Analiza Statistica A Rezultatelor Economico Financiare LA S.c. Mobel Computers S.r.l

TEMA: ANALIZA STATISTICA A REZULTATELOR ECONOMICO-FINANCIARE LA S.C. MOBEL COMPUTERS S.R.L.

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Rolul analizei statistice si previzionale în fundamentarea deciziei economice

1.1. Necesitatea și conținutul analizei statistico-economice și financiare
1.2. Tipologia analizei statistico-economice și financiare

1.3. Previziunea:funcție principală a managementului

1.4. Surse de informații utilizate în analiza statistico-economică

Capitolul II. Sistemul de indicatori utilizați în analiza statistico-economică

2.1. Analiza statistică a forței de muncă

2.2. Analiza statistică a mijloacelor fixe

2.3. Analiza statistică a capitalului circulant

2.4. Analiza statistică a rezultatelor activității economice

2.5. Analiza statistică a eficienței econimice și rentabilității

2.6. Analiza statistică a veniturilor și cheltuielilor

Capitolul III. Studiu de caz:Analiza și previziunea situației economice la S.C. Mobel Computers S.R.L.
3.1. Prezentarea generală a firmei

3.2. Analiza situației economico-financiară în perioada 2008-2012

3.3. Previziunea cifrei de afaceri și a rezultatului economico-financiar

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Alegerea temei “ANALIZA ȘI PREVIZIUNEA REZULTATELOR ECONOMICO-FINANCIARE” constă pe de o parte în importanța rolului pe care îl are analiza în viața economico – financiară a unei societăți și, pe de altă parte, previziunea ce consta în ansamblul proceselor de munca prin intermediul carora se determina principalele obiective ale firmei și componentelor sale,precum și resursele și principalele mijloace necesare realizarii lor. Astfel,am aprofundat conceptele de “analiză și previziune” și le-am folosit în practică printr-un studiu de caz

Pe baza informațiilor acumulate din domeniul contabilității cunoaștem faptul că bilanțul, ca document de sinteză contabilă, este principala sursă informațională pentru toți terții interesați de viața unei societăți. Informațiile furnizate de acesta servesc nu numai raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci și unei analize financiare a activității desfășurate de societate.
Performanțele obținute de o societate sunt informații prețioase pentru majoritatea utilizatorilor , fiind esențiale în economiile bazate pe investiții private..

Prin tematica, conținut și structura sa, această lucrare conține aspecte teoretice privind definirea analizei și previziunii,modul de determinare al indicatorilor de analiză și reflectarea lor în situațiile financiare anuale.

Această lucrare este structurată în trei capitole. Primul capitol se numește:” Rolul analizei statistice și previzionale în fundamentarea deciziei economice” și cuprinde aspecte teoretice privind analiza statistico-economică și financiară,dar și despre previziune,ca fiind funcția principală a mamnagementului,aspecte evidențiate prin definiții și modalități de calculare.

Al doilea capitol, intitulat:”Sistemul de indicatori utilizați în analiza statistico-economică”,cuprinde modul de calcul al indicatorilor utilizați în analiza statistico-economică.

Al treilea capitol,”Analiza și previziunea situației economice la S.C. Mobel Computers S.R.L.”cuprinde un studiu de caz pe care l-am conceput în baza informațiilor furnizate de situațiile financiare anuale ale firmei S.C.MOBEL COMPUTERS S.R.L, pentru perioada 2008– 2012, prin care am surprins activitatea acestei societății, desfășurată pe parcursul perioadei mai sus menționată.analiza principalilor indicatori economico-financiari,interpretări ale rezultatelor precum și previziuni și concluzii dar și sugestii de îmbunătățire ale performanțelor societății.

În concluzie, am surprins principalele motive pentru care analiza si previziunea sunt vitale în stabilirea poziției economice unei firme și am gasit soluții pentru a crește performanța societății.

Capitolul I

Necesitatea și conținutul analizei statistico-economice și financiare

Analiza economico-financiară însumează un ansamblu de concepte,metode, tehnici,procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe,în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unei firme,identificarea factorilor,cauzelor și condițiilor care au determinat-o,precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia,din punctual de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane,materiale și financiare.

Analiza studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente,în părți simple și prin depistarea factorilor de influență.Descompunerea se face in trepte,de la complex la simplu,în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt,un anumit nivel de performanțe sau o anumită evoluție a lor.

Elementele sunt părți componente ale fenomenului analizat,iar factorii reprezintă „ forțele motrice” care influențează un fenomen fie in mod direct (factorii de gradul I) fie indirect (factorii de gradul II).

Cauzele finale au semnificația de împrejurări care în anumite condiții explică apariția unui fenomen,starea și evoluția acestuia.

Identificarea cauzelor finale necesită o investigare analitică a întreprinderii în ansamblul său,a condițiilor de derulare a fenomenelor și proceselor economice.Pentru identificarea relațiilor cauză-efect,analiza urmează drumul invers al realizării fenomenului.Ea pornește de la efecte pentru a identifica diversele cauze,investigând la fiecare nivel condițiile particulare care au favorizat o anumită înlănțuire cauzală.

Atingerea obiectivului analizei,respectiv identificarea cauzelor primare care determină fenomenele economico-financiare,impune parcurgerea următoarelor etape:

-delimitarea obiectului analizei:se realizează în timp și în spațiu,cantitativ și calitativ și presupune identificarea fenomenului și exprimarea acestuia sub forma unor indicatori economico-financiari;

-determinarea elementelor,factorilor și cauzelor fenomenului cercetat:presupune o analiză structurală;

-stabilirea relațiilor de condiționare dintre fiecare factor și fenomenul analizat cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia;

-măsurarea influențelor factorilor asupra fenomenului analizat:prin utilizarea metodelor specifice analizei cantitative;

-sinteza rezultatelor analizei:constă în stabilirea concluziilor privind activitatea firmei.

1.2. Tipologia analizei statistico-economice și financiare

Literatura de specialitate clasifică diversele tipuri de analiză economico-financiară în funcție de mai multe criterii,ca de exemplu:

a)dupa raportul dintre momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenului:

a.1.)analiza post-factum sau post-operativă furnizează informații privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obținut în limitele estimate ca fiind normale,inclusiv în nivelurile programate;

a.2.)analiza previzională sau prospectivă furnizează informații referitoare la evoluția viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor,a relațiilor de cauzalitate dintre aceștia și a acțiunii lor in perspectivă;

b)din punct de vedere al urmării însușirilor esențiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor;

b.1.)analiza calitativă,urmărește însușirile esențiale ale fenomenului,respectiv factorii care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat;

b.2.)analiza cantitativă,presupune cercetarea fenomenului prin utilizarea unor determinări exprimate în unități comensurabile(greutate,volum,suprafață,număr,durată etc.);

c)după nivelul la care se desfășoară analiza:

c.1.)analiza microeconomică se desfășoară la nivelul agentului economic sau al compartimentelor funcționale din cadrul firmei;

c.2.)analiza mezoeconomică studiază fenomenele la nivelul sectorului sau ramurii de activitate,urmărindu-se,de exemplu,poziția firmei în cadrul ramurii economice,situația produselor de subtituție etc.;

c.3.)analiza macroeconomică investighează fenomenele la nivelul economiei naționale sau mondiale,utilizând mărimi globale sau agregate,ca de exemplu:produs intern brut,produs național brut,venit național,numărul total de locuitori etc.;

d)după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

d.1.)analiza statică studiază fenomenele la un moment dat,relevând relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită stare a fenomenului cercetat;

d.2.)analiza dinamică studiază fenomenele economice în mișcare,evidențiind poziția lor într-o succesiune de momente;

e)în funcție de orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:

e.1.)analiza pe termen scurt,utilizată în fundamentarea deciziilor operative,se realizează pentru perioade de timp de până la un an de zile;

e.2.)analiza pe termen lung este folosită în fundamentarea deciziilor strategice și utilizează date care fac referire la durate mai mari de un an.

Pentru fundamentarea științifică a deciziilor privind performanțele economico-financiare ale firmei se impune îmbinarea acestor tipuri ed analiză în vederea studierii aprofundate a feneomenelor și proceselor economice în evoluția și interdependența lor.

1.4. Surse de informații utilizate în analiza statistico-economică

Informația economică reprezintă fundamentul realizării analizei economico-financiare,problematica actului decisional constând nu în lipsa informațiilor, ci în dificultatea culegerii, prelucrării și selecționării datelor.

În acest sens,informațiile trebuie să îndeplinească o serie de condiții esențiale,

și anume:

-să fie utile,corecte(exacte) și complete (profunde);

-să fie actuale (informațiile neactualizate influențează negative reglarea funcțiunii sistemului);

-să se obțină cu costuri relative reduse.

La nivelul firmei,informațiile necesare activității de analiză se obțin fie din surse interne,respective sistemul propriu de evidență(contabilitate de gestiune și financiară),fie din surse externe,ca de exemplu organelle fiscale,instituții și organisme specializate(în general pentru informații referitoare la sectorul/ramura de activitate în care activează întreprinderea),bursele de valori,mass-media,târguri și expoziții etc.

