Analiza statistică a turismului montan din [630959]

Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir
Facultatea de Management Turistic și Comercial

Analiza statistică a turismului montan din
zona Sinaia în perioada 2008 -2018
-Lucrare de licență –

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Claudia BENTOIU

Student: [anonimizat] 2019

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 : TURISMUL MONTAN ÎN STAȚIUNEA SINAI A
1.1. Conceptul de turism montan
1.1.1. Schiul
1.1.2. Alpinismul
1.1.3. Drumețiile
1.2. Stațiunea turistică
1.3. Factorii de succes a unei stațiuni montane
1.4. Stațiunea turistică Sinaia
1.4.1. Istoric
1.4.2. Rezervații naturale și zone protejate în jurul stațiunii Sinaia
1.4.3. Clima și relieful
1.4.4. Obiective Turistice
1.4.5. Turismul de iarnă
1.4.6. Turismul de vară
CAPITOLUL 2 : ANALIZA SERIILOR CRONOLOGICE
2.1. Considera ții generale
2.2. Proprietățile seriilor cronologice

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Turismul reprezintă ansamblul activităților non -lucrative ale omului în afară de aria
de rezidență având ca scop agrementul (petrecerea plăcută a timpului liber). Prin recreere (lat.
recreare – refacere sau reîmprospătare) se înțelege tot ceea ce un individ întreprinde în timpul
liber pentru revitalizare. În acest context, prin timp liber desemnăm timpul asupra căruia
dispune absolut liber, utilizându -l așa cum dorește el.
Călătoria este o noțiune care presupune deplasarea unei persoane cu sau fără un
vehicul, între cel puțin două puncte, de plecare și de destinație, situat e în locuri diferite, cel
care efectuează călătoria purtând numele de călător. Vizita este noțiunea cu înțelesul cel mai
apropiat de turism, indicând orice călătorie care se face cu un motiv anume, autorul ei fiind
vizitatorul. Excursia este o vizită cu du rata de cel mult o zi, în timp ce turismul este o vizită
în care persoana petrece cel puțin o noapte într -un loc special de gă zduire situat în locul
vizitat.
Oferta turistică, ca element al turismului, se exprimă pornind fie de la un sejur, fie de
la o act ivitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într -o
anumită regiune, în funcție de sezonul ales, clientela potențială, rețelele folosite etc. În cazul
excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic include întotdeauna c azarea la un locuitor,
într-un han sătesc, într -un camping rural sau într -un sat de vacanță familial, unde se pot
distinge elementele primirii și cazării turiștilor în cadrul rural.

În literatura de specialitate sunt precizate criteriile care pot fi luate în considerare
atunci când considerăm turismul ca ramură distinctă a economiei naționale,încadrată, în
sectorul terțiar. Dintre acestea menționăm câteva:

 ponderea populației ocupată în unitățile și instituțiile cu profil turistic în totalul
populație i active a unei țări;
 contribuția turismului la crearea produsului intern brut ;
 încasările obținute din turismul internațional în totalul exportului de mărfuri și
servicii ;
 valoarea capitalului fix (actualizată) încorporată în baza tehnico -materială a
turism ului și compararea ei cu cea existentă în întreaga economie națională;
 specializarea forței de muncă din această activitate specifică.

Turistul, prin funcția lui de consumator, aduce o creștere a veniturilor localnicilor,
datorită faptului că turiștii , pe lângă serviciile de cazare mai solicită și servicii de alimentație,
achiziționează amintiri, articole cu specific local, diferite bunuri etc. În cadrul acestui impact
o dimensiune importantă, în afara celei economice, o constituie dimensiunea social -culturală.

Turismul a progresat cu diferențe evidente de la o țară la alta, de la o zonă la alta în
funcție de: stabilitatea politică, dezvoltarea economică, stabilitatea monedei, eficiența
transporturilor și bineînțeles timpul liber și puterea financiară a oamenilor. Astfel putem
constata că turismul a fost și este influențat de o serie de factori. Aceștia sunt:

 Factori economici: veniturile, tarifele, oferta turistică; 
 Factori psihologici: setea de cultură, dorința de cunoaștere, sănătatea; 
 Factori demog rafici: creșterea longevității; 
 Factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport; 
 Factori sociali: evoluția numerică a populației, structura pe vârste și pe
categorii socio -profesionale; 
 Factori naturali: așezarea geografică, poziția față de princip alele căi de
comunicație, relieful, clima; 
 Factori organizatorici și politici: formalitățile de frontieră, regimul vizelor,
conflicte sociale, etnice, religioase. 

Turismul constituie un fenomen economic, social și politic al zilelor noastre. Are un
rol important atât în viața omului, cât și în economia unei țări sau regiuni. Contribuie la
petrecerea plăcută a timpului liber și la refacerea sănătății oamenilor, la cunoașterea unor
locuri și civilizații noi, la crearea unui climat de pace și prietenie înt re națiuni, dar în același
timp determină și dezvoltarea economică.

