Analiza Strategiei de Dezvoltare Si Promovare a Unei Sere de Legume Ecologice Pentru Tânarul Fermier Bratu Adrian
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Management, Inginerie Economică în
Agricultură și Dezvoltare Rurală
Specializarea Inginerie Economică în Agricultură
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator Științific:
Șef Lucr. Dr. ALECU IULIAN
Absolvent:
BRATU ADRIAN
București
2016
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Management, Inginerie Economică în
Agricultură și Dezvoltare Rurală
Specializarea Inginerie Economică în Agricultură
Proiect de diplomă
Analiza strategiei de dezvoltare și promovare a unei sere de
legume ecologice pentru tânarul fermier Bratu Adrian
Coordonator Științific:
Șef Lucr. Dr. ALECU IULIAN
Absolvent:
Bratu Adrian
București
2016
Introducere
Dacă ar fi sa definim agricultura ecologică în cel mai simplu mod, aceasta ar fi agricultura care furnizează consumatorilor alimente proaspete, autentice și gustoase, care respectă, în același timp, ciclul de viață al sistemelor.
În decursul anilor s-a conturat din ce în ce mai puternic în viața noastra noțiunea și conceptul de aliment sanătos, produs bio, agricultură ecologică, astfel oamenii au devenit din ce în ce mai preocupați de legatura dintre hrana zilnică și sanătatea organismului lor.
În România, majoritatea fermelor individuale se caracterizează printr-o putere economică redusă și sunt orientate, cu preponderență, spre autoconsum. Deschiderea acestora către piață este relativ redusă, atât în ceea ce privește input-urile necesare cât și output-urile. Aceste ferme se caracterizează printr-o structură de producție foarte diversificată, determinată de necesitățile gospodăriei, precum și printr-o dotare tehnică redusă și necorespunzătoare, ceea ce împiedică creșterea productivității și obținerea unui surplus de produse destinate vânzării. În acest context, este necesar un sprijin specific pentru dezvoltarea fermelor mici orientate spre piață. Provocarea majoră asumată de Slow Food este aceea de a modifica comportamentul alimentar de la o alimentație bazată pe “alimente”, la o alimentație bazată pe “hrană” sau de la “aliment” la “alicament”. Din acest punct de vedere, putem spune că populația urbană săracă se alimentează cu “alimente”, în timp ce populația rurală se alimentează cu “hrană”. În acest sens, o altă provocare a apărut pentru populația urbană bogată, care nu are acces ușor la “hrană”, marketul punându-i la dispoziție doar “alimente”. La nivel mondial, populația bogată se hrănește cu produse alimentare obținute preponderent din munca manuală, în timp ce populația săracă consumă produse obținute mecanizat.
În același timp doresc să evidențiez capacitatea țării noastre de a-și produce alimente ecologice, nevoia producerii și nu a importului masiv de alimente din țării care folosesc cantități uriașe de ingrașăminte și pesticide pentru a obține producți agricole. Dorința de a avea producții generatoare de profit îi aduce pe agricultori în situația de a apela la metode moderne, dar care nu fac decât să ofere consumatorilor produse tratate chimic ce în timp vor afecta sănătatea acestora.
Agricultura ecologică este un sistem de producție care exclude utilizarea fertilizatorilor artificiali, a pesticidelor, hormonilor de creștere și aditivilor în hrana animalelor sau in culturile agricole. Agricultura ecologică se bazează pe asolamentul culturilor, respectiv metode biologice de protecție a plantelor, care să mențină fertilitatea solului, să asigure plantele cu substanțe nutritive, să combată bolile, buruienele și dăunătorii.
În urma analizei datelor statistice disponibile se poate aprecia faptul că în România, agricultura este caracterizată încă de un număr insuficient de tineri agricultori, aspect determinat atât de factori economici cât și sociali, precum și de fenomenul de îmbătrânire a populației de agricultori, ceea ce pe termen mediu și lung poate afecta performanța sectorului agricol. Tinerii fermieri promovează de asemenea, o gamă largă de activități (turism rural, conservarea tradițiilor și moștenirii culturale), participă la asocierile locale și pot fi promotori ai inovării.România, deși este cel mai mare producător din zonă, cu cea mai curată agricultură, din cauza imposibilității financiare pentru chimizare masivă, poate face față acestei provocări, dar nu poate exporta produsele agricole ecologice decât sub certificare straină, costisitoare și anevoioasă.
Capitolul 1. Agricultura și produsele ecologice
Agricultura ecologică. Conceptul de aliment ecologic.
,,Agricultură ecologică”, termen protejat și atribuit de U.E. României pentru definirea acestui sistem de agricultură este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizați în alte state membre.
Dezvoltarea tehnologiilor de cultură pentru agricultura alternativă, respectiv "agricultura ecologică" se impune tot mai mult prin performanțele socio – economice realizate. Acest lucru poate fi ușor de îndeplinit, printr-un management si marketing corespunzător al tuturor factorilor care contribuie la obținerea unor producții ridicate pe unitatea de suprafață și în final recunoașterea calității produselor finite, în acest caz, certificarea producției ca fiind ecologică. Alimentele ecologice sunt produse diversificate, sănătoase, libere de boli și dăunători, lipsite de reziduuri nocive, cu un conținut echilibrat în substanțe bioactive și minerale. Sunt rezultate din tehnologii ecologice, tehnologii care nu utilizează îngrășăminte chimice și pesticide. Marele avantaj al alimentelor ecologice îl constituie absența pesticidelor. Două aspecte din viața de zi cu zi care demonstrează faptul că revenirea la o agricultură naturală, în care nu se utilizează chimicale, este prioritară, pe măsură ce consumatorii sunt tot mai exigenți.
Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe obținerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice și îi încurajează pe cei care doresc să practice o astfel de agricultură. Revenirea, însă, la aceste procedee nu este tocmai simplă, întrucât regulile sunt foarte stricte, astfel încât produsul final să fie într-adevăr complet natural, ecologic.
Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole și alimentare proaspete și autentice, prin procese create să respecte natura și sistemele acesteia.
Agricultura ecologica denumita si organica sau biologica, aparut in Europa ca urmare a unor experiente negative determinate de utilizarea produselor chimice de sinteza, generatia de tehnologii agricole de tip superintensiv, industriale, bayate pe mecanizarea si automatizareaexcesiva a tehnologiilor de productie, precum si datorita folosiri unei cantitati mari a ingrasamintelor si pesticidelor pentru hranirea si protectia plantelor si a bistimularilor in alimentatia animalelor.
Agricultura ecologica a luat nasterela inceputul secolului XX, insa principiile acestui sistem de agricultura au fost promovate dupa cel de-al doilea razboi mondial, de catre consumatorii si medicii preocupati de efectul alimentelor asupra sanatatii oamenilor.
In etapa de producție la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri și derivatele acestora) a fertilizanților și pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor și regulatorilor de creștere, hormonilor, antibioticelor. În etapa de procesare a alimentelor se restricționează folosirea aditivilor, a substanțelor complementare și a substanțelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă, la creșterea activităților economice cu o importantă valoare adăugată și la sporirea interesului pentru spațiul rural.
In mai 2007 FAO a organizat pentru prima data o conferinta dedicate exclusive agriculturii ecologice. Obiectivele, principiile și normele aplicabile producției ecologice sunt cuprinse în legislația comunitară și națională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea metodei de producție în sectorul de producție vegetală, animalieră și de acvacultură reglementează și următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea, etichetarea, comerțul, importul, inspecția și certificarea.
Prevederile privind etichetarea produselor obținute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 sunt foarte precise și au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în produsele ecologice, ca produse obținute și certificate în conformitate cu reguli stricte de producție, procesare, inspecție și certificare.
Pentru obținerea și comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele și siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai. Astfel, înainte de a obține produse agricole ce pot fi comercializate cu mențiunea ,,produs ecologic” exploatația trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani. Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și națională. Ei trebuie să-și supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conformității cu prevederile legislației în vigoare privind producția ecologică.
Agricultura biodinamica este un system de productie dinamica avansat care a castigat o mare atentie datorita importantei pe care o acorda calitatii alimentelor si a sanataii solului. A fost dezvoltata astfel o noua abordare a acestei problem care conduce spre asocierea producatorilor si consumatorilor, pentru beneficial lor reciproc.( Vasilica Stan, 2005)
În România, controlul și certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecție și certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe baza criteriilor de independență, imparțialitate și competență stabilite în Ordinul nr. 65/2010 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control. Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecție și certificare este precedată, în mod obligatoriu, de acreditarea acestora, în conformitate cu norma europeană EN ISO 45011:1998, emisă de un organism abilitat în acest scop.
În urma controalelor efectuate de organismele de inspecție și certificare, operatorii care au respectat regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic și își vor putea eticheta produsele cu mențiunea ,,ecologic”. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele mențiuni: referire la producția ecologică, siglele, numele și codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și a eliberat certificatul de produs ecologic.
Agricultura ecologică este un sector dinamic în România care a cunoscut în ultimii ani o evoluție ascendentă, atât în sectorul vegetal cât și în sectorul de producție animalieră. Organizarea comercializării produselor constituie un element important din filiera de agricultură ecologică. Comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianți înregistrați la M.A.D.R, prin diferite canale de piață: vânzări de la poarta fermei, vânzări prin magazine en-gros, vânzări prin magazine specializate, vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice, vânzări prin piețe sezoniere.
Agricultura bio asigură și o emisie mult mai mică de metan, oxidarea acestuia fiind accelerată de microorganismele aerobe și a celor anaerobe din sol, protejate de acest sistem. Integrarea protecției mediului în ansamblul activităților socio-economice, creșterea performanțelor economice și ecologice, precum și schimbarea modelelor de producție și de consum sunt susținute pe plan mondial printr-o serie de instrumente juridice, instituționale și financiare.
Una din condițiile esențiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conștientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceștia să ofere un preț mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecție și certificare. Acțiunile de informare a producătorilor, de instruire și de promovare a conceptului de agricultură ecologică sunt realizate de către organizații de stat și private. Educația în agricultura ecologică, în vederea formării de specialiști pentru acest domeniu constituie o preocupare a instituțiilor de profil din învățământul superior.