Literatura de specialitate clasifică informațiile economice funcție de o varietate de criterii,ca de exemplu:

-dupa natura lor:informații economico-financiare , tehnice, tehnologice, politice,sociale,juridice etc.;

-după gradul de accesibilitate:informații deschise(de largă accesibilitatsubtituție etc.;

c.3.)analiza macroeconomică investighează fenomenele la nivelul economiei naționale sau mondiale,utilizând mărimi globale sau agregate,ca de exemplu:produs intern brut,produs național brut,venit național,numărul total de locuitori etc.;

d)după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

d.1.)analiza statică studiază fenomenele la un moment dat,relevând relațiile dintre elementele și factorii care determină o anumită stare a fenomenului cercetat;

d.2.)analiza dinamică studiază fenomenele economice în mișcare,evidențiind poziția lor într-o succesiune de momente;

e)în funcție de orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:

e.1.)analiza pe termen scurt,utilizată în fundamentarea deciziilor operative,se realizează pentru perioade de timp de până la un an de zile;

e.2.)analiza pe termen lung este folosită în fundamentarea deciziilor strategice și utilizează date care fac referire la durate mai mari de un an.

Pentru fundamentarea științifică a deciziilor privind performanțele economico-financiare ale firmei se impune îmbinarea acestor tipuri ed analiză în vederea studierii aprofundate a feneomenelor și proceselor economice în evoluția și interdependența lor.

1.4. Surse de informații utilizate în analiza statistico-economică

Informația economică reprezintă fundamentul realizării analizei economico-financiare,problematica actului decisional constând nu în lipsa informațiilor, ci în dificultatea culegerii, prelucrării și selecționării datelor.

În acest sens,informațiile trebuie să îndeplinească o serie de condiții esențiale,

și anume:

-să fie utile,corecte(exacte) și complete (profunde);

-să fie actuale (informațiile neactualizate influențează negative reglarea funcțiunii sistemului);

-să se obțină cu costuri relative reduse.

La nivelul firmei,informațiile necesare activității de analiză se obțin fie din surse interne,respective sistemul propriu de evidență(contabilitate de gestiune și financiară),fie din surse externe,ca de exemplu organelle fiscale,instituții și organisme specializate(în general pentru informații referitoare la sectorul/ramura de activitate în care activează întreprinderea),bursele de valori,mass-media,târguri și expoziții etc.

Literatura de specialitate clasifică informațiile economice funcție de o varietate de criterii,ca de exemplu:

-dupa natura lor:informații economico-financiare , tehnice, tehnologice, politice,sociale,juridice etc.;

-după gradul de accesibilitate:informații deschise(de largă accesibilitate), limitate(cu accesibilitate redusă),închise(protejate);

-după proveniență:informații interne,externe;

-din punct de vedere funcțional:informație normativă sau de plan,efectivă,de stare a performanțelor economico-financiare;

-după gradul de prelucrare:informații primare,intermediare și finale;

-după utilitatea lor:informații de previziune,de planificare operativă,de control și reglare,de evaluare,de execuție;

-după modul de reflectare a realității:fizice și valorice.

În practica curentă,sursa privilegiată de informații o constituie situațiile financiare care,potrivit Standardelor Internaționale de Contabilitate(IAS), sunt alcătuite din:bilanț,cont de profit și pierdere,situația mișcării capitalurilor proprii,tabloul de trezorerie,politici contabile și note explicative.

În cadrul general de întocmire și prezentare a informațiilor financiare eleaborat de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB), problematica unei calități superioare a informației contabile este prezentată într-o manieră explicită,calitatea fiind definită ca reprezentând un ansamblu de atribute ce condiționează utilitatea informației în procesul decisional.

În acest sens,cele patru caracteristici principale ale informației economice sunt inteligibilitatea,relevanța(pertinența),credibilitatea(fiabilitatea) și comparabilitatea.

Capitolul II

2.1 Analiza statistică a potențialului productivității

2.1.1 Analiza statistică a forței de muncă

Indicatorii statistici privind asigurarea cu forță de muncă

Analiza evoluției în timp a resurselor de muncă reprezintă una dintre laturile importante ale analizei potențialului uman al întreprinderii.

Dinamica resurselor umane se referă la modificările absolute sau relative ale numărului de salariați,modificări determinate de evoluția activității economice,de contextul economic general sau de politica de recrutare și asigurare cu personal a întreprinderii.

Pentru analiza dinamicii resurselor de muncă ale întreprinderii se pot utiliza:

-Indicele de dinamică

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

Indicele de dinamică se expimă de regulă în procente.

-Modificarea absolută

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

Analiza dinamicii numărului de salariați se face atât pe totalul întreprinderii,cât și pe categorii de personal,stabilite în funcție de anumite caracteristici..

Un aspect important al analizei resurselor de muncă îl constituie analiza structurii acestora.Structura forței de muncă diferă de la o unitate economică la alta,în funcție de specificul activității desfășurate,de forma juridică,de politica în domeniul resurselor umane etc.

Indiferent de criteriul de grupare folosit,pentru analiza structurii personalului se utilizează mărimile relative de structură:

unde:

-numărul de personal din grupa ”i”;

-numărul total al personalului.

Indicatorii statistici ai mișcării forței de muncă

O condiție importantă a utilizării eficiente a forței de muncă o constituie stabilitatea acesteia în cadrul întreprinderii.Îmbunătățirea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii,ridicarea gradului de calificare și specializare a personalului,nivelul productivității muncii sunt puternic influențate de stabilitatea personalului.

Mobilitatea forței de muncă,caracterizată prin intrări și ieșiri de personal datorită unei diverisități,cauze,se reflectă asupra modificării numărului mediu de salariați (personal) , în perioada de timp supusă analizei.

Analiza mobilității forței de muncă la nivelul întreprinderii se realizează utilizând indicatori ai circulației forței de muncă și indicatori ai fluctuației forței de muncă.

Indicatorii circulației forței de muncă sunt următorii:

a)Coeficientul intrărilor de personal – exprimă intensitatea intrărilor (angajărilor) de personal și se calculează ca raport procentual între numărul persoanelor intrate (angajate) în întreprindere (I) și numărul mediu de personal(): Ki= ;

b)Coeficientul ieșirilor de personal – reflectă intensitatea ieșirilor (plecărilor) de personal și se obține ca raport procent între numărul persoanelor plecate din întreprindere (E) și numărul mediu de personal (): Ke=

c)Coeficientul mișcărilor totale – evidențiază intensitatea mobilității totale a personalului și se stabilește ca raportul între suma intrărilor și ieșirilor (I+E) și numărul mediu de personal (): Kt=;

Coeficientul fluctuației – exprimă mișcarea personalului ca urmare a unor cauze de ordin subiectiv (concedieri,demisii etc.),cu implicații negative asupra activității întreprinderii:

Kf=

Pentru caracterizarea stabilității forței de muncă se pot utiliza următorii indicatori:

a)Coeficientul de stabilitate – reflectă ponderea personalului care nu și-a schimbat niciodată locul de muncă,în totalul personalului întreprinderii:

Ks=

b)Vechimea medie,calculată ca o medie aritmetică ponderată a grupeor de vechime în cadrul întreprinderii (vi ) și numărul personalul pe grupe de vechime (ni ):

Una dintre căile de limitare a tendinței de fluctuare și creștere a stabilității personalului,aplicată în prezent de către unele întreprinderi,este aceea de a acorda salariaților un spor de fidelitate (calculat ca procent din salariu) în funcție de gradul de vechime în unitatea în cauză.

Indicatorii statistici ai calificări forței de muncă

Nivelul de calificare a personalului reprezintă o problemă deosebit de importantă pentru orice întreprindere,cu implicații directe asupra producției și productivității muncii.Pentru stabilirea nivelului de calificare a personalului se utilizează coeficientul calificării medii, determinat potrivit relației:

=

unde:

-numărul salariaților de categoria „i”;

-categoria de calificare „i”.

Pentru analiza modului de folosire a personalului calificat se poate utiliza coeficientul de concordanță (K),calculat ca raport între coeficientul de complexitate al lucrarilor (Kl) și coeficientul calificării medii (): ,

Kl=

unde:

– numărul de ore normate pe categoria „” de încadrare a lucrării;

– categoria de încadrare a lucrării;

n – numărul total de categorii de încadrare.

Din compararea celor doi indicatori (al calificării și al complexității lucrărilor executate) rezultă modul de utilizare a forței de muncă,fiind posibile următoarele situații:

-=1 reflectă asigurarea concordanței între calificarea personalului și gradul de complexitate al lucrărilor;

-<1 exprimă faptul că întreprinderea are un surplus de personal calificat în raport cu nivelul tehnic al lucrărilor ce trebuie realizate;

->1 reflectă faptul că întreprinderea are personal calificat insuficien în raport cu nivelul tehnic ce trebuie realizate.

Indicatorii statistici ai utilizării timplui de lucru

Analiza utilizării extensive a forței de muncă se efectuează în baza informațiilor existente în „balanța timpului de muncă” sau „balanța utilizării efective a timpului de muncă”.

Balanța utilizării timpului de lucru cuprinde următorii indicatori:

a)Fondul de timp calendaristic (TC) se calculează ca produs între numărul de zile calendaristice ( )ale perioadei analizate și numărul mediu de salariați ().

TC= Z (exprimat în om-zile),

TC= Z (exprimat în om-ore),

unde:

–durata normală a zilei de lucru.

b)Fondul de timp aferent zilelor libere și sărbătorilor legale(TL) se determină ca produs între numărul de zile libere și de sărbători legale din perioada de calcul (Zl) și numărul mediu de salariați( ).