CAPI TOLUL 1. TURISMUL MONTAN ÎN STAȚIUNEA SINAIA

1.1. Conceptul de turism montan

Fiind deseori considerat un spațiu cu o activitate restrânsă, muntele nu a reprezentat o
prioritate pentru progresele de valorificare a resurselor naturale de turism, fapt atestat în țara
noastră de echiparea relativ modest ă atât calitativ cât și cantitativ, atât în infrastructur ă cât și
în alte domenii, unități de cazare, de agrement, de alim entație și în același timp prezența
neconvingătoare în stațiunile turistice cu real specific montan.

Putem define turismul montan ca fiind:
a. Ansamblul activităților turistice care se desfășoară în mediul montan.
b. Activitatea turistică ce are o strânsă legătură cu mediul ambiant natural și uman din
zona montană.
Aceast ă formă de turism se desfășoară în mediul montan și prezintă următoarele
caracteristici:
– valorifică resursele turistice montane (naturale, culturale, umane);
– valorifică structura turistică (mijloace și căi de acces, stațiunile, etc);
– utilizează diverse spații de cazare specifice (hanuri, hoteluri rurale, case de
vacanță);

Turismul montan are un caracter complex, fiind în conexiune directă cu celelalte
activități din zonă. El nu poate fi disociat de viața economică, socială și culturală a
colectivității în care se desfășoară. Reprezintă un factor de dezvoltare a unor activități conexe
cu efecte benefice asupra nivelului veniturilor având efect în dezvoltarea altor activități
tangente turis mului.
Impactul turismului montan asupra comunităților locale se poate diferenția datorită
caracteristicil or localității, cum ar fi: rolul ei ca destinație turistică, natura activității turistice,
raportul turiști/rezidenți, tipuri de turiști, sezonalitate etc. În re giunile turistice, co munitățile
locale trec printr -o secvență de reacție, ca urmare a dezvoltării turismului în zonă,
schimbându -și percepțiile pe măsura experienței.
Raportul turiști/rezidenți oferă informații asupra intensității fluxului turi stic. Pot face
parte din categoria turiștilor toate persoanele care călătoresc într -o serie de scopuri cum ar fi:
petrecerea timpului liber, recreere, sport, motive profesionale, realizarea de tratamente
medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin.

În ultimele decenii, turismul montan a devenit renumit în toate țările lumii, fiind
denumit turism pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Motivația pentru practicarea sporturilor de iarnă s -a amplificat datorită dezvoltării
stațiunilor montane. De asemen ea, pe timp de vară stațiunea montană este solicitată pentru
atracțiile naturale, răcoare , odihnă, tratament și nu în ultimul rând pentru drumeții.

1.1.1 Schiul

Cel mai impunător sport de iarnă din secolul nostru – schiul – a apărut în vremuri
străvechi și este legat de evoluția omului, de modul în care își dobândea hrana și își crea
mijloacele de deplasare și transport, din procesele de muncă și nu în ultimul rând din nevoia
de joc și întrecere.
Au trebuit să treacă un număr impresionant de ani pentru ca schiul să devină din
mijloc utilitar – sport. Norvegienilor le revine meritul de a fi conceput formele de întrecere și
apoi de a le fi răspândit în lume. După cel de -al II-lea război mondial, drumul schiului spre
universalitate este deschis. În acea perio adă, localitățile montane trăiesc o etapă de avânt
economic. Se dezvoltă rețeaua de căi rutiere, căi ferate, de aviație. Mijloacele mecanice
împânzesc munții creând multiple posibilități spre zonele de schi.
Paralel cu îmbunătățirea bazei materiale existen te apar în peisajul montan noi stațiuni
și centre de schi. Se construiesc pârtii trambuline, se dau în folosință trasee variate pentru
toate categoriile de schiori, extinzându -se și diversificându -se din ce în ce mai mult
mijloacele necesare. Se dezvoltă i ndustria echipamentului și a materialelor de schi, ele
devenind accesibile tuturor categoriilor sociale.
Venind în întâmpinarea schiorilor, procesul de învățare și perfecționare în schi capătă
forme organizatorice, accesul fiind posibil deopotrivă copiilor și adulților, în fiecare stațiune
existând centre sau școli conduse de instructori calificați.
Toate aceste aspecte vor contribui din plin la extinderea și practicarea schiului în
masă, milioane de oameni cunoscând bucuriile unui sport care le deschide no i orizonturi.

Fenomen unic în felul său, schiul are implicații în economie, industrie și în viața
socială. Cu mulți ani în urmă, Sinaia, Bușteniul și Predealul erau simple așezări montane.
Dezvoltarea acestor localități în ultimele decenii este impresiona ntă. Sinaia a devenit o
stațiune binecunoscută în lume și apreciată pentru condițiile turistice și sportive.
Telecabinele, telefericele și schi -lifturile instalate în Bucegi au mărit numărul amatorilor de
schi, cifrat în prezent la mii de turiști anual.

Aceste aspecte, alături de multe altele, pun în evidență în toată amploarea și
complexitatea, rolul pe care -l joacă schiul în economie, industrie și viața socială. Un rol de
mare întindere, cu mari perspective, dincolo de simpla practică sportivă, fie ea și
competițională.