De asemenea, în vederea promovării produselor ecologice, Comisia Europeană acordă sprijin de până la 50% programelor de informare și promovare propuse de organizațiile profesionale și interprofesionale din sector, care participă cu minim 20 % din costul real al acțiunilor, cofinanțarea fiind asigurată de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe și cu Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008.
Principii și caracteristici ale culturii ecologice
În mod simplu, agricultura ecologică este un sistem agricol menit să furnizeze consumatorului, alimente proaspete, gustoase și autentice și care în același timp respectă ciclul natural de viață al sistemelor.
Agricultura ecologică (denumită și organică sau biologică) a apărut în Europa ca urmare a unor experiențe negative determinate de utilizarea produselor chimice de sinteză, generate de tehnologiile agricole de tip intensiv, industriale, bazate pe mecanizarea și automatizarea excesivă a tehnologiilor de producție, precum și datorită folosirii în cantități mari a pesticidelor pentru protecția plantelor și a biostimulatorilor în alimentația animalelor (antibiotice, hormoni etc).
În anul 1924 filozoful austriac Rudolf Steiner, elev ai lui Goethe, lansează principiile '"agriculturii biodinamice". Spre sfârșitul vieții, Rudoif Steiner își exprimă conceptele și orientările despre și pentru agricultură, propunând o agricultură "subtilă'' care ține cont de diversitatea "comunităților vegetale" și de ciclurile de viață ale acestora.
Este primul om care a intuit noțiunea de "ecosistem". Sistemul preconizat de el a fost perfecționat și completat de un discipol al său Dr. Pfeiffer. Datorită activității acestuia agricultura biodinarnică este bine reprezentată în Germania, Elveția, Austria, Franța, Italia, Marea Britanie, S.U.A., în țările nordice precum și in unele țări din lumea a treia.
Din punct de vedere istoric agricultura ecologică a cunoscut în Europa următoarea evoluție :
anul 1924 marchează începutul agriculturii ecologice în Germania, odată cu lansarea cursului de agricultură biodinamică a lui Rudolf Steiner; în perioada 1930-1940 doctorul Hans Mueller activează în Elveția unde dezvoltă sistemul de agricultură organo-biologică, acesta fiind în prezent cel mai răspândit sistem de agricultură ecologică din țările germanice (reprezentat prin „Bioland” în Germania și „BioSuisse” în Elveția;
în anul 1946 se înființează Asociația Solului din Marea Britanie; anul 1967 corespunde publicării primelor standarde organice de către Asociația Solului din Marea Britanne;
în anul 1972 se înființează Federația Internațională a Mișcărilor de Agricultură Organică IFOAM la Versaille, Franța;
se înființează în anul 1973 Institutul de Cercetare pentru Agricultura Organică din Elveția, care este în prezent cel mai mare institut de cercetare pentru agricultura ecologică din lume; în anul 1975 se înființează Fundația “Ecologie și Agricultură” din Germania;
la nivelul anilor 1980 se înființează majoritatea asociațiilor și organizațiilor pentru agricultură ecologică și se publică standardele de bază IFOAM;
în 1985 Franța adoptă legislativa cu privire la agricultura ecologică;
în 1990 are loc prima expoziție de agricultură ecologică în Germania, la Nuremberg; 1991, corespunde înființării Grupului regional IFOAM al Uniunii Europene;
în 1991, apare reglementarea UE 2092/91 cu privire la agricultura ecologică, care devine lege în 1993;
în 1992, apare reglementarea EU 2078/92 care prevede măsuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologică în UE și se pune bazele programului IFOAM de acreditare;
anul 1995 corespunde lansării primului plan de acțiune pentru agricultura ecologică din Danemarca;
în 1999 apare reglementarea privind Dezvoltarea Rurală cu nr. 1257/1999, care prevede măsuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologică în UE; de asemenea, apare reglementarea CE nr. 1804/19 iulie 1999, care se referă la producerea de produse agricole ecologice de origine animală și se adoptă Codex Alimentarius guidlines;
în 2000 la Copenhaga se lansează Agenda 2000 pentru UE care prevede măsuri de sprijin financiar pentru agricultura ecologică,
în luna mai a anului 2001, la Copenhaga se fac primii pași pentru un plan european de Acțiune pentru agricultura ecologică.
Produsele ecologice sunt produsele care provin din agricultura ecologica si care respecta regulile si principiile agriculturii ecologice, fiind însotite de certificatul de produs ecologic, eliberat de un organism de inspectie si certificare. Un produs ecologic se identifica într-un magazin dupa eticheta care trebuie sa contina, în mod obligatoriu, referirea la modul de producție ecologic, precum si numele si codul organismului de inspectie si certificare. Sigla "ae" este proprietatea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale – autoritatea responsabila pentru sectorul agricultura ecologica – si are rolul de a identifica produsele agricole si alimentare certificate ca fiind ecologice de către un organism de inspectie si certificare acreditat de M.A.P.D.R, în conformitate cu legislatia nationala.
Putem afirma că, agricultura ecologică aduce beneficii animalelor, mediului și comunității. Astfel, sănătatea, bunăstarea animalelor și respectarea nevoilor comportamentale naturale sunt esențiale și de maximă importanță în sistemul de agricultură ecologică. Deasemenea, folosirea în mod responsabil a resurselor naturale și de energie și prin observarea balanței ecologice locale, agricultura ecologică duce la creșterea biodiversității și la protejarea aerului și solului. Dintre beneficiile aduse comunității putem menționa crearea de noi locuri de muncă prin creșterea sectorului de agricultură și chiar creșterea economică în mediile rurale.
Pentru a obține acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective și principii, la fel ca și pe bunele practici create să minimizeze impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurându-se în același timp că sistemul agricol operează pe cât de natural posibil.
Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:
Rotația culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei.
Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice și a îngrășămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari și a altor substanțe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole
Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic
Valorificarea resurselor existente la fața locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale și a furajelor produse la fermă
Alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și dăunători, adaptate condițiilor locale
Creșterea animalelor în libertate și adăposturi deschise și hrănirea acestora cu furaje ecologice
Folosirea unor practici de creștere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte
Ferma este locul în care procesul ecologic începe și unde iau naștere produsele ecologice proaspete, de înaltă calitate pe care le cumpărați de la supermarketul local, restaurant sau piețele fermierilor.
Fermele înscrise în sistemul de agricultură ecologică nu numai că se bazează pe natură pentru producția vegetală și animalieră – ele chiar fac parte din natură. Fermierii care practică agricultura ecologică fac tot posibilul pentru a obține alimente din mediul înconjurător folosind sisteme cât mai apropiat posibile de cele existente în mod natural.
Fermierii care practică agricultura ecologică încearcă să creeze armonie între natură și oameni prin practici care necesită lucrări manuale și care au în același timp un impact scăzut asupra mediului. Acestea includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor.
Pentru fermierii care practică agricultura ecologică, starea bună a solului și respectul față de mediu sunt de o importanță crucială pentru supraviețuirea oamenilor și a animalelor.
Folosirea responsabilă a energiei și a resurselor naturale
Menținerea diversității biologice
Menținerea echilibrelor ecologice regionale
Îmbunătățirea fertilității solului
Menținerea calității apei
Fermierii care practică agricultura ecologică respectă animalele prin:
Promovarea sănătății și bunăstării animalelor
Satisfacerea nevoilor de comportament specifice animalelor
Pentru a atinge aceste scopuri, fermierii care practică agricultura ecologică se bazează de decenii pe practici agricole recunoscute, cum sunt menținerea sănătății efectivului de animale prin exerciții regulate și acces la pășune, prin sisteme de creștere liberă și cunoștințe științifice moderne, ca de exemplu monitorizarea nivelului nutrienților pentru a fi siguri că acesta este corect pentru o creștere optimă.
Practicile agriculturii ecologice se bazează, de asemenea, pe un amestec de respectare strictă a cerințelor legale stabilite pentru folosirea siglelor și etichetelor ecologice și inovare în concordanță cu particularitățile fiecărei ferme, bazate pe principiile de bază ale agriculturii ecologice. De exemplu, noua Regulament UE privind agricultura ecologică prevede că:
Fertilitatea și activitatea biologică a solului trebuie menținută și crescută prin rotația multianuală a culturilor, incluzând leguminoase și alte plante pentru îngrășăminte verzi, și prin aplicarea gunoiului de grajd sau a altor materii organice, preferabil compostate, din producția ecologică.
Principiile producției ecologice se aplică și furajelor consumate de animalele crescute în sistem ecologic. În prezent, conform reglementărilor referitoare la producția ecologică, minimum 85% din furajele animalelor crescute în sistem ecologic trebuie să fie produse în sistem ecologic. De la 1 Ianuarie 2008, fermierii care practică agricultura ecologică trebuie să furnizeze 100% hrană ecologică pentru bovinele la îngrășat și vacile de lapte. Rezultatul final al respectării acestor practici meticuloase este producția de alimente proaspete și gustoase, cum sunt:
Fructe cum ar fi căpșunile, merele și portocalele
Legume cum sunt roșiile, morcovii și broccoli
Lapte de vacă, capră, bivoliță sau alte animale
Ouă de găină, prepeliță sau alte păsări
Carne de miel, vită, pui sau porc
Cereale ca ovăzul, orezul, grâul și orzul
Toți fermierii din UE care practică agricultura ecologică sunt cel puțin o dată pe an, supuși unor inspecții regulate ale fermelor agricole – pentru a se asigura faptul că ei respectă cerințele legale, astfel încât să își poată comercializa produsele ca ecologice, cu dreptul de a purta una din siglele UE sau a diferitelor State Membre UE pentru agricultura ecologica
La nivel mondial, aproape 31 milioane de hectare sunt folosite pentru producția ecologică, practicată în peste 633,890 de ferme, reprezentând 0,7% din totalul terenurilor agricole. Conform studiului Lumea Agriculturii Ecologice 2007 (en) (World of Organic Agriculture), șapte din primele zece țări ale lumii, clasate după procentul din suprafața agricolă lucrată în sistem ecologic se află în Uniunea Europeană.
Odată ce produsul ecologic părăsește poarta fermei, poate să mai treacă prin mai multe etape înainte de a ajunge în farfuria dumneavoastră. Fiecare din aceste etape implică un grad similar de îngrijire, profesionalism și respectare a regulamentelor ecologice așa cum li se cere și fermierilor care practică agricultura ecologică, pentru a fi siguri că produsul final este în întregime autentic și merită să fie consumat de dumneavoastră.
