:

Permite integrarea experientelor si istoriilor individuale

Suporta eterogenitatea grupului

Are suplete si suporta contradictiile

Este un sistem evolutiv si sensibil la contextul imediat

1.Principii de metodologie

Analiza structurala a unei reprezentari sociale necesita cautarea celor trei componente esentiale ale sale : continutul, structura interna si nucleul sau central.

Orice studiu de reprezentare se desfasoara in 3 etape:

Delimitarea continutului – discutie, metoda de evocare libera si chestionarele de caracterizare

Identificarea nucleului central si a organizarii reprezentarii – asupra continutului obtinut in faza precedenta se vor aplica instrumente care sa permita reperarea legaturilor, a relatiilor si a ierarhiei dintre elemente

Controlul centralitatii – punerea in evidenta a organizarii reprezentarii permite cunoasterea nucleului central. Urmeaza sa se verifice daca aceste elemente sunt chiar nucleul, garantand astfel validitatea analizei structurale.

2. Instrumente de observare a unei reprezentari sociale

In studierea reprezentarilor sociale discutia si chestionarele sunt uneltele “clasice” folosite.

In ceea ce priveste abordarea structurala, sunt folosite 2 instrumente:

a). Evocarea libera si ierarhizata

b).Chestionarele de caracterizare

a.Evocarea libera si ierarhizata are 2 faze:

Asocierea libera – permite actualizarea elementelor implicite sau latente ce ar putea fi anulate sau mascate in cadrul productiilor discursive.

Ierarhizarea

b. Chestionarele de caracterizare – mai intai este realizata o preancheta, al carui obiectiv este dublu: sa se cunoasca marile categorii de fundamentare a reprezentarii si cuvintele pe care subiectii le utilizeaza in interiorul fiecarei teme.

3.Analiza similitudinii

– tehnica de analizare a datelor ce vizeaza revelarea structurii subiacente intr-un camp reprezentational.

– ea va fi aplicata dupa o culegere de date, pentru a permite aparitia relatiilor puternice dintre itemii asocierilor libere sau a raspunsurilor la un chestionar de caracterizare.

– principiul analizei: se va verifica relatia de asemanare sau de proximitate dintre elementele reprezentarii. Se va concidera ca 2 itemi sunt cu atat mai apropiati cu cat un numar mai mare de subiecti ii vor fi tratat in acelasi mod.

Ideologii si reprezentari sociale

Originea notiunii de ideologie: 1800 – este desemnata o filosofie a formarii ideilor, a reprezentarilor mentale in legatura cu ordinea sociala

Diferente ireconciliabile intre ideologie si reprezentare

– Reprezentarea sociale este o opera colectiva, dar ideologia o creatie a unui grup restrans, chiar a unui individ care devine o impunere sau asumare generala pentru grup.

– Ambele pot stabili la un moment dat ce e bine, ce e rau, orientand conduita, dar incalcarea unei norme nu atrage in cele doua cazuri aceleasi consecinte.

– Amandoua sunt in sine instante de reglare si control, dar ideologia are in plus o contrainstanta, un sistem care urmareste in ce masura prescriptiile sale sunt respectate.

Reperarea si controlul centralitatii

a). Tehnica punerii in discutie(PD)

Se bazeaza pe un aspect teoretic in teoria nucleului:

Intrucat elementele centrale ale unei reprezentari nu sunt negociabile, punerea lor in discutie trebuie sa antreneze o schimbare de reprezentare.

Un obiect nu poate fi asociat cu o reprezentare data, daca prezinta o caracteristica ce vine in contradictie cu un element al nucleului central al acestei reprezentari.

Moliner a elaborat aceasta tehnica si a validat-o cu privire la un studiu privind repezentarea sociala a intreprinderii la student.

b). Inductia prin scenariu ambiguu(ISA)

Aceasta metoda se bazeaza pe ideea ca o reprezentare este un proces activ de construire a realitatii.

Ceea ce intereseaza sunt elementele pe care subiectii le vor valoriza pentru a recunoaste un obiect de reprezentare printre alte obiecte apropiate. Initiata tot de Moliner in timpul lucrarilor privind reprezentarea intreprinderii, metoda se operationalizeaza in 5 faze.

c). Tehnica cunoasterii obiectului

Abric si Verges au elaborate un mod de chestionare mai simplu si mai rapid decat primele doua.

Se repereaza elementele continut ale reprezentarii . Subiectului i se propune sa indice daca fiecare item este “sigur”, “probabil” sau “deloc” characteristic pentru obiectul de reprezentare studiat. Orice element care , statistic, caracterizeaza “sigur” obiectul va fi considerat element central.

d). Metoda schemelor cognitive de baza(SCB)

Guimelli si Rouquette au elaborat o metoda ce permite cunoasterea si masurarea tipului si naturii relatiilor pe care le intretin elementele constitutive ale unei reprezentari si identificare elementelor centrale .

Procedura are trei etape:

-producerea de asocieri libere;

-justificare raspunsurilor date;

-analiza relatiilor dintre itemi.

Rouquette si Rateau au elaborate un instrument de diagnosticare aproape sigur al caracterului central sau periferic al unui item. Este vorba despre indicele λ care foloseste trei date simple din SCB:

-valenta totala;

-valenta SCB Praxie;

-Valenta SCB atribuire.