1.1.2 Alpinismul

Unul dintre cele mai periculoase sporturi, alpinismul reprezintă pentru mulți un mod
de a se relaxa, de a fi în contact direct cu natura și nu în ultimul rând o competiție.
Deoarece majoritatea celor entuziaști activau în Alpi, a fost inventat termenul de
alpinism , cucerirea în anul 1786 a vârfului Mont -Blanc, fiind considerată actul oficial de
creare a acestui termen.
Oamenii au urcat la mari altitudini încă din vremuri străvechi, lăsând vestigii culturale
care apar cu deosebire în Himalaya și în Anzii Americii de Sud .

Alpinismul, apărut inițial sub forma alpinismului tradițional, se împarte astăzi în două
ramuri:

 Alpinismul clasic : acesta este urmașul direct al alpinismului tradițional, și reprezintă
escalade în munți de mare altitudine, pe trasee cât mai dificile, pe stâncă, gheață sau
teren combinat;

 Cățărarea sportivă : dacă alpinismul este definit sportul ascensiunilor în munți,
cățărarea sportivă – ramură a alpinismului – este escalada pereților stâncoși, nu
neapărat în munți, ci în orice loc unde există pereți naturali sau artificiali, cu
respectarea regulilor cățărării libere, care interzic folosirea mijloacelor artificiale
pentru înaintare și admit numai mijloace de asigurare.

În munții noștri se practică atât alpinismul clasic cât și cățărarea sportivă, printre
preferințele turiștilor întâlnim cel mai des munții cu o înălțime de peste 2000 m (Făgăraș,
Bucegi etc.).
Alpinismul poate fi considerat un sport, deoarece călește corpul, oțelește voința și
pune î n valoare calitățile oamenilor, diferențiindu -i după durata parcurgerii unui traseu, sau
dificultatea acestuia. Sfera probelor sportive de alpinism cuprinde totuși uneori încercări
extreme sau de -a dreptul uimitoare solicitând la maximum resursele omenești .

1.1.3 Drumețiile

Drumețiile au apărut din nevoia omului de a se bucura de natură și de a respira aer
proaspăt în timp ce depune efort.
În România, drumețiile au căpătat amploare începând cu anii ’70 când populația din
centrele urbane și -a îndreptat atenția către natură. S -a dezvoltat în acea perioadă un adevărat
cult pentru munte fiind înființate școli de ghizi și publicate nenumărate cărți despre zonele
turistice din România, manuale pregătitoare și hărți.
Turistul din acea perioadă era învățat să iubească muntele și să ajute la păstrarea
curățeniei și marcarea traseelor pentru a facilita drumul și altor iubitori de munte. Această
situație a durat cam până la jumătatea anilor ’90 când în viața oamenilor, datorită faci lităților,
a apărut comoditatea.
Datorită degradării și deteriorării traseelor, marcajelor și cabanelor, drumețiile au
cunoscut o perioadă de stagnare, în zilele noastre turiștii mulțumindu -se cu posibilitățile de
agrement pe care le oferă stațiunile.
În prezent, prin renovarea cabanelor, constru cția de noi hoteluri, pensiuni și cabane,
dar și prin refacerea unor trasee și marcaje se urmărește relansarea drumețiilor.

1.2. Stațiunea turistică

Localitatea turistică este destinat ă primirii turiștilor pentru sejururi de scurta și lunga
durata. În limbajul curent o asemenea a șezare poarta numele de stațiune. T uristul găsește aici
un loc de cazare și găsește în același timp toate serviciile și produsele turistice necesare
sejurului să u.

Privită din acest punct de vedere și definite din pun ct de vedere economic , stațiunea
turistică este o unitatea spațiala bine organizata și dotata cu echipamentele care oferă un
ansamblu diversificat de produse și prestații servicii turistice asimilate unei localități și
reducând totodată diferiți agenți eco nomici.
Din punct de vedere social, dar și cultural stațiunea turistică oferă o gama de activități
bazate pe valorificarea unor resurse naturale și antropice, care permit diferitelor categorii de
turiști sa se întâlnească, să se cunoască și să comunice înt re ei.
Din punct de vedere turistic orice stațiuni reprezintă nucleul desfășurării efective a
unor activități de turism în care se creează bună dispoziție dar unde se înregistrează totodată
și efectuarea unor cheltuieli și implicit obținerea de venituri .

Organizația Mondială a Turismului și Academia Internațională de Turism definesc
stațiunea turistică ca o localitate ce prezintă un ansamblu de elemente de atracț ie turistică și
care este dotată în același timp cu mijloace de cazare, de alimentație și de ag rement pentru
turiști pentru o anumit ă perioada de timp.

În țara noastră, stațiunea turistică face obiectul unei atestări oficiale, în schimbul
creării cadrului propice pentru valorificarea, protejarea și conservarea atracțiilor turistice
naturale și antropice, dar și satisfacerea necesitaților de odihna și recreere al populației.
Muntele a fost din totdeauna cea mai sugestiva dovada a măreției naturii, de aceea el a
devenit astăzi una dintre principalele destinații de vacanta fiind considerat în esenț a pentru
multe popoare ca un simbol al spiritualității .
Dezvoltarea de ansamblu a turismului în general și transformarea lui într -o mișcare de
masa a făcut ca muntele sa se impună tot mai mult prin a tenția investitorilor și promote rilor
turismului montan

Astfel, în present, efectele dezvoltării turismului montan în plan economic, social și
cultural , deși sunt foarte greu de cuantificat, sunt tot mai mult apreciate datorită importanț ei
lor.