Procesatorii de produse ecologice precum și comercianții și distribuitorii, sunt în aceeași măsură interesați de scopurile fermierilor care practică agricultura ecologică- în special obținerea de alimente proaspete și autentice prin procese create să respecte natura și sistemele acesteia.
Cele mai importante principii de procesare a produselor ecologice includ:
Restricționarea strictă a aditivilor și a substanțelor complementare care pot fi folosite la prepararea alimentelor ecologice.
Restricționarea strictă a substanțelor chimice de sinteză
Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic (OMG-uri)
Ca și fermierii, sectorul de procesare trebuie să respecte, de asemenea anumite cerințe dacă produsele urmează să poarte sigle și etichete UE sau ale diferitelor State Membre. În noul Regulament UE privind agricultura ecologică UE sau ale diferitelor State Membre, acestea includ: Obținerea de produse preponderent din ingrediente de origine agricolă
Folosirea numai a acelor ingrediente de origine nonecologică autorizate de Comisia Europeană sau de Statele Membre UE
Folosirea unui număr limitat de aditivi (ingrediente) și substanțe complementare alimentare, care sunt autorizate, în anumite condiții, de către Comisie
Interzicerea aromelor artificiale și a coloranților
Asigurarea că ingredientele alimentare ecologice sunt tot timpul păstrate, manipulate și procesate separat de cele non ecologice.
Pe lângă aceste cerințe, procesatorii din sectorul ecologic al UE sunt supuși inspecțiilor cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura ca ei îndeplinesc cerințele legale, iar dacă este necesar se pot face și inspecții adiționale.
În timp ce agricultura ecologică caută să țină legătura cu rădăcinile ei tradiționale și să păstreze armonia cu natura, procesarea produselor agricole ecologice reflectă multitudinea de gusturi și preferințe culinare ale consumatorilor moderni.
De fapt, pentru că fermierii care practică agricultura ecologică tind să aleagă varietăți de plante și animale mai puțin cunoscute, dar care au o rezistență mai mare la boli și dăunători și adaptabilitate mai bună la condițiile locale și cele sezoniere, sectorul de procesare al produselor ecologice are la dispoziție o gamă mai largă de produse.
Ca și în cazul altor alimente, produsul ecologic pe care îl consumați provine adesea dintr-o altă regiune sau țară decât a dvs. sau chiar din afara UE. În timp ce fermierii care practică agricultura ecologică și sectorul de procesare aferent preferă să-și ducă produsele pe piață și să le vândă cât mai aproape de punctul de producție, condițiile geografice și climatice pur și simplu nu permit producerea anumitor alimente în unele regiuni ale UE.
În prezent, cererea de produse ecologice în UE este mai mare decât oferta, ceea ce complică și mai mult situația, aceasta însemnând că cetățenii UE trebuie sa aibă și posibilitatea de a cumpăra alimente și băuturi importate, dacă vor să cumpere produse ecologice.
În esență, Regulamentul UE oferă consumatorilor acea încredere necesară când cumpără produse ecologice. Ei pot fi siguri că toți operatorii implicați în lanțul de distribuție au urmat aceleași reguli, indiferent de originea geografică a alimentelor și băuturilor ecologice.
Este de asemenea important de reținut că europenii produc unele dintre cele mai căutate delicatese ale lumii și din ce în ce mai multe din aceste produse vândute spre țări din afara UE sunt obținute în mod ecologic, din ingrediente ecologice. Comerțul internațional de produse ecologice nu numai că permite cetățenilor UE accesul la produse gustoase și interesante din afara UE, ci acesta creează și oportunități pentru ca produsele ecologice proprii să fie savurate și recunoscute de cetățenii din toata lumea.
Produsele ecologice se găsesc într-o gamă variată de forme; de la fructe și legume livrate direct din fermă, la vinuri și brânzeturi rafinate de-a lungul a mai multor ani. Distribuția produselor ecologice către consumatori se face prin căi la fel de diversificate.
Canalele de distribuție tipice prin care consumatori ca dvs. pot găsi produse ecologice , cuprind:
Piețele locale specializate pe produse ecologice
Magazinele specializate pe produse ecologice din zone rurale sau metropolitane
Amplasamente stradale în zone rurale
Direct de la fermă de unde au fost obținute respectivele produse
Livrate la ușa dumneavoastră sau la un punct de colectare prin livrare pe bază de comenzi pe internet și /sau scheme poștale
Canalul de distribuție prin care hrana ecologică este livrată consumatorilor corespunde cerințelor moderne ale acestora. De câte ori consumatorii aleg să cumpere și să mănânce produse ecologice, ei trebuie să aibă încredere că acestea au fost produse conform regulilor stricte ale UE. Fără respectarea acestor reguli, producătorii și procesatorii de produse alimentare nu au voie să utilizeze termenul ecologic sau echivalente ale acestuia cum ar fi bio sau eco, și nici să își marcheze produsele cu sigla UE sau cu siglele Statelor Membre UE pentru produse ecologice.
Capitolul 2 Dezvoltarea și promovarea a unei sere de legume ecologice
2.1. Accesarea fondurilor europene
Prin sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din noul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, se va sprijini stabilirea pentru prima dată a tinerilor fermieri ca șefi sau conducători unici ai unei exploatații agricole.
În procesul de instalare, tânărul fermier trebuie să aibă în vedere următorii pași:
Înregistrarea tânărului fermier ca microîntreprindere sau întreprindere mică cu maximum 24 de luni înaintea depunerii cererii de finanțare;
Elaborarea unui plan de afaceri pentru înființarea unei exploatații agricole care va demonstra că exploatația va atinge o dimensiune economică de cel puțin 12 000 S.O., pe care tânărul fermier urmează să se instaleze;
Depunerea cererii de finanțare împreună cu planul de afaceri, documente doveditoare privind baza materială cu bunuri imobile deținute la momentul depunerii cererii de finanțare și angajamentul ca în termen de maximum 9 luni de la momentul deciziei de finanțare va demara implementarea planului de afaceri;
Îndeplinirea în maxim trei ani a obiectivelor propuse în planul de afaceri, inclusiv atingerea dimensiunii economice (SO) propuse, reprezentând momentul instalării tânărului fermier.
Sprijinul acordat va contribui la îmbunătățirea managementului, la creșterea competitivității sectorului agricol și sprijinirea procesului de modernizare și conformitatea cu cerințele pentru protecția mediului, igienă și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă. Sprijinul financiar va fi acordat pe baza unui plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatației.
Măsura va crea posibilitatea tinerilor fermieri rezidenți, cu un minim de cunoștinte de bază, să se instaleze ca șefi/conducători ai exploatației.
Intervenția prin sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din noul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, va conduce la creșterea numărului de tineri fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă ca șefi/conducători de exploatație, fiind încurajați să devină competitivi, să se asocieze, să participe la lanțurile alimentare integrate, potrivit datelor publicate de Ministerul Agriculturii, care au caracter informative. Ghidul solicitantului va fi publicat după ce Comisia Europeană va aproba noul PNDR 2014-2020.
Gradul de îmbătrânire al forței de muncă în sector, cât și declinul demografic înregistrat în spațiul rural, arată nevoia creșterii interesului tinerilor pentru zonele rurale, iar în contextual nevoii de creștere a performanței exploatațiilor agricole, sunt necesare valori ale sprijinului suficiente încât să stimuleze tinerii pentru accesarea sub-măsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”, din noul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020.
Prin sub-măsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” se urmărește încurajarea familiilor tinere de a se stabiliza, cu efect pozitiv asupra economiei naționale, în ansamblul său.
Sprijinul va fi acordat sub formă de sumă forfetară pentru implementarea obiectivelor prevăzute în planul de afaceri pentru a facilita tânărului fermier începerea activităților agricole.
Beneficiarii sub-măsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”:
tânărul fermier în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE) nr. 1305/2013, care se instalează ca unic șef al exploatației agricole;
persoană juridică în care un tânăr fermier în sensul art. 2 din R(UE) nr. 1305/2013 care se instalează împreună cu alți tineri fermieri și care exercită un control efectiv pe termen lung în ceea ce privește deciziile referitoare la gestionare, beneficii și riscuri financiare în cadrul exploatației respective.
Costuri eligibile:
Sprijinul se acordă în vederea facilitării stabilirii tânărului fermier în baza Planului de Afaceri (PA). Toate cheltuielile propuse prin PA, inclusiv capitalul de lucru și activitățile relevante pentru implementarea în bune condiții a PA aprobat pot fi eligibile indiferent de natura lor.
Criterii de eligibilitate aplicabile tuturor beneficiarilor sub-măsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”:
Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria microîntreprinderilor și întreprinderilor mici;
Solicitantul are o exploatație agricolă cu dimensiunea economică cuprinsă între 12.000 și 50.000 SO (valoare producție standard);
Solicitantul prezintă un Plan de Afaceri pe care îl va implementa conform cerințelor regulamentelor privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;
Solicitantul are domiciliul stabil într-una dintre unitățile administrativ teritoriale pe teritoriul căreia se află exploatația;
Solicitantul devine fermier activ în termen de 18 luni de la data instalării;
Solicitantul demonstrează, înaintea celei de-a doua tranșe de plată, îmbunătățirea performanțelor economice ale exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de minimum de 20 % din valoarea primei tranșe de plată (condiția se verifica în maxim 3 ani de la contractare);
În cazul în care exploatația agricolă vizează creșterea animalelor, planul de afaceri va viza obligatoriu amenajări minime de gestionare a gunoiului de grajd, conform normelor de mediu (condiția se verifică în maxim 3 ani de la contractare);
În cazul exploatațiilor pomicole, vor fi luate în considerare pentru sprijin doar cele din UAT prezente în anexa II a Subprogramului pomicol;
Solicitantul nu deține concomitent un alt loc de muncă în afara unității territorial-dministrative în care este situată exploatația, sau a zonei limitrofe;
Deține competențe profesionale îndeplinind cel puțin una dintre următoarele condiții: fie a efectuat studii medii/superioare în domeniul agricol/veterinar/economie agrară, fie are cunoștințe în domeniul agricol dobândite prin participarea la programe de instruire.