, unde Vt este valenta totala, Vp este valenta Praxie si Va este valenta atribuire.

Daca λ=1, elementul este central.

Daca λ>1, este vorba despre un element periferic supraactivat, adica important.

Daca λ<1, elementul este periferic.

SCB si constituentii nucleului central

Nucleul central este constituit din doua tipuri de elemente: normative si functionale.

Putem afla daca un element central este normative sau functional prin doua instrumente:

-indicele de normativitate/ functionalitate a lui Abric si Tafani;

-indicele elaborate de la SCB prin metascheme :-evaluare;

-descriptiv ;

-praxeologie.

Abordarea empirica a nucleului central si a sistemului periferic

Intr-un studiu foarte cunoscut, Abric a investigat, prin prisma teoriei nucleului central, reprezentarile sociale ale artizanului.

Pentru inceput s-au realizat o serie de interviuri in scop exploratoriu, pe baza carora s-au formulat itemii de chestionar. Practic, autorul a desprins prin analiza de continut trasaturile caracteristice ale artizanului si muncii sale, ale avantajelor si inconvenientelor productiei artizanale, etc. S-au alcatuit sase categorii de informatii corespunzatoare acestor teme. Sarcina subiectilor era aceea de a alege trei itemi , cei mai reprezentativi si trei itemi cel mai putin reprezentativi pentru “artizan”. Aceste date au fost apoi prelucrate prin analiza de similitudine, care are ca scop stabilirea similaritatilor existente intre termenii unui corpus de date pe baza unui coeficient de distanta sau similaritate/disimilaritate.

Analiza si interpretarea datelor s-a desfasurat in 3 faze. In prima, autorul a realizat o analiza globala asupra intregii populatii de subiecti, cu scopul de a descoperi structura reprezentarii sociale a artizanului. In a doua fazam Abric a analizat specificitatea reprezentarilor in functie de 2 variabile: mediul de provenienta si tipul de venit. Astfel, au rezultat 4 categorii.

Reprezentarea sociala la nivel global apare structurata in jurul a 4 elemente care formeaza nucleul central: creativ, constiincios, scump, manual.

Pentru populatia urbana cu venit ridicat : creativ, constiincios, feronier, calificat, bine finisat, impovarat de taxe.

Populatia urbana cu venit mic: creativ, scump, constiincios, olar si pietrar.

Populatia rurala cu venit mic: constiincios, manual, scump, produs unic si dificil de gasit.

Populatia rurala cu venit mare: constiincios, scump, termene de livrare si serios.

Comparatia a vizat stabilirea diferentelor la nivelul nucleului central si comentarea acestora in relatia cu realitatile socioeconomice caracteristice mediului social si statusului economic al subiectilor.

Diferentieri

Potrivit lui Flament si Rouquette (2003), se poate vorbi de o diferentiere interna in cadrul nucleului central. Nu toate elementele prezinta aceeasi valoare, autorii distingand intre cele prioritare si cele auxiliare. Elementele principale sunt neconditionate in timp ce cele secundare isi dobandesc valoarea prin raportare la primele.

Functionarea nucleului central

Abric considera ca la baza functionarii nucleului central sta procesul de activare a elementelor care il compun. Prin urmare, anumite elemente sunt mai utilizare in anumite conditii.

Verificarea centralitatii

Tehnica punerii in discutie a nucleului central (1988, 1996)

Pascal Moliner propune o metoda de verificare a centralitatii privind grupul ideal de prieteni. Principiul de baza este acela potrivit caruia reprezentarea sociala este o “grila de lectura” prin intermediul careia indivizii judeca situatiile. Daca apar informatii care contrazic grila, subiectul nu va recunoaste obiectul sau va adopta o alta grila. Din cauza ca mucleul central este compus din cognitii nenegociabile si “indisociabile obiectului reprezentarii” este de ajuns O sa trasatura contradictorie sistemului central pentru ca subiectul sa nu accepte obiectul.

S-au folosit rezultatele obtinute de Flament (1982) care au evidentiat egalitatea si prietenia ca fiind elementele centrale ale reprezentarii sociale a grupului idea de prieteni. Ca elemente periferice figurau convergenta de opinii si interesul personal.Moliner a elaborat pt inceput, un text inductor, in scopul activarii acestei reprezentari, apoi subiectii au fost repartizati in 2 conditii experimentale in care s-a prezentat textul inductor. Diferenta a fost ca la un grup textul se termina prin aducerea in atentie a prezentei unui sef (punerea in discutie a egalitatii), iar la celalalt grup finalul textului sugera o mare divergenta de opinii de grup.

Rezultatele au fost ca 78% dintre subiecti au estimat ca grupul in care este pusa in discutie egalitatea membrilor NU corespunde imaginii lor despre grupul ideal, in timp ce 26% au facut aceeasi apreciere cand convergenta de opinii a constituit obiectul contradictiei.

Acest experiment a stat la baza elaborarii chestionarului de centralitate si solicita subiectului sa-si manifeste acordul sau dezacordul cu itemii dintr-o liste de trasaturi referitoare la obiectul reprezentarii si exprimate sub forma unor negatii.