1.3. Factorii de succes a i unei stațiuni montane

Succesul unei stațiuni montane va fi dat de componentele principale al produsului
turistic conținut în amenajarea zonei montane. Acestea sunt: domeniul schiabil și dotările
aferente, serviciul de cazare și de alimentație, serviciile suplimentare și protecția mediului .

După părerea specialiștilor cele 4 componente ale produsului turistic constituie în fapt
factorii de marketing specifici stațiunii montane care trebuie sa tina seama de tendințele
manifestate de cererea turistica. Factorii de marketing specific stațiunii m ontane sunt
următorii:

1. Lungimea și calitatea pârtiilor de schi ;
2. Indicatorul metri/ pârtie/loc de cazare ;

3. Numărul și calitatea tehnică a mijloacelor de transport pe cablu corelate cu capacitatea
de cazare ;
4. Structura și diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă (pârtii
pentru schi, săniuș, bob, trambuline pentru sărituri, pârtii pentru schi fond și patinoar) ;
5. Structura și diversitatea amenajărilor pentru sportul de vara (tenis, baschet, volei,
natație, echitație, tirul cu arcul, m inigolf) ;
6. Volumul și gradul de confort al capacitaților de cazare ;
7. Originalitatea ofertei produselor și serviciilor turistice precum și calitatea lor .

Toți acești factori se constituie concret în elementele care conferă atractivitatea
stațiunii montane.

Turismul montan dispune de largi posibilități de dezvoltare printr -o valorificare
superioară a potențialelor zone carpatice prin amenajarea unor masive montane încă
neexploatate, dar și printr -o consolidare și îmbunătățire a întregii oferte turistice monta ne la
care trebuie adăugată o activitate susținută de promovare și de satisfacere înalta a cerințelor
turiștilor pentru turismul montan.

1.4. Stațiunea montană Sinaia

Sinaia, una dintre cele mai frumoase stațiuni montane din Romania se prezintă
vizitato rului cu un bogat trecut cultural și social. Fostă reședință a regilor, și purtând un nume
sfânt, cel al Muntelui Sinai, ce a fost dat pentru prima oară Mănăstirii omonime de către
Spatarul Mihail Cantacuzino (sec XVII), Sinaia îmbină neîntrecut frumusețea naturii cu cea a
artei arhitecturale.
Stațiunea este situată la o altitudine cuprinsă între 798 și 1055m, pe versantul sud –
estic al Masivului Bucegi, de -a lungul văii Prahova. Poalele împădurite ale munților Furnica,
Zgarbura, Colții lui Barbeș și Culmea Izvorului încadrează stațiunea într -o frumoasă scenă
verde. La o distanță de 122 km de Bucuresti, 106 km de Aeroportul Internațional Henri
Coanda (București) și 37 km de Brașov, Sinaia este situată de -a lungul DN1, beneficiind și de
căi ferate de acces. Si naia este o stațiune de rangul I, în accepțiunea internațională (conform
Studiului pentru turism – 1996).
În afara structurilor de cazare, alimentația publică aferentă turismului, structurile
pentru sporturile de iarnă și cele de agrement existente în Sin aia conferă într -un mod realist
statutul de stațiune acestei localități.

Pentru a sosi în Sinaia, din orice colț al țării, există câteva posibilități de acces pe căi
directe sau ocolite, pe calea ferată sau pe magistralele rutiere, astfel:
Accesul pe calea ferată este asigurat de trenuri interne și internaționale, care circulă
spre direcțiile București – Ploiești sau Brașov.
Toate trenurile internaționale și cele intercity opresc în gara centrală a orașului, situată
între râul Prahova și D.N.1 (E60), i ar cele personale au oprire atât în Gara Centrală cât și în

Halta Sinaia Sud. De asemenea, începand cu anul 1999, s -a reeditat traseul trenului Orient
Express cu oprire în Gara Regală Sinaia.
Principala magistrală rutieră ce traversează stațiunea de la nor d la sud este DN 1, care
face joncțiunea cu DN 71, ce vine de la Târgoviște prin localitățile Pucioasa, Fieni, Moroieni.
Aceasta din urmă, după ce traversează Muntele Păduchiosu, pă trunde în Sinaia, în partea ei
sudică, între Podul Izvorul Dorului și Stadi onul orașului. Distanța dintre Sinaia și Aeroportul
Internațional Otopeni este de 100 kilometri .

1.4.1. Istoric
Sinaia este prin excelență o stațiune în care primordială este activitatea turistică.
Valențele de stațiune cu sezon permanent și dezvoltarea sa social -economică au contribuit la
înzestrarea Sinaiei cu o baza materială importantă: hoteluri, restaurante, pensiuni, mijloace de
transport pe cablu, vile, spații culturale, spații de agrement, tabere școlare, s.a. toate acestea
contribuind la afirmare a puternică a turismului montan în zona. La zestrea edilitară a orașului
s-au adaugat, în ultimile decenii, noi construcții școlare, obiective sociale, amenajări sportive,
cartiere de locuințe, spații comerciale, modernizări ale rețelei de drumuri, s.a.