Astfel, fie tânărul fermier trebuie să ajungă la nivelul minim de calificare, care impune efectuarea a 360 de ore de cursuri specifice, conform celor stipulate în OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, aprobată prin Legea nr. 375/2002, modificată și completată prin OG nr. 76/2004, precum și actele normative subsecvente (referitoare la normele de aplicare, metodologiile, procedurile, clasificările și nomenclatoarele specific, fie dobândește competențele profesionale adecvate într-o perioadă de grație de maximum 36 de luni de la data adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului.
Perioada de grație în care tânărul fermier dobândește competențele profesionale adecvate este de maximum 36 de luni de la data adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului.
Principii de evaluare a proiectelor:
Principiul comasării exploatațiilor având în vedere numărul exploatațiilor preluate integral;
Principiul nivelului de calificare în domeniul agricol;
Principiul sectorului prioritar care vizează sectorul zootehnic (bovine, apicultură, ovine și caprine) și vegetal (legumicultura, inclusiv producere de material săditor, pomicultura și producere de sămânță).
Principiul potențialului agricol care vizează zonele cu potențial determinate în baza studiilor de specialitate;
Principiul raselor/soiurilor autohtone.
Principiile de selecție vor fi detaliate în legislația națională subsecventă și vor avea în vedere prevederile art. 49 al R(UE) nr. 1305/2013 urmărind să asigure tratamentul egal al solicitanților, o mai bună utilizare a resurselor financiare și direcționarea acestora în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală.
Valoarea fondurilor europene nerambursabile
Sprijinul public nerambursabil este acordat pe o perioadă de 5 ani, cea de-a doua tranșă de plată acordându-se sub condiția îndeplinirii corecte a planului de afaceri, de până la acel moment, după maximum trei ani de la contractare. Cuantumul sprijinului este de 50.000 de euro.
Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va fi acordat sub formă de primă în două tranșe, astfel:
75% din cuantumul sprijinului la primirea deciziei de finanțare;
25% din cuantumul sprijinului în maximum trei ani de la primirea deciziei de finanțare.
Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de cel mult nouă luni de la data deciziei de acordare a ajutorului.
Acordarea celei de-a doua tranșe este condiționată de implementarea corectă, de până la acel moment, a obiectivelor stabilite prin Planul de Afaceri.
În cazul nerespectării planului de afaceri pe primii trei ani, se recuperează prima tranșă, proporțional, în raport cu obiectivele nerealizate.
Pragul inferior și superior care permite unei exploatații agricole să acceseze sprijin prin această submăsură este cuprins între 12.000 SO (valoare producție standard) și 50.000 SO.
Conținutul planului de afaceri – elemente minime:
situația economică inițială a exploatației agricole (ex.: datele solicitantului, obiectul de activitate, forma juridică a solicitantului, competențe profesionale, istoricul activității întreprinderii agricole, baze de producție, dotări ale exploatației);
etapele și obiectivele propuse pentru dezvoltarea exploatației agricole (ex.: obiectivul general, obiective operaționale – grafic de implementare, respectarea normelor comunitare legate de protecția muncii, mediului și sanitar-veterinare, riscuri în implementare, bilanț cheltuieli-venituri);
detaliile privind acțiunile, inclusiv cele legate de sustenabilitatea mediului și de utilizarea eficientă a resurselor, necesare pentru dezvoltarea exploatației agricole, formarea sau consilierea (ex.: îmbunătățirea performanțelor economice ale exploatației, apelarea la servicii de formare sau consiliere pentru obținerea unei eficiențe optime a fermei, restructurarea și diversificarea activităților agricole, evaluarea riscurilor de mediu și programul de implementare
2.2 Statutul produselor ecologice la nivel național și al Uniunii Europene
Agricultură ecologică se face, mai mult sau mai puțin oficial, pe toate continentele, cu excepția Antarctidei, fiecare țară având cel puțin o asociație agroecologică, una sau mai multe organizații de certificare a activităților și produselor ecologice și, desigur, mai multe ferme și societăți de prelucrare și de valorificare a produselor agricole și alimentare ecologice.
Ultimul „recensământ‖ efectuat de FIBL/Elveția în 2004 arată că, pe plan mondial, se cultivă în sistem agroecologic circa 25 de milioane de hectare, din care 41.8% se află în Oceania, 24.2% în America Latină, 23.1% în Europa, 5.9% în America de Nord, 3.7% în Asia și 1.3% în Africa. În ceea ce privește numărul de ferme ecologice (organice, biologice), în lume sunt, aproximativ, 500 000 de ferme certificate ca ecologice (organice, biologice) din care 37.7% în Europa, 30.9% în America Latină, 15.4% în Africa, 13.3% în Asia, 2.3% în America de Nord și 0.5% în Oceania. De asemenea, cea mai mare piață de produse agroalimentare ecologice (organice, biologice) se află în America de Nord (51%) și Europa (46%). În comparație cu piața agroalimentară convențională, comerțul cu produse agricole și alimente ecologice este însă nesemnificativ (0.4 – 3.5 % din totalul vânzărilor).
În Europa agricultura ecologică este în plină dezvoltare în toate țările, cele mai dezvoltate țări din acest punct de vedere fiind Italia, Anglia, Germania, Spania și Franța ca suprafață cultivată, Luxemburg, Austria, Elveția, Italia, Finlanda ca pondere în suprafața agricolă și Italia, Austria, Turcia, Spania și Germania ca număr de ferme ecologice (organice, biologice). În România, agricultura ecologică, deși se află în faza de pionerat este o certitudine datorită: 32 – progreselor semnificative înregistrate în ceea ce privește suprafața cultivată în sistem agroecologic (circa 260 000 ha la sfărșitul anului 2013); – creșterii numărului de operatori agro-ecologiști – creșterii volumului și a valorii produselor agricole și alimentare ecologice ( peste 120 milioane Euro în 2012); – diversificării produselor agricole și alimentare ecologice; – creșterii exportului de produse agricole și alimentare ecologice (circa 8% din valoarea produselor agricole și alimentare exportate de România în anul 2007 și 21 milioane de Euro în 2010); – dezvoltării și diversificării pieței interne de produse alimentare ecologice, în prezent în România existând toate formele posibile de comercializare, de la piața reală: depozite cu produse ecologice, rafturi specializate în marile hipermarketuri și magazine specializate în toate marile orașe – Sibiu, București, Timișoara, Cluj, Târgu Mureș etc., vânzarea direct din fermă, …..până la piața virtuală.
În prezent, în România există aproximativ 4.000 de producători agricoli atestați și numeroase firme care produc și comercializează produse agroalimentare ecologice; funcționează numeroase organisme de inspecție și certificare a produselor ecologice, acreditate de Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale; volumul produselor ecologice pe piață este cifrat la circa 400.000 euro.
Producția românească de alimente ecologice are la bază investiții străine. Producătorii români care intră în acest sistem semnează încă de la început contracte pentru întreaga producție care va fi destinată exportului, în principal către statele comunitare. Pentru acest motiv, până în prezent, în România, în ceea ce privește producția agroalimentară ecologică se poate spune că se datorează în primul rând ONG-urilor și apoi autorităților, care au luat această problemă în serios abia după semnarea acordului de aderare a României la Uniunea Europeană.
Oferta în cadrul piaței produselor alimentare biologice se referă la două categorii de produse:
● produse alimentare biologico-ecologice rezultate prin respectarea cu strictețe a unor tehnologii impuse de obținere a acestor produse;
● produsele cu “imagine biologică” considerate intermediare care se interpun între produsele alimentare biologico-ecologice și produsele alimentare curente (în cadrul acestor produse se pot încadra și produsele de fermă sau produsele fermierului). În această situație, produsul trebuie să întrunească următoarele trei condiții cumulative: produsul să fie obținut în cadrul exploatației agricole; ingredientele transformării acestui produs trebuie să provină tot din exploatația agricolă; să fie un mod de fabricație artizanal (prin practicarea unei tradiții specifice în prepararea produsului). Pentru trecerea de la agricultura clasică la cea ecologică, este necesară o perioadă de conversie: un an în zootehnie, doi ani pentru culturile cerealiere și trei ani în horticultură Abia după acest interval produsele obținute sunt certificate ca ecologice și pot fi comercializate ca atare. Producătorii de cereale, legume sau fructe bio nu au voie să folosească substanțe chimice pentru intreținerea culturilor sau combaterea dăunătorilor, gândacii sunt adunați cu măna. Nici apicultorii și crescătorii de animale nu-și pot trata vietățile cu antibiotice în caz de îmbolnăvire și trebuie să aibă mare grijă cu ce se înfruptă acestea. De aceea producția obținută în sistem eco este cu aproape 50% mai mică decăt cea în sistem clasic.
În ultimii ani, cererea consumatorilor europeni pentru produse ecologice a crescut foarte mult. Prin produs „ecologic” înțelegem alimente și produse agricole care au fost obținute fără a utiliza pesticide, îngrășăminte chimice și substanțe și medicamente de uz zoo-veterinar în cantități mari. Vânzările de produse agricole ecologice au crescut cu 40% pe an. Pentru a încuraja agricultura biologică, Uniunea Europeană a elaborat un set de reglementări în acest scop, reglementări ce cuprind inclusiv etichetarea acestor produse cu însemnul „Agricultură biologică”.
Datorită reziduurilor rămase în sol de-a lungul timpului, produsele sunt considerate ecologice abia după doi sau, în unele cazuri, mai mulți ani din momentul în care fermierii aplică principiile și regulile agriculturii biologice. În această perioadă de tranziție de la agricultura intensivă la cea biologică, fermierii primesc ajutoare financiare din bugetul Uniunii, fonduri ce ajung până la 8% din bugetul alocat agriculturii și mediului. Fermierii pot primi ajutoare de până la 900 de Euro pe hectar pentru a compensa pierderea de venit rezultată din trecerea la agricultura biologică.
Politica Uniunii Europene privind diferite aspecte calitative ale produselor agricole și alimentare. Din anul 1990, Uniunea Europeană a introdus o serie de măsuri menite să încurajeze fermierii să obțină produse de calitate și să asigure consumatorii de siguranța produselor agroalimentare pe care le consumă. Există două aspecte ale calității produselor agricole și alimentare. Primul aspect este acela că aceste produse nu trebuie să conțină substanțe nedorite, cum ar fi chimicalele, microbii și alte produse utilizate în timpul procesării. Al doilea aspect se referă la faptul că produsele trebuie să satisfacă gusturile atât de subiective ale consumatorilor. Politica Uniunii Europene privind calitatea trebuie să ia în considerare aceste două aspecte.