TL= Zl (exprimat în om-zile),

TL= Zl (exprimat în om-ore).

c)Fondul de timp aferent concediilor de odihnă (TCO) se determină prin însumarea tuturor zilelor de concediu de odihnă aferente tuturor salariaților din întreprindere în perioada analizată.

d)Fondul de timp maxim disponibil(TMD) se determină ca diferență între fondul de timp calendaristic și timpul aferent zilelor libere,sărbătorilor legale și concediilor de odihnă.

TMD=TC-(Tl + TCO).

e)Timpul nelucrat (TNL),rezultă prin însumarea zilelor (orelor) nelucrate din diverse motive.

f)Timpul efectiv lucrat (TEL) se determină fie direct din evidența primară (din fișele de pontaj),fie ca diferență între fondul de timp maxim disponibil și timpul nelucrat.

TEL=TMD – TNL.

G=

2.1.2 Analiza statistică a mijloacelor fixe

Analiza statistică a volumului mijloacelor fixe.Evaluarea mijloacelor fixe.

Mijloacele fixe pot fi exprimate la valoarea inițială (valoarea de inventar),la valoarea rămasă și la valoarea de înlocuire.

Valoarea inițială (F) reprezintă valoarea de înregistrare sau de inventar și este dată de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru construirea sau achiziționarea,transportul și punerea în funcțiune a unui mijloc fix;această valoare nu ține seama de uzura înregistrată,rămânând neschimbată între două recalculări,indiferent de starea fizică a acestora.

Valoarea rămasă (F ) reprezintă partea din valoarea inițială care nua fost încă transferată prin intermediul amortizării asupra producției;se obține cu ajutorul relației:

F =F – ΣA,

unde:

ΣA – valoarea amortizării (uzura cumulată).

Valoarea de înlocuire (F ) este dată de totalitatea cheltuielilor care ar fi ocazionate de achiziționarea unui nou mijloc fix,cu aceeași destinație economică precum mijlocul fix analizat,aflat în funcțiune,cheltuieli calculate în prețurile momentului reevaluării.

Indiferent la care dintre valorile menționate facem referire,acestea reprezintă din punct de vedere statistic indicatori de moment (de stoc),ce caracterizează valoarea mijloacelor fixe la un moment de timp (la începutul anului,sfârșitul anului etc.).

Pentru realizarea unei analize complexe a mijloacelor fixe și corelarea cu alți indicatori de interval,este necesară calcularea indicatorului „valoarea medie a mijloacelor fixe”,care se poate determina:

-ca medie aritmetică simplă a valorilor inițiale complete lunare ale mijloacelor fixe:

-utilizând ecuația bilanțieră:

F + + ,

unde:

F-valoarea de inventar a fondurilor fixe,la începutul anului;

-valoarea medie a mijloacelor fixe intrate în cursul anului;

-valoarea medie a mijloacelor fixe ieșite în cursul anului.

=

unde:

-valoarea fondurilor fixe intrate în cursul anului;

-numărul de luni de funcționare.

=

unde:

-valoarea fondurilor fixe ieșite în cursul anului;

-numărul de luni de nefuncționare.

Analiza statistică a structurii mijloacelor fixe

Analiza structurii mijloacelor fixe se realizează utilizând mărimile relative de structură, conform relației:

g=,

unde:

-valoarea (inițială completă) a mijlocului fix din categoria „i”;

-valoarea totală a mijloacelor fixe.

Mărimile relative astfel calculate exprimă ponderea fiecărei categorii de mijloace fixe în valoarea totală a mijloacelor fixe,modificările structurale,precum și implicațiile acestora la nivel de întreprindere.Aceste mărimi statistice de structură,corelate cu alți indicatori pot evidenția aspecte importante privind performanțele de ansamblu ale întreprinderii.

Indicatorii statistici ai stării mijloacelor fixe

Analiza stării de utilitate a capitalului fix se efectuează pe baza indicatorilor statistici:

-Indicatorul (coeficientul) stării de utilitate,calculat ca raport procentual între valoarea rămasă (F ) și valoarea inițială completă sau de inventar (F):

Iut=.

-Indicatorul (coeficientul) uzurii mijloacelor fixe,calculat ca raport procentual între uzura mijloacelor fixe (suma amortizărilor) și valoarea inițială completă:

Iuz=

Cei doi indicatori sunt complementari:

Iut +Iuz = 100%.

Determinarea acestor indicatori permite stabilirea indirectă a stării tehnice a mijloacelor fixe stă la baza fundamentării programului de investiții.

Indicatorii statistici ai mișcării și dinamicii mijloacelor fixe

Capitalul fix al unei întreprinderi nu rămâne neschimbat în timp,ci dimpotrivă,suferă în permanență modificări,atât în volum căt și în structură.Indicatorii mișcării capitalului fix evidențiază procesul de punere și scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe și se calculează pe baza informațiilor din balanța mijloacelor fixe:

-valoarea mijloacelor fixe la începutul anului ();

-valoarea mijloacelor fixe puse în funcțiune în cursul anului (F);

-valoarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în cursul anului (F);

-valoarea mijloacelor fixe la sfârșitul anului (F).

Pe baza acestor elemente se calculează următorii indicatori ai mișcării capitalului fix:

-coeficientul înnoirii (intrărilor) – se calculează ca raport procentual între valoarea mijlocelor fixe puse în funcțiune în cursul anului (F) și valoarea mijloacelor fixe dela sfârșitul anului (F):

K=

-coeficientul scoaterii din funcțiune (al ieșirilor) – se calculează ca raport între valoarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune în cursul anului (F) și valoarea mijloacelor fixe de la începutul anului (FI):

K=

Pentru cuantificarea modificării valorii mijloacelor fixe de la o perioadă la alta se utilizează indicatorii de dinamică:

-modificarea absolută a valorii mijloacelor fixe:

-indicele de dinamică:

-ritmul de dinamică:

unde:

-valoarea mijloacelor fixe din perioada curentă;

-valoarea mijloacelor fixe din perioada de bază.

Indicatorii statistici ai utilizării extensive a mijloacelor fixe

Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe vizează în principal două aspecte:

-utilizarea parcului de utilaje de producție;

-utilizarea timpului de lucru al mijloacelor fixe.

Analiza folosirii parcului de utilaje pornește de la faptul ca,în funcție de situația în care se află,acestea pot fi:

-utilaje existente ();

-utilaje instalate ();

-utilaje în funcțiune ().

Între cele trei grupe de utilaje există relația:

.

Indicatorii utilizați în analiza parcului de utilaje de producție sunt:

-Gradul de instalare a utilajelor de producție ( ):

=

Diferența față de 100% și Gi reprezintă rezerva de instalare.

-Gradul de funcționare a utilajelor de producție ( ):

=

Diferența față de 100% și reprezintă rezerva de funcționare.

2.1.3 Analiza statistică a capitalului circulant

Capitalul circulant poate fi definit ca acea parte a capitalului productiv al unei întreprinderi care participă și se consumă integral în cursul unui ciclu de exploatare,înlocuindu-se după fiecare consumare,o dată cu reluarea cilcului de producție.

2.1.3.1 Analiza statistică a structurii capitalului circulant

În analiza structurii capitalului circulant(mijloace circulante) se utilizează mărimile relative de structură,calculate potrivit relației:

unde:

-valoarea mijloacelor circulante de categoria „i”;

-valoarea totală a mijloacelor circulante.

2.1.3.2 Indicatorii statistici ai aprovizionării cu materii prime și materiale

Cei mai utilizați indicatori penrtu aprecierea gradului de asigurare a întreprinderii cu resurse materiale sunt:

Cantitatea de materii prime și materiale necesară de aprovizionat(Mpna)-reprezintă acele materii prime și materiale pe care întreprinderea trebuie să le aprovizioneze,conform calculelor în funcție de producția planificată;

Cantitatea de materii prime și materiale consumate(MPc)-exprimă cantitatea efectiv aprovizionată într-o perioadă(de regulă într-o lună);

Cantitatea de materii prime și materiale consumate(MPc)-cantitatea de materii prime și materiale folosită efectiv în procesul de producție;

Consumul mediu zilnic de materii prime și materiale()-se calculează conform relației

=

unde:

-numărul zilelor calendaristice(sau lucrătoare);

Gradul de aprovizionare cu materii prime și materiale( )-se calculează potrivit relației:

=

Cantitatea medie de materii prime și materiale aprovizionată zilnic()-se calculează potrivit relației:

Numărul de zile asigurate cu materii prime():

=

Numărul zilelor de consum(),indicator ce reflectă numărul zilelor din perioada analizată în care aprovizionarea aasigurat consumul productiv:

=

2.1.3.3 Analiza gradului de utilizare a materiilor prime și materialelor

Orice întreprindereste,sau ar trebui sa fie,interesată nu numai de aprovizionarea optimă cu materii prime și materiale,ci de utilizarea rațională a acestora.Aceasta presupune încadrarea în consumurile programate prn respectarea strictă a tehnologiior de fabricație.

Pentru evidențierea acestui aspect se poate utiliza indicatorul „gradul de îndeplinire a normelor de consum(sau indicele de consum)”,calculat potrivit relației:

unde:

-consumul specific efectiv;

-consumul specific programat.