Documentar, Sinaia apare legată de înființarea mănăstirii în anul 1695, în jurul căreia
s-au format primele așezări. Ridicarea rapidă a acestei așezări este legată de dezvoltarea în
zona subcarpatică a industriei de extragere și prelucrare a petrolului – de deschiderea șoselei
la sfărșitul secolului al XVIII -lea, de construcția căii ferate și de cea a Castelului Peleș. Toate
acestea au contribuit la transformarea patriarhei așezări în stațiune de odihnă, iar din 1880
este declarat oraș, fiind astfel una din cele mai vechi așezări urbane de munte din țară.
Fiind supranumită "Perla Carpaților", Sinaia a fost conceput ă ca o stațiune de lux
pentru vacanțe, punând la dispoziția vizitatorilor 10 hoteluri, 55 vile mari, 50 vile mijlocii și
60 case țărănesti, do uă cazinouri, băi de hidroterapie, o grădină zoologică, trăsuri pentru
plimbări, 3 centre cu cai de călărie, manej și scoală de călărie, restaurante, berării, cofetă rii și
magazine (majoritatea sezoniere), și un parc de promenadă.

Dezvoltarea orașului Sin aia ca stațiune turistică a luat amploare începand cu a doua
jumă tate a secolului al XIX – lea, odată cu construirea ș oselei Sinaia – Brasov (1847), a căii
ferate Bucureș ti – Sinaia (1879), și mai ales, a castelului Peleș , care a transform at Sinaia intr –
un centru al vieții politice și o zonă rezidențială privilegiată .
În oraș a fost construit un număr mare de reședinț e private, amplasate în zone pitoreș ti
și beneficiind de o arhit ectură (exterioară și interioară) deosebită. Dotă rile de patrimoniu
muzeistic și arhitectura l al orașului Sinaia se situează la un nivel de excepție. Mănă stirea
Sinaia, ctitorie a sp ătarului Mihail Cantacuzino, datează din anul 1695. Odata cu ridicarea
mănăstirii, așezarea a început să se formeze, preluâ nd numele de Sinaia.

Între a nii 1875 – 1883 , este construit Castelul Peleș, devenit la vremea respectivă ,
reședinta de vară a familiei lui Carol I, primul rege al Româ niei.

1.4.2. Rezervații naturale și zone protejate în jurul stațiunii Sinaia

În perimetrul orașului Si naia, în Bucegi și la poalele Gârbovei se găsesc mai multe
rezervaț ii naturale ș i monumente ale naturii. Cunoașterea lor de către amatorii de drumeție
presupune și obligatia strictă a protejă rii cuvenite.

Rezervatia Ariniș
Pe malul stang al Prahovei, la intrarea în cartierul Cumpatu imediat dupa podul de
cale ferata pe partea drepta, se afla Rezervația Arinișul, cu o suprafata de 1,4 ha. Aici este pus
sub ocrotire, în special, arinul alb.

Rezervația Bucegi
Cea mai extinsă și cea mai importantă rezervație se găses te în spațiul Munților
Bucegi. Rezervația principală din Bucegi datează din anul 1935 și are o suprafață de
aproximativ 6.680 ha; se infățisează ca o potcoavă uriașă și se intinde de -a lung ul versanț ilor
estici, nordici și vestici ai mas ivului muntos , de la Sinaia și Șaua Strunga, cuprinzâ nd
cunoscutele abrupturi ale Caraimanului, Jepilor și Coștilei. Limita inferioară a Rezervaț iei (pe
versantul pra hovean al Bucegilor) se situează la 1000 – 1100 m altitudine, iar cea superioară
la 2505 m în Varful Om ul.

1.4.3. Clima și relieful

Clima stațiunii Sinaia este influențată de poziția localităț ii în cadrul culoarului
prahovean, care face ca aici să se inregistreze o foarte slabă intensitate a curen ților de aer.
Iernile sunt lipsite de g eruri prea aspre, lu nile de vară sunt ră coroase, toamnele, lungi ș i
senine, primăverile relativ blâ nde, toate acestea contribuind ca Sinaia să fie preferată de
numeroși turiști din țară și de peste hotare.
În Munții Bucegi, clima ș i-a pus puternic ampre nta asupra reliefului, influențând
apariția unor forme mai puț in intâlnite în alte masive ( Babele, Sfinxul, Ciupercile). Vântul,
asociat cu apa precipitațiilor, a acț onat asupra rocilor, modelându -le și transformâ ndu-le, mai
repede sau mai incet, prin procesele de deflaț ie și coroziune. Efectele acestor procese se văd
peste tot în Bucegi, stâncile culmilor Bucșoiu, Caraiman, Coștila și Furnica , având
numeroasele “ fețe” șlefuite de vânt. Temperatura medie anuală, înregistrată la stația
meteorologică ce functionează la Sinaia din 1888, este de 6,1 grade celsius, cu medii cuprinse
între -3,9 grade celsius în ianuarie și 15,7 grade celsius în iulie.
Munț ii Bucegi, ce apar ca o cetate străjuind Sinaia, ating în vest înălțimi de peste
2400 m, cu abrupturi impresionante pe margini și c u un vast platou de altitudine, cunoscut
sub denumirea de Platoul Bucegilor. Î n est, Munții Gârbova (Baiului) prezintă o culme
orientată nord -sud, lungă de peste 30 km și cu înălțimi de 1700 -1900 m. Munții Bucegi,
având forma unei potcoave, sunt alcătuiț i din roci foarte variate. Cele mai caracter istice sunt
conglomeratele alcă tuite din fragmente rotunjite de roci și minerale, cimentate între ele prin
siliciu, calcit, argilă , etc.