Consumatorii beneficiază de asigurarea calității produselor agricole și prin alte reglementări inecte. În legislația agricolă există reguli stricte cu privire la calitatea și practicile de cultură utilizate în obținerea legumelor și fructelor. Alte produse, cum ar fi carnea de vită și cerealele trebuie să respecte anumite specificații tehnice pentru a intra în sistemul de intervenții publice. Aceasta justifică faptul că fermierii nu produc doar pentru a primi ajutorul financiar acordat din bugetul Uniunii, ci pentru a obține bunuri de calitate care pot fi vândute cu succes pe piață.
Constrângerile la nivelul pieței produselor agroalimentare ecologice sunt următoarele: a. Pe piața internă: ● dimensiunea redusă a pieței interne; puterea de cumpărare redusă a consumatorilor; ● lipsa unui program de promovare și sensibilizare a consumatorului pentru produse care oferă garanții totale, dar cu prețuri mai mari comparativ cu produsele convenționale. Consumatorii sunt, în general, neinformați sau neinițiați; ● existența unui număr redus de unități pentru procesarea produselor ecologice. b. Pe piața externă: ● România nu are o imagine consacrată ca țară exportatoare de produse ecologice; ● lipsa unei rețele de reprezentare comercială pe piețe de interes; lipsa unei rețele specializate care să ofere informații de interes pentru exportatori (studii de piață, standarde de calitate, bariere tarifare și netarifare etc); ● conlucrarea insuficientă sau ineficientă între sectorul public și cel privat în ceea ce privește prezența României la târguri și expoziții cu caracter internațional; ● birocrație la nivelul instituțiilor administrației centrale și la nivelul punctelor vamale;
Desfacerea produselor ecologice se face, de regulă, în magazine speciale. Produsele ecologice certificate sunt marcate și etichetate conform reglementărilor din domeniu. Produse ecologice sunt numai acelea care au un certificat de calitate și poartă pe ambalaj sigla organismului de certificare, și nu orice produs care se vinde sub denumirea de „natural”, „țărănesc” etc. În scopul lărgirii și consolidării filierei produselor ecologice a fost necesară existența organismelor de inspecție și certificare românești. La sfârșitul anului 2003 au apărut asemenea organisme cu rolul de a efectua inspecția unităților/fermelor ecologice pe teritoriul României. La Cluj s-a înființat Federația Națională a Bioagricultorilor, care își propune elaborarea unui program concret și adecvat pentru extinderea producțiilor agricole ecologice. Totodată se poate arăta înființarea unor organisme de control și anume: BCS Oko. Garantie GmbH-Germania, Qcu.I-Germania, Associazione Italiana per l‘Agricultura Biologica (AIAB) -Italia, Biocontrol-Ungaria, Bioinspecta-Elvetia, Bios-Italia, Lacon-Germania, Suolo e Salute srl-Italia, Ecocert International-Germania si Bio Hellas Inspection Institute for Organic Products-Grecia. Cumpărătorii din vest vor ca marfa să fie certificată de oamenii lor de încredere, adică de certificatorii lor, nu de certificatorii români, care au devenit aproape șomeri. Consumatorul de produse ecologice trebuie să poată avea încredere că produsul pe care îl mănâncă este unul ecologic. În cazul în care cumperi de la magazin ai nevoie de certificator recunoscut, de încredere, care să te asigure că produsul este ecologic. Obiceiul cumpărării produselor ecologice certificate nu i se potrivește deocamdată românului. Putem să producem așadar pentru export, pentru Occident sau alte zone ale lumii. A devenit imperativ acum ca statul să ajute fermierii ecologici să-și promoveze produsele ecologice certificate și să vândă. Altfel, în următorii ani putem înregistra demotivarea lor. Deși profiturile pot să fie mari, trebuie înțeles totuși că piața internațională de produse ecologice este imatură. Producția poate să fie realizată relativ ușor, certificarea de asemenea, așa încât, în ultimii trei ani, datorită zvonurilor că prețurile pe piața de produse ecologice sunt mari, a fost înregistrată o supraproducție la nivel mondial. Aceasta din urmă a generat însă o scădere mare a prețurilor plătite la fermier pe produsele ecologice.
Agricultura ecologică se deosebește fundamental de agricultura convențională. Procesul și procedurile de obținere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli și principii de producție stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul și până la obținerea efectivă a produsului final. Rolul acestui sistem de agricultură este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului.
Agricultura ecologică creează o legătură puternică între mediile rurale și cele metropolitane ale Uniunii Europene și aduce beneficii financiare și sociale imense pentru membri acestor comunități. În ultimul deceniu, populatia României a început sã fie mai preocupatã de calitatea si securitatea alimentelor. Consumatorii doresc sã se asigure de faptul cã alimentele pe care le cumpãrã din magazine sau le consumã în restaurante si fast-food-uri sunt corespunzãtoare din punct de vedere igienic, calitativ si nutritiv si corespund unui anumit standard.
Politica privind calitatea produselor agricole si alimentare este o componentã a politicii agroalimentare a Românie, fiind elaboratã de cãtre Ministerul Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, sub forma unor reglementãri – hotãrâri si ordonante, norme metodologice si standarde pe produs.
Majoritatea statelor încearcã sã-si construiascã sistemul national de calitate bazat pe întelegerile dintre producãtori si consumatori, fãrã a se recurge la impunerea acestora de cãtre autoritãtile publice, actionând în principal pe cale eticã, prin educatie, dar si pe cale represivã, prin actiuni de sanctionare a abaterilor din sistem. În multe state, reglementãrile privesc introducerea progresului tehnic, a propagandei pentru calitate sau a programelor de sensibilizare a populatiei vis-à-vis de calitate.
Calitatea produselor agricole poate fi mentinutã prin:
mijloace etice de creare a unui cadru favorabil ideilor despre calitate, prin intermediul educatiei si al propagandei;
crearea unor organizatii (fundatii) nationale si zonale de promovare a calitãtii;
crearea unui sistem national al calitãtii.
Interesul national primordial al României trebuie sã constea în dezvoltarea unei economii competitive prin calitate, capabilã sã facã fatã tendintelor actuale ale comertului international-globalizarea si liberalizarea pietelor agroalimentare.
Ca membru al UE, România trebuie sã elaboreze o politicã a calitãtii produselor agricole si alimentare complementarã politicii comunitare, pentru a putea aplica cele trei principii ale Politicii Agricole Comunitare: unicitatea pietei, preferinta comunitarã si finantarea comunã. Fãrã un nivel corespunzãtor de calitate, produsele agroalimentare românesti nu vor putea fi compatibile cu cele europene si nu vor fi supuse acelorasi reglementãri si principii.
Capitolul 3 Studiu de caz Instalarea tânărului fermier Bratu Adrian
3.1. Date generale privind societatea
Intreprinderea Individuala Bratu Adrian a fost infiintata incepand cu 1 ianuarie 2016. Pana in prezent nu a desfasurat activitati generatoare de venituri.
Pentru obiective, solicitantul are certificate constatatoare de la Oficiul Registrului Comertului in sensul ca desfasoara respectivele activitati.Activitatea principala a solicitantului este: ”Cultivarea legumelor si a pepenilor, a radacinoaselor si a tuberculilor” – cod CAEN 0113.
Analiza care face obiectul prezentei lucrarii are drept scop infiintarea, in comuna Baraganu, judetul Braila a unei ferme de legume in spatii protejate, a carei capacitate va fi de 1.000 mp.
Soiurile de legume cultivate in sera sunt: tomate, castraveti si salata verde cultivate in sistem ecologic. Investitia este structurata astfel:
Sera de legume, formata din 2 module, structura metalica, acoperita cu policarbonat si folie triplustrat, dotata cu sisteme de irigatii prin picurare, instalatie de incalzire, sistem de umbrire, antiinsecte, sisteme de ventilatie si incalzire, instalatiile necesare asigurarii utilitatilor obiectivului;Suprafata construita = 1.000 mp.
Spatiu de depozitare dimensionat pentru depozitarea productiei timp de 2-3 zile;Suprafata construita = 37,45 mp
Platforme, spatii verzi, bazin retentie vidanjabil
Asigurarea utilitatilor necesare obiectivului;Pentru alimentarea cu apa a fost prevazut un put forat
Achizitionarea de echipamente necesare in fluxul de productie: motosape, transpaleti manuali, cantar.
Sprijinul acordat prin accesarea fondurilor europene va contribui la îmbunătățirea managementului, la creșterea competitivității sectorului agricol și sprijinirea procesului de modernizare și conformitatea cu cerințele pentru protecția mediului, igienă și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă. Sprijinul financiar va fi acordat pe baza unui plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatației.
Aceste obiective vor fi atinse prin infiintarea unei sere de legume moderne, realizata cu o tehnologie performanta, echipata cu sisteme adecvate de incalzire, ventilare, sisteme de irigatii prin picurare, iluminat corespunzator care va conduce in mod direct la cresterea competitivitatii intreprinderii individuale ca urmare a atingerii unei performante generale reflectata prin urmatorii factori:
Obtinerea unei productii ridicate: 2,5-3 kg/mp/ciclu la tomate, 5-6 kg/mp/ciclu la castraveti si 12 plante/mp/ciclu la salata verde (productivitatea/mp/ciclu variaza in functie de soiul de legume cultivat);
Obtinerea unor randamente de productie sporite, produse cu valoare adaugata mare si de calitate superioara, ca urmare a adoptarii unei solutii de cultivare in spatii protejate si echipamente performante: sistem de incalzire a serei, sisteme de irigatii, etc;
Crearea de noi oportunitati pentru ocuparea fortei de munca – in acest sens intreprinderea individuala va crea un loc de munca;
Indeplinirea standardelor nationale si a standardelor comunitare. Conceptul de calitate pentru legume este o noțiune complexa, care poate fi analizata sub urmatoarele aspecte: agronomic, comercial, organoleptic, nutritional si sanitar;
In cadrul standardelor de calitate a legumelor proaspete, conceptul de calitate este determinat de aspectul comercial al produselor proaspete prezentate la vanzare, prin caracteristicile vizuale (prospetime, calibru, forma și culoare) si de conditionare (sortare, ambalare, etichetare și prezentare) ale acestora;
Ca urmare, prevederile acestor standarde de calitate, care se numesc și standarde de comercializare, asigura uniformitatea clasificarii legumelor proaspete, in funcție de caracteristicile comerciale ale acestor produse, printr-un sistem unic de evalure, facand abstractie de tehnologiile de cultura si zonele de productie.