2.1.3.4 Indicatori statistici ai rotației capitalului circulant

Pentru analiza statistică a rotației capitalului circulant se utilizează doi indicatori:

Numărul mediu de rotații(),care se calculează ca raport între fluxul de activitate(cifră de afaceri,producția marfă vândută și încasată) și stocul mediu de capital circulant().

=

unde:

FA-fluxul de activitate;

-stocul mediu de capital circulant.

Durata medie a unei rotații( ),care se determină ca raport între durata calendaristică a anului și numărul mediu de rotații:

=

2.2 Indicatori utilizati in analiza statistică a rezultatelor activității economice

Resursele umane,materiale și bănești pe care le mobilizează un agent economic vizează desfășurarea unei activități economice eficiente,care să ducă la obținerea de profit.

Pentru cuantificarea rezultatelor eforturilor agentului economic se folosesc indicatori statistici absoluți:

-producția fizică;

-producția exercițiului;

-cifra de afaceri;

-valoarea adăugată.

2.2.1 Analiza statistică a producției fizice

Producția fizică este un indicator care măsoară rezultatele obținute în activitatea de producție,exprimând cantitățile de bunuri materiale și nemateriale(servicii) realizate de un agent economic într-o perioadă de timp determinată.

O analiză sumară a producției fizice a unui agent economic se poate realiza utilizând următorii indicatori statistici:

-Indicele îndeplinirii planului de producție: reflectă gradul de realizare sau nerealizare a programului de de fabricație la nivelul unui singur tip de produs.

în cazul producției omogene:

I sau I;

în cazul producției neomogene:

I,

unde:

-producția realizată;

-producția planificată;

p-prețul;

-Indicele dinamicii producției:

în cazul producției omogene: I sau I

în cazul producției neomogene: I

-Mărimile relative de structură:

în cazul producției omogene(structura fizică):

în cazul producției neomogene(structura valorică):

-Coeficientul mediu de sortiment: se utilizează în cazul unei producții eterogene și măsoară gradul de realizare a programului de fabricație la nivelul întreprinderii.

Acest indicator are la bază principiul necompensării,în sensul că depășirile la unele sortimente nu pot compensa nerealizările la alte sortimente.

sau ;

unde:

q-producția luată în calcul(în limita programului);

-producția programată;

p-prețul.

2.2.2 Analiza statistică a producției exercițiului

Producția exercițiului(QE) este un indicator valoric care reflectă volumul total al activității unei întreprinderi în cursul unui exercițiu financiar.

Exprimând nivelul real al activității întreprinderii într-un exercițiu financiar,producția exercițiului se calculează potrivit relației:

QE=Qv + ΔQs + Qi,

unde:

Qv-producția vândută(produsele vândute și serviciile prestate la preț de facturare fără taxe);

ΔQs-variația producției stocate(creșterea/descreșterea stocurilor de produse finite, semifabricate,producție neterminată etc.);

Qi-producția imobilizată(costul imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie).

O analiză succintă dar sugestivă a producției exercițiului se poate realiza prin intermediul următorilor indicatori statistici:

-Indicele îndeplinirii planului:

-Indicele dinamicii producției exercițiului:

unde:

-producția exercițiului din perioada curentă;

-producția exerciului planificată;

-producția exercițiului din perioada precedentă(de bază);

-Mărimile relative de structură:

unde:

-una dintre componentele producției exercițiului(producție vândută,producție stocată,producție imibilizată);

-producția exercițiului-total.

2.2.3 Analiza statistică a cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obținute din activitățile comerciale curente.

Analiza dinamicii cifrei de afaceri:

O analiză a dinamicii cifrei de afaceri constituie un demers necesar în orice întreprindere,în acest scop putând fi utilizați următorii indicatori:

-Modificarea absolută:

cu bază fixă: ;

cu bază în lanț(mobilă):

-Indicele de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază în lanț(mobilă):

-Ritmul de dinamică: RCA=ICA-100;

-Indicele mediu de dinamică:

-Ritmul mediu de dinamică:

Analiza structurii cifrei de afaceri:

Prin analiza structurii cifrei de afaceri și a modificărilor acesteia în timp se urmărește identificarea variațiilor înregistrate pe diverse trepte structurale,explicarea acestor variații și stabilirea implicațiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii.

Pentru a evidenția și analiza structura vânzărilor unei firme,se pot utiliza următoarele metode:

-Calcularea ponderii componentelor cifrei de afaceri( ),astfel:

=

unde:

-ponderea deținută de categoria „i” în CA totală;

-cifra de afaceri realizată de categoria „i”;

CA-cifra de afaceri totală.

-Determinarea coeficientului de structură Gini-Struck,potrivit formulei:

G=poate lua valori în intervalul

unde:

n-numărul de termeni ai seriei;

-structura vânzărilor pe categorii.

-Determinarea coeficientului de concentrare Herfindhal,astfel:

H= poate lua valori în intervalul

Analiza factorială a cifrei de afaceri

În practica economică,analiza factorială a cifrei de afaceri se poate realiza atât în baza unor modele generale,cât și utilizând modele specifice obiectului de activitate al întreprinderii.

Pentru întreprinderile cu activitate industriala,analiza factorială a cifrei de afaceri se poate realiza pe baza următoarelor modele:

a)CA=

b)CA=

c)CA=

unde: reprezintă timpul mediu de muncă pe salariat(om-ore)

reprezintă fondul total de timp de muncă(ore).

d)CA=

În care:

-volumul fizic al producției vândute pentru produsele de tip „i”;

-prețul de vânzare unitar pentru produsul „i”;

-numărul mediu de salariați în perioada analizată;

-producția marfă fabricată(producția obținută destinată livrării);

-numărul mediu de zile lucrate de un salariat în perioada analizată;

-numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-o zi;

-productivitatea medie orară în perioada analizată;

-valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

-valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive.

2.2.4 Analiza statistică a valorii adăugate

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de valoare obținut prin valorificarea resurselor financiare,tehnice și umane ale întreprinderii.

Valoarea adăugată a unei întreprinderi se poate calcula prin două metode:

-metoda sintetică(substractivă);

-metoda analitică(aditivă).

Potrivit metodei sintetice,valoarea adăugată se determină(în cazul întreprinderilor care au numai activitatea de producție) ca difență între producția exercițiului(QE) și consumul intermediar(CI)-de la terți: VA=QE – CI

În cazul întrprinderilor care desfășoară și activitate de comerț,valoarea adăugată se determină potrivit relației: VA=QE + MC – CI,

unde:

MC-marja comericală calculată ca diferență între valoarea mărfurilor vândute și costul acestora.

Metoda analitică este o metodă care presupune însumarea elementelor structurale ale valorii adăugate,și anume:

-salarii și cheltuieli pentru asigurări și protecție socială(R);

-impozitele și taxele fără TVA(IT);

-amortizarea activelor imobilizate(A);

-cheltuieli financiare(CF);

-rezultatul net(RN).

VA=R + IT + A + CF + RN.

Analiza dinamicii valorii adăugate

Pentru analiza dinamicii valorii adăugate se pot utiliza:

-Modificarea absolută:

cu bază fixă:

cu bază în lanț(mobilă):

-Indicele de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază în lanț(mobilă):

-Ritmul de dinamică: RVA=IVA-100;

-Indicele mediu de dinamică:

-Ritmul mediu de dinamică:

Analiza structurii valorii adăugate

Mărimile statistice calculate sub formă structurală poartă denumirea de „rate de renumerare a valorii adăugate” și sunt următoarele:

-Rata de remunerare a personalului-exprimă cât la sută din valoarea adăugată revine pentru recompensarea personalului:

-Rata de remunerare a statului-arată ponderea procentuală a impozitelor și taxelor în totalul valorii adăugate:

-Rata de remunerare a capitalului tehnic-exprimă ponderea pe care o deține amortizarea activelor imobilizate în totalul valorii adăugate:

-Rata de remunerare a creditorilor-arată care este ponderea cheltuielilor financiare (dobânzilor) în valoarea adăugată:

-Rata de remunerare a întreprinderii-arată în ce măsură se regăsește rezultatul net în totalul valorii adăugate:

În afară acestor mărimi relative de structură ale valorii adăugate,ar trebui menționaă și o altă mărime statistică,respectiv gradul de integrare a producției,calculată ca raport procentual între valoarea adăugată și producția exercițiului:

2.3 Analiza statistică a eficienței economice și a rentabilității

2.3.1 Analiza statistică a eficienței activității întreprinderii

Desfășurarea unei activități economice veficientev este un obiecctiv principal pentru orice întreprindere.Esența eficienței economice a unei întreprinderi constă în obținerea de efecte utile(rezultate) maxime cu un anumit consum de resurse(efort) sau aceleași efecte obținute cu un nivel minim de consum de resurse.

2.3.1.1 Indicatorii sintetici ai eficienței forței de muncă

Principalul indicator care caracterizează eficiența utilizării forței de muncă este productivitatea muncii,ce exprimă însușirea muncii de a realiza un anumit volum de bunuri,servicii,într-o unitate de timp.

În funcți de metoda de calcul utilizată,productivitatea muncii se poate determina:

-prin metodă directă: sau

unde:

Q-producție;

-număr mediu de salariați;

T-timpul de muncă în om-zile sau om-ore.