Dintre numeroasele vârfuri ce domină peisajul, remarcă m: Furnica (2103 m.), P iatra
Arsă (2044 m.), Jepii Mari (2071 m.), Jepii Mici (2173 m.). Unele stâ nci, precum Sfânta Ana
sau Piatra Arsă sunt blocuri imense de calcar, apărute sub această formă datorită eroziunii.
Alte stâ nci au forme ciudate ș i înălț imi între 5 -15 m., cum sunt: Babele, Sfinxul, Masa
Ciobanului etc.

Principala arteră hidrografică este Izvorul Ialomiței, care își are izvoarele în cele două
circuri glaciare aflate între C umea Doamnei, Vf. Bucura și Colțul Obârș iei. Unul dintre cele
mai atrăgă toare sectoare este ce l de la Cascada Obârșia Ialomiței, prag de rocă ce face
trecer ea de la circul glaciar la vale glaciară. În drumul ei către câmpie, Ialomița secționează
treptat barele de c alcar ce i -au stat în cale, creându -și unele din cele m ai spectaculoase chei
din Carpaț ii Meridionali.

1.4.4. Obiective Turistice

Valoarea potentialului turistic și a domeniului schiabil au cons acrat orașul Sinaia ca
fiind pri ntre primele sta țiuni de munte din România, incă din perioada interbelică.
Într-o stațiune montană cum e ste Sinaia, calitatea reprezintă una din condițiile
esențiale pentru atragerea de turiști. Existenț a unui produs turistic bine conturat, integrat care
să ofere turiș tilor calita te (transport, cazare, alimentație, agrement) este esențială pentru
fidelizarea viz itatorilor și promovarea unei imagini competitive.

Castel ul Peleș
Acestei construcții de referintă nu numai
pentru Sinaia ci și pentru România, i s -a pus piatra
de temelie în ziua de 22 august 1875. Locul
construcției, respectiv suprafata din Valea
Peleșului, fusese cumpărat de domnitorul Carol I
(1866 -1881) și Rege între anii 1881 -1914.

Mânăstirea Sinaia
Pentru turiștii care vin să viziteze Perla
Carpațilo r, Mânăstirea Sinaia reprezintă unul
dintre obiectivele cele mai importante care trebuie
să merite toata atenția. Mânăstirea Sinaia, catedrală
a Bucegilor este situată într -un cadru mirific,
datează de la sfârșitul secolului XVII și reprezintă
cartea de identitate a orașului, deoarece este prima
construcție din spaț iul actualei stațiuni .

Cazinoul Sinaia
Amplasa t în partea nordică a
parcului Dimitrie Ghica , Casin o-ul din Sinaia
reprezintă și astăzi unul dintre edificiile simbol
ale stațiunii. Impunătoarea clădire a fost
construită în timp record, de numai un an
(1912 -1913), pe locul unde se afla cândva vila
Ghica, prima vilă a stațiunii, înălțată de prințul
Dimitrie Ghica. Casino -ul din Sinaia l -a avut
ca principal acționar pe baronul de Marçay,
totodată acționar la cazinoul din Monte Carlo,
tocmai de aceea s -a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. În
realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirma
asemănarea dintre cele două cazinouri.
Casa memorial ă “George Enescu”
Se află situată în cartierul Cumpătu,
cartier al orașului Sinaia situat pe versantul drept
al râului Prahova. În destinul strălucit al lui
George Enescu, orașul Sinaia și vila Lumini ș au
o semnificație aparte. George Enescu și -a
organizat viața în așa fel încat, în perioada dintre
concerte, să -și afle răgazul de a putea scrie,
facându -și un refugiu din vila de la Sinaia. Vila
nu a fost construită întamplator la Sinaia,
deoarece Enescu a fost legat atât sentimental cât și profesional de acest oraș, datorită
sprijinului reginei Elisabeta, Castelu l Peleș fiind pentru el o poartă de lansare în lumea
culturală muzicală a momentului.

Parcul Dimitrie Ghica
Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia a
fost înființat în anul 1881. A menajarea lui s-a
facut sub îndrumarea elevațianului Eder. Pe
langă suprafața sa mare, acesta adă postește
mai mulți arbori seculari iar în interiorul său se
desfăsoară, pe o scenă amenajată, numeroase
concerte (în special în weekend -urile de vară)
iar în luna septembrie Festivalul Toamnei –
Sinaia Forever, cel mai mare eveniment
mediatic al orașului.
Printre alte obiective turistice din stațiunea Sinaia, regăsim: Muzeul Rezervației
Bucegi, Cimitirul Eroilor din Sinaia , Stâncile Franz Josef, Stânca Sfânta Ana, Mormântul lui
Badea Cârțan, Crucea de pe Molomoț, Gara Sinaia și Gara Rega lă.