3.2. Amplasare, climă și relief
Judetul Braila este situat in campie, in sud-estul Romaniei ocupand o parte din Lunca Siretului inferior, o parte din Campia Baraganului, mici portiuni din Campia Salcioara si Campia Buzaului. In est, judetul Braila cuprinde Insula Mare a Brailei.
El reprezinta 2% din suprafata intregii tari. Pozitia pe harta Romaniei este data de urmatoarele coordonate:
28 grade si 10 minute longitudine estica – punct extrem fiind comuna Frecatei;
27 grade si 5 minute longitudine vestica, punct extrem comuna Galbenu;
45 grade si 28 minute latitudine nordica, punct extrem comuna Maxineni;
44 grade si 44 minute latitudine sudica, punct extrem comuna Ciocile.
Judetul Braila are ca vecini judetul Galati la nord, judetul Tulcea la est, judetul Ialomita la sud si judetul Buzau la vest. Suprafata judetului Braila este de 4.766 kilometri patrati, resedinta sa fiind municipiul Braila.
Reteaua de localitati cuprinde: municipiul Braila, trei orase- respectiv Faurei, Ianca si Insuratei si patruzeci (40) de comune dupa cum urmeaza: Baraganul, Bertestii de Jos, Bordei Verde, Chiscani, Ciocile, Ciresu, Cazasu, Dudesti, Frecatei, Galbenu, Gemenele, Gradistea, Gropeni, Jirlau, Marasu, Maxineni, Mircea Voda, Movila Miresii, Racovita, Rimnicelu, Romanu, Rosiori, Salcia Tudor, Scortaru Nou, Silistea, Surdila-Gaiseanca, Surdila-Greci, Sutesti, Tichilesti, Traian, Tudor Vladimirescu, Tufesti, Ulmu, Unirea, Vadeni, Victoria, Visani, Viziru, Zavoaia.
Judetul Braila, fiind situat in campie, are un relief in general uniform, singurele accidente de teren fiind apele curgatoare, crovurile si depresiunile lacustre.
Reteaua hidrografica a judetului Braila poarta amprenta climatului temperat-continental si a reliefului alcatuit din campuri relativ netede, in cuprinsul carora sunt schitate vai largi si depresiuni inchise, in care se gasesc lacuri temporare sau permanente.
Cea mai importanta artera hidrografica a judetului este Dunarea cu cele doua brate principale: Bratul Macin (Dunarea Veche) spre Dobrogea si Bratul Cremenea, spre Cimpia Brailei, inchizind la mijloc fosta Balta a Brailei, care astazi este indiguita. Dunarea are o mare importanta economica, atit din punct de vedere al alimentarii cu apa a municipiului Braila cit si a sistemelor de irigatii.
Riul Siret delimiteaza partea de nord a judetului Braila de judetul Galati, pe o lungime de 50 kilometri. Pe partea dreapta, la Voinesti, primeste ca afluent riul Buzau, care uda teritoriul judetului Braila pe o lungime de 126 kilometri.Intre Jugureanu si Gura Calmatui, pe o distanta de 84 kilometri, curge pe teritoriul judetului Braila, riul Calmatui, care in cea mai mare parte este amenajat pentru irigatii.
In judetul Braila se intilnesc lacuri de stepa si de lunca. O prima categorie o constituie cea a lacurilor cantonate in marele depresiuni de tasare in loess sau crovuri (Ianca 332 hectare, Plopu 300 hectare, Lutul Alb 357 hectare). O alta categorie de cuvete lacustre o formeaza limanurile fluviatile. (Jirlau 1086 hectare, Caineni 74 hectare, Ciulnita 92 hectare).
Lacurile de meandru si de brat parasit se gasesc indeosebi in lunca Dunarii (Blasova 400 hectare, Japsa Plopilor 76 hectare), pe terasa Calmatuiului (Sarat Batogu, Bentu Batogu) precum si in apropiere de Braila (Lacu Sarat). Apele din Lacu Sarat – Braila, Sarat Batogu, Tataru-Ciineni si Movila Miresii, au efecte terapeutice, Lacu-Sarat si Ciineni fiind declarate statiuni balneoclimaterice.
Lacurile Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura. In judetul Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, Insuratei, Ulmu, Brotacelul. De asemenea exista si lacuri de acumulare precum lacurile Galbenu si Satuc pe piriul Valea Boului, precum si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat.
Clima este temperat continentala cu nuante mai excesive in vest si mai moderate in Lunca Siretului si Insula Mare a Brailei Situat in apropierea Marii Negre, judetul Braila are temperaturi medii mai ridicate cu 1,5 grade celsius fata de restul cimpiei.
Temperatura medie anuala este de 10,5 grade Celsius, maxima absoluta inregistrata in anul 1951, ajungind la 44,5 grade Celsius, minima absoluta scazind pina la – 30 grade Celsius (anul 1942). Umiditatea relativa anuala a aerului ajunge la peste 72%, iarna depasind 80%, in timp ce vara reprezinta 65%.
Precipitatiile anuale sunt reduse (in medie 456 litri apa/m.p.) si au caracter torential vara. Cantitatea anuala de precipitatii nu acopera necesitatile obtinerii unor productii agricole mari, deficitul de apa fiind acoperit prin irigatii.
In zonele plane, unde apa a stagnat ca urmare a cresterii nivelului hidrostatic, s-au format zone depresionare cu inmlastiniri, care prin lucrari de desecari au fost redate treptat circuitului agricol pentru amenajari de pasuni naturale. S-au indiguit incintele Calmatui-Gropeni, Braila-Dunare-Siret, Maxineni, Insula Mare a Brailei, a caror suprafata este de peste 119.000 hectare. Numai Insula Mare a Brailei detine 60.160 hectare, teren scos din inundatiile periodice provocate de Dunare.
Rata somajului a fost de 6,3%, depasind cu 0,6% rata somajului la nivel national.
3.3. Instalarea tânărului fermier Bratu Adrian
Instalarea tânărului fermier Bratu Adrian are la baza introducerea si dezvoltarea de tehnologii si procedee noi, diversificarea productiei, ajustarea profilului, nivelului si calitatii productiei la cerintele pietei, inclusiv a celei ecologice.
Tânărul fermier Bratu Adrian va aplica in sera de legume tehnologii si procedee noi prin folosirea de frontoane placate cu policarbonat special proiectate pentru a prelua vantul foarte puternic;
Instalatiile si echipamentele noi prevazute in fluxul tehnologic (sistem de incalzire cu generatoare de aer cald, sistem de irigatii prin picurare, sistem de irigare prin microaspersie, sistem de umbrire, antiinsecte, sisteme de ventilatie, etc) vor asigura desfasurarea procesului tehnologic de cultivare a legumelor in conditii optime, tehnologiile performante folosite conducand la obtinerea de produse de calitate, la randamente sporite, in conditii de productivitate a muncii crescute. In acelasi timp, prin utilizarea de tehnologii moderne se urmareste realizarea unor conditii de munca foarte bune;
Dupa realizarea proiectului, tânărului fermier Bratu Adrian ii se va oferi posibilitatea de a valorifica oportunitatile de pe piata, prin diversificarea productiei in functie de tendintele previzionate ale pietei: cultivarea de patrunjel, ceapa verde, spanac, etc.
Datorita sistemului de incalzire a serei, intreprinderea individuala va putea comercializa legume in acea perioada a anului (lunile decembrie–martie) caracterizata de existenta unei oferte reduse de produse proaspete.
Indeplinirea obiectivului susmentionat va fi posibil prin achizitionarea de echipamente si instalatii nepoluante, prin respectarea fluxului tehnologic propus prin proiect, care este in conformitate cu legislatia in vigoare pentru domeniul sanitar-veterinar, sanitar si de mediu. In etapa de cultivare si procesare a produselor propuse prin proiect, vor fi respectate toate fazele fluxului tehnologic, astfel:
Vor fi respectati factorii de mediu de cultivare: umiditatea aerului, dirijarea temperaturii, aerisirea, irigarea si fertirigarea, protectia plantelor impotriva daunatorilor (obiectivul va fi indeplinit ca urmare a achizitionarii sistemelor de ventilatie de recirculare a aerului, de incalzire, sisteme performante de irigatii, sisteme de umbrire si antiinsecte, etc);
Vor fi respectate conditiile de depozitare, manipulare si pastrare a legumelor (obiectivul va fi indeplinit ca urmare a amenajarii unui spatiu de depozitare dotat cu cantar si transpaleti manuali).
3.3.1. Cresterea veniturilor exploatatiei agricole
Acest obiectiv va fi realizat prin investitiile de infiintare a serei de legume ca urmare a infiintarii noii capacitati de productie. Veniturile estimate de intreprinderea individuala in perioada de functionare se regasesc in urmatorul tabel:
In mod evident, cultivarea legumelor, precum si sortarea, ambalarea, manipularea si depozitarea in cadrul unitatii, gestionarea duratei de stocare si a perioadei de garantie astfel incat legumele obtinute sa ajunga pe masa consumatorilor in cele mai bune conditii, reprezinta o activitate care aduce valoare adaugata. Mai mult decat atat, cererea de produse alimentare sigure pe piata este din ce in ce mai mare.
Sera este proiectata special pentru climatul din Romania atat la partea de acoperire, inaltime recomandata, ventilare, cat si la partea de rezistenta la vanturi puternice 90 km/h si zapada mare (90kg/mp+25kg/mp incarcare interna).
Prin proiect vor fi achizitionate utilaje de manipulare a laditelor cu legume (transpaleti manuali), echipamente pentru desfacerea productiei (cantar), utilaje pentru pregatirea terenului (motosape manuale), etc.
La infiintarea culturilor de tomate se folosesc rasaduri, cu o crestere cat mai avansata, specii si soiuri cu perioada mai scurta de vegetatie, astfel ca intervalul de timp de la infiintarea culturilor si pana la recoltare sa fie cat mai scurt si o perioada de recoltare cat mai mare, ceea ce va conduce la reducerea costurilor de productie si implicit la cresterea rentabilitatii economice a exploatatiei agricole.