În acest caz,productivitatea muncii exprimă cantitatea de produse(servicii) realizată în medie pe un salariat sau într-o unitate de timp de muncă.

-prin metodă indirectă:

Productivitatea muncii exprimă de această dată timpul de muncă cheltuit pentru obținerea unei unități de produs(serviciu).

În funcție de modul de exprimare a rezultatului activității,productivitatea muncii poate îmbrăca următoarele forme:

-producția fizică medie(Q) pe salariat sau pe unitatea de timp: sau

-producția medie a exercițiului(QE) pe salariat sau pe unitatea de timp:

sau

-cifra de afaceri medie(CA) pe salariat sau pe unitatea de timp:sau

-valoarea adăugată(brută sau netă) medie(VA) pe salariat sau pe unitatea de timp:

sau

-profitul mediu(PrB) pe salariat sau pe unitatea de timp:sau

În funcție de modul de exprimare a efortului(consumului de muncă) există următoarele modalități de exprimare a productivității muncii:

-productivitatea medie(lunară,trimestrială,semestrială,anuală):

unde:

– număr mediu de salariați(lunar,trimestrial,semestrial,anual);

-productivitatea medie zilnică:

unde:

-timpul de muncă exprimat în om-zile.

În cazul productivității medii zilnice se ia în calcul și timpul nelucrat în cadrul zilei de lucru;

-productivitatea medie orară:

unde:

-timpul de muncă exprimat în om-ore.

În cazul productivității medii orare se ține seama numai de timpul efectiv lucrat(timpul nelucrat nu se ia în considerare).

În analiza factorială sunt importante două modele de analiză factorială a productivității muncii:

-Modelul 1-influența productivităților individuale și a structurii personalului asupra productivității medii;

-Modelul 2-influența productivității orare,a duratei medii a zilei de lucru și a duratei medii a lunii de lucru,asupra productivității muncii.

2.3.1.2 Analiza statistică a eficienței utilizării mijloacelor fixe

Eficiența economică a utilizării mijloacelor fixe se determină ca raport:

-Efect/efort-situație în care acesta exprimă producția realizată la un leu sau la 1.000 de lei fonduri fixe;

-Efort/efect-exprimă consumul de mijloace fixe pentru obținerea unei unități de producție(un leu sau 1.000 de lei).

În funcție de modul de exprimare a indicatorului de rezultate,se pot calcula următorii indicatori de eficiență a utilizării mijloacelor fixe:

-cifra de afaceri la un leu(1.000 lei) mijloace fixe: sau

-producția fizică la un leu(1.000 de lei) mijloace fixe: sau

-producția exercițiului la un leu(1.000 de lei) mijloace fixe:

sau

-valoarea adăugată la un leu(1.000 de lei) mijloace fixe: sau

-profitul brut la un leu(1.000 de lei) mijloace fixe: sau

Sistemul de descompunere factorială cuprinde următoarele relații:

-pentru cuantificarea modificării eficienței medii a mijloacelor fixe pe totalul întreprinderii:

modificarea relativă:

modificarea absolută:

-pentru cuantificarea modificării eficienței medii a mijloacelor fixe pe totalul întreprinderii pe seama modificării ponderii mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe:

modificarea relativă:

modificarea absolută:;

-pentru cuantificarea modificării eficienței medii a mijloacelor fixe pe totalul întreprinderii pe seama modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe active:

modificarea relativă:

modificarea absolută:

Între indicatorii relativi,respectiv cei absoluți există următoarele relații:

Aceste corelații evidențiază faptul că eficiența mijloacelor fixe este condiționată de nivelul eficienței mijloacelor fixe active și de ponderea pe care acestea o dețin în totalul mijloacelor fixe.

2.3.1.3 Analiza statistică a eficienței folosirii mijloacelor materiale circulante

Principalul indicator utilizat în aprecierea eficienței folosirii mijloacelor materiale circulante se determină potrivit relației efort/efect și caracterizează mivelul consumului de materiale în raport cu producția obținută.

Indicatorul poartă denumirea de „consum specific” și se calculează astfel:

unde:

-consumul specific din materialul „i”;

-cantitatea totală consumată din materialul „i”;

Q-producția obținută.

Pentru caracterizarea eficienței folosirii mijloacelor circulante este necesară și o analiză asupra evoluției în timp a „consumului specific”,care se realizează cu ajutorul indicelului de dinamică: sau

unde:

-consumul specific mediu în perioada curentă;

-consumul specific mediu în perioada de bază;

-indicele de dinamică a consumului total din materialul „i”;

IQ-indicele de dinamică a producției.

2.3.2 Analiza rentabilității întreprinderii

2.3.2.1 Profitul:concept,conținut și mod de calcul

Performanțele unei întreprinderi sunt cel mai sugestiv evidențiate prin intermediul unui indicator sintetic,si anume „profitul”.Noțiunea de profit este utilizată în analiza economică într-o varietate de accepțiuni,dar cel mai frecvent folosită are în vedere diferența dintre venitul total și costul total.

Rezultatul financiar al unei întreprinderi,care poate fi profit sau pierdere,mai poartă denumirea de rezultat al exercițiului și are o structură eterogenă.

Informațiile necesare calculării rezultatului exercițiului se obțin din contul de profit și pierdere,bilanț și anexele acestuia.

Determinarea rezulatului exercițiului presupune următorii pași:

-stabilirea rezultatului exploatării(RE),utilizând una din modalitățile:

1)ca diferență între totalul veniturilor din exploatare(VE) și totalul cheltuielilor de exploatare(CE): RE=VE – CE;

2)pornind de la mărimea excedentului brut de exploatare(EBE):

RE=EBE + (+ AVE) – (AP + ACE),

unde:

-venituri din provizioane privind exploatarea;

AVE-alte venituri din exploatare;

AP-amortizări și provizioane;

ACE-alte cheltuieli de exploatare;

-determinarea rezultatului curent(RC) pornind de la rezultatul exploatării,coectat cu rezultatul financiar: RC=RE + RF,

unde:

RF-rezultatul financiar,calculat potrivit relației: RF=VF – CF,

unde:

VF-venituri financiare;

CF-cheltuieli financiare;

-stabilirea rezultatului brut al exercițiului(profitul brut)-RBR,prin corectarea Rezultatului curent cu rezultatul excepțional(Rex):

REB=RC + Rex,

Rex=Vex – Cex,

unde:

Vex-venituri excepționale;

Cex-chelutieli excepționale;

-calcularea rezultatului net al exercițiului(profitul net)-RNE,prin deducerea din Rezultatul brut al exercițiului a impozitului pe profit(Ip):

RNE=RBE – Ip.

2.3.2.2 Analiza statistică a profitului

Profitul unitar(pr) reprezintă profitul înregistrat pe unitatea de produs și se deremină ca diferență între prețul de livrare al produsului(p) și costul unitar de producție al acestuia(c):

pr=p – c

Pentru analiza dinamică a profitului unitar se utilizează următorii indicatori:

-modificarea absolută a profitului unitar:

-indicele de dinamică:

-ritmul de dinamică:

unde:

-profitul unitar în perioada curentă;

-profitul unitar în perioada de bază.

Analiza dinamicii profitului total și a influenței factorilor(profitul unitar și volumul producției) se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:

-indicatori generali pentru calculul dinamicii:

modificarea relativă:

modificarea absolută:

-indicatori pentru cuantificarea influenței factorului calitativ(profitul unitar):

modificarea relativă:

modificarea absolută:

-indicatori pentru cuantificarea influenței factorului cantitativ(volumul producției):

modificarea relativă:

modificarea absolută:

În cea de-a doua situație,se determină profitul total aferent întregii producții a întreprinderii(pentru toate produsele):

Pr=

unde:

-profitul unitar aferent produsului „i”;

-volumul producției fizice aferente produsului „i”;

Analiza dinamicii profitului total la nivelul întregii întreprinderi se realizează pe baza următorilor indicatori:

-indicatori generali pentru calculul dinamicii:

modificarea relativă:

modificarea absolută:

-indicatori pentru cuantificarea influenței factorilor calitativ(profitul unitar):

modificarea relativă:

modificarea absolută:

-indicatori pentru cuantificarea influenței factorului cantitativ(volumul fizic al producției):

modificarea relativă:

modificarea absolută:

2.3.2.3 Analiza rentabilității pe baza ratelor

Rentabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit,și reprezintă garanția dezvoltării viitoare a acesteia.rentabilitatea poate fi cuantificată atât cu ajutorul unor indicatori absoluți(masa profitului),cât și prin intermediul unor mărimi relative,sub forma ratelor de rentabilitate.

În analiza rentabilității unei întreprinderi se pot utiliza diverse forme de exprimare a ratelor de rentabilitate,fiecare având o anumită valoare informațională și reliefând diferite laturi ale activității economico-financiare.Din această varietate de rate,mai frecvent utilizate sunt următoarele:

Rata rentabilității comerciale(Rc) caracterizează eficiența folosirii politicii comerciale și mai ales a politicii de prețuri practicate de întreprindere și se determină potrivit relației:

unde:

Pr-profitul total,aferent vânzărilor;

CA-cifra de afaceri.

Rata rentabilității economice(Re) reflectă raportul procentual dintre un rezultat economic și elementele materiale angajate în activitatea întreprinderii:

unde:

-rezultatul economic;

A-activul total.