1.4.5. Turismul de iarnă

Sinaia deține în prezent cel mai complex și complet domeniu schiabil din țară. Cel
mai mare avantaj al stațiunii rămâne diferența de nivel, Sinaia fiind singura stațiune de iarnă
din România care are pârtii dispuse pe apro ape 1000 de metri altitudine, începând cu Pârtia
Nouă, a cărei sosire se află la stația de pornire a telegondolei și terminând cu pârtiile de
altitudine din Valea Soarelui și Valea Dorului. Astfel, la Cota 2000, zăpada se menține mai
mult timp datorită tem peraturilor scăzute din golul alpin. Practic, Sinaia este stațiunea cu cea
mai mare durată a sezonului de iarnă.
Domeniul schiabil al orașului deține, în prezent, 16 pârtii de schi omologate plus
alte trei trasee de schi, totalizând un număr de aproximativ 24 de kilometri de pârtii. Acestă
cifră situează Sinaia în topul stațiunilor de munte din România.
Telescaunul Valea Soarelui, inaugurat în ianuarie 2011, este una din instalațiile de
transport pe cablu situată la cea mai mare altitudine din R omânia.
Cea mai nouă instalație de transport pe cablu construită în Sinaia este Telegondola
Carp, o telegondolă care unește domeniul schiabil de la Cota 2.000, respectiv Zona Valea
Dorului — Valea Soarelui cu zona Cota 1.400. Stația inferioară, de îmbarca re pentru schiori
și turiști, este amplasată la altitudinea de circa 1.43 0 m. Stația superioară de debarcare este
amplasată la circa 160 m sud -est de Vârful Furnica (2.101,31 m), la o distanță de 240 de
metri de stația superioară a Telescaunului Valea Soar elui, la altitudinea de 2.003 m.
Capacitatea de transport a telegondolei este de 1.500 de persoane pe oră pentru sezonul de
iarnă .

1.4.6. Turismul de vară

Dacă iarna Sinaia aparține sporturilor consacrate, vara stațiunea se transformă într -o
poartă de intrare spre unul dintre cele mai pitorești, ușor accesibile dar și misterioase masive
muntoase din România – Masivul Bucegi. În principal, activitățile de turism de pe timpul
verii se subsumează conceptului de drumeție montană. Există câteva trasee monta ne de
drumeție marcate și clasificate cu plecare din Sinaia, care acoperă tot arealul Munților Bucegi
prin trasee cu diferite grade de dificultate. Aceleași instalații de transport pe cablu menționate
mai sus ca fiind utilizate pentru schi pe timpul iernii sunt folosite pentru transportul turiștilor
la punctele de plecare pe traseele de drumeție montană. Traseele montane cu plecare din
Sinaia sunt marcate și întreținute de către autoritatea locală.
Pe lângă drumeție și mountain bike, turiștii pot face și escaladă pe peretele de la
Stânca Sfânta Ana sub supravegherea specialiștilor de la formația Salvamont Sinaia, pot
participa, de asemenea, la sesiuni de foto -safari pentru observarea faunei montane sub
îndrumarea specialiștilor de la Administrația Parcului Natural Bucegi. Zona alpină are o
echipare relativ bună în ceea ce privește structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică
și de alimentație, acestea fiind reprezentate de Hotelul Cota 1.400, Cabana Stâna Târle,
Cabana Valea Dorului, Cabana Piatr a Arsă, Restaurantul Popasul Alpin și alte câteva terase și
snack -bar-uri.

CAPITOLUL 2. ANALIZA SERIILOR CRONOLOGICE

Statistica este științ a care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele și
procesele de tip colectiv (din societate, natură etc.) din punct de vedere cantitativ în scopul
descrierii acestora și al descoperirii factorilor ce produc manifestarea lor.
Această știință se ocupă de obținerea de informații relevante din datele disponibile
într-un volum suficient de mare. Informațiile pot fi folosite pentru a înțelege datele
disponibile sau pentru a descoperi noi informații despre evenimente și relațiile dintre ele .

2.1. Considerații generale

Una din sarcinile statisticii este aceea de a studia fenomenele si procesele social –
economice de masa de -a lungul diferitelor perioade de timp sub aspectul evolutiei volumului
acestora si al schimbarilor intervenite în structura lor, a interdependentelor dintre fenomene
de natura diferita etc.
În munca de analiza concreta a dezvoltarii fenomenelor în timp, statistica foloseste ca
instrument principal de cercetare indicatorii obtinuti din prelucrarea statistica a seriilor
cronologice. Calculul acestor indicatori este precedat de elucidarea notiunii de "serie
cronologica" si precizarea particularitatilor acesteia.
Seria cronologica este formata din doua siruri de date paralele, în care primul îsi arata
variatia caracteristicii de timp, i ar cel de -al doilea sir variatia fenomenului sau caracteristicii
cercetate, de la o unitate de timp la alta. Seriile cronologice se mai numesc si serii de timp sau
serii ale dinamicii.
În analiza seriilor cronologice se parcurg următoarele etape :
1. Reprezeta rea grafică a seriilor de date
2. Prelucrarea datelor seriilor cronologice pe baza unui sistem de indicatori statistici
absoluți, relativi și medii
3. Identificarea tendinței fenomenului din cadrul seriei prin utilizarea metodelor de
ajustare statistică și a tes telor de verificare a ipotezelor privind forma obiecivă de
evoluție pe perioada luată în calcul
4. Analiza sezonalității și a altor forme de evoluție cu caracter ciclic
5. Extrapolarea seriilor cronologice potrivit scopului cercetării statistice
Analiza seriilor cronologice caracterizează modul de dezvoltare a fenomenelor social –
economice pentru perioada în care acestea s -au manifestat în vederea extrapolării datelor
necesare fundamentării calculelor de prognoză. Această analiză se realizează în mod
diferențiat î n funcție de tipul seriei.