Cresterea viabilitatii economice. Implementarea proiectului va insemna pentru intreprinderea individuala o crestere substantiala a veniturilor, prin orientarea spre cultivare de legume cu cerere pe piata. Intreprinderea individuala intentioneaza ca prin investitiile realizate prin proiect, avand ca obiectiv o productivitate cat mai ridicata a recoltei si o capacitate de depozitare optima, sa obtina costuri de operare cat mai bune.
Pentru a demonstra cresterea viabilitatii economice s-a intocmit prognoza incasarilor si platilor pe o perioada de 5 ani dupa implementarea investitiei.
Respectarea cerintelor fitosanitare prin practicarea unor metode de cultivare sanatoase, astfel incat sa asigure siguranta alimentara a consumatorilor, sa respecte normele de mediu, in scopul de a proteja apa si solul si de a tine evidenta tratamentelor fitosanitare si a produselor chimice utilizate in procesul de productie.
Toate utilajele si echipamentele care vor fi achizitionate prin proiect corespund nivelurilor stabilite prin normele de mediu astfel incat noua investitie nu va avea un impact negativ asupra mediului.
Spatiul de depozitare va permite intretinerea, igienizarea si/sau dezinfectia adecvata, fiind proiectat astfel incat sa se evite formarea de condens si mucegaiurile de suprafete si sa se excluda contaminarea produselor alimentare depozitate.
Suprafata terenului pe care va fi amplasata sera de legume si anexa de depozitare este de 2.000 mp, suprafata efectiva cultivata cu legume fiind de 1.000 mp.
Sera de legume propusa prin proiect va avea sistem de incalzire, facand posibila cultivarea legumelor pe toata perioada anului, respectiv 2 cicluri anuale de productie.
Pentru soiurile de legume propuse a fi cultivate (tomate, castraveti si salata verde), estimarea capacitatilor de productie s-a realizat in baza urmatoarelor ipoteze:
calculatii proprii
calculatii proprii
Salata verde va fi cultivata printre randurile de tomate si castraveti, 2 cicluri/an:
calculatii proprii
Capacitati de productie (Anii 1-5 dupa implementarea proiectului)
3.3.2. Fundamentarea necesitatii și oportunității instalării tânărului Bratu Arian
Necesitatea investitiei porneste de la un adevar bine cunoscut si anume faptul ca legumele au constituit si constituie un aliment esential in hrana oricarei persoane, datorita insusirilor senzoriale deosebite si elementelor nutritive pretioase pe care le contin.
O particularitate a legumelor rezida in faptul ca majoritatea pot fi utilizate in alimentatie in stare proaspata ca atare, precum si in diferite preparate culinare sau sub forma conservata. Putem spune ca nu exista meniu in care legumele sa nu intervina intr-o proportie, uneori destul de ridicata.
In primii ani dupa 1990, Romania s-a confruntat cu o situatie in aparenta paradoxala. Desi dispunem de un important potential de productie horticola, piata romaneasca este dominata de legume si fructe din import, chiar si in sezonul de producere a acestora. Din datele furnizate de Societatea Romana a Horticultorilor (SRH), rezulta ca aceste importuri depasesc anual 100 milioane USD, suma care nu include produsele exotice pe care este normal si necesar sa le aducem din tarile de origine.
Astfel, la produsele de depozit (ceapa, radacinoase, varza) importurile detin cea mai mare pondere. Grav este ca piata este acaparata de importatori si la legumele proaspete – tomate, ardei, castraveti, mazare etc. Cauzele acestei situatii sunt determinate de degradarea sistemului horticol, vechile structuri de productie au disparut si nu au aparut altele viabile.
Ca urmare a investitiilor realizate cu sprijinul financiar acordat in perioada de pre-aderare prin Programul SAPARD, au fost modernizate 16 sere pe o suprafata de 1,432 ha si s-au construit 71 sere noi pe o suprafata de 16,689 ha, insa nu s-a reusit decat intr-o mica masura adaptarea exploatatiilor horticole la nevoile actuale ale pietei.
In Romania sectorul de legume si fructe proaspete detine o pondere mai mare din totalul productiei agricole fata de media Uniunii Europene, insa productia este mult mai fluctuanta ca in Uniunea Europeana. Productia locala este una foarte fragmentata, venind in proportie de 90% de la gospodarii private si numai 10% de la ferme si companii.
Romania poate produce anual cca. 4.900.000 tone legume si fructe, din care legume 45%, struguri pentru masa 15% și fructe 40%. Din punct de vedere al suprafetei, sectorul privat controleaza cea mai mare parte a cca. 98% restul fiind in administrarea statului prin statiunile de cercetare sau ADS.
O analiza a pietei demonstreaza ca importurile de legume s-au dublat in ultimii 5 ani, importul de legume facandu-se mai degraba din motive de suplinire a cererii decat pentru a aduce ceva ce nu se cultiva local. Astfel, cel mai des se importa legume – roșii, cartofi si ceapa – care impreuna constituie 50% din importul de legume al tarii.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistica, consumul de legume pe cap de locuitor este la un nivel rezonabil. Se manifesta o tendinta de crestere, de la 151,1 kg în anul 2001, la circa 230 kg in prezent. Astfel, consumul pe cap de locuitor este de circa 1,3 ori mai mare decat cel din Bulgaria și de 1,7 ori mai mare decat in Ungaria. Datele statistice indica faptul ca principalele legume produse in Romania, in ordinea cantitatii, sunt cartofii, urmati de varza, rosii, sfecla-de-zahar, pepeni, ceapa si castraveti si ardei.
Aspectele susmentionate stau la baza fundamentarii necesitatii realizarii lucrarii de fata pentru justificarea instalarii tanarului fermier Bratu Adrian in localitatea Baraganu, din judetul Braila, acesta propunandu-si infiintarea unei sere de legume (tomate, castraveti si salata verde) si a unui spatiu de depozitare a acestora, care sa asigure imbunatatirea calitatii sectorului legumicol atat la nivel judetean cat si national, oferind consumatorilor legume proaspete, cu o valoare alimentara ridicata.
Oportunitatea este data de programul P.N.D.R. 2014-2020 prin agricultura ecologică încearcă să creeze armonie între natură și oameni prin practici care necesită lucrări manuale și care au în același timp un impact scăzut asupra mediului. Acestea includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor.
Acest ajutor vine in intampinarea nevoilor intreprinderii individuale de a reusi sa-si construiasca o sera de legume care utilizeaza tehnologii de cultura moderne pentru realizarea de produse corespunzatoare din punct de vedere al standardelor de calitate.
Implementarea proiectului prin atragerea de fonduri nerambursabile va avea ca rezultat o rentabilitate a capitalului propriu investit mai mare si o durata de recuperare a investitiei mai scurta decat in cazul in care proiectul de investitie ar fi fost realizat integral din surse proprii ale solicitantului.
Piata legumelor proaspete a crescut in ultimii ani pe fondul imbunatatirii puterii de cumparare, insa avansul a fost sustinut mai mult de importuri, deoarece productia locala a inregistrat un ritm de crestere mai lent.
Această evolutie a productiei de tomate este strans legata de productivitatea medie la hectar, care a urmat aceeasi traiectorie de scadere semnificativa in anul 2007 (18,3%), pentru ca incepand din 2010 sa inregistreze crestere. Productivitate medie la hectar inregistrata in anul 2011 este cea mai mare incepand cu anul 2006, reflectându-se in acealsi timp si in productia cantitativa obtinuta in anul 2011.
Consumul de legume si produse din legume este influentat intr-o masura mai mica de productia autohtona obtinuta, aceste lipsuri de pe piata interna fiind acoperite din importuri.
Cantitatea de legume consumata este influentata de mai multe tendinte ce se manifesta la ora actuala pe piata romaneasca.In primul rand, se observa o tendinta a consumatorilor de a se orienta spre produsele autohtone, in mod special cand vine vorba despre produsele de sezon. Gustul acestora determina adesea consumatorii sa aleaga legumele romanesti in detrimentul celor importate si sa reduca sau chiar sa evite consumul anumitor produse in extrasezon (de exemplu rosiile in timpul iernii)
In al doilea rand, se remarca o tendinta de orientare spre o alimentatie mai sanatoasa, care include un consum mai mare de legume si fructe, fapt dovedit prin cresterea consumului de legume si produse din legume pe cap de locuitor incepand cu 7% in 2011 comparativ cu anul 2009.
Pentru desfasurarea activitatii propuse prin proiect Intreprinderea Individuala va utiliza ca materii prime principale rasaduri, fertilizanti cu macro-elemente si micro-elemente, dezinfectanti sol, tratamente pentru combaterea daunatorilor, iar ca materiale auxiliare ambalaje (ladite, cutii, etichete), consumabile, etc.
Rasadurile vor fi achizitionate de la societati specializate, autorizate pentru producerea si comercializarea acestora, care folosesc seminte ce garanteaza autenticitatea hibrizilor.
Necesarul de material biologic pentru cultivarea serei este de aproximativ 2.500 bucati rasaduri tomate/an, 1.800 buc. rasaduri castraveti, 24.000 buc rasad salata verde/an.
Selectarea furnizorilor se va face in urma evaluarii acestora, dupa urmatoarele criterii:
Pret
Termen de livrare
Termene si modalitati de plata
Nivelul calitativ al produselor
POTENTIALII FURNIZORI AI Tanarului Fermier Bratu Adrian
3.3.3. Politica si piata de desfacere
Piata tinta va fi formata din consumatori in cea mai mare proportie din mediul urban, populatia de la sate consumand preponderent legume din productia proprie. Zona geografica vizata pentru desfacerea produselor o reprezinta regiunea Sud si Bucuresti – Ilfov (judetul Braila, Mun. Bucuresti piata Pucheni).
Pe termen scurt Intreprinderea Individuala intentioneaza sa inchirieze o masina de transport specializata, astfel incat distributia sa se realizeze cu precadere catre consumatorii finali, prin forte proprii de desfacere si mai putin prin intermediul distribuitorilor.
Pe termen lung, II Bratu Adrian isi va dezvolta strategia de marketing, indreptandu-se catre clienti din zone unde aceste produse sunt vandute la preturi mai mari decat in alte regiuni unde exista supraproductii.