Rata rentabilității resurselor economice(Rrc) exprimă eficiența costurilor de producție și se calculează ca raport între rezultatul(profitul) aferent cifrei de afaceri și costurile totale(sau numai cele de exploatare) aferente vânzărilor.

Relația de calcul este următoarea:

unde:

Pr-profitul total aferent vânzărilor;

-cantitatea văndută din produsul „i”;

-prețul de vânzare al produsului „i”;

-costul complet unitar al produsului „i”;

-totalul resurselor consumate;

-totalul producției vândute(cifra de afaceri).

Rata rentabilității financiare(Rf) exprimă în mărime relativă eficiența utilizării capitalului propriu sau a capitalului permanent.

Este apreciată ca fiind,practic,productivitatea capitalului și se calculează conform:

sau

unde:

Prn-profitul net;

Prb-profitul brut;

Kpr-capitalul propriu;

Kpm-capitalul permanent.

2.4 Analiza statistică a veniturilor și cheltuielilor

2.4.1 Delimitări conceptuale privind veniturile

Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat în nume propriu,din activitățile curente și din câștigurile din orice alte surse.

de venituri.

În funcție de natura lor,veniturile se împart în trei categorii:

-din exploatare;

-financiare;

-extraordinare.

2.4.1.1 Analiza dinamicii veniturilor

Pentru evidențierea evoluției în timp a veniturilor întreprinderii se pot utiliza:

-Modificarea absolută:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

-Indicele de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

-Ritmul de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

2.4.1.2 Analiza structurii veniturilor

Analiza structurii veniturilor constă în determinarea ponderii fiecărei categorii de venituri în totalul veniturilor întreprinderii.Se vor calcula:

-Ponderea veniturilor din exploatare în totalul veniturilor:

-Ponderea veniturilor financiare în totalul veniturilor:

-Ponderea veniturilor extraordinare în totalul veniturilor:

unde:

V-venituri totale;

Vexpl-venituri din exploatare;

Vfin-venituri financiare;

Vextr-venituri extraordinare.

2.4.2 Conținutul și clasificarea cheltuielilor întreprinderii

Cheltuielile sunt reprezentarea în expresie bănească a utilizării unor resurse în scopul obținerii unui bun material sau serviciu.

În teoria și practica economică se face distincție între noțiunea de „cheltuieli” și cea de „costuri”.

Costul de producție poate fi definit ca totalitatea cheltuielilor ocazionate de producea unor bunuri sau prestarea unor servicii de o unitate economică.

În literatura de specialitate,cheltuielile sunt clasificate dupa criteriile:

a)după natura lor:cheltuieli de exploatare,cheltuieli financiare,cheltuieli extraordinare.

b)în funcție de variația față de volumul activității desfășurate:cheltuieli variabile(cele care se modifică o dată cu volumul de activitate desfășurată),cheltuieli fixe(cele care rămân relativ constante indiferent de volumul activității desfășurate);

c)după momentul angajării cheltuielilor:cheltuieli aferente perioadei curente(se înregistrează în exercițiul financiar în care au apărut,fără a se ține seama de momentul efectiv al încasării/plății acestora),cheltuieli în avans(se încasează/plătesc în exercițiul financiar curent,dar care se referă la un exercițiu financiar ulterior);

d)după modul de identificare și repartizare pe purtători:cheltuieli directe(sunt asociate în mod direct cu desfășurarea unei activități sau obținerea unui produs),cheltuieli indirecte(ocazionate de desfășurarea activității întreprinderii în ansamblul său).

2.4.2.1 Analiza dinamicii cheluielilor

Pentru caracterizarea dinamicii cheltuielilor întreprinderii se pot utiliza:

-Modificarea absolută:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

-Indicele de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

-Ritmul de dinamică:

cu bază fixă:

cu bază mobilă:

2.4.2.2 Analiza structurii cheltuielilor

Analiza structurii cheltuielilor presupune determinarea ponderii fiecărei categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor înterprinderii,utilizând în acest scop mărimile relative de structură:

-Ponderea cheltuielilor din exploatare în totalul cheltuielilor:

-Ponderea cheltuielilor financiare în totalul cheltuielilor:

-Ponderea cheltuielilor extraordinare în totalul cheltuielilor:

unde:

C-cheltuieli totale;

Cexpl-cheltuieli din exploatare;

Cfin-cheltuieli financiare;

Cextr-cheltuieli extraordinare.

Capitolul III

3.1.Prezentarea generală a firmei SC Mobel Computers SRL

S.C. Mobel Computers S.R.L.,comuna Blejoi,sat Blejoi,nr.915 C și-a început funcționarea ca societate cu răspundere limitată cu capital integral privat în anul 2003,cu activitate principală de editare de produse software,cod CAEN 5829 și activități secundare de prestări servicii informatice,editare de programe informatice,comerț cu amănuntul în domeniul calculatoarelor,repararea și upgradarea acestora,consultanță în tehnologia informației.

Sediul social al societății se află în comuna Blejoi,sat Blejoi,nr.915 C.

Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului Prahova este J29/1261/2003,iar codul unic de înregistrare este RO 15631816.Capitalul social vărsat este de 200 lei,împărțit în 20 părți sociale,valoarea unei părți sociale este de 10 lei.Părțile sociale sunt deținute de Cioată Jana în procent de 90 % și Cioată Mircea în procent de 10%.

Societatea Mobel Computers SRL își desfășoară asctivitatea în domenii ca:introducere date,actualizare baze de date,actualizare și întreținere rețele LAN,întreținere și actualizare aplicații informatice,arhivare zilnică,lunară și anuală a datelor,modificare și generare de aplicații la cheie.

În vederea dezvoltării activității,societatea a întocmit o strategie ce presupune în principal,atragerea de noi clienți,implementarea de noi tehnologii și standarde prin achiziționarea de mijloace fixe performante,creșterea gradului de calificare al personalului prin participarea acestuia la diferite cursuri,realizarea de produse de calitate.

În anul 2012 societatea nu a desfășurat activitate extraordinară,profitul net în valoare de 118.890 lei,provenind din activitatea curentă.

Cifra de afaceri netă obtinută în exercițiul financiar 2012 a fost în valoare de 276.171 lei,diferitele activități desfășurate de societate contribuind astfel:prestări servicii 275.513 lei,vânzări 658 lei.

În exercițiul anului 2012,societatea a înregistrat un număr de 5 angajați.Toți salariații sunt angajați cu carte de muncă pe perioadă nedeterminată.

Nu sunt angajate alte credite bancare pe termen scurt sau lung.

3.2.Analiza situației economico-financiară în perioada 2008-2012

Pentru cuantificarea rezultatelor eforturilor agentului economic se folosesc indicatori statistici absoluți:

-producția fizică;

-producția exercițiului;

-cifra de afaceri;

-valoarea adăugată.

3.2.1.Analiza producției fizice:

Q= Q + V + Vst

Q= 282586 + 6146 = 288732

Q=341590 + 91 = 341681

Q= 294285 + 7025 = 301310

Q= 229678 + 869= 230547

Q=275513 + 658 = 276171

Diagrama nr.1:”Reprezentarea dinamicii producției fizice pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

Din diagrama nr.1,dinamica producției fizice în perioada 2008-2012 înregistrează fluctuații.Daca în perioada 2008-2009,producția fizică se mărește,în perioadele imediat următoare,până în 2011 înregistrează o regresie.

Totuși,în ultima perioadă,produția fizică începe sa înregistreze un trend ascendent față de perioadele anterioare.

Această fluctuație se înregistrează datorită scăderii producției vândute.Societatea nu s-a mai axat pe vânzarea de mărfuri,ci pe servicii prestate,care formează obiectul de activitate.

O analiză sumară a producției fizice a unui agent economic se poate realiza utilizând următorii indicatori statistici:

Modificarea absolută:

-cu bază fixă:

Din relațiile de mai sus,raportandu-se la perioada de bază,anul 2008,reies diferențe majore.Dacă în anii 2009 și 2010 se înregistrează valori mai ridicate față de 2008,în următorii ani,2011 și 2012,producția fizică înregistrată a fost mai mică decât cea din perioada de bază.

-cu bază în lanț:

Raportând fiecare an la perioada imediat anterioară,se pot vedea creșteri în 2009 și 2012 față de 2008,respectiv 2011.De asemenea,există și descreșteri în anii 2010 și 2011 față de 2009,respectiv 2010.

Mărimile relative de structură:

Tabelul nr.1:”Structura producției fizice pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

În tabelul nr.1,am reprezentat structura producției fizice în perioada 2008-2012.Se poate vedea ca în toți cei 5 ani analizați,principala componentă o reprezintă producția vândută,cu un procent peste 97% din totalul producției fizice.

Veniturile din vânzarea mărfurilor au un procentaj din totalul producției fizice cuprins între 0,03% și 2,33%.Acest aspect nu este unul pozitiv,pentru ca veniturile ar fi trebuit sa înregistreze valori mai mari

decât producția vândută,pentru ca societatea să înregistreze profit.