2.1. Proprietățile seriilor cronologice

Dintre proprietățile seriilor cronologice amintim :
1. Variabilitatea termenilor unei serii cronologice provine din faptul ca fiecare
termen se obtine prin centralizarea unor date individuale diferite ca nivel de dezvoltare.
Aceste diferentieri apar pe de o parte ca urmare a actiunii factorilor întâmplatori si pe de alta
parte ca urmare a faptului ca în dinamica legile sociale si economice se manifesta ca tendinta
imprimând fenomenelor forme diferite de variatie. Cu cât actiunea comuna a acestor factori
este mai puternica cu atât variatia în cadrul seriei este mai mare si te ndintele de scurta si
lunga durata mai greu de sesizat.
Având în vedere aceasta trasatura, este necesar ca analizând o serie cronologica sa se
masoare atât gradul si forma de influenta a factorilor esentiali, care imprima fenomenului o
lege specifica de ev olutie, cât si gradul de abatere de la aceasta tendinta generala rezultata din
influenta factorilor neesentiali, cu caracter întâmplator.
2. Omogenitatea termenilor trebuie înteleasa în sensul ca în aceeasi serie nu pot fi
înscrise decât fenomene de acelas i gen, care sunt rezultatul actiunii acelorasi cauze esentiale.
Asigurarea omogenitatii observatiilor de -a lungul unei perioade de timp presupune
mentinerea aceleiasi metodologii de calcul si evaluare a indicatorilor care urmeaza sa fie
analizati în dinami ca criteriilor de clasificare a colectivitatii studiate si nomenclatoarelor si
lungimii intervalelor de grupare, mentinerea unitatii social -economice sau administrativ
teritoriale asupra careia s -au facut observatii, cât si a unitatii de masurare a timpulu i.
Practic, înseamna ca de fiecare data, când se analizeaza o serie statistica trebuie sa se
verifice daca datele provin din aceeasi sursa, are acelasi grad de cuprindere a unitatilor si au
fost folosite aceleasi principii si metode de prelucrare, cu alte cuvinte este asigurata
comparabilitatea datelor înscrise în aceeasi serie.
3. Periodicitatea termenilor din care este formata seria înseamna de fapt asigurarea
continuitatii datelor din punct de vedere a variabilei de timp si care poate da posibilitatea
interpretarii seriei cronologice ca o functie analitica . Variabila de timp poate fi înregistrata cu
periodicitati diferite. De aceea, alegerea unitatii de timp la care se refera datele unei serii
cronologice trebuie facuta în raport cu scopul cercetarii, al continutului si posibilitatilor de
masurare a fiecarui indicator. De exemplu, productia industriala se poate urmari atât în unitati
de timp mici (zilua, decada, luna) cât si în unitati mari de timp (trimestrul, semestrul, anul).
În cazurile când unele car acteristici sunt influentate în variatia lor de schimbare a
anotimpurilor, cu alte cuvinte apar fenomene cu caracter sezonier (lunar sau trimestrial) este
obligatoriu sa se foloseasca o astfel de periodizare a seriei.
În studiul seriilor cronologice, se pu ne problema atât a alegerii unitatilor de timp la
care se refera fiecare indicator, cât si a lungimii etapei pentru care se prezinta datele, cu
precizarea anului de baza. Ca an de baza se alege acel an care prezinta o anumita semnificatie
în evolutia fenom enului studiat.
4. Interdependen ța termenilor unei serii cronologice apare ca urmare a respectarii
principiului unitatii de timp si spatiu si structurii organizatorice. Ca atare, indicatorii prezenti
sunt valori succesive ale acelorasi fenomene înregistrat e la nivelul aceleiasi unitati teritorial
administrative sau orice unitate statistica complexa care poate fi înregistrata autonom.
Aceasta face ca valoarea fiecarui indicator sa depinda într -o oarecare masura de valoarea

indicatorului precedent, ca urmare a faptului ca relatiile de cauzalitate se manifesta în conditii
asemanatoare de la o unitate de timp la alta.
Luând în considerare toate aceste particularitati, analiza statistica a seriilor
cronologice trebuie sa se bazeze pe un sistem de indicatori, care sa caracterizeze multiplele
relatii cantitative din interiorul seriei si pe toata perioada la care se refera datele.

Bibliografie

www.primaria -sinaia.ro

www.peles.ro

www.infomontan.ro

www.romaniaturistica.ro

Candea, M., Erdeli, G., Simion, T., (2001), Romania – potential turistic si turism. Editura
Universitatii din Bucuresti.

Ghidurile turistice ale masivelor : Baiu, Bucegi, Editura Sport -Turism, Bucuresti.

Statistică, Marinella Sabina Turdean, Editura Pro -Universitaria (2010), București