Analiza pietei tinta releva faptul ca nu vor exista riscuri si dificultati in ceea ce priveste desfacerea produselor, cererea pentru legumele obtinute in sistem clasic, pe substrat natural (sol) existand practic din abundenta pe piata.
Tinand cont de faptul ca pe termen scurt intreprinderea vizeaza piata locala, si concurenta cu care se va confrunta este mai redusa, fiind constituita in principal de mici producatori locali.
Principalii concurenti din judet ai Intreprinderii Individuale sunt:
Pe termen lung, vizand patrunderea si pe alte piete geografice, concurenta va deveni mai intensa, iar in acest context solicitantul isi va asigura o baza de clienti solida prin calitatea legumelor sale. O oferta de calitate atrage clienti stabili care la randul lor vor atrage clienti noi prin recomandari.
In acelasi timp, faptul ca pe pietele mai mari concurenta este mai intensa nu reprezinta neaparat un impediment, tinand cont ca cererea pentru legume este abundenta. Cheia succesului consta in seriozitatea vanzatorului si calitatea produselor sale.
Strategia de piata este orientata spre cresterea competitivitatii produselor sale proaspete, sub raportul pret-calitate foarte bun, determinat de cresterea eficientei prin reducerea costurilor. Se doreste ca prin implementarea acestui proiect sa se poata cultiva, depozita si comercializa legume proaspete, conform prevederilor standardelor de calitate si comercializare (prospetime, calibru, forma, culoare, etc).
Strategia de piata care va fi aplicata vizeaza:
Produsul – oferirea unor produse de o calitate superioara; acest lucru va putea fi realizat prin selectarea produselor, astfel incat cele comercializate pentru consumul direct sa respecte toate standardele de produs. Produsele care nu indeplinesc toate standardele pot fi vandute spre valorificare catre procesatori astfel incat sa nu se inregistreze pierderi
Pretul – diferentierea preturilor se va realiza in functie de sezon, adica mai mari in extra sezon și adaptate la piata in perioadele de sezon. In acelasi timp, produsele de calitate superioara sau care ofera un avantaj comparativ cu concurenta (de exemplu sunt curatate, cantarite si ambalate), pot fi vandute la un pret mai mare
Distributia – pentru asigurarea valorificarii produselor, solicitantul va apela la inchirierea unei masini de transport cu temperatura controlata. Cu ajutorul acesteia, legumele isi pastreaza proprietatile mai bine, ajungand la punctul de livrare in conditii bune
Promovarea – solicitantul isi propune sa ofere o calitate constanta astfel incat prin seriozitate si respectarea obligatiilor contractuale sa isi asigure o clientela fidela, persoane fizice si juridice. Atat in cazul persoanelor fizice, cat si juridice, recomandarile venite din partea unor clienti multumiti influenteaza semnificativ alegerea furnizorului si conduce la atragerea clientilor noi. In acelasi timp, este valabila si reciproca – un client nemultumit se va plange la cel putin inca 10 persoane, indepartandu-le definitiv de respectivul producator
3.3.4. Date tehnice ale investitiei
Investitia propusa se imparte in 3 obiecte principale, astfel:
obiectul 1- sera
obiectul 2- anexa depozitare
obiectul 3- platforme auto pietris
la acestea se adauga:
retele exterioare
amenajari pentru protectia mediului
SERA
Deschideri: 2 deschideri cu dimensiunile de 10,00 m
Travei: 25 travei, cu dimensiunea de 2,00 m
Suprafata construita la sol: 1.000,00 mp
Suprafata construita desfasurata (supraterana) : 1.000,00 mp
Suprafata utila totala interioara supraterana: 1.000,00 mp, din care:
Suprafata utila parter: 1000,00 mp
Regim de inaltime: Parter
Inaltimea maxima la coama: +4.00 m fata de terenul amenajat (+/-0.00m)
Inaltimea minima la cornisa: +2.35 m fata de terenul amenajat (+/-0.00m)
Inaltime utila parter : minim 2.35 m – maxim 4.00 m
Volum construit: 3.650,00 mc
Sera este proiectata special pentru climatul din Romania atat la partea de acoperire, inaltime recomandata, ventilare cat si la partea de rezistenta la vanturi puternice 90 km/h si zapada mare (90kg/mp+25kg/mp incarcare interna).
Fatadele sunt placate cu policarbonat 6 mm pentru a asigura rezistenta la solicitarile mecanice accidentale. Acestea sunt special proiectate pentru a prelua vantul foarte puternic. Acestea se pot acoperi optional si cu folie triplustratificata sau in sistem de folie debla cu perna de aer.
Pentru acces in sera se monteaza o usa simplu sau dublu glisanta cu o inaltime de 2,30 m si o latime cuprinsa intre 1,50 m-3,94 m. Partea laterala este prevazuta cu deschidere prin roluire pentru ventilare, cu comanda manuala sau automatizata. In cazul in care nu este necesara ventilarea laterala, se monteaza folie dubla pe partile laterale sau policarbonat 6 mm.
In cazul ventilarii laterale, pe toata lungimea serei, partile laterale se vor acoperi cu policarbonat la nivelul solului si folie triplustratificata, cu protectie IR, UV, EVA, grosime folie 200 nm. Partea superioara este acoperita cu folie dubla inflata si anume 2 randuri de folie cu o perna izolatoare de 15-20 cm de aer cu protectie IR,UV, EVA, grosime 200 nm.
Conditii generale structura:
sera modulara cu o latime de 20 m din 2 module de 10 m deschidere si o lungime de 50 m
inaltimea la jgheab: 2,35 m
inaltimea la coama: 4,00 m
suprafata acoperita: 1.000 mp
altitudine de la nivelul marii: 100 m
factor de altitudine zapada: 1.0
factor de altitudine vant: 1.2
factor de referinta incarcare zapada: 1.0
corespunzator pentru o incarcare de 90 kg/mp+25kg/mp
moment maxim admisibil de incarcare zapada: 1116 Nm
factor de referinta incarcare vant: 1.2 – corespunzator pentru rafale cu o viteza a vantului de 90 km/h
moment maxim admisibil pentru incarcare vant: 3922 Nm
structura metalica din teava rotunda otel E260 diametru 60 mm, protectie de acoperire zincare Sendzimir 275 zinc/mp.
Alimentarea cu apa rece se face de la forajul de put realizat la adancimea de 25-30 m, conform normelor in vigoare, apa trebuie sa indeplineasca conditiile de potabilitate.
Grupul de pompare va fi alimentat dintr-un vas tampon 1500 l. Pentru asigurarea parametrilor tehnici ai apei menajere si anume debitul si presiunea necesara unei bune functionari a instalatiei s-a prevazut o statie de pompare: debit maxim 2.9 mc/h, presiune maxima 45mCA, puterea maxima 0.75 kW, amplasata la put special destinat echipamentelor de instalatii.
Conducta de alimentare cu apa rece este amplasata subteran pe spatiul verde, sub adancimea de inghet si este realizata dintr-o conducta de polietilena inalta densitate (PEHD) cu diametrul nominal de 25 mm pozata pe pat de nisip.
Apa calda pentru consum menajer va fi preparata prioritar de la boilerul electric propriu pozitionat la P02 Grup Sanitar. Parametri tehnici boiler electric 30 litri, putere electrica boiler 1,50 kW, presiune maxima de lucru 0,6 Mpa, plaja de temperatura 10-65 gr.C, consum mediu pentru a mentine temperatura de 65 gr.C: 0.56 kWh/24h, putere consumata pentru a produce apa la 65 gr.C 1.9 kW/h, timp incalzire pana la 65 gr.C 1.3 h, inaltime boiler electric 610 mm, diametru 365 mm, distanta intre racorduri R 100 mm. Masa boiler electri 19 kg. Coloanele de apa rece, apa calda si de canalizare vor fi montate in nisa comuna cu posibilitate de acces la robineti de inchidere.
Apele menajere uzate vor fi preluate de la obiectele sanitare prin sifoane de pardoseala si tevi din polipropilena montate in sapa. Canalizarea se va realiza prin coloana separata pentru grupul sanitar. Apele pluviale vor fi preluate prin coloane cu diametru de 110 mm care vor avea deversare libera. Coloanele si conductele colectoare se vor executa din tuburi de polipropilena imbinate cu mufe si etansate cu garnituri de cauciuc.
Colectarea apelor menajere se face prin intermediul unui camin de canalizare catre fosa septica ecologica de canalizare menajera.
Pentru asigurarea legaturii cu atmosfera coloanele principale de canalizare Dn 50 vor fi prevazute cu caciula de ventilatie din polipropilena. Sustinerea tevilor de canalizare se face cu coliere de otel si mansoane de cauciuc. Pentru o eventuala interventie s-a prevazut cate o piesa de curatire cu capac de vizitare in ghenele de instalatii de la Anexa.
In ghena de instalatii corespunzatoare baii se monteaza robinete sferice de separatie Ø20. Instalațiile se vor executa din:
o țevi din polipropilena reticulata pentru conductele de apa rece si calda; o țevi si piese de legătura din polipropilena de canalizare;
o baterii amestecătoare cu monocomanda stative pentru lavoare; o robinete de trecere cu filet interior si obturator sferic;
o robinete de reglaj de colt, cu ventil; o robinete de reținere cu ventil si mufe.
Suprafata terenului pe care va fi amplasata sera de legume si anexa de depozitare este de 2.000 mp, suprafata efectiva cultivata cu legume fiind de 1.000 mp.
Sera de legume propusa prin proiect va avea sistem de incalzire, facand posibila cultivarea legumelor pe toata perioada anului, respectiv 2 cicluri anuale de productie.
Pentru soiurile de legume propuse a fi cultivate (tomate, castraveti si salata verde), estimarea capacitatilor de productie s-a realizat in baza urmatoarelor ipoteze:
Salata verde va fi cultivate printre randurile de tomate si castraveti, 2 cicluri/an.
Sintetizand datele prezentate anterior, prezentam capacitatile de productie propuse a se realiza la finalizarea investitiei:
Capacitati de productie (Anii 1-5 dupa implementarea proiectului)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Strategiei de Dezvoltare Si Promovare a Unei Sere de Legume Ecologice Pentru Tânarul Fermier Bratu Adrian (ID: 109641)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.