Diagrama nr. 2:”Reprezentarea structurii producției fizice pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

3.2.2 Analiza producției exercițiului:

Exprimând nivelul real al activității întreprinderii într-un exercițiu financiar,producția exercițiului se calculează potrivit relației:

QE=Qv + ΔQs + Qi

O analiză sumară a producției fizice a unui agent economic se poate realiza utilizând următorii indicatori statistici:

Indicele dinamicii produției exercițiului:

-cu bază fixă:

IQE%

IQE%

IQE%

IQE%

Raportând producția exercițiului la perioada de bază,anul 2008,se pot vedea înregistrarea unor creșteri cu 20.88%,respectiv 4.14%,în anul 2009 și 2010.În următorii ani,2011 și 2012,producția înregistrează scăderi procentuale,cu 18.72%,respectiv 2.5%.Aceste scăderi din ultimii doi ani relevă un aspect negativ pentru societate pentru că față de perioada inițială nu se înregistrează creșteri,pentru a avea un trend ascendent,ci din contră,există regresie.

-cu bază in lanț:

IQE%

IQE%

IQE%

IQE

Corelând valorile producției exercițiului pentru fiecare an,la perioada imediat anterioară se pot vedea înregistrarea unor creșteri în anii 2009 și 2012 cu 20.88%,respective 19.96%,aspect pozitiv pentru că relevă o activitate de dezvoltare a societății.

Totuși,există și aspecte negative privind scăderea producției exercițiului.În 2010 și 2011,se înregistrează o scădere de 13.85%,respectiv de 21.95%,datorită cantității scazute de mărfuri vândute.

Mărimile relative de structură:

2008: Q

2009: Q

2010: Q

2011: Q

2012: Q

Tabelul nr.2:”Structura producției exercițiului pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

Din tabelul nr.2,se poate vedea că structura producției este formată în toți cei 5 ani doar din producție vândută.Societatea nu are stocuri și nici producție imobilizată.

Diagrama nr.2:”Reprezentarea structurii producției exercțiului în perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

3.2.3 Analiza cifrei de afaceri

O analiză a dinamicii cifrei de afaceri constituie un demers necesar în orice întreprindere,în acest scop putând fi utilizați următorii indicatori:

Modificarea absolută:

-cu bază fixă:

Raportând cifra de afaceri la perioada inițială,anul 2008,se pot vedea înregistrarea unor creșteri în 2009 și 2010, dar, de asemenea, se pot vedea și scăderi în 2011 și 2012, cauzate de scăderea veniturilor

obținute.

-cu bază în lanț:

În urma analizei cifrei de afaceri,raportate la perioada imediat anterioară,se înregistrează creșteri în anii 2009 și 2012,însă și descreșteri în 2010 și 2011.Veniturile scad,de aceea și cifra de afaceri înregistrează scăderi în acești doi ani.

Indicele de dinamică:

-cu bază fixă:

ICA%

ICA%

ICA%

ICA%

-cu bază in lanț:

ICA%

ICA%

ICA%

ICA

Ritmul de dinamică:

RCA = ICA – 100%

-cu bază fixă:

RCA

RCA

RCA

RCA

-cu bază în lanț:

RCA

RCA

RCA

RCA

Mărimile relative de structură:

CA = Q+ V

2008: Q:

V

2009: Q:

V

2010: Q:

V

2011: Q:

V

2012: Q:

V

Tabelul nr. 3:”Structura cifrei de afaceri în perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

Din tabelul nr.3,structura cifrei de afaceri este formată din producția vândută și veniturile din vânzarea mărfurilor.Cea mai mare parte din structură o ocupă producția vândută,un aspect negativ pentru că veniturile ar fi trebuit sa fie cel puțin egale cu producția vândută.

Diagrama nr.3:”Structura cifrei de afaceri pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

3.2.4 Analiza valorii adăugate

VA=R + IT + A + CF + RN

VA135781+8786+24149+77501=246217

VA164010+12781+21276+169329=367396

VA195797+12253+21276+69604=298930

VA170790+9204+8836+88406=277236

VA175582+10214+2950+128686=317432

Diagrama nr.4:”Reprezentarea dinamicii valorii adăugate pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

Din diagrama nr.4 se poate vedea că dinamica valorii adăugate înregistrează fluctuații.Surplusul de valoare obținut,este în creștere până în 2009,ulterior înregistrează o scădere,urmând să crească începând cu 2011.

Resursele societății au înregistrat un trend ascendent în anul 2012 pentru ca firma și-a modificat politica,fiind axată în principal pe atragerea de surse de finanțare.

Modificarea absolută:

– cu bază fixă:

Analiza valorii adăugate raportate la perioada inițială,anul 2008,relevă o creștere pentru fiecare an. Această creștere reprezintă un aspect pozitiv pentru societate și pentru relațiile acesteia cu furnizorii și clienții săi,societate prezentând încredere.

-cu bază în lanț:

Față de perioada imediat anterioară,valorile adăugate înregistrează fluctuații.La fel ca și în cazul cifrei de afaceri se regăsesc scăderi ale valorilor în 2010 și 2011,dar și creșteri în 2009 și 2012.Crețterile relevă o situație favorabilă pentru firmă pentru că indicele valorii adăugate determină indicele producției exercițiului, de aici rezultând o sporire a gradului de prelucrare a materiei prime, a energiei, provenite de la terți

Indicele de dinamică:

-cu bază fixă:

IVA%

IVA%

IVA%

IVA%

-cu bază in lanț:

IVA%

IVA%

IVA%

IVA

Mărimile relative de structură:

VA=R + IT + A + CF + RN

2008: R:

IT

A:

CF:0

RN:

2009: R:

IT

A:

CF:0

RN:

2010: R:

IT

A:

CF:0

RN:

2011: R:

IT

A:

CF:0

RN:

2012: R:

IT

A:

CF:0

RN:

Tabelul nr.4:”Structura valorii adăugate în perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

În tabelul nr. 4 am reprezentat structura valoarii adăugate.Principalele componente sunt reprezentate de salarii și rezultatul net. Productivitatea muncii a crescut în acest sens, lucru care a contribuit la o majorare a valorii adăugate.Este factorul care a avut cel mai puternic impact asupra modificării valorii adăugate.

Diagrama nr.5:Reprezentarea structurii valorii adăugate pentru perioada 2008-2012”

Sursa:prelucrare proprie

3.3.Previziunea cifrei de afaceri și a rezultatului economico-financiar

Pentru previziunea cifrei de afaceri si a rezultatului economico-financiar am ales metoda extrapolării mecanice,întrucat evoluția din trecut se prelungește în viitor.

Pentru extrapolarea mecanică,relația de calcul este:

-variabila extrapolată pentru orizontul „t” al previziunii;

-valoarea variabilei în anul de bază;

t-numărul de ani din perioada de previziune;

-sporul mediu absolut al variabilei „y” în perioada precedentă.

=

3.3.1 Previziunea producției fizice

276171-6280.5=269890.5

276171-9420.75=266750.25

276171-12561=263610

276171-15701.25=260469.75

Diagrama nr. 5:”Previziunea producției fizice în intervalul 2013-2017”

Sursa:prelucrare proprie

Din analiza previziunii producției fizice,reprezentată în diagrama nr.5,se poate vedea că există un trend descendent.Nu există nici măcar o creștere a valorilor în perioada 2013-2017,acest lucru avaând un aspect negativ asupra veniturilor societății dar și pentru produția vândută.

De asemenea, comparându-se valorile previzionate cu cele înregistrate în perioada 2008-2012,se obțin valori ale producției fizice mult mai mici.Aceste valori scăzute sunt datorate modificării eficienței în procesul de management,dar și a modificării nivelului cererii adresate de către piață societății,sub impactul modificării cererii generale pentru servicii și al intrării unor concurenți,dar și al modificării politicii de marketing a societății.

3.3.2 Previziunea producției exercițiului

Diagrama nr.6:Previziunea producției exercițiului în perioada 2013-2017”

Sursa:prelucrare proprie

Din analiza planificării producției exercițiului reprezentată în diagrama nr.6,se poate vedea o scădere la nivelul celor 5 ani.Nu există creșteri,nici măcar valori egale,aspect negativ pentru societate.De asemenea,în raport cu perioada 2008-2012,perioada previzionată înregistrează valori mai scăzute. Acestea se datorează diminuării cererii adresate societății din partea pieții,dar și externalizării unor servicii care au fost programate a fi realizate în regie proprie.

3.3.3 Previziunea cifrei de afaceri

276171-6280.5=269890.5

276171-9420.75=266750.25

276171-12561=263610

276171-15701.25=260469.75

Diagrama nr.7:”Previziunea cifrei de afaceri pentru perioada 2013-2017”

Sursa:prelucrare proprie

În urma analizei diagramei nr.7,se înregistrează un trend descendent al cifrei de afaceri pentru perioada previzionată 2013-2017.Acest lucru reprezintă pentru firmă un aspect negativ,mai ales ca nu există nici măcar o creștere a valorilor în această perioadă.

Din comparația cifrei de afaceri din perioada 2008-2012 cu cea din perioada previzionată,se poate vedea o scădere majoră pentru perioada 2013-2017.Printre cauzele scăderii cifrei de afaceri se încadrează modificarea structurii cererii adresate de căte piață societății,modificarea prețurilor practicate de concurență,a politicii în materie de credit comercial,a imaginii serviciilor pe piață,dar și a modificărilor prețurilor pachetului de servicii asociate vânzării.

3.3.4 Previziunea valorii adăugate

353039.5

370843.25

388647

406450.75

Diagrama nr.8:”Previziunea valorii adăugate pentru perioada 2013-2017”

Sursa:prelucrare proprie

Din analiza diagramei nr.8,se poate vedea trendul ascendent înregistrat de valoarea adăugată în perioada previzionată ,un aspect pozitiv pentru societate.De asemenea,raportandu-ne la perioada 2008-2012,se constată o creștere semnificativă.Această creștere este datorată surplusului de valoare pe care societatea reușește să-l genereze,reducerii agresiunii fiscale,în sensul creșterii surselor de finanțare al firmei,dar si creșterii timpului de realizare al unui serviciu în comparație cu cel alocat.

CONCLUZII

Am ales și tratat cu multă plăcere și cu mult interes această temă cu dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu. Tema este incitantă prin actualitate, extinderea și importanța ei, necesitând o cercetare și documentare extinsă, de asamblare a cunoștințelor necesare dezvoltării ei.
De asemenea, am atins subiecte legate de analiza și previziunea unei întreprinderi, atât pentru faptul că acestea sunt complementare analizei financiare, cât și pentru că anumite contingențe sunt foarte relevante în ceea ce privește tema de față.

Previziunea răspunde la întrebările "ce trebuie și ce poate fi realizat in cadrul firmei ?"Acest lucru înseamnă a scurta viitorul și a întocmi planul de acțiune considerând prevederea o componenta esentiala a managementului

În stabilirea obiectivelor,trebuie să se respecte anumite principii,pentru ca rezultatele să fie realiste și în același timp să poată fi corect evaluate.O preocupare principală a fost utilizarea unei bibliografii de actualitate, de cel mai înalt nivel, am încercat să pun în valoare specialiști recunoscuți în România și pe plan internațional.

De asemenea, am acordat o mare pondere aspectelor practice, studiului de caz, aprecierilor și contribuțiilor proprii, acestea reprezentând o parte consistentă, apreciabilă din volumul lucrării.Exemplele au fost axate pe analiză și prognoză, tocmai pentru a pune în lumină cât mai clar cu putință elementele care țin de esența temei.

În urma studiului,am ajuns la concluzia că analiza indicatorilor statistico-economici ajută foarte mult o societate prin identificarea managementului existent la nivelul firmei,dacă este performant sau cu tendințe de îmbunătățire.

De asemenea,tot din analiza indicatorilor reiese trendul societății,eficiența și performanța activităților și serviciilor desfășurate.La acest nivel se poate stabili dacă situația societății este pozitivă.Societatea poate fi independentă financiar acest lucru prezentând încredere sau din contră,daca există probleme ce pot fi corectate,se pot identifica soluții.

Societatea analizată prezintă valori scazute pentru producția fizică atât pentru perioada 2008-2012,cât și pentru perioada previzionată.Motivele sunt datorate modificării eficienței proceselor de management,a nivelului cererii adresate de către piață întreprinderii,sub impactul modificării cererii generale pentru serviciile prestate,dar și intrării pe piață a unor concurenți si modificării politicii de marketing a firmei.

Valorile înregistrate pentru producția exercițiului sunt în scădere atât pentru perioada previzionată cât și pentru cea analizată inițial.Motivele se datorează scăderii capacității umane de prestare a serviciilor prin modificare față de nivelul programat al productivității muncii,diminuării cererii adresate societății din partea pieței,adr și externalizării unor operațiuni care în planificare au fost programate a fi realizate în regie proprie.

Pentru cifra de afaceri,valorile sunt în scădere,atât pentru cele în perioada 2008-2012,cât și pentru 2013-2017,aspect negativ pentru societate.Se datorează modificărilor structurii cererii de către piață societății,a modificării prețurilor practicate de concurență politicii în materie de credit comercial,a serviciilor pe piață,dar și a modificărilor prețurilor pachetului de servicii prestate.

Valoarea adăugată este indicatorul pentru care se înregistrează valori în creștere pentru ambele perioade analizate.Acest aspect este unul pozitiv,ce exprimă cresterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție,în deosebi a factorilor de muncă și capital.De asemenea acest trend ascendent se datorează reducerii presiunii fiscale,în sensul creșterii surselor de dezvoltare ale întreprinderii,dar și a creșterii timpului de realizare al unui serviciu în comparație cu cel alocat.

Creșterea mai rapidă a valorii adăugate față de creșterea producției exercițiului semnifică scăderea ponderii consumurilor de la terți (a cheltuielilor cu prestațiile externe) în volumul activității realizat de întreprindere, dar fară a se afecta calitatea serviciilor prestate,fiind rezultatul creșterii gradului de valorificare a resurselor materiale.

Pentru îmbunătățirea trendului ascendent al societății,pot sugera unele soluții ce pot contribui la dezvoltare:reducerea costurilor pentru serviciile prestate,oferirea de discount-uri pentru clienții fideli, modificarea politicii de marketing ale societății prin efectuarea unui studiu de piață în vederea atragerii de noi clienți.

BIBLIOGRAFIE

1.Bășanu Gh., Pricop M., Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Economică, București,2004

2.Capanu I.,Wagner P.,Secăreanu C.,Statistică macroeconomică,Editura Economică, București,1997

3..Enea-Smarandache I., Murărița I., Statistică microeconomică, Editura Universității din Craiova,2007

4.Helfert E.A., Techniques of Financial Analysis: A Guide to Value Creation,McGraw-Hill/Irwin,2002.

5.Higginns R.C., Analysis for Financial management, McGraw-Hill College,2008

6.Iacovoiu B., Străoanu B.M., Teodorescu C, Instrumente și tehnici de analiză a stării economico-financiare a firmei,Editura Karta Graphic, Ploiești,2011

7.Ionescu L., Analiză economico-financiară,Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007

8.Lazăr C., Lazăr M., Metode și tehnici de previziune economică, Corint, 2009

9.Mărgulescu D., C.Căruntu, Metode de analiză economico-financiară în comerț și turism, Editura Hermes,București,1999

10. Niculescu M., Diagnostic economic,Editura Economică, București, 2003

11. Popescu A., Naneș O.I, Statistică economică,Editura Fundației România de Mâine, București,2002

12.Rusu C., Diagnostic economico-financiar,Vol.I,Editura Economică, București,2006

13.Săvoiu Gh., Grigorescu R., Statistică financiară.Elemente de statistică macro și micro-financiară, Editura Independența Economică,Pitești,2003

14.Spătaru L., Analiză economico-financiară.Instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică, București,2004

15. Titman S., Martin J., Keown A., Financial Management:Principles and Applications, Pearson Publishing House,2010

16.Vance D.E., Financial analysis and decision making:tools and techniques to solve financial problems and make effective business decisions, McGraw-Hill Professional,2002

17.Vasilescu Ghe (coordonator), Analiză statistico-economică și metode de evaluare a firmei, Editura Didactică și Pedagogică, București,2005

18.Vâlceanu Gh., Robu V.,Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică București,2005

19.*** OMFP nr.3055-2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile,conforme cu obiectivele europene, Monitorul Oficial,Partea I,nr.766

20.*** www.scribd.ro

21.*** www.biblioteca-digitala.ase.ro

22.*** www.facultate.regielive.ro

BIBLIOGRAFIE

1.Bășanu Gh., Pricop M., Managementul aprovizionării și desfacerii, Editura Economică, București,2004

2.Capanu I.,Wagner P.,Secăreanu C.,Statistică macroeconomică,Editura Economică, București,1997

3..Enea-Smarandache I., Murărița I., Statistică microeconomică, Editura Universității din Craiova,2007

4.Helfert E.A., Techniques of Financial Analysis: A Guide to Value Creation,McGraw-Hill/Irwin,2002.

5.Higginns R.C., Analysis for Financial management, McGraw-Hill College,2008

6.Iacovoiu B., Străoanu B.M., Teodorescu C, Instrumente și tehnici de analiză a stării economico-financiare a firmei,Editura Karta Graphic, Ploiești,2011

7.Ionescu L., Analiză economico-financiară,Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2007

8.Lazăr C., Lazăr M., Metode și tehnici de previziune economică, Corint, 2009

9.Mărgulescu D., C.Căruntu, Metode de analiză economico-financiară în comerț și turism, Editura Hermes,București,1999

10. Niculescu M., Diagnostic economic,Editura Economică, București, 2003

11. Popescu A., Naneș O.I, Statistică economică,Editura Fundației România de Mâine, București,2002

12.Rusu C., Diagnostic economico-financiar,Vol.I,Editura Economică, București,2006

13.Săvoiu Gh., Grigorescu R., Statistică financiară.Elemente de statistică macro și micro-financiară, Editura Independența Economică,Pitești,2003

14.Spătaru L., Analiză economico-financiară.Instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică, București,2004

15. Titman S., Martin J., Keown A., Financial Management:Principles and Applications, Pearson Publishing House,2010

16.Vance D.E., Financial analysis and decision making:tools and techniques to solve financial problems and make effective business decisions, McGraw-Hill Professional,2002

17.Vasilescu Ghe (coordonator), Analiză statistico-economică și metode de evaluare a firmei, Editura Didactică și Pedagogică, București,2005

18.Vâlceanu Gh., Robu V.,Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică București,2005

19.*** OMFP nr.3055-2009 privind aprobarea Reglementărilor contabile,conforme cu obiectivele europene, Monitorul Oficial,Partea I,nr.766

20.*** www.scribd.ro

21.*** www.biblioteca-digitala.ase.ro

22.*** www.facultate.regielive